DEMENTA

Toate persoanele incep sa uite diverse lucruri pe masura ce inainteaza in varsta.

Multe persoane in varsta au o usoara pierdere de memorie care nu le afecteaza viata de zi
cu zi. Dar o pierdere a memoriei care se inrautateste poate fi un semn de instalare a
dementei.
Dementa este o pierdere a aptitunilor mentale care afecteaza viata cotidiana a
persoanei in cauza. Ea poate provoca probleme ale memoriei si ale gandirii si capacitatii
de abstractizare. De regula dementa se inrautateste cu timpul. Durata accentuarii
simptomelor difera de la o persoana la alta.
Unii oameni raman mult timp intr-o periaoda stationara. Altii au un ritm rapid de
pierdere a abilitatilor.
Probabilitatea de aparitie a dementei creste odata cu inaintarea in varsta. Acest lucru
nu inseamna ca toti oamenii fac dementa. Multe persoane varstnice nu vor face niciodata
dementa. In jurul varstei de 85 de ani, aproximativ 35 de persoane din 100 au dementa.
Aceasta inseamna ca 65 din 100 de persoane cu aceasta varsta nu au aceasta
afectiune.
In cazul in care partenerul de viata sau cineva apropiat prezinta pierdere de
memorie care se inrautateste, se recomanda consultarea unui doctor. Poate sa nu fie nimic
ingrijorator. Daca este insa dementa, tratamentul poate fi de ajutor
Simptomele de dementa variaza in functie de cauza ei si de localizarea zonei
cerebrale afectate. Pierderea memoriei este de obicei simptomul cel mai precoce si cel
mai usor de remarcat.
Alte simptome cheie ale dementei sunt:
- dificultate in rememorarea evenimentelor recente
- nerecunoasterea persoanelor si a locurilor familiare
- dificultate in gasirea cuvintelor adecvate in exprimarea gandurilor sau in denumirea
obiectelor
- dificultate in efectuarea calculelor matematice
- probleme in planificarea si in indeplinirea sarcinilor, cum ar fi efectuarea instructiunilor
unei retete, scrierea unei scrisori sau tinerea evidentei unui carnet de cecuri
- dificultati in gandirea rapida, cum ar fi reactionarea adecvata in cazul unei situatii de
urgenta
- dificultati in controlul dispozitiilor sau a comportamentelor proprii; depresia este
frecventa, si pot aparea agitatia si agresivitatea
- negligarea auto-ingriirii, cum ar fi toaleta sau dusurile.
Unele tipuri de dementa au simptome caracteristice:
- persoanele cu dementa cu corpi Lewy au adeseori halucinatii vizuale foarte elaborate,
detaliate; ei pot cadea frecvent
- primele simptome ale dementei fronto-temporale pot fi modificarile de personalitate sau
comportamentul neobisnuit. Persoanele cu aceasta afectiune pot sa nu mai aiba empatie
fata de altii (capacitatea de a-i intelege) sau pot spune lucruri nepoliticoase sau
rautacioase, sa aiba momente de exhibitionism sau sa faca comentarii sexuale.
Simptomele de dementa care debuteaza brusc sugereaza o posibila dementa vasculara sau

