Sunteți pe pagina 1din 184

Basarabia la rascruce

1. Criza politica si Alegerile parlamentare din 25 februarie


2. Tabloul clasei politice din Basarabia
3.

Criza economica

4. Cadrul regional si geopolitic


5. Situatia Mitropoliei Basarabiei - testul adevaratei orientari a
guvernelor din republica Moldova

Cuvant inainte
Basarabia la rascruce este un material realizat de un grup de
tineri basarabeni, absolventi ai unor facultati de jurnalistica, stiinte
politice si economice, care si-au propus sa ofere opiniei publice din
Romania, factorilor politici si mediilor de presa, o scurta analiza
documentara asupra situatiei din tara vecina Republica Moldova.
Acest demers a plecat de la nevoia clara, obiectiva, de a aduce la
cunostinta publicului romanesc cateva date elementare ce privesc
evolutia situatiei politice si social economice a micului dar totusi
importantului teritoriu romanesc de dincolo de rau, momentan
Republica Moldova, dar cu perspectiva (nefericita dar cum nu se poate
mai acuta) de a redeveni RSS Moldova.
Am plecat de la constatarea lipsei acute de informatii cu privire al
situatia din Basarabia, atat in mediile politice cat si cele gazetaresti.
Ne-am asumat, pripit oarecum, si impinsi de strigenta contextului
politic din Moldova, intentia de a realiza o colectie de date si
informatii cu caracter public, binecunoscute in mediile informate din
Occident, de exemplu, dar practic ignorate in mediile romanesti. Cea

mai mare parte a cazurilor de coruptie prezentate au fost scoase la


iveala de Comisia de Ancheta a Parlamentului Moldovei, de Curtea de
Conturi si de Procuraturam. Unele au fost cercetate de organele de
ancheta sau se afla inca in cercetare atat in Moldova cat si in Statele
Unite ale Americii sau Romania. Nici un dosar de ancheta nu s-a
finalizat pana acum cu trimiterea dupa gratii a celor vinovati,
cunoscuti de intreaga opinie publica din Moldova.
Basarabia la rascruce este o lucrare documentara libera de
copyright, destinata deci liberei informari, realizata gratuit si oferita
gratuit, cu concursul unor sponsori carora le respectam anonimatul.
Orice pasaje pot fi preluate liber, multiplicate si folosite de oricine
fara nici o restrictie. Din motive care vor deveni usor de inteles la
incheierea lecturii nici autorii nu-si vor declinat numele.
Subiectivismul unor aprecieri si al unor puncte de vedere cuprinse in
acest material il consideram firesc avand in vedere optiunea proeuropeana, asumata de semnatari.
Autorii

Basarabia la rascruce
Din punct de vedere economic, Republica Moldova traverseaza
una dintre cele mai dificile perioade de dupa 1991. Dupa criza
economica rusa din 1998 importurile si exporturile moldovenesti s-au
prabusit datorita dependentei fata de spatiul sovietic. Datoriile externe
catre Rusia, Ucraina si Romania, legate in special de importurile de
energie, greveaza bugetul deficitar al Republicii. Una dintre ramurile
care asigura, totusi, un anumit echilibru economic agricultura a
fost serios afectata de seceta prelungita.
Practic, Republica Moldova risca sa intre in noul an 2001 fara
resurse energetice, fara suficienta hrana pentru populatie si, ceea ce
este si mai grav, fara resursele financiare prin care sa compenseze
aceste neajunsuri.
2

In ceea ce priveste problema Transnistriei, lucrurile sunt departe


de a putea fi rezolvate curand. Desi face parte oficial din teritoriul
Republicii Moldova, Transnistria are, de fapt, un guvern care conduce
regiunea, dar pe care nu il recunoaste nimeni. In ceea ce priveste
problema retragerii Armatei a 14-a, acordurile diplomatice cu Rusia
prin care aceasta sa fie retrasa de pe teritoriul actual au fost in mare
parte incheiate, insa masurile practice nu au fost puse inca in aplicare.
Singura sansa de perspectiva a Moldovei ar putea fi cuprinderea in
procesului de integrare europeana si euro-atlantica.
Politica Rusiei este insa de mentinere a controlului asupra unui
teritoriu pe care se poate conta (Transnistria), ceea ce da posibilitatea
controlului asupra unui teritoriu mai larg, care include Moldova, prin
asa-zisa mediere pentru incheierea conflictului, prin pastrarea fortelor
militare pe teritoriul ocupat si afisarea ca garant al pacii si utilizarea
mecanismelor economice. Republica Moldova este mentinuta intr-o
izolare care, pe termen lung, va genera in continuare dependenta
politica si economica, situatie la care isi aduce o importanta
contributie politica ambigua si duplicitara a clasei politice de la
Chisinau, aflata vadit, in cea mai mare parte, sub influenta sau chiar
controlul Kremlinului.

Clasa politica reteaua mafiei de stat


Tabloul clasei politice din Basarabia poate prezenta o imagine
edificatoare asupra cauzelor crizelor accentuate care ameninta
Moldova, crize care pot iradia si catre Romania, constituindu-se astfel
in factor de amenintare. Exponentii de varf ai campului politic,
prezenti in ultimul deceniu in fruntea institutiilor statului
moldovenesc ilustreaza, prin profilul lor infractional, fenomenul de
instalare si crestere a dominantei unui adevarat sistem politico-mafiot,
care constituie principala cauza a crizei accentuate din Republica
Moldova.
Republica Moldova a intrat in topul tarilor afectate grav de
coruptie si detine locul 13 in lume la acest capitol conform
Transparensy International (TI), organizatie internationala pentru
combaterea fenomenului coruptiei cu sediul la Berlin, infiintata in
1993. Raportul organizatiei Transparecy International pentru anul
2000 arata ca Republica Moldova a intrat in topul tarilor afectate grav
3

de coruptie si detine detine locul 13 in lume la acest capitol, iar la


nivel nivel european, locul patru.
Potrivit estimarilor expertilor straini, in Republica Moldova
economia subterana constituie circa 70 la suta din Produsul Intern
Brut iar printre cei mai corupti functionari sunt cei de la Ministerul de
Finante si de la Interne. Expertii internationali considera ca cele mai
dezvoltate domenii ale coruptiei in RM sunt cele care au de-a face cu
importurile de produse petroliere si comertul atat extern, cat si intern,
cu productie alcoolica si articole de tutungerie.

Sunt de asemenea semnificative luarile de pozitie ale unor inalti


reprezentanti ai unor institutii internationale, aflati in misiune la
Chisinau. Atitudinile publice ale acestora fac de prisos orice alt
comentariu. Pot fi citati reprezentantul Fondului Monetar International
la Chisinau, Marc Horton, care a declaratcu doi ani in urma ca unele
persoane cu trecut corupt au ajuns sa figureze pe lista candidatilor la
guvernare, lucru care ma ingrijoreaza mai mult decat, pur si simplu,
participarea comunistilor in guvern. () Unele persoane cu trecut
corupt au ajuns sa figureze pe lista candidatilor la guvernare. Cred ca
exista probe destule de la Curtea de Conturi si de la Procuratura, care
demonstreaza cine a fost corupt in trecut. Si acest aspect este cel care
ma ingrijoreaza mai mult decat, pur si simplu, participarea
comunistilor in guvern. Atunci cand ne uitam la o lista cu potentiali
candidati, trebuie sa ne uitam si la trecutul, si la experienta lor".
In opinia lui Mark Horton, explicatia cea mai plauzibila pentru
toate "esecurile si oportunitatile ratate pe parcursul istoriei moderne a
Republicii Moldovei ar fi coruptia si interesele de grup".
Reprezentantul de atunci al Bancii Mondiale, James Parks, s-a
solidarizat si el cu aceasta declaratie. Intrebat de presa basarabeana
daca impartaseste ingrijorarea reprezentantului permanent al FMI in
ceea ce priveste nominalizarea la portofoliile in noul guvern a unor
persoane corupte sau sub ancheta, Parks a declarat: "Este clar ca ideea
si speranta noastra este ca guvernul cu care lucram sa fie transparent.
Nicaieri in lume nu avem dorinta de a lucra cu un Guvern care ar fi
corupt". Gradul de corupere a demnitarilor a trezit si ingrijorarea lui
Roger Grawe, inalt responsabil al Bancii Mondiale, care a atentionat
la randul sau clasa politica guvernanta sa treaca la masuri concrete de
dezradacinare a coruptiei care paraliza aparatul de stat.
4

Din pacate declaratiile importantilor reprezentanti ai institutiilor


mondiale sunt mai actuale ca oricand si acum iar sansele Moldovei de
a iesi din cercul vicios se ingusteaza pe masura ce orizontul politic
care se profileaza este innegurat de revenirea in spatiul de decizie
politica a majoritatii actorilor marilor scandaluri de coruptie
inregistrate in ultimii ani. Se stie deja ca viitorul parlament va fi
controlat de comunisti care vor intra in coalitie cu Alianta Braghis,
condusa de actualul prim ministru, fost comsomolist de frunte, omul
de paie al fostului secretar CC al PCUS Chiril Chirilovici cunoscut in
Romania sub numele de Piotr Lucinschi, presedintele Republicii.
Intamplator sau nu, toti cei aflati in topul coruptiei in Basarabia sunt
rusofoni, comunisti, sau comunisti revopsiti in culorile democratiei,
parteneri la guvernarile care au promovat, cu foarte rare exceptii, cum
a fost guvernul Druc, o politica antiromaneasca si antieuropeana.
Sunt semne ca pana si Moscova a inceput sa fie oarecum
stanjenita de asocierea cu unii dintre cei care reprezinta interese
rusesti in Republica Moldova, dar pana in prezent nu se observa
vizibil o interventie a Kremlinului care sa limpezeasca cat de cat apele
soioase ale politicii care se poarta intre Nistru si Prut.

Cazuri de coruptie surprinse de


parlamentara conduse de Iurie Rosca

Comisiea

de

ancheta

15 octombrie 1998. Printr-o hotarare de Parlament a fost creata


Comisia de ancheta pentru examinarea materialelor referitoare la
raportul Curtii de Conturi si modul de comercializare a avioanelor din
patrimoniul statului. In fruntea acestei Comisii a fost numit
vicepresedintele Parlamentului, Iurie Rosca. Materialul ce urmeaza
cuprinde cateva dintre principalele cazuri examinate de Comisie,
aflate in dosarele realizate de reprezentantii Partidului Popular si de
generalul Nicolae Alexei, fost sef al Departamentului de Combatere a
Crimei Organizate, actualmente candidat pe listele Partidului Popular,
intr-o pozitie de frunte, imediat dupa Iurie Rosca.

Distrugerea flotei aeriene a statului


Afacerea MIG-29
9 decembrie 1998. Comisia de ancheta a prezentat, in sedinta
plenara a Parlamentului rezultatele controlului efectuat. Textul
Raportului a fost elaborat si aprobat in unanimitate de catre toti
membrii Comisiei de ancheta.
Raportul includea faptele, stabilite de catre Comisia de ancheta,
care se refereau la modul de comercializare a avioanelor MIG29 si
TU 154B din patrimoniul statului, iar in partea finala cuprindea
aprecierile juridice date de Comisie acestor fapte.
In urma controalelor efectuate, s-a constatat ca in sedinta sa din 23
octombrie 1996 Colegiul Ministerului Apararii a decis
comercializarea avioanelor de lupta MIG29 din dotarea Armatei
Nationale. Preturile de vanzare ale avioanelor au fost stabilite de o
comisie guvernamentala sub presedintia viceministrului apararii Ion
Nani.
Au existat cateva oferte, venite in principal de la firme particulare
straine, care figurau ca intermediari intre autoritatile Republicii
Moldova si potentialii cumparatori. In acest sens, poate fi mentionata
oferta firmei coreene Colon International COBD de a achizitiona
avioanele mentionate pentru suma de 84 milioane dolari SUA. A fost
chiar perfectat un contract, care nu a fost semnat de Ministrul Apararii
Pavel Creanga. O alta oferta a venit din partea firmei panameze
Sitea International S.A. Dl Farih Tabbah, din partea Sitea
International, a trimis la 23 mai 1997 un mesaj Presedintelui Petru
Lucinschi, cu intentia de a procura 27 de avioane de tip MIG-29.
Firma in cauza oferea suma de 101 milioane dolari SUA pentru toate
avioanele, echipamentul accesoriu, piesele de schimb si munitie. Nici
aceasta oferta nu a fost acceptata.
In luna iunie 1997 Ministrul Apararii Valeriu Pasat a fost
contactat de reprezentanti ai Departamentului Apararii al SUA cu
propunerea de a vinde aceste avioane Guvernului Statelor Unite.
Avioanele intrasera in atentia Iranului, deoarece tipul respectiv de
MIG-uri are potential nuclear fiind capabil sa poarte echipament cu
incarcatura nucleara. Pentru Statele Unite achizitionarea acestor
avioane de lupta a fost o sarcina prioritara, conform unor declaratii si
documente ale unor inalti responsabili militari americani.
6

Dupa mai multe intalniri ale ministrului Pasat cu functionari


superiori ai Departamentului Apararii al SUA, pe data de 26
septembrie 1997 Departamentul de Stat al SUA a adresat un mesaj
Presedintelui Republicii Moldova in care exprima dorinta Guvernului
SUA de a achizitiona cele 21 avioane MIG29 cu munitii si utilajul
accesoriu, facand in acest sens urmatoarea oferta 40 milioane dolari
SUA si diverse echipamente si utilaje militare (2 avioane de transport
Hercules, vehicule s.a.). Despre aceasta oferta au fost informati
Ministrul Apararii Valeriu Pasat, Primministrul Ion Ciubuc,
Presedintele Parlamentului Dumitru Motpan, Ministrul Afacerilor
Externe Nicolae Tabacaru, presedintele Comisiei parlamentare
pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice Grigore
Bratunov.
Pe 25 iunie 1997 Valeriu Pasat, Ministrul Apararii al Republicii
Moldova, a primit un mesaj din partea reprezentantului Sitea
International dl David Massie, in care se mentiona lipsa de interes
pentru procurarea celor 27 MIG-uri. Autorul scrisorii sublinia de
asemenea, ca dl V.Pasat este o persoana, careia ii lipseste experienta
in afaceri internationale.
De mentionat, ca pe data de 11 septembrie 1997 a intrat in vigoare
Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 19971998,
articolul 56 al careia prevede ca vanzarea patrimoniului militar
neutilizat din cadrul Ministerului Apararii, Ministerului Afacerilor
Interne si Ministerului Securitatii Nationale se efectueaza in temeiul
Programului de privatizare conform unui regulament si unor liste
aprobate de Parlament.
Dupa primirea ofertei americane, Comisia de evaluare a
Ministerului Apararii a stabilit costul a 21 avioane MIG29 la 63
milioane dolari SUA, iar a munitiilor si utilajului accesoriu la 7,9
milioane dolari SUA, in total 70,9 milioane dolari SUA.
La 10 octombrie 1997 a fost incheiat Acordul intre Ministerul
Apararii al Republicii Moldova si Departamentul Apararii al Statelor
Unite ale Americii privind cooperarea in domeniul unor proiecte de
prevenire a proliferarii armelor de distrugere in masa. Pentru
Republica Moldova Acordul a fost semnat de catre Ministrul Apararii
Valeriu Pasat. Acest Acord prevedea vanzarea celor 21 avioane
MIG29 cu munitii si utilajul accesoriu pentru suma de 40 milioane
dolari SUA. In aceeasi zi a fost semnata si Declaratia comuna a
7

Ministerului Apararii al Republicii Moldova si Departamentului


Apararii al Statelor Unite ale Americii care stipuleaza inceputul unui
program de asistenta militara pentru Republica Moldova.
Programul in cauza prevede furnizarea catre Republica Moldova a
diferitor bunuri, cum ar fi vehicule, echipament de comunicatii,
echipament si tehnica video, tehnica de calcul, veste antiglont, paturi
s.a. Din explicatiile demnitarilor audiati de catre Comisia de ancheta,
acest program urmeaza a fi inteles ca o compensare pentru acceptarea
pretului de 40 milioane dolari SUA propus de partea americana. Desi
in textul Declaratiei nu sunt indicate cantitatea, nomenclatorul si
termenele de livrare ale ajutoarelor oferite, partea moldoveneasca a
primit asigurari ca suma acestor ajutoare va depasi costul avioanelor
Hercules si al celorlalte bunuri, incluse in oferta initiala a
Departamentului de Stat al SUA. Asupra acestor aspecte sa convenit
la o intalnire a Ministrului Apararii cu negociatorii americani, intalnire
ce a avut loc cu doua zile inainte de semnarea Acordului si a
Declaratiei.
Partea americana a respins propunerea partii moldovenesti de a
include in textul Declaratiei date certe referitoare la cantitatea si
termenele de livrare a bunurilor respective, explicand aceasta prin
faptul ca nu se pot estima resursele financiare care vor fi alocate
pentru asemenea programe in bugetul SUA pe anul viitor. Din datele
de care dispune Comisia de ancheta, programul anuntat de Declaratia
comuna este in curs de desfasurare, in Republica Moldova fiind livrate
pana la aceasta ora diverse bunuri militare (vehicule, echipament de
comunicatii s.a.), dar nimeni nu poate numi o suma concreta.
In urma afacerii MIG-29 bugetul de stat al Republicii Moldova a
pierdut circa 60 (saizeci) milioane dolari SUA, ceea ce constituia
aproximativ o jumatate din datoria externa anuala a Republicii
Moldova sau suma datoriilor totale la salarii ale bugetarilor.

Afacerea Tupolev
3 noiembrie 1998. In sedinta Comisiei de ancheta a fost discutata
problema avioanelor TU 154, una dintre afacerile cele mai
scandaloase ale acestei perioade.
Referitor la modul de comercializare a avioanelor TU 154B, Comisia
de ancheta a scos in evidenta urmatoarele aspecte. Spre mijlocul
anului 1997, conducerea Companiei Aeriene de Stat Air Moldova,
8

analizand starea economicofinanciara a Companiei, precum si


situatia creata pe piata transporturilor aeriene, a ajuns la concluzia ca
este necesara innoirea parcului de aeronave. Se avea in vedere
comercializarea aeronavelor bune de utilizat (de tipurile TU 134A 2
unitati, TU 154B 6 unitati si AN 26B 3 unitati), achizitionarea
unor avioane de tip mai mic (IAK 42), precum si a unor piese de
schimb necesare pentru reparatia altor avioane din parcul Companiei
Air Moldova. Problema parcului de avioane a fost adusa la
cunostinta Administratiei de Stat a Aviatiei Civile, care a fost de acord
cu solutiile propuse de conducerea Companiei.
Pentru realizarea celor propuse, la 7 octombrie 1997 Air
Moldova a incheiat cu firma ARDplus SRL un Protocol de
intentii, precum si un Acord privind activitatea economicofinanciara
comuna. Aceste acte prevad vanzarea a 6 avioane TU 154 si a 2
avioane TU 134 catre Societatea pe actiuni de tip deschis
Aviazapciast din Federatia Rusa, firma ARDplus figurand in
calitate de reprezentant al companiei rusesti.
Chiar de la inceput, conducerea Companiei de Stat Air Moldova
a optat pentru comercializarea avioanelor respective prin intermediul
negocierilor directe cu Aviazapciast. in acest sens, Directorul
general al Air Moldova Petru Ciobanu, prin scrisoarea nr. 03/50
din 12.01.98, solicita sprijinul Administratiei de Stat a Aviatiei Civile
pentru organizarea negocierilor directe in vederea comercializarii
avioanelor TU 154. insa Legea privind Programul de privatizare
pentru anii 19971998 (intrata in vigoare pe data de 11 septembrie
1997) permite comercializarea unor bunuri din patrimoniul statului
prin negocieri directe doar in cazul unui singur cumparator si cu
conditia ca patrimoniul a fost scos anterior la licitatie sau concurs de
cel putin doua ori (art. 16 (1) al Legii). Astfel, a avut loc deturnarea
procesului de privatizare a avioanelor de la procedura prescrisa de
legislatia in vigoare.
Firma de audit KPMG Moldova SRL, contractata pentru a evalua
costul avioanelor TU 154 si AN 26 din patrimoniul Air Moldova, a
prezentat la 28 februarie 1998 Actul de evaluare a costului parcului de
avioane. Conform acestuia, costul de piata a 6 avioane TU 154B din
patrimoniul CAS Air Moldova se cuprinde in limitele a 640.000
790.000 dolari SUA.
12 martie 1998. Petru Ciobanu adreseaza Ministerului
Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat scrisoarea nr. 04/265
in care iarasi insista asupra negocierilor directe ca modalitate de
comercializare a 6 avioane TU 154.
9

Dand curs initiativei Companiei de Stat Air Moldova,


Ministerul Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, ca unic
administrator a proprietatii statului, aproba comercializarea avioanelor
in cauza prin licitatie, desemnand Agentia Teritoriala Chisinau in
calitate de responsabil pentru operatiunea de estimare si pentru
organizare a licitatiei.
Prin ordinul nr. 35 din 27 martie 1998, semnat de Petru Ciobanu,
este creata Comisia pentru vanzarea activelor neutilizate, in
conformitate cu Regulamentul privind modul de privatizare a activelor
neutilizate in procesul tehnologic al intreprinderilor, aprobat prin
Hotararea Guvernului nr. 665 din 29.11.96. Comisia a intocmit Actul
de evaluare a activelor neutilizate in procesul tehnologic al CAS Air
Moldova. Conform acestui act, pretul initial de vanzare a 6 avioane
TU 154, propus de Comisie, este de 4.465.000 lei (950.000 dolari
SUA la cursul zilei).
In continuare, Ministerul Privatizarii urma, in conformitate cu
Regulamentul privind licitatiile cu strigare si negocierile directe
(aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1056 din 12.11.96), sa formeze
o comisie de licitatie pentru comercializarea avioanelor respective.
Insa la 21 aprilie 1998 primministrul Ion Ciubuc (favorit al lui
Lucinschi), prin dispozitia nr. 1405505, dispune comercializarea
avioanelor prin negocieri directe. In copia scrisorii se vede bine ca
sintagma Realizarea definitiva se va efectua dupa decizia
Guvernului a fost adaugata ulterior. In baza acesteia, Ministrul
Privatizarii Iurie Badar (omul presedintelui Lucinschi) il desemneaza
pe viceministrul Zosim Bodiu sa supravegheze tranzactia respectiva.
Nici dupa formarea noului Guvern al ADR Ciubuc-2, procesul de
comercializare a avioanelor nu a intrat pe fagasul legalitatii. De fapt,
avioanele respective au fost vandute in doar cateva zile, dupa ce timp
de mai bine de jumatate de an soarta lor era incerta. Astfel, pe data de
10 iunie 1998 viceprimministrul Ion Sturza (PD) expediaza prim
ministrului Ion Ciubuc scrisoarea nr. 341986 in care se pronunta in
favoarea desfasurarii negocierilor directe, ignorand etapa obligatorie a
cel putin doua licitatii. Foarte prompt, prin dispozitia nr. 1408681 din
11.06.98, primministrul Ion Ciubuc permite comercializarea
avioanelor la preturile stabilite prin negocieri directe.
A doua zi, pe data de 12 iunie 1998 setul format din 6 avioane TU
154 este transmis de la Agentia teritoriala Chisinau pentru privatizare
la Comisia de negocieri directe. Procesul verbal privind transmiterea
preluarea setului este semnat si de catre Vladimir Filat (PD), director
general al Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de
Stat, care apare in actul respectiv ca presedinte al comisiei de
10

negocieri directe. Este de retinut ca respectiva comisie de negocieri


directe a fost formata prin Ordinul Ministerului Privatizarii si
Administrarii Proprietatii de Stat nr. 111 din 17 iunie 1998 (minister
care era deja desfiintat ca urmare a modificarii structurii Guvernului).
Reiese ca, presedintele comisiei de negocieiri directe Vladimir Filat
semna procese verbale in numele acesteia cu cinci zile inainte de
formarea respectivei comisii. Ordinul nr. 111, prin care a fost formata
comisia de negocieri directe, ridica mai multe semne de intrebare. In
componenta comisiei sunt incluse persoane din doua structuri care nu
au coexistat nici o zi: Directorul general al Departamentul Privatizarii
si viceministrul privatizarii. Mai mult decat atat, ordinul a fost semnat
de Zinaida Grafchin, viceministru al privatizarii. Fiind interpelat in
legatura cu Ordinul nr. 111, viceprimministrul Ion Sturza nu a dat
un raspuns satisfacator. Nici Zosim Bodiu, exviceministru al
privatizarii, ulterior vicedirector al Departamentului Privatizarii si
Administrarii Proprietatii de Stat, fiind intrebat despre acest ordin in
sedinta Comisiei de ancheta, nu a lamurit neclaritatile aparute.
Este de mentionat ca aceasta Comisie de negocieri directe a
activat doar o singura zi. Pe data de 18 iunie 1998 (a doua zi dupa
formarea comisiei) Serghei Leontiev, reprezentantul Societatii pe
actiuni Aviazapciast din Federatia Rusa, a depus cererea pentru
participare la negocieri directe, negocieri care au avut loc in aceeasi zi
de 18 iunie 1998. In urma acestor negocieri a fost intocmit procesul
verbal nr. 2, conform caruia pretul initial al lotului era de 950.000
dolari SUA, iar pretul final a fost stabilit la suma de 1.110.000 dolari
SUA.
Persoane din componenta comisiei de negocieri au declarat in sedinta
Comisiei de ancheta ca cifra de 1.110.000 dolari SUA a fost propusa
de Vladimir Filat, presedintele comisiei de comercializare a
avioanelor si acceptata de membrii comisiei.
Pe data de 14 iulie 1998 a fost semnat Contractul nr. 44 intre
Compania Aeriana de Stat Air Moldova si Societatea pe actiuni
Aviazapciast. Conform clauzelor acestui contract, Societatea pe
actiuni Aviazapciast cumpara de la Air Moldova 6 avioane TU
154 la pretul total de 1.110.000 dolari SUA. Pe parcursul examinarii
acestui caz, Comisia de ancheta a solicitat concursul unor organe de
stat. Astfel, in demersul Comisiei catre ministrul Securitatii Nationale
Tudor Botnaru, acesta este rugat sa clarifice daca avionul TU 154 cu
numarul de bord 85332, vandut companiei Aviazapciast, a vost
revandut ulterior Detasamentului aviatiei civile din orasul Djambul,
Kazahstan, care la randul sau a dat aeronava in arenda unei firme
dintr-o tara araba.
11

Ministrul Tudor Botnaru in raspunsul sau afirma ca unul din cele


sase avioane marca TU154, nr. de bord 95324, a fost revandut de catre
Aviazapciast companiei Crilia Taraza din orasul Taraz,
Kazahstan, iar cazul privind implicarea lui Iurie Armas la fondarea
acestei companii se cerceteaza.
Pe numele Prim-ministrului Ion Ciubuc au fost expediate scrisorile
nr. 1/2 50 din 16 octombrie 1998 si nr. 363 din 21 octombrie 1998
etc. Din raspunsurile parvenite, reiese ca vinovati sunt ...
Administratia de Stat a aviatiei Civile, Compania de Stat AIR
Moldova, Ministerul Privatizarii, Administrarii de Stat si Ministerul
Economiei si Reformelor. Nici un functionar al acestor institutii n-a
fost pedepsit.
Analizand cele expuse si pornind de la prevederile legale in vigoare,
Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca atat cele 21 de avioane
MIG29 din dotarea Armatei Nationale, cat si cele 6 avioane de tipul
TU 154B din patrimoniul Companiei Aeriene de Stat Air Moldova
au fost comercializate cu incalcari grave ale legislatiei in vigoare. Mai
mult, in ambele cazuri pretul avioanelor a fost stabilit in mod arbitrar,
fara a se respecta procedura legala.
Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca urmatoarele persoane se
fac vinovate de multiplele incalcari ale legislatiei comise in procesul
comercializarii avioanelor MIG29 si TU 154B:
Petru Lucinschi, Presedintele Republicii Moldova. A autorizat
comercializarea avioanelor militare MIG29, incalcand Legea privind
Programul de privatizare pentru anii 19971998;
Ion Ciubuc (omul lui Lucinschi), primministru al Republicii
Moldova. Fiind la curent cu tranzactia ce se pregatea pentru vanzarea
avioanelor MIG29 nu a intreprins nimic pentru a o orienta pe fagasul
legalitatii.
Valeriu Pasat (sprijinit de Randunica), Ministrul Apararii.
Principalul responsabil de comercializarea ilegala a avioanelor MIG
29, a semnat Acordul care prevede vanzarea celor 21 de avioane
MIG29, contrar prevederilor legii citate;
Ion Sturza (PD), viceprimministru, Ministrul Economiei si
Reformelor. A sprijinit ideea privatizarii avioanelor TU 154B prin
negocieri directe si a permis Departamentului Privatizarii si
Administrarii Proprietatii de Stat, subordonat dansului, sa efectueze
operatiunea ilegala de comercializare a avioanelor respective;
Vladimir Filat (PD), directorul Departamentului Privatizarii si
Administrarii Proprietatii de Stat. Executantul principal al afacerii
ilegale de vanzare a avioanelor TU 154B, vinovat si de faptul ca a
12

semnat, in numele unei Comisii de negocieri inexistente, procesul


verbal de preluare a setului din 6 avioane TU 154B;
- Nicolae Tabacaru (PD), Ministrul Afacerilor Externe. A eliberat
depline puteri ministrului Pasat pentru a semna in numele Republicii
Moldova Acordul care prevede vanzarea celor 21 avioane MIG29 cu
incalcarea Legii privind Programul de privatizare pentru anii 1997
1998;
Dumitru Motpan, fostul Presedinte al Parlamentului. Fiind la
curent cu tranzactia ce se pregatea de comercializare a avioanelor
militare MIG29 a tolerat derularea acesteia, contrar prevederilor
legale;
Grigore Bratunov, fostul presedinte al comisiei parlamentare
pentru securitatea statului si asigurarea ordinii publice. Fiind informat
despre operatiunea de vanzare a avioanelor MIG29 nu a luat masuri
pentru a asigura adoptarea unei decizii legale de catre Parlament;
Petru Ciobanu, Director general al CAS Air Moldova. In
calitatea dansului de administrator al avioanelor din proprietatea
statului, a initiat procedura ilegala de comercializare a avioanelor TU
154B prin negocieri directe;
Zosim Bodiu, fost viceministru al Privatizarii, actualmente
vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat. in calitate de membru al Comisiei de negocieri
directe pentru comercializarea avioanelor TU 154B a contribuit la
privatizarea ilegala a avioanelor din propietatea statului;
Zinaida Grafchin, fost viceministru al Privatizarii, actualmente
vicedirector al Departamentului Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat. A semnat Ordinul de creare a Comisiei de
negocieri directe, ignorand etapele obligatorii ale privatizarii, stabilite
de Legea mentionata;
Constantin Lozovanu, directorul Agentiei teritoriale de privatizare
Chisinau. Contrar prevederilor legale si Ordinului Ministerului
Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat nr. 03051159 din
23.03.98, care punea estimarea si organizarea licitatiei in sarcina
Agentiei teritoriale de privatizare Chisinau, a transmis setul format din
6 avioane TU 154B Comisiei de negocieri directe;
Iurie Armasu, fost director general al Administratiei de Stat a
Aviatiei Civile. Sa impotrivit derularii unui contract de arenda cu
compania Air Balkan, contract care, in opinia Comisiei de ancheta,
era mai avantajos decat alte variante.
Procuratura Generala si Curtea de Conturi, solicitate de
Comisia de ancheta, au refuzat sa colaboreze iar Comisia de ancheta a
propus grupurilor parlamentare ale CDM, condus de Mircea Snegur, si
13

BpMDP, condus de Dimitru Diacov, sa retraga sprijinul politic


demnitarilor mentionati care au fost inaintati de catre fractiunile
respective pentru posturile pe care le detin. Liderii vizati nu au dat
curs solicitarii respective.
Fata de datele Comisiei de ancheta din acea perioada se adauga si
noile date aparute in cursul lunii ianuarie 2001. In afacerea MIG-21
oficialitatile Republicii Moldova si-au insusit in beneficiu propriu
toate cele 40 mln. USD cash, iar firma intermediara Virtual Defense
International, cu sediul la Washington, a fost pagubita de 9 mln USD,
contravaloarea comisonului. Firma care a mediat afacerea cu MIG-urile formata din fosti oficiali ai CIA, FBI, Departamentul Apararii,
Departamentul Comertului si Departamentul de Stat a Statelor Unite a
actionat in judecata Guvernul Republicii Moldova, iar pana acum s-au
prezentat la audieri fostul ministru al Justitiei, Ion Paduraru (PFD),
si fostul ministru al Apararii Valeriu Pasat (favorit al lui Lucinschi),
precum si alte oficialitati de rang mai mic. Petru Lucinschi era
implicat direct in aceasta afacere, deoarece in perioada negocierilor un
consilier al Presedintelui a cerut sa fie varsat intr-un cont bancar secret
suma de 2 mln USD, dedusa din valoarea comisionului. La toate
intalnirile cu oficialitatile statului a fost prezent si Boris Birstein,
despre care se stie ca este in foarte stranse legaturi cu mafia rusa.

