Tulburarile mintale sunt conceptualizate ca fiind dereglari functionale alecreierului, care pot fi

cauzate de procese de dezvoltare modelate de interactiunea complexa a geneticii cu experienta

individuala. Cu alte cuvinte, bolile psihice ar avea la baza dezechilibre ale creierului determinate
de influentele ereditare asupra dezvoltarii acestuia, in functie de contextele biologice si de
mediu.
Peste o treime din populatia totala a lumii sufera de tulburari mintale. Factorii declansatori sunt
deseori explicati prin intermediul modelului diateza-stres (stresul survine peste o vulnerabilitate
sau predispozitie genetica) si modelul biopsihosocial (care pune accent pe corelatia dintre dintre
minte, organism si influentata factorilor sociali).

Mecanismul endocrin al bolilor psihice.

Dopamina. Serotonina
Dopamina este unul dintre principalii neurotransmitorii de la nivelul sistemului nervos, o
substan care transmite informaia ntre neuronii creierului), aceast substan fiind implicat
ntr-o varietate larg de activiti diferite (de exemplu controlul motilitii, al micrilor
musculare).
Dopamina are efecte remarcabile la nivelul sistemului nervos. Acest hormon sporete capacitatea
de a lua decizii i de a ine sau scpa de sub control diferite pofte, dorine sau plceri.
Nivelurile sczute de dopamin pot cauza rigiditate, pierderea echilibrului, dificulti n mersul
pe jos, sau n a ine un discurs. Poate s apar i rigiditate la nivelul muchilor, un fel de
ngheare a trsturilor feei. Pe de alt parte, creterea nivelului de dopamin peste norm poate
duce la dependen, paranoia, fobie.
Deficitul de dopamin este deseori un factor responsabil penru apariia depresiei. Totodat poate
duce la tulburri de hiperactivitate cu deficit de atenie.
Un nivel ridicat de dopamin induce corpului i creierului diferite sentimente plcute. Acesta
este motivul pentru care o persoan poate lua dopamin repetat, pentru a beneficia constant de
starea de euforie provocat de aceasta. ns, dup ce nivelul mare de dopamin ncepe s scad,
apare o stare de alert, asociat cu nervozitate sau chiar paranoia. Acest tip de expunere cronic
poate fi duntoare, pentru c poate duce la instalarea unui comportament violent, schizofrenie
sau psihoz.
Creterea nivelului de dopamin n creier poate face o persoan s se blbie i s experimenteze
sindromul Tourette.

Serotonina este un neurotransmitor implicat n transmiterea de impulsuri nervoase, care a fost

identificat pentru prima dat n serul sangvin n 1948.

Serotonina, un neurotransmitor prezent n variate organe incluznd sistemul nervos central, are
un rol important n apariia depresiei i a anxietii, datorit dereglrilor chimice pe care le
produce.
Dei serortonina este un neurotransmitor important din creier 80-90% din cantitatea total este
produs la nivelul tractului gastrointestinal, iar restul este sintetizat i eliberat n creier de ctre
glanda pienal, datorit faptului c serotonina din tractul gastrointestinal nu poate ptrunde prin
bariera sangvin a creierului.
Uimior este faptul c dac cantitatea de serotonin produs n stoma car fi injectat n organism,
ar avea efecte letale.
Serotonina influieneaz multe funcii ale organismului: somnul, memoria, temperatura,
comportamentul sexual, metabolismul oaselor, procesul de nvare, dispoziia, apetitul, sistemul
endocrine i vindecarea rnilor. Seroonina este hormonul care regleaz dispoziia, meninnd sau
producnd starea de fericire i reducnd anxietatea.
Serotonina acioneaz asupra multor funcii avnd rol inhibitor. Ea poate reduce astfel pofta de
mncare, apetitul sexual i percepia durerii.
Serotonina joac un rol important pentru buna dispoziie, de aceea unele antidepresive
funcioneaz prin stimularea produciei de serotonin de la nivelul creierului.
Absena serotoninei sau nivelul sczut este asociat cu creterea agresivitii, iritabilitii,
impulsivitii, precum i tulburrile de somn i de alimentaie. De asemenea, se consider c
prducia sub limita normal a serotoninei sau afectarea celulelor nervoase care nu mai sunt
capabile s reacioneze la serotonin, poate duce frecvent la depresie sau alte tulburri de natur
psihic, precum i dependen. Un studiua demonstrat c lipsa serotoninei poate duce la
inhibarea instinctelor materne.
Simptomele insuficienei de serotonin se fac vizibile prin atacuri de panic, dureri de cap,
oboseal, poft de mncare ridicat, tulburri ale somnului.
Un nivel prea mare de serotonin n snge poate avea efecte negative, depirea limitei normale
ducnd la stri de agitaie, confuzie, transpiraie excesiv, sedare, scderea apetitului sexual, stare
de nelinite, tremor sau micri neobinuite ale corpului.

