Tablou al lumii/Incertitudine

Cine sunt eu? Un suflet . . .Cine esti tu? Un alt suflet . . . Cine suntem noi ?
Noi suntem suflete ,noi suntem viata . . .
Privesc n jur. Privesc n oameni. Privesc n natura. E rece . E pustiu . E frig . E h
aos... E rece n inimile oamenilor de pretutindeni. Doar pe ici ,pe colo mai hoina
reste unsuflet cald,plin de dragoste,plin de bunatate,un suflet pierdut parca n l
umea aceasta.
Trec n fiecare zi pe lnga fel si fel de oameni,am parte de zmbete sincere dar si de
zmbete false. Vad n jur oameni frumosi dar si oameni pierduti . Merg pe strada. P
atrund nmine,patrund usor,usor ,pas cu pas n sufletul lumii care ma-nconjoara.
Vad n jur oameni tristi .Vad oameni saraci sentimental si goi pe dinauntru. Vad o
ameni care nu mai stiu sa aprecieze frumosul ,vad oameni care uita de ce sunt n lum
e,vad oameniinerti,insensibili,rigizi. Zaresc copii abandonati ,privesc tineri p
esimisti,tristi ,tineri care se pierd n placerile lumii haotice de astazi. Vad oa
meni care nu apreciazaviata,oameni care si pun capat zilelor;oameni lasi. Oamenii
alearga. Dar nici ei nu stiu n ce directie alearga. Totul n jur evolueaza. Numai
omul regreseaza. E haos . . . Oameniiuita ca ei sunt viata. Uita ca ei sunt feri
cire. Putini sunt oamenii calzi,oamenii fericiti,oamenii bogati n interior.
Descriu oameni? Parca am fi alte fiinte ,nici pe de parte oameni...
Si totusi ne numim oameni... Suntem oameni si habar nu avem cine suntem n realita
te pentru ca ne ascundem n spatele unor masti,dorind sa fim oameni puternici. Uit
am cine suntem nncercarea de a atinge ceea ce ne dorim. Nu apreciem ceea ce avem.
Nu stim sa punem pret pe ceea ce conteaza cu adevarat. i judecam pe ceilalti,i tra
tam cu superioritate si indepartam de noi. Ne ranim pe noi nsine. Gresim de prea mu
lte ori dar avem un orgoliu care ne mpiedica sa recunoastem. Punem etichete oamen
ilor fara sa-i cunoastem. Sunteminvidiosi,superficiali si uitam ca simplul ramne n
ca cel mai complex lucru. Cautam putere si ncredere n afara noastra,dar acestea vi
n dinauntru. Uitam ca nu conteaza ct traimci cum traim . Uitam ca trebuie sa adau
gam viata la ani ,nu ani la viata! Suntem oameni . . . Asa suntem noi;poate nu t
oti dar marea majoritate asa sunt;si spun asta cu durere nsuflet.
Ma trezesc n fiecare zi ncrezatoare si cu zmbetul larg ,indiferent cum dorm,indifer
ent de ce s-a ntmplat n ziua din urma;primul lucru pe care l fac e sa multumesc. Ast
a matine n picioare n
Prea des subestimam puterea unei atingeri,a unui zmbet,a unui cuvnt bun,a unui com
pliment onest,a actului de a-ti pasa,a tuturor acelor lucruri marunte care au ma
re potential de aschimba o viata.
fiecare zi. De ce multumesc? Pentru tot ! Pentru ca m-am trezit si n aceasta zi,m
ultumesc pentru tot ce mi s-a ntmplat pna acum-chiar daca au fost si ntmplari incomod
e-. Parcurg n fiecare zi aceeasi monotonie continua. Ma pierd printre suflete fru
moase si suflete mai putin frumoase.
Vad cerul ; si mi aduc aminte de cei care nu pot sa vada. mi dau seama ca merg si m
i amintesc de cei care nu pot sa se miste. mi dau seama ca pot auzi ,ca pot simti
si mi aduc aminte de cei care nu pot sa faca asta. Si atunci multumesc din nou.
