DESPRE FEMEIE

Arthur Schopenhauer

Poemul scris de Schiller in onoarea femeii, Wurde der Frauen, este

rezultatul unei gindiri laborioase si el se dezvaluie cititorului purtind amprenta
stilului sau antitetic si utilizarii contrastului; dar ca expresie a adevaratei laude
pe care ne simtim datori s-o acordam femeii este, in opinia mea, inferior celor
citeva cuvinte rostite aici de Jouy:
_Sans les femmes le commencement de notre vie seroit priv de secours, le
milieu de plaisirs et la fin de consolation_,
_Fara femei, viata noastra ar fi inca de la inceputul ei fara nicio speranta;
maturitatea, ar fi frustrata de placerea existentei; iar sfirsitul ar fi singura ei
consolare_.
Acelasi lucru este mult mai sentimental exprimat de Lordul Byron in
_Sardanapalus_:
Primul licar
De viata al unui om rasare la sinul unei femei
Primele mici cuvinte le-nvata citind de pe buzele ei,
Primele lacrimi ti le sterge ea si ultimul tau suspin,
Mult prea adesea ei il soptesti, cautind alinare in chin.
Cind a fost deja aplecat sub povara gijilor zilei ce vine,
Sarcina veghei ultimei ore a lui aceleiasi femei ii revine.
(Actul I, scena 2.)
Aceste doua pasaje zugravesc imaginea reala a adevaratelor merite ale
unei femei.
Trebuie doar sa privesti la felul in care ea este alcatuita pentru a descoperi
ca femeia nu este menita a fi supusa calvarului unei munci fizice sau
intelectuale exagerate. Ea isi plateste datoria fata de viata nu atit prin ceea ce
face, cit mai ales prin ceea ce sufera --prin durerile facerii, grija fata de copii
si permanenta supunere aratata in fata barbatului, caruia trebuie sa-i fie un
tovaras de viata rabdator si neobosit. Cele mai mari tristeti si bucurii sau
marile manifestari de forta si tarie nu sint atributul ei; viata ei este menita a fi
o curgere mult mai tacuta, mai lina si mai putin agitata decit a barbatului, fara
a putea fi in esenta ei fericita, sau de-a fi in intregul ei lipsita de aceasta
fericire.
*

Femeile sint adaptate a actiona asemeni asistentelor si educatorilor din

primavara copilariei noastre, din simplul motiv ca ele insale sint copilaroase,
pripite, prostute, cu vederea scurta -- intr-un cuvint, toata viata lor sint
asemeni unui copil matur, o fiinta intermediara intre un copil si un matur, ce
nu reuseste a fi nici una, nici cealalta, dar care este un om in cel mai strict
sens al cuvintului. Luati in calcul cit timp se va juca o tinara cu copilul zi de zi,
dansind si cantind impreuna cu el; iar apoi luati in calcul cit poate face un
barbat din toate acestea daca ar fi pus in locul ei, chiar daca ar fi minat si de
cele mai bune intentii din lume!
*

In raporturile ei cu tinerele, Natura pare sa fi avut in vedere ceea ce mai

este numit intr-un sens dramatic "un efect izbitor", pentru ca o scurta perioada
a vietii le va inzestra cu o bogatie a frumusetei si o abundenta a charmului ce
este acordata in avans pe socoteala restului vietii ce-i va ramine de trait;
astfel ca in scurta perioada oferita de acesti ani va putea prinde in plasa
farmecelor ei imaginatia barbatului, intr-un asemenea grad, incit acesta se va
grabi sa alerge pentru a intra in onorabila lor grije, ce poarta in ea ascunsa o
anumita trasatura de organizare, ce-i va fi conferita barbatului pentru durata
intregii sale vieti-- un pas ce nu i s-ar putea parea destul de justificat, daca el
s-ar gindi asupra acestei probleme. Prin urmare, Natura a inzestrat femeia,
tot asa cum a procedat si in cazul celorlalte creaturi asemeni ei, cu armele si
mijloacele necesare pentru a proteja existenta lor pentru intreaga perioada de
timp cit se vor afla in serviciul ei; astfel, Natura a trecut aici la aplicarea
principiilor ei specifice de organizare. Intocmai asa cum femela furnica isi
pierde aripile dupa ce a avut loc dansul imperecherii, pentru ca ele au devenit
acum de prisos, ba chiar periculoase pentru scopul reproducerii speciei, tot
asa isi vor pierde frumusetea si cea mai mare parte a femeilor, dupa ce au
dat nastere la unul sau doi copii; si cel mai probabil din aceleasi motive.
Apoi, din nou, vom descoperi ca aceste tinere in inima lor privesc la
problemele domestice si la celelalte chestiuni ca la niste probleme
secundare, daca nu chiar ca pe o simpla gluma. Dragostea, cuceririle si toate
cele aflate in strinsa legatura cu ea, asemeni imbracamintii, dansului, etc.,
sint tocmai cele care primesc intreaga atentie din partea lor.
*

