Tratatul de la Nisa

REAMINTIND importanta istorica a sfarsitului divizarii continentului

european,DORIND sa completeze procesul inceput prin Tratatul de la
Amsterdam in scopul pregatirii institutiilor Uniunii Europene pentru a
functiona intr-o Uniune extinsa, HOTARATI sa avanseze, pe aceasta baza in
privinta negocierilor de aderare in scopul de a se ajunge la incheierea lor cu
succes, in conformitate cu procedura prevazuta in Tratatul privind Uniunea
Europeana,
AU CONVENIT sa modifice Tratatul privind Uniunea Europeana,Tratatele ce
institue Comunitatile Europene si alte acte conexe.
Tratatul de la Nisa este rezultatul activitatii laborioase a Conferintei
Interguvernamentale a Uniunii Europene, ce s-a desfasurat pe parcursul
anului 2000, finalizate de Consiliul European in zilele de 9-11 decembrie
2000. El se inscrie in filosofia constructiei europene, a interdependentei intre
procesul de extindere si procesul de adancire a integrarii europene.
Aplicarea Tratatului de la Nisa va duce la schimbari de forte in interiorul U.E.,
atat la nivel interinstitutional, cat si intre statele membre, cresterea rolului
Presedintelui Comisiei Europene si posibila aparitie a primelor cooperari
consolidate.
Odata realizata Europa celor 15, U.E. a procedat la consolidarea
institutiilor europene, incercand o reformare a acestor institutii. Astfel, prin
Tratatul de la Amsterdam, s-a consolidat demersul U.E. in domeniile Politicii
Externe si de Aparare Comuna, Afacerilor Interne si Justitiei.
Dupa semnarea Tratatului de la Amsterdam, U.E. a facut pasi mari
in realizarea uniunii monetare prin introducerea monedei EURO. La 1 ian
1999, pasii realizati in asigurarea unei identitati externe si de aparare a
Uniunii prin crearea armatei europene, convocarea unei conferinte
interguvernamentale in anul 2000, menita sa conduca la reforma institutiilor
comunitare.
Conform analitilor politici, marele nvingtor la Nisa a fost Germania, din
rndul rilor membre, i Polonia dintre candidate. Lupta dintre Germania i
Frana s-a ncheiat cu acceptul ca Frana s-i menin actuala paritate de
voturi n Consiliul de Minitri, Germania primind, n schimb, recunoaterea
importanei din punct de vedere demografic i, prin aceasta, implicit,
recunoaterea c este uriaul Europei cu cele 82 milioane de locuitori. Acest
lucru se rsfrnge n mod direct asupra numrului de deputai n Parlamentul
European, dar i asupra ponderii voturilor. Potrivit Tratatului de la Nisa,
majoritatea de care va fi nevoie n Consiliile de Minitri pentru adoptarea
unor decizii va trebui s corespund unui procent de 62 % din numrul de
locuitori ai celor 27 de membre ale UE, proporie dificil de atins fr cele 17
% ct revin Germaniei.

Pe de alt parte, avnd o asemenea pondere, va fi suficient ca, la un

moment dat, Germania s se alieze cu dou-trei ri mari pentru a bloca o
decizie. De aceea, majoritatea observatorilor au apreciat c Tratatul de la
Nisa favorizeaz statele mari ale UE:
Dintre rile candidate, cea mai avantajat a fost Polonia, creia i s-au
repartizat 27 de voturi, la fel ct a primit si Spania, sitund-o printre primele
ase ri ale Europei. i celelalte ri candidate au fost mulumite, ntruct sa precizat de cte voturi vor dispune, fiecare, n Consiliul de Minitri, de
faptul c vor avea cte un comisar n Comisia European, precum i numrul
de fotolii din Parlamentul European.
In prima parte a Tratatului sunt cuprinse modificarile fundamentale,
prima dintre ele vizand masurile si modalitatea de adoptare a acestor masuri
in cazul in care s-ar constata ca exista din partea unui stat membru incalcari
grave ale Tratatului Uniunii. Precizarile de mai sus s-au impus pornind de la
experienta austriaca, cand Uniunea nu avea o baza juridical formala pentru a
condamna victoria si includerea in guvernul austriac a unor forte politice de
extrema dreapta.
Un alt domeniu delicat pe care l-a luat in considerare Tratatul de la
Nisa, e cel referitor la politica externa si de aparare comuna. Pornind de la
posibilitatea elaborarii progresive a unei politici de aparare comuna, ce poate
conduce la o aparare comuna, noul articol 17 al Tratatului de baza precizeaza
relatia dintre politica de aparare a Uniunii si specificitatile politicilor de
aparare a unor state, respectand angajamentele statelor membre fata de
NATO.

