Glaucom

Definitie
Glaucomul este determinat de distrugerea nervului optic, cu pierderea progresiva si
ireversibila a functiei vizuale; distrugerea nervului optic se asociaza cel mai frecvent cu
fenomenul de crestere a presiunii intraoculare.
Este important ca semnele si simptomele glaucomului sa fie combatute din timp, altfel
leziunile ireversibile ale nervului optic, vor conduce chiar si la pierderea definitiva a
vederii (orbire) . Glaucomul reprezinta a doua cauza de orbire la nivel mondial.
Patogenie si cauze
1.Teoria mecanica: Cresterea presiunii intraoculare (normal 10-21 mmHg) reprezinta
factorul major de risc pentru dezvoltarea glaucomului; presiunea intraoculara este
corelata cu cantitatea de lichid secretata de o formatiune denumita "procesele ciliare";
acest lichid (umoarea apoasa) este secretat in camera posterioara a globului ocular; de
aici, prin orificiul pupilei, lichidul ajunge in camera anterioara a globului ocular, unde va
fi resorbit prin intermediul canalului Schlemm.
- Glaucomul cu unghi inchis se dezvolta atunci cand irisul deplasat catre partea
anterioara a globului ocular, blocheaza practic regiunea (unghiul) in care exista
formatiunile ce dreneaja (ce permit evacuarea) lichidului de la nivelul globului
ocular. Femeile sunt mult mai susceptibile la a dezvolta o forma acuta de glaucom
cu unghi inchis, comparativ cu barbatii din aceeasi grupa de varsta
- Glaucomul cu unghi deschis, unghiul in care exista formatiunile de drenaj ale
globului ocular, nu este blocat, insa drenajul de lichide este perturbat.
2. Teoria nervului optic s-ar datora diminuarii presiunii de perfuzie de la nivelul acestor
fibre nervoase, fapt ce va conduce la cronicizarea starii de ischemie si la atrofia fibrelor
nervoase.
O mare parte din pacientii care sufera de glaucom cu unghi deschis, nu prezinta anomalii
ale presiunii intraoculare.
Populatia predispusa la aparitia glaucomului cu unghi deschis include:
- persoanele cu antecedente heredocolaterale de glaucom (antecedente familiale),
- persoanele varstnice
- persoanele de pe cuprinsul teritoriului Africii
-

Factorii favorizanti :
utilizarea pe termen lung a antiinflamatorii steroidiene;
diabetul zaharat, care induce aparitia retinopatiei diabetice;
uveitele (inflamatia tractului uveal, care este format din iris, corpul ciliar si
coroida),
traumatismele globului ocular,
factori genetici
factorii vasculari, nervul optic este foarte sensibil atunci cand se instaleaza o stare
de ischemie
hipertensiunea arteriala, mai ales daca aceasta se manifesta cu predominanta pe
parcursul noptii influenteaza in mod nefavorabil evolutia glaucomului. Se
recomanda ca toate persoanele supuse riscului de a dezvolta glaucom, sa fie
supuse anual unui examen de specialitate.

Semne si simptome
Este posibil ca in fazele incipiente de boala, pacientul sa fie asimptomatic; poate fi
descoperit prin realizarea unor teste de rutina, inclusiv prin masurarea presiunii
intraoculare. Dintre simptomele uzual intalnite la pacientii cu glaucom, putem enumera:
pierderea vederii periferice sau tulburari in perceptia culorilor, durere in regiunea globilor
oculari, greturi si varsaturi.
Glaocomul congenital primar:
- fotofobie
- epifora
- marirea de volum a globilor oculari; copilul este nelinistit si isi ascunde privirea
pentru e evita lumina puternica care ii provoaca in mod reflex lacrimatie. In cazul
copiilor cu glaucom congenital, globul ocular poate fi destins cu usurinta de catre
presiunea intraoculara crescuta (buftalmie = situatie in care ochiul copilului cu
glaucom, seamana cu ochiul de bou) .
- acuitatea vizuala centrala va fi afectata abia in ultima faza a bolii;
- copilul nu acuza dureri la nivelul globilor oculari, nici atunci cand presiunea
intraoculara este deosebit de crescuta;
- vederea poate fi afectata, prin perceptia unor inele colorate in jurul obiectelor
luminoase pe care copilul le priveste
Glaucomul primitiv cu unghi deschis :
- debut silentios;
- cel mai frecvent aceasta boala apare la pacientii cu varste de peste 60 de ani;
- patologia oculara se manifesta de obicei pe fondul unor afectiuni vasculare,
metabolice sau endocrine deja existente;
- frecventa este aproximativ egala pentru cele doua sexe;
- este mai frecvent la rasa neagra;
- componenta ereditara joaca un rol important in aparitia acestei forme de
glaucom.
- afecteaza ambii globi oculari.
- evolutia agravanta a bolii depinde de nivelul cresterii presiunii intraoculare
- pacientul poate relata o usoara tulburare de perceptie a obiectelor, pe care le vede
ca prin ceata;
- acuitatea vizuala poate fi in limite normale;
- ambii ochi pot prezenta hiperlacrimatie;
- alte posibile simptome relatate de catre pacient: cefalee sau usoara senzatie de
tensiune oculara (daca in acest moment s-ar masura tensiunea intraoculara, cel
mai probabil ca ea ar fi decelata ca fiind crescuta) .
Cu cat presiunea intraoculara creste mai mult, cu atat mai rapida va fi evolutia bolii
glaucomatoase.
Glaucomul primitiv cu unghi inchis:
- este mai putin frecvent in populatie
- aceasta boala apare mai ales in cea de-a doua jumatate a vietii,
- crize intermitente sau acute, functie de varsta pacientului.
- la sexul feminin si la rasa neagra,

important determinism ereditar.