Un lucrul este in intregime complet si cu adevarat splendid - si cu cit mai

tirziu este, se realizeaza si mai lent - atingerea maturitatii. Barbatul atinge
maturitatea facultatilor sale mentale si de judecata, foarte rar inainte de
virsata de douazeci si opt de ani; femeia, atunci cind implineste optsprezece
ani; dar ele sint temeiul unor foarte inguste limitari. Din acest motiv femeile
vor ramine copii pentru intreaga lor viata, pentru ca ele vor vedea intotdeauna
ceea ce se afla in imediata lor apropiere, agatindu-se intotdeauna de prezent,
incercind mereu a lua aparenta unui lucru apartinind realitatii, preferind a se
ocupa de chestiunile marunte in dauna celor cu adevarat de interes. Aceasta
putere a ratiunii de-a nu trai ancorat doar in prezent asemeni unei brute, ci
de-a putea observa si cintari deopotriva viitorul si trecutul, apartin virtutilor
unui barbat; si de aici izvoraste rezerva, grija si acea anxietate pe care
adesea o remarcam in oameni. Avantajele, ca si dezavantajele ce se impun

de aici, fac ca femeia sa aiba in consecinta mult mai slabe puteri in

rationamentele sale si in asocierea lor. Mai mult decit atit, din punct de
vedere intelectual, ea are un orizont ingust al vederilor sale, pentru ca desi
intelegerea sa intuitiva percepe mult mai rapid ceea ce este pozitionat linga
ea, pe de alta parte, cercul viziunilor sale este limitat si nu se va ocupa sa
studieze absolut nimic tot ceea ce se afla la o oarecare distanta de aceasta
sfera restrinsa a realitatii imediate; de aceea, tot ce este absent sau trecut,
sau aflat in viitor, va afecta o femeie intr-un grad mult mai mic decit pe un
barbat. Din acest motiv ele au cea mai mare inclinatie spre extravaganta,
care uneori se invecineaza cu prostia. In inima ei, femeia gindeste ca
barbatul este menit a cistiga bani pentru ca sa-i poata ea cheltui, iar daca
este posibil asta, atunci trebuie sa aiba loc de-a lungul intregii vieti a sotului
ei, dar in orice caz, mai ales dupa moartea lui.
Dar de indata ce le-au oferit cistigurile pentru a intretine casa, ele simt
cum se intareste si capata viata aceasta credinta interioara specifica lor. Desi
toate acestea atrag dupa sine si multe dezavantaje, cu toate acestea au si
avantajele lor -- ca o femeie traieste mai mult in prezent si ca ea se bucura
mult mai intens, in cazul in care toate acestea sint intr-o oarecare masura si
suportabile. Aceasta este originea bunei dispozitii ce este specifica femeii si o
face nimerita pentru a distra un barbat, sau a-l consola atunci cind coplesit de
griji se afla cazut la pamint. Consultarea femeii in chestiunile dificile, asa cum
obisnuiau a face Germanii in vechile timpuri, nu este o chestiune ce trebuie
trecuta prea usor cu vederea; pentru ca modul lor de-a aborda problemele,
este un lucru cit se poate de diferit de cel al nostru, in principal, pentru ca ele
aleg cel mai scurt drum pentru rezolvarea lor si de obicei isi mentin fixata
atentia asupra acelor lucruri aflate in imediata apropiere; in vreme ce noi, de
regula, privim dincolo de ele, din simplul motiv ca ele se afla chiar sub nasul
nostru; acest lucru impunind ca apoi sa devina necesar sa ne reintoarcem
pentru a pune lucrurile din nou in ordine, ca sa obtinem nimic altceva decit o
perspectiva simpla si apropiata. Din acest motiv femeile sint mult mai realiste
decit noi in judecatile lor, pentru ca nu vad nimic altceva in lucruri decit ceea
ce se afla in mod real acolo; in timp ce in cazul nostru, daca pasiunea este
inflacarata, ajungem cu mare usurinta sa exageram, adaugind mult din
imaginatie.
Acest lucru se intimpla pentru ca puterea rationamentului unei femei este
mai slaba, astfel incit ele arata mai multa compasiune in fata nefericirii decit
barbatul si in consecinta ii acorda si mai multa bunavointa si interes. De
cealalta parte, femeile sint inferioare barbatului in materie de justitie,
onestitate si constiinciozitate. Iarasi, pentru ca facultatile lor de judecata sint
slabe, lucrurile clar vizibile si reale care fac parte din prezent exercita o
asemenea putere asupra lor, incit extrem de rar pot fi neutralizate de judecati
abstracte, percepte ferme, sau rezolutii hotarite, in general, de orice are in
vedere trecutul si viitorul, sau de orice ia in considerare ceea ce acum este
absent si indepartat. De aceea ele au prima si principala calitate a virtutilor,
dar sint lipsite de acele calitati secundare, care cel mai adesea sint
instrumentele absolut necesare in dezvoltarea lor. In acest sens, femeia
poate fi comparata cu un organism care este inzestrat cu ficat, dar caruia ii
lipseste vezica biliara. [1] Astfel, va putea fi descoperit ca deficienta
fundamentala din caracterul unei femei este aceia ca ele nu au "_simtul