Tratatul precizeaza stransa cooperare in domeniul juridic intre autoritatile

competente ale statelor membre, inclusiv cooperarea in cadrul Cooperarii
Juridice Europene (Eurojust), ceea ce va facilita accelerarea cooperarii intre
ministerele competente si autoritatile juridice in statele membre.
In partea a doua, Prevederi finale si tranzitori, se specifica faptul
ca Tratatul se incheie pe o perioada nelimitata si intra in vigoare in prima zi a
celei de-a doua luni care urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de
catre ultimul stat semnatar care indeplineste aceasta formalitate.
Tratatului ii sunt anexate patru protocoale referitoare la extinderea U.E.,
statutul Curtii de Justitie, consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO
(2002, la 50 de ani de la infiintare), continutul articolului 67 de instituire a
Comunitatii Europene.

La Consiliul de la Nisa s-a fixat ca obiectiv transformarea rapida a U.E. intr-o

forta operationala. O decizie in acest sens va fi luata de Consiliul European
cat mai curand posibil in cursul anului 2001 si cel mai tarziu de Consiliul
European de la Bruxelles. Aceasta decizie nu tine cont de ratificarea
prezentului Tratat. Aici gasim exprimata intentia U.E. de a avea o forta
militara integrata capabila de actiuni concrete. Cooperarile intensificate
respecta:
principiile, obiectivele, orientarile generale si coerenta PESC si deciziile
luate in acest sens;
competentele Comunitatii Europene
coerenta intre ansamblul politicilor Uniunii si actiunea sa exterioara
Statul care doreste sa dezvolte o astfel de cooperare va face o cerere
Consiliului. Cererea este trimisa apoi Comisiei si, pentru informare,
Parlamentului European. Comisia se pronunta printr-un aviz cu privire la
coerenta cooperarii intensificate cu Politicile Uniunii. Autorizatia este
acordata de Consiliu, care statueaza, conform articolului 23, alin.2 (par 3).

Un capitol sensibil al Tratatului de la Amsterdam a fost cel legat de

cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne, partial inclus in Acquisul comunitar. Tratatul aminteste obiectivul Uniunii de a oferi cetatenilor sai
un nivel de protectie ridicat intr-un spatiu de libertate, securitate si justitie.
Acest obiectiv urmeaza sa fie atins printr-o cooperare mai stransa intre
autoritatile judiciare si cele competente ale statelor membre direct si prin
intermediul Unitatii Europene de Cooperare Europeana (Eurojust).
Rolul Eurojustului este intarit de o declaratie inscrisa in actul final al CIG
2000, in care se vorbeste de compozitia Eurojustului (magistrati, ofiteri de
politie si de rolul acestora la o mai buna coordonare intre autoritatile
nationale insarcinate cu urmaririle penale relative la crima organizata,
prevazuta de Consiliul European de la Tampere (15-16 octombrie 1999).

Actiunea comuna in domeniul cooperarii judiciare in materie penala vizeaza:

Facilitarea si accelerarea cooperarii intre ministerele si autoritatiile

judiciare competente prin intermediul Eurojust-ului, in ceea ce priveste
procedura si executia deciziilor.