Ruinarea industriei tutunului


La inceputul anului 1998 Curtea de Conturi a efectuat un control
asupra activitatii economico-financiare a Societatii pe actiuni
Combinatul de Tutun din Chisinau.
Comisia a descoperit implicarea in acest caz a lui Vladimir Filat
(PD), ex-ministru de Stat, fost director al Departamentului Privatizarii
si Administrarii Proprietatii de Stat, care era in acelasi timp director
general al Societatii Comerciale Romold Trading S.R.L. cu sediul la
Iasi, Romania, si, in aceasta ultima calitate a sa, era partener de afaceri
cu Mircea Ciubara, director al CTC-Tutun. De altfel, Vladimir Filat
(PD) este si protagonistul unor dosare penale instrumentate in
Romania pentru contrabanda cu tigari si evaziune fiscala.
Chiar si dupa numirea in functia de director al Departamentului
Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat, Vladimir Filat (PD),
contrar legislatiei in vigoare, sia continuat activitatea de om de
afaceri. In conformitate cu clauza 5.1 a contractului, Romold
Trading urma sa achite in avans pretul fiecarui transport. Aceste
prevederi contractuale nu au fost respectate niciodata, la sfarsitul
anului 1998 Romold Trading fiind dator Combinatului de tutun
14

657.017 lei (sau 107.867,5 dolari SUA). Aceste fapte sunt confirmate
si de controlul efectuat la S.A. Tutun-CTC de catre Departamentul
Control Financiar si Revizie al Ministerului Finantelor la solicitarea
Comisiei de ancheta. Valoarea maxima a datoriilor firmei Romold
Trading catre S.A. Tutun-CTC (1.576.501 lei) este inregistrata
chiar in timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din
martie 1998.
Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei
La mijlocul lui iunie 1999 Comisia de ancheta a fost sesizata de catre
dl Gheorghe Cotruta, director al acestei unitati economice, demersul
in cauza fiind semnat de cca 100 de angajati ai acestei intreprinderi.
Intreprinderea fusese transmisa in administrare fiduciara unei firme
private, si anume SRL Magura Group. Era vorba de una dintre
cele 7 intreprinderi de fermentare a tutunului din Republica Moldova.
Indicii economici din ultimii doi ani demonstrau ca fabrica mentionata
era rentabila. In 1998 ea avea un beneficiu de 2 mil. 195 mii lei, cu un
profit de un milion 268 mii lei, sau 1, 37 lei la fiecare actiune. In 1998
fabrica atransferat in buget 3 mil. 650 mii lei, din care impozit pe
venit 927 mii lei si dividende pe actiunile statului 250 mii lei.
Valeriu Bulgari (Lucinschi), ministru al Agriculturii si Industriei
Prelucratoare, desi daduse asigurari conducerii fabricii ca
intreprinderea va functiona in regim obisnuit a adresat
Departamentului Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat
(Vladimir Filat, Randunica), un demers privind transmiterea SA
Fabrica de fermentare a tutunului din Orhei in administrarea
fiduciara SRL Magura-Group.
La 30 aprilie 1999 Departamentul Privatizarii, condus deja de
Alexandru Oleinic a adoptat hotararea privind transmiterea acestei
unitati in administrare fiduciara. Astfel SRL Magura-Group a
obtinut dreptul sa micsoreze capitalul propriu al acesteia cu 20%, iar
profitul pana la un leu pentru fiecare actiune (in 1998 acesta era de
1,37 lei). Dividendele proprietarului, adica ale statului, au fost stabilite
lla 30% din profit, statul detinand 97,7% din actiuni. Aceste prevederi
cauzau mari prejudicii statului in calitatea lui de proprietar, afectand in
mod direct si bugetul.
Legislatia interzicea darea in administrarea fiduciara a intreprinderilor
incluse in programul de privatizare, asa cum este cazul si acestei
fabrici.
Dumitru Diacov a obstructionat inlaturarea acestei ilegalitati. Deloc
intamplator in acest caz, ca si in cel al CTC Tutun, in prim-plan
apar aceleasi persoane: Valeriu Bulgari (Lucinschi), Vladimir Filat
15

(PD) si Alexandru Oleinic (PD). Comisia de ancheta nu a reusit sa


stabileasca legaliatea in cazul acelei unitati economice.
Jaful de la Banca de Economii
Situatia trecerii ilegale a controlului Bancii de Economii in mainile
patronilor companiei Neftegasgroup a fost un caz flagrant de furt in
dauna statului si a cetatenilor.
Istoric
Intreprinderea mixta MCredit (23,33 %), intreprinderea cu capital
strain TransworldInvest (28,33%) si compania de asigurare
Compasinter (8,03%), toate trei fiind controlate de compania
Neftegasgroup, au preluat pachetului de control de actiuni ale Bancii
de Economii (59,69 %), in urma emisiei a IIIa, incheiata la 22
septembrie 1995.
Ca urmare a emisiei ilegale statul pierde definitiv controlul asupra
Bancii de Economii. Presedinte al Consiliului bancii devine Grigore
Cusnir, care a ocupat un timp functia de presedinte al Consiliului
Economic Suprem al presedintelui Petru Lucinschi. in functiile de
vicepresedinti ai Consiliului de Administratie al Bancii de Economii
au fost numiti Vadim Popov si Serghei Golic, cetateni ai Federatiei
Ruse. Reprezentanti ai statului in banca in aceasta perioada au fost
Iurie Badar, Nicolae Luchian si Nelea Garascenco.
La 13 noiembrie 1995, Guvernul a stabilit printr-o hotarare
marimea proprietatii de stat in Banca de Economii in suma de 14
milioane 334,2 mii lei.
Timp de trei ani situatia a ramas conservata. In tot acest timp
patrimoniul de stat era utilizat de Banca de Economii, acesta
pierzandu-si din valoare si neaducand proprietarului, adica statului,
nici un beneficiu. Ca urmare, statul a pierdut venituri in marime de
circa 50 mil. lei.
Dupa intervenirea Comisiei de ancheta, cota statului in capitalul
Bancii de Economii a constituit 57,96% si totusi Procuratura Generala
n-a intentat dosar in cazul dat. Procuratura a constatat doar ca intradevar aceste incalcari sunt, insa n-a fost stabilit prejudiciul material.
Deaceea la 13 iunie 1996 a fost refuzat intentarea dosarului penal.
Comisia de ancheta a mentionat ca urmatoarele persoane se fac
vinovate de situatia creata la Banca de Economii si de multiplele
incalcari ale legislatiei comise in procesul constituirii si functionarii
institutiei financiare nominalizate:
- Andrei Sangheli, fost prim-ministru al Republicii Moldova;
16

- Leonid Talmaci, guvernatorul Bancii Nationale a Moldovei;


- Dumitru Ursu, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Ion Prodan, viceguvernator al Bancii Nationale a Moldovei;
- Constantin Bulgac, fost presedinte al Bancii de Economii;
- Nicolae Surdu, fost vicepresedinte al Bancii de Economii;
-Ceslav Ciobanu, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat, in prezent ambasador al Republicii Moldova in
Statele Unite ale Americii;
- Valeriu Chitan, fost Ministru al Finantelor;
- Andrei Cucu, in prezent vicepremier, fost prim-viceministru al
Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat;
- Iurie Badar, fost Ministru al Privatizarii si Administrarii
Proprietatii de Stat, in prezent consilier al Presedintelui republicii.
- Nicolae Luchian, viceministru al Finantelor.
Cazul Petrolbank
In atentia Comisiei de ancheta s-a aflat si problema PetrolBank
ului, unul din pilonii de baza ai imperiului lui Grigore Cusnir ( NGG
Moldova). Privatizarea Bancii de Economii s-a relizat prin intemediul
PetrolBank, institutie finaciara constituita pe bani publici.
La 4 noiembrie 1994 Guvernul a adoptat o hotarare conform
careia, in scopul asigurarii functionarii complexului energetic in
perioada de iarna 1994-1995, se intervine pe langa compania
NefteGasGroup inregistrata in Malta (conducator Grigore
Cusnir, presedinte al Consiliului Economic Superior al lui Lucinschi)
in vederea acordarii Concernului de Stat Moldenergo a unui credit
cu destinatie speciala in suma de 50 mln dolari pentru procurarea
resurselor energetice. Sa stabilit ca Ministerul Finantelor urma sa
acorde garantia din partea Guvernului, iar Banca Nationala sa o
confirme.
Pentru executarea susnumitei Hotarari a Guvernului, la 1 decembrie
1994 a fost incheiat acordul de creditare KL50 dintre compania
NefteGasGroup, in calitate de creditor, si Moldenergo.
Ministerul Finantelor a incheiat la 10 decembrie 1994 cu
Moldenergo un acord referitor la obligatiunile reciproce in legatura
cu acordarea garantiei Guvernului.
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare acorda
Republicii Moldova la 9 decembrie 1994 un credit in suma de 60
milioane dolari SUA. Anume din acesti bani, aflati la contul
Ministerului Finantelor, acesta transfera in Elvetia pe contul
companiei NefteGasGroup in Union Bank of Switzerland suma
de 11,8 milioane dolari SUA in data de 22 decembrie 1994 si suma de
17

15 milioane dolari SUA la 10 februarie 1995, in total 26 milioane 880


mii dolari SUA. Aceste transferuri au fost efectuate in baza a doua
ordine de plata ale Ministerului de Finante, semnate de Valeriu
Chitan, Petru Veverita si Svetlana Banari.
Ordinele respective au fost, chipurile, eliberate in temeiul Hotararii
Guvernului nr. 906 din 14 decembrie 1994. In realitate, hotararea
mentionata se numeste Cu privire la perfectionarea formei
organizatorico-juridice de gospodarie si asanare a situatiei
financiare a Combinatului de vinuri de marca si spumoase din
Cricova si nu are nici o legatura cu Neftegazgroup. Comisia de
ancheta a stabilit ca a existat o alta hotarare de Guvern cu acelasi
numar 906 din 14 decembrie 1994. Aceasta a doua hotarare nu a fost
niciodata publicata si prin urmare, nu a existat din punct de vedere
juridic. Faptul ca responsabilii din Guvern au recurs la falsificarea
unei hotarari demonstreaza ca afacerea pusa la cale nu putea fi
realizata in cadrul legislatiei in vigoare la acea data. Prin urmare, si
ordinele de plata ale Ministerului Finantelor, neavand nici o baza
juridica, sunt ilegale.
Acordul de credit dintre compania NefteGasGroup si
Compania de Stat Moldenergo na fost, insa, executat pana la capat
de catre Neftegasgroup, care na livrat intreaga cantitate de resurse
energetice. Ca rezultat sa format o datorie a companiei
NefteGasGroup fata de Compania de Stat Moldenergo in suma
de 10 milioane dolari SUA.
Anume acesti bani au fost utilizati la constituirea bancii
Petrolbank cu capitalul social in marime de 43 milioane lei, suma
practic echivalenta, la acea vreme, cu 10 milioane dolari SUA. Din
capitalul social al bancii, 99 % apartineau companiilor afiliate
NefteGasGroup ului, si anume M-Credit, TranswordInvest si CompasInter, care mai tarziu au privatizat Banca de
Economii.
Schema a fost urmatoare. Compania NefteGasGroup transfera
o parte din suma de 26, 8 milioane dolari SUA, primita de la
Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, pe contul sau din SUA.
Iar mai tarziu vireaza 10 milioane dolari SUA pe contul companiilor
MCredit (3 mil. dolari SUA), Transword-Invest (4,5 mil.
dolari SUA) si CompasInter (2,5 mil. dolari SUA), care au si
fondat Banca Comerciala de Investitii pe Actiuni (BCIA)
Petrolbank cu un cuantum respectiv de 2,9 mil. dolari, 3,9 mil.
dolari si 3 mil. dolari (in total 9,8 mil dolari SUA).
In temeiul demersurilor companiei Neftegasgroup LTD (care a
fost nevoita sa recunoasca datoria fata de Moldenergo prin
18

scrisoarea, semnata de dl Grigore Cusnir si adresata Ministrului


Finantelor) sa emis Hotararea Guvernului nr. 724 din 30 iulie 1997
Privind restructurarea datoriilor companiei Neftegasgroup LTD
fata de Compania de Stat Moldenergo, care stipuleaza modalitatea
de restucturare si achitare a datoriei mentionate mai sus prin
intermediul transmiterii a 62,6% din pachetul total al actiunilor BCIA
PetrolBank. In asa fel sa incercat preluarea a doar 63,2 % din
actiunile bancii, desi statul este, practic, actionar unic cu 100%.
Hotararea in cauza na fost indeplinita din motivul taraganarii
executarii ei si a instrainarii nelegitime a unor actiuni.
In baza Hotararii Judecatoriei Economice din 11 decembrie 1997
Ministerului Finantelor i sa transmis patrimoniul in suma de 10 mil.
dolari SUA al companiei Neftegasgroup. In scopul executarii acestei
hotarari, prin decizia Judecatoriei sectorului Buiucani din 6 ianuarie
1998, Ministerului Finantelor ia fost transmis dreptul de proprietate
asupra cotei parti ce apartinea Companiei Neftegasgroup. In baza
acestei decizii, Ministerul Finantelor urma sa preia pachetele de
actiuni sau cotele parti ale companiilor CompasInter, Mediavit
S.A., Centrul tehnic international CTI Print SRL, MCredit
S.A., AIR TRANS NG GROUP SRL. Mai apoi Ministerul
Finantelor, cu participarea Departamentului Privatizarii si
Administrarii Proprietatii de Stat, trebuia sa convoace adunarea
generala a actionarilor pentru a transmite actiunile PetrolBankului
in folosul statului. Insa nici pana in prezent acum, Ministerul
Finantelor nu s-a grabit sa preia patrimoniul aflat, timp de 3 ani, ilegal
in posesia unor companii private.
In urma investigatiilor Comisiei de ancheta, Parlamentul a aprobat
o hotarare despre necesitatea valorificarii urgente a actiunilor pe care
le detine statul in PetrolBank. Pana in prezent nu s-au luat masurile
necesare.
Comisia de ancheta a ajuns la concluzia ca daca ar fi fost
gestionata rational suma de 10 mil. dolari, actualizata ar constitui cca
40 mil dolari, suma care ar fi putut acoperi cu prisosinta datoriile
la pensii.

Concluzii
Banca de Economii a fost privatizata ilegal. Depunerile
populatiei au fost folosite de unele persoane pentru a se imbogati.
19

PetrolBank a fost constituita pe banii publici, insa in acesti 5


ani a fost, chipurile, proprietate privata iarasi a unor demnitari sus
pusi.
Moldinconbank de 5 ani utilizeaza patrimoniul public in suma
de 5 milioane 326 mii lei, fara a vira absolut nimic in bugetul statului.
O gestionare normala a acestui patrimoniu ar fi adus statului cca 20
mil lei.

Cazul Tabacaru
Ex-ministrul de externe, Nicolae Tabacaru, a eliberat ilegal
pasapoarte diplomatice
Nascut in 1955, in satul Cioara-Marza, raionul Tarutino, regiunea
Odesa, Ucraina. A absolvit Universitatea de Stat de la Chisinau si
Scoala de Politologie din Leningrad intre 1987-1989, apoi, intre 199192, Academia Diplomatica din Moscova. 1992-93 - director, directia
ONU, director protocol MAE. 1993-96 - consilier, ministru-consilier
al Ambasadei RM (tot) in Regatul Belgiei. 1996-97 - sef al directiei
Europa si America de Nord, consilier al presedintelui RM, Petru
Lucinschi. Din 1997 - ministru de externe.
2 octombrie 1998. Ex-ministrul de externe Nicolae Tabacaru a fost
acuzat de crestin democrati de faptul ca a eliberat pasapoarte
diplomatice mai multor persoane care nu intra in categoriile stipulate
de lege. Sa dovedit, analizand listele MAE, ca insusi Tabacaru a
eliberat pasapoarte ilegal, dupa adoptarea amendamentelor la legea
respectiva din februarie 1998. Ministrul Tabacaru a incalcat si legea
veche, de pana in februarie 1998, potrivit careia pasaportul
diplomatic se elibereaza cetatenilor Republicii Moldova, in vederea
indpelinirii unor misiuni diplomatice si consulare sau altor functii
oficiale peste hotare. La 25 martie 1997, MAE a eliberat pasaport
diplomatic lui Vladimir Voronin, care, in lista prezentata la comisia
parlamentara figureaza cu functia de membru al partidului,
pasaportul fiind eliberat la demersul Partidului Comunistilor.
Tabacaru nu a inclus in lista toate persoanele carora li s-a eliberat
pasaport diplomatic, existand banuiala ca pasapoartele diplomatice au
fost eliberate pe sest unor persoane cu insarcinari dubioase si care
aveau nevoie de acoperire in cadrul unor deplasari in strainatate, cum
ar fi Ludmila Scalnaia, Mihai Petrache consilieri al presedintelui
Petru Lucinschi, Valeriu Daraban, Iurie Tabarta, fostul director al
Televiziunii de Stat, ambii din anturajul Presedintelui precum si
20

ministrului adjunct al Mediului Alexandru Jolondkovski, caruia i


s-a eliberat pasaport de acest tip la solicitarea lui Dumitru Diacov,
ministrul adjunct al Transporturilor, Iurie Gherghita, caruia i s-a
eliberat pasaport la 13 martie 1998, Alexandru Zavtur si Iurie
Panzaru, ambii tot consilieri ai presedintelui Petru Lucinschi. Ulterior
si Nicolae Andronic, care nu ocupa la acea data nici o functie in stat,
a recunoscut ca se afla in posesisa a nu mai puitn de trei pasapoarte
diplomatice si unul de serviciu.
Cazul Sokolov
Legatura dintre Evgheni Sokolov si separatistii transnistreni
9 iunie 1998. Deputatii crestin-democrati Stefan Secareanu si Vlad
Cubreacov au interpelat in repetate randuri Procuratura Generala,
Ministerul Justitiei si Ministerul Securitatii in legatura cu abuzurile si
infractiunile comise de ex-ministrul adjunct al Justitiei si directorul
Departamentului Institutii Penitenciare, Evgheni Sokolov. Sub
conducerea sa administratia penitenciarelor de la Chisinau, a furnizat
luptatori pentru separatisti, in perioada conflictului militar din 1992.
Vlad Cubreacov a sesizat Procuratura Generala pentru verificarea
faptelor descrise iar Procurorul general, Valeriu Catana, a confirmat
abuzurile comise de Socolov si a dispus, la 16 octombrie 1998,
intentarea unui dosar penal in legatura cu evadarile din inchisoarea
nr.4, produse in anii 1997-1998 si cu transferurile ilegale de detinuti in
penitenciarele din stanga Nistrului, in perioada conflictului armat de
pe Nistru.
Ministrul Securitatii, Tudor Botnaru, a confirmat in fata Comisiei
de ancheta a Parlamentului abuzurile lui Evgheni Sokolov. Botnaru a
prezentat date potrivit carora Evgheni Sokolov a folosit detinutii, in
anii 1996 si 1997, la constructia unor case de locuit si la construtia
unor magazine. Prin munca gratuita a detinutilor au fost construite
casa lui Evgheni Sokolov din localitatea Milesti, pavilionul nr.9 al
Zonei Antreprenoriatului Liber Expobusiness Chisinau si alte
obiective. Intreprinderea de stat Sarmat din cadrul Coloniei nr.19
din Cricova, care gestiona mina de extragere a pietrei din localitate,
era de fapt, potrivit unor date procurate de la Ministerul Securitatii, o
intreprindere particulara a lui Evgheni Socolov. Tot Sokolov percepea
banii pentru prestarea unor servicii de paza unor baruri si magazine de
catre o subunitate a Departamentului Institutii Penitenciare, creata de
Sokolov pentru reprimarea actelor de rebeliune in penitenciare.
Evgheni Sokolov a instituit la Departament un sistem de percepere a
taxelor pentru eliberarea conditionata a detinutilor inainte de termen,
21

pentru acordarea concediilor din diferite motive si pentru alte favori


acordate detinutilor. De asemenea, Sokolov asigura protectia mai
multor subalterni ai sai, implicati in delapidari si tranzactii financiare
ilicite, impreuna cu subalternul sau, Gheorghe Codru, care anterior
fusese implicat intr-o operatiune de deturare de fonduri in valoare de
aproximativ 3 milioane de lei, exercitand functia de presedinte al
Cooperativei nr. 5 de constructie a locuintelor din orasul Ialoveni.
In urma interpelarilor deputatilor crestin-democrati, abuzurile si
cazurile de coruptie in care era implicat Evgheni Socolov au fost
examinate atat la Ministerul Justitiei, cat si la Guvern, dupa care, in
luna aprilie 1999, Evgheni Sokolov a fost demis.

Scandalul nuclear
Andronic si Cernomaz au promovat tranzitarea deseurilor
de la Kozlodui pe teritoriul Moldovei
Scandalul iscat in jurul tranzitarii in august 1998 pe teritoriul
Republicii Moldova a trenului cu combustibil nuclear si deseuri
radioactive de la CAE Kozlodui a starnit o fireasca ingrijorare din
partea opiniei publice in legatura cu eventualele efecte nocive. Pentru
tranzitarea deseurilor nucleare Caile Ferate din Moldova au primit
50.000 USD, ceea ce reprezinta o suma neinsemnata, cheltuielile
pentru astfel de operatiuni fiind de zeci de ori mai mari. Evident,
comisionul afacerii a fost mult mai mare decat suma care a intrat in
visteria statului. Unul dintre principalii protagonisti al scandalului a
fost Nicolae Andronic, cel care s-a straduit din toate puterile sa faca
posibila tranzitul deseurilor radioactive in pofida legilor statului,
foarte aspre in ceea ce priveste riscul ecologic si care precizeaza chiar
ca Tainuirea si denaturarea informatiei asupra unui risc radioactiv
pentru populatie se va califica drept crima de stat.
Vicepremierul Andronic a fost cel care a solicitat Parlamentului
adoptarea proiectului de hotarare Privind imputernicirea Guvernului
Republicii Moldova de a autoriza transportarea combustibilului
nuclear, iar in Nota informativa prezentata deputatilor se
mentioneaza ca in anul 1998 Comisia condusa de N.Cernomaz, omul
lui Lucinschi, a eliberat trei permise numai pentru transportarea
combustibilului nuclear neutilizat.
In motivatia prezenta atat in Nota informativa, cat si in luarea de
cuvant a dlui N. Andronic rezulta ca acea hotarare s-ar lua intru
22

respectarea Legii privind protectia mediului inconjurator care


stabileste neadmiterea tranzitului prin teritoriul Republicii Moldova a
deseurilor de orice fel, precum si a Legii cu privire la radioprotectia si
securitatea nucleara, care determina ca nici o sursa de radiatie ionizata
nu poate fi transportata, pastrata sau depozitata definitiv in alt mod,
decat conform regulamentelor si cerintelor organelor publice de
reglementare in domeniul radioprotectiei si securitatii nucleare.
De aici a inceput trucajul terminologic pe care l-au facut adeptii
implicarii Republicii Moldova in acest joc nuclear periculos. Ei cautau
sa convinga opinia publica de caracterul inofensiv al acestor
incarcaturi prin inlocuirea arbitrara a notiunii de combustibil utilizat
de cea de deseu. Asta in timp ce art.1 al Legii cu privire la
deseurile de productie si menajere stipuleaza: Deseuri sunt
considerate substantele, materialele, obiectele, resturile de materie
prima, provenite din activitati economice, menajere si de consum, care
si-au pierdut integral sau partial valoarea initiala de intrebuintare,
dintre care unele sunt reutilizabile dupa prelucrare.
Legea privind protectia mediului inconjurator, prin art.77, prevede:
Republica Moldova nu va admite pe teritoriul ei construirea de
termocentrale atomice, amplasarea si tranzitul armelor atomice,
importul, amplasarea si tranzitul deseurilor nucleare de orice fel.
Andronic a afirmat ca Romania si-ar fi dat acordul acordul pentru
tranzitarea acestor incarcaturi, ceea ce era cu totul fals. Autorizatia
emisa de autoritatile romane partii bulgare a fost valabila pana la 31
iulie 1998, Bulgaria solicitand prelungirea acesteia pana la 31
octombrie 1998.
Incarcaturile in cauza n-au tranzitat niciodata cu trenul teritoriul
Romaniei, ci au trecut doar pe Dunare, prin zona neutra, desi pentru
bulgari ar fi mult mai avantajoasa calea pe uscat.
Cazul Valeriu Chitan
Implicarea fostului ministru de Finante in acordarea de
credite frauduloase Companiei Neftegazgroup
In februarie 1999 ca urmare a interpelarilor Partidului Popular cu
privire la afacerile ex-ministrului Finantelor Valeriu Chitan,
Procuratura Generala a fost nevoita sa confirme faptul ca acesta face
obiectul unui dosar de cercetare penala legat de una dintre cele mai
spectaculoase frauda realizate de Concernul NefteGazGroup. In
4.11.94 Guvernul Republicii Moldova a intervenit catre Compania
NefteGazGroup LTD Malta cu rugamintea de a acorda
Concernului de stat Moldovaenergo un credit in suma de 50 mln
23

dolari SUA sub garantia Guvernului Republicii Moldova in scopul


functionarii normale a complexului energetic in perioada de iarna
1994-1995.
Intre CS Moldenergo si Compania NefteGazGroup a fost
incheiata la 1.12 94 Conventia de credit nr. L-NGG-MD-ME-50.
Conform prevederilor acestor conventii Compania NefteGazGroup
urma sa acorde CS Moldenergo un credit in suma de 50 mln dolari
SUA pentru procurarea a 100 mii tone de pacura si 1,7 tone de
carbune de la Compania NefteGazGroup. Achitarea acestui credit
urma sa fie efectuata dupa primirea surselor energetice, cat si in baza
prezentarii documentelor necesare, care ar confirma livrarea resurselor
energetice.
Ministrul Finantelor, Valeriu Chitan, neavand la dispozitie
documentele care ar confirma livrarea resurselor, contrar prevederilor
Hotararii Guvernului Republicii Moldova nr. 797-Cu privire la
acordarea unui credit Concernului de Stat Moldenergo, Conventiei de
credit din 1.12.94, Contractului de livrare prin ordinile de plata nr. 001
din 22.12.94 si 10.02.95, a transferat neintemeiat 26,9 milioane dolari
SUA pe contul Companiei NefteGazGroup in Union Banc din
Elvetia, chipurile in contul rambursarii creditului, care de facto n-a
fost acordat CS Moldenergo.
Ulterior, pe parcursul anului 1995, Compania NefteGazGroup in
contul banilor transferati, adica 26,9 milioane dolari SUA, a livrat
resurse energetice in suma de 16,9 min dolari SUA, iar suma de 10
mln dolari pana in prezent n-a fost restituita destinatarului, astfel
cauzandu-se statului paguba materiala in valoarea nominalizata.
In prezent anchetarea proceselor continua si se intreprind masurile de
incheierea a anchetei preliminare.
La 12 aprilie 2000 Procuratura Generala a transmis pentru examinare
Curtii Supreme de Justitie dosarul de acuzare a lui Valeriu Chitan, exministru de finante in guvernele Sangheli si Ciubuc, actualmente
presedinte al Asociatiei bancilor din R.Moldova.
Potrivit rechizitorului semnat de Mihai Murzac, viceprocuror general
al R.Moldova, Chitan era acuzat de abuz de serviciu si falsificare a
documentelor publice. In urma acestor actiuni Chitan ar fi prejudiciat
statul de mai multe milioane de lei. Potrivit datelor din dosarul penal
intentat lui Valeriu Chitan, in anii 1994-1995, cand detinea functia de
24

ministru de finante, el ar fi falsificat doua dispozitii de plata in care


figura suma de 9 mln USD.
Pe de alta parte, Chitan a facut mai multe declaratii publice in care
interpreta acuzatia drept "un santaj politic si o tentativa de a-l
discredita in fata opiniei publice". Presedintele Asociatiei bancilor a
precizat ca intr-adevar a semnat in luna decembrie 1994 dispozitii de
plata, care prevedeau transferul sumei de 26 de mln USD ca mijloace
creditare pentru "Moldenergo". Potrivit lui Chitan, creditul a fost
rambursat in intregime la 1 noiembrie 1997, plus 4,4 mln USD
dividente.
La inceputul lunii iulie Procuratura Generala a formulat o acuzatie mai
aspra presedintelui Asociatiei bancilor Valeriu Chitan. Initial Chitan,
fostul ministru de finante, era suspectat in baza art.184 pentru abuz de
serviciu. Pe parcurs Procuratura a mai acumulat probe impotriva lui
Chitan si l-a acuzat pe acesta in baza art. 185 alin.3 din Codul Penal,
care prevede de la 5 la 12 ani de detentie pentru depasirea atributiilor
de serviciu prin care o persoana cu inalte functii de raspundere a
cauzat daune considerabile.
La sfarsitul lunii noiembrie Valeriu Chitan a fost achitat de Curtea
Suprema de Justitie. Instanta si-a argumentat decizia de achitare prin
"lipsa elementelor constitutive ale infractiunii".
Cazul Vladimir Filat - ministru de stat (PD)
Nascut in 1969 in satul Lapusna, Hancesti. Studii: facultatea de drept
a Universitatii Ioan Cuza din Iasi. 1994-97 - director general la
"RoMold Trading SRL", Iasi. 1997-98 - presedinte al Consiliului
administrativ al Societatii "Dosoftei", Iasi. In 1998 - director general
al Departamentului privatizare si administrare a proprietatii de stat.
Istoric:
Ministrul de Stat Vladimir Filat, omul lui Diacov, a devenit cunoscut
datorita unei operatii de rasunet: vanzarea a sase avioane "TU-154"
unei firme rusesti, prin negocieri directe, de catre o comisie speciala al
carei presedinte a fost Filat. Cele sase aparate de zbor, dintre care doar
doua erau scoase din uz, au fost vandute pentru 1 milion 110 mii
dolari. Pe langa afacerile TU 154 si Combinatul de Tutun
Chisinau, care s-au aflat si in atentia Comisiei de ancheta a
Parlamentului, Vladimir Filat a mai fost implicat si in alte scandaluri
de coruptie.
Gruparea Lucinschi l-a propulsat pe Filat, unul dintre cei mai de
seama infractori din Moldova intr-un post similar celui de Secretar
general al Guvernului. Vladimir Filat, in calitatea sa de director
general al Societatii Comerciale "RoMold Trading SRL", cu sediul la
25

Iasi, a semnat cu "Tutun SA" (Combinatul de tutun din Chisinau), la 8


octombrie 1997, un "contract de distribuire exclusiva" pe teritoriul
Romaniei a tuturor produselor de tutun ale combinatului. In timpul
campaniei electorale parlamentare, datoriile firmei lui Filat fata de
"Tutun SA" constituiau 1 milion 576 mii 501 lei moldovenesti. La
sfarsitul anului 1998, datoriile firmei erau de 675 mii si, aflandu-se in
functia de director general al Departamentului privatizarii si
administrarii proprietatii de stat, Vladimir Filat isi continua afacerea.
Filat, in calitatea sa de functionar de stat, a prejudiciat "Tutun SA",
intreprindere la care actionar majoritar este statul. De mentionat ca
"Tutun SA" avea, in 1998, datorii fata de Bugetul de Stat, la capitolul
impozite, de aproape 70 milioane lei moldovenesti.
Pentru afacerea cu tigari "MT" coordonata de Vladimir Filat a fost
intentat un dosar la Parchetul Iasi, recent trimis Parchetului
Tribunalului Bucuresti. Potrivit rechizitoriului, Filat urmeaza sa fie
trimis in judecata, dupa stabilirea intregii activitati infractionale,
inclusiv cea sub incidenta Legii Sigurantei Nationale a Romaniei.
Vladimir Filat a montat o adevarata retea infractionala si de influenta
la diverse niveluri decizionale ale statului roman - Directia Generala a
Vamilor, Ministerul Finantelor - pentru a aduce tigari "MT" de
contrabanda. Organele Politiei judetului Iasi, impreuna cu ale altei
institutii de control, au organizat, la 12 septembrie 1998, un flagrant
prin care au fost capturate patru TIR-uri cu 1.852.400 pachete tigari
MT de contrabanda, in valoare de 7.409.600.000 lei (romanesti).
Captura a fost posibila si datorita interventiei in acest caz a SRI, care a
monitorizat, potrivit mandatului nr. 00492/1998 al Parchetului Curtii
Supreme de Justitie, convorbirile telefonice ale lui Filat si a stabilit
conexiunile cu autoritati si oameni de afaceri din Romania, precum si
organizarea transportului ilegal, pus la punct cu toate detaliile de
oficialul basarabean.
Afacerea traficului de tigari a fost organizata, potrivit rechizitoriului,
de Vladimir Filat, cetatean al Republicii Moldova, asociat la SC
Romold Trading SRL Iasi, de Ionel Stan, directorul general al firmei,
si de Cristian Burlacu, angajat ca declarant vamal la Romold Trading,
care l-a cooptat in suita de falsuri si ilegalitati pe tatal sau, Gheorghe
Burlacu, adjunct la Vama Iasi. De asemenea, activitatea a fost
favorizata de Gheorghe Ududoiu, director in Ministerul Comertului,
cel care a semnat ilegal aprobari pentru timbre de marcaje, desi astfel
a incalcat atat atributiile pe care le avea, cat si legea. Romold Trading
SRL Iasi a dobandit contractul international de distributie exclusiva
nr. 56/8.10.1997, prin care a devenit distribuitor unic pentru Romania
al produselor Combinatului de Tutun din Chisinau. Rechizitoriul
26

probeaza relatia dintre Burlacu, Stan si Vladimir Filat cu factori de


raspundere din Ministerul Comertului, relatie care apare intr-o discutie
telefonica dintre Filat si Stan, directorul firmei sale, inregistrata de
SRI si aflata ca proba la dosar. Cei doi sunt surprinsi intr-o discutie
despre introducerea in tara a transportului ilegal de tigari, de care erau
constienti ca se face cu incalcarea multor dispozitii legale in vigoare.
Stan i-a raportat lui Filat ca s-a aranjat falsul si ca nimeni nu-i va mai
deranja afacerile.
Rechizitoriul mai noteaza ca, "din inregistrarile efectuate de catre SRI
rezulta in plus fata de celelalte probe administrate in cauza faptul ca
efectuarea acestui import nelegal a fost indelung elaborata de catre
inculpati, invinuiti si Vladimir Filat". De asemenea, au fost identificati
numerosi oameni politici, oameni de afaceri si membri ai
administratiei centrale a statului care au facut trafic de influenta in
favoarea lui Filat sau care au actionat in favoarea lui.
In calitatea de responsabil de privatizare Filat a mijlocit adjudecarea
unui imobil din centrul Chisinaului, in strada M. Kogalniceanu 61, in
beneficiul rudei sale Artur Filat. Dupa ce Artur Filat a cumparat
cateva apartamente situate deasupra barului Solar, o carciuma cu
oarecare vad, si a decis sa puna mana si pe barul amintit printr-o
licitatie organizata de Departamentul condus de Vladimir Filat.
Evident, la licitatie a fost inscrisa o singura firma, si anume Artas
care apartinea lui Artur Filat.
Cazul Valeriu Pasat ministru al Apararii
Nascut in 1958 in satul Scumpia, raionul Falesti. Studii: Universitatea
de Stat din Chisinau, Academia Diplomatica a MAE al Rusiei.
Profesor de istorie, specializare in politica externa si relatii
internationale, doctor in istorie. 1988-92 - colaborator stiintific
superior la Institutul de Istorie din Moldova; sef al sectiei ideologie la
comitetul orasenesc Chisinau al partidului comunist. 1992-94 consilier si ministru consilier la Ambasada RM in Rusia. 1994-98 Ambasador in Federatia Rusa. 1998-99 - Ministru al apararii. Tovaras
cu Mitropolitul Vladimir, cu care isi serbeaza, in comun si in
intimitate, an de an, zilele de nastere. Este suspectat ca intretine
legaturi homosexuale cu Vladimir. Vladimir a fost avansat de catre
Pasat la gradul de colonel in rezerva, desi acesta si-a terminat stagiul
militar la marina, ca simplu soldat, intrand apoi direct in straie
bisericesti.
Printr-un ordin semnat de Valeriu Pasat (pe atunci inca ministru al
Apararii), patrimoniul escadrilei de aviatie mixta a fost transmis in
proprietatea firmei cu capital de stat Vichi. Acest patrimoniu
27

include toate avioanele de transport militare din dotarea Ministerului


Apararii (de tip AN-26, IL-18, AN-2 si AN-72), parcarile B-6 si B-9,
ce apartin escadrilei, cladirea si tehnica centrului aeronautic de
pregatire, utilaje, tehnica aeronautica, parasute, etc. Doar costul unui
avion de tip AN-72 este intre 300.000 si 400.000 dolari.
Aceasta firma, creata inca de fostul ministru Pavel Creanga pentru a
stoarce bani din buget, a fost inclusa pe lista Comisiei de privatizare,
publicata in Monitorul Oficial la 28 mai 1999. Intrucat starea firmei
este precara, iar averea ei nu prezinta interes pentru cumparatori,
pretul de vanzare a fost destul de mic.
Desi ordinul a fost inregistrat la 24 aprilie, el a fost in realitate emis
abia dupa ce firma Vichi a fost inclusa in Programul de privatizare.
Lucrurile devin clare daca precizam ca de cumpararea firmei
respective se interesa Nicolae Guboglo, seful Statului Major, mana
dreapta si persoana de incredere a lui Pasat, actualmente sef al SIS
(servicul de informatii).
Pasat mai este reponsabil de fapte care pot fi confirmate de contractele
nr.25/031 din 17.02.1997 si 43/U din 7.02.1997, incheiate intre
Directia aprovizionare a Ministerului Apararii si SA "Megaplast" din
orasul Toliati si, respectiv, SA "Tehnovolga" din orasul Nijnii
Novgorod (ambele din Federatia Rusa). In baza Hotararii Procuraturii
Militare din 23 ianuarie 1998, in luna aprilie a aceluiasi an a fost
efectuat un control in Regimentul Independent de Transmisiuni al
Ministerului Apararii. In urma acestuia, au fost depistate lipsuri ale
tehnicii speciale de transmisiuni (tehnica auto, statii electrice, alte
bunuri), in valoare de 4 milioane 27 mii lei. Asupra acestui caz, la 13
iunie 1998 a fost sesizata Procuratura Generala, dar Pasat nu a fost
deranjat niciodata. Situatia armatei este foarte grava si exista opinia ca
intentionat se cauta destramarea completa a corpului militar, care
poate constitui o problema, mai ales datorita prezentei unui segment
de tineri ofiteri si soldati care nu impartasesc orientarea filorusa a
cadrelor in varsta si a comandamentului politic.
Cazul Valeriu Bulgari - ministrul Agriculturii (PD)
Valeriu Bulgari unul din fruntasii defunctului PDAM si candidat, in
alegerile din 1998, pe listele Blocului pentru o Moldova Democratica
si Prospera. s-a ocupat, in principal, de protectionism si deturnare de
fonduri bugetare in favoarea unor anumite colhozuri conduse de
apropiati ai partidului. Nascut in 1956 in sat Larga, briceni. Studii:
Academia agricola "Timireazev" din Moscova. 1982-87 presedintele
28

colhozului "Drapelul Rosu", Briceni. 1987-88 - sef de sectie la


comitetul raional al partidului comunist, Briceni. 1988-94 presedintele executivului raional Briceni. In 1994 este ales deputat pe
listele Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). In cabinetul
Sangheli - viceprim-ministru. 1998-99 ministru al Agriculturii,
alimentatiei si silviculturii.
In postura de ministru adjunct al Agriculturii in guvernul Sangheli si
de presedinte al Comisiei republicane pentru determinarea agentilor
economici care au suferit de pe urma calamitatilor naturale, in
perioada 1994-1998, Valeriu Bulgari a dirijat catre unele gospodarii
agricole (toate colhozuri) mari sume de bani. Un raport al Curtii de
Conturi din 1997 preciza: Gospodarii cum sunt colhozul Viata
Noua (Floresti), S.A Nistru (Ocnita), colhozul Negureni (Telenesti),
colhozul Luceafarul (Ungheni), Colegiul national de viticultura si
Vinificatie (Criuleni) au primit compensatii mult mai mari decat
pierderile suportate. S.A Zorile a primit 674 de mii de lei, S.A Sculeni
229 de mii de lei, S.A Costuleni 176 de mii de lei.
Cazul Anatol Arapu - ministrului Finantelor (PD)
Nascut in 1962 in satul Vasieni, Hancesti. Inginer economist,
absolvent al Universitatii de Stat din Moldova. 1985-88 - asistent la
USM. 1988-92 - director al trustului "Moldova - EXIM". 1992-94 vice-prim minstru al relatiilor economice externe. 1994 - director al
Departamentului relatiilor economice externe. 1994-1997 - asistent in
directia executiva a Bancii Mondiale. Amic cu Stolojan si cu Sturza.
1997-98 - Ambasador al RM in Regatul Belgiei. 1998-99 - ministru al
finantelor.
La insistenta ministrului Anatol Arapu (BpMDP, astazi PD),
Guvernul a adoptat o Hotarare prin care Garda Financiara a fost
transferata din subordinea Departamentului control financiar si revizie
in subordinea Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul
declarat de a imbunatati colectarea impozitelor. Reorganizarile au avut
ca scop si efect scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.
Pe parcursul primelor 10 luni ale anului 1998, numai Vama
Chisinau a incheiat 642 contracte de amanare a platii TVA. Un
prejudiciu de cca 1 miliard lei a rezultat in urma amanarii colectarilor
impozitelor la bugetul consolidat pe 1998. S-au admis cazuri de
incheiere a unor noi contracte de amanare a platilor cu agenti
economici care nu achitasera datoriile pentru contractele anterioare.
Uneori, acest lucru se facea sub presiunea conducerii Ministerului
Finantelor. Astfel, in urma unei scrisori semnate de ministrul primadjunct al Finantelor, Valentina Badrajan, Vama Chisinau a permis
29

firmei "Clas-S" SRL importul unui lot de carbune, fara a percepe


TVA, desi firma respectiva avea deja datorii la buget, tot la capitolul
TVA, in valoare de 1048,4 mii lei.
In urma unei scrisori a ministrului Finantelor, Anatol Arapu, s-a
permis SA "Fabrica de Sticla din Chisinau" sa-si continue operatiunile
de import-export, desi aceasta nu achitase datoria de 928 mii lei la
TVA. in baza acestei scrisori datoria fabricii crescuse la 981 mii lei.
Datoria de stat interna constituia, la 1 ianuarie 1999, 1,6 miliarde lei,
dintre care 600 milioane lei - la hartii de valoare de stat. Garantiile de
stat ale MF fata de bancile comerciale constituiau peste 68 milioane
lei.
Numai in lunile septembrie-decembrie 1998, sumele nerepatriate
depaseau 20 milioane lei.
Din cei 22 de membri ai Guvernului Sturza, 13 au figurat in diverse
cazuri scandaloase:
1.

Ion Sturza, Prim-ministru (PD);

2.

Nicolae Andronic, viceprim-ministru (Snegur);

3.
Alexandru Muravschi, viceprim-ministru, ministru al
Economiei si Reformei (PD);
4.

Oleg Stratulat, viceprim-ministru (PFD);

5.

Vladimir Filat, ministru de Stat (PD);

6.

Anatol Arapu, ministru de Finante (PD);

7.
Mihai Severovan, ministru al Dezvoltarii Teritoriului,
Constructiilor si Gospodariei Comunale (Snegur);
8.
Nicolae Tabacaru, ministru al Afacerilor Externe
(Lucinschi);
9.

Valeriu Bulgari, ministru al Agriculturii (Lucinschi);

10.
Vladimir Guritenco, ministru al Muncii, Protectiei
Sociale si Familiei (Snegur);
11.
30

Valeriu Pasat, ministru al Apararii (Lucinschi);

12.

Victor Catan, ministru al Afacerilor Interne (Snegur);

13.