justitiei_." Aceasta se ridica de la acea deficienta a ei in puterea de judecata,

la care deja ne-am referit, si in reflectie, dar este partial datorat si faptului ca
Natura nu le-a destinat, fiind reprezentatele "sexului slab", sa se bazeze pe
acele trasaturi aflate sub sfera puterii, ci a sireteniei; acesta este motivul
pentru care ele sint viclene instinctiv si au o tendinta iradicabila de a minti.
Pentru ca asa cum leii sint inzestrati cu ghiare si dinti, elefantii cu trompe,
vierii cu colti, taurii cu coarne, sepia cu lichidul inchis asemeni cernelii, la fel
Natura a inzestrat femeia pentru protectia si apararea ei cu aceasta facultate
reprezentata de ipocrizie si toata puterea pe care Natura i-a dat-o barbatului
sub forma fortei corpului si a ratiunii, a fost conferita femeii sub aceasta
forma. De aici ipocrizia ce este innascuta in femeie si formeaza aproape o
caracteristica atit pentru cele mai stupide dintre ele cit si pentru cele mai
istete. De aceea este asa de natural pentru o femeie in a fi fatarnica de
fiecare data cind se iveste ocazia, tot la fel cum aceste animale se folosesc
de armele lor atunci cind sint atacate; iar ele simt in asta recurgerea la o
masura pe care o utilizeaza conform acestui drept natural, ce in mod firesc le
revine. Tocmai de aceea, existenta unei femei absolut sincere, care sa nu fie
o ipocrita, este probabil o imposibilitate. Din acest motiv ele privesc fatarnicia
in alte femei cu atita usurinta; un motiv foarte serios, pentru care nici nu este
recomandat sa incerci un asemenea lucru cu ele. De la acest defect
fundamental ce a fost declarat si de la tot ceea ce el implica, izvorasc toate
celelalte: falsitatea, infidelitatea, tradarea, ingratitudinea, si asa mai departe.
Intr-o Curte de Justitie femeile sint mult mai des gasite vinovate de sperjur
decit barbatii. Incit intr-adevar, se ridica in general intrebarea daca ar mai
trebui sa le fie permisa depunerea unui juramant, in definitiv. Din cind in cind,
aproape pretutindeni pe aici, sint repetate cazuri ale unor doamne, care fara
sa duca lipsa de nimic, sterpelesc ascunse de privirile indiscrete diferite
lucruri, bijuterii, parfumuri, de pe rafturile unor magazine.
*

Dar Natura a avut grije, facind in asa fel incit, prin chemarea unor barbati
frumosi, tineri si puternici, sa protejeze perpetuarea rasei umane; in asa fel
incit speciile sa nu poata degenera. Aceasta este vointa ferma a Naturii si ea
isi gaseste expresia in pasiunea ce a nascut-o in inima lor fata de femeie.
Aceasta lege le depaseste pe toate celelalte prin virsta si puterea ei. Si vai si
amar de acel om care isi stabileste alte drepturi si interese pe care sa le
aseze in calea ei! pentru ca indiferent de ce poate face sau spune el, ele vor
fi nemilos spulberate chiar la primul atac semnificativ. Fiindca morala secreta,
neformulata, subconstienta, innascuta, a femeilor este: _Sintem justificate sa
amagim toate aceste interese, deoarece pentru noi ele nu valoreaza nimic_,
---este un mod de-a face referire la individual--- imaginindu-si ca ele au
obtinut drepturi situate undeva, deasupra speciilor. _Structura si in consecinta
bunastarea speciilor a fost pusa in mainile noastre si incredintata atentiei
noastre prin intermediul generatiei urmatoare, care de la noi isi are obirsia; sa
ne indeplinim in consecinta datoria!_; Dar femeile nu au cunostinta de acest
principiu calauzitor _in abstracto_, ele sint constiente doar de acest _in
concreto_ si nu au o alta cale de a-l exprima decit in modul in care ele
actioneaza atunci cind se iveste momentul oportun. Astfel incit constiinta lor
nu este intr-atit de tulburata pe cit ne imaginam de faptul ca ele au violat
datoria pe care o aveau fata de acest individual, indeplinindu-si in schimb