Schizofrenia
Schizofrenia este o psihoz caracterizat prin deteriorarea proceselor de gndire i de rspunsuri
emoionale inadecvate. Tulburarea se manifest prin halucinaii auditive, deliruri paranoide sau
bizare sau prin vorbire i gndire dezorganizate i este nsoit de disfuncie social sau
ocupaional semnificativ. Debutul acestor simptome apare de obicei la nceputul perioade
adulte, cu o prevalen global de-a lungul vieii n jur de 0,30,7%. Diagnosticul se bazeaz pe
comportamentul observat i pe experienele raportate de pacient.
Ereditatea, mediul din frageda copilrie, factorii neurobiologici, procesele psihologice i sociale
apar drept factori importani care contribuie la apariia tulburrii; unele droguri recreaionale i
medicamente par a cauza sau nruti simptomele. Cercetarea actual se apleac n special
asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost gsit nicio cauz organic responsabil de
una singur pentru apariia tulburrii. Numeroasele combinaii posibile de simptome au declanat
dezbateri asupra ntrebrii dac diagnosticul reprezint o singur tulburare sau e vorba de mai
multe sindroame separate. n ciuda etimologiei termenului din greaca veche, schizofrenia nu
nseamn o minte scindat i nu este acelai lucru cu tulburarea disociativ de identitate
cunoscut i ca tulburarea de personalitate multipl sau personalitate scindat tulburare
cu care este adesea confundat de ctre publicul larg.

Semne si simptome
Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza.
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva unelteste
impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente
sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de functionare la scoala sau la serviciu
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.
Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in
viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri,
simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat,

de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.

In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la scoala
sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are
pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru
activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare
asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura
diagnosticul si tratamentul.
Simptome si semne negative
Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.
Semne si simptome pozitive
Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot
include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o
halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul,
si uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca
televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile
- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din
vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de
salata de cuvinte
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.
Semne si simptome cognitive
Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie
intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie.

Cauze
Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori
genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale

anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la

aparitia schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele
reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.

Factori de risc
Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu schizofrenie,
boala este mult mai frecventa aproximativ 10%. La barbati, simptomele schizofreniei apar in
mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30
de ani.
Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par
sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.

Tratament
Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca
pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si
terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un
participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu
simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa
beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta
medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este
bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care
sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare.
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate
controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori
cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:
Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod
traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte
secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele
parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:

- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este
important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.
Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi
sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.
Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu varsta
intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum
sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol.
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la
introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul
tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu
cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si
medicatia antianxioasa.
Tratament psihosocial
Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale
sunt de asemeni importante.

Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai
bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si
imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a
continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga
cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata
stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie
familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala,
pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu

abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si

familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale.
Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte
importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite
abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu
schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente.