Ion Paduraru, ministru al Justitiei (PFD);

Irosirea banilor publici sub ancheta Curtii de Conturi


Analiza Curtii de Conturi privind rezultatele controalelor asupra
executarii devizelor de cheltuieli pe anul 1998 la ministere si
departamente arata urmatoarele date:

La aparatul Cancelariei de stat a Guvernului (condusa pe atunci


de Nicolae Cernomaz):
In anii 1997-1998 a fost finantata cu 375 mii lei reconstructia
cladirii in care se afla Ambasada Federatiei Ruse in R.Moldova.
Ministerul privatizarii si administrarii proprietatii de stat nu a
indeplinit a hotarare de Guvern prin care era obligat sa reorganizeze
SA Ambasador MD si sa transmita cladirea la balanta Directiei
generale pentru administrarea cladirilor Guvernului. In anul 1995
ministerul in cauza a eliberat SA Ambasador MD un certificat ilegal
care a servit la inregistrarea societatii. Mai mult, pana in prezent SA
Ambasador MD incaseaza de la Ambasada Federatiei Ruse chirie
iar sumele respective, in loc sa fie virate in buget, sunt incasate de o
societate particulara. Cu toate acestea, Guvernul a mai virat 375 mii
lei pentru reparatia acestei cladiri, care la moment nu era inregistrata
ca proprietate a statului.
La Ministerul Justitiei (Ion Paduraru, PFD)
Au fost inregistrate depasiri ale cheltuielilor reale la capitolul
deplasari in interes de serviciu in valoare de 1,8 mii lei. in urma
inventarierii s-a constatat lipsa bunurilor materiale in valoare de 201,8
mii lei. Printre alte bunuri, au disparut si 19 calculatoare, care au fost
transmise in gestionarea birourilor notariale. Controlul CC a permis
restituirea a 10 calculatoare, 9 insa continua sa ramana in posesia
Uniunii Notarilor si nemijlocit a presedintelui Uniunii, dna Tatiana
Ungureanu (sotia deputatului snegurist Ion Ungureanu).
15 aprilie 1999. In cadrul unor audieri parlamentare, generalul
Nicolae Alexei a declarat ca DCCOC cerceteaza cazul de vanzare de
catre ministrul Justitiei, Ion Paduraru (PFD), a unei masini
"Mercedes", furata, potrivit Interpol-ului, din capitala Ungariei.

31

La Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei (Vladimir


Guritenco, Snegur)
S-au admis supracheltuieli la plata premiilor in valoare de 600 mii
lei. 12,5 mii lei destinate tratamentului balneosanatorial s-au folosit
pentru procurarea rechizitelor de birou, a jaluzelelor, abonarea la
ziare. Din banii alocati pentru realizarea Programului Comisariatului
suprem al ONU in probleme refugiatilor a fost construit un garaj in
valoare de 15,3 mii lei, care nu este luat la evidenta Ministerului si a
fost cumparat un automobil in valoare de 29,3 mii lei.
La Ministerul Afacerilor Externe (Nicolae Tabacaru)
Numai pentru reparatia unui automobil s-au alocat 7,9 mii lei.
Avand la dispozitie 4 automobile de serviciu, aparatul central
foloseste inca 3 automobile, cheltuielile pentru exploatarea si
intretinerea carora se efectueaza din contul Bugetului. Din mijloacele
speciale pentru intretinerea aparatului central au fost retrase mijloacele
valutare in numerar pentru finantarea misiunilor diplomatice, fapt in
urma caruia la sfarsitul anului 1998 s-a format o datorie debitoare a
corpului diplomatic in valoare de peste 1,007 milioane lei si au fost
admise supracheltuieli in valoare de 608 mii lei.
La Ministerul Apararii (Valeriu Pasat)
Numai pentru intretinerea a 45 de automobile, Ministerul Apararii
a cheltuit 396 mii lei. Alte cheltuieli suplimentare neautorizate s-au
facut pentru convorbirile interurbane, telefoane mobile, legatura
guvernamentala. Suma de 10,154 mii lei alocata pentru deplasari
interne a fost folosita pentru deplasarile peste hotare.
La Ministerul Agriculturii si Industriei de Prelucrare (Valeriu
Bulgari)
Numai modificarea de doua ori a statelor de plata ale acestui
Minister a prejudiciat Bugetul cu 130,2 mii lei.
Presedintele Lucinschi
La 27 iunie 1997, presedintele Petru Lucinschi a emis Decretul nr.
222-II, prin care stabileste pentru functionarii Aparatului sau o
indemnizatie lunara neimpozabila in marime de doua salarii ale
functiei si o compensare neimpozabila la concediul anual platit in
marime de trei salarii lunare. La 30 ianuarie 1998, seful statului mai
emite un Decret, cu nr. 458-II, prin care stabileste pentru aparatcici
urmatoarele compensatii neimpozabile ale cheltuielilor legate de
indeplinirea obligatiunilor de serviciu: indemnizatia lunara de
32

compensare conform Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr.


222-II din 27 iunie 1997, precum si indemnizatia unica si ajutorul
material, in limitele mijloacelor financiare alocate.
Ambele decrete poarta pecetea NU SE DA PUBLICITATII, ele
nefiind publicate in Monitorul Oficial al Republicii Moldova, asa
cum prevede art. 94, alin.1 din Constitutie, in care se spune ca In
exercitarea atributiilor sale Presedintele Republicii Moldova emite
decrete, iar Decretele se publica in Monitorul Oficial.
Art. 4 din Legea privind impozitul pe venitul persoanelor fizice
prevede ca raman neimpozate indemnizatiile acordate in baza
asigurarii sociale de stat si asistentei sociale de stat, precum si
ajutoarele sub forma baneasca si in natura acordate persoanelor fizice
din mijloacele fondurilor organizatiilor de binefacere. Scutirea
functionarilor Aparatului Presedintelui Petru Lucinschi, constituie o
evaziune fiscala de proportii fiecare dintre colaboratorii Aparatului
prezidential primind cate 27 de salarii medii de functie neimpozabile
pe an, pe langa salariul legal.
Evaziunea fiscala ar fi doar cea mai mica dintre afacerile patronate de
Lucinschi. Gruparea Lucinschi a intrat pe o linie ascendenta in ultimii
trei ani. Lucinschi a fost propulsat de Dumitru Diacov, presedinte al
Blocului pentru o Moldova Democratica si Prospera, partid format in
februarie 1998, la initiativa membrilor blocului Pro Lucinschi creat
de Eugen Gladun. Pe lista BMDP s-a aflat si Grigore Eremei,
ambasadorul Republicii Moldova in Romania, acreditat la Bucuresti
din 17 iunie 1994 si fost candidat la presedintia Moldovei, in 1991,
din partea PDAM. Diacov a fost corespondent TASS la Bucuresti,
vreme de sase luni, la sfarsitul anului 1989. Dupa Revolutie s-a stabilit
in Moldova. Diacov cunoaste bine o buna parte a ziaristilor din
Romania. Se banuieste ca el a fost supervizorul actiunii de capacitare
si preluare sub control a unor ziaristi care au fost indemnati sa
participe la actiuni de contestare a regimului Ceausescu, cu garantii de
protectie din partea Moscovei.
Serghei Lucinschi, fiul presedintelui, este considerat capul comertului
cu produse alcoolice pe relatia Rusia. Desi tanar, 26 de ani, de numele
sau sunt legate deja unele scandaluri publice, fiind acuzat ca a obtinut
fraudulos licenta pentru sampania Yves-Roche, prin santajarea
detinatorului legal. Serghei, absolvent al Institutului de Educatie
Fizica, a locuit la Moscova, pana in 1998, si vorbeste romaneste cu
33

mare greutate. A inceput sa invete limba romana, odata cu numirea sa,


in 1998 in functia de conducator al Agentiei Nationale pentru
Atragerea Investitorilor, creata in 18 decembrie 1997.
O piesa de rezistenta a gruparii Lucinschi este tot unul dintre oamenii
lui Diacov, Anatol Arapu, care a reusit performanta de a lichida pur si
simplu Garda Financiara, care inca mai stanjenea anumite afaceri. La
insistenta ministrului Finatelor Anatol Arapu (BpMDP), Guvernul a
adoptat o Hotarare prin care Garda Financiara a fost transferata din
subordinea Departamentului control financiar si revizie in subordinea
Inspectoratului fiscal principal de stat, cu scopul declarat de a
imbunatati colectarea impozitelor. Reorganizarile au avut ca efect
scoaterea pe linie moarta a acestei structuri.
Hotararea Nr. 53 din 28.01.1999 a Comisiei parlamentare pentru buget
si finante tragea urmatoarea concluzie: "Comisia pentru buget si
finante a audiat conducerea Inspectoratului fiscal principal de stat Nicolae Bivol, a Departamentului controlului vamal - Boris Gamurari,
referitor la masurile intreprinse in vederea asigurarii executarii Legii
bugetului pe anul 1999 si a constatat ca atat Ministerul Finantelor,
Inspectoratul fiscal principal de stat, Departamentul controlului vamal,
cat si Guvernul, desi iau masurile respective, sunt ineficiente.
Incasarile fiscale la buget reprezentau, in ianuarie 1999, 70 la suta
comparativ cu ianuarie 1998. Organele respective nu poseda o analiza
clara a situatiei din economie, a cailor principale de evaziune fiscala si
a posibilitatilor reale de majorare a incasarilor veniturilor bugetare. Nu
exista o evidenta clara a circuitului banilor "cash", care duce la
evaziuni fiscale. Nu se asigura executarea Legii bugetului despre
perceperea accizelor, a TVA si a taxelor vamale la frontiera. Se
continua obiceiul rezolvarii "problemelor" la vama prin ocolirea
executarii legilor in vigoare. Pornind de la cele expuse mai sus,
Comisia hotaraste: (...) 5. Guvernul va examina masurile care le
intreprinde MF, IFPS, DCV, pentru executarea Legii bugetului la
situatia din 1 aprilie 1999 si, in caz de necesitate, va lua decizii
corespunzatoare de remaniere a cadrelor respective"
Situatia la colectarea impozitelor la bugetul consolidat pe 1998 era
dezastruoasa: restante - cca 1 miliard lei si venituri - 355 milioane lei.
Pe parcursul primelor 10 luni ale anului 1998, numai Vama Chisinau a
incheiat 642 contracte de amanare a platii TVA. S-au admis cazuri de
incheiere a unor noi contracte de amanare a platilor cu agenti
economici care nu achitasera datoriile pentru contractele anterioare. In
unele cazuri, asemenea cazuri au avut loc la presiunile exercitate
direct de conducerea Ministerului Finantelor. Astfel, in urma scrisorii
Nr 02/1-07 din 2 octombrie 1998, semnate de prim-viceministrul
34

Finantelor, Valentina Badrajan, Vama Chisinau a permis firmei "ClasS" SRL importul unui lot de carbune, fara a percepe TVA, desi firma
respectiva avea deja datorii la buget, tot la capitolul TVA, in valoare
de 1048,4 mii lei.
Ministrul Finantelor, Anatol Arapu, prin scrisoarea Nr. 04/1-04 din 1
septembrie 1998, a permis SA "Fabrica de Sticla din Chisinau" sa
continue efectuarea operatiunilor de import-export, desi aceasta nu
achitase datoria de 928 mii lei la TVA. In baza acestei scrisori, Vama
Chisinau a incheiat cu Fabrica de sticla cateva contracte de amanare a
platii TVA. Conform situatiei din 4 noiembrie 1998, toate termenele
de amanare expirasera, dar platile nu au fost efectuate si datoria
fabricii crescuse la 981 mii lei.
Datoria de stat interna constituia, la 1 ianuarie 1999, 1,6 miliarde lei.
Garantiile de stat ale MF fata de bancile comerciale constituiau peste
68 milioane lei. Datoria agentilor economici fata de MF pentru
mijloacele incasate din buget conform garantiilor, fondului de risc si
amenzilor constituieu cca 82 milioane lei. Datoria creditelor
gestionata de Guvern in perioada 1991-1998 era de 720 milioane
dolari. Numai din lunile septembrie-decembrie 1998, sumele
nerepatriate se ridicau la 20 milioane lei.
Anatol Arapu are menirea de a rezolva un deziderat major al
presedintelui Lucinschi. Aducerea sub controlul sau a resurselor
energetice ale Moldovei. Concernul rus "Gazprom" este singura sursa
de aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova. Guvernul
Republicii Moldova a transmis "Gazprom"-ului hartiile de valoare de
stat, in valoare de 90 milioane USD, in termeni stabiliti printr-un
acord secret. Guvernul RM a convenit cu Gazprom o noua varianta de
restructurare a datoriei de 90 milioane USD, propusa de Ministerul
Finantelor
al
Republicii
Moldova,
Anatol
Arapu.
Conducerea"MoldovaGaz", Mihai Lesnic, director, si Valdemar
Keisvik, director adjunct, au intreprins o vizita la Moscova, la
inceputul anului 1999, pentru a perfecta reesalonarea. Din surse din
cadrul Concernului "MoldovaGaz" s-a aflat ca gigantul rus "Gazprom"
ar fi de acord sa primeasca, in contul datoriilor, cambii, ce ofera
detinatorului garantii financiare mai sigure.
Cazul Valeriu Matei
Istoric:
Gruparea Matei este de data mai recenta dar in ultimii ani a dovedit
un potential de crestere remarcabil. Figurile de baza sunt Valeriu
Matei, Valeriu Moraru si Gheorghe Straisteanu. Matei este nascut in
1959 in satul Leova. Licentiat in 1983 al Universitatii "M.
35

Lomonosov" din Moscova, unde a urmat cursurile facultatii de istorie,


specialitea etnologie. S-a aflat pana in 1989 la Moscova, unde a
detinut functia de consultant al Uniunii Scriitorilor din RSS
Moldoveneasca pe langa Uniunea Scriitorilor din URSS. Functia sa
facea parte din "nomenclatura esaloanelor superioare"
Matei are contacte puternice la nivelul superior al Ministerului
Securitatii Statului. Cu 8 luni inainte de alegerile din 1998 Matei a
inceput sa fie alimentat cu informatii de prima mana cu privire la
gruparile celorlalti competitori Voronin, Snegur, Sangheli. Matei a
fost consiliat indeaproape de catre ofiteri de informatii care i-au
indicat cele mai potrivite tactici politice.
Din gruparea lui Matei mai facea parte si un fost ofiter de militie, care
sustinea ca ar fi lucrat pentru KGB, Gheorghe Straisteanu. Gheorghe
Straisteanu este proprietarul companiei Catalan, detinatoare a trei
statii de benzina de nivel occidental la Chisinau, a unui post de
televiziune si a unui lant de magazine. Compania Catalan a fost
infiintata cu capital unguresc si avea, initial, patroni unguri.
Straisteanu era la inceput asociat si administrator, dar el se lauda ca iar fi lucrat pe unguri pana i-a pus pe fuga. Afirmatia este
neconfirmata si exista suspiciunea unui mai strans contact al lui Matei
cu Ungaria decat se vede cu ochiul liber, avand in vedere ca in toamna
anului 1997 acesta a fost invitat in Ungaria la un congres international
al partidelor crestin-democrate.
Matei este puternic sustinut de Lucinschi, care a intervenit pentru
acordarea de credite guvernamentale in folosul agregatului financiar
controlat de acesta. Postul Catalan TV este sprijinit de televiziunea de
stat, fiind privit ca un eventual vector mediatic destinat dublarii puterii
de difuzare a mesajului puterii. Gruparea Matei s-a orientat catre
traficul cu benzina, intentionand sa monopolizeze acest sector, la
puternica concurenta cu Boeana Group, firma lui Petru Sosev, aflat
in stransa legatura cu mafia bulgara. Exista informatii ca statiile de
benzina Catalan se aprovizioneaza si de la Ploiesti.
La 16 martie 1999, in cadrul perchezitiei efectuate de catre angajatii
Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei
(DCCOC) la sediul firmei Trans-Marconi, situata in Hotelul
Moldova, patronii acesteia, Tudor Leanca, ex-ministru al
Transporturilor si Telecomunicatiilor, si Victor Moraru, doi fruntasi
ai Partidului Fortelor Democratice, l-au chemat de urgenta pe seful lor
Valeriu Matei. Acesta, a sosit urgent la fata locului, cautat sa
blocheze efectuarea urmaririi penale, amenintand angajatii DCCOC si
pe seful acestora, generalului Nicolae Alexei.
36

Victor Moraru este presedintele companiei Staff Group situata in


bd. Stefan cel Mare nr. 81 A, care a achizitionat doua hoteluri
importante din Chisinau, Moldova si Chisinau. Acestea sunt inchise in
vederea amenajarii la standard de lux. O parte din fondurile pentru
reamenajare provin din Ucraina. Compania lui Moraru dispune de
peste 25 de milioane de dolari pentru investitii in domeniul hotelier in
intreaga Moldova, cunoscandu-se intentia companiei de a monopoliza
activitatea hoteliera si de turism din Basarabia.
Fruntasii PFD Leanca si Moraru erau cercetati pentru evaziune
fiscala iar activitatea firmei Trans-Marconi a fost catalogata drept
una paguboasa pentru bugetul R.Moldova. Mai mult, in cadrul unei
sedinte secrete a Parlamentului, Valeriu Matei a fost acuzat de catre
generalul Alexei, seful DCCOC de faptul ca ar asigura protectie
gruparii criminale Micu din Chisinau. Micu a fost popularizat si
aparat in ziarul Mesagerul, organul de presa al PFD.
Printre afacerile in care a fost implicat Valeriu Matei se numara
sustragerea de pe contul Caii Ferate din Moldova a sumei de 13
milioane lei de catre fostul ministru al Transporturilor si
Telecomunicatiilor, Tudor Leanca. Sotia lui Matei, o femeie foarte
frumoasa si avida de bani colecta personal mari sume de bani, taxe de
protectie, de la unele firme de taximetre din Chisinau. Pentru a
intelege la ce nivel se invart banii in familia Matei este semnificativ de
mentionat ca acesta a intervenit si in activitatea Comisiei parlamentare
de ancheta, pentru a sista examinarea unora dintre cazurile care il
priveau direct, cum ar fi cel al garantiei oferite de fostul ministru al
Muncii si Protectiei Sociale, Dumitru Nedelcu, pentru nepotul sau, in
valoare de 300 milioane de marci germane.
Cazul Nicolae Andronic
Teritoriul Republicii Moldova-instrainat in folosul Ucrainei
La 18 august 1999, la Kiev, Nicolae Andronic, pe atunci primviceprim-ministru din partea Partidului Renasterii si Concilierii
(PRCM) in guvernul condus de Ion Sturza, negociaza si semneaza
un Tratat si un protocol aditional prin care Republica Moldova
transmite in proprietate Ucrainei sectorul de autostrada Odesa-Reni
in regiunea localitatii Palanca, precum si a sectorului de teren, prin
care trece acesta.
Mosia satului Palanca, insa, nu este singurul teritoriu care urma sa fie
instrainat Ucrainei. Conform hartilor secrete, anexate tratatului moldoucrainean, Ucraina intra in posesia unei insule situate intre cursul
actual al Nistrului si cel de pana la 1948, in dreptul localitatii Crocmaz
din judetul Tighina, numit de localnici Nistrul chior.
37

Acordul in sine este suspect, dupa cum suspect era si faptul ca


responsabila de acesta era Comisia pentru securitatea statului si
asigurarea ordinii publice, conduse un timp de Vadim Misin
(comunist), personaj aflat in relatii apropiate cu Nicolae Andronic
(Snegur). Nu incape indoiala ca este vorba de comercializarea acestui
teritoriu de catre Nicolae Andronic.
Datorita opozitiei ferme a deputatilor crestin-democrati Acordul
cu Ucraina n-a mai fost ratificat.
Gruparea Andronic dispune de formatiuni paramilitare formate din
fosti veterani afgani si de sprijinul unor cadre din procuratura si
politie cum ar fi seful politiei economice din RM si seful
departamentului pentru combaterea crimei organizate. Gruparea lui
Andronic este profilata pe santaj cu mana foarte si trafic de influenta.
Bancosind, societate bancara controlata de Andronic a obtinut in 1998
un credit de 1,8 milioane dolari din Israel cu o dobanda de 6%. Banca
a emis in secret actiuni pentru aceasta suma care au revenit acelorasi
persoane care au acordat creditul. Apoi Bancosind a oferit primariei
Chisinaului, in scopul achizitionarii de autoturisme din Israel, creditul
de 1,8 milioane, dar cu o dobanda de 12%. Furnizorii autoturismelor
sunt creditorii evrei ai Bancosind. Afacerea s-a derulat cu
complicitatea interesata a lui Serafim Urecheanu, primarul
Chisinaului, omul lui Lucinschi.
Cazul Diacov
Contrabanda cu tigari
2 noiembrie 1999. Fiica presedintelui Diacov a fost retinuta intro masina Jeep cu numar fals, C 155, care anterior insotise TIR-uri cu
tigari de contrabanda. Aceasta a fost retinuta de colaboratorii
Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei,
condus de Nicolae Alexei, la volanul unei masini care i-a fost pusa la
dispozitie de doi criminali aflati in cautare.
Jeep-ul respectiv care insotea de fiecare data loturile de
contrabanda ce traversau frontiera moldoveneasca, a participat si la un
atac banditesc asupra unui depozit de tigari.
Natalia Diacov avea la ea un talon special care ii permitea sa se
deplaseze pe teritoriul republicii fara a fi supusa oricarui control.
Aceasta a refuzat sa mearga la sediul Departamentului pentru a lamuri
38

lucrurile si a chemat garzile de corp ale lui D. Diacov. Acestea i-au


somat pe colaboratorii DCCOC si chiar au strigat ca politistii sunt
arestati.
Locotenent-colonelul Racu, sef de sectie in DCCOC, a fost dus in
Parlament, la Dumitru Diacov, unde cei doi au avut o discutie, in
cadrul careia, Diacov i-ar fi spus lui Racu ca talonul special, care este
distribuit exclusiv unor servicii care se ocupa de cercetari si
investigatii operative, i-a fost transmis de ministrul de atunci al
Afacerilor Interne, dl Catan.
Contrabanda cu motorina
Mai 2000. In urma unui demers scris al Presedintelui Parlamentului,
Dumitru Diacov, Departamentul Control Vamal a permis importarea,
fara plata accizelor si a taxelor vamale, a 3 mii de tone de motorina
din cele 6 mii tone venite ca ajutor umanitar din Turcia pentru
Gagauzia. Dumitru Diacov a fost acuzat de deputatii crestin-democrati
Stefan Secareanu si Iurie Rosca de incalcarea flagranta a Legii
Bugetului pe anul 2000. Tot ei au cerut explicatiile de rigoare si
sefului Departamentului Control Vamal. Diacov a recunoscut ca a
semnat o scrisoare catre Andrei Stratan la rugamintea vicepremierului
Valeriu Cosarciuc, prin care acesta din urma insista ca motorina
turceasca sa fie scutita de taxele vamale.
Cu toate acestea, scrisoarea nu a fost gasita in registrele Cancelariei
Parlamentului. Nici in documentele vamale (registrele de intrareiesire) din perioada aprilie-mai, nu figurau mentiuni cu privire la
motorina turceasca.
De fapt, nu a existat nici o scrisoare oficiala adresata de catre Dumitru
Diacov sefului DCV. Afacerea a fost incheiata la mica intelegere, ca
orice tranzactie de contrabanda. Motorina adusa din Turcia, fara taxe
vamale, nu a ajuns in Gagauzia, ci a fost vinduta in Chisinau, prin
intermediul unor firme-capusa, controlate de demnitari de cel mai inalt
rang.

Cazul Sturza
Guvernul Sturza a compromis privatizarea S.A Tirex-petrol
Ion Sturza este piesa de marca a gruparii Lucinschi. Sturza s-a nascut
la 9 mai 1960, in satul Pirjolteni, raionul Calarasi, Republica
Moldova. Si-a inceput activitatea in "campul muncii" in anul 1977, in
pozitia de constructor (muncitor necalificat) la uzina "Semnal". Dupa
absolvirea Universitatii de Stat din Chisinau, specialitatea economie, a
39

ocupat diferite functii in domeniul relatiilor economice si culturale


externe. 1883-1985 - Satisface stadiul miltar in calitate de de
instructor superior. Este referent in cadrul Asociatiei de Prietenie cu
Tarile Straine din 1985 pana in 1987.
In 1987 este participant la infiintarea Organizatiei de Comert Exterior
"Moldex" (OCEM), de pe langa Guvernul RSS Moldovenesti. In
cadrul OCEM au fost elaborate primele proiecte de investitii vizand
reutilarea tehnica a intreprinderilor din industria economiei nationale,
proiecte care preconizau atragerea de capital strain. Ca director
general adjunct, conduce implementarea proiectelor de finantare,
livrare si instalare a unor utilaje performante la fabricile de conserve
din Orhei, Camenca, la intreprinderile din Cupcini, Ungheni, Soroca,
Floresti etc.
In 1991, ocupa functia de director al "Incon" SA, societate care, in
scurt timp, a devenit unul din principalele grupuri industrial-financiare
din Republica Moldova. Ulterior infiinteaza si conduce
"MoldInconBank", care detine un sediu fastuos pe strada
Armeneasca din Chisinau.
In 1996, concomitent cu activitatea in cadrul "Incon" SA, a devenit si
presedintele Consiliului de Administratie al "Fincombank", una dintre
cele mai importante banci din republica. Mai activeaza si in calitate de
membru al Comitetului de conducere al Asociatiei Internationale a
producatorilor de sucuri de fructe, cu sediul la Paris. Este membru al
Consiliului Economic Suprem de pe langa Presedintele Republicii
Moldova. In baza votului de incredere acordat de Parlament, prin
Decretul Presedintelui Republicii Moldova, la 22 mai 1998, a fost
numit in functia de viceprim-ministru, ministru al economiei si
reformelor, detinuta pana la numirea sa in calitate de prim ministru.
Sturza detine pachetul majoritar al Incon SA, care are monopulul
total al industriei sucurilor naturale si al conservelor de legume si
fructe. Incon SA a primit, datorita sprijinului nemijlocit al
presedintelui Lucinschi, un credit de 22 de milioane de dolari de la
Corporatia Financiara Internationala, in scopul retehnologizarii
fabricilor de sucuri si conserve privatizate, ilegal, cu sprijinul lui
Lucinschi in beneficiul Incon SA.
7 octombrie 1998. Intr-o sedinta a grupului de experti creat de
Ministerul Economiei (condus pe atunci de ministrul Ion Sturza)
pentru studierea cazurilor de nepatriere a mijloacelor provenite din
comertul exterior, s-a decis sa fie prelungite termenele de repatriere a
valutei pentru 6 agenti economici. Propria sa firma, Incon SA, care
datora statului suma de 533449 dolari (nerepatriati) a fost exclusa de
la control. Firma sa avea cea mai mare suma de valuta nerepatriata.
40

In procesul-verbal al sedintei grupului de experti sunt indicate 16


incarcaturi cu concentrat de mere care au trecut vama in perioada 10
martie 5 aprilie 1998. Dupa lege, orice agent economic care exporta
marfa din Moldova are obligatia sa repatrieze valuta in maximum trei
luni de la data trecerii prin vama.
Daca Incon SA ar fi fost penalizat conform legii, Sturza ar fi
trebuit sa achite, pe langa jumatatea de milion de dolari datorata
statului si o amenda de 80.000 dolari catre Bugetul de stat. Incon SA a
fost eliberata de la plata amenzii si a fost trecuta cu vederea inapoierea
sumei de peste 500.000 de dolari.
Scutirea Incon SA de amenda s-a realizat nemijlocit datorita lui
Dumitru Braghis, pe atunci viceministru al Economiei. Sturza a
comis un abuz in serviciu, o escrocherie, cu ajutorul adjunctului sau
Dumitru Braghis (azi prim-ministru).
Intre timp, pe langa datoria fata de Bugetul de stat Compania
Incon-SA, in care sunt cuprinse si cele trei fabrici de conserve din
Cupcini, Floresti si Ungheni, a acumulat datorii catre creditorii
occidentali de 21 de milioane de dolari americani si se afla in prag de
faliment.
Proiectele de afaceri ale lui Sturza presupuneau investitii de circa 23
mln dolari SUA din partea Corporatiei Financiare Internationale
(IFC), membra a grupului Bancii Mondiale care sprijina, de regula,
proiecte din sectorul privat. Cota de participare a IFC intr-un proiect
este limitata la 25% din costul estimat si, rareori, poate sa atinga o
cota de circa 50% din costul proiectului. Aici, de fapt, a fost buba.
Incon SA a considerat drept cota de participare utilajul din dotatie, dar
acesta nu era de ajuns si a fost nevoie sa apeleze la creditare. La
proiect a participat cu importante fonduri si Moldova Agroindbanc.
Problema cea mare a constat in faptul ca contractul de finantare a fost
pregatit si semnat, in numele tuturor participantilor la proiect, de
managerii IFC. Ce prevedea contractul, nu stia nimeni, in afara,
credem, de Ion Sturza, care a tacut atunci pentru ca Incon-grup era
deja pana peste cap inglodat in datorii fata de IFC si bancile
moldovenesti. Probabil, spera sa-i rezolve problemele financiare de la
Incon-grup prin ascensiunea la putere. Dar nu a a reusit.
IFC a investit in proiect doar 4 mln de dolari. Asa ca cele 3 fabrici de
conserve, cu cele mai bune rezultate pe atunci, s-au pomenit, pe rand,
inglodate in datorii. Numai Combinatul de la Cupcini are datorii fata
de Moldova Agroindbanc cifrate la 600 mii de dolari si 1,2 mln de lei.
Soarta acestor trei fabrici este pecetluita, iar o data cu ele si cea a
Incon-grup.
41

13 decembrie 1999. Principalul vinovat de tergiversarea procesului de


privatizare a S.A Tirex-petrol o poarta guvernul condus de Ion
Sturza. Economistul Eugeniu Garla, deputat PPCD, afirma ca in mod
special deputatii PD s-au opus in permanenta formulei de conlucrare
cu Romania. Dupa ce Legea cu privire la proiectul individual de
privatizare a S.A Tirex-petrol a fost totusi adoptata, a inceput un
nou val de tergiversari a procesului de privatizare a Companiei de
data aceasta din partea guvernului Sturza si a conducerii intreprinderii
in cauza. Acestia au amanat constient prezentarea materialelor
necesare pentru semnarea contractului de vanzare-cumparare. Scopul
guvernului Sturza a fost de a tergiversa, timp de trei luni, procesul de
negocieri, deoarece, conform Legii cu privire la privatizarea Tirexului, daca in aceasta perioada nu era semnat contractul de vanzarecumparare, partea romana pierdea dreptul sa poarte negocieri. Ion
Sturza si-a manifestat, in acest fel, pozitia reala fata Romania.
Cazul Nicolae Andronic
Fraudele din magistratura - mii de dolari pentru diplomele de notar
La insistenta deputatilor crestin-democrati, la data de 22 februarie
2000 este modificata Legea Notariatului. Inainte de aceasta modificare
activitatea profesionala era controlata de o serie de persoane sus-puse
din PRCM, Partidul Renasterii si Concilierii, intre care Nicolae
Andronic si cumnatul acestuia, Ion Ungureanu, deputat pe lista
aceluiasi partid. Astfel, pentru a obtine licenta de notar, solicitantul
trebuia sa devina obligatoriu membru al Uniunii Notarilor din
R.Moldova. Aceasta prevedere a fost introdusa la insistentele
deputatilor din PRCM, Eugen Rusu si Ion Ungureanu. Presedintele
Uniunii Notarilor este Tatiana Ungureanu, sotia lui Ion Ungureanu.
Sediul Uniunii Notarilor se afla in cladirea hotelului si cazinoului
"Jolly Alon" (afacere condusa printre altele si de fostul colonel KGB
Leonid Persivailov, fost SEABECO, proprietate a magnatului
financiar Boris Birstein, aflat in strinse legaturi prietenesti cu Mircea
Snegur si Nicolae Andronic. Pentru eliberarea diplomei de notar,
"Familia" percepea taxe uriase. Dupa modificarea Legii Notariatului,
Uniunea Notarilor si-a pierdut dreptul de a superviza eliberarea
licentelor de notar.
Cazul Voronin
Comunistii mafia tutunului
Voronin este Prim secretar al Partidului Comunistilor din Republica
Moldova. Fost membru al Biroului CC al PCM al RSS Moldovenesti.
42

Prim secretar de partid la Ungheni si la Tighina, apoi ministru de


interne al fostei RSSM.
Istoric activitate:
Gruparea Voronin detine o retea de firme raspandite pe teritoriul
Moldovei, Romaniei, Elvetiei precum si in insula Gibraltarului.
Figurile importante ale gruparii sunt Vladimir Voronin, Oleg Voronin,
Vasile Iovv, Taisia Iovv, Piotr Sosev, Ion Gutu. Voronin a primit un
sprijin important din partea Chinei, inca din august 1997. Pentru
camuflarea implicarii oficiale a statului chinez s-a acreditat ideea ca
Voronin ar fi deturnat ajutoare umanitare, medicamente, zahar, pe care
acesta le-a vandut la preturi de dumping in Rusia si Moldova. Banii au
fost transferati in conturi personale, nu in conturi ale partidului
comunist din Moldova. In realitate informatii conexe indica faptul ca
sprijinul a fost acordat de China lui Voronin pentru finantarea
campaniei electorale. Valoarea totala a ajutorului Chinei: 12 000 000
dolari. Un alt stat care a contribuit la consolidarea partidului lui
Voronin a fost Cuba. In 1998 din Cuba au sosit patru mii de tone de
zahar, ca ajutor umanitar destinat spitalelor din Moldova. Voronin a
vandut o mare parte din acest transport in Kaliningrad si Iasi.
Pentru evitarea impozitelor banii s-au transferat intr-o zona libera, in
conturile uneia din firmele lui Voronin din Gibraltar, Orbit Entreprise
LTD Gibraltar. Orbit Entreprise LTD Gibraltar a depozitat cea mai
mare parte a sumelor obtinute din contrabanda cu zahar in contul cu
numarul 001-1-841897 de la Chase Manhattan Bank, New York si in
contul 14487 de la Ubersee Bank, Zurich, CH 8024.
Oleg Voronin este asociat principal, cu cota de participatiune de 90 %,
la urmatoarele firme: Asociatia ZAHAR Chisinau, bd. Stefan cel
Mare nr.73; Metall-Market Chisinau, str. Hancesti nr.79;
M.S.I. Trading LTD Iasi, str. Mioara de foc. De asemenea Oleg
mai detine controlul si asupra firmei mixte romano-moldovenesti
Daewoo din Chisinau, str. Moscova nr.11. La Volgograd,
Voronin a obtinut, printr-o privatizare frauduloasa o importanta
fabrica de produse alcoolice. In Iasi, Oleg Voronin a inchiriat sapte
depozite en gross. Anual, pana acum frmele lui Voronin au tranzitat in
Romania aproximativ 25-30 mii de tone de zahar. O buna parte din
criza zaharului romanesc si falimentarea unor importante unitati de
productie autohtone, se datoreaza lui Voronin, care de altfel se si lauda
cu aceasta in cercurile apropiatilor sai.
Vasile Iovv, numarul doi pe listele PCRM si fost ministru al
Transporturilor, a semnat, in noiembrie 1997, un contract pentru
achizitionarea de aparatura de comunicatii pentru minister cu o firma
ce apartine fiului sau, Dumitru Iovv. Firma, moldo-americana, se
43

numeste Supercom si se afla in str. Alecsandri nr.119 A. Diferenta


intre costul real al echipamentelor (3,3 milioane dolari) si pretul
incasat (4,23 milioane dolari) a revenit familiei Iovv. Sotia lui Vasile
Iovv, Taisia, detine 90% din firma Autobussines din Balti si a
obtinut prin privatizare frauduloasa si firma de stat Universal Autoservice tot din Balti.
Gruparea Voronin era interconectata cu gruparea Lucinschi.
Voronin si Lucinschi isi impart controlul asupra bancii Fincombank,
prin care banii sunt trecuti pentru curatare. Oleg Voronin
vicepresedinte si Ion Sturza fostul prim-ministru era presedinte al
Consiliului de Administratie. Relatiile in ultimul an s-au mai racit.
3 martie 2000. Dedesubturile pozitiei comunistilor fata de
privatizarea Combinatului de Tutun, subiect al unor incinse dezbateri
in Parlament, arata interesul direct al grupului lui Voronin in
falimentarea Combinatului si preluarea acestuia practic pe nimic.
Situatia financiara la acest combinat:
1. 38 milioane credite luate de la banci si neintoarse;
2. 45 milioane datorii la diferiti agenti economici;
3. Pentru luna ianuarie 2000 Combinatul avea 8 milioane lei datorii
la Buget.
Daca va achita in continuare neprivatizat, peste doi-trei ani din acest
combinat nu va ramane nimic, se vad foarte clar niste interese pur
personale, sau de grup sau de partid.
Directorul Combinatului, Petru Poian, este un vechi prieten al
vicepresedintelui, Vadim Misin, de multi ani, fiind colegi de munca
la Grigoriopol. Pana la venirea lui Poian la conducerea Combinatului
activau aproximativ 18 firme de distribuitori.
Dupa venirea lui, au ramas practic doua firme (doi distribuitori), care,
din informatiile de care dispunem, sunt patronate de comunistii Misin
si Sosev. O intreaga increngatura de familie tine sub control aceasta
ramura industriala. Misin a cununat-o pe fiica cea mai mica a lui
Poian. Un alt fin al lui Misin Bataliuc Vitalie este seful sectiei
economice a Combinatului. Fiul lui Misin, care isi permite sa conduca
un automobil jeep Land Cruiser de circa 60 mii dolari, patroneaza
cateva magazine Duty free.
Sponsorii principali ai lui Voronin sunt Misin si Sosev (care
reprezinta, de fapt, capitalistii rosii din Republica Moldova) si drept
multumire pentru aceasta activitate Misin a fost promovat la functia
de vicepresedinte al Parlamentului.
44

Petru Poian, directorul Combinatului de tutun din Chisinau, este


deputat supleant pe lista Partidului Comunistilor, tot el fiind instalat in
functie de guvernarea Sturza-Andronic. Astfel se explica si faptul ca
impotriva privatizarii Tutun-CTC, au votat, intr-o perfecta solidaritate
cu comunistii, Ion Ungureanu (Snegur), cumnat cu Nicolae
Andronic (Snegur), Eugen Rusu (Snegur), legaturi de afaceri cu
Andronic, interfrontistul Solonari si Tulbure (finul de cununie al lui
Ion Sturza). Andronic (gruparea Snegur), Snegur (PRCM), Misin
(comunist), Molojen (Birstein) au fost printre nuntasii de vara trecuta
ai nasului de la Toronto. Aflandu-se in functie doar de cateva luni,
Petru Poian a fost gasit foarte merituos si de presedintele
Lucinschi. Acesta i-a acordat, la sfarsitul anului trecut doua distinctii
ai ordinului Meritul civic si titlul de Om emerit. Poian a mai
primit, din partea Primariei Chisinaului, condusa de Serafim
Urechean, titlul de Businessmanul anului.
Afacerea Air-Moldova SRL
Jefuirea capitalului de stat al Companiei "Air-Moldova"
Iunie 2000. Chestiunea reorganizarii Companiei "Air-Moldova" din
intreprindere de stat in SRL. In urma acestei operatii 49 la suta din
capitalul de stat al companiei "Air Moldova" au trecut in proprietatea
companiei germane "Unistar Ventures GmbH", iar 51 la suta - in
proprietatea Administratiei de stat a aviatiei civile, conduse de Victor
|opa. Compania "Unistar Ventures GmbH" a fost reinregistrata la data
de 25 mai 2000, are un singur angajat, un capital social de 25 mii
euro, sau 48 mii marci germane si un cont deschis la "Dresden-bank".
La 15 iunie 2000 in numarul 68-69 al Monitorului Oficial a fost
publicat un anunt de inregistrare ca intreprindere mixta moldogermana a Companiei aeriene Air-Moldova SRL. Inregistrarea
modificarii formei de organizare juridica a unei societati econonomice
trebuia sa aiba loc abia dupa o luna de la aparitia anuntului de
reorganizare in Monitorul Oficial. De fapt, insa, Air-Moldova
SRL a fost inregistrata in aceeasi zi cu aparitia respectivului anunt.
CAS AIR MOLDOVA a aparut in 1995 in urma divizarii fostei
companii de stat Air Moldova in mai multe intreprinderi. Insa a fost
inregistrata la Camera Inregistrarii de Stat abia la 06.02.1997, adica
peste doi ani. Capitalul statutar la momentul inregistrarii constituia
397 mil. 750 mii lei, sau cca 85 mil. USD. In iunie 2000 capitalul
social constituie 31 mil. 25 mii 504 lei sau 2,5 mil. Dolari. Prin
urmare, capitalul social s-a diminuat de 35 de ori .In urma acestei
tranzactii in Bugetul statului nu a intrat nici un beneficiu.
45