complet datoria fata de specii, ale caror drepturi pretinse sint infinit mai mari.
[2]
Pentru ca femeile exista in intregime pentru raspindirea speciei si destinul
lor se sfirseste aici; ele traiesc mai mult pentru specie decit pentru individual;
iar in inima lor trateaza problematicile speciilor cu o mult mai mare atentie
decit pe cele ale acestui simplu individual. Acest lucru le ofera in intregime,
atit fiintei, cit si caracterului lor, o anumita frivolitate, iar amindoura o anumita
tendinta, ce este fundamental diferita de cea a barbatului; iar aceasta este
cea care produce si dezvolta acea discordie prezenta in viata celor casatoriti,
care este pretutindeni atit de raspindita, incit poate fi pe drept cuvint
considerata a fi adevarata ei stare de normalitate.
Este aproape natural ca intre barbati sa existe un sentiment de simpla
indiferenta, dar intre femei el imbraca forma unei adevarate vrajmasii. Acest
lucru se petrece cel mai probabil datorita faptului ca _odium figulinum_ din
cazul barbatilor, este limitat la chestiunile cotidiene, dar in cazul femeilor
adopta intreaga sfera a sexualitati; de vreme ce ele au doar un singur gen de
afaceri. Chiar pina si atunci cind se intilnesc pe strada, ele privesc una spre
cealalta asemeni privirii aruncate intre Guelfi si Ghibellini *. Iar acest lucru
este cit se poate de evident atunci cind o femeie face pentru prima data
cunostinta cu celelalte, astfel incit se poate observa cu usurinta ca ele se
comporta cu mai multa stinghereala si fatarnicie decit doi barbati aflati intr-o
situatie asemanatoare. Asta este ceea ce face ca schimbul de complimente
dintre doua femei sa fie mult mai ridicol decit cel dintre doi barbati. Atunci
cind un barbat se va adresa catre ceilalti, chiar si fata de cei de un rang
inferior lui, o va face cu un anumit sentiment de consideratie si umanism; in
vreme ce este insuportabil de privit cu cita fanfaronada si dispret se va
adresa o femeie de un anumit statut social, fata de cele situate pe o treapta
inferioara fata de ea (si nu neaparat aflate in serviciul ei), sau atunci cind
vorbeste cu ele. Aceasta diferenta se poate naste plecind de la faptul ca
deosebirile de statut sint mult mai precare in cazul femeilor decit in cazul
nostru si in consecinta ele isi vor schimba mult mai rapid linia de conduita si
vor ridica aceste pretentii, sau pentru ca in timp ce in cazul nostru trebuie
cumpanite o mie de alte lucruri, la ele se rezuma la unul singur: acel barbat
prin intermediul caruia au capatat aceasta favoare; pentru ca prin natura
limitata a vocatiei lor, ele se afla intr-o relatie mult mai apropiata cu ceilalti
barbati, decit un barbat o poate face vreodata; acesta este motivul ce le va
impinge intotdeauna o femeie sa incerce sa reflecte intr-un mod exagerat
diferentele treptei sociale pe care se afla pozitionata in raport cu ceilalti.
*

Doar barbatul este cel al carui intelect este intunecat de instinctul sau
sexual, cel care-i poate da acestui pipernicit cu umerii ingusti, cu solduri largi
si cu picioare scurte, numele de _tip sexy_, ori _barbat frumos_; pentru ca
intreaga frumusete a sexului este bazata pe acest instinct. Altul, poate gasi
mult mai justificat a-l numi _un tip inestetic_ , mult mai potrivit, decit adjectivul
frumos. Un astfel de barbat fatal nu va prezenta niciun fel de interes sau
sens real, nici pentru muzica, nici pentru poezie, nici pentru artele frumoase,
reprezentind mai mult o parodie, in dorinta lui stranie de-a se face placut,

daca el poate afisa un asemenea lucru.

Acest fapt ii va face incapabili sa adopte o pasiune pur obiectiva si temeiul
acestei alegeri mi-l inchipui a fi urmatorul: Un barbat se zbate pentru a lua in
stapinire _directa_ lucrurile, fie prin intelegerea lor, fie prin constringere. Dar o
femeie este intotdeauna si pretutindeni condusa catre o stapinire _indirecta_
si anume, prin intermediul unui barbat; tot ceea ce ele stapinesc _direct_,
este limitat in mod exclusiv la ei. De aceea este inscris in natura femeii sa
priveasca totul doar ca pe un mijloc pentru cucerirea barbatilor, iar interesul
sau fata de orice altceva sa fie doar unul simulat, o simpla cale ocolita pentru
a-si atinge scopul, ce consista in cochetarie si pretentii. Tocmai de aceea
Rousseau a spus:
_Femeile nu simt in genere nici o chemare fata de vreo arta; n-au nici
cunostintele necesare vreuneia; n-au nici geniu pina la urma_. [3]
Oricine poate vedea prin toata aceasta plasmuire, va trebui sa descopere
in final ca exact aceasta este situatia. Altii in schimb, simt nevoia sa priveasca
doar modul in care ele se comporta la concerte, la opera, sau la teatru; cu o
simplitate copilareasca de exemplu, prin care ele tin mortis sa trancaneasca
in timpul celor mai delicate pasaje ale celor mai mari capodopere. Iar daca
acest lucru este adevarat, atunci cind Grecii interziceau accesul femeilor la
teatru, procedau intr-un mod foarte corect; pentru ca in orice caz, ei doreau
probabil sa poata sa mai si priceapa cite ceva. In zilele noastre sintem mult
mai aproape sa substituim _taceat mulier in theatro_ cu _taceat mulier in
ecclessia_; Iar aceste cuvinte ar trebui probabil scrise cu litere mari pe
cortina.
Nu va puteti astepta la nimic deosebit de la o femeie chiar daca a reusit in
cele din urma si i-a incoltit in minte ca nici cel mai eminent dintre tipii sexy nau putut realiza niciodata ceva in domeniul artelor frumoase de care sa poata
fi spus ca este cu adevarat maret, genial si original, sau ca ar fi putut sa-i
daruiasca omenirii vreo lucrare de valoare perena. Acest lucru este in modul
cel mai frapant dovedit in raport cu pictura, stapinirea tehnicii ei ofera tot atit
de multa putere asupra ei, tot asa cum ofera si in cazul stapinirii asupra
noastra si de aceea ele sint atit de sirguincioase in cultivarea ei; cu toate
acestea, ele nu au o singura mare pictura de care sa poata mandri, doar
pentru ca sint deficiente in aceasta obiectivitate a ratiunii care este intr-un
sens direct indispensabila in pictura. Ele nu vor putea ajunge niciodata mai
departe de un punct de vedere subiectiv. Este doar pentru a tine pasul cu
aceasta femeie obisnuita care nu are absolut nicio sensibilitate reala pentru
arta; pentru ca Natura actioneaza in secvente stricte --_non facit saltum_--.
Iar Huarte [4] in cartea sa _Examen de ingenios para la scienzias_ care a fost
faimoasa pe timpul a trei sute de ani, neaga femeilor detinerea celor mai
inalte facultati. Situatia nu este cu nimic modificata de existenta exceptiilor
particulare si a celor partiale; luata ca intreg, femeia este si ramine o Filistina
categorica si total incurabila. De aici, pleaca acel acel aranjament absurd,
care le permite sa imparta rangul si titlul sotilor; ei reprezentind un imbold
permanent spre ambitiile lor de origine modesta. Iar mai departe, tot ce se
intimpla este doar pentru ca ele sint Filistine iar societatea moderna, acolo
unde ele preiau conducerea si dau tonul, este construita intr-un astfel de mod