Facilitarea extradarii intre statele membre

Asigurarea, in masura necesara, a ameliorarii acestei cooperari,

compatibilitatea regulilor aplicabile in statele membre

Prevenirea conflictelor de competente intre statele membre

Adoptarea progresiva de masuri, ce instaureaza reguli minimale

relative la elementele constitutive ale infractiunilor penale si a
sanctiunilor aplicate in domeniile criminalitatii organizate, terorismului
si traficului de droguri.

Textul Tratatului de la Nisa reia ideea celui de la Amsterdam, dar modifica si

sompleteaza conditiile in care acestea trebuie sa se desfasoare.Ca urmare,
cooperarea intermediara trebuie:

sa tinda la favorizarea realizarii obiectivelor U.E. si Comunitatii, sa

prezerve, sa serveasca si sa intareasca procesul de integrare.

sa respecte tratatele si cadrul institutional unic al Uniunii

sa respecte acquis-ul comunitar si celelalte masuri luate in baza

dispozitiilor tratatelor

sa ramana in limitele competentei Uniunii si ale Comunitatii Europene

si sa nu aduca atingere domeniilor ce tin de competenta exclusiva a
Comunitatii

sa nu aduca atingere pietei interne, nici coeziunii economice si sociale

sa nu constituie o piedica sau o discriminare in calea schimbarilor

dintre statele membre si sa nu provoace distorsiuni a concurentei
dintre acestea

sa reuneasca minimum opt state membre

sa respecte competentele, drepturile si obligatiile statelo membre

neparticipante

sa nu afecteze dispozitiile
Schengen in cadrul UE.

sa fie deschisa spre toate statele membre

Protocolului

ce

integreaza

acquis-ul

Cooperarea intensificata intra in rol numai daca se stabileste, in

sanul Consiliului, ca obiectivele mentionate nu puteau fi atinse intrun ragaz rezonabil si tinand cont de dispozitiile tratatului.
Pentru a face mai operational mecanismul, tratatul suprima
posibilitatea actuala a statelor membre de a opune dreptul lor de
vot declansarii unei cooperari intensificate. Numarul minimal de
state care trebuie sa participe este fixat la opt. Totodata, se
prevede posibilitatea instaurarii cooperarilor intensificate in
domeniul PESC, mai putin in domeniul apararii. Se garanteaza ca
aceste cooperari se situeaza in cadrul UE, respecta rolul institutiilor
si permit statelor membre care nu participa imediat la o cooperare
intensificata sa adere in orice moment. Consiliul si Comisia asigura
coerenta actiunilor intreprinse in concordanta cu politicile Uniunii si
Comunitatii.
Cooperarile intensificate au fost uneori criticate. Cel putin asa
marturiseste Dialogul asupra Europei, lansat de Comisie la 15
februarie 2000, cu sprijinul PE. La intrebarea daca cetatenii UE erau
favorabili cooperarilor intensificate, acestia le-au considerat utile in
foarte multe domenii, ca: politica sociala monetara, fiscala, a
mediului, culturala sau universitara, dar au fost sceptici in ceea ce
priveste PESC si apararea. Au fost exprimate reticente fata de
aparitia unui posibil directorat al unui grup de tari.
In domeniul social, mult discutat in anii precedenti avand in vedere
si rata somajului foarte ridicata in Uniune, textul instituie un
Comitet de protectie sociala cu caracter consultativ, avand rolul de

a promova cooperarea intre statele membre si Comisie. El are ca

misiune:
1. sa urmareasca situatia sociala si evolutia politicilor
protectie sociala in statele membre si in Comunitate.