Desi primul ministru Dumitru Braghis, ministrul Justitiei, Valeria


Sterbet si Valeriu Pasat, Director SIS, au fost interpelati in Parlament
de grupul crestin democrat sa puna la dispozitie materialele privind
aparitia si activitatea firmelor Air Moldova International, Voiaj
Internatioanl, Petrol Service si Catering Air Service, legate de
numele aceluiasi V. |opa, acestia au refuzat de la un raspuns la obiect.
Scandalul stampilei vamale a Republicii Moldova
Dumitru Braghis a refuzat retragerea stampilei vamale din
mainile separatistilor transnistreni. Republica Moldova risca
sanctiuni financiare de zeci de milioane de dolari

Cu ocazia implinirii unui an de activitate a Guvernului, in


decembrie 2000, premierul Braghis a declarat in Parlament ca
retragerea stampilei vamale, de care se folosesc fraudulos autoritatile
separatiste, nu e de competenta sa. Nu eu am eliberat stampila
vamala Transnistriei si nu eu o retrag, a declarat Braghis, care a
adaugat ca stampila trebuie sa fie retrasa de cei care au eliberat-o.
In luna noiembrie 2000 societatile metalurgistilor din SUA si Canada
au intentat o actiune contra Republicii Moldova in arbitrajul
international in legatura cu faptul ca Uzina Metalurgica de la Rabnita
vinde bare de otel la preturi mai mici cu 30 la suta decat cele
mondiale. Uzina respectiva si inca alte opt firme, inregistrate in zona
separatista, exporta in SUA si Canada bare de otel, folosindu-se de
stampila vamala a Republicii Moldova.
Pentru a solutiona problema in luna august a. c. intre Chisinau si
Tiraspol au inceput asa-zise tratative. Se avea in vedere ideea
retragerii complete a acesteia. Se vede ca intentia Guvernului a fost
blocata de anumite forte, deoarece de atunci nimeni nu mai abordeaza
chestiunea in cauza. In opinia premierului Braghis, retragerea
stampilei vamale, fara acordul partilor implicate in reglementarea
diferendului transnistrean, ar putea duce la blocarea tratativelor.
+tampila vamala a Republicii Moldova a ajuns, in 1996, pe mana
regimului de la Tiraspol in baza unui acord protocolar privind
reglementarea problemelor in domeniul vamal, semnat in februarie
1996, document inclus si in Memorandumul privind principiile
normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria,
aprobat, la 8 mai 1997, de Petru Lucinschi si Igor Smirnov. Pentru
ca Uzina de la Rabnita sa nu exporte bare de otel la pret de dumping,
ar fi fost suficient ca autoritatile de la Chisinau sa-i retraga certificatul
de provinienta a produsului. Insa Guvernul pretinde ca nu poate face
46

nimic, motivand ca Acordul de coordonare a actiunilor in domeniul


standardelor, metrologiei si certificarii, semnat in 1996 de catre
Chisinau si Tiraspol, nu prevede asa ceva. Specialistii sustin ca daca
procesul judiciar intentat de americani va fi pierdut, Republica
Moldova s-ar putea alege cu sanctiuni financiare de zeci de milioane
de dolari.
Conform unor estimari de specialitate din totalul de circa 130 mii de
tone de laminate, exportate anual de agenti economici din Transnistria
in America de Nord, doar 20-30 la suta revine Uzinei Metalurgice de
la Rabnita. potrivit declaratiilor mai multor surse americane, peste 60
% din veniturile aduse la bugetul Transnistriei au ca provenienta
exportul de otel. Restul este acoperit de intreprinderi ruse. E un detaliu
semnificativ care explica de ce oficialitatile de la Chisinau nu retrag
stampila vamala acordata separatistilor.
Cazul Mircea Snegur
Legaturile dintre Snegur si mafia rusa
Gruparea Snegur are ca lideri pe Boris Birstein, Artur Gherman,
ginerele lui Snegur si Grigore Cusnir.
Istoric:
Mircea Ivanovici Snegur este casatorit cu fiica unuia dintre generalii
KGB care raspundeau de RSSM. Nascut in 1940, in satul Trifanesti,
raionul Floresti din nordul Basarabiei, a absolvit Institutul Agricol
"Mihai Frunze" din Chisinau (un fel de scoala superioara de partid) in
anul 1961. A lucrat apoi la Colhoz, intai ca inginer agronom, iar apoi
ca presedinte (sef de CAP). n 1968 este numit director al Statiunii
Experimentale din cadrul Institutului Mihai Frunze. n 1973 - director
general in Ministerul Agriculturii din RSSM. n 1981 intra in organele
superioare de partid: este ales prim secretar al comitetului raional
Edinet al PCM. Dupa patru ani - secretar al CC al PCM. n iulie 1989
ajunge in functia de presedinte al prezidiului Sovietului Suprem al
RSSM, functie similara celei detinute la nivelul URSS de catre
Gorbaciov.
Ascensiunea sa politica este in stransa conexiune cu implicarea in
afaceri pe picior mare cu un important magnat al imperiului sovietic,
totodata agent al intereselor evreiesti, Boris Birstein. Pivotul grupului
Snegur este Boris Birstein, afacerist cunoscut in intreaga Rusie,
apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev. Boris Berstein a avut
misiunea de a contribui la transferarea fondurilor PCUS in strainatate,
cu o buna bucata de timp inainte de caderea regimului sovietic. Boris
este considerat unul dintre proprietarii Republicii Moldova.
47

Activitatile sale, in Basarabia, se desfasoara in principal prin firmele


Seabeco-Moldova, T.K.L., Rosinte LTD.
Societatea Seabeco-Moldova a fost infiintata prin asocierea dintre
Cancelaria de Stat a RM, care detine o parte de 35 % si concernul
Seabeco International. In actul de infiintare al Seabeaco-Moldova,
Decretul guvernamental nr. 565 din 15 octombrie 1991, se precizeaza
ca societatea s-a constituit in scopul exploatarii rationale a fostului
hotelul al PC al RSSM de pe str. Maria Ciubotaru nr. 37. Acest scop
era insa doar un pretetext de acoperire, deoarece, in realitate hotararea
de guvern prevede ca Societatea poate desfasura orice tip de activitati
economice fara a fi supusa vreunei impozitari, iar guvernul se angaja,
in plus, sa asigure prin garantii financiare, juridice si administrative,
toate interesele societatii, mijloacele financiare si bunurile. Este un act
guvernamental fara precedent in alte parti ale lumii prin care se
consfinteste printr-un document oficial, pe fata, o evaziune fiscala si o
privatizare frauduloasa. Statul a pierdut si cetatenii Moldovei au platit
milioane de dolari, care au intrat in conturile firmei Seabeco. Boris
Birstein a fost numit presedintele Consiliului Economic Superior al
RM. Ginerele lui Mircea Snegur, Artur Gherman, a fost adus la
conducerea Seabeco din ianuarie 1993. La vremea aceea Artur detinea
functia de Viceministru insarcinat cu relatiile economice externe.
Activitatea lui Boris Birstein a intrat si in atentia americanilor, fiind
introdusa in raportul Comisiei pentru Securitate si Schimb a Statelor
Unite. Este vizata activitatea financiara a concernului "Trimol Group
Incorporated" si relatiile conducatorului acestuia, Boris Birstein, cu
institutiile situate pe teritoriul Republicii Moldova.
Din 1994, Boris Birstein este director al Consiliului Directoral al BCA
"Export-Import" ("Exim") cu sediul la Chisinau si cumpara 65% din
capitalul actionar al bancii pentru punerea in functiune si acumularea
capitalului initial. Din acelasi an, el este principalul actionar in cateva
companii din Republica Moldova, printre care un post de televiziune
si o agentie de presa. Companiile detinute de el in Republica Moldova
devin clientii sau debitorii bancii "Exim". In septembrie 1996, Birstein
a cumparat pachetul de 35 la suta din actiunile Guvernului Republicii
Moldova detinute in "Exim".
Din 1997, devine director al Consiliului de directori si principalul
actionar al "Global Telecom Group LTD", companie particulara
specializata in telecomunicatii internationale, iar din 1998, devine si
directorul Consiliului Director al Companiei "Trimol Inc". El mai
detine inca doua companii foarte active la Chisinau - Jolly Alon
Limited si Exim Asint S.A..
48

In aprilie 1996, Banca Comerciala "Exim" a incheiat un acord


trilateral cu Dresdner Bank, Germania (DB) si Tirex-Petrol S.A.
(Guvernul Republicii Moldova detinea 80 la suta din pachetul de
actiuni al acesteia) privind finantarea importului de produse petroliere
in Moldova. Un agent petrolier, numit de Dresdner Bank, a finantat
tranzactii cu acreditive emise de "Exim". Produsele petroliere erau
apoi vandute pe piata moldoveneasca de catre Guvern, platile fiind
acumulate in lei. Aceste mijloace erau apoi convertite de catre "Exim"
in valuta pentru achitari cu DB. Guvernul a emis si o garantie,
semnata de Ministerul Finantelor, prin care s-a obligat sa plateasca
datoriile pentru DB, in cazul in care celelalte parti nu vor putea achita
datoriile.
Banca "Exim" a mai investit in compania de asigurari "Exim Asint" si
a creditat mai multe intreprinderi, acordandu-se preferinte
benzinariilor, intreprinderilor vinicole de stat, supermarketelor.
Conform unor surse, Boris Birstein a vizitat cu regularitate Capitala
RM atunci cand se intampla ca aceasta sa fie zguduita de crize
politice, inclusiv de crize de guvern, cum este cea pe care RM tocmai
a traversat-o.
Gruparea Snegur era conectata financiar cu gruparea Andronic
prin legatura T.K.L.-Bancosind. Nicolae Andronic, fost vicepresedinte
al Parlamentului si actual Prim-viceprim-ministru, membru al PRCM,
(Snegur) detine controlul bancii Bancosind prin presedintele acesteia,
Primak. Bancosind a acordat T.K.L. certificate false privind
repatrierea valutei pentru productia exportata iar la randul sau
Bancosind a primit credite preferentiale in valoare de mai multe
milioane de lei moldovenesti din partea statului. Intre Snegur si
Andronic au aparut, in ultimul timp, contradictii puternice, pe care
Lucinschi le-a speculat sustinandu-l pe Mircea Snegur, in scopul
marginalizarii lui Andronic, care intersecteaza zona de operatii pe
sectorul energetic a lui Lucinschi. Lucinschi doreste sa obtina
exclusivitatea comertului barter pe sectorul energetic.
O firma sora a firmei T.K.L. care apartine tot lui Boris Birstein si prin
care se opereaza operatiuni finaciare ilegale este Rosinte LTD cu
sediul in Elvetia. Aceasta din urma achizitioneaza alcool de la
Combinatul de sampanie Cricova, intocmeste documente de expediere
a marfii in Elvetia, dar de fapt alcoolul se imbutelieaza la Complexul
Agroindustrial Chisinau si se exporta in Rusia. Sumele de bani sunt
varsate la City Bank, USA, Capital Bank Letonia, Banko Espirito
Santo Portugalia sau sunt introduse in cash inapoi in tara. Natalia
Gherman, fiica lui Mircea Snegur, a carat dinspre Rusia spre Moldova
49

sute de mii de dolari cu valiza. O data a fost chiar depistata pe


aeroportul din Moscova de autoritatile rusesti.
Unul dintre fondatorii T.K.L., E. Leliakov, om de casa al lui Boris, a
inregistrat la Moscova firma Rostok care a primit prin intermediul
lui S. Cunev (gruparea Sangheli), fost vicepremier, privilegiul
preluarii si exportului catre Rusia a unei mari cantitati de zahar
produse de cele 8 fabrici de pe teritoriul Moldovei. Rostok nu a platit
nimic furnizorilor. Tot prin intemediul unui membru al gruparii
Voronin, Vladimir Iovv, fost ministru al Transporturilor, Rostok a
obtinut dreptul de a stinge datoriile Directiei Cailor Ferate din RM
catre caile ferate din Rusia, afacere in urma careia se estimeaza ca
Rostok va avea de administrat peste 10 milioane de franci elvetieni.
T.K.L. este in legaturi de afaceri profilate mai ales pe alcool cu
Societatea mixta moldo-germana Germol. Nicolae Andronic a
primit in luna mai a anului 1996 un jeep Nissan Pajero de 52 000 de
dolari de la firma Germol.
La 25 august 1999, in orasul canadian Toronto, a avut loc nunta
fiului lui Boris Birstein, firmele caruia, Seabeco, acum cativa ani isi
aveau resedinta in mai toate tarile CSI. Reputatia lui Boris Birstein
este dubioasa, el fiind direct legat cu structurile mafiote, iar afacerile
lui poarta un caracter clandestin.
In calitate de oaspeti la aceasta nunta au fost Mircea Snegur, expresedintele R.Moldova, presedinte al PRCM, Nicolae Andronic, pe
atunci prim-viceprim-ministru in guvernul Sturza, vicepresedinte al
PRCM, Vadim Misin, membru al Partidului Comunistilor din
R.Moldova, in prezent vicepresedinte al Parlamentului, alte cateva
persoane din filiera grupari moscovite mafiote Solntevskaia.
In realitate, adunarea a fost o reuniune criminala, iar nunta a fost doar
un pretext. Obiectul discutiilor a fost, nici mai mult, nici mai putin,
situatia social-politica din R.Moldova, unde cei din Solntevskaia au
interese mari.
Imediat dupa aceasta nunta, la sfarsitul lunii septembrie 1999,
Victor Catan (PRCM), ministru al Afacerilor Interne, sub un fals
pretext, il demite pe generalul Nicolae Alexei, seful Departamentului
pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei.
In luna februarie 2000, gruparile lui Snegur, Diacov, Voronin si
Matei au votat pentru demiterea lui Iurie Rosca din functia de
vicepresedinte al Parlamentului, iar in locul lui este ales Vadim
50

Misin. Al doilea vicepresedinte al Parlamentului, ales in aceeasi zi cu


Misin, Vladimir Ciobanu, este unul dintre fruntasii PRCM.
Procuratura generala si coruptia
Adjunctii Procurorului General Mircea Iuga
sunt implicati in contrabanda cu spirt si tigari
Iunie 1999. Dintre candidatii propusi de Procurorul General, Mircea
Iuga, pentru cele 3 functii de adjuncti, cele mai discutate au fost
candidatura lui Mihai Murzac, fost sef al Directiei Urmarire Penala a
MAI si ce a lui Nicolae Ursu.
Mihai Murzac a clasat, incalcand prevederile legii, cinci dosare
privind cazuri de contrabanda cu tigari in valoare de 6 mil. dolari.
Conform informatiilor provnite de la Directorul SIS, Valeriu Pasat,
Mihai Murzac de faptul ca a favorizat o intreaga retea de contrabanda
cu spirt ce activa la granita dintre Republica Moldova si Ucraina si a
fost implicat si in clasarea dosarelor ce vizau cazuri de contrabanda cu
spirt.
12 noiembrie 1999. Inainte de a pleca definitiv, Guvernul Sturza a
impartit, printr-o hotarare adoptata deja dupa destituire, apartamente la
trei deputati din ADR, Vladimir Ciobanu (Snegur), Vitalia
Pavlicenco (PFD) si Eugen Stirbu (PD). Cu cateva zile mai inainte
Guvernul, printr-o alta hotarare, mai acordase apartamente clientelei
politice a lui Sturza, viceministrilor de stat, Valeriu Lazar si Nicolae
Morgun, precum si sefului Inspectoratului fiscal principal de stat,
Mihai Pop.
Coruptia si Ex-procurorul General Valeriu Catana
Intr-o interventie publica in plenul Parlamentului, Iurie Rosca l-a
acuzat pe Dumitru Diacov de faptul ca acesta il proteja pe Valeriu
Catana, aflat atunci in functia de Procuror General. Rosca a
mentionat ca mentinerea in functie a lui Valeriu Catana
inmormanteaza lupta cu coruptia in Republica Moldova. Ulterior, in
cadrul unei sedinte secrete a Parlamentului, generalul Nicolae Alexei,
seful Departamentului anticoruptie, l-a acuzat pe Procurorul General
de clasarea ilegala a unor dosare, in care era elucidata implicarea unor
persoane sus-puse din Guvern si Parlament in afaceri dubioase.
Peste un timp, sub presiunea deputatilor crestin-democrati, Valeriu
Catana a demisionat, desi Dumitru Diacov s-a opus vehement. In
locul acestuia a fost desemnat Mircea Iuga, ruda prin alianta cu
Gheorghe Marin (PD), cunoscut pentru implicarea in diverse afaceri
51

dubioase. Iuga a continuat activitatea predecesorului sau, remarcanduse prin inversunarea cu care a acoperit matrapazlacurile protectorilor
sai din Parlament, Dumitru Diacov, Mircea Snegur, Vladimir
Voronin si Valeriu Matei. Mircea Iuga continua sa-l haituiasca pe
generalul Alexei, fabricandu-i dosare penale la indicatia patronilor sai.
Mireca Iuga a avut un rol important si in exonerarea lui Voronin cu
ocazia acuzarii acestuia de catre crestin democrati de profanare a
simbolurilor de stat.
Intr-o replica la un discurs al deputatului crestin-democrat, Sergiu
Burca, vicepresedinte al Partidului Popular, Vladimir Voronin, liderul
partidului comunistilor, a numit tricolorul drapel fascist. Deputatii au
calificat aceasta replica drept un delict grav, care cade sub incidenta
articolului 203 din Codul Penal, ce stabileste sanctiuni drastice pentru
profanarea simbolurilor nationale de stat, sub forma de amenda sau
privatiune de libertate de la trei pana la sapte ani. Ei au sesizat oficial
Procuratura Generala asupra acestui caz dar raspunsul Procurorului
General a fost ca nu are motive serioase pentru intentarea unui dosar
penal in cazul Voronin.
Generalul Alexei a intrat in coliziune cu Procuratura, controlata de
Diacov, inca din 1998, cand a dat in vileag complicitatea dintre
structurile mafiote si Parchet. Astfel in 1998 au fost clasate, la
indicatia Procuraturii Generale, 5 dosare penale privind contrabanda
cu tigari, care se refereau la marfuri in valoare totala de 5,5 milioane
dolari. Alexei a aratat ca are date ca pentru clasarea acestui dosar s-a
platit aproximativ 10 la suta din suma mentionata. Generalul a
declarat ca tot spirtul adus in Republica Moldova vine prin
contrabanda in regim de tranzit, dar este depozitat la depozitele
vamale, care sunt proprietate privata. O treime din cantitatile de spirt
este folosita pentru falsificarea bauturilor alcoolice, iar restul se
exporta in Ucraina, Belarus si Rusia. Mare parte din mafia alcoolului
este controlata de fiul lui Lucinschi. Tigarile care se vand pe piata
republicii si care sunt declarate ca provenind din SUA ori Irlanda de
Nord, se fabrica, de fapt, pe Marea Neagra, pe patru vapoare, si din
tutun moldovenesc.
Din datele Directiei pentru combaterea infractiunilor economicofinanciare a Ministerului de Interne rezulta ca majoritatea dosarelor
economice intentate de politie au fost clasate. In cursul anului trecut
au fost clasate de catre organele de ancheta si judecatorii 2000 din cele
3483 de dosare intentate de politie.

52

Comisia de ancheta a fost sabotata de Procuratura Generala


28 octombrie 1998. Iurie Rosca, presedintele PPCD a acuzat
Procuratura Generala de obstructionarea activitatii Comisiei de
ancheta a Parlamentului. Astfel, a remarcat Iurie Rosca, in problema
comercializarii celor doua tipuri de avioane, comisia a primit un
raspuns formal, de mantuiala. Procuratura Generala, care are niste
imputerniciri exagerate, de multe ori deschidea dosare penale sau pe
altele le clasa, fara a avea motive intemeiate. Unii membri ai comisiei
au incercat sa solicite niste materiale de la Procuratura Generala.
Raspunsul procurorului a fost categoric: nu voi permite accesul in
institutia mea decat cu permisiunea presedintelui Parlamentului,
Dumitru Diacov. Toate acestea dovedesc faptul ca Procurorul
General este protejat de acesta si isi aroga dreptul de a clasa sau de a
deschide dosare penale dupa cum doreste. Astfel a fost inmormantat
cazul vanzarii ilegale a MIG-urilor. La fel s-a intamplat si cu
acuzatiile aduse ministrilor din guvernul Sturza Filat, Arapu,
Bulgari sau Pasat. Desi Curtea de Conturi a semnalat nenumarate
incalcari ale legii din partea acestora, Procuratura Generala a
considerat ca nu are motive intemeiate pentru intentarea unor dosare
ceea ce demonstreaza ca flagelul coruptiei a atins proportii
inimaginabile, cu concursul nemijlocit al conducerii Parlamentului si
al Procuraturii Generale.

Dumitru Diacov si comunistii dizolva Comisia de ancheta


Comisa de ancheta a lezat interesele personale ale mai multor factori
politici si de stat care in scurt timp si-au strans randurile si au trecut la
masuri active. La sedinta ADR din data de 01 iunie 1999 presedintele
Parlamentului, Dumitru Diacov, a anuntat retragerea reprezentantilor
BpMDP din Comisia de ancheta. Iurie Rosca i-a reamintit lui
Dumitru Diacov ca o Comisie de ancheta poate fi dizolvata doar cu
votul plenului Parlamentului.
Vicepresedintele Parlamentului a tinut sa aduca la cunostinta
deputatilor ca in cadrul ultimelor sedinte ale Comisiei au fost abordate
problema Fondului Social, activitatea fostelor guverne in legatura cu
restantele si achitarile reciproce, instituirea practicii achitarii pensiei in
natura, s-a examinat situatia de la "Petrol-Bank" si, nu in ultimul rand,
situatia de la SA "Tutun". In legatura cu situatia de la Combinatul de
Tutun si de la SA "Tutun", Comisia a observat de mai multa vreme ca
activitatea ei este boicotata in elucidarea acestui caz.
53

Valeriu Bulgari, ministrul Agriculturii (PD), si Alexandru Oleinic,


directorul Departamentului Privatizarii (PD), refuza in mod sistematic
sa se prezinte la sedinta Comisiei. In felul acesta, activitatea Comisiei
a fost obstructionata premeditat de adeptii lui Diacov deoarece ata
acesta cat si membri ai familiei sale sunt implicati in afacerile
dubioase de la SA "Tutun", asigurand protectia anumitor persoane si
agenti economici, inclusiv cu ajutorul Procuraturii Generale.
In contextul discutiilor asupra privatizarii sectoarelor vinificatiei
si tutunului, deputatul comunist Vadim Misin l-a acuzat pe
vicepresedintele Parlamentului, Iurie Rosca, de faptul ca nu ar
respecta decizia Comisiei de ancheta a Parlamentului, ai carei membri
s-au pronuntat pentru amanarea privatizarii Combinatului de Tutun
din Chisinau, unde au fost semnalate grave nereguli. Vadim Misin a
anuntat retragerea reprezentantilor grupului parlamentar al
comunistilor din Comisia de ancheta a Legislativului, dupa care intreg
grupul a parasit sala de sedinte.
Acest lucru, potrivit lui Iurie Rosca, demonstreaza ca partidele isi
retrag reprezentantii din Comisia de ancheta in functie de interesele de
moment aratand ca pozitia deputatilor comunisti este determinata de
faptul ca nu a fost acceptata propunerea acestora de a instala un
reprezentant al partidului comunistilor in fruntea Combinatului de
Tutun, propunere facuta la una din sedintele Comisiei de ancheta.

Destituirea lui Iurie Rosca


Alianta dintre Snegur, Diacov si Voronin
17 februarie 2000. La propunerea deputatului Vladimir Ciobanu
(Snegur), spicherul Parlamentului, Dumitru Diacov (PD), a supus
votului demiterea lui Iurie Rosca din functia de vicepresedinte al
Legislativului si a lui Eugen Garla din functia de presedinte al
Comisiei Parlamentare pentru Economie, Industrie si Privatizare.
Existau mai multe motive politice de colaborare dintre fostii comunisti
din gruparile lui Snegur si Diacov cu actualii comunisti ai lui
Voronin. Acestia s-au reunit pentru a compromite incercarile de
tragere la raspundere a demnitarilor corupti din varful puterii, creind,
astfel, un triumvirat Voronin-Snegur-Diacov, sudat destul de
temeinic prin interese de clan, cu caracter strict financiar.
54

Eugen Garla a fost demis doar pentru simplul fapt ca este crestindemocrat, el fiind executat politic.
Aceasta demitere spulbera definitiv mitul unei pretinse alinate
intre dreapta crestina si stanga comunista.
Agresiuni impotriva fruntasilor crestin-democrati

Membrii ai grupului parlamentar PPCD precum si a familiilor lor, au


fost in repetate randuri tinta unor atacuri amenintari etc
Astfel, in seara de vineri, 28 iulie 2000, Mircea Ciobanu, redactor-sef
la editura Stiinta, fost viceministru al Educatiei si Stiintei, membru
al Biroului Permanent al PPCD, in timp ce se intorcea de la serviciu
catre casa a fost atacat de doi insi necunoscuti, la circa 200 metri de o
statie centrala de troleibuze. L-au lovit cu o ranga de metal in cap,
dupa care, i-au mai aplicat cateva lovituri in fata. Mircea Ciobanu a
fost transportat intr-o stare grava la spitalul de urgenta, cu diagnosticul
fractura bilaterala a madibulei, plaga si contuzie in regiunea globului
nasului, comotie cerebrala.
In aceeasi seara si aproximativ la aceeasi ora, in alt sector al
municipiului Chisinau, deputatul PPCD Dumitru Osipov a fost rapit
de niste necunoscuti, tarat intr-un automobil si lovit cu patul pistolului
in cap pana si-a pierdut cunostinta. A fost purtat cu pistotul la tampla
prin tot orasul, amenintat cu moartea, apoi a fost aruncat din mers din
masina, la o intersectie. A fost internat la spital in stare grava.
La 18 octombrie 2000, in plina zi, Sergiu Burca, vicepresedintele
PPCD, a fost atacat intr-o parcare din preajma Chisinaului de trei
criminali. Acestia l-au fortat sa intre pe bancheta din spate si l-au dus
intr-o padure din apropiere cu scopul declarat de a-l asasina. A fost
lovit in repetate randuri cu cutitul in fata, si s-a tras asupra sa. Din
fericire, Sergiu Burca, fost subofiter in Armata a 14-a, cu stagii in
zone fierbinti, a reusit sa sa elibereze, sa puna mana pe o carabina si
sa-si goneasca agresorii.
In dimineata zilei de sambata, 21 octombrie 2000, in drum spre
Bucuresti, Iurie Rosca a fost victima unui ciudat accident rutier pe
soseaua Buzau-Bucuresti. Masina acestuia a reusit sa evite la limita
ciocnirea cu un TIR, in aparenta turcesc, ce venea frontal, pe
55

contrasens, cu doua randuri de faruri aprinse, in plina viteza.


Autoturismul in care se afla presedintele PPCD a intrat intr-un podet
de beton si a luat foc. Iurie Rosca si soferul sau au reusit sa iasa din
masina, care s-a rasturnat de doua ori, inainte ca aceasta sa explodeze
si sa arda complet. Politia romana nu intreprins decat cercetari
formale, seful de post insarcinat cu cercetarea cazului plecand de la
presupozitia ca soferul masinii lui Iurie ar fi adormit la volan, fapt
nereal.
Aceasta serie continua un val de agresiuni fizice declansat acum cativa
ani. Pana in prezent nu au fost identificati nici asasinii lui Valentin
Ciobanu, presedintele organizatiei teritoriale Botanica din Chisinau a
PPCD. La 14 septembrie 1998, Valentin Ciobanu a fost omorat cu
lovituri de rangi in mijlocul zilei, chiar in pragul casei sale, de fata cu
familia. Pana in prezent asasinii nu au fost gasiti, iar organele de drept
dau raspunsuri formale la interpelarile deputatilor PPCD.
Succesiunea guvernelor in ultimii doi ani
Episodul Urechean
9 februarie 1999. Dupa demisia guvernului Ciubuc-2 si
nominalizarea de catre presedintele Petru Lucinschi a primarului
Serafim Urechean pentru functia de prim-ministru, acesta a venit cu o
garnitura de de profesionisti, la vederea careia reprezentantul de
atunci al Fondului Monetar International la Chisinau, Marc Horton, a
declarat ca unele persoane cu trecut corupt au ajuns sa figureze pe
lista candidatilor la guvernare, lucru care ma ingrijoreaza mai mult
decat, pur si simplu, participarea comunistilor in guvern.
Reprezentantul de atunci al Fondului Monetar International la
Chisinau, Marc Horton, a mai declarat:"Unele persoane cu trecut
corupt au ajuns sa figureze pe lista candidatilor la guvernare. Cred ca
exista probe destule de la Curtea de Conturi si de la Procuratura, care
demonstreaza cine a fost corupt in trecut. Si acest aspect este cel care
ma ingrijoreaza mai mult decat, pur si simplu, participarea
comunistilor in guvern. Atunci cand ne uitam la o lista cu potentiali
candidati, trebuie sa ne uitam si la trecutul, si la experienta lor".
In opinia lui Mark Horton, explicatia cea mai plauzibila pentru
toate "esecurile si oportunitatile ratate pe parcursul istoriei moderne a
Republicii Moldovei ar fi coruptia si interesele de grup".
Pe data de 12 februarie, reprezentantul de atunci al BM, James
Parks, s-a solidarizat si el cu aceasta declaratie. Intrebat daca
impartaseste ingrijorarea reprezentantului permanent al FMI in ceea ce
56

priveste nominalizarea la portofoliile in noul guvern a unor persoane


corupte sau sub ancheta, Parks a declarat: "Este clar ca ideea si
speranta noastra este ca guvernul cu care lucram sa fie transparent.
Nicaieri in lume nu avem dorinta de a lucra cu un Guvern care ar fi
corupt".
Gradul de corupere a demnitarilor a trezit si ingrijorarea lui Roger
Grawe, inalt responsabil al Bancii Mondiale, care atentionase la
timpul sau si Guvernul Sturza-Andronic sa treaca la masuri concrete
de dezradacinare a coruptiei care paraliza aparatul de stat.
lncurajat de atitudinea forurilor internationale Iurie Rosca, pe atunci
aflat in postul de vicepresedinte al Parlamentului, al treia functie in
stat, sa treaca la actiuni ferme acesta fiind momentul initierii formulei
pentru un guvern al mainilor curate, transformata de crestindemocrati in principala parghie de atac a regimului Lucinschi.
Componenta nominala a Guvernului propusa consecutiv de Urechean
liderilor grupurilor parlamentare se caracterizeaza prin prezenta unor
candidaturi care pot fi grupate in trei categorii :
1. Reprezentanti ai PRCM si apropiati ai echipei Snegur-Andronic.
2. Persoane compromise, mentionate in materialele Curtii de Conturi
si ale Procuraturii (Valeriu Chitan, Ion Casian, Valeriu Bulgari,
Ion Musuc, Vasile Iovv).
3. Liderii partidelor extraparlamentare apropiate presedintelui Petru
Lucinschi care au pierdut alegerile parlamentare (Mircea Rusu,
Ion Musuc, Valeriu Munteanu, Vladimir Florea).
Uitand de declaratiile sale privind neparticiparea PRCM la formarea
Guvernului in cazul in care Nicolae Andronic nu va fi desemnat
candidat pentru functia de prim-ministru, in negocierile cu Urechean,
Mircea Snegur s-a dovedit a fi un zelos promotor al cadrelor PRCM,
insistand ca Nicolae Andronic sa detina functia de prim-viceprimministru, in subordinea caruia sa fie ministerele de forta.
Fiind lipsit de sprijinul PPCD, Iurie Rosca declarand ca grupul
sau respinge oferta acestuia, Urechean a inteles ca nu are sanse sa fie
investit si s-a retras din cursa.
Episodul Sturza
Cabinetul Sturza a fost investit la a treia tentativa,
prin folosirea frauduloasa a votului lui Ilie Ilascu
In sirul desemnarilor facute de presedintele Lucinschi pentru
functia de premier, Serafim Urechean a fost urmat de Ion Sturza.
Candidatura acestuia a fost propusa de Iurie Rosca. Crestin-democratii
si-au declarat intentia de a sprijini un viitor cabinet Sturza cu conditia
ca acesta sa nu admita promovarea acelorasi elemente corupte.
57

Sturza intrunea toate preconditiile necesare pentru nominalizarea la


functia de premier. In plus, acesta reprezenta noul val de politicieni.
Decretul fiind emis, lui Sturza nu-i ramanea sa faca decat doua-trei
lucruri simple:
1) Sa se debaraseze de elementele dubioase din fostele echipe
guvernamentale;
2) Sa fie corect si echitabil cu toate partidele din arcul guvernamental;
3) Sa demonstreze ca dispune nu numai de competenta, ci si de
caracter.
In garnitura guvernamentala propusa, singurul element nou pe care l-a
adus Ion Sturza in raport cu omul din vechea garda Ciubuc a fost
extinderea nemasurata a Blocului pentru o Moldova Democratica si
Prospera asupra absolutei majoritati a posturilor cheie din Guvern. Un
singur partid, avand doar 24 de mandate din cele 60 ale ADR, urma sa
controleze toate structurile guvernamentale cu caracter economicofinanciar. Prezenta in echipa Sturza a mai multor persoane cu un trecut
dubios i-a facut pe crestin-democrati sa nu sustina echipa propusa
Parlamentului.
Fara voturile crestin-democratilor, guvernul Sturza putea acumula 51
de voturi, in timp ce pentru investire erau necesare 52.
Dumitru Diacov nu a riscat, totusi, sa supuna votului confirmarea
cabinetului Sturza. Altfel, neacumularea numarului necesar de voturi
pe de o parte zadarnicea intentia de a-l instala pe Sturza, iar pe de alta
parte apropia pericolul dizolvarii, dupa cel putin 3 incercari, de catre
presedintele Lucinschi, a Parlamentului.
In cadrul negocierilor ulterioare pentru formarea cabinetului Sturza,
crestin-democratii au cerut posturile de Ministru de Stat si Ministru de
Finante. Dupa ce si aceasta cerere a fost respinsa de Ion Sturza, pe
motiv ca aceste functii sunt rezervate pentru Vladimir Filat si Anatol
Arapu, cu care Sturza a lucrat in echipa, crestin-democratii au
renuntat la portofoliile guvernamentale si au cerut doar functia de
Procuror General si cea de presedinte al Curtii de Conturi. Propunerea
a ingrijorat partenerii de coalitie, in special pe Dumitru Diacov, si a
fost respinsa. Dupa aceste negocieri, Iurie Rosca a declarat ca PPCD
este tratat in mod discriminatoriu si a mentionat ca PPCD a intrat in
ADR pentru a merge impreuna cu alte partide la guvernare, nu la
furat.
In consecinta PPCD a refuzat, pentru a doua oara, sa acorde sprijin
politic cabinetului Sturza. Scenariul primei incercari s-a repetat
aproape fara abateri. Ion Sturza a prezentat acelasi program si aceeasi
echipa, Iurie Rosca a iesit la trubuna si a expus aceeasi pozitie
principala. Dupa ce componenta guvernului a fost totusi votata de 51
58

de deputati din formatiunile lui Diacov, Snegur si Matei, crestindemocratii si-au retras reprezentantii din guvern.
Votul a fost contestat la Curtea Constitutionala, care i-a anulat
rezultatele, astfel incat presedintele Petru Lucinschi a venit in
Parlament cu acelasi candidat la functia de premier.
De data acesta, premierul desemnat nu a mai purtat negocieri cu
PPCD. Venit pentru a treia oara in Parlament ca sa ceara vot de
investitura, Ion Sturza a pastrat neschimbata lista initiala a guvernului.
Dupa ce cabinetul a fost votat de acceasi 51 de deputati din
formatiunile lui Snegur, Diacov si Matei, presedintele Parlamentului,
Dumitru Diacov, a declarat ca are o scrisoare a lui Ilie Ilascu, prin care
acesta isi da votul pentru guvernul Sturza. Desi regulamentul
Parlamentului nu prevede posibilitatea votului prin corespondenta,
guvernul si-a inceput activitatea.
In acest caz, s-a mizat pe faptul ca nimeni nu va putea sa atace acest
vot, nul sub aspect juridic, dar inatacabil sub aspect politic si moral. E
lesne de imaginat cat de liber poate fi votul unui condamnat la moarte,
vot, chipurile, adus in plic si considerat ca fiind valabil prin
corespondenta. Se stie cu certitudine ca in celula lui Ilascu nu intra
nimeni, fara acordul serviciilor secrete ruse si transnistrene.
Fostii parteneri au cautat sa impinga grupul parlamentar al PPCD-ului
in afara aliantei. Din moment ce acesta a fost izolat politic prin
utilizarea frauduloasa a votului lui Ilie Ilascu, caderea guvernului
Sturza devenise doar o chestiune de timp.
Aceasta situatie i-a facut pe crestin-democrati sa se uneasca cu
deputatii independenti si cu cei comunisti in efortul de destituire a
acestui cabinet, asumandu-si in felul acesta riscul imaginii formatiunii
in fata opiniei publice. Toti capii acestui guvern, incepand cu
presedintele Parlamentului, au fost implicati in foarte grave cazuri de
coruptie, de delapidare a banilor publici, de privatizari ilicite,
contrabanda etc. La moment, nu exista o problema mai importanta
decat decriminalizarea structurilor de stat. Deosebirile, chiar cele
radicale, de program si de doctrina, au fost trecute pe planul doi, in
numele supravietuirii populatiei R. Moldova. Cu atat mai mult cu cat
Codul Penal este unul pentru toti si nu are culoare politica.
La 8 noiembrie 1999, 58 de deputati au votat pentru acordarea
votului de neancredere guvernului Sturza.
59