gresit. Acea propozitie unde Napoleon spune ca:

_femeile nu au niciun rang_
-- ar trebui sa fie adoptata ca adevaratul punct de vedere in determinarea
pozitiei lor in societate; iar in ceea ce priveste celelalte calitati ale lor,
Chamfort [5] face o remarca foarte adevarata:
_Ele sint facute sa tranzactioneze cu propria noastra slabiciune si cu
prostia noastra, nu insa si cu ratiunea noastra. Simpatia care exista intre ele
si barbati este numai superficiala si nu atinge simpatia spiritului, sau a ratiunii,
sau a caracterului_.
Ele formeaza _sex sequior_, cel de-al doilea sex, inferior in orice sens
primului; slabiciunile lor trebuie tratate cu respect; dar ca sa le arati o mare
veneratie, este un lucru extrem de ridicol si ne coboara in ochii lor. Cind
Natura a facut impartirea in doua a rasei umane nu a trasat linia de
demarcatie exact prin mijloc. Diferenta dintre polul negativ si cel pozitiv este
conform polaritatii, nu doar calitativa, ci si cantitativa. Si aceasta a fost
imaginea femeii, lumina in care anticii o priveau, tot asa cum azi o privesc si
cei din Europa de Est; si judecata lor conform pozitiei cuvenite, este mult mai
corecta decit a noastra, cu notiunile frantuzesti invechite de galanterie si cu
ridicolul sistem al plecaciunilor -- cel mai inalt produs al stupiditatii TeutonicoCrestine. Aceste conceptii au servit doar la a face femeile mai arogante si
despotice; astfel incit, uneori asta iti reaminteste de maimutele sfinte din
Benares, care in constiinta sfinteniei si pozitiei inviolabile, gindesc ca ele pot
face exact ceea ce poftesc.
Dar in Europa Occidantala femeia, dar in special _doamna_, se descopera
singura a fi intr-o falsa pozitie; pentru ca femeii, in mod corect numita de catre
antici _sexus sequior_, nu i se potriveste citusi de putin sa fie obiectul onoarei
si veneratiei noastre, sau sa ridice capul mai sus decit un barbat, ori sa fie
pusa in conditii egale cu el. Consecintele acestei false pozitii sint suficient de
evidente. Prin urmare, ar fi un fucru foarte oportun daca acest Numar-Doi al
rasei umane ar fi in Europa repusa in pozitia sa naturala, iar pe doamna s-o
scapam de acele neplaceri care nu sint ridiculizate doar de intreaga Asie, ci
au fost la fel de ridiculizate si de catre Greci si Romani. Rezultatul va fi acela
ca in toate chestiunile noastre, sociale, politice, civile, vor fi realizate
imbunatatiri colosale! Legile Salice vor deveni inutile; vor fi un truism devenit
de prisos. Doamna Europei, strict vorbind, este o creatura ce ar fi trebuit sa
nu existe deloc; iar acolo ar trebui sa fie femeia de casa si tinere care sa
aspire ca o sa devina asa; iar ele nu ar trebui aduse la aroganta, ci sa fie
domesticite si aduse la supunere. Asta se intimpla doar pentru ca aici in
Europa exista astfel de oameni, ca aceste _doamne_ , sint femei ce provin
din clasele de jos; exact cum am spune ca marea majoritate a sexului slab
este mult mai nefericita decit in Europa de Est. Si chiar Lordul Byron [6]
spune:
_Gindind asupra statutului femeii sub anticii Greci --il gasesc destul de
convenabil.
Statutul prezent, o remanenta a barbariei, cavalerismului si virstei