Preventie
Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la
controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la
imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la
prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand
mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai
devreme.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea
folosirii drogurilor ilicite,reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului
antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la
prevenirea ca acestea sa se agraveze.
Depresia

Depresia clinic este o stare mental de tristee/amrciune care persist pe perioade

ndelungate.
Simptome care dureaz mai mult de dou sptmni i de o severitate care ncepe s mpiedice
desfurarea normal a activitilor zilnice deja semnific depresie clinic.
Se presupune c doar o mic parte din cei care sufer de depresie ajung s contientizeze aceast
afeciune i s se supun tratamentului corespunztor. Motivele sunt frica
de stigmatizare social, orgoliul personal i ignorana.
Spre deosebire de credina popular, chiar i cazurile de depresie sever pot fi tratate medical i
vindecate.
Se estimeaz c n anul 2020 depresia va deveni a doua cauz de dizabilitate la nivel mondial,
dup afeciunile cardiovasculare. n prezent, boala afecteaz aproximativ 121 milioane de
oameni pe glob. n Romnia, a fost depistat o cretere semnificativ a episodului depresiv major
odat cu vrsta, de la 2,1% 2,6% (18-49 ani) la 4,4% 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de
cretere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grup de vrst (50-64 ani i peste 65 de ani)

Cauze
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de
viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti
factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din
creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei.
Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea
durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce
medicamentul este oprit
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide
sau suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale
calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia)
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau
cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme
medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de
ceilalti au adeseori depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de
aceeasi varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu
abuzul de o substanta
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
- durerea cronica
- stresul
- oboseala
- nasterea recenta.

Simptome
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti
placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange
usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie.
Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca
simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:

- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi.
Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca orice
miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseala permanenta
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.
In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai
lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului,
persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai
putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui
tratament.
In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii - 1
an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica
(distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie.
Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu
responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM).
Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu
viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.
Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care
pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot
fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala
activa
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi.
Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de
mancare
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia
- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara

- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor

- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).
Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele in varsta care
prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil. Depresia
la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii.

Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu
simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte
de instalarea completa a depresiei.
Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a
placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea
energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola
social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.
Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe de
depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de
persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de
intretinere.
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere
profesionala sau o combinatie a celor doua.
Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi
usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie cronica).
De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod
de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla). In cazul
unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp,
in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa
de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de
autodistrugere.
Tulburarea recurenta
Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca depresia
sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul oamenilor
care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.
Boli asociate

Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor coronare.
Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor
coronare, sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai scazuta
de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai mari.
Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru poate duce la
inrautatirea starii lor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate sau urmate de
perioade de cretere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade depresive si respectiv
maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare bipolara. In cazul in care
simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum ar fi in lunile de toamna si
de iarna, este o depresie sezoniera.

Tratament
Tratament initial
Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere
terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua modalitati
de tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate.
In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include
atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.
Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de
exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de
realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie care
sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca
efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.
In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament pentru
persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte modalitati de
tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome psihotice, comportament
sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare electrica usoara, aplicata in
regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie. Se considera ca acest procedeu poate
determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale numite neurotransmitatori (al
caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).

Tratament de intretinere

Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor
(recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce la
scaderea riscului de recadere.
De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:
- o dieta alimentara echilibrata
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat
- somn odihnitor.
De asemenea, poate fi extrem de utila acordarea de suport social si moral din partea membrilor
familiei si a prietenilor.
Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea
tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale
dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente pentru
depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.
Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul
unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:
- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit mai
intai prioritatile
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in alta
casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie
- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se
izoleze sau sa fie secretoasa
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt
tip
- sa faca cu regularitate exercitii fizice
- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai
degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare
- sa aiba un somn corespunzator
(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda:
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi ora
in fiecare dimineata
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote

- sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00

- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00
- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de
alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele
antidepresive)
- sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din
cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul
depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca este
nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin
cate putin.

Optiuni de medicamente
Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au
nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta
simptomele depresive.
Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin,
Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau
Ludiomil (Maprotilina)
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

Profilaxie
Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se
poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia reapare
deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a fost prescris
de medicul psihiatru
- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea
simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a
inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a
fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de
consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de
recadere
- dieta alimentara echilibrata
- exercitii fizice efectuate cu regularitate
- cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca apar
noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de lipsa de
speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor
- mentinerea unui program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.
Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate reusi
sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare.
In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv,
trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant.
Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la
ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele
depresive sunt de regula moderate sau severe.