de

2. sa faciliteze schimburile de informatie, de experienta si de

bune practici intre statele membre si Comisie.
3. sa pregateasca rapoartele, sa formuleze avize sau sa
intreprinda si alte activitati in domeniile ce tin de competenta
sa, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie
initiativa.
Reforma institutionala
Cea mai importanta reforma a noului Tratat este cea referitoare la institutii. Pentru a
contribui la flexibilitatea procesului de decizie, Consiliul de Ministri are la dispozitie trei
proceduri: unanimitate, majoritate calificata si majoritate simpla pentru deciziile de
procedura. In prezent, unanimitatea se aplica pentru: PESC, cooperare politieneasca si
judiciara in materie penala, politica de azil si imigrari, politica de coeziune economica si
sociala, fiscalitate. Majoritatea calificata este atinsa daca exista cel putin 62 de voturi
favorabile

Era limpede pentru toti participantii la CIG 2000, ca un acord unanim intre 27 de
membri va fi imposibil de atins. Ratificarea Tratatului de la Nisa va extinde aplicarea
majoritatii calificate la inca 30 de dispozitii, guvernate pana atunci de regula
unanimitatii.
Pe viitor, majoritatea calificata va fi definita in functie de adeziunile necesare.
Decizia insa trebuie sa se bucure de votul favorabil al tuturor statelor membre.

Curtea de Justitie
Conferinta interguvernamentala din 2000 a cautat o solutie privind eficientizarea acestei
institutii. Ca o consecinta, Tratatul de la Nisa prevede posibilitatea Curtii de a crea
camere jurisdictionale specializate in anumite domenii specifice. Membrii camerelor
jurisdictionale vor fi alesi, ca si in cazul Curtii si a Tribunalului de Prima Instanta, dintre
persoane independente, avand capacitatea ceruta pentru functiile jurisdictionale. Ei sunt
numiti de Consiliul de Ministri printr-o hotarare in unanimitate. Tratatul mentioneaza ca
viitoare Curte de Justitie va putea statua in litigii legate de aplicarea actelor care se
refera la proprietatea intelectuala.

Si in acest caz, competentele Curtii sunt hotarate de Consiliu in unanimitate, pe baza

propunerii Comisiei si consultarii PE. Curtea va fi formata dintr-un judecator al fiecarui
stat membru. Ea se poate reuni in camere de 13 judecatori, fara a fi nevoie sa ii
reuneasca pe toti judecatorii intr-o formatie deplina.

Parlamentul European
Tratatul de la Nisa contine un statut al partidelor politice europene si regulile relative la
finantarea lor.

Textul declaratiei CIG mentioneaza ca dispozitiile referitoare la

partidele politice (art. 195) nu va implica nici un transfer de competente
catre comunitate si nu va afecta regulile constitutionale pertinente.
Declaratia contine si principiul conform caruia finantarea partidelor politice la
nivel european din bugetul Uniunii nu poate fi utilizata de partidele politice la
nivel national.

In perspectiva largirii Uniunii, Tratatul de la Nisa a limitat

numarul de membri ai PE la 732 de deputati. El a prevazut in egala masura
repartitia locurilor intre Statele Membre si tarile candidate. Deputatii tarilor
candidate urmau sa participe la lucrarile PE din momentul adeziunii lor. Daca
in randul Consiliului numarul voturilor a fost impartit oarecum in functie de
puterea economica si politica a statelor, in cadrul PE regula este cea a
numarului cetatenilor.

Curtea de Conturi
Tratatul de la Nisa stabileste ca aceasta institutie va cuprinde un
institut national de fiecare stat. Numirea membrilor sai se va face de catre
Consiliu, care va decide cu majoritate calificata iar mandatul lor va fi de 6
ani.
Curtea va putea sa creeze camere pentru a adopta anumite categorii
de rapoarte si avize. Pentru o mai buna cooperare intre aceasta institutie si
statele membre,
Tratatul invita institutiile nationale
sa coopereze cu Curtea de Conturi.Aceasta cooperare urmeaza sa se
materializeze printr-un comitet de contact, pus in practica de catre
presedintele Curtii de Conturi si presedintele Institutiilor Nationale in
domeniu.
Comitetul Economic si Social
Textul Tratatului precizeaza ca aceasta institutie trebuie sa includa
diferite componente ale societatii civile organizate, avand un rol consultativ.