feudale---artificial si nefiresc.
Ele ar trebui sa cugete acasa--si sa fie bine hranite si imbracate--dar
sa nu se amestece in societate.
Bine educate, deasemenea, in religie--dar sa nu citeasca nici poezie,
nici politica--nimic altceva in afara de carti pioase si carti de bucate.
Muzica--pictura--dansul---deasemenea, putin gradinarit si agricultura,
acum si apoi.
Le-am vazut in Epir la reparatia drumurilor lucrind cu destul succes.
De ce nu la fel de bine si la stringerea finului si la muls?_
*

In partea noastra de lume, unde monogamia este in vigoarea, a te

casatori inseamna a-ti injumatati drepturile si a-ti dubla datoriile. Cind legile
garanteaza femeia cu aceleasi drepturi ca si barbatul, ele ar trebui
deasemenea, sa-i dea si puterea masculina a ratiunii. Lucrurile stau tocmai
pe dos, la fel cum prin privilegiile si onoarea pe care le hotaraste femeii
legea, ele depasesc ceea ce le-a impartit lor Natura, astfel ca aici are loc o
descrestere proportionala in numarul femeilor care impart in realitate aceste
privilegii; prin urmare restul femeilor sint private de drepturile lor naturale in
aceeasi masura in care celelalte au primit mai mult decit Natura le-a daruit.
Pentru pozitia nefireasca a privilegiilor pe care institutia monogamiei si
legile casatoriei care o acompaniaza, le atribuie femeii, in care ea e privita
intru-totul fiind complet echivalenta barbatului, in vreme ce, fara doar si poate,
ca lucrurile nu stau deloc asa, fiind cauza unei indelungi reflectii pentru
inteligenta si prudenta barbatului inainte ca acesta sa faca un sacrificiu atit de
mare si sa consimta un aranjament atit de nedrept. De aceea, in timp ce
printre natiunile poligame fiecare femeie isi gaseste mijloacele de intretinere,
acolo unde exista monogamie, numarul femeilor maritate este limitat si un
mare numar de femei ramin lipsite de aceste mijloace; cele din clasele inalte
ce vegeteaza ca inutile fete batrine, cele din clasele de jos, care datorita
muncii lor grele sint aduse la o natura neplacuta; sau devin _filles de joie_ si
duc o viata ce este tot atit de lipsita de bucurie, pe cit este si lipsita de
onoare. Dar intr-o asemenea situatie ele devin o necesitate pentru sexul
opus; astfel incit pozitia lor este recunoscuta deschis ca un mijloc special de
protectie in fata seductiei pentru celelalte femei, ce sint favorizate de soarta si
fie si-au gasit pina acum barbatii, fie spera sa ii mai poata inca gasi. Doar in
Londra se afla 80.000 de prostituate. Atunci ce reprezinta aceste femei ce au
atins atit de repede cel mai teribil scop, decit sacrificii umane inchinate pe
altarul monogamiei? Femeile la care facem referire aici si care sint puse in
aceasta pozitie nefericita, sint inevitabila contra-greutate la doamnele
Europei, cu pretentiile si aroganta lor. De aceea poligamia este un real
beneficiu pentru sexul feminin, daca situatia este privita in intregul ei
ansamblu. Iar dintr-un alt punct de vedere, nu exista aici niciun temei
adevarat in virtutea caruia un barbat a carui sotie sufera de anumite boli
cronice, sau a ramas infertila, ori a devenit treptat prea batrina pentru el, sa
nu-si poata lua o a doua sotie. Motivul ce determina ca un numar atit de mare
de oameni sa se converteasca la Mormonism [7] apare astfel a fi intemeiat
pentru acele persoane ce militeaza impotriva institutiei monogamiei, ce nu-si
poate sub niciun chip gasi o explicatie naturala care s-o poata justifica.