un posibil delirium - confuzie de scurta durata, datorata unei afectiuni noi sau unei
afectiuni mai vechi care se agraveaza
Rapiditatea cu care evolueaza dementa depinde de cauza ei si de localizarea zonei
cerebrale afectate. Unele tipuri de dementa progreseaza lent, in cursul mai multor ani.
Alte tipuri pot progresa mai rapid.
In cazul in care dementa vasculara este cauzata de o serie de accidente vasculare
cerebrale de mici dimensiuni, pierderea abilitatilor mentale se poate realiza in mod
treptat. In cazul in care aceasta este provocata de un singur accident vascular cerebral,
intr-un vas de sange mare, pierderea functiilor poate avea loc brusc.
Evolutia dementei variaza foarte mult de la o persoana la alta. Diagnosticarea si
tratarea precoce cu medicamente folosite in boala Alzheimer (inhibitori de colinesteraza,
precum donezepil-Aricept) pot duce la pastrarea functionarii mentale pentru o perioada
de timp la persoanele cu dementa vasculara sau cu dementa cu corpi Lewy. Chiar si fara
aceste medicamente, unii oameni pot sa ramana intr-o stare stabila pentru mai multe luni
si chiar ani, in timp ce altii pot avea o degradare rapida.
Multe persoane cu dementa nu sunt constiente de degradarea lor mentala. Acestia
pot sa nege starea lor si sa ii acuze pe ceilalti pentru problemele pe care le intampina. In
schimb cei care isi pot constientiza starea pot sa se planga de pierderea abilitatilor lor si
pot deveni lipsiti de speranta si depresivi.
In functie de tipul de dementa, comportamenul unora poate scapa uneori de sub
control. Persoana respectiva poate deveni manioasa, agitata si combativa sau acrosanta,
adeziva si comportandu-se ca un copil. El sau ea poate hoinari si se rataceste. Aceste
probleme pot face ca ingrijirea la domiciliu de catre membrii familiei sau de catre alte
persoane sa devina din ce in ce mai dificila.
Chiar daca sunt ingrijiti cat se poate de bine, persoanele cu dementa au tendinta de a
avea o durata de viata mai scurta decat media persoanelor de aceeasi varsta. Decesul se
datoreaza de obicei infectiilor renale sau pulmonare, cauzate de sederea prelungita in pat.
Imbatranirea este principalul factor de risc pentru toate tipurile de dementa. Unele
afectiuni care cauzeaza dementa (cum ar fi boala Alzheimer cu debut precoce si unele
tipuri de dementa frontotemporala) pot fi mostenite.
Sansele de a se dezvolta o dementa vasculara sunt mai mari in cazul in care exista
urmatorii factori:
- sexul masculin
- tensiunea arteriala crescuta (hipertensiune)
- un infarct miocardic in trecut
- ateroscleroza, care consta in depunerea de grasimi si de calciu in peretii arterelor, care
poate provoca boala arterelor coronare
- diabetul zaharat
- nivelul de colesterol sanguin crescut
- un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor (AIT) in trecut.
Alti factori care pot creste riscul de dementa cuprind:
- tensiunea arteriala scazuta pentru o perioada indelungata de timp, la persoanele cu
varsta peste 75 ani.
Cercetatorii considera ca acest risc ar putea fi rezultatul faptului ca nu se
oxigeneaza creierul.