Episodul Bobutac
Fosta majoritate parlamentara s-a declarat in opozitie, iar
presedintele Petru Lucinschi a mers la consultari cu grupurile
parlamentare si l-a nominalizat pentru functia de premier pe
ambasadorul Republicii Moldova la Moscova, Valeriu Bobutac.
incepand cu anul 1990, Bobutac a fost ministru al comertului in patru
guverne succesiv.
Venit la Chisinau, acesta a elaborat un program de guvernare
foarte bun, totalmente pro-occidental, de un reformism ireprosabil,
insa a venit cu o echipa la fel de proasta sau chiar si mai proasta decat
cea a lui Sturza. Fiind sprijinit masiv si de presedintele Lucinschi, dar
si de partidul comunistilor, Valeriu Bobutac a crezut, la fel ca si
Sturza la timpul sau, ca poate nesocoti cele noua mandate ale crestindemocratilor.
Grupul parlamentar al PPCD si-a concentrat eforturile pentru
restabilirea in atributii a generalului Nicolae Alexei concediat si dat
afara din politie de guvernul Sturza si numirea lui in functia de
ministru al Afacerilor Interne. Initiativa a fost primita cu rezerve de
comunisti si de presedintele Petru Lucinschi, care au declarat ca sustin
restabilirea lui Alexei in organele de Interne si in fruntea
Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei,
si chiar numirea in calitate de ministru adjunct de Interne, dar nu si in
calitate de ministru.
Ulterior, intelegand ca nu va acumula numarul necesar de voturi,
Valeriu Bobutac si-a anuntat retragerea din functia de candidat la
postul de prim-ministru. Cererea a fost depusa dupa ce Bobutac a avut
o intalnire cu presedintele Parlamentului, Dumitru Diacov, liderul
CDM, Mircea Snegur si prim viceprim-ministrul in guvernul Sturza,
Nicolae Andronic, n-a mai intrprins a 2-a incercare care ar fi exercitat
presiuni politice asupra premierului desemnat. Formatiunile declarate
in opozitie au incercat sa obtina retragerea lui Bobutac, scopul fiind de
fapt, dupa cum s-a vazut din evolutiile ulterioare, readucerea lui
Sturza la Guvern.
La insistenta presedintelui Lucinschi, Bobutac a venit totusi in
fata parlamentului pentru a-si prezenta echipa si programul de
guvernare. Cu doua ore inainte, lista nu era inca convenita definitiv,
unul din punctele in discutie fiind functia de ministru de Interne.
60

Pe data de 22 noiembrie 1999, Bobutac a prezentat programul de


guvernare si echipa, au urmat discursurile reprezentantilor grupurilor
parlamentare, dupa care deputatul PPCD Sergiu Burca a declarat ca
crestin-democratii nu vor vota guvernul Bobutac, intrucat au "rezerve
destul de mari" fata de mai multe persoane din cabinet. In sustinerea
acestuia s-au pronuntat doar 48 de deputati comunisti si independenti.
In lista propusa de Valeriu Bobutac ministerele de forta erau
reprezentate exclusiv de candidati propusi de seful statului, iar
portofoliile blocului social si economic erau impartite intre
presedintele Lucinschi si grupul parlamentar al comunistilor, celor din
urma revenindu-le patru portofolii, printre care si cel al ministrului
Industriei si Energeticii. Acesta urma sa fie condus de Vasili Iovv.
Pentru functia de ministru al Afecerilor Interne in cabinetul Bobutac a
fost propus Vladimir |urcan, in pofida insistentelor lui Iurie Rosca de
a-l numi in aceasta functie pe generalul Nicolae Alexei.
Cu toate insistentele presedintelui Lucinschi, Valeriu Bobutac nu
a mai acceptat pentru a doua oara numirea sa in functie de candidat la
postul de prim-ministru si a revenit ca ambsasador la Moscova.
Episodul Voronin
La sfarsitul lunii noiembrie 1999 liderul comunistilor, Vladimir
Voronin, dar si presedintele Lucinschi, avea intalniri dese cu liderul
Blocului pro-prezidential, Dumitru Diacov. Se incerca sa se ajunga la
o intelegere privind investirea noului cabinet cu votul unei majoritati
formate din deputatii BpMDP, independenti si comunisti. Era negociat
chiar un angajament prin care semnatarii s-ar fi obligat sa asigure
acoperire politica noului cabinet de ministri, ceea ce i-ar permite sa
activeze pana la alegerile parlamentare din anul 2002.
Diacov a conditionat, insa, participarea sa la formarea guvernului prin
nominalizarea lui Ion Sturza la functia de premier.
Plenara comunistilor din 29 noiembrie 1999 a decis inaintarea
candidaturii lui Vladimir Voronin in calitate de aspirant la functia de
premier, lucru care s-a si intamplat a doua zi. Discutiile pe marginea
componentei echipei s-au purtat in principal intre cei 40 de deputati
comunisti si cei 10 independenti.
La 7 decembrie 1999 cabinetul Voronin cere votul de investire a
parlamentului, dar nu acumuleaza, exact ca in cazul lui Bobutac, decat
48 de voturi din cele 52 necesare. Pe lista lui Voronin, pentru functiile
de vicepremieri erau propusi Dumitru Braghis, pe atunci ministru
61

adjunct al Economiei si Reformelor, si deputatul communist Valerian


Cristea.
De data aceasta, crestin-democratii au anuntat din timp ca nu vor vota
un guvern comunist. Astfel, atitudinea principala a PPCD fata de
comunisti a zadarnicit incercarea de a instala un guvern de extrema
stanga.
La acel moment, presedintele Lucinschi putea sa dizolve
parlamentul. Potrivit Constitutiei seful statului are dreptul sa dizolve
Parlamentul si sa fixeze data alegerilor parlamentare anticipate dupa
45 de zile de la prima cerere de investitura sau in cazul in care
Legislativul respinge de cel putin doua ori compomenta guvernului
propusa de candidatul desemnat pentru functia de prim-ministru.
Pentru prima data dupa demiterea guvernului Sturza votul de investire
a fost solicitat de candidatul desemnat Valeriu Bobutac la 22
noiembrie 1999.
Episodul Casian
Urmatorul candidat desemnat pentru functia de premier urma sa
fie Ion Casian, fost ministru al Informaticii si Telecomunicatiilor in
guvernele Sangheli si Ciubuc-1.
Crestin-democratii s-au aratat dispusi sa acorde sustinere lui
Casian, totul urmand sa depinda de indemnarea acestuia de a forma o
echipa guvernamentala ce ar obtine o majoritate sigura in Legislativ.
Insa destul de curand Casian a demonstrat lipsa unor asemenea
abilitati. Candidatul care urma sa fie desemnat pe data de 10
decembrie 1999, a declarat presei ca nu va accepta functia pentru care
este propus decat in cazul in care in Parlament va fi constituita, in
baza formala, o majoritate care se va angaja sa acorde sustinere
neconditionata noului guvern pentru cel putin doi ani. Cea de a doua
conditie formulata de Ion Casian este sa i se acorde o absoluta
autonomie in crearea cabinetului de ministri.
Acesta a prezentat Biroului permanent al Parlamentului un proiect de
acord de constituire a majoritatii parlamentare, prin care formatiunile
semnatare s-ar angaja sa convina asupra unei candidaturi la functia de
prim-ministru, sa renunte la delegarea candidatilor sai in guvern, sa
acorde suportul legal necesar realizarii programului de activitate al
viitorului executiv si sa nu-i inainteze motiune de cenzura pe intreaga
perioada de activitate a actualului Parlament.

62

Proiectul, care era un gen de tentativa de a schimba regulile de


formare a guvernului fara a modifica Constitutia si textul caruia nu
rezista celei mai elementare analize juridice, a fost respins de
majoritatea grupurilor parlamentare.

Episodul Braghis
Candidatura ministrului adjunct al Economiei si Reformelor,
Dumitru Braghis, a fost ultima posibilitate a parlamentului de a evita
alegerile parlamentare anticipate.
In urma consultarilor purtate cu premierul desemnat presedintele
PPCD a declarat ca formatiunea sa este dispusa sa acorde vot de
incredere guvernului Braghis. In cadrul acestor negocieri premierul
desemnat a dat asigurari ca il va restabili pe Nicolae Alexei in
organele de interne si in fruntea Departamentului pentru combaterea
crimei organizate si coruptiei si il va numi prim-viceministru de
Interne. Existau sanse mari ca Dumitru Braghis sa obtina votul de
incredere al Legislativului la momentul prezentarii, chiar daca nici
PPCD, nici alte formatiuni din Parlament nu aveau o reprezentare
directa sau politica in noul guvern.
Cabinetul Braghis a primit votul de investitura a parlamentului pe
data de 23 decembrie 1999.
Perspectiva restabilirii lui Alexei i-a speriat insa pe fostii parteneri
de coalitie a PPCD, Dumitru Diacov, Mircea Snegur si Alexandru
Mosanu, care au adresat sefului statului si primului ministru un apel
prin care se opuneau numirii generalului Alexei in functiile de primviceministru de Interne si de sef al DCCOC. Motivul e simplu implicarea exponentilor acestor grupari in afaceri murdare.
Desi, la insistenta PPCD guvernul Braghis l-a restabilit in functie
pe generalul Alexei in functie, ulterior, acesta a fost din nou
suspendat, sub presiunea graparilor lui Diacov si Snegur, care, la
Biroul permanent al Parlamentului i-au cerut in mod ultimativ
ministrului de Interne, Vladimir Iurcan, sa asigure timp de 24 de ore
inlaturarea lui Alexei din functiile pe care le detine, pana la
prezentarea in instantele de judecata a dosarului intentat impotriva
acestuia de procurorului general, Mircea Iuga, mana dreapta a lui
Dumitru Diacov.
63

Initiative legislative ale grupului parlamentar crestin-democrat

Pe parcursul activitatii in Parlamentul ales in 1998, deputatii crestindemocrati au prezentat mai multe initiative legislative in cele mai
diverse domenii de legiferare: regim constitutional, securitatea
statului, accesul la informatii, protectie si asistenta sociala, activitate
economica. Practic, toate aceste initiative au fost insa respinse de
Parlament. Unele pentru ca atingeau interesele obscure ale celorlalte
grupuri parlamentare, altele din indiferenta acestora fata de
problemele societatii. Prezentarea initiativelor legislative ale unui
partid constituie cea mai clara metoda de evaluare a performantelor si
intentiilor unei grupari politice. Am selectat cateva dintre cele mai
semnificative proiecte de lege care arata in ce fel si cum ar vra sa
construiasca statul grupul lui Iurie, in caz ca ar dobandi vreodata
suficienta putere.
Legea privind responsabilitatea ministeriala
Legea urmareste crearea cadrului necesar de tragere la raspundere a
ministrilor, care isi incalca atributiile. Pana in prezent nici una dintre
persoanele care au facut parte din Guvern si care au incalcat legea nu a
fost trasa la raspundere, nici pe parcursul exercitarii functiei, nici dupa
plecarea din Guvern.
Articolul 4 al proiectului stipuleaza urmatoarele:
Pe langa raspundere politica, membrii Guvernului pot raspunde si
civil, contraventional, disciplinar sau penal, dupa caz, potrivit
dreptului comun din aceste materii.
De asemenea, sunt prezentate faptele pentru care pot fi trasi la
raspundere membrii Guvernului, precum si cuantumul pedepselor
aplicate. In aceasta ordine de idei in articolul 7 se spune:
Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 12 ani
urmatoarele fapte savarsite de membrii Guvernului in exercitiul
functiei lor:
- impiedicarea, prin amenintare, violenta ori prin folosirea de mijloace
frauduloase, a exercitarii cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor
vreunui cetatean si grup de cetateni;
- prezentarea, cu rea-credinta, a unor date inexacte Parlamentului sau
Presedintelui Republicii Moldova cu privire la activitatea Guvernului
sau a unui minister, pentru a ascunde savarsirea unor fapte de natura
sa aduca atingere intereselor statului.
Termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru aceste infractiuni
este de 10 ani.
64

Fata de legea inaintata de Partidul Popular Crestin Democrat


atitudinea Prim-ministrului Dumitru Braghis (Lucinschi) a fost de
neavizare a acesteia, pretinzand ca reglementarea raspunderii politice
a Guvernului prin Legea propusa, preluind dispozitiile constitutionale,
creeaza un paralelism legislativ, care ar afecta caracterul direct
aplicabil al prevederilor constitutionale.
Cu toate ca Comisiile permanente ale Parlamentului au dat avize
pozitive nici aceasta lege nu a fost adoptata, fiind respinsa de partidele
din ADR (PD, PRCM si PFD care au format Guvernul Sturza).
Initiativa legislativa privind studierea religiei in scoala
Proiectul prevede modificarea articolului 4 din Legea invatamantului.
Potrivit modificarii propuse, la orele de religie vor participa elevii ai
caror parinti sau tutori nu vor cere sa fie scutiti, iar elevii si studentii
peste 16 ani vor putea cere ei insisi sa fie scutiti de aceste ore.
Propunerea de lege urmareste deschiderea accesului la educatia
religioasa, factor formativ de insemnatate pentru intarirea calitatilor
morale si intelectuale ale tinerilor. Un argument in plus este si
exemplul pozitiv in acest sens al statelor europene, proiectul de lege
fiind in spiritul acordurilor internationale la care Republica Moldova
este parte.
Dupa prezentarea proiectului in cauza, deputatii crestin-democrati au
avut intrevederi cu IPS Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si
Moldovei si cu IPS Petru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al
Basarabiei si Exarh al Plaiurilor. Inaltii ierarhi au sustinut initiativa
legislativa a deputatilor crestin-democrati.
Legea privind denuntarea unor acte internationale
Aceasta initiativa legislativa a Partidului Popular Crestin Democrat
este destul de importanta, deoarece pune in discutie perspectiva
geopolitica a Republicii Moldova. In opinia noastra asocierea
Republicii Moldova la Uniunea Europena si aderarea in viitor la
Uniunea Europeana ca membru cu drepturi depline constituie un
interes national fundamental.
Pe de alta parte, denuntarea Acordului si Statutului CSI va impulsiona
relatiile de parteneriat bilateral ale Republicii Moldova cu alte state si
va deschide tarii noastre sansa prosperitatii prin integrarea europeana.
Aceasta Lege consta din 4 articole, esenta ei concentrandu-se in
primele doua articole:
Articolul I. - (1) Se denunta Acordul de constituire a Comunitatii
Statelor Independente, ratificat prin Hotararea Parlamentului
Republicii Moldova nr. 40-XIII din 08.04.1994.
65

(2) Se abroga Hotararea Parlamentului Republicii Moldova nr. 40XIII din 08.04.1994 Privind ratificarea Acordului de constituire a
Comunitatii Statelor Independente (Monitorul Oficial nr. 4, 1994).
Articolul II. (1) Se denunta Statutul Comunitatii Statelor
Independente, ratificat prin Hotararea Parlamentului republicii
Moldova nr. 76-XIII din 26.04.94.
(2) Se abroga Hotararea Parlamentului republicii Moldova nr. 76-XIII
din 26.04.94. Privind ratificarea Statutului Comunitatii statelor
Independente (Monitorul Oficial nr. 4, 1994).
Inca o data Dumitru Braghis indica respingerea acestei initiative,
afirmand ca in situatia actuala exista anumite considerente care nu
sunt in favoarea adoptarii unei asemenea decizii.
Cu toate ca majoritatea Comisiilor Parlamentare si Directia juridica a
Parlamentului au fost pentru examinarea in sedinta in plen a
Parlamentului, Legea, din pacate, a fost respinsa.
Completarea Legii cu privire la Guvern
Fundamentul acestei legi il constituie realizarea unui obiectiv major in
opinia Partidului Popular Crestin Democrat, respectiv crearea cadrului
juridic necesar pentru integrarea Republicii Moldova in Uniunea
Europeana.
Legea propune instituirea unui minister Ministerul Integrarii
Europene.
Din nou Guvernul raporteaza ca nu va sustine acest proiect. Partidele
lui Snegur, Diacov si Matei se asociaza punctului de vedere a
Guvernului si refuza promovarea acestei legi.
Legea privind cumulul de functii
Legea are in vedere protectia si promovarea tineretului si limitarea
actelor de coruptie pricinuite de cumulul de functii. Fenomenul
coruptiei, a carei eradicare constituie un obiectiv major al Partidului
Popular Crestin Democrat, este favorizat de existenta cumulului de
functii. Legea propusa de PPCD are in vedere obligarea persoanelor
aflate in pozitia de cumul de functii sa-si aleaga o singura unitate unde
vor avea functii de baza. Unitatea economica unde persoana isi
desfasoara activitatea de baza va plati contributia de asigurari sociale,
pentru pensia suplimentara si alte plati obligatorii.
Potrivit proiectului propus, institutiile bugetare, societatile cu capital
majoritar de stat care au angajat pensionari vor fi obligate sa
organizeze concursuri in fiecare an pentru ocuparea functiilor in care
sunt angajate aceste persoane. In conditiile unui deficit de locuri de
66

munca aceasta va duce la intinerirea personalului si ocuparea


tineretului in campul de munca.
Legea privind permisele de munca
Prezenta lege va reglementa intrarea fortei de munca straine si va
proteja capitalul uman si forta de munca autohtona. Aceasta lege va da
posibilitatea de a gestiona mai adecvat fluxul fortei de munca.
+omajul a atins cota maxima in Republica Moldova. Aprope un sfert
din populatie se afla ilegal in strainatate in scopul agonisirii
mijloacelor de trai, pe cand cetateni ai altor state sunt liber angajati in
campul de munca, deoarece legislatia actuala nu protejeaza in acest
sens cetatenii Republicii Moldova.
Legea cu privire la contractul colectiv de munca
Proiectul de legea urmareste asigurarea contractelor de munca dintre
angajati si angajatori. Este important ca aceste relatii sa fie bine puse
la punct in primul rand pentru a nu tensiona situatia la interprinderi si
ca societatea in ansamblu sa se dezvolte normal, fara tensiuni sociale.
Contractul colectiv de munca se incheie in forma scrisa, se semneaza
de catre parti, se depune si se inregistreaza la Directia munca,
protectie sociala si familie din localitatea data.
Legea cu privire la unele masuri de protectie a persoanelor
incadrate in munca
Legea urmareste combaterea muncii la negru si imbunatatirea
relatiilor patron angajat. Proiectul reglemeneteaza relatiile dintre
persoana care presteaza munca (angajat) si persoana in folosul careia
este prestata munca (angajator), precum si cadrul juridic de protectie a
persoanelor incadrate in campul muncii.
Legea descurajeaza patronii care angajeaza forta de munca fara a duce
evidenta respectiva si a face defalcari in Bugetul asigurarilor sociale,
remunereaza angajatii mult sub nivelul salariului mediu pe tara, ba
chiar de multe ori nu le platesc deloc activitatea prestata. Pentru a
inlatura regimul salahorial, in conformitate cu legea propusa,
angajarea in campul muncii se va face in baza contractelor
individuale de munca care vor fi inregistrate la Directia Generala de
Munca, Protectie Sociala si Familie. Angajatorul care na intocmit
contractul individual de munca cu angajatul va fi sanctionat.
Constatarea si sanctionarea contraventiilor se va face de catre
Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, precum si de
structurile sale in teritoriu.
67

Legea cu privire la contractul de management


Legea tinteste schimbarea radicala a relatiilor dintre patron si
administrator in scopul impulsionarii activitatii economice a multor
unitati economice de stat. Legea regleamenteaza relatiile dintre
manager si unitatea economica. In aceasta lege sunt descrise calitatile
persoanelor care pot fi angajate in calitate de manager, conditiile de
transparenta a concursului de selectare si angajare a managerului.
Managementul intreprinderilor de stat a fost reglementat foarte putin
in Republica Moldova, fapt ce se datora in parte influentei puternice
pe care au exercitat-o in acest sens directorii intreprinderilor de stat,
numiti pe criterii politice, care erau constienti de capacitatile lor
mediocre si neputinta de a activa intr-un mediu competitional.
Parti ale contractului sunt intreprinderea cu capital majoritar de stat,
reprezentantul ministerului sau al autoritatii executive a administratiei
locale, in subordinea careia se afla intreprinderea, si managerul.
Managerul va fi platit, prin acordul partilor, cu o plata lunara si din
participarea la profitul societatii.

Legea cu privire la cantinele de ajutor social


Aceasta lege reglementeaza unul din mijloacele de combatere a
saraciei, cum ar fi cantinele de ajutor social. In conditiile de
pauperizare a marii majoritati a populatiei, lipsei locurilor de munca,
salariului mediu derizoriu este de datoria statului sa se gandeasca la
cei saraci si la ajutorarea lor.
Cantinele de ajutor social vor functiona in subordinea Consiliilor
locale si vor presta servicii sociale gratuite sau contra unui cost
simbolic persoanelor aflate in situatii sociale sau medicale deosebite.
Cererile pentru acordarea de servicii de asistenta sociala sunt aprobate
de catre primar sau o persoana imputernicita de el. Finantarea se face
din bugetele locale.
Cuantumul alocatiei zilnice de hrana pentru o persoana se stabileste si
se indexeaza prin hotarare de Guvern.
Legea cu privire la infiintarea si functionarea Fondului de
garantare a depozitelor in sistemul bancar
Legea impune crearea unui mecanism de garantare a depozitelor
bancare, in scopul ridicarii increderii oamenilor in sistemul bancar,
fapt ce ar avea efecte asupra economiei in ansamblu. Republica
Moldova are nevoie de aceasta lege, mai ales in perioada de tranzitie.
Chiar si in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, cum ar fi
68

Statele Unite ale Americii, functioneaza un mecanism de garantare a


depozitelor bancare.
Incepand cu 1990, in Republica Moldova au falimentat (uneori
intentionat) mai multe banci: Basarabia-Bank, Intreprinz-Bank,
Bancosind, Guinea Bank, Bucuria Bank, etc. Majoritatea
deponentilor nu-si pot recupera depunerile in aceste banci. Situatia
materiala a populatiei este atat de precara, incat pierderea unei sume,
oricat de mici, se resimte greu.
Proiectul de lege in cauza prevede crearea Fondului de garantare a
depozitelor bancare care este gestionat de un Consiliu de administratie
format din 7 persoane:
2 membri numiti de Banca Nationala, 2 membri numiti de Asociatia
Bancilor, 1 membru numit de Ministerul Finantelor, 1 membru numit
de Ministerul Justitiei si
1 reprezentant al Sindicatelor.
Scopul Fondului este de a garanta achitarea depozitelor constituite la
banci de catre persoanele fizice.
Legea cu privire la reglementarea raporturilor de drept
international privat
Proiectul de lege cu privire la reglementarea raporturilor de drept
international privat urmareste, in primul rand, ajustarea normelor de
drept ale Republicii Moldova la standardele internationale. Aceasta
lege este strict necesara si actuala, avand in vedere deschiderea spre
exterior a Republicii Moldova si contactele tot mai frecvente ale
cetatenilor cu strainatatea.
Aprobarea acestui proiect va permite reglementarea diferitor raporturi
care iau nastere intre cetatenii Republicii Moldova si cetatenii altor
state, atat in tara, cat si in strainatate. Astfel vor fi reglementate
raporturile de casatorie, divort, drepturile parintesti, adoptie, alte
raporturi civile, instituirea tutelei si a curatelei, relatiile de proprietate
etc.
De asemenea in lege sunt stipulate conditiile de activitate pe teritoriul
tarii a persoanei juridice straine, reprezentarea legala a persoanei
fizice lipsite de capacitate de exercitiu si a persoanei juridice in
cazurile in care se afla in incetare de plata. Este descrisa constituirea,
transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra mijloacelor de
transport, emiterea de actiuni nominative, la ordin, sau la purtator,
precum si de obligatiuni.
De asemenea, sunt reglementate nasterea, continutul si stingerea
drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectuala, ale
69

dreptului de proprietate industriala; obtinerea reparatiei materiale si


morale; formele de publicitate, etc.
Proiectul de lege propus a fost respins de catre comisia sesizata in
fond, Comisia juridica, pentru numiri si imunitati (presedinte Eugen
Rusu PRCM).
In sedinta in plen a Parlamentului, proiectul a fost de asemenea
respins.
Legea cu privire la stimularea investitiilor directe
Adoptarea acestei legi, precum si a altor legi in domeniul atragerii de
investitii, are ca obiectiv refacerea economiei nationale prin
reglementarea pozitiva a aspectelor juridice ce privesc investitiile
directe. Legea a fost elaborata pentru a egala in drepturi investitorii
autohtoni si cei straini, precum si pentru a stimula investitiile directe.
Una din cele mai stringente si actuale probleme este lipsa investitiilor,
in particular, celor directe. Investitorii straini au anumite facilitati fata
de cei autohtoni, si totusi, ei sunt reticenti in a investi in Republica
Moldova, din anumite motive: piata destul de mica, instabilitatea
politica si economica, lipsa unei strategii bine determinate si de lunga
durata. Din aceasta cauza cuantumul investitiilor straine in acest
teritoriu este destul de modest. In acest rastimp au aparut investitori
autohtoni, dar care sunt privati de anumite facilitati pe care le au
investitorii straini.
Esenta Legii o constituie garantiile si facilitatile comune:
- posibilitatea efectuarii de investitii in orice domeniu si in orice forme
juridice prevazute de lege;
- egalitatea de tratament just , echitabil si nedescriminatoriu pentru
investitorii autohtoni sau straini, rezidenti sau nerezidenti;
- garantii impotriva nationalizarii, expropierii sau altor masuri cu efect
echivalent;
- facilitati vamale si fiscale;
- posibilitatea utilizarii amortizarii accelerate;
- posibilitatea deducerii cheltuielilor pentru publicitate din profitul
impozabil;
- posibilitatea angajarii de cetateni straini, in conformitate cu
prevederile legale in vigoare, etc.
De aceste facilitati nu vor beneficia investitorii care opereaza in zone
economice libere reglementate prin legi speciale.
Legea mai prevede si un sir de garantii si facilitati specifice pentru
investitorii straini sau nerezidenti, cum ar fi dreptul de transfera in
strainatate, fara nici un fel de restrictii, dupa plata impozitelor si a
taxelor legale, urmatoarele venituri, in valuta liber convertibila:
70

- dividentul sau beneficiul obtinut de la o societate comerciala,


persoana juridica moldoveneasca, in cazul in care sunt actionari sau
asociati;
- venitul obtinut in cazul unei asociatii in participatiune, precum si
veniturile obtinute din vanzarea actiunilor sau a partilor sociale;
- sumele obtinute din lichidarea unei societati comerciale, potrivit
legislatiei in vigoare;
- alte venituri, conform formei de realizare a investitiei.
Lege propusa a fost adoptata doar in prima lectura.
Modificarea Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace
banesti, marfuri si servicii provenite din tranzactiile economice
externe
Prezenta Lege initiaza masuri noi pentru sporirea responsabilitatii
agentilor economici pentru repatrierea mijloacelor banesti si materiale,
deoarece parghiile de influenta existente sunt insuficiente. Sume
importante in valuta forte nu se intorc in Republica Moldova,
ramanand in bancile din strainatate.
Responsabil de repatrierea valutei este Ministerul Finantelor, care in
baza datelor prezentate de Banca Nationala a Moldovei si a
Departamentului Controlului Vamal constata contraventiile si aplica
sanctiuni financiare pentru nerespectarea de catre agentii economici a
legislatiei in acest domeniu.
Conform informatiei Bancii Nationala a Moldovei peste de 200 de
agenti economici au restante la repatrierea valutei si/sau marfurilor pe
un termen de la un an pana la patru ani.
Repatrierea mijloacelor valutare din exportul de marfuri, conform
informatiei prezentate de bancile comerciale, transformat in lei
moldovenesti la cursul oficial al Bancii Nationale, a constituit la
01.02.2000:
termen de 90 zile
- 1 342,5 mil lei;
termen de 180 zile - 484,7 mil lei;
termen de 360 zile - 56,1 mil lei;
Sumar
- 1 883,3 mil lei.
Acesta suma reprezinta aproximativ 80 la suta din volumul exportului.
Mijloacele valutare nerepatriate, in baza informatiei livrate de bancile
comerciale si Departamentului Vamal, exprimat in lei moldovenesti la
cursul oficial al Bancii Nationale, constituia la aceeasi data:
termen de 90 zile - 306,5 mil lei;
termen de 180 zile - 111,9 mil lei;
termen de 360 zile - 61,7 mil lei;
71

Sumar
- 480,1 mil lei, ceea ce reprezinta cca 20% din volumul
exportului.
O monitorizarea mai eficienta asupra repatrierii mijloacelor banesti,
marfurilor etc., provenite din tranzactiile economice externe, ar
contribui la sporirea controlului valutar, dezvoltarea pietei valutare,
aparitia posibilitatii blocarii transferurilor nemotivate de mijloace
valutare.
Inexistenta controlului asupra repatrierii intr-o economie in tranzitie,
cand tarile vecine au instituit asemenea control, va avea un rezultat
negativ pentru economie negativ trecerea fluxului de valuta peste
hotare, avand la baza contracte fictive de import, prestari de servicii,
precum si pseudoexport. Aceste mijloace vor ramane in strainatate si
vor lucra in favoarea altor tari. Ca urmare se vor micsora rezervele
valutare ale tarii, va spori cererea neintemeiata de valuta straina pe
piata valutara interna.
Mijloacele nerepatriate, de regula, intra ilegal pe teritoriul Republicii
Moldova pentru a fi ilicit utilizate in procesul de privatizare.
Comisia pentru buget si finante (presedinte Valeriu Muravschi),
responsabila de prezentarea acestui proiect de Lege plenului
Parlamentului, a decis respingerea lui.
Modificarea si completarea Legii privind societatile pe actiuni
Legea privind Societatile pe Actiuni necesita unele modificari
operative, daca nu chiar elaborarea unei noi legi despre societatile
comerciale, unde ar fi reglementate activitatea tuturor formelor de
societati economice.
Modificarile si completarile propuse in acest proiect de lege vizeaza:
- drepturile actionarilor, si in primul rand, a actionarilor mici;
- regulile ce tin de adunarea generala a actionarilor;
- alegerea Consiliului de administratie si/sau numirea executivului
societatii;
- alegerea comisiei de cenzori;
- modificarea capitalului social al societatii;
- cerintele fata de persoanele de conducere a societatii;
- responsabilitatea persoanelor de conducere a societatii etc.
In proiect se avantajeaza cetatenii Republicii Moldova. Se stie ca
unele societati promovau intentionat in functii de conducere cetatenii
straini, folosindu-se de lacunele legislatiei, care este in reformare si
conform careia ei, practic, nu puteau fi trasi la raspundere. Cazurile
Livsit de la Petrolbank, Popov si Golic de la Banca de Economii
72

sunt bine cunoscute si din activitatea Comisiei de ancheta a


Parlamentului Republicii Moldova.
Proiectul mentionat a fost adoptat de catre Parlament, insa cu multe
omiteri. Nu au fost acceptate modificarile ce stipulau ca membrii
conducerii societatii pe actiuni, precum si membrii Comisiei de
cenzori sa fie cetateni ai Republicii Moldova. Deasemenea nu au fost
luate in consideratie propunerile ce tin de sanctionarea fondatorului,
administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societatii
in caz de prezentare cu rea-credinta a datelor false in rapoarte, situatii
financiare, bilanturi, precum si alte incalcari.
Legea pentru sprijinirea exporturilor
Aceasta Lege a fost conceputa pentru sustinerea exportatorilor
autohtoni.
Potrivit proiectului, impozitul pe profit se reduce cu 50% in cazul
contribuabililor care incaseaza venituri din exportul de bunuri si
servicii, precum si din prestari de servicii internationale, pentru partea
din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in
volumul total al veniturilor.
Anual, prin legea de aprobare a bugetului de stat, vor fi prevazute
sume pentru bonificarea tuturor dobanzilor aferente creditelor
contractate de catre agentii economici pentru export.
Guvernul va initia si va finanta actiuni de promovare a exporturilor,
prin organizarea de targuri si expozitii, simpozioane si conferinte.
Sumele necesare finantarii acestor actiuni vor fi evidentiate distinct in
bugetul de stat si nu vor fi mai mici de 0,2% din volumul in valuta al
exportului realizat in anul anterior.
Aceste privilegii vor fi acordate numai exportatorilor care au repatriat
mijloacele banesti, marfurile si serviciile provenite din tranzactiile
economice externe.
Legea privind organizarea si functionarea Radioteleviziunii
Republicii Moldova
Prezenta lege are drept scop principal transformarea actualei
Companii Teleradio-Moldova intr-o adevarata institutie publica a
audiovizualului,
autonoma
si
independenta
editorial

Radioteleviziunea Republicii Moldova. Proiectul prevede, de


asemenea, pentru prima data in istoria mass-media din Republica
Moldova, un statut al ziaristului de radio si televiziune.
Conform Legii propuse, Radioteleviziunea, ca factor principal de
realizare a obiectivelor generale de informare si educare, va fi obligata
73

sa prezinte, in mod obiectiv, impartial, realitatile vietii social-politice


si economice, sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra
treburilor publice, sa militeze pentru cultivarea demnitatii umane,
adevarului si justitiei.
In acest sens, programele de radio si televiziune sunt ocrotite de orice
ingerinte ale autoritatilor publice, precum si de influentele oricaror
partide, formatiuni social-politice, sindicate, organisme comerciale si
economice sau grupuri de presiune; se prevede acordarea spatiului de
emisie pentru toate partidele politice reprezentate in parlament in
conformitate cu ponderea exponentilor acestora in forul legislativ.
Legea reglementeaza modul de alegere si numire a conducerii
serviciului public de radioteleviziune. Ea va fi asigurata de Consiliul
de administratie, directorul general si comitetul director.
La capitolul activitate financiara se propune introducerea unei taxe de
abonament de radio si televizor obligatorie pentru toti posesorii
receptoarelor de radio si TV. Taxa este o garantie a dreptului
cetateanului la cuvant si la informatie deplina, corecta si obiectiva.
Introducerea ei va asigura caracterul cu adevarat public al
Radioteleviziunii.
Guvernul, in avizul sau, semnat de Ion Sturza, prim-ministru la acea
data, considera inoportuna adoptarea unei legi separate privind
organizarea si functionarea Radioteleviziunii. Aceasta pozitie este de
inteles, atata timp cat actuala Companie Teleradio-Moldova este sub
controlul total al partidului sau si al comunistilor.
Responsabila de prezentarea proiectului de lege in
plenul
Parlamentului a fost Comisia pentru cultura, stiinta, invatamant si
mijloace de informare in masa (presedinte Gheorghe Duca,
exponentul Partidului Democrat). Discutiile din comisie au generat
opinii contradictorii si, in final, Comisia s-a pronuntat impotriva
adoptarii acestei legi.
Modificarea legii partidelor privind interzicerea partidelor de
orientare fascista, nazista si comunista
Pentru a nu admite inradacinarea si propagarea ideologiilor nocive,
comuniste, fasciste si naziste, in Republica Moldova, grupul
parlamentar crestin-democrat a initiat modificarea Legii privind
partidele si alte organizatii social-politice. Astfel, se propune
introducerea unui nou alineat in articolul 4 Bazele activitatii
partidelor si altor organizatii social-politice cu urmatorul continut:
In Republica Moldova este interzisa crearea si activitatea partidelor si
altor organizatii social-politice de orientare fascista, nazista sau
comunista.
74

Prin urmare, proiectul de lege propus de deputatii crestin-democrati


propune si interzicerea simbolicii respective:
Este interzisa folosirea de catre partide si alte organizatii socialpolitice a denumirii si simbolicii fasciste, naziste sau comuniste(...)
In fine, proiectul obliga partidele si alte organizatii social-politice
inregistrate sa-si modifice statutele timp de o luna de la intrarea in
vigoare a legii, pentru a le aduce in conformitate cu aceasta.
Partidele lui Diacov, Voronin si Snegur nu au sustinut ideea includerii
pe ordinea de zi a examinarii de catre legislativ a acestei legi.
Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea
securitatii ca politie politica
Proiectul prezentat de deputatii crestin-democrati se bazeaza pe
experienta celorlalte state din fostul bloc comunist, care au initiat legi
privind deconspirarea organelor de securitate ca politie secreta, numite
si legi ale lustratiei.
Legea urmareste asigurarea dreptului fiecarui cetatean de a avea acces
la informatiile din propriul dosar tinut de politia secreta.
Presedintele Republicii, deputatii, membrii Guvernului, reprezentantii
puterii judecatoresti si ai mass-media, alti demnitari cu functii de
raspundere in stat, inainte de a accede in posturile lor, trebuie sa-si
declare si sa-si certifice neapartenenta la structurile fostei politii
politice secrete, garantand astfel capacitatea de a fi liberi in luarea
deciziilor in interesul statului si al cetatenilor lui.
Proiectul reglementeaza si accesul la dosarul persoanelor care
candideaza pentru functii publice:
Legea defineste si notiunile de colaborator si agent al organelor de
securitate ale statului.
Pentru a administra implementarea proiectului de lege propus,
articolul 7 prevede crearea Consiliului National pentru Studierea
Arhivelor Politiei Politice. In fine, pentru a evita abuzurile si a asigura
o eficienta aplicare a legii, articolul 24 prevede raspunderea penala,
civila si administrativa pentru nerespectarea prevederilor legii.
Este de remarcat ca, desi toate Comisiile permanente ale
Parlamentului au sustinut acest proiect de lege, Comisia pentru
securitatea statului si asigurarea ordinii publice (condusa de Maria
Postoico, Partidul Comunistilor), care a prezentat raportul asupra
proiectului de lege in plenul Parlamentului, conchide ca proiectul de
lege privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca
politie politica in varianta propusa, la moment, nu este actual pentru
Republica Moldova si adoptarea lui este inoportuna. Exact aceeasi
75

concluzie este expusa si in avizul Guvernului, semnat de Dumitru


Braghis.