Slovenia

Estonia

Cipru

Luxemburg

Malta

TOTAL

344

Comitetul Regiunilor
Noutatea adusa la Nisa consta in aceea ca pentru a realiza o mai
buna legatura intre Comitet si colectivitatile pe care le reprezinta,
este necesar ca membrii sai sa aiba un mandat politic efectiv.
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) dupa reforma
propusa la Nisa: modificarile referitoare la organizare
Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta, fiecare in cadrul
jurisdictiei proprii, asigura respectarea legii in interpretarea si
aplicarea prezentului Tratat (art. 220 in noua redactare propusa in
art. 2 din Tratatul de la Nisa).
Curtea de Justitie era compusa, pana la ultima extindere a Uniunii
Europene, din 15 judecatori si 9 avocati generali. Tratatul de la Nisa
a optat, in redactarea ce inlocuieste vechiul text al articolului 222,
pentur un numar de numai opt avocati generali, care asista Curtea
de Justitie, cu posibilitatea de a mari numarul lor la cererea expresa
a Curtii si cu votul unanim al membrilor Consiliului.

Abordarea economica

O analiza din perspectiva economica a Tratatului de la Nisa scoate in

evidenta faptul ca, in ciuda aspectelor preponderent politice si institutionale,
el este, in egala masura un instrument al continuarii si intaririi integrarii
economice. Pentru ca in noile conditii, UE sa poata functiona eficient la
parametrii ceruti de cresterea concurentei pe piata mondiala si pentru a-si
putea mentine rolul de pol de putere in cadrul acesteia, a fost nevoie de
o revizuire a tratatelor anterioare, prin elaborarea unui act normativ care sa
corespunda noilor conditii. Acesta a fost Tratatul de la Nisa, a carui aparitie a
fost dictata de starea de fapt a UE.
Astfel, prin art. 43 (e) se fac referiri la modificarile care pot sa intervina
in cadrul pietei interne unice ca urmare a cresterii cooperarii dintre statele
membre. Cresterea cooperarii e vazuta, prin prisma aceluiasi articol, drept o
intensificare a relatiilor intre toate statele membre; in acest mod ea se poate
transforma intr-o
bariera sau un element de discriminare in comertul dintre statele membre si
poate determina deteriorarea mediului concurential format in timp.

Art. 18 din acelasi Tratat aduce unele precizari cu privire la libera

circulatie a fortei de munca si a capitalului, iar art. 100 stipuleaza
principalele masuri si ajutoare financiare care pot fi oferite unui stat
comunitar in cazul in care acesta se afla intr-o situatie economica
nefavorabila, generata de cauze care nu pot fi controlate.
Un spatiu important din aceasta parte a tratatului se ocupa de
modificarile care intervin in procesul de decizie cu privire la reprezentarea, in
plan international, a Uniunii, in problemele economice si monetare.
Prevederile dedicate politicii comerciale le completeaza pe cele legate de
introducerea monedei unice si de intarirea puterii de piata a acesteia.
Partea din Tratat dedicata Politicii Comerciale Comune aduce nou faptul
ca, spre deosebire de tratatele anterioare, in care accentul a fost pus pe
reglementarea tranzactiilor cu bunuri tangibile si intr-o mai mica masura pe
servicii, in noul tratat, politicile comerciale traditionale sunt completate de
principiul uniformizarii tratamentului comercial legat de drepturile de
proprietate intelectuala, comertul cu servicii audio-vizuale si educationale
sau privind securitatea sociala si sanatatea.

Bibliografie:

Dumitru Miron Economia Uniunii Europene, Bucuresti 2006, ed.

Luceafarul

Tratatul de la Nisa ed. All Back, 2002

Istoria si Evolutia Uniunii Europene, Universitatea STEFAN CEL MARE

Suceava, prof. Ghiorghi Prisacaru

Tratatul de la Nisa coordonatori: Vasile Vese, Adrian Ivan, ed. Dacia,

2001, Cluj-Napoca