Mai mult decit atit, conferirea unor drepturi, care din punct de vedere
natural nu pot fi justificate, atrag dupa sine datorii la fel de putin justificablile,
iar incalcarea acestor datorii pot fi sursa unor mari nefericiri. Dar sa ne
aplecam putin asupra acestei probleme. Un barbat poate gindi adesea ca
pozitia sa sociala sau financiara poate avea de suferit in urma unei casatorii,
exceptind doar cazul in care realizeaza o stralucita alianta. Dorinta sa va fi ca
plecind de la propria sa alegere, sa poata cistiga inima unei femei in cu totul
alte conditii decit cele oferite de un mariaj obisnuit, astfel incit acestea sa-i
poata asigura atit pozitia sa, cit si pe cea a copiilor ce se vor naste. Oricit de
cinstite, rezonabile si nimerite pot fi aceste conditii si consimtamintul acordat
anterior fata de acele privilegii exagerate pe care insusi mariajul le confera
femeii, prin extinderea lor, ea isi pierde cumva onoarea, pentru ca mariajul
este baza societatii civile; si ele o vor conduce in final spre o viata nefericita,
din moment ce natura umana este astfel constituita incit vom putea acorda
orice atentie opiniei altor oameni ce se afla in afara intregului ei sistem de
valori. Pe de alta parte, daca ele nu vor consimti, vor infrunta riscul de-a se
casatori cu un barbat fata de care vor resimti repulsie, sau vor fi puse in
situatia de-a se casatori cu un barbat atit de sus pozitionat, incit ele se vor
simti in aceiasi situatie ca cea a unor fete batrine puse la pastrat; pentru ca
perioada in care au sansa de-a se consacra trairii propriei vieti este foarte
scurta. Avind in vedere acest aspect al institutiei monogamiei, Thomasius a
elaborat un tratat extrem de valoros _de Concubinatu_, ce prezinta suficiente
merite pentru a fi citit; pentru ca el dezvaluie faptul ca in toate epocile si in
rindul tuturor natiunilor, mergind pina la Reforma initiata de Martin Luther,
concubinajul a fost un fenomen incuvintat de institutia ecclesiastica; ba chiar
a fost o institutie care s-a bucurat de o anumita recunoastere in fata legii, fara
a fi prezentat citusi de putin dezonorant. Si doar Reforma Lutherana a fost
cea care a viciat aceasta pozitie. Din acest punct de vedere, aceasta actiune
poate fi privita drept o justificare a casatoriei preotilor; iar mai tirziu, Biserica
Catolica, n-a mai indraznit sa dea inapoi in aceasta chestiune.
Nu are rost sa ne folosim de argumente in favoarea poligamiei; ea trebuie
sa fie luata drept _de facto_ ca existind pretutindeni si singura intrebare ce sar putea ridica, este cum poate fi ea azi adaptata. Cind a existat oare
vreodata cu adevarat aici monogamie? Cu totii traim intr-o anumita masura si
pentru o perioada de timp, cei mai multi dintre noi, in poligamie. Iar acest
lucru are loc inca de pe vremea cind fiecare barbat avea nevoie de mai multe
femei; si nimic nu poate fi mai frumos, decit sa-i permitem acest lucru, ori si
mai mult inca, sa asezam aceasta realitate drept o datorie a sa, obligindu-l in
acest fel sa intretina mai multe femei. Acest lucru va readuce femeia la
adevarata sa pozitie pe care insasi Natura i-a conferit-o, de cea de-a doua
fiinta; iar _doamna_, acest monstru, creatie a civilizatiei medievale Europene
si a stupiditatii Teutonico-Crestine va disparea din lume, lasind in urma sa
numai _femeia_; dar nu o _femeie nefericita_, de care Europa este astazi
plina.
*

In India, o femeie nu este niciodata independenta, dar in concordanta cu

legea lui Manu [8] ea se afla sub controlul tatalui, sotului, fratelui, sau fiilor

sai. Si este cu siguranta un lucru revoltator ca o femeie ramasa vaduva sa se

sacrifice pe rugul funerar al sotului; dar este la fel de revoltator si ca ea sa
poata cheltui banii sotului ei impreuna cu concubinii ---bani pe care i-a cistigat
prin truda sa de-o viata in speranta ca vor oferi un viitor sigur copiilor sai.
Fericirea este doar a celor ce vor sti sa tina cirma corabiei fixata pe cursul de
mijloc al fluviului vietii --- _medium tenure beati_.
Prima dragoste a unei mame este fata de copii sai, intocmai asa cum
este si dragostea animalelor, tot asa se petrece si in dragostea unui om;
caracterul ei este unul pur _instinctiv_ si la fel de usor ea se va stinge atunci
cind copilul inceteaza a mai fi neajutorat. Dupa aceea, prima dragoste ar
trebui sa-si urmeze calea catre un tel bazat pe ratiune si obisnuinta; dar
adesea esueaza, intirziind a-si face aparitia, in special atunci cind mama nusi iubeste sotul. Dragostea unui tata fata de copiii sai este de-o alta natura,
urmind o secventa diferita si in mod deosebit indreptata spre ultimul copil;
pentru ca ea isi are fundamentul in faptul ca in acest copil el isi recunoaste
Eu-l sau interior; dragostea sa fata de copii este una metafizica la originile
sale.
Aproape in rindul tuturor natiunilor, indiferent daca ele tin de lumea
antichitatii sau apartin lumii noastre moderne, si chiar si printre Hotentoti [9],
proprietatea este mostenita in intregime de catre descendentii de sex
barbatesc; doar Europa a abandonat aceasta cale; dar acest lucru nu s-a
petrecut si in rindul nobilimii, desigur. Aceasta proprietate, ce a fost obtinuta
cu atita dificultate si efort, platindu-se pentru ea pretul la atitia ani de viata si
de zbucium intens, ar trebui ca dupa toate acestea sa incapa in mainile unei
femei, care in lipsa oricarei ratiuni s-o faca praf intr-un scurt timp si intr-un
chip prostesc; acest lucru este o nedreptate si o gresala tot la fel de serioasa
pe cit si de comuna este, care ar trebui prevenita prin limitarea dreptului
femeii la mostenire. In opinia mea, cel mai bun aranjament ar fi acela prin
care femeia, fie ca este vaduva sau fica, nu ar putea primi nimic care sa
depaseasca intretinerea garantata de-a lungul intregii vieti, bazata pe
proprietati asigurate prin garantii ipotecare si in niciun caz prin proprietatea
sau capitalul insasi, exceptind cazurile in care lipsesc descendentii de sex
masculin. Cei care fac banii sint barbatii, nu femeile; iar de aici rezulta ca
femeile nu sint justificate in a intra in posesia neconditionata, nici nu sint
persoanele potrivite pentru a li se incredinta administrarea ei. Femeile nu ar
trebui sa aiba libertatea de-a dispune de avere, in adevaratul sens al
cuvintului, cum am spune, capital, case sau terenuri. In cazul lor va fi
intotdeauna nevoie sa existe un tutore; prin urmare nu ar trebui sa le fie
incredintata niciodata tutela asupra propriilor copii. Vanitatea femeilor, chiar si
atunci cind nu se dovedeste a fi mai mare decit cea a barbatilor, ascunde in
ea mai multe pericole, astfel incit va lua in intregime o directie axata asupra
sferei bunurilor materiale. Ele sint lipsite de valoare, ma refer la frumusetea
lor personala, la modul in care inteleg sa se impodobeasca, la spectacolul ce
il ofera, la pompa si grandoarea afisata. Din acest motiv ele se simt in
societate in elementul lor. El este deasemenea, acel stimul care le face sa
incline catre _extravaganta_, iar asta cu atit mai mult cu cit puterea ei de
judecata va fi mai slaba. In consecita putem gasi un scriitor antic ce descrie
femeia fiind in general de o natura extravaganta --[greaca: gynae to synolon
esti dapanaeron Physey] [10] Pe de alta parte, vanitatea ia in cazul barbatilor