Campul politic partide si aliante


In data de 25 s-a incheiat depunerea listelor la Comisisa Electorala
Centrala. PPCD a reusit sa fie primul incris in buletine, prezentantu-se
la CEC in data de 12 ianuarie, la ora 6.00 dimineata, cu listele
complete (ordinea tiparirii in buletinele de vot este ordinea sosirii si
inscrierii la CEC). Campania electorala va dura 45 de zile, jumatate
din durata normala iar ziua alegerilor este fixata in data de 25
februarie. Costul oficial al campaniei 7 milioane de lei, adica
aproximativ 500 000 de dolari. Din numarul total de 2. 800. 000 de
alegatori inscrisi pe liste, peste 500 000 se afla in Transnistria.
Autoritatile de la Tiraspol au refuzat sa admita organizarea sectiilor de
votare pentru alegerile parlamentare de la 25 februarie pe motiv ca
Transnistria este un stat separat in care R. Moldova nu are
reprezentanta diplomatica.
Nici la Comrat nu vor avea loc alegeri, Adunarea Populara a
Gagauziei este nemultumita ca in Parlamentul Republicii Moldova nu
exista deocamdata deputati din UTA Gagauzia. Pentru a obtine
bunavointa Comratului Guvernul Republicii Moldova a aprobat
transmiterea patrimoniului de stat in proprietatea publica a UTA
Gagauzia, la inceputul lunii ianuarie. Cota statului in capitalul social
al intreprinderilor transmise in gestiunea Gagauziei era de 64-96 %.
Astfel in proprietatea Gagauz-Yeri s-au transmis SA "Ekini"
(Comrat), SA "Berechet" (Ciadir-Lunga), Fabrica de fermentare a
tutunului din Ciadir-Lunga, SA "Arnaut - Petrol", "Ciadir-Petrol" si
"Vulcanesti-Petrol", precum si reteaua de irigare a lacului Ialpug. Din
lista respectiva a fost exclusa deocamdata Fabrica de vinuri
"Chirsova", intreprinderea urmind a fi cedata Gagauziei dupa
rambursarea totala a creditului de 5 mln. dolari americani, suma de
care fabrica a beneficiat sub garantia Guvernului Republicii Moldova.
Cu toate acestea in 10 ianuartie deputatii din Comrat au transmis
Parlamentului si Presedintiei de la Chisinau dorinta lor ca in Legislativ
sa aiba mandate asigurate cel putin 4 deputati gagauzi. Voronin s-a
deplasat la Comrat si le-a cerut deputatilor din Adunarea Populara a
autonomiei gagauze sa semneze un acord de sustinere a PC in
alegerile parlamentare introducand in schimb in listele de electorale
ale PC opt candidati de nationalitate gagauza, inclusiv primul baskan
76

(guvernator) al Gagauziei, Gheorghi Tabunscic. Gagauzia este


considerata, in mod traditional, o regiune "rosie" a Moldovei, in
ultimele alegeri parlamentare, din 1998, PCM a obtinut peste 70 la
suta din voturile alegatorilor gagauzi.
Alti 600 000 de alegatori nu vor putea fi prezenti deoarece se afla
peste granite, la munca. Oficial, peste hotarele Republicii Moldova nu
s-ar afla decat in jur de 13 000 de cetateni ai Moldovei cu drept de vot,
respectiv in Rusia - 7 358 , Cehia - 1 501, Grecia - 2 783 si Israel 759 de cetateni. Cei aflati ilegal peste granite nu vor veni la vot, in
circumscriptiile care vor fi organizate la ambasade, deoarece se tem ca
vor fi luati in evidenta si vor avea de suferit.
Lista partidelor si Blocurilor inscrise in campania electorala:
In Moldova sunt inregistrate 31 de partide si formatiuni politice.
Dintre acestea s-au inscris la CEC, in ordine: Partidul Popular
Crestin Democrat (PPCD) Blocul Electoral "Credinta si Dreptate"
(BECD) Partidul Comunistilor (PC) Partidul National Liberal
(PNL) Miscare Social-Politica pentru Ordine si Dreptate (MSPOD)
Partidul Renasterii si Concilierii (PRC) Partidul Democrat (PD)
Partidul Taranesc Crestin Democrat (PTCD) Alianta Juristilor si
Economistilor (AJE) Blocul Electoral "Edinstvo" (BEE) Valeriu
Ghiletchi (candidat independent) Miscarea Social-Politica
Republicana "RAVNOPRAVIE" (MSPRR) Partidul National
Taranesc Crestin Democrat (PNTCD) Blocul Electoral "Plai Natal"
(BEPN) Partidul Fortelor Democratice (PFD) Partidul Democrat
Agrar (PDA) Blocul Electoral "Alianta Braghis" (BEAB)
Partidul National Taranesc Crestin Democrat din Moldova, este
condus de Valeriu Muravschi, iar Miscarea social-politica republicana
"Ravnopravie", de Vladimir Climenco.Partidul National Taranesc
Crestin Democrat si Miscarea social-politic "Ravnopravie" nu au
trecut pragul electoral in alegerile din martie 1998 si nu au avut
reprezentare in Parlamentul dizolvat.
Partidul Democratiei Sociale "Furnica", condus de Ion Gutu, si
Miscarii social-politice "Plai Natal", lider Vladimir Babii, au constituit
Blocului electoral "Furnica"- "Plai Natal". La Bloc urma sa fie cooptat
Partidului Social-Democrat, condus de Oazu Nantoi. Oazu Nantoi
negocieaza atat cu liderii Blocului "Furnica" - "Plai Natal" cat si cu cei
ai Partidului Democrat, condus de Dumitru Diacov, in vederea
formarii unei coalitii electorale.
Democratii au anuntat insa ca merg singuri la alegeri.
77

Alianta "Edinstvo" este compusa din Partidul Republican din


Moldova, condus de Valeri Efremov, si Partidul Socialistilor din
R.Moldova, condus de Veronica Abramciuc.
In "Alianta Braghis" intra Partidul "Forta Noua", Uniunea Muncii,
Partidul Socialistilor, Miscarea "Speranta" si Uniunea Centrista din
Moldova.
Ar mai putea face parte Miscarea social-politica "Plai Natal" si
Partidul Democratiei Sociale "Furnica", care au semnat anterior
acordul de constituire a unui bloc electoral comun, pentru a participa
la alegeri.

Miza alegerilor din 25 februarie 2001

Alegerile din acest an sunt poate cele mai importante din ultimul
deceniu, atat pentru Chisinau dar si pentru Bucuresti. Principalii
concurenti electorali considera actuala campanie pentru alegerea
parlamentului drept una cruciala. Miza in aceste alegeri, generate de
incapacitatea alegerii presedintelui tarii, este dubla.
Circumstantele desfasurarii actualei campanii nu sunt in nici un fel
similare cu cele din campaniile precedente. O prima particularitate a
campaniei electorale in curs de desfasurare este ca dupa modificarea
Constitutiei principala problema politica a devenit alegerea unui
parlament functionabil. De aceea, partidele parlamentare cu sanse
mari nu mai doresc sa formeze aliante si blocuri electorale cu partidele
extra-parlamentare si cu cele mici, chiar daca astfel de aliante le-ar
ajuta sa se departeze de pericolul prabusirii sub pragul electoral de
6%. Acest lucru inseamna ca fragmentarea politica de pana acum se
diminua intr-o proportie semnificativa.
In plus, pe de alta parte, acum castigatorii iau totul, si administratia
statului si televiziunea si bancile si Presedintia. Cine reuseste sa obtina
acum un procent rezonabil, ceea ce spera PPCD, va fi in masura sa se
aseze la masa pentru negocieri. Multe partide vor disparea, iar
configuratia politica de acum va cinta pentru multa vreme de acum
78

incolo, fiind rezultatul unei decade de maturizare politica atat a


elctoratului cat si al clasei politice.
Alegerile in baza listelor de partid determina in mod hotaritor
comportamentul electoral al cetatenilor. Alegatorii sint ghidati, in
primul rind, de imaginea liderilor, adica a capilor listelor de candidati
iar din acest punct de vedere rezultatele alegerilor pot fi estimate cu un
anumit grad de precizie, desi surprizele nu sint excluse. Pe parcursul
campaniilor electorale precedente electoratul moldovenesc si-a
demonstrat fidelitatea fata de lideri al caror rating a oscilat pe
parcursul a 5 campanii electorale precedente in limite nesemnificative.
Dar acest fenomen de fidelitate electorala este caracteristic doar pentru
doua categorii de lideri politici - cea reprezentata de fosta elita
sovietica, care s-a aratat capabila de a se adapta la noile circumstante
politice, si cea reprezentata de liderii miscarii de renastere nationala de
acum 10 ani a caror credibilitate si experienta politica s-au consolidat
in lupte politice cu implicarea a maselor largi ale populatiei.
Din ultima categorie fac parte, in primul rind, liderii Partidului
Popular Crestin Democrat. Din prima - liderii asa numitelor partide
centriste si ai partidului comunistilor. De aceea, comportamentul
electoratului de dreapta ori de stanga este mai usor sa-l prezici.
Estimarile plauzibile privitoare la sansele concurentilor electorali ar
putea pleca pornind de la performantele din ultimele doua campanii
electorale (1998, 1999).
La extremitati lucrurile sunt relativ clare Voronin mizeaza pe
aproximativ 50 de mandate Iurie, care a dat o lovitura prin alaturarea
cu generalul Nicolae Alexei, un tip extrem de dur, o celebritate a
Moldovei cunoscut pentru faptul ca a lichidat in corpore cinci grupari
mafiote de racketi, va obtine in jur de 8-10 la suta, ceea ce va insemna,
la redistribuire, o suma de 14-15 mandate in Parlament. Daca va
obtine acest scor Iurie se poate spune ca a invins, deoarece nici un joc
in parlament nu se va putea face fara formatiunea sa. Totusi nici aici
nu sunt excluse surprizele deoarece cele doua partide au avantajul ca
se intaresc reciproc, prin opozitie directa. Iurie ar putea sari de
procentele estmate daca va reusi sa capteze un segment foarte
important, al electorilor fara decizii si directii clare de vot.
Este vorba de un procent insemnat, estimat la aproximativ 20 la suta
sau chiar mai mult. Pentru zapacirea electoratului s-au mai lansat in
campanie, pe linga cele 5 - 6 formatiuni cu sanse electorale reale, si
vreo 10 formatiuni care vor fi simpli figuranti, dar care vor fura, care
impreuna cu candidatii independenti, mai bine de 20 la suta din voturi.
Acest procent constituie o insemnata prada electorala, reprezantant
obiectul principalei confruntari mai ales dintre comunisti si crestin
79

democrati. Doar aceste doua partide au o strategie de marire a scorului


electoral pe seama voturilor risipite de figurantii la alegeri, voturi care
vor reveni proportional invingatorilor.
Aceasta strategie se bazeaza, pe accentuarea componentei sociale a
mesajului politic, respectiv va fi pus accentul pe masajul justitiar, va fi
punctat jaful si distrugerea economica a tarii de catre democrati si
readucerea lui intr-o albie emotionala. Aducerea in fruntea listei a
generalului Alexei, taierea oricaror punti de dialog cu toti ceilalti
competitori, lansarea unor dure acuze si a unui mesaj anticoruptie
foarte temeinic documentat, sub forma unor materiale care pareau sa
vina dinspre departamentul condus de general, obtinandu-se astfel un
transfer de autoritate dinspre politie catre PPCD, constituie tot atatea
atuuri in campania crestin-democratilor. In general se poate observa,
comparativ cu toate celelete campanii electorale din urma, ca
formatiunea Partidului Popular a reusit o serioasa schimbare de
macaz, respectiv si de imagine si de mesaj, smulgandu-se din zona
idealista si intrand din ce in ce mai apasat intr-un tip de actiune
politica cu caracter pragmatic, cu priza preponderent sociala si
justitiara, o abordare realista si deci cu mai mari sanse de succes, fata
de anii precedenti.
Comunistii i-au declarat public deja pe crestin-democrati drept
principali adversari politici. La rindul lor, crestin-democratii n-au
ezitat sa profite de aceasta situatie, declarind ca accepta cu entuziasm
acest rol care le ofera posibilitatea polarizarii totale a disputei politice.
Ambele formatiuni capitalizeaza rolul exclusiv pe care il detin pentru
intreg segmentul politic de stinga ori de dreapta, diminuind rolul
formatiunilor ce pretind la electoratul de pe aceste segmente.
Sloganul crestin-democratilor - voteaza util, chiar daca nu-ti place
formatiunea, vine sa confirme aceste planuri. La rindul lor, comunistii,
prin comportamentul lor agresiv si victorios, mizeaza a priori pe
electoratul indecis. Atacurile dure la adresa Comisiei Electorale
Centrale, invinuirea acesteia de partizanat, incercarea de a obtine o
imagine de victimzare sint indreptate spre sporirea simpatiilor
electoratului de stinga. In plus, sunt avantajati si de sinceritatea cu
care isi declara scopurile si care chiar le poate mari credibilitatea, in
raport cu celelalte formatiuni care in realitate apartin, insa mai mascat
aceluiasi centru. Spre exemplu, comunistii ascund deloc ca tinta lor
este integrarea tarii in CSI, nu in Uniunea Euroepana, aderarea la
Uniunea Rusia Belarus si nu fac nici un secret din suportul electoral
promis formatiunii lor de catre liderii Rusiei, stiind ca astfel de
informatii n-au cum sa le strice imaginea in fata electoratului de
stinga, ci dimpotriva, le aduce votul rusofonilor si a tuturor
80

nostalgicilor celor care ofteaza dupa vechea Uniune Sovietica,


neavand deocamdata altceva la dispozitie decat integrarea in Uniunea
Rusia -Belarus
La centru se da batalia ce mare tot pentru procentele de control.
Segmentul de centru al spectrului politic a fost intotdeauna rivnit de
asa numitele partide centriste ce se succed la putere in dependenta de
conjunctura politica si sustinerea directa a functionarilor de cel mai
inalt nivel. Caracteristic pentru aceste partide este migratia frecventa a
liderilor lor catre alte formatiuni politice create ad-hoc pentru perioada
electorala.
Lupta la asa zisul centru se va da intre Partidul Democrat (lider - Ion
Sturza) si "Alianta Braghis", condusa de primul ministru, iar ambele
formatiuni se vor adresa, si vor incerca sa capteze practic acelasi
segment electorat. Capi de lista ale ambilor formatiuni sint politicieni
tineri, numai ca unul a fost deja prim ministru, iar altul mai este.
Diferenta esentiala, insa, este faptul ca Partidul Democrat a pierdut
sustinerea presedintelui Lucinschi, iar "Alianta Braghis" este lansata
cu sprijinul acestuia.
Marele avantaj al lui Braghis nu este doar suportul lui Lucinschi ci si
pozitia de prim ministru pe care o detine. Transferul de autoritate de la
institutii sau functionari publici catre candidatii pe care ii sustin in
alegeri, le asigura din start acestora un suport electoral estimat a fi in
limitele a 10 - 15 % din voturile alegatorilor. Din acest punct de
vedere "Alianta Braghis" poate conta pe un rezultat bun, chiar daca
selectia eclectica a listei sale de candidati precum si calitea acestora
prezinta un pericol pentru viitorul acesteia.
Accentuarea "centrismului" presupune o oferta tuturor alegatorilor
care resping extremitatile, dar principalul efort va fi indreptat spre
devalidarea Partidului Democrat. Performantele electorale ale
Partidului Democrat in campaniile electorale precedente au fost de
aproximativ 18 %. Pe principiul vaselor comunicante succesul
"Aliantei Braghis" ca fi proportional cu insuccesul Partidului
Democrat, la fel cum 3 ani in urma succesul acestuia din urma a avut
la baza ruinarea Partidului Democrat Agrar, aflat pe atunci la putere.
Totusi, Partidul Democrat are bani, sponsori putenici, structuri
teritoriale dezvoltate; membri ai partidului in functii de conducere a
administratiei publice locale; acces la mijloace de informare in masa.
Partidul Democrat si Partidul Renasterii si Concilierii, condus de
Mircea Snegur, au perfectat o intelegere (secreta, cred ei) de a se
sustine reciproc in vederea cuceririi electoratului de centru-stinga si
respectiv de centru-dreapta, precum si de a face front comun impotriva
expansiunii "Aliantei Braghis". Partidul Democrat il are drept cap de
81

lista pe fostul premier Ion Sturza. Iar printre cei inclusi in lista
electorala vor fi si Alexandru Muravschi, Vladimir Filat si Anatol
Arapu, ex-ministri in Cabinetul Sturza.
PRCM a fost constituit in 1995 de catre presedintele Republicii
Moldova de atunci, Mircea Snegur. La alegerile prezidentiale din
1996, PRCM a sustinut candidatura lui Mircea Snegur pentru functia
de sef al statului. Atit la alegerile parlamentare din 1998, cit si la cele
locale din 1999, PRCM a participat in cadrul blocului electoral
Conventia Democrata din Moldova (CDM). La alegerile din 1998 a
obtinut 26 de mandate de deputat, 12 dintre care au revenit membrilor
PRCM.
Rusia este cam rece in ultima vreme cu Lucinschi, daca luam in seama
tratarea cu refuz a premierului Braghis in problema suportului pentru
contractarea gazelor naturale. La jumatatea lunii ianuarie, Braghis s-a
deplasat la Moscova, unde a incercat, cu evidenta intentie electorala
perfectarea unui contract pe care guvernul Rusiei l-a respins,
amanand-ul pana dupa alegeri.
In timpul vizitei Braghis s-a intalnit cu intrevederi cu presedintele
Federatiei Ruse, Vladimir Putin, cu premierul Mihail Kasianov, cu
ministrul de externe Igor Ivanov, si cu Evgheni Primakov, seful
Comisiei de stat pentru solutionarea problemei transnistrene. Scopul
anuntat al vizitei era semnat acordul-cadru interguvernamental privind
livrarea gazelor rusesti catre Moldova in anul 2001. Insa acest acord
nu a fost semnat desi premierul rus Mihail Kasianov si-a exprimat
satisfactia in legatura cu decontarile curente ale Moldovei pentru
gazele livrate, afirmand ca Moldova a achitate 83 la suta din livrarile
de gaze.pe anul 2000, acesta constituind cel mai inalt indice pentru
tarile CSI.
Cu toate acestea tot Kasianov a fost cel care a anuntat ca guvernul rus
nu va semna nimic pana la 25 februarie, anaunt care a fost un dus rece
pentru Braghis si Lucinschi, cu atat mai mult ca la Moscova, in
confarinta de presa, Braghis a fost pus, prin intrebari iscusite ale
jurnalistilor rusi, in postura penibila de a se justifica.
Soarta lui Petru Lucinschi si sa cariera politica depinde in mare
masura de procentele pe care le va lua Braghis, deoarece in functie de
aceste procente el isi va putea negocia o functie in conducerea
Comitetului Executiv CSI. Inca de anul trecut se stie ca Lucinschi a
perfectat cu Vladimir Fiodorov, adjunctul Secretarului Executiv al
CSI, conditiile numirii sale in organele de conducere ale CSI, iar intre
conditii se afla si obtinerea unui rezultat bun in alegeri, respectiv una
din pozitiile de control in Parlamentul de catre partidul sau, Blocul lui
Braghis.
82

Voronin in schimb a fost primit mult mai bine la Moscova. La


inceputul lunii ianuarie, deci inaintea lui Braghis, Voronin a fost
primit de Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse. Desi teoretic
se anuntase a fi o vizita protocolara, de maxim 25 de minute, conform
regulamentului, convorbirea cu Putin a devenit o discutie ampla care a
durat aproape o ora si jumatate. Voronin a lasat sa se inteleaga ca va
primi sprijin direct din partea lui Putin, in caz ca va ajunge presedinte.
Elementele principale ale programului lui Voronin invoca Uniunea
Sovietica in clar, fara ascunzisuri. Voronin vrea sa obtina atribuirea
statutului de cea de a doua limba de stat in Republica Moldova pentru
limba rusa,. sa modifice legea cu privire la limba romana, revenind la
glotonimul artificial al limbii moldovenesti, sa revizuiasca Legea cu
privire la impartirea administrativ-teritoriala a republicii, restabilind
statutul raioaneior, mai exact sa realizeze o forma de federalizare a
Moldovei care sa dea castig de cauza transnistrenilor lui Smirnov.
Tema Transnistriei a fost si subiectul principal pentru americani. In
ultima perioada la Chisinau este un adevarat dute vino, liderii
partidelor politice din Moldova fac vizite la Moscova, in timp ce
reprezentanti ai Statelor Unite si Marii Britanii vin la Chisinau.
Poate fi mentionata astfel vizita, la jumatatea lunii ianuarie a
negociatorului special al SUA pentru conflictele din Noile State
Independente, Carey Cavanaugh, care il contactase la Washington ,
inaintea vizitei sale la Chisinau, pe Ceslav Ciobanu, ambasadorul
Moldovei in SUA. Subiectul principal al discutiilor a fost tema
diferendului transnistrean. Se pare ca americanii sunt mai intersati ca
niciodata de Transnistria. Ambasadorul american, dupa ce s-a intalnit
cu oficalii Moldovei s-a dus si la Tiraspol unde s-a intalnit cu
Smirnov, aflat in dizgratia lui Putin. Putin l-a chemat pe Smirnov la
Moscova, tot la inceputul lunii ianuarie, si l-a admonestat aspru pe
Smirnov pentru tratamentul necorespunzator acordat partidului lui
Putin Edinsvo, care isi face campanie puternica in Trasnistria, dar
care intampina unele piedici din partea liderilor transnistreni.

Economia Moldovei

Cuprins
83

Anul economic 2000 .........................................


Pagubele aduse economiei de calamitati .....................
Somajul ....................................................
Indicatorul fondului locativ ...............................
Natalitatea ................................................
Salariul mediu pe economie .................................
Industria in 2000 ..........................................
Micile intreprinderi .......................................
Productia legumicola .......................................
Vinul ......................................................
Industria usoara ...........................................
Industria confectiilor textile .............................
Comertul

exterior .........................................

Tendinte ale comertului exterior al Republicii


Moldova ....................................................
Principalii parteneri ai Republicii Moldova in
comertul exterior ..........................................
Statele
CSI
58
la
suta
din
volumul
exporturilor Republicii Moldova ............................
Investitiile pe piata Moldovei .............................
Prezente economice occidentale .............................
Spania .....................................................
Statele Unite ..............................................
Marea Britanie .............................................
Japonia ....................................................
Italia .....................................................
Germania ...................................................
Australia ..................................................
Franta .....................................................
84

Turcia .....................................................
Elvetia ....................................................
FMI-ul si bugetul ..........................................
Sistemul bancar ............................................
Politica fiscala ...........................................
Conditiile in care activeaza agentii economici .............
Tranzactiile Bursiere ......................................
Piata de capital ...........................................
Evaziunea fiscala ..........................................
Afacerile ilicite mafia gulerelor albe ....................
Gruparile criminale ........................................
Retrospectiva economica a anului 1999 ......................

Anul economic 2000


Factologie statistici indicatori sociali economici

Cea mai mare realizare economica a anului trecut este deblocarea


relatiilor cu organismele financiare internationale, stopate in
noiembrie 1999. Pentru a obtine reluarea relatiilor cu creditorii
externi, Moldova a trebuit sa indeplineasca doua conditii principale sa voteze legile cu privire la privatizarea intreprinderilor din industria
vinului si tutunului, si sa adopte bugetul pe anul 2001 pana la 1
decembrie, 2000.
85

Desi a ramas problematica pana in ultima clipa, prima conditie a fost


indeplinita la 19 octombrie, cand Parlamentul a adoptat cu 54 de
voturi pentru si 36 impotriva pachetul de proiecte individuale privind
privatizarea intreprinderilor din industria vinului si cea a tutunului.
Cea de-a doua conditie - votarea Legii Bugetului pe 2001 - a fost
indeplinita cu numai opt ore inainte de expirarea termenului limita.
Dupa ce Moldova si-a onorat obligatiunile asumate, Consiliul Director
al FMI a aprobat un credit de 142 de milioane USD pentru R.
Moldova, iar Banca Mondiala - alocarea transei a doua de 20 mln
USD din Creditul pentru Ajustari Structurale precum si grantul
Guvernului olandez de 10 mln USD, pe care tot BM il administreaza.
In conditiile in care pe parcursul anului Republica Moldova a fost
lipsita de finantare externa, stabilitatea si chiar aprecierea leului
moldovenesc in raport cu dolarul SUA a fost o adevarata surpriza a
anului. Desi la 1 februarie 2000 a fost atins cel mai inalt curs leu/dolar
de la lansarea monedei nationale - 12.7178 lei pe dolar - anul 2000 a
fost cel mai stabil din ultimii trei ani. In noua luni, leul s-a depreciat
nominal cu numai 5.4% in raport cu dolarul, inregistrand insa o
apreciere de 8.7% in termene reale. Numeroasele prognoze, facute
inclusiv de oficialii de la BNM, despre o eventuala devalorizare a
leului in toamna nu s-au confirmat.
Tot din categoria rezultate pozitive ale anului intra si executarea
Bugetului de Stat la venituri. Este pentru prima data in ultimii cinci
ani cand Moldova a obtinut venituri mai mari decat conta la inceput de
an, inclusiv datorita reesalonarii datorii externe in suma de 12,8 mln
USD, reducerii emisiunii hartiilor de valoare de stat cu circa 60 de
milioane de lei si intarzierii cu plata contributiei in suma de 15 mln lei
in proiecte sprijinite de Banca Mondiala. Insa ca 65% din buget provin
din taxele pe import si doar 10-15% constituie veniturile din economia
reala, astfel ca o conjunctura nefavorabila pe plan extern ar dinamita
situatia financiara.
Un mare esec a fost insa amanarea pentru anul 2001 a scoaterii la
licitatie a MoldTelecomului, dupa ce Chisinaul a ratat incheierea in
primavara 2000 a Memorandumului cu Fondul Monetar International.
Guvernul spera sa acopere cu veniturile obtinute in urma privatizarii
Moldtelecomului deficitul bugetar pentru anul 2000, creat in urma
stoparii finantarii externe.
86

La inceputul lunii martie a fost stopata, fara nici un avertisment


special, livrarea de gaze naturale catre practic toti consumatorii pe
motiv de neplata. A fost nevoie de mai multe saptamani pentru a
restabili aprovizionarea cu gaze.
In primavara si vara Moldova a trecut prin cea mai cumplita seceta din
ultimii cincizeci de ani. Ministerul Agriculturii si Industriei de
Prelucrare a estimat pierderile la 6 miliarde de lei, in cele din urma,
culmea, recolta a fost mai mare decat in 1999.

Pagubele aduse economiei de calamitati


In toamna, in zilele de 27-28 noiembrie chiciura a deteriorat sute de
kilometri de retele eletrice si telefonice si peste 550 de localitati au
ramas fara lumina si legatura telefonica. Pierderile au fost estimate la
250 de milioane de lei. 76 de localitati din Republica Moldova
afectate de calamitatile naturale din 26-27 noiembrie trecut, dintre
care 41 - din judetul Orhei si 35 din judetul Soroca, nu au fost inca
rebransate la retelele de energie electrica.
Somajul
Numarul somerilor conform estimarilor Biroului International al
muncii, a depasit cifra de 131 mii de persoane, intre care 55,6 la suta sunt barbati, iar numarul persoanelor care sunt in somaj de mai mult
de 12 ani constituie aproximativ 60 la suta. Rata romajului pe anul
respectiv constituie 7,8 la suta.
Populatia economic activa a constituit in anul 2000 doar 46,3 la suta
din cele aproximativ 4,28 milioane de locuitori. In perioada 1 ianuarie
- 30 septembrie 2000 au fost inregistrati aproximativ 40,3 mii de
someri.
Pe parcursul anului 1999 la oficiile fortei de munca au fost inregistrati
aproximativ 57,8 mii de someri. In anul 2000 au fost disponibilizate
137,5 mii de persoane (19,1 la suta din numanrul total de salariati),
dintre care 11,8 mii in urma reducerii statelor de personal.
Indicatorul fondului locativ
In anul 2000, pretul fondului locativ din Chisinau s-a redus de
aproximativ 2 ori in raport cu 1997 fiind inregistrat nivelul cel mai
redus din ultimii cinci ani. In anul 1997, pretul unui metru patrat de
87

spatiu locativ varia, in Chisinau, intre 250 si 270 USD. Anul trecut
pretul unui metru patrat de spatiu locativ a variat intre aproximativ
150 USD - in ianuarie, si aproximativ 120 USD - in decembrie ca
urmare a devalorizarii monedei nationale, care din 1998 s-a depreciat
de aproape trei ori, in raport cu dolarul american.
Pretul apartamentelor s-a redus esential in 1998, dupa ce economia
Republicii Moldova a fost puternic afectata de criza economica din
Federatia Rusa. Ieftinirea apartamentelor a determinat si reducerea in
anul 2000 a pretului caselor particulare din Chisinau.
Natalitatea
Indicii mortalitatii si morbiditatii materne si neonatale in Republica
Moldova depasesc de cateva ori indicii respectivi din majoritatea
tarilor europene. In primele noua luni ale anului trecut indicii
mortalitatii materne au constituit 28,6 cazuri la 100 mii de nounascuti, fiind de 4 ori mai mari decat in tarile vest-europene.
Salariul mediu pe economie
In luna noiembrie 2000 salariul mediu pe economie a acoperit doar 50
la suta din valoarea cosului minim de consum. Retributia medie a unui
salariat a fost de 488,9 lei, in crestere cu 28 de lei fata de luna
octombrie 2000. In 11 luni ale anului 2000 retributia medie a unui
angajat din economia nationala a constituit 388,8 lei, cu 33 la suta mai
mult decat in perioadasimilara a anului 1999.
Salariul mediu al profesorilor a constituit, in noiembrie 2000, 283 de
lei, cu 15 lei mai putin decat in luna octombrie. Medicii au fost
retribuiti in medie cu 258,7 lei, cu 13 lei mai mult decat in luna
precedenta, iar salariul mediu al agricultorilor si silvicultorilor a
constituit 446,6 lei sau cu 96 de lei mai mult decat in luna octombrie a
aceluiasi an. Salariul mediu al profesorilor a acoperit doar 30 la suta
din valoarea cosului minim de consum, cel al medicilor - 26 la suta,
iar cel al agricultorilor si silvicultorilor - 40 la suta.
Salariile foarte mici din invatamant au determinat parasirea locurilor
de munca, pe parcursul anului scolar 2000 - 2001, de catre
aproximativ 900 de profesori din institutiile de invatamant
preuniversitar. Cel mai acut deficit de cadre didactice se inregistreaza
in scolile din judetul Balti, unde din toamna anului 2000 si pana in
ianuarie curent au abandonat locurile de munca 239 de pedagogi. Alte
88

170 de cadre didactice din judetul Cahul si din UTA Gagauz-Yeri au


renuntat la slujba situatie care convine gagauzilor ce tind sa
descurajeze folosirea limbii romane in zona. Colectivele pedagogice
ale unor scoli din judetul Balti nu si-au primit salariile de 17 luni, iar
in scolile din judetul Soroca nu au fost platite salariile de 12 luni.
Deficitul de cadre didactice pe republica constituie aproximativ 2 mii
500 de locuri.
In schimb, desi bancile sunt falimentare, aici salariile au crescut astfel
ca cel mai inalt nivel de salarizare, in luna noiembrie, a fost inregistrat
in sfera financiar-bancara, unde salariul mediu a constituit 2 213 lei,
cu 389 de lei mai mult decat in luna octombrie. La 1 decembrie 2000,
restantele salariale in economia nationala se estimau la 477,8 milioane
de lei. In pofida salariilor mici si a lipsurilor de tot felul fiecare al 9lea locuitor al Republicii Moldova se afla in posesia unor mijloace de
transport, ceea ce reprezinta o rata destul de inalta totusi. In prezent in
RM sunt inmatriculate 440,6 mii de mijloace de transport, dintre care
311,7 mii sunt automobile.
Industria in 2000
Intreprinderile industriale din republica au fabricat in anul 2000
productie in valoare de peste 8,75 miliarde de lei, ceea ce reprezinta o
crestere de 2,3 la suta fata de indicii inregistrati in 1999. Peste 53 la
suta din intreprinderile industriale mari si mijlocii au inregistrat in
anul 2000 cresteri ale volumului de productie. 30 la suta din fabrici au
stationat sau au activat in regim redus, generand pierderi, capacitatile
de productie a majoritatii intreprinderilor fiind utilizate in proportie de
doar 40 la suta. Diminuari ale volumelor de productie s-au inregistrat
in electroenergetica, in industria mobilei, a zaharului, carnii, tutunului
si moraritului. Pe parcursul anului 2000 144 agenti economici au
initiat procedura de faliment, iar 68 de intreprinderi au fost declarate
falimentare.
Micile intreprinderi
La sfarsitul anului 2000, in republica activau peste 19,4 mii de
intreprinderi mici, in crestere cu 3 mii 526 fata de anul 1999. In
conformitate cu Legea cu privire la sustinerea si protectia micului
bussines, intreprinderi mici sunt considerate toate intreprinderile cu un
numar de pana la 75 de salariati. Cifra de afaceri a acestor agenti
89

economici a constituit, in anul 2000, 50 la suta din cifra totala de


afaceri a intreprinderilor din Moldova, cu 5 puncte procentuale mai
mult decat in 1999.
Intreprinderile mici reprezinta 93 la suta din numarul total de agenti
economici din Republica Moldova. In anul 1999 intreprinderile mici
constituiau 81 la suta din numarul total de intreprinderi active din
republica. In cadrul intreprinderilor mici activeaza 28 la suta din
numarul total de salariati din republica. In prezent in baza patentei de
intreprinzator activeaza peste 32 mii de agenti economici. Conform
statisticilor, 60 la suta din Bugetul de stat se acumuleaza din contul
impozitelor achitate de agentii economici din municipiu.

Productia legumicola
Fabricile de prelucrare a fructelor si legumelor din Republica
Moldova, in anul 1989, au produs circa 1,5 miliarde de borcane
conventionale de conserve din fructe si legume, iar in 1986 a atins
cifra record de 2 miliarde. Odata cu destramarea Uniunii Sovietice si
trecerea la economia de piata, criza a lovit si industria de prelucrare a
produselor agricole.
Moldova, care a fost considerata totdeauna un mare producator de
legume si fructe, se confrunta astazi cu o criza cronica si in acest
domeniu. In anii '90, sectorul agricol a fost afectat de secete mai des
ca altadata. Seceta s-a abatut asupra Moldovei practic la fiecare al
doilea an, iar uneori chiar doi ani la rand. Pentru industria de
prelucrare acest fenomen a fost distrugator, lipsa de materie prima
fiind una dintre cele mai acute probleme cu care s-au confruntat
fabricile.
La toate acestea s-a mai adaugat si schimbarea relatiilor economice,
relatiilor interstatale, aparitia pe pietele traditionale a noilor
producatori interni si externi. Astfel s-a ajuns la situatia in care marea
majoritate a celor 17 mari intreprinderi de prelucrare a fructelor si
legumelor au activat in ultimul deceniu la 15-20 la suta din capacitate,
iar altele chiar au falimentat.
Ramura de prelucrare a fructelor si legumelor este reprezentata de 17
societati pe actiuni private, fabrici de conserve, patru dintre care se
90

afla in proces de faliment prin lichidare. In afara de aceste societati pe


actiuni activeaza circa 30 de intreprinderi mici si mijlocii.
Din volumul total de productie de conserve doar 10-15 la suta se
comercializeaza pe piata interna. Pe parcursul ultimilor ani s-a
inregistrat o scadere considerabila a volumului de producere a
conservelor din fructe si legume, de la peste 100 de mii de tone, in
1997, la 49 de mii de tone in 2000. Capacitatile totale de prelucrare a
productiei legumicole sunt estimate la 500 de mii de tone, iar
producerea globala de conserve la 300 de mii de tone.
Vinul
Anul curent, in Republica Moldova se preconizeaza a fi recoltate circa
600 mii tone de struguri, din care se va produce mai mult de 20
milioane decalitri de vin sau de doua ori mai mult decat in anul 1998.
Din productia de vin din sezonul trecut au mai ramas necomercializate
mai mult de 5 milioane decalitri de vin.
Problema comercializarii vinurilor este legata de faptul ca preturile au
scazut dramatic, in particular pe pietele traditionale ale vinurilor
moldovenesti - Rusia, Ucraina si alte tari-membre ale C.S.I. Pe aceste
piete pretul la vinuri este de 25-28 de centi pentru un litru, ceea ce nui satisface pe producatori, care, pentru a-si acoperi cheltuielile, ar
trebui sa-si vanda productia la pret de cel putin 30 de centi litrul.
Prognozele Ministerului Agriculturii si Industriei Prelucratoare arata
ca pe piata Rusiei se vor mentine doar acei care vor propune productie
la preturi comparabile mici. Producatorii moldoveni ar putea avea
probleme pentru ca nu pot scadea preturile din cauza cheltuielilor mari
de producere, mai ales din cauza preturilor inalte la materia prima.