Sunt necesare mai multe studii pentru a se determina care este valoarea optima a
tensiunii arteriale pentru persoanele in varsta, acea valoare care are un risc scazut de
afectiuni cardiace dar care asigura un aport suficient de sange pentru functionarea
normala a creierului
- nivelul crescut de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid care in mod normal se
gaseste in cantitati mici in sange. Exista ipoteza ca nivelurile crescute de homocisteina
pot cauza formarea unor placi in peretele vaselor de sange. In timp, acest fenomen poate
duce la afectiuni severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic si
embolismul pulmonar. De asemenea poate duce la scaderea aptitudinilor mentale.
Nivelurile de homocisteina sunt in general stabile pana in jurul varstei de 40 de ani,
apoi in mod normal incep sa creasca, in special dupa varsta de 70 ani
- administrarea unei terapii hormonale de catre femeile cu varsta de peste 65 ani. In trecut
s-a crezut ca terapia de substitutie hormonala (TSH) - o combinatie de estrogen si
progesteron - ar putea asigura protectie impotriva dementei sau afectarii cognitive.
Totusi, Asociatia pentru Sanatate a Femeilor din SUA a adus dovezi ca, din contra,
terapia de substitutie hormonala creste de fapt riscul pentru boala Alzheimer si pentru alte
forme de dementa la femeile de 65 ani sau mai in varsta care au luat acest tratament pe o
perioada mai lunga de 4 ani.
Doar administrarea de estrogen (terapia de substitutie cu estrogen) are efecte
similare. Nu se stie inca daca oricare din aceste tratamente ar putea fi de folos pentru
reducerea riscului de dementa tardiva atunci cand sunt folosite in jurul varstei de intrare
in menopauza.
Se recomanda chemarea imediata a unei ambulante (961) sau apelarea la un alt
serviciu de interventie rapida (112) in cazul in care apar brusc semne ale unui accident
vascular cerebral sau ale unui accident ischemic tranzitor (AIT). Acestea pot fi:
- amortirea, slabiciunea sau incapacitatea de a misca fata, bratul sau piciorul, in special pe
o parte a corpului
- tulburari de vedere la nivelul unui ochi sau al ambilor, cum ar fi neclaritate,
intunecarea/incetosarea vederii, pete, vedere dubla, pierderea vederii sau senzatia ca o
umbra s-a lasat peste ochi
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- durere de cap severa fara o cauza cunoscuta.
Este necesara solicitarea imediata a unui doctor in cazul in care o persoana devine
brusc confuza, tulburata emotional sau nu pare sa stie cine este sau unde se afla. Acestea
sunt semne de delirium, care poate fi provocat de o reactie la un medicament sau de o
afectiune medicala mai veche care se agraveaza sau de una nou aparuta.
Este necesara consultarea unui doctor in cazul in care partenerul de viata sau o alta
persoana apropiata are o pierdere de memorie recent instalata si ingrijoratoare care este
mai mult decat un episod ocazional de uitare. Aceasta poate fi un semn precoce de
dementa.
Numeroase afectiuni medicale pot cauza alterari ale functiilor mentale.
In timpul efectuarii unui examen fizic, doctorul va cauta semne ale altor conditii
medicale si va cere o serie de examene de laborator pentru a vedea daca acea afectiune
poate fi tratata.
Testele de rutina sunt:

- dozarea hormonilor tiroidieni pentru identificarea unei hipoactivitati tiroidiene

- dozarea vitaminei B12 pentru identificarea unui deficit vitaminic
- dozarea acidului folic pentru identificarea unui deficit al acestei vitamine, care face
parte din grupul vitaminelor B
- hemoleucograma completa (HLG) pentru gasirea vreunei infectii
- transaminaze, adica ALT sau AST, teste sanguine care arata functionarea ficatului
- testele pentru sifilis
- dozarea nivelelor sanguine ale electrolitilor si alte teste care pot furniza date despre
functia rinichilor
- dozarea glicemiei, pentru a se stabili nivelul glucozei in sange.
Alte teste de laborator care pot fi facute sunt:
- testele pentru infectia HIV/SIDA
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un test de sange care identifica prezenta unei
inflamatii in organism
- screening toxicologic, care cuprinde teste ale mostrelor prelevate din urina, sange sau
firul de par, in scopul cautarii unor droguri care ar fi putea cauza problemelor
- anticorpii antinucleari, un test de sange folosit pentru diagnosticul bolilor autoimune
- dozarea metalelor grele din sange, cum ar fi a plumbului.
Tratament initial