directia avantajelor non-materiale, ca intelectul, invatatura, curajul.

In lucrarea sa _Politica_, [11] Aristotel explica marile dezavantaje ce le-au
fost aduse Spartanilor, plecind de la faptul ca au facut prea mari concesii fata
de femeile lor, acordindu-le acestora dreptul de mostenire si de zestre; dar si
o prea mare independenta; si ne arata cit de mult au contribuit toate acestea
la decaderea Statului Sparta. Nu acesta poate fi insa cazul in ceea ce
priveste Franta, unde influenta femeilor a cunoscut o crestere incepind cu
domnia lui Ludovic al XIII-lea, fiind vinovata de cresterea treptata a coruptiei
in rindul Guverului si a Curtii regale ce au condus la Revolutia din 1789, al
carei rezultat au fost toate tulburarile ulterioare. Aceasta poate fi doar o mica
demonstratie asupra falsei pozitii pe care femeia o ocupa, in modul ce mai
evident prin care institutia _doamnei_ este realizata in structura noastra
sociala, ca un defect fundamental, acest defect reiesind din insasi inima ei si
ce simte nevoia sa-si extinda influenta otravitoare in toate directiile.
*

Aceasta femeie ce prin natura ei este menita la supunere, lucru ce poate

fi vazut plecind de la faptul ca orice femeie care este plasata intr-o pozitie
contrara naturii ei, aflata intr-o independenta completa, imediat ce ea insasi
se ataseaza de un barbat, chiar ea ii permite acestuia sa o conduca si s-o
ghideze prin viata. Acest lucru se intimpla pentru ca ea va simti mereu nevoia
unui stapin si maestru. Daca este tinara, va fi o iubita; daca este batrina, va fi
o preoteasa.

NOTE
Nota 1 : O descriere mai pe larg asupra acestui subiect poate fi gasita in
lucrarea mea Tratat asupra moralei
Nota 2 : A. Schopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare, vol. ii., ch. 44.
Nota 3 : J. J. Rousseau,

Lettre d'Alembert, nota xx.

Nota 4 N.T.: Juan Huarte 1520? - 1590, a practicat medicina la Madrid.

Nota 5 : N.T.
Nota 6 :

Vezi: A. Schopenhauer, Sfaturi si Maxime, p. 12.

Thomas Moore,

Nota 7 : N.T.
schimb

Scrisori si Acte, vol. ii., p. 399.

Mormonii au renuntat de curind la poligamie, primind in

drepturi electorale in America.

Nota 8 : Ch. V., v. 148.

Nota 9 : Leroy, Letters philosophiques sur l'intelligence et la perfectibilitie
des animaux avec quelque letters sut l'home, p. 298.,
Paris, 1802
Nota 10 : Brunck
Nota 11:

Gnomici poaete graeci v.115

BK. I, Cap. 9.

* Guelphs si Ghibellines -Guelfi ( Welf ) sustinatorii Papei si

Ghibellini -sustinatorii lui Frederic I Barbarossa
din Italia
doua partide, unii suporteri ai Papalitati, ceilalti suporteri ai Imperiului.
Tr. ~CasCarino~