Industria usoara
In general, Republica Moldova dispune de aproape toate conditiile
pentru ca industria usoara sa fie un adevarat motor al industriei si
chiar al economiei. Fabricile, cu mici exceptii, dispun de utilaje cat de
cat moderne sau care pot fi utilizate inca vreo cativa ani. Exista
suficienta forta de munca calificata dat fiind numarul mare de scoli de
croitorie din trecut care pregateau specialisti pentru a acoperi
91

necesitatile fabricilor si atelierelor care produceau volume, pur si


simplu, enorme. Forta de munca este ieftina comparativ cu alte tari.
Materia prima, pentru unele fabrici sau chiar ramuri intregi ale
industriei usoare este de provenienta locala.
In Republica Moldova activeaza 28 de intreprinderi din industria
usoara in ramuri precum confectiile, tricotajul, incatamintea,
galanteria, prelucrarea pieilor etc. O parte dintre intreprinderi au trecut
prin procese de restructurare initiate de Agentia pentru Restructurarea
Intreprinderilor si Asistenta, ceea ce a permis restructurarea
managementului si relatiilor cu furnizorii de materie prima.
Managerii si esalonul de varf al unor intreprinderi au participat si mai
continua sa participe la al doilea Proiect de Dezvoltare a Sectorului
realizat de agentia ARIA in colaborare cu mai multe organisme
internationale. Managerii sunt plasati la diferite intreprinderi de peste
hotare pentru o perioada de 3 luni, fiind implicati in toate procesele de
productie.
Dat fiind faptul ca piata interna este foarte mica, iar forta de
cumparare a populatiei este foarte scazuta, majoritatea marfurilor din
industria usoara sunt exportate. Acum cativa ani, principala, iar in
unele cazuri, chiar unica piata de desfacere era piata ruseasca sau
tarile CSI.
Amenintate de nesiguranta acestor piete, majoritatea fabricilor din
industria usoara au fost nevoite sa caute parteneri in Europa sau
America. Dupa august 1998, cazand piata ruseasca doar cateva fabrici
mai lucreaza cu tarile din est. Piata din America si Asia, fiind prea
departe(cu toate ca unele fabrici conlucreaza fructuos si cu companii
din aceste regiuni), unica piata sigura si apropiata este Uniunea
Europeana. Intrarea pe aceasta piata insa este foarte dificila, dat fiind
concurenta si taxele vamale mari pentru statele ce nu fac parte din
acest organism.
In comparatie cu alte tari din regiune, Republica Moldova are unele
inlesniri. La mijlocul anului 1999 UE a acordat un sir de preferinte
pentru importurile de marfuri din Republica Moldova. Preferintele
sunt acordate la 4 categorii de produse, printre care si marfuri din
industria usoara. Pentru prima categorie de produse, in care intra
tesaturile si articolele textile, se fac reduceri de 15% din tariful
practicat de obicei.
92

Pentru a doua categorie, in care intra pielea-materie prima, pielea si


incaltamintea, se fac reduceri de tarife de circa 30%. In a treia
categorie de produse pentru care UE acorda preferinte la export in
tarile membre intra articolele din piele naturala si artificiala, articole
de galanterie, pentru care taxele vamale sunt micsorate cu 35%. Si a
patra categorie de produse, intre care se afla blanurile naturale si
artificiale, articolele din blanuri, caciulile sunt in general scutite de
orice fel de taxe vamale.
In acelasi timp, daca pentru alte tari Uniunea Europeana stabileste un
anumit volum de export, atunci Moldovei i-a fost acordat dreptul de a
exporta in tarile UE atat cat doreste. Facilitatile acordate de UE, sunt
valabile pana la 31 decembrie 2001. In cazul aderarii la OMC si la
Zona de Comert Liber cu Uniunea Europeana taxele de export si de
import se vor micsora esential sau chiar vor fi zero.
Toate aceste prioritati pe care le are Republica Moldova ar fi trebuit
sa influenteze pozitiv asupra dezvoltarii cat mai rapide a industriei
usoare dar la ora actuala nici chiar intreprinderile din industria usoara
nu pot folosi aceste oportunitati. Cauza este simpla - fabricile nu au
fortele, dar nici banii proprii necesari pentru a intra pe piata
europeana, preferintele acordate de UE nefiind suficiente pentru
aceasta. Sunt necesare investitii care lipsesc in productie, marketing,
promovarea marfurilor etc. Investitorii nu se prea grabesc sa vina
deoarece in Republica Moldova nu este stabilitate, nici politica, nici
economica, nici legislativa.
Pentru a putea colabora cu parteneri straini, intreprinderile trebuie sa
produca marfuri de calitate foarte inalta care sa corespunda
standardelor ISO-9000. Adica, nu numai produsele in parte sa fie
certificate, dar intreg procesul de producere, incepand cu
achizitionarea materiei prime pana la livrarea productiei finite. Pana la
ora actuala doar trei intreprinderi din industria usoara din Republica
Moldova dispun de certificatele sistemului de calitate ISO-9000.
Aceste sunt Tirotex din Tiraspol, Floare-Carpet din Chisinau si
Tighina din Bender.
Deocamdata, majoritatea fabricilor din industria usoara activeaza in
lohn (in baza materiei prima a clientului) cu companii de peste hotare,
fara a avea sisteme de calitate. Aceasta situatie insa nu va dura mult
timp. Lucrul in lohn da posibilitate intreprinderilor de a castiga
93

minimumul de existenta, iar pentru a prospera intreprinderile au


nevoie de producerea proprie. Dar fara a avea sistem de calitate, cand
cerintele fata de calitate sporesc pe zi ce trece, va fi practic imposibil
de penetrat pietele occidentale.
Industria confectiilor textile
Despre fabricile de confectii in general se poate spune ca, data fiind
situatia dificila in care se afla economia noastra, comparativ, acestea
in mare masura se descurca. Totusi, intreprinderile au destul de putine
forte interne pentru a depasi criza. In pofida acestui fapt, majoritatea
lor colaboreaza fructuos cu parteneri de peste hotare. Astfel, in
prezent, circa 70-80 la suta din volumul de productie al acestor fabrici
se exporta, in acelasi volum acordand servicii (adica activitatea in
lohn, in baza materiei prime a clientului). O parte din fabrici insa
continua sa-si pastreze si chiar sa-si consolideze pozitiile pe piata
interna: Tricon SA, Ionel SA, Centrul de mode SA, Dana SA.
Chiar daca volumele de productie ale fabricilor de confectii de la ora
actuala nu se compara cu cele de pana la 1990, la fabricile de
confectii, in special, dar si in industria usoara, in genere, spre
deosebire de alte ramuri ale economiei, in ultimii ani se observa o
crestere constanta, atat a volumelor de productie, cat si a volumelor de
vanzari.

Comertul exterior
Comertul exterior este in cadere libera. Criza financiara a fost
principala, dar nu singura cauza, care a adus Moldova in situatia data.
Pentru a intelege profunzimea problemelor cu care se confrunta
Moldova in acest domeniu trebuie examinate toate procesele si
evenimentele, prin care a trecut tara pe parcursul ultimilor ani atat pe
plan intern, cat si pe plan extern si care in mod direct au determinat
eficienta relatiilor comercial-economice ale Moldovei.
Strategia de promovare a exporturilor promovata de Guverb si
anuntata in luna mai 1999 nu se poate realiza pe de o parte deoarece in
Stratega respectiva nu au fost definite ramurile, directiile prioritare si
pietele-tinta spre care trebuie sa se orienteze RM, iar pe de alta parte
94

lipsesc banii pentru finantarea activitatilor, prevazute in acest


document.
Republica Moldova, fiind o tara mica cu o economie deschisa, este
vulnerabila la evenimentele economice ce au loc in afara hotarelor ei.
Fiind inca in mare masura dependenta de partenerii comerciali din
CSI, Moldova depinde de ritmul redresarii economice in aceste tari,
care este influentat de capacitatea lor de a atrage investitii straine
directe, de progresul realizat de acestea in privatizare si restructurare,
de capacitatea lor de a plati salariile, care determina cererea la
bunurile moldovenesti etc.
In ultimii ani soldul negativ al balantei comerciale a fost intr-o
crestere continua de la 95,2 mln USD - in anul 1995, la 297,3 mln
USD - in anul 1997, de exemplu. Comertul exterior al Republicii
Moldova a fost marcat pe parcursul anului 1998 de descresteri
continue ale exporturilor de marfuri. Volumul exportului total s-a
redus fata de anul precedent cu 27,2 la suta, sub nivelul inregistrat
acum trei ani. Schimburile comerciale ale Republicii Moldova s-au
redus in anul 1998 cu 18,8 la suta fata de anul precedent si au
constituit 1 miliard 661,9 milioane dolari SUA.
Comertul cu tarile membre ale C.S.I. s-a redus cu 27,8 la suta, iar in
comertul cu restul tarilor s-a inregistrat o reducere de 5,7 la
suta.Totodata, in proportii mai mici (cu 12,5 la suta) a diminuat si
volumul importului, inregistrandu-se un salt al deficitului balantei
comerciale de 389,1 mln USD, in crestere cu 91,8 mln USD fata de
anul 1997.
Reducerea considerabila a exporturilor moldovenesti a fost generata
de criza financiara din Rusia care a dus la deprecierea rublei rusesti si
a valutei nationale, precum si de aplicarea suprataxei de 6 la suta la
importurile in Romania. Regimul fiscal existent in Rusia si in
Romania scad din competivitatea si accesibilitatea marfurilor
moldovenesti pe aceste piete.
Dupa semnarea in 1991 a acordurilor de la Belovejskaia Puscia si
destramarea U.R.S.S., in spatiul ex-sovietic s-a creat o situatie unica
in istoria economiei mondiale, caracterizata prin trecerea de la un
sistem economic centralizat spre stabilirea relatiilor economice intre
noile state suverane. In acelasi timp, fiecare din aceste state incearca
95

sa-si reduca dependenta de o singura piata, in special de cea a Rusiei


prin stabilirea relatiilor cu alte tari.
Incercarile de a schimba radical structura si orientarea comertului
exterior au fost imposibil de realizat din cauza capacitatii
concurentiale scazute a marfurilor, precum si din cauza
interdependentei productive a intreprinderilor ramase din perioada
sovietica.
Obtinerea suveranitatii a fost insotita de o distorsiune a comertului si a
sistemului de plati intre tinerele state, lipsindu-le pe unele din ele,
printre care si Republica Moldova de accesul la resursele valutare.
Cresterea necontrolata a masei monetare si ritmul sporit de emitere a
creditelor din zona rublei sovietice a accelerat procesul de destramare
a sistemului comercial si de plati dintre tarile membre in urma caruia
Republica Moldova a ramas in izolare completa.
In situatia data, tinerele state au reactionat prin adoptarea unei politici
protectioniste fata de importurile din afara comunitatii, politica
ulterior aplicata si in relatiile intre ele. Constiintizand faptul ca
diminuarea productiei este imposibil de stopat in conditiile unei piete
interne limitate, cand structura productiei in marea ei majoritate a fost
orientata spre export, iar politicile partenerilor traditionali nu mai
corespundeau cerintelor unei dezvoltari durabile, s-a trecut la
reorganizarea intregului sistem de relatii economice prin modificarea
cadrului legal intern si dezvoltarea celui de cooperare internationala.
In acest context, incepand cu anul 1992, in R. Moldova a demarat
procesul de colaborare intensa cu organizatiile financiare si
comerciale internationale de semnare a Acordurilor si Conventiilor la
nivel multilateral si bilateral, ajustand sistemul sau valutar si
comercial in conformitate cu regulile si normele internationale.
Astfel au fost obtinute anumite realizari in stabilirea unui regim
comercial si valutar liberalizat, menit sa asigure o dezvoltare a
comertului exterior. Exporturile si preturile au fost liberalizate, a fost
implementat un tarif vamal la import cu o structura echilibrata si
relativ joasa a taxelor. Practic, a fost eliminata participarea statului in
operatiunile comerciale externe.
S-a initiat un proces amplu de dezvoltare a relatiilor comerciale cu
diferite state ale lumii la nivel bilateral prin semnarea unui sir de
96

acorduri ce asigura o baza juridica corespunzatoare principiilor


generale de cooperare comercail-economica, stabilite pe plan mondial.
Au fost incheiate Acorduri de comert liber cu statele membre ale
C.S.I. si Romania, 33 de Acorduri privind comertul si cooperarea
economica cu alte state ale lumii.
De asemenea, a avut o mare importanta semnarea in noiembrie 1994 a
Acordului de Parteneriat si Cooperare dintre Republica Moldova si
Uniunea Europeana, care in afara faptului ca prevede un mecanism
juridic cuprinzator de reglementare a relatiilor dintre parti, reprezinta
si un program complex de masuri de integrare a Republicii Moldova
in spatiul european.
Au demarat tratativele de aderare la Organizatia Mondiala a
Comertului, care chiar daca va atrage dupa sine un proces complex si
anevoios de restructurare a mediului economic intern, conform
cerintelor si normelor internationale, totodata ii va permite Moldovei
sa beneficieze de avantajele prevazute de acordurile si angajamentele
multilaterale.
Tendinte ale comertului exterior al Republicii Moldova
Cu incepere din 1995 comertul extern al RM este caracterizat prin
reducerea continua a exportului. Anul trecut, concomitent cu scaderea
exportului, a fost inregistrata si reducerea brusca a importului. Au fost
importate in general marfuri relativ ieftine, respectiv, de o calitate mai
joasa. Scaderea continua a exporturilor echivaleaza pentru RM cu o
cadere majora. In pofida faptului ca a achitat datoria externa pentru
anii 1998-1999, RM risca sa nu obtina imprumuri de la FMI si Banca
Mondiala.
Tara mica, situata intre Ucraina, cu o populatie de 50 milioane, si
Romania, cu o populatie de 23 milioane, Moldova ar putea castiga
mijloace financiare numai din comercializarea marfurilor si serviciilor
si tranzit pentru a profita de amplasarea sa geografica. Conflictul din
Caucaz a fost profitabil pentru Moldova.
De la inceputul conflictelor in Caucaz, circuitul de marfuri, servicii si
turisti trece prin RM. Comerciantii din Rusia si din alte tari pleaca
dupa marfuri in Turcia trecand prin teritoriul Moldovei. In export sunt
prioritare produsele agroalimentare insa baza agricola se degradeaza si
se epuizeaza. Terenurile sunt impartite taranilor insa din lipsa de
97

tehnica, ingrasaminte, chimicale, mijloace financiare acestia


defriseaza viile si livezile. Pentru plantarea doar a unui hectar de vita
de vie sau de livada sunt necesari circa 10 mii de dolari, suma mult
prea mare pentru un gospodar obisnuit.
Tendintele negative din comertul extern al tarii se explica prin faptul
ca RM nu a avut niciodata o strategie de promovare a exporturilor, iar
guvernele care s-au succedat au insistat asupra comertului exterior cu
Rusia. Majoritatea cheltuielilor externe ale Republicii Moldova erau
facute pentru resursele energetice importate din Est. Astfel, aceasta
piata a devenit traditionala pentru marfurile moldovenesti, schimbate
pentru gaze si energia electrica.
Principalii parteneri ai Republicii Moldova in comertul exterior
Repartizarea geografica a comertului a suferit mari schimbari. Pentru
prima oara, in cursul anului trecut, Romania a trecut pe locul intai la
schimburi comerciale. Volumul comertului exterior cu Romania a
crescut in ultimul an cu 47 % iar in ultimul an au fost inregistrate in
Moldova 280 de intreprinderi mixte cu capital romanesc, ceea ce
constituie o crestere considerabila si ne aseaza pe un loc fruntas. In
prezent 99% din produsele petroliere sunt importate din Romania.
Traditional Comunitatea Statelor Independente era principalul
partener al R.Moldova, urmata de Uniunea Europeana si de statele din
Europa Centrala si de Est. In anul 1998 R.Moldova a sustinut relatii
comerciale cu 103 state. Desi numarul tarilor partenere a crescut
semnificativ, nu s-a reusit stabilirea unui flux echilibrat al importului
si exportului, R.Moldova ramanand dependenta de piata tarilor C.S.I.
Acest fapt a determinat reducerea exportului de marfuri in 1998
(septembrie (-52,2%), octombrie (-42,9%), noiembrie (-50%),
decembrie (-58%), in urma crizei financiar-bancare din Rusia si
repercursiunile ei asupra spatiului post sovietic.
Procesul de liberalizare a regimului comercial i-a deschis Moldovei
calea spre integrarea in circuitul economic mondial, dar, totodata, cum
s-a dovedit, nu a fost de ajuns pentru dezvoltarea echilibrata a
comertului si asigurarea unei cresteri permanente a exportului.
Avantajele comparative ale Moldovei, mai ales in complexul
agroindustrial ii asigura perspective bune pentru perioada urmatoare,
reiesind din tendintele crescatoare ale consumului, inregistrate pe plan
mondial, mai ales in tarile dezvoltate. Intrarea in vigoare a Acordului
de Parteneriat si Cooperare in iulie 1998 si aderarea la Organizatia
98

Mondiala a Comertului a deschis perspective pentru integrarea


republicii in spatiul european si cel mondial. Mentinerea capacitatilor
concurentiale a produselor pe pietele traditionale, si intrarea pe pietele
noi, necesita un volum enorm de investitii. Insa sansele de a obtine
astfel de resurse masive sunt minime in conditiile deficitului de capital
investitional intern si a lipsei investitiilor straine, in special celor
directe.
Aspectele financiare reprezinta numai o parte a problemei sectorului
exportator. Imperfectiunea cadrului legislativ, inconsecventa regulilor
de joc, ce se modifica de la an la an, impiedica stabilirea unor relatii
comerciale si mentinerea lor un timp indelungat. De asemenea,
dispersarea responsabilitatilor legate de dezvoltarea exportului intre
diferite structuri de stat, lipsa unor mecanisme complexe de dezvoltare
a potentialului de export si de promovare a acestuia pe plan
international si-au pus amprenta asupra situatiei generale a Moldovei.
Statele CSI - 58 la suta din volumul exporturilor Republicii
Moldova
In perioada ianuarie - noiembrie 2000, statelor CSI le-a revenit 58 la
suta din volumul total al exporturilor Republicii Moldova (422,8
milioane USD), statelor Uniunii Europene - 21,9 la suta, iar celor din
Europa Centrala si de Est - doar 13,6 la suta.
Volumul exporturilor in statele membre ale CSI a crescut, in perioada
1 ianuarie - 1 decembrie 2000, cu 9,3 la suta fata de aceeasi perioada a
anului precedent, constituind 245,2 milioane USD. Aceasta majorare a
fost determinata de cresterea volumului exporturilor in Federatia
Rusa, Kazahstan, Turkmenistan, Georgia si Armenia. In anul 2000
principala piata de desfacere pentru marfurile autohtone a fost
Federatia Rusa. Exportul in acest stat a constituit, in perioada de
referinta, 43,7 la suta din volumul total al exporturilor in tarile CSI 107,2 milioane USD, fata de 39,7 la suta inregistrate in perioada
corespunzatoare a anului 1999.
In acelasi timp, s-a majorat cu 6,8 la suta volumul exporturilor in
statele UE, constituind 21,9 milioane USD. Aceste state au importat
din Republica Moldova in special materie prima pentru industria
textila. Din cauza diminuarii exporturilor in Romania, Polonia,
Ungaria, Albania, Bulgaria volumul exporturilor in Europa Centrala si
de Est s-a redus cu 24,4 la suta, constituind 57,5 milioane USD.
99

Volumul exporturilor a constituit, in perioada de referinta, 422,8


milioane USD, sau 37,7 la suta din volumul total al comertului
exterior de 1,1 miliarde USD.
In perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2000 a crescut volumului
importurilor la toate categoriile de marfuri., volumul importurilor
Republicii Moldova constituind 698,1 milioane USD, in crestere cu
37,5 la suta (261,7 milioane USD) fata de aceeasi perioada a anului
1999.
Volumul importurilor de marfuri din statele CSI a constituit 232,5
milioane USD (33,3 la suta din volumul total), fara a inregistra
schimbari esentiale in raport cu perioada similara a anului precedent.
Volumul importurilor din statele Europei Centrale si de Est s-a
majorat cu 68,7 la suta, constituind 194,1 milioane USD (27,8 la suta
din volumul total).
De asemenea, datorita cresterii volumului importurilor din Germania,
Italia si Franta, volumul importurilor din statele Uniunii Europene s-a
majorat cu 37,7 la suta, constituind 188,5 milioane USD (27 la suta
din volumul total). Restul de 12,7 la suta din marfuri au fost importate
din alte state.
Comertul exterior al Republicii Moldova a inregistrat, in perioada 1
ianuarie - 1 decembrie curent, un sold negativ al balantei comerciale
de 275,3 milioane USD, in crestere cu 184,5 milioane USD fata de
aceeasi perioada a anului trecut.

Soldul balantei comerciale a fost determinat de tendinta de reducere,


incepand cu luna mai a anului trecut, a volumului exporturilor din
Republica Moldova. In perioada de referinta, s-a redus, in special,
exportul animalelor vii si a produselor animaliere, exportul produselor
industriei chimice, a metalelor si a mijloacelor de transport.

Cel mai mare deficit al balantei comerciale a fost inregistrat, in


perioada de referinta, in comertul cu Romania - 93 milioane USD, in
crestere cu 58,3 milioane USD fata de aceeasi perioada a anului trecut.

100

Exportul in Romania s-a micsorat considerabil, volumul exporturilor


constituind doar 4,5 milioane USD, in timp ce volumul importurilor
din Romania s-a majorat cu 86 la suta fata de aceeasi perioada a anului
trecut. In relatiile cu Ucraina deficitul balantei comerciale a constituit
69,9 milioane USD, iar in relatiile cu Germania - 47,1 milioane de
USD.

Intre Republica Moldova si Republica Belarus a fost incheiat in anul


2000 Acordul interguvernamental privind exportul a 20 mii tone de
fructe si legume. In noiembrie a fost raportat exportul in Belarus a
peste 20 mii tone de fructe, legume si sucuri naturale. Productia
agricola din Republica Moldova a fost importata utilizand ambalajele
si camioanele belaruse, iar achitarea intre agentii economici din cele
doua state s-a efectuat pe baza tranzactiilor de tip barter, in republica
fiind importate in special materiale de constructii si cartofi.
Jumatate din totalul exportului s-a realizat prin regiunea
transnistreana. Volumul fructelor si legumelor livrate in Republica
Belarus in acest an este echivalent cu volumul total al exporturilor de
fructe si legume al Republicii Moldova din anul trecut. In comertul cu
Federatia Rusa Republica Moldova a inregistrat un sold excedentar de
86,5 milioane de lei.
Investitiile pe piata Moldovei
Principalele state ce investesc in Republica Moldova sunt SUA,
Germania, Franta, Marea Britanie, Spania, iar printre companiile cu
cele mai mari investitii in RM se afla Union Fenosa (Spania),
Sudzucker (Germania), France Telecom (Franta), KNAUF
(Germania), QBE Insurance Group (Australia), Steilman (Germania),
Moldcell (Turcia), BTR (Banca Turco-Romana). Investitori majori
sunt Grape Valley (Moldova-Irlanda) si Farmaco (SUA).
49% din capitalul strain venit in RM a fost investit in sectorul
energetic si gaz, 20% - in industria prelucratoare, 13% - in comert, 5%
in transport si 3% in hoteluri si restaurante. In aceste sectoare au
investit majoritatea statelor Comunitatii Europene si Rusia. Rusia se
plaseaza pe primul loc, insa investitiile efectuate de acest stat nu pot fi
considerate ca ceva esential, deoarece includ datoriile RM in sectorul
energetic si gaz.
101

Valoarea totala a investitiei directe realizate in RM, in perioada anilor


1992-1999, se ridica la circa 366 milioane dolari USD o cifra cat se
poate de modesta. Un factor descurajant pentru potentialii investitor
strain, este lipsa de materie prima in sectorul industrial si dependenta
energetica de aproape suta la suta fata de tarile vecine.
Puterea de cumparare a populatiei este scazuta, ca urmare se fac
investitii cu preponderenta in structurile orientate spre piata externa,
utilizand doar forta ieftina de munca a RM. Lipsa tehnologiilor
moderne nu permite exportul produselor spre tarile dezvoltate. Pentru
marfurile moldovenesti este deschisa in special piata CSI, unde se
trece cu vederea calitatea, in schimb conteaza preturile reduse la
produse.
Investitia in agricultura este unica sursa a RM insa ea nu este atat de
atractiva pentru investitorii straini, deoarece depinde in primul rand de
conditiile climaterice. O alta piedica, ce nu poate fi trecuta cu vederea,
este procedura birocratica de obtinere a licentelor care prevede zeci de
autorizatii si semnaturi. Procesul dureaza cateva luni si este necesar de
a prezenta documente pentru a fi aprobate de o multime de structuri.
Din aceasta cauza, la jumatate de cale de implementare a proiectului,
deseori investitorii renunta la el, de banii investiti deja, cu gandul ca
macar in viitor nu vor mai pierde alte surse financiare.
Economia subterana prin insasi existenta ei descurajeaza investitiile
legale. Aproape nici un agent economic nu-si declara propriul venit. O
influenta negativa asupra climatului investitional o au si factorii
externi. Investitorul nu poate sa patrunda pe pietele CSI din cauza
problemelor ce apar in timpul tranzitarii marfurilor pe teritoriul
Ucrainei. De asemenea, nesolutionarea problemei teritoriale cu
Transnistria franeaza activitatea investitorilor straini.
Republica Moldova, cu economia sa subterana dezvoltata, cu nivelul
inalt al coruptiei, cu nivelul inalt al inflatiei, cu infrastructura sa
nedezvoltata, cu piata mica de desfacere, cu capacitatea slaba de
cumparare a populatiei, in lipsa materiei prime si a zacamintelor
naturale etc. poate atrage capitalul strain in sfera de producere numai
in conditii fiscale mai avantajoase decat in tarile vecine, Romania si
Ucraina.
Prognozele pentru anii viitori sunt la fel de pesimiste atata timp cat nu
exista o stabilitate, inclusiv legislativa.
102

Prezente economice occidentale


Spania
Cea mai mare afacere a anului 2000 a fost vanzarea Retelelor electrice
de distributie (RED) Chisinau, Centru si Sud, compania spaniola
Union Fenosa devenind cel mai mare investitor. Afacerea s-a incheiat
la 7 februarie 2000, cand Guvernul a semnat un acord cu compania
respectiva. Astfel s-a incheiat o "epopee" de mai bine de jumatate de
an.
Union Fenosa a fost desemnata la 1 decembrie 1999 castigatoare a
licitaiei internationali pentru privatizarea RED-urilor, desfasurat in
perioada 2 august - 22 noiembrie 1999. La licitatie au mai participat
companiile RAO UES (Rusia), Luganskoblenergo (Ucraina), Cinergy
si AES (SUA), EdF Saur (Franta), ESB International (Irlanda) si ABB
(Elvetia), ultimele cinci insa s-au retras la etapa a doua a concursului.
Potrivit contractului de privatizare, Union Fenosa a achitat peste 25
mln USD pentru cele trei RED-uri si si-a asumat obligatiuni
investitionale de 67 mln USD pe cinci ani. Cateva saptamani mai
tarziu, deputatii comunisti au acuzat Guvernul ca a vandut ilicit, la un
pret scazut, RED Chisinau, RED Sud si RED Centru. La inceputul
lunii decembrie, Curtea de Conturi a verificat legalitatea vanzarii
RED-urilor Chisinau, Centru si Sud firmei spaniole Union Fenosa si a
depistat unele nereguli in procesul de privatizare, iar un deputat
comunist a cerut anularea contractului cu Union Fenosa.
Conflict major cu spaniolii
La inceputul lunii decembrie 2000 Presedintele Companiei spaniole
"Union Fenosa", Ignacio Ibarra, a avertizat ca livrarile de energie
electrica vor fi sistate in cazul in care in urmatoarele 10 zile nu vor fi
deblocate conturile celor trei retele electrice de distributie REDChirinau, RED-Centru si RED-Sud.
Ignacio Ibarra a declarat ca "Union Fenosa" a achitat datoria de
aproximativ 9 milioane de lei care o avea fata de "Moldtranselectro" si
care trebuia sa fie transferata direct, potrivit unui contract de cesiune a
103

datoriilor, firmei transnistrene "Zajacond". Intreprinderea de Stat


"Modtranselectro" are ciudate relatii contractuale cu firma
transnistreana "Zajacond", care este de fapt o firma fantoma, unde
activeaza o singura persoana fizica, nu desfasoara activitate
economica, nu are angajati si nu plateste impozite.
Desi datoria a fost achitata, litigiul judiciar continua, din care cauza
conturile au ramas blocate, iar "Union Fenosa" nu poate sa achite
platile fata de furnizorii de energie electrica. Desi spaniolii au cerut
Guvernului sa se implice in solutionarea acestui conflict, demersul a
ramas fara rezultat.
Comentariile care se fac pe seama piedicilor puse spaniolilor atribuie
rusilor cea mai mare parte de vina, care sunt interesati sa mentina
Moldova in raporturi de dependenta fata de resursele si distributia
sistemului energetic.

Statele Unite
Americanii sunt, neostentativ, printre cei mai importanti decidenti
economici din Moldova. O buna parte din mediul de afaceri, din legile
necesare s-au constituit datorita insistentei americane. Americanii au
reusit sa intoarca treptat, usurel, Moldova cu spatele spre Rusia. Se
poate spune ca majoritatea reformelor structurale initiate in Moldova
sunt cel putin inspirate de americani. Tinta strategice este evident
desprinderea fostilor aliati ai Rusiei din centura de influenta. Agentia
Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID) a initiat
numeroase programe de asistenta tehnica acordate Republicii
Moldova orientate in principal asupra economiei si mai ales asupra
sectorului agrar, care este sectorul de baza in economia tarii.
Din 1993 USAID s-a concentrat asupra Programului de privatizare in
masa, care avea drept scop privatizarea unui mare numar de
intreprinderi mici, medii si mari. Astfel numarul intreprinderilor
privatizate a sporit de la 568 in 1997 la 692 in 1998. Pina in prezent,
80% din intreprinderile mici au fost privatizate.
A doua etapa a actiunii USAID a fost Reforma funciara, privatizarea
pamintului din raza localitatilor urbane si rurale. Republica Moldova a
inregistrat un progres semnificativ in privatizarea pamintului si este
considerata un model de desfasurare a reformei funciare. Programul
104

national de privatizare a pamintului, elaborat de Guvernul Republicii


Moldova, dar scris de expertii USAID, a fost lansat in martie 1998, iar
in februarie 1999 deja peste 800 de gospodarii depusesera cereri
pentru a fi incluse in acest program.
In conformitate cu Programul national de privatizare a pamintului, mai
mult de jumatate din cele 840 de colhozuri au fost decolectivizate si
au fost eliberate 200 000 de titluri de proprietate asupra pamintului. In
anul 2001, programul reformei funciare s-a incheiat, practic toate
terenurile agricole fiind acum privatizate, persoanele individuale vor
intra in posesia a 2,7 milioane de titluri de proprietate asupra
pamintului.
In prezent procesul de privatizare cuprinde nu numai sectorul agrar,
unde se desfasoara reforma funciara, dar si sectorul energetic,
telecomunicatiile, cele mai mari combinate de vinificatie si unele
intreprinderi cerealiere, in genereal privatizarea ramurilor industriale
strategice.
Banca Mondiale si Fondul Monetar International, precum si cu
asistenta tehnica acordata de USAID, a intreprins citeva actiuni
importante in vederea detasarii de la sistemul energetic sovietic
monopolist (compania Moldenergo) de aprovizionare a tarii cu
resurse energetice, prin descentralizarea sistemului energetic, crearea
Agentiei Nationale Independente pentru Reglementarea Energetica si
adoptarea Legii cu privire la proiectul individual de privatizare a
intreprinderilor din sectorul electro-energetic.
Legea privind sistemul bugetar si procesul bugetar a fost adoptata la
24 mai 1996 si a intrat in vigoare din data publicarii ei, la 27 martie
1997. In iulie 1996, Parlamentul a adoptat clasificatia bugetara,
elaborata de Ministerul Finantelor in conformitate cu conditiile si
cerintele stabilite de FMI. In anul 1999 Parlamentul a adoptat de
asemenea Legea privind finantele publice locale.
Incepind cu anul 1997 a fost inregistrat un progres in procesul de
constituire a sistemului trezorerial prin inchiderea tuturor conturilor de
venituri si cheltuieli ale organizatiilor de stat si preluarea functiilor
acestora de catre Trezorerie. Incepind cu luna aprilie 1998 sistemul
computerizat a fost extins pentru a cuprinde toate trezoreriile
teritoriale.
105

Moldova a inregistrat de asemenea un progres semnificativ in


domeniul reformei fiscale. Crearea legislatiei fiscale unice a avansat
considerabil fiind pe cale de finalizare Codul Fiscal unic.
Concomitent, au fost organizate cursuri de instruire pentru mai mult
de 3000 de contabili, oameni de afaceri si experti fiscali.
Computerizarea Serviciului Fiscal de Stat, sustinuta de USAID, va
face posibila efectuarea prognozarii mai eficiente a datelor si
aprecierea mai corecta a rezultatelor.
Centrul de Analiza Bugetara si Financiara, instituit prin lege, de
asemenea a beneficiat de asistenta tehnica a USAID. Una din
sarcinile-cheie ale Centrului este dezvoltarea capacitatilor analitice in
acordarea asistentei necesare comisiilor parlamentare in examinarea
legislatiei fiscale si bugetare.
USAID a mai acordat asistenta pentru Restructurarea sectorului
financiar si crearea in cadrul Bancii Nationale a Moldovei a unui
departament de supraveghere bancara si a contribuit la perfectionarea
si modificarea legilor si actelor normative in vigoare in domeniul
respectiv. A fost creat sectorul bancar privat si piata de capital in
Moldova ca rezultat al crearii organelor de stat autonome: Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare si Bursa de Valori a Moldovei. Cu
asistenta tehnica acordata de USAID a fost inaugurat in luna iunie
1998 si Depozitarul National al Valorilor Mobiliare din Moldova,
organ de reglementare ce supravegheaza si elibereaza licente agentilor
economici din sectorul privat.
Proiectul reformei juridiciare, initiat in 1998 si finantat de USAID, a
acordat asistenta Ministerului Justitiei in evaluarea proiectului
Codului Civil pentru crearea bazei legislatiei comerciale. USAID a
adus experti si a alocat fonduri pentru a ajuta Moldova sa revizuieasca
si sa adopte legislatia electorala si procedurile de organizare a
alegerilor democratice.
Jurisprudenta sovietica a fost in ultimii patru ani aproape complet
inlaturata. Proiectul reformei administratiei publice locale, finantat de
USAID, demareaza in anul 2000 si va fi organizat in trei etape:
autonomia fiscala, eficienta democratica si guvernarea democratica la
nivelul autoritatilor locale.
USAID a oferit bani in scopul sustinerii initiativelor economice si
politice, restructurarea economica si promovarea sectorului privat,
106

administratia publica si reforma autoritatilor locale, participarea


cetatenilor si ONG urilor/organizatiilor locale la procesul de luare a
deciziilor, mass-media si autoritatea legii in sporirea transparentei
autoritatilor legislative si executive in Moldova. Tot americanii au
acordat asistenta tehnica in organizarea alegerilor, au asistat
observatorii nationali si internationali si au acordat asistenta logistica
partidelor politice, institutiilor guvernamentale si ONG.
Intre investitiile directe americane se numara si Compania americana
Avakx Industries care a cumparat, in 1999, 59% din actiunile Prima
SA din comuna Sangera, municipiul Chisinau care producea articole
de marochinarie, haine din piele. Din lipsa de materie prima fabrica
practic stationa. Avakx Industries intentioneaza, dupa procurarea
intregului pachet de actiuni, sa reprofileze intreprinderea intr-un
centru de deservire a fermierilor, investind in acest scop 500 mii USD.
Cea mai spectaculoasa tranzactie la Bursa de Valori a anului 1999 a
fost realizata in bneficiu american, statul oferind, contra cost desigur,
unei firme americane 28,6 la suta din actiunile ce le detinea in
Vitanta-Intravest SA la pretul de 10 milioane de lei. Au fost vandute,
in total, 413 921 de actiuni ale statului in valoare de 25,01 lei actiunea.
Compania Intravest Finance and Investment Company Est din
Liechtenstein detine pachetul majoritar (57 la suta) in Societatea pe
actiuni Vitanta-Intravest, cel mai mare producator de bere din
Republica Moldova.

Marea Britanie
Doua companii engleze - "Hollywood International" si "Premium
Brand" - s-au anutat interesate de produsele de vinificatie
moldovenerti, in cadrul unei vizite efectuate in luna noiembrie 2000,
in Marea Britanie, a managerilor unor intreprinderi din Republica
Moldova. In perioada 17-24 noiembrie 2000, directorii a sase
intreprinderi din Republica Moldova au efectuat o vizita in Marea
Britanie, la initiativa Organizatiei pentru promovarea exporturilor din
Moldova (OPEM).
Reprezentantii celor doua companii engleze s-au anutat dispusi sa
comercializeze pe pietele britanice produsele SA "Clasic Vin" din
Straseni, SA "Fabrica de vinuri" din Taraclia si SA "Cricova Acorex"
din Cricova, considerand ca produsele vinicole moldovenerti au sanse
107

de afirmare pe pietele de desfacere din Marea Britanie. Cele doua parti


au convenit ca expertii de la firmele britanice sa efectueze in prima
jumatate a anului 2001 o vizita de documentare in Republica
Moldova, pentru a examina tehnologiile si capacitatile de producere
ale intreprinderilor moldovenesti, precum si gama de produse
fabricate de cele trei intreprinderi.
In 17 ianuarie 2001 a fost semnat Memorandumului de intelegere
intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Regatului Unit al
Marii Britanii si Irlandei de Nord privind cooperarea tehnica intre cele
doua state. Cooperarea tehnica dintre Republica Moldova si Regatul
Unit a inceput in anul 1995, Marea Britanie a acordat asistenta tehnica
in valoare de 6 milioane USD pentru dezvoltarea sectorului financiarbancar, privat si a celui agricol, a infrastructurii sociale, pentru
intarirea relatiilor economice externe, dezvoltarea sistemelor de
creditare rurala etc.
Incepand cu anul 2001 Moldova va benefica anual de o asistenta in
valoare de 2 milioane lire sterline. O reprezentanta a Departamentului
pentru Dezvoltarea Internationala din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe al Regatului Unit s-a instalat la Chisinau din ianuarie.
Obiectivul principal al agenturii il constituie Transnistria si rezolvarea
problemei in interes american.
Pentru a-si sublinia pozitita fata de Rusia cat mai clar Ambasadorul
Marii Britanii in Republica Moldova, cu sediul la Bucuresti, Richard
Peter Ralph anuntat ca Raioanele din stanga Nistrului nu vor beneficia
de asistenta tehnica acordata Republicii Moldova de Guvernul Marii
Britanii. Declaratia a avut loc dupa semnarea, in data 18 ian 2001 a
Memorandumului de intelegere intre Guvernul Republicii Moldova si
Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord privind
cooperarea tehnica.
Ambasadorul a spus ii considera pe secesionistii din Tiraspol un factor
destabilizator. Aproape teroristi, a reiesit din tonul si gestica sa. In
perioada 1995-1999, Regatul Unit al Marii Britanii a acordat
Republicii Moldova asistenta tehnica in valoare de aproximativ 3,7
milioane de lire sterline (aproximativ 6 milioane USD), iar pentru anul
2000 au fost alocate 1,6 milioane de lire sterline. Nici americanii nici
alte tari occidentale nu mai sunt dispuse sa accepte sa-i lase pe cazacii
si rusii din Transnistria sa se inarmeze din banii lor. Tiraspolul a
108

inghitit 500 de milioane de dolari din cele 2 miliarde incasate de


Moldova din 1990 pana astazi.
Japonia
La sfarsitul lunii noiembrie 2000 la Chisinau au fost prezenti
reprezentanti ai Centrul japonez din Ucraina si ai Comitetului pentru
cooperarea cu statele noi independente de pe langa Ministerul
Afacerilor Externe al Japoniei. Specialistii japonezi s-au implicat in
instruirea managerilor intreprinderilor mici si mijlocii din republica, in
special a managerilor intreprinderilor care isi exporta, in mare parte,
productia.
Guvernul Japoniei si-a anuntat interesul si in crearea, in Republica
Moldova, a sistemului de leasing in agricultura. Cu suportul financiar
al Guvernului Japoniei, pana la finele lunii martie 2001 in Republica
Moldova va fi creata o noua companie de leasing, care va arenda
mijloace tehnice gospodariilor agricole aceasta urmand sa presteze
servicii gospodariilor agricole incepand cu luna august-septembrie.
Guvernul Japoniei va acorda Republicii Moldova un grant, sub forma
de tehnica agricola, in valoare de 3 milioane 800 mii de yeni (420,5
mii de lei). Suportul financiar acordat de Guvernul Japoniei este
nerambursabil. Prin intermediul noii companii de leasing
gospodariilor agricole le vor fi date in arenda 20 de combine, cu o
capacitate de 180 cai putere, 30 de tractoare cu pluguri reversibile,
precum si alte mijloace tehnice.
La inceputul lunii noiembrie 2000 Ministerul Economiei si
Reformelor anuntase oficial ca Guvernul Japoniei a suspendat
examinarea proiectului de reabilitare a hidrocentralei Costesti, dupa ce
aceasta a fost sechestrata, potrivit unei decizii a Judecatoriei
Economice, in contul datoriei "Moldtranselectro" fata de firma
tiraspoleana "Zajacond". In urma unor interventii din partea MEI,
decizia judecatoreasca a fost suspendata iar Ambasada Japoniei, cu
sediul la Kiev, a anuntat ca partea nipona este satisfacuta de actiunile
intreprinse de MIE in vederea anularii deciziei judecatoresti de
sechestrare a hidrocentralei Costesti.
Ministerul Industriei si Energeticii (MIE) a reinclus proiectul de
reabilitare a hidrocentralei Costerti, elaborat si propus de expertii
niponi si moldoveni, in lista proiectelor finantate de Guvernul
Japoniei, dupa ce Parlamentul de la Chisinau a adoptat o serie de
modificari ale legislatiei, prin care este interzisa sechestrarea
109

intreprinderilor in contul datoriilor creditoare, si a fost suspendata


decizia judecatoreasca de sechestrare a hidrocentralei in contul
dubioasei firme tiraspolene "Zajacond".
Ministerul Industriei si Energeticii a precizat ca despre proiectul de
reabilitare a hidrocentralei a fost anuntata si partea romana, care nu a
avut obiectii referitoare la reconstructia acesteia. In cazul in care
proiectul va fi aprobat de partea nipona, Republica Moldova ar putea
beneficia in urmatorii doi-trei ani de un grant in valoare de 7 milioane
USD. Proiectul, elaborat in comun cu o echipa de experti niponi,
prevede majorarea capacitatii de producere a energiei electrice a
hidrocentralei de la 16 pana la 19 megawati si prevede, de asemenea,
schimbarea sistemului de racire a hidrocentralei si a
transformatoarelor liniei de 110 kilovolti de pe segmentul CostestiBalti.

