Citeva Parabole

Arthur Schopenhauer
Plimbindu-ma printr-un lan copt de cereale, am ajuns pina intr-un loc in
care spicele erau toate culcate la pamint, fiind calcate cu cruzime in picioare;
si asa cum priveam din mijlocul nenumaratelor tulpini, toate fiind atit de
asemanatoare si ridicindu-se atit de semet pentru a purta intreaga greutate a
spicului lor, am remarcat intre timp existenta aici a unei multimi deosebit de
diverse de alte flori, rosii, albastre si violete. Cit de minunate pareau a fi
crescut, intr-atit de firesc, inconjurate cu frunzele ce natura le-a daruit! Dar pe
data am si gindit: " Cu desavirsire fara niciun folos; fara sa poata purta
vreodata niciun fel de rod; doar niste simple buruieni carora li s-a permis a
exista doar pentru ca au scapat de plivit. Si toate acestea, datorita doar
acestor flori, in afara carora nimic altceva nu ar putea incinta privirea cu
frumusetea salbatica ce o intilnesti doar la simpla privire aruncata lujerilor lor.
Ele sint emblematice pentru arta si poezie, care se manifesta la fel in viata
civila -- plina de atita severitate, dar cu toate acestea si de atita utilitate, incit
chiar lipsita de fructe ea nu este intru-totul lipsita de roade -- jucind parca un
acelasi rol ca si florile salbatice ce au rasarit in mijlocul unui lan de cereale.
*

Exista in lume unele peisaje ce intr-adevar sint incarcate de o frumusete

reala, dar figurile umane prezente in mijlocul lor sint cu totul lipsite de
stralucire, astfel incit nu vei putea simti nicio incintare aici.
*

Musca ar trebui sa fie utilizata ca un simbol al obrazniciei si insolentei; caci

in vreme ce toate celelalte animale se feresc de om mai mult decit orice
altceva si se indeparteaza in goana de el imediat ce acesta se afla in
apropierea lor, musca se aseaza chiar pe nasul sau.
*

Doi chinezi calatorind prin Europa, s-au dus la teatru aici pentru prima data
in viata lor. Unul dintre ei n-a gasit altceva decit sa se ocupe de studiul
masinariei secrete ce sa afla in spatele intregului decor, astfel ca in cele din
urma a reusit sa descopere modul in care aceasta functiona. Celalalt, a
incercat sa intelega piesa in ciuda faptului ca nu cunostea limba in care ea
era jucata.
Aici ii veti putea descoperi pe Astronom si pe Filosof.
*

Intelepciunea, cea care este intotdeauna teoretica, fara a putea fi niciodata

aplicata in practica, este asemeni unui trandafir ce poarta doua fatete;
culoarea si parfumul sau sint intotdeauna incintatoare, dar frumusetea sa
curind se va vesteji, fara a lasa in urma semintele din care sa se poata naste
noi flori.
Nu exista trandafiri fara spini. Da, dar cu toate acestea exista aici numerosi
spini care nu vor putea purta niciodata un trandafir.
*

Un mar impunator purtind o imensa coroana era in intregime inflorit, in

vreme ce in spatele sau rasarise un molid drept, ce-si inalta catre cer virful
sau ascutit, invaluit in intregime in intuneric. - Priveste la miile de flori vesele
ce pretutindeni rasar in mijlocul coroanei mele, spuse marul; " - Ce-mi poti
arata la tine care sa poata fi comparat acestei minunatii? Acele tale de un
vrede-intunecat!"
"- E adevarat,' raspunse molidul, 'dar atunci cind va veni iarna, tu vei fi
dezgolit de toata gloria ta; in vreme ce eu insumi voi ramine intocmai asa cum
ma prezint si acum."
O data, pe cind studiam flora existenta in mijlocul unei paduri de stejar, am
descoperit printre numeroase plante ce purtau o marime apropiata, una, care
era mai inchisa la culoare, ce parea a fi totodata mult mai dreapta si avind o
duritate mai mare decit celelalte. Atunci cind am atins-o, mi s-a adresat pe un
ton oarecum intepat: " - Rogu-te da-mi pace; Eu nu sint asemeni acestora,
una din plantele tale de colectie, carora Natura le-a dat nastere doar pentru a
trai pe durata unui singur an. Sint un mic stejar."
La fel este cazul unui om a carui influenta este destinata a dainui de-a lungul
a sute de ani. De-a lungul copilariei, a tineretii si chiar a maturitatii, el isi
continua existenta in mijlocul semenilor sai, aratind intru-totul asemeni lor,
parind a fi la fel de lipsit de importanta. Dar privit intr-un mod particular el este
nemuritor; Timpul va sosi si impreuna cu el ii va aduce pe aceia ce vor sti sa-i
acorde valoarea reala pe care o poarta in sine.
*