Atunci cand cauza dementei poate fi tratata, doctorul va prescrie anumite metode
de tratament. De exemplu, persoana respectiva ar putea:
- sa ia vitamine in cazul unui deficit de acid folic, de vitamina B12 sau de tiamina
- sa ia hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism
- sa urmeze un tratament chirurgical pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru
reducerea presiunii intracraniene
- oprirea sau schimbarea medicatiei care a provocat pierderea memoriei sau confuzia
- sa ia medicamente pentru tratarea unei infectii, cum ar fi encefalita, care a provocat
modificarile statusului mental
- sa ia medicamente pentru tratarea depresiei
- sa ia medicamente pentru tratarea unor afectiuni reversibile cauzate de SIDA.
Dupa administrarea tratamentului pentru afectiunile reversibile, persoana in cauza
trebuie sa fie consultata in continuare de doctor pentru a se asigura ca simptomele nu au
reaparut.
In cazul persoanelor cu dementa vasculara, doctorii pot prescrie medicamente
pentru scaderea tensiunii arteriale crescute (inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei, cum ar fi Enalapril, Enap sau Captopril, sau un diuretic) si medicamente
care scad nivelul colesterolului Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata
deja, dar pot preveni aparitia unor noi accidente vasculare cerebrale in viitor si bolile de
inima care pot duce la noi vatamari ale creierului.
Atunci cand cauza dementei nu poate fi tratata, doctorul impreuna cu persoana
afectata si cu persoanele de ingrijire vor colabora pentru a alcatui un plan pentru ca viata
sa fie mai usoara si mai confortabila.
Planurile de ingrijire pot include sfaturi pentru a ajuta persoana in cauza sa fie
independenta si sa faca fata activitatilor zilnice cat mai mult timp posibil si medicamente
pentru ameliorarea dispozitiei si a problemelor comportamentale.
Educarea membrilor familiei si a altor persoane de ingriire este de importanta

critica pentru a putea avea grija de o persoana cu dementa. Persoanele din jur trebuie sa
incerce sa cunoasca cat mai bine aceasta afectiune si sa stie ce expectatii pot avea si cum
pot face fata problemelor cu care se pot confrunta, pe masura ce acestea apar.
Medicamentele nu pot vindeca dementa, dar ele pot ajuta la imbunatatirea functiei
mentale, dispozitiei sau comportamentului.
Astfel, medicamentele pe care doctorul le poate prescrie sunt:
- inhibitorii de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamin (Reminyl), sau
rivastigmina (Exelon), care pot ameliora sau pot mentine functia mentala.
Aceste medicamente au fost concepute pentru tratamentul bolii Alzheimer, dar ele
pot fi incercate si in alte forme de dementa cu scopul mentinerii sau imbunatatirii functiei
mentale.
Studiile recente arata ca medicamentele din aceasta clasa pot fi folosite si pentru
tratarea persoanelor cu dementa vasculara.
S-a demonstrat ca atat donepezil cat si galantamina pot imbunatati functia mentala,
cu putine efecte adverse.
De asemenea, Rivastigmina poate fi utilizata la persoanele cu dementa cu corpi
Lewy, dar efectele adverse precum greturile, varsaturile si scaderea in greutate sunt
frecvente. In prezent, medicamentele existente pot incetini dar nu pot opri progresia
dementei
- memantine (Ebixa). Acest medicament, nou aparut, poate incetini evolutia in stadiile
avansate ale bolii Alzheimer. De asemenea este eficient in dementa vasculara usoara pana
la moderata. Mai multe studii sunt in prezent in desfasurare
- antidepresive pentru tratarea depresiei. Acestea trebuie administrate cu grija intrucat pot
provoca delirium la persoanele cu dementa.
Antidepresivele care au cele mei putine efecte adverse la persoanele cu dementa
sunt SSRI-urile (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei), precum fluoxetina (Prozac,
de exemplu), paroxetina (Seroxat), sertralina (Zoloft) si citalopram (Celexa)
- medicamente tranchilizate pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si
halucinatiilor.
Aceste simptome se pot agrava pe masura ce dementa progreseaza. Totusi, s-a
afirmat ca unele din aceste medicamente - denumite antisihotice atipice, cum ar fi
Zyprexa si Rispolept - pot creste riscul de deces la persoanele cu dementa. De aceea,
inainte de inceperea tratamentului cu aceste medicamente, este indicat sa se discute cu
doctorul pentru a se stabili daca exista acest risc la persoana respectiva.