Oamenii uita sa aprecieze lucrurile simple,pure,modeste.De ce e att de frig n jur?
De ce e att de multatristete,att de multe fete dezolate,abatute?
Ma gndeam la lucrurile astea n lungile si chinuitoarele dupa-amiezi cnd trebuia sa
dorm.Lumina auriu-rosietica umplea ncetisor dormitorul, se reflecta n usa cu ape a
sifonierului si mi cadea pe obraz. Stateam n pat cu ochii deschisi si priveam pri
n fereastra norii minunati,rostogolindu-se stralucitori, capriciosi, pe cerul ve
rii. Uneori maridicam tiptil dintre cearsafurile scrobite, taioase ca o sticla a
lba, dar usoare ca hrtia, si ma duceam la fereastra.''
Priveam posesiv n fiecare parte din sufletul mare n care traiam,ncercam sa gasesc cu
ardoare ceva-un acel ceva-... Poate ca oameni fericiti,poate ca fericire. nsa tot
ceea cereuseam sa vad era fresca creata de natura-cea cu adevarat si singura fe
ricita-.
Pna cnd ntr-o zi puzzle-ul a iesit din monotonia zilelor fiind ntregit de piesa ce l
ipsea-piesa cheie,piesa suflet.
Zmbeam . Vedeam doi oameni trecuti de a doua tinerete care se plimbau n parcul de
lnga apartamentul unde stateam eu . M-am uitat cu atentie si mi dadusesi seama ca i
cunosc. Locuiau n acelasi bloc cu mine. Ma uitam entuziasmata spre ei iar la un

moment dat vad ca si tintesc privirile catre mine. Am zmbit . . . Vrstnicul a scos
din buzunarul hainei ,n spatele careia se aflau o multime de povesti,doua bilete m
paturite. Unul si l-a pastrat n minile sale ,iar pe celalalt l-a dat varstincei. P
riveau spre mine cu acei ochi plini de blndete ,plini de seninatate,cufundati par
ca n fericire. Eram curioasa . . . Batrnul ncepe sa deschida primul bilet pe care s
cria Fii tu nsati schimbarea pe care vreisa o vezi n lume.
Apoi femeia deschide si
ea biletul pe care scria Hai pna jos,te rugam . Le unesc si textul era Fii tu nsuti sc
himbarea pe care vrei sa o vezi n lume. Haipna jos,te rugam. Am ramas zmbind la fere
astra,dupa care m-am ciupit ca sa fiu sigura ca nu visez. Era realitate . . . Er
am curioasa,surprinsa, dar n acelasi timp si mi erafrica. Oare ce doreau cei doi d
e la mine? Singura cale de a afla era sa merg jos si sa aflu. Am fugit de la fer
eastra cu un zmbet excentric si tmp pe fata,m-am mbracat repede cu cele mai lejere
haine pe care le aveam si am cobort n parcul de lnga bloc. Cei doi m-au ntmpinat cu u
n Ne bucuram ca ai decis sa vii .
-Stii de ce te-am chemat aici,acum? Ma ntrebasera ei.
Am raspuns cu un simplu si inocent Nu .Ei au zmbit.
-Te-am chemat aici,n acest moment pentru ca mama ta ne-a povestit mai demult ca t
u nu traiesti ,ca tu existi doar n globul tau perfect. Stim ca apartii generatiei
contemporane ncare placerile tin de vizionarea filmelor,statul,jocurile online s
i socializarea pe retelele de internet.
-Da,asta mi place cel mai mult sa fac.,asta iubesc ;am zis eu.
-Vino putin cu noi,zise vrstnica.
Si ma dusera ntr-un loc special,deosebit pentru cei doi. Mi-au spus sa ma asez pe
banca care era lnga mine.
-Acum ,nchide ochii. Ai ncredere n noi,mi spuse batrnul.