Un om ce se ridica cu un balon nu va simti ca si cum cursul urmat de el ar fi

cel al unei continue ascensiuni; tot ceea ce va putea remarca este aceea ca
pamintul insusi se cufunda in adinc sub el.
Aici este ascuns un mister pe care il vor putea intelege doar aceia ce simt
adevarul sau.
*

Estimarea marimii unui om va fi afectata de distanta la care va aflati fata de

el, dar in doua moduri in intregime aflate in opozitie, in deplina conformitate

cu situatia in care statura sa fizica, sau cea mentala, este cea pe care o veti
lua in consideratie. Si in vreme ce unul va va apare a fi mai mic, cu cit mai
mult va veti indeparta, celalalt va va parea a fi mai maret.
*

Natura acopera toate operele ei cu o stralucirea diafana ce este data de

frumusete, asemeni unui boboc gingas ce este adus la existenta, pentru a
inflori in coroana unui piersic sau a unui prun. Poetii si pictorii se straduiesc ei
insisi s-o surprinda si s-o expuna, incercind sa imite aceasta stralucire, pentru
a o depozita si ne-o oferi, astfel incit sa reuseasca, uneori macar, sa ne
bucure si sa ne desfateze sufletul in putinele ore de ragaz si rarele clipe
linistite si de tihna. Sorbim adinc din aceasta frumusete cu mult inainte de-a
lua in stapinire viata insasi; si mult dupa ce venim pentru a admira minunile
Naturii pentru noi insine si pina chiar si atunci cind stralucirea ei a apus
demult; artistii s-au folosit deja de ea si ne-au bucurat sufletul cu farmecul ei
pe care ni l-au oferit in avans. Astfel se intimpla ca aceasta lume sa ne apara
mult prea adesea salbatica si lipsita de farmec, ba chiar de-a dreptul
respingatoare .
Ar fi fost cu mult mai bine daca ne-ar fi lasat sa descoperim prin noi insine
aceasta stralucire. Asta ar fi insemnat ca n-am fi avut ocazia sa gustam din
toate bucuriile ei atit de brusc si intr-o cantitate atit de mare; nu ne-am fi
bucurat aici de niciun tablou complet, de niciun poem care sa fie perfect
incheiat; am privi toate aceste lucruri in acea lumina incintatoare si geniala in
care chiar acum unul dintre copiii Naturii priveste la ele -- unul dintre cei care
n-au anticipat frumusetile sale estetice cu ajutorul artei, sau care n-au gustat
din farmecul vietii cu mult prea devreme inca.
*

Catedrala din Mayence este atit de izolata de cladirile ce sint ridicate in jurul
sau, incit nu exista niciun loc de unde sa nu poata fi observata inaltindu-se
maiestuoasa in intregul sau.
Acest lucru este simbolic pentru tot ceea ce este maret si minunat in aceasta
lume. Ar trebui ca el sa existe doar de dragul sau; insa inca inainte de-a fi
utilizat gresit o vreme prea indelungata, va ajunge a servi unor scopuri
straine. Oamenii vor veni aici din toate partile pentru a gasi suport si asistenta
pentru ei insisi; ei se vor pune in cale si vor deturna adevaratele efecte.
Pentru a fi siguri, nu este nimic surprinzator in asta, pentru ca intr-o lume de
nevoi si imperfectiune totul este instapinit in functie de capacitatea de-a servi
satisfacerii acelei necesitati. Nimic nu este exclus de la acest serviciu, nu, nici
pina chiar acele lucruri care se ridica atunci cind nevoia si vointa sint pentru
un moment pierdute din vedere -- frumusetea si adevarul trebuie cautate
de dragul lor.
*