debut acut, insa uneori poate evolua progresiv, unghiul de drenaj al lichidelor
globului ocular, inchizandu-se intermitent. Daca glaucomul este surprins in faza
incipienta, leziunile de blocaj sunt reversibile si pot fi corectate (in stadiul final,
aceste leziuni vor deveni ireversibile) .
In fazele incipiente, pacientul relateaza :
- dureri la nivelul globilor oculari
- tulburari de vedere cu caracter tranzitoriu;
- durerile la nivelul fruntii apar de obicei ca urmare a unui efort vizual;
- cefaleea supraorbitara este generata de cresterea brusca a presiunii intraoculare, si
este unilaterala.
- prezenta edemului corneei face ca pacientul sa perceapa cercuri colorate in jurul
unui obiect luminos pe care il priveste (mai ales cand presiunea intraoculara este
foarte crescuta)
Midriaza (dilatarea pupilei atunci cand lumina din camera este scazuta) reprezinta unul
din factorii care pot declansa crizele dureroase. Odata cu evolutia bolii, crizele dureroase
se vor repeta in mod neregulat; leziunile vor evolua, se va produce lezarea papilei si se
vor instala tulburarile vizuale.
Forma acuta de glaucom cu unghi inchis, se manifesta prin: debut brusc si durere oculara
unilaterala, care iradiaza in lungul nervului optic.
Lumina de intensitate slaba produce midriaza, care poate declansa o criza dureroasa.
Fotofobia este accentuata si pacientul percepe halouri atunci cand priveste obiectele
luminoase.
Alte simptome de acompaniament: greata, varsaturi, bradicardie (incetinirea ritmului
cardiac), apatie, extremitati (maini si picoare) reci.
Afectiuni oculare, pot conduce la aparitia glaucomului = glaucom secundar:
-inflamatii ale corneei, sclerei, uveite,
- boli ale cristalinului,
- boli care afecteaza vascularizatia globului ocular ,
-boli canceroase ale ochiului sau chiar tumori metastatice,
- glaucom iatrogen (asociat consumului de anumite medicamente corticosteroizi),
-traumatisme ale globului ocular sau chiar manevre de chirurgie a globului ocular.
Glaucomul maling reprezinta o complicatie a interventiilor chirurgicate pentru tratarea
glaucomului cu unchi inchis, care cel mai frecvent afecteaza ambii globi oculari.
Diagnostic:
-masura presiunea intraoculara(tonometrie)
-inspecta deschiderea unghiului unde se afla sistemul de drenaj(gonioscopie)
-evalua alterarile nervului optic(oftalmoscopie)
-testa cimpul vizual al fiecarui ochi(perimetrie)
Tratament
Mijloacele terapeutice urmaresc scaderea acestei presiuni ridicate prin : terapia
medicamentoasa, terapia cu laser sau interventiile chirurgicale.
Terapia medicamentoasa include urmatoarele tipuri:
- amelioreaza drenajul fluidelor oculare travoprost, bimatoprost

- betablocante ce produc scaderea secretiei umorii apoase

- deprima secretia unorii apoase dorzolamida, brinzolamida
- scad secretia umorii apoase si favorizeaza drenajul acesteia brimonidina
- faciliteaza drenajul umorii apoase pilocarpina.
De obicei, aceste medicamente sunt administrate sunb forma de picaturi oculare.
Pot determina reactii adverse ca oboseala, ameteala, dureri de cap, uscaciunea gurii si
nasului, reactii alergice, intunecarea irisului, ingrosarea si pigmentarea pleoapelor, vedere
incetosata, intepaturi sau inrosirea ochilor.
Picaturile trebuie corect administrate. Pentru asta se lasa capul pe spate, se departeaza
pleoapa inferioara si se pune picatura. Se tin ochii inchisi (fara a strange foarte tare)
pentru 3-5 minute si se apasa cu degetul in unghiul interior al ochiului, langa nas. Se
sterge apoi surplusul de pe pleoape. Se procedeaza asa pentru a impiedica trecerea
picaturilor spre nas, de unde pot fi absorbite in sange si determina reactii care afecteaza
intregul organism. Daca sunt prescrise tipuri diferite de picaturi, trebuie lasat un interval
de timp intre aplicari.
Terapia cu laser (trabeculoplastie), urmareste imbunatatirea drenajului umorii apoase, in
acest caz actionandu-se asupra retelei trabeculare. Se recomanda ca terapia cu laser sa fie
utilizata atunci cand terapia medicamentoasa si-a pierdut eficienta, sau cand anumite
chimioterapice produc reactii adverse ce nu mai pot fi suportate de catre pacient.
Tratamentul chirurgical se va institui abia in ultima instanta, cand toate celelalte tipuri de
terapii si-au dovedit ineficienta; astfel, se incearca reducerea secretiei umorii apoase prin
distrugerea proceselor ciliare si / sau imbunatatirea drenajului acesteia prin realizarea
unei comunicari intre camera anterioara a globului ocular si regiunea subconjunctivala
(trabeculectomia) ; daca acest procedeu nu este incununat de succes, se poate proceda la
utilizarea unor sisteme de drenaj artificiale plasate subconjunctival.