--ncearca sa uiti de camera ta,de casa ta,ncearca sa uiti de lume, uita de haosul
din jur,uita de prieteni,uita de tot,mi spuse batrna. Fii doar tu cu tine. Fa lini
ste n minteata,n sufletul tau si n inima ta. Simti cum fiecare raza de soare ti alin
ta fiecare centimetru de pe fata? Simti cum fiecare atingere catifelata a vntului
ti dezmiarda pielea? Auzi sunetul linistii din jur? Cum e?
Nu am zis nimic pentru ca eram deja pierduta prin vorbele vrstnicei si n jocul dia
fan,gratios al universului n care ma aflam.
-Deschide ochii ,mi zisera cei doi. Te simti ca si n camera ta? Te-ai gndit vreodat
a ca fiecare fenomen,fiecare materie are o poveste? Priveste acest simplu copac.
-Nu are nimic special. E uscat si lipsit de viata,am zis eu.
-De ce l judeci fara sa i cunosti povestea? Este uscat si lipsit de viata dar acum
mii de ani ,acest copac a fost altarul unei mari iubiri. E aici de mii de ani.
Vino sa tiaratam ceva.
Si m-au dus ntr-un loc ferit de vazul lumii. Pe copac erau inscriptionate doua li
tere.
-Aici a luat nastere dragostea noastra,mi spusera ei. Aici era altarul nostru und
e pentru prima data am jurat ca vom fi mpreuna pna la adnci batrneti;si iata-ne aici
,acum ,mpreuna. Fiecare lucru are o poveste. Si omul,din pacate nu stie sa vada ,
sa aprecieze n primul rnd partea frumoasa a lucrurilor. Oamenii mereu judeca,de ac
eea ramn farasuflete alaturi.
Am ramas tulburata,pentru ca stiam ca si eu eram un om care judeca dupa aparente
.
-Simti ca oamenii sunt reci,nu? Simti ca nu se mai apreciaza frumosul? Simti ca n
jur e gol? Asta este pentru ca oamenii sunt invidiosi,pentru ca oamenii uita ci
ne sunt,pentru caoamenii uita sa interactioneze ntre ei n realitate,pentru ca oame
nii se nchid prea mult n ei si pentru ca nu mai stiu ca viata e frumoasa,orict de s
impla ar fi ea. Daca vrei caoamenii sa se schimbe mfii tu prima care face primul
pas catre schimbare.
Si atunci au plecat. Am ramas pe banca ,singura,eu cu mine. Si atunci m-am ntreba
t: eu cine sunt? Raspunsul a venit imediat .Eram un suflet ratacit ntr-o lumedezo
rdonata,pierduta. Tu cine esti? Tu stii sa fii tu?
n timp ce asimilam situatia ,trece prin acea mprejurime un copil sarac,un orfan. n
acelasi timp treceau prin parc ctiva prieteni de-ai mei.Acel copil nu avea casa s
i eraflamand. Atunci mi-am adus aminte de cuvintele batrnului : Fii tu nsati schimb

area pe care vrei sa o vezi n lume. . L-am luat cu mine,l-am hranit,i-am dat haine,
iar n momentuln care mi-a multumit am simtit cea mai sincera si frumoasa fericire.
-De ce l-ai luat cu tine? Nu vezi cum este? mi spusera prietenii ,cnd iesisesi din
bloc. Este urat,orfan,fara casa,sarac.
-Poate ,dar n spatele acestei aparente se ascunde o poveste dura de viata,am spus
eu.
Si atunci am nceput sa le povestesc despre ntmplarea din acea zi. Schimbarea a porn
it de la mine. Apoi a continuat cu schimbarea prietenilor mei. Toti vrem schimba
ri n lume. De ce aceasta schimbare nu ar ncepe cu tine? De ce sa nu fii tu cel cu
inima calda,cu sufletul frumos? De ce sa nu fii tu cel care iasa din tipar?
nainte de orice,nainte de ce suntem ,nainte de ce functie ocupam,noi suntem oameni.