Acest lucru este special ilustrat si coroborat in cazul institutiilor -- in care

mari sau mici, bogate sau sarace, indiferent de secolul in care au fost

intemeiate sau in care dintre teritorii, pentru a mentine si avansa cunostiintele

umane si in general pentru a asigura ajutor acelor eforturi intelectuale care
doar prin ele insile resusesc sa innobileze rasa umana. Indiferent de ceea ce
ar putea insemna aceste institutii, nu cu mult inainte oamenii se lingusau pe
linga acestea, aflati sub amagirea de-a fi purtati de dorinta de-a atinge pe mai
departe aceste nevoi speciale, in vreme ce in realitate erau condusi de rivna
de-a asigura doar acele profituri ce le-au fost lasate pentru asistenta lor pe
mai departe, pentru a-si satisface astfel anumite instincte inferioare si brutale
ce erau proprii lor.
Astfel am ajuns sa avem atitia sarlatani in fiecare dintre bransele
cunostiintelor umane. Acesti sarlatani imbraca atitea forme ce se prezinta a fi
atit de diferiti, in conformitate cu circumstantele in care isi desfasoara
existenta; dar la baza nu sint nimic altceva decit niste simpli oameni care nu
sint interesati de cunostiinte de dragul lor, ci doar se straduiesc sa imbrace
aparenta inselatoare a unora care se pot folosi de ele pentru atingerea unor
scopuri proprii, ce intotdeauna sint materiale si egoiste.
*

Fiecare erou este un Samson. Cel mai puternic om sucomba intrigilor

tesute de cel slab si de cei multi; si daca la sfirsit isi va pierde cu totul
rabdarea, ii va zdrobi deopotriva pe ei si se va nimici el insusi. Ori va fi
asemeni lui Guliver in Lilliput, coplesit, pus la pamint, legat si infrint de un
mare numar de pigmei.
*

O mama le-a oferit fiilor sai Fabulele lui AEsop sa le citeasca in speranta ca
acestia vor trage de acolo invataminte si isi vor perfectiona si corecta spiritul;
dar curind dupa aceea i-au inapoiat cartea, iar cel mai in virsta, devenit mai
intelept odata cu trecerea anilor, a simtit nevoia a se exprima el insusi, astfel:
"- Aceasta carte nu este pentru noi; este mult prea copilareasca si stupida.
Nu ne vei putea face niciodata sa credem ca toate acesti lupi, vulpi, si corbi
sint capabili sa vorbeasca; a trecut demult vremea cind mai puteam crede in
povesti de acest fel!"
In aceste tinere sperante veti avea in lumina pe Rationalistii viitorului.
*

Un numar de porcusori spinosi se inghesuiau intr-o zi rece de iarna pentru

a se incalzi unul pe celalalt; dar pe masura ce se impingeau unul pe celalalt si
se intepau in acele pene spinoase, se vedeau obligati sa se indeparteze.
Oricum, frigul ii mina de fiecare data inapoi, fiecare cautind a se apropia de
celalalt si de fiecare data se repeta scena descrisa mai sus. In cele din urma,
dupa numeroase runde de inghesuieli si dispersari, au descoperit ca lucrul
cel mai bun pe care-l aveau de facut era sa ramina la o anumita distanta unul
fata de celalalt.
In acelasi fel nevoia de societate ii impinge pe porcusorii spinosi umani la a

se aduna pentru a vietui impreuna, doar pentru a-i arunca imediat inapoi din
cauza numerosilor spini si insusiri dezagreabile existente in insasi natura lor.
Distanta optima la care ei au descoperit in cele din urma ca se pot regasi intro conditie tolerabila a raporturilor ce se pot stabili intre ei, este codul de
politete si al bunelor maniere; iar celor ce incearca violarea lor li se spune
intr-o maniera destul de brutala -- intr-un stil specific Englezesc -- " sa
pastreze distanta!". Prin aceasta conventie mutuala nevoia de caldura este
doar intr-o forma foarte moderata satisfacuta; dar mai apoi oamenii nu se vor
mai putea intepa.
Un om ce pastreaza in sine o anumita caldura va prefera sa raminta
totdeauna in afara; unde nu va putea sa intepe alti oameni, si nici sa fie el
insusi intepat.

Tr. CasCarino~