Italia
Fabricile de prelucrere a pielii, in general cu utilaje in buna stare si cu
muncitori calificati au reprezentant o tinta de interes pentru investitori
starini. Compania italiana Esastampa a preluat in anul 1998 una din
fabricile importate din Moldova, Piele SA si a platit pentru pachetul
de actiuni ale statului de 60% suma de 600 mii de dolari SUA,
obligandu-se in acelasi timp, in conformitate cu contractul semnat cu
Departamentul Privatizarii, sa investeasca in dezvoltarea intreprinderii
1,5 milioane dolari SUA. Pretul pentru pachetul de actiuni achizitionat
a fost achitat, insa in prezent, Piele SA lucreaza in prezent la 20-30 la
suta din capacitati, deoarece intreprinderea este nevoita sa importe piei
brute, ca dupa prelucrare sa le vanda ca materie prima (de multe ori
peste hotare) intreprinderilor de incaltaminte. In industria textila, in
cadrul fabricii Steaua activeaza alte doua intreprinderi mixte moldoitaliene de tricotaj.
Germania
In 1988 grupul german Steilman a cumparat pachetul majoritar de
actiuni (65%) al Fabricii de confectii Balteanca SA din Balti,
construita in anul 1945, si considerata una din cele mai mari fabrici de
confectii atat din republica, cat si din intreaga URSS. Steilman a
cumparat acest pachet cu 1,75 milioane marci germane si si-a asumat
obligatiuni investitionale in valoare totala de 2 milioane marci.
110

Inainte de privatizare, aceasta intreprindere era profitabila, activa cu


succes atat pe piata interna, cat si pe cea externa, avea un colectiv de
circa 1200 muncitori, constituind unul din platitorii cei mai importanti
de impozite la Fondul Social. Dupa privatizare situatia de la
intreprindere s-a inrautatit din punct de vedere a performantelor
economice cat si mai ales deoarece actionarul principal a
disponibilizat circa 240 de munictori.
O situatie neplacuta s-a creat si la indeplinirea obligatiunilor
investitionale asumate de Steilman. Ultima data, Balteanca a fost
reutilata la sfarsitul anilor 80. Investitorul german a decis ca unele
sectoare de productie trebuie iarasi reutilate insa utilajele importate de
investitor au o vechime de circa 40 de ani, ceea ce nu este deloc in
favoarea fabricii si dezvoltarii ei de mai departe. Ca majoritatea
intreprinderilor straine asezate in Moldova sau in fostele tari socialiste
Steilman a venit cu scopul de a falimenta intreprinderea care putea
reprezenta o concurenta zonala, mai ales pe piata Ucrainei si Rusiei.
O alta firma german, Gerb Knauf Verwaltungsgesellsachaft, care
detine la Combinatul de constructie de la Balti CMC Knauf 99 %
din actiuni, a inregistrat in decembrie 2000 o emisiune suplimentara
de actiuni. Activitatea in domeniul de constructii este profitabila
deoarece concurenta lipseste pe teritoriul Moldovei, avand in vedere
ca principalele repere industriale se afla in Transnistria.

Australia
Printre tranzactiile anului 1999 s-a numarat cumpararea de catre firma
australiana QBE Insurance International Limited a 62 la suta din
actiunile Companiei de Asigurare Asito. Compania "Qbe Asito" din
Republica Moldova, in colaborare cu "QBE Insurance Group" si
compania germana de reasigurare "Munich Re Group", a lansat,
luni, pe piata de asigurari din Republica Moldova un nou produs de
asigurare. Acesta presupune asigurarea vietii si plata unei dobanzi de
3 la suta din veniturile obtinute in urma plasarii investitiilor pe pietele
din Marea Britanie si Germania. Firmele respective realizeaza de fapt
un circuit tipic de scoatere a valutei din tara, folosit si in Romania cu
succes de toate firmele starine de asigurare si reasigurare.

111

Franta
Prezenta economica franceza se manifesta prin grupul - France
Telecom-Voxtel. Cu putin timp in urma Franta si Germania nu au
sustinut aderarea Moldovei la Pactul de Stabilitate pentru Europa de
Sud-Est. Si au avut toate motivele sa o faca, insa intre timp capitalul
rusesc se consolideaza din ce in ce pe teritoriul Moldovei:- Lukoil,
Moldova-Gaz (51% Gazprom), Russkoie Radio, HitFM, Argument i
Facti, Izvestia, uzini metalurgice apartinand "Iterei" numeroase fabrici
de vinuri etc.
Moldova intotdeauna a contat (nefondat) pe relatii speciale cu Franta.
Aceasta, insa, in relatiile sale cu RM a fost nu mai putin prudenta
decat orice alt stat occidental, nelasandu-se prea impresionata de
declaratiile oficiale. Ambasada Frantei a fost deschisa relativ recent, in
1998, iar investitiile Frantei in economia Moldovei sunt net inferioare
chiar celor turcesti. Franta nu a manifestat interes nici macar pentru
industria de vinificatie din Moldova in schimb si-a concentrat
interesul asupra Armeniei unde francezii care au efectuat importante
investitii in ramura. O puternica prezenta culturala a Frantei in RM are
loc prin Alliance Francaise, RFI, TV5.
Turcia
Turcii au fost la originea scandalul anului 1999 inregistrat la sfarsit de
an odata cu eliberarea de catre Ministerul Transporturilor si
Comunicatiilor la 5 noiembrie 1999, cu numai patru zile pana la
demisia Guvernului Sturza, a dreptului de a presta servicii de telefonie
mobila companiei moldo-turce Moldcell. Guvernul s-a dat "adanc
indignat de actiunile MTC", dupa ce au luat spaga evident,
reprezentantii companiei franceze Voxtel au declarat ca cea de-a doua
licenta de telefonie mobila GSM a fost eliberata ilegal, iar FMI a
dezaprobat "intransparenta" afacerii.
Moldcell, in spatele caruia sta Turkcell cu 66 la suta din pachetul de
actiuni la mana, a primit la 2 decembrie licenta de telefonie mobila
pentru 15 ani, dupa ce a transferat prima transa a taxei pentru licenta
in suma de 4 milioane 800 mii USD. La trei saptamani dupa aceasta,
Procuratura Generala a atacat in justitie decizia din 5 noiembrie
Comisiei pentru eliberarea licentelor a Ministerului Transporturilor si
Comunicatiilor.

112

Elvetia
In decembrie 2000 s-a inregistrat Compania mixta Celtica Moldova,
care a trecut foarte rapid la emiterea de actiuni anuntand ca va realiza
o investitie serioasa in domeniul energetic, urmand a construi la
Chisinau o centrala termoelectrica.
Dupa cum se observa, pe diferite cai, companii straine se implica in
reabilitarea enrgetica a tarii care ar duce, in perspectiva, la
indepartarea Moldovei de Rusia.
FMI-ul si bugetul
Moldova este dependenta de relatiile cu FMI, si de imprumuturile
externe fara de care ar ajunge in situatia de prabusire a ratingului
international al tarii. In consecinta, s-ar reduce de 2-3 ori preturile la
intreprinderile in curs de privatizare. Iar Republica Moldova are de
privatizat Moldtelecom-ul, intreprinderile energetice etc.
In 1992-1995, Moldova a semnat acorduri de creditare pe termen
scurt, 4-7 ani, fara a calcula presiunea acestor imprumuturi asupra
bugetului tarii ajungand in situatia ca in 1999-2004 sa aiba de platit
anual peste 70-100 de milioane USD.
Daca Moldova ar ramane fara suport de la FMI guvernul ca fi pus in
situatia sa reduca aproape cu 40 la suta cheltuielile si veniturile la
Buget ca sa nu aduca tara la incapacitate de plata.
Pentru a nu ajunge intr-o astfel de situatie si pentru a acumula o
anumita suma de bani ce poate fi utilizata pentru achitarea datoriei
externe, a platilor curente din interiorul tarii Moldova trebuie sa-si
comercializese activele intreprinderilor care sunt supuse privatizarii
sau sa ia credite de la agentii economici, bancile comerciale gajand
activele unor intreprinderi viabile ca, de exemplu, Moldtelecom-ul.
Aderarea Republicii Moldova la Organizatia Mondiala a Comertului
va presupune taierea masiva din contul subventiilor acordate
agriculturii, care se ridica la 380 milioane de dolari SUA anual, ceea
ce este egal aproape cu un buget anual.
Sistemul bancar

113

E clar ca sectorul bancar reflecta situatia din economie si chiar


serveste drept barometru al starii din societate. Deja de un an de zile
sistemul bancar se confrunta cu un sir de deficiente, trece printr-o faza
de reconstituire, avand in vedere conditiile deficitului de lichiditati.
In conditiile unui declin al indicilor economici, sistemul bancar al
Moldovei nu-si exercita functiile conform modelelor clasice, nu mai
functioneaza un sistem de creditare durabil, pe principii stabile, nici
un sistem de onorare a angajamentelor de catre cei ce primesc credite.
Fluxurile financiare sunt foarte reduse si au un caracter de circuit
foarte incet.
Multi agenti economici au deficit de resurse, se continua practica
tranzactiilor barter ceea ce pentru sistemul creditar si pentru sistemul
financiar in ansamblu, este destul de negativ si absolut neconvenabil.
Mai mult decat atat prin majorarea de catre Banca Nationala a cotei
rezervelor obligatorii, astazi, practic, sunt inghetate 180 milioane lei,
resurse creditare.
Sectorul bancar are foarte putine mijloace de a opera pe piata
financiara deoarece piata financiara este restransa din cauza riscurilor
foarte mari. O alta problema cu care se confrunta institutiile bancare
este lichiditatea foarte joasa atat a agentilor economici, cat si a
populatiei. In conditiile in care salariile se platesc cu intarziere, cand
inflatia a erodat depunerile, increderea in sistemul bancar este
nesatisfacatoare. Pe langa aceasta, fluxurile de investitii straine sunt
destul de modeste.
In anul 1999 dupa crahul din Rusia, opt banci au devenit practic falite
iar 3 dintre acestea si-au pierdut licentele, ceea ce arata ca si sistemul
bancar se aliniaza contexului declinului economic.
In 1999 s-a inregistrat fenomenul convertirii depunerilor in dolari din
cauza socului provocat de fluctuatiile mari ale cursului. Coeficientul
de dolarizare s-a majorat de la 20% in 1997 la 44% in 1998, desigur
sub influenta evenimentelor ce au urmat dupa criza din Rusia.
Deoarece in anul 1999 nu s-a creat cadrul juridic si functionarea
normala a infrastructurii pietei, conditii necesare pentru redresarea
situatiei in 2000, din acest motiv dar si din altele, Republica Moldova
s-a aflat in vara anului 2000 foarte aproape de intrarea in incapacitate
de plata.
114

Deocamdata nu exista premise pentru o prabusire a leului fata de


dolar, dar nici de intarire. Posibil vor avea loc doar niste mutatii
neesentiale. Daca insa in economie nu se va inregistra macar o stopare
a declinului, este clar ca o noua convulsie, o noua prabusire a leului in
conditiile neplatilor la salarii si pensii nu va mai putea fi suportata de
populatie.
Politica fiscala
Republica Moldova a reusit sa-si intemeieze o politica fiscal-bugetara
independenta chiar imediat dupa obtinerea independentei in 1991. Insa
consolidarea sistemului bugetar si fiscal si a politicii fiscal-bugetare
au avut loc dupa introducerea valutei nationale in noiembrie 1993. In
anii 1991-1995 se desfasoara prima etapa de formare a politicii fiscale.
In aceasta perioada are loc procesul de evaluare a mostenirilor si
adaptarea la noile cerinte prin modificarea actelor normative si
legislative.
Incepand cu anul 1992 au fost introduse un sir de impozite noi,
utilizate in economiile de piata cum ar fi TVA, accizele, taxele rutiere,
tarifele vamale etc. Introducerea valutei nationale in 1993 a
intensificat separarea spatiului monetar al Republicii Moldova de
spatiul monetar al fostelor republici socialiste. Au fost modificate
principiile si metodologia de calcul a impozitele deja existente. In anii
1996-1999 este definitivata constituirea sistemului bugetar - adoptarea
Legii cu privire la sistemul bugetar si procesul bugetar, a Conceptiei
reformei fiscale si a unor articole din Codul fiscal.
Trei factori determina politica fiscala a RM. Primul este recesiunea
generala, care reduce baza impozabila. Al doilea factor este
incapacitatea administratiei fiscale sa colecteze impozitele ca rezultat
al evaziunilor fiscale, larg raspandite, si a coruptiei. Al treilea factor
este lipsa ajustarii adecvate a cheltuielilor. Aceasta inertie a
angajamentului de cheltuieli apare in urma absentei unui grup politic,
care ar obtine suportul public necesar pentru limitarea explicita a
cheltuielilor sociale. Dezechilibrul fiscal nedurabil este deci un
rezultat al proastei guvernari. Atat timp cat practica majorarii
nejustificate a veniturilor in procesul elaborarii Bugetului de Stat va
continua iar pronosticul real va fi neglijat, sansele unei politici fiscale
eficiente si durabile sunt minimale.

115

Teoretic ar fi trebuit ca odata cu formarea si stabilizarea politicii si


sistemului fiscal-bugetar sa dispara problema evaziunilor fiscale.
Realitatea insa e tocmai inversa - evaziunea fiscala a capatat un
caracter de masa. In anii 1995-1998 numarul agentilor economici, care
au fost depistati pentru comiterea evaziunilor fiscale s-a triplat, iar
suma incasarilor fiscale, luand in calcul indexarile, aproape ca nu s-a
schimbat. Raportul evaziunilor fiscale fata de PIB in 1994 era de 4,5
la suta iar in 1999 aceasta cifra a crescut de circa patru ori.
Inspectoratul fiscal a depistat incalcari ale legislatiei fiscale la 43,7 la
suta din cei 24 171 de agenti economici supusi controlului in cursul
anului. Fiscul a sechestrat bunuri in valoare de 454,2 mln de lei. Cota
parte a economiei subterane in RM a atins circa 70 la suta.
In cativa ani de independenta politica si de tranzitie la economia de
piata, agentii economici au inventat o multime de subterfugii pentru a
nu achita impozitele. Potrivit rapoartelor Politiei economicofinanciare, Inspectoratului fiscal, Departamentului control financiar si
revizie si Garzii financiare, datoriile agentilor economici fata de buget
depasesc incasarile bugetare pentru un an. Se practica la scara de masa
contabilitatea dubla si neinregistrarea marfurilor sau a veniturilor in
registrele de evidenta contabila. Agentii economici care practica
comertul exterior nu declara marfurile la vama sau le declara fals.
O modalitate excelenta pentru eschivarea de la impozite pentru
importatori sau exportatori este Transnistria, cu care Chisinaul are un
acord referitor la neachitarea taxelor vamale pentru agentii economici
din ambele parti la frontiera de pe Nistru. Transnistria este considerata
"gaura neagra a economiei RM".
Valuta obtinute din activitatea economica externa nu mai este
repatriata, operatie care deasemenea se face in scopul neachitarii
impozitelor. Conform datelor Banii Nationale, RM are circa 200 mln
de dolari nerepatriati de la exportul de marfuri, dintre care 30 mln sunt
scoase din circuitul economic oficial. In scopul ocolirii legislatiei la
achitarea accizelor si taxelor pe valoarea adaugata au fost folosite
depozitele vamale libere. Spaga pentru obtinerea licentei de depozit
vamal liber atinge in unele cazuri 100 de mii USD.
Parlamentul participa la jaful general adoptand legi, care favorizeaza
economia subterana modificand de exemplu Legea Bugetului pentru
anul 1998, prin care au fost anulate taxele pentru transportarea,
pastrarea si comericializarea marfurilor supuse accizelor. Usor de
116

inteles, Bugetul a suportat ulterior pierderi uriase. Oricum Moldova


prezinta conditii favorabile pentru eschivarea de la achitarea fata de
Buget. Unica masura legislativa care s-a luat in directia combaterii
fenomenului evaziunilor fiscale a fost doar inasprirea raspunderii
juridice pentru evaziunile fiscale.
Fenomenul evaziunii fiscale in masa poate fi demonstrat in baza unor
calcule comparative a datelor prezentate de catre Inspectoratul fiscal
principal de stat. La finele anului 1999 Inspectoratul anunta ca in
perioada de 11 luni ale anului 1999 in bugetul consolidat au fost
varsate 2578,3 mln de lei, fiind realizat cu 86,4 la suta planul anual si
cu 96 la suta planul incasarilor pentru 11 luni. Deci, comparativ cu
perioada respectiva a anului trecut veniturile in bugetul consolidat si
in Bugetul de Stat au sporit cu 563,6 mln sau cu 28 la suta.
Defalcarile in Bugetul de Stat s-au majorat cu 36,4 la suta. Totodata in
ultimul timp se atesta si o sporire a defalcarilor in bugetele locale, cu
4,6 la suta, si in Fondul social, cu 4,8 la suta. In acelasi timp
Departamentul controlului vamal a anuntat cu satisfactie ca pentru
prima data in perioada de 8 ani de activitate a reusit sa incaseze un
miliard de lei in perioada de un an de zile. Daca Vama deconteaza in
Buget un miliard din totalul de 2,5 mlrd, rezulta ca aproape jumatate
din buget este format doar din taxele vamale. Pe de alta parte suma
totala a datoriilor agentilor economici catre Buget este de 2 mlrd 678,7
mln de lei. Deci suma datoriilor depaseste suma defalcarile bugetare
intr-o perioada de aproape un an de zile.
Numai in anul 1999 datoriile fiscale ale agentilor economici au sporit
cu peste 461 de mln de lei (sau cu 56,4 la suta). Iar in Chisinau
datoriile agentilor economici au sporit cu 96 la suta, a celor din Cahul
- cu 91 la suta, din Balti - cu 71,6 la suta. Totodata suma datoriilor
agentilor economici la bugetul asigurarilor sociale de stat s-a majorat
de la 357,9 mln de lei (1 ianuarie 1998) la 456,2 mln de lei (1 ianuarie
1999), ceea ce constituie 27,5 la suta.
Potrivit evaluarilor expertilor evaziunile fiscale au crescut de la 3 la
suta din suma totala a veniturilor bugetului consolidat pana la 25 la
suta, frecventa incalcarilor disciplinei economice si financiare
depistate de catre angajatii Departamentului control financiar si
revizie a crescut pana la 78 la suta, iar frecventa incalcarilor legislatiei
economice depistate de catre angajatii Inspectoratului fiscal este de 55
la suta. Transparenta granitelor Moldovei, divergentele dintre
117

regimurile vamale si fiscale pe teritoriul Moldovei, Ucrainei si Rusiei


duce la efectuarea multor tranzactii ilicite de import-export. Astfel
confruntarea datelor cu privire la operatiunile de import-export au
depistat devieri in volum de 92% din exporturile spre Rusia si 100%
din exporturile spre Ucraina.
Practica internationala arata ca raspunderea juridica pentru evaziunile
fiscale trebuie sa fie aplicata concomitent cu diminuarea presiunii
impozitelor, fapt care ar stimula producerea si ar permite compensarea
de la reducerea impozitelor si compensarea bazei impozabile a
Statului.
In primul rand dezastrul din economie contribuie nemijlocit la
cresterea fenomenului evaziunii fiscale. Reducerea nivelului de
achitare a impozitelor este cauzata de scaderea substantiala a activitatii
economice din Republica Moldova. RM a pierdut piata de desfacere a
bauturilor spirtoase din Rusia si Belarusi, ceea ce a redus cu 50-70 la
suta volumul defalcarilor la buget a raioanelor ce practica cresterea
vitei de vie si productia vinului.
O alta cauza care se rasfange nemijlocit asupra fenomenului
neachitarilor catre buget este povara fiscala neadecvata pentru
conditiile si economia RM. Prezenta unui sector subteran masiv
contribuie la crearea unei poveri fiscale excesive. Sursa veniturilor
bugetului de stat este activitatea in economia oficiala.
Economia subterana si coruptia erodeaza dezvoltarea nationala,
cresterea evaziunii fiscale contribuie la diminuarea platilor in Buget,
aceasta la randul sau cauzeaza esecul politicii sociale. Incalcarea
legislatiei devine o norma de comportament iar una din cauzele care
favorizeaza fenomenul evaziunii fiscale este neincrederea si
nerespectul fata de Stat.
Conditiile in care activeaza agentii economici
Desi Codul Fiscal a fost elaborat conform sistemului de impozitare
american, acesta nu a fost indeajuns adaptat la conditiile si specificul
Republicii Moldova. Codul fiscal este elaborat astfel ca statul sa
obtina venituri cat mai mari, in special, de la impozitarea persoanelor
juridice. Se intampla astfel ca statul nu face altceva decat sa-i jupoaie
pe agentii economici prin introducerea unui sir destul de lung de
impozite, taxe, plati etc. In intervalul 1991-1996, numarul celor care
doreau sa investeasca in Moldova era foarte mare. In 1995 republica a
118

pierdut numai pentru neinregistrarea intreprinderilor mixte circa 5


milioane de dolari. Majoritatea intreprinderilor nu s-au inregistrat din
cauza legislatiei. Din cauza legislatiei fisacle, cu privire la investitile
straine etc astazi aproape nu mai vine nimeni sa investeasca.
Sistemul de impozitare are nevoie de unele corectari in sensul
majorarii cotei impozitelor percepute de la persoanele fizice in totalul
incasarilor fiscale deoarece in Moldova multi oameni au, totusi,
venituri mari daca avem in vedere ce case se construiesc si ce
automobile circula prin Chisinau.
In Republica Moldova nu vin investitii straine care ar putea relansa
real economia deoarece in primul rand, Moldova nu are domenii
atractive pentru investitorii straini, pe care le are, de exemplu, Rusia,
Ucraina, Cazahstanul etc. Rusia are resurse naturale enorme, Ucraina
la fel. Au o piata mare. Acelasi lucru este partial valabil si in cazul
Romaniei. Moldova nu are nimic din toate acestea.
Criza puterii la nivel national conduce la o criza economica
accentuata. Indicii economici si sociali nu se incadreaza in
clasificatoarele statistice internationale, iar reformele economice si
structurale sunt incoerente. Mecanismele de functionare a
infrastructurii de piata nu sunt ajustate la standardele internationale si
nu sunt bazate pe instrumentele juridice respective.
Economia si finantele continua sa ramana ostatece ale unui
politicianism mediocru. Speranta unei perspective mai bune este
strans legata de aparitia unei noi generatii a clasei politice.
Tranzactiile Bursiere
Au trecut peste cinci ani de cand si-a inceput activitatea Bursa de
Valori a Moldovei, majoritatea cetatenilor au devenit actionari la
diferite intreprinderi, a fost adoptata baza legislativa a pietei de
capital, totusi, acest sector al economiei se misca cu mare incetineala.
Bursa de Valori este un barometru al economiei si daca nu merge piata
de capital este clar ca economia se afla in criza.
In ultima instanta unul din criteriile cele mai importante pentru
functionarea normala a pietei de capital este lichiditatea dar astazi
lichiditatea pietei este practic zero deoarece lipsesc atat mijloacele
banesti, pe de o parte, cat si valorile mobiliare, pe de alta parte.
Valorile mobiliare care circula astazi la Bursa de Valori sunt de o
119

lichiditate foarte scazuta si nici macar mijloacele banesti de pe piata


nu sunt suficiente pentru a acoperi aceste valori mobiliare.
In comparatie cu alte tari piata de capital din Republica Moldova este
foarte mica, aproape inexistenta. Volumul tranzactiilor bursiere in
Republica Moldova este de 1000 de ori mai mic decat cel din Cehia,
pentru a avea o comparatie cu o tara mica.
Desi Moldova are o piata extraordinar de mica, infrastructura ei si
regulile, concepute de americani, sunt create ca pentru o piata foarte
dezvoltata. Interdictiile, duritatea normelor si regulilor de joc
practicate nu sunt deloc potrivite pentru piata Moldovei.
De exemplu, cand cineva doreste sa cumpere un pachet mai mare de
actiuni el este obligat sa anunte tender (licitatie). El trebuie sa dea
anunturi in mass-media, sa anunte intreprinderea, actionarii. Astfel toti
eventualii lui concurenti afla imediat despre asta. Pregatirea tuturor
actelor pentru tender dureaza circa 3 luni cu o procedura lunga si atat
de complicata incat o asemenea operatiune de vanzare-cumparare a
actiunilor se poate efectua intr-o jumatate de ora. Metoda respectiva
neglijeaza existenta Bursei de Valori, care nu are alt rol decat de a fi o
piata deschisa unde se expun actiunile si le cumpara cel care ofera un
pret mai bun iar pe de alta parte aceasta dezvolta piata neagra.
Investitorul de regula renunta la aceasta procedura de anuntare a
tenderului, se gasesc cateva persoane care cumpara cate un pachet
mic, iar dupa aceea le comaseaza si astfel primeste pachetul dorit
initial.
Se mai adauga o multime de restrictii. De exemplu fondurile de
investitii nu au dreptul sa acorde credite ci au dreptul doar sa
depoziteze banii. Dobanda medie la depozitele in dolari, pentru o
perioada de 3-6 luni este de 3-4%. Rata medie a dobanzii la credite
este de circa 18%. In acest mod, statul lipseste fondurile de investitii
de posibilitatea de a castiga 14%, in cazul in care acestea ar putea
acorda credite.
Guvernul nu s-a aratat prea preocupat si nici nu a constientizat rolul si
importanta pietei valorilor mobiliare. Acesta este unicul sector al
economiei care se poate dezvolta cu pasi foarte rapizi. La ce
performante trebuie sa ajunga acest sector nu este stipulat nici intr-un
program de Guvern, nici intr-o strategie de dezvoltare.
120

Este o discrepanta enorma intre sistemul regulatoriu, infrastructura si


nivelul de dezvoltare a pietei de capital. In acelasi timp sistemul
regulatoriu este foarte dezvoltat. Multe alte sfere ale economiei nu
sunt atat de dirijate ca piata de capital. De exemplu, in sfera bancara,
nu sunt atatea elemente regulatorii ca pe piata valorilor mobiliare. De
aceea este cu mult mai complicat de activat pe aceasta piata decat in
sectorul bancar.
Piata de capital este formata din cateva elemente: emitentii de valori
mobiliare, investitorii si infrastructura. Cele mai importante elemente
sunt totusi emitentii si investitorii. Daca nu sunt acestia, orice
infrastructura, cat de buna, nu va salva situatia. Daca nu se pune
accentul pe prosperarea emitentilor si aparitia unor noi investitori,
piata nu se va dezvolta niciodata.
Regula de baza spune ca investitorul intern sumar in tara este
proportional cu Produsul Intern Brut al tarii. Adica cu cat este mai
mare PIB-ul, cu atat sunt mai puternici investitorii locali. In ultimii
ani, PIB-ul este in continua descrestere. Deci investitorul local
slabeste. In rezultat slabeste si economia. Evident ca si valorile
mobiliare pierd din pret, iar piata de capital se reduce.
Investitorii din ziua de astazi au devenit in majoritate investitori in
urma privatizarii. Nu prin rezultatul vanzarii si cumpararii valorilor
mobiliare, ci datorita unor procese tip, care nu sunt procese de
echilibru.
Din acest motiv, in ultima vreme creste simtitor numarul tranzactiilor
pe piata extrabursiera, in loc ca aceste tranzactii sa se efectueze acolo
unde trebuie - adica la Bursa. Aceasta piata a fost numita asa chiar
la inceputul existentei pietei de capital luand ca baza principiul in
afara Bursei, adica tranzactiile care se efectueaza in afara Bursei,
sunt calificate ca tranzactii extrabursiere. Piata extrabursiera este aici
un segment al economiei gri. Investitorii straini vin numai cu investitii
directe, pe ei nu-i intereseaza investitiile de portofoliu, adica
cumpararea unor pachete de actiuni, pe care ulterior sa le vanda si sa
castige la diferenta de curs.
Piete extrabursiere sunt si peste hotare. Numai ca ele sunt organizate.
De obicei acolo sunt tranzactionate valori mobiliare mai putin
importante. Este vorba despre NASDAQ din SUA, RASDAQ din
Romania. In Statele Unite NASDAQ, in ultimul timp capata o
importanta tot mai mare, dar asta din cauza regulilor mai lejere in ceea
121

ce priveste activitatea participantilor profesionisti. Plus ca NASDAQ


ofera mai multe posibilitati de tranzactionare, de exemplu, prin
intermediul retelei Internet, ceea ce nu ofera Bursa de Valori din NewYork, care continua sa practice tranzactionarea prin strigare.
Piata de capital
Republica Moldova a devenit, dupa privatizarea in masa, in care au
fost implicata majoritatea populatiei, o tara a proprietarilor
corporativi, adica a actionarilor. Specificul situatiei actuale consta in
faptul ca piata hartiilor de valoare exista, insa numarul vanzatorilor si
cumparatorilor pe aceasta piata este destul de redus. Pentru marea
majoritate a cetatenilor Republicii Moldova, la fel ca si pentru multi
dintre patroni si actionari, piata mobiliara ramane un rezultat abstract
al reformelor.
Datorita situatiei politice instabile care a influentat negativ climatul
investitional in anul 2000, pe piata de capital au fost tranzactionate
actiuni in valoare totala de 1 miliard de lei, sub 60 la suta din actiunile
puse in circulatie care de altfel au fost tranzactionate la un pret de doar
15-20 la suta din valoarea lor nominala. CNVM a anulat, in decembrie
2000 licentele de activitate pentru 11 fonduri de investitii.
Din cele peste sase mii de societati inscrise in Registrul de stat pana in
prezent nu au fost inregistrate la Comisia nationala a valorilor
mobiliare peste doua mii de societati. Majoritatea acestor unitati
economice au fost inregistrate la Camera inregistrarii de stat pana in
1998, cu un capital social de doar 100 de lei.
Evaziunea fiscala
Moldova detine locul 4 in Europa la capitolul coruptie, si in lume
locul 13, iar cotele economiei subterane sunt evaluate de experti de la
50 pana la 70 la suta, fenomenul spalarii banilor sau a altor venituri de
provenienta ilicita s-a generalizat. Se poate aprecia ca in Moldova
avem exemplul tipic al unei economii infractionale. Practic toate
gruparile criminal-mafiote dispun de un mecanism financiar-economic
aproape perfect, bine reglat si mobil, pe care il aplica la comiterea
infractiunilor economice, infractiuni care aduc un prejudiciu
considerabil societatii in intregime.
Afacerile ilicite mafia gulerelor albe
122

Volumul anual al traficului de droguri in RM se estimeaza la 200-250


mln USD , iar aceasta cifra intrece de 3,5 - 4 ori volumul investitiilor
straine directe in RM. Evaziunea fiscala in RM a sporit de la 4 la suta
din volumul venitului consolidat in 1994 pana la 32 la suta in anul
1998. Volumul mediu total al evaziunilor pe un contribuabil a crescut
de la 7 mii de lei in 1997 pana la 12 mii de lei in 1998. Densitatea
contraventiilor in numarul celor supusi controalelor fiscale a sporit de
la 30 la suta in 1994 pana la 57 la suta in 1998.
Estimarea dezechilibrului dintre producerea si repartitia articolelor de
tutungerie este semnificativa pentru a avea o prspectiva orientativa
asupra volumului pietei negre. Conform statisticii oficiale, anul trecut
in RM au fost produse 9,6 mlrd de tigari. Din ele au fost exportate 7,8
mlrd de tigari in valoare de 49737,8 mii USD (in statele CSI - de
20,89 mln USD, adica circa 2 mlrd de bucati, in celelate state - in
valoare de 28,85 mln USD sau 5,8 mlrd de bucati).
Importurile s-au cifrat la 424,5 mii USD (0,04 mlrd de bucati). Datele
statistice pentru o perioada indelungata de timp arata ca consumul
intern anual de tigari in RM constituie 5 mlrd de bucati. Bilantul arata
ca 3,16 mlrd de bucati insemna sau import neinregistrat, sau productie
nedeclarata, dar vanduta pe teritoriul tarii. Oricum in ambele cazuri
aceasta inseamna pierderi la buget in volum de circa 110 mln de lei
anual.
Pentru RM este caracteristic un anumit spectru de activitati ilicite,
care aduc venituri colosale. Tinand cont de specificul economic al
tarii, gruparile criminale folosesc diferite mijloace si sustrag materia
prima agricola, productia-marfa a intreprinderilor agricole si de
prelucrare. Conform unor date, in RM suma neachitarilor reciproce
intre agentii economici constituie circa 250 de mln USD, dintre care la
sigur ca un anumit procent poarta un caracter infractional, deoarece
unii furnizori inca nu stiu ca productia a fost sustrasa prin intermediul
firmelor fantome, sperand ca partenerul sa se achite cu el sau stau si
asteapta solutionarea litigiului in judecatoria economica. Mijloacele
banesti capatate de la realizarea productiei sustrase, in unele cazuri,
sunt investite in procurarea actiunilor acelorasi intreprinderi de la care
a fost sustrasa productia si astfel infractorii devin coproprietari ai
intreprinderilor respective.

123

Gruparile criminale
Mafia, sau criminalitatea organizata, are in Republica Moldova doua
ramificatii. Prima este lumea interlopa ce reuneste persoane cu
antecedente penale, organizata in comunitati criminale, liderii carora
au o bogata biografie de puscariasi. A doua, numita si americani",
este o comunitate criminala in ascensiune care se implementeaza activ
in business. Gulerele albe", coordonate de asa-numitii americani",
sunt de departe cea mai periculoasa filiera considera reprezentantii
Fondului Monetar International in Republica Moldova, care au afirmat
nu o data ca un pericol serios pentru economia si securitatea
Republicii Moldova il reprezinta coruptia.
Potrivit datelor generalului Nicolae Alexei in Republica Moldova
activeaza in jur de 50 de grupari criminale organizate care isi au
teritorii si sfere de influenta in care fiecare comunitate activeaza dupa
legile sale, care sunt respectate cu strictete. Insa formele de organizare
sunt comune. Cel mai interesant aspect este ca activitatea lor este
dirijata de 5 sefi numiti si recunoscuti la Moscova.
In afara de dreptul de incoronare", de competenta liderilor interlopi
din Rusia mai tine si arbitrarea", judecarea" si chiar pedepsirea"
supusilor. Sefii numesc cate un responsabil aproape in fiecare unitate
teritorial-administrati-va (raion), numit in argou polo-jenet", adica
stapan pe situatia din zona". Acesta conduce activitatea criminala din
zona pentru care este responsabil, executand cu strictete ordinele
venite de sus.
Pe treapta cea mai de jos se afla executorii, numiti soldati" (soldati).
Acestia sunt autorii omorurilor, jafurilor, furturilor, talhariilor,
escrocheriilor, santajului, rapirii ostaticilor etc. Soldatii" isi iau ca
ajutor diferite persoane, nu neaparat cu antecedente, supranumite
brodeaghi" (vagabonzi) sau sestiorki" (de la denumirea cartii de joc
sase"). Seful instalat in fruntea ierarhiei nu se amesteca niciodata
nemijlocit in savarsirea crimei si, deci, nu lasa urme sau probe privind
activitatea criminala, de aceea este aproape imposibil de a fi tras la
raspundere.
Arbitri in conflicte economice
Comunitatile criminale ale hotilor in lege" mai presteaza servicii de
protectie si securitate a agentilor economici" krasa" (acoperis",
umbrela", in argoul romanesc). Chiar daca agentii economici nu
124

doresc sa aiba un acoperis", banditii ii creeaza conditiile de a


reactiona binevoitor la propunerile lor. Sefii de clan isi mai asuma in
activitatea lor unele atributii ale politiei judiciare aparind in calitate de
arbitri, adica participa la aplanarea unor conflicte aparute intre agentii
economici, in special in cazurile de rambursare a datoriilor.
De regula, dreptate i se face agentului economic care are acoperis".
Datornicii sunt supusi persecutiilor si santajului, iar la suma datorata
se aplica o dobanda ce sporeste in progresie geometrica. In lumea
interlopa se spune ca datornicul este pus la sciotcik" (la contor). Cel
care este ajutat sa-si intoarca datoria, de asemenea este obligat sa
plateasca taxa pentru serviciile prestate.
Una dintre cele mai de onoare atributii ale sefilor de grupari mafiote
este formarea bancilor speciale ale comunitatii, pe care o numesc
obsceak". Obsceakul" este format din dani" - dijma pe care o
platesc in mod obligatoriu membrii comunitatii criminale. Nimeni nu
poate spune cu exactitate ce sume se aduna in obsceak"-uri, dar
uneori aceste fonduri pot fi comparate sau chiar depasesc cu
capitalurile unor banci mici.
Generalul Alexei a dezvaluit ca krisca" scandaloasei firme
Transmarconi", in care e implicat si Tudor Leanca, ex-ministrul
Transporturilor, din partea lui Valeriu Matei, era una dintre cele mai
dure grupari mafiote din Chisinau.
Exista si o asa-numita comunitate criminala evreiasca inchisa si
exclusiva, care controleaza o retea larga de piete si magazine, iar
liderii ei se declara oameni de afaceri cinstiti chiar daca din cand in
cand mai instaleaza explozibil la usile apartamentelor sau in
automobilele unor rau platnici ai taxei de protectie
Mafioti patrioti
Atat capii celor cinci grupari recunoscute la Moscova, cat si
autoritatile interlope neincoronate, apar uneori pe rol de haiduci" si
fac gesturi largi de caritate. Unul dintre acestia Micu" era onorat in
satul sau de bastina din raionul Straseni pentru restaurarea bisericii,
banii oferiti pentru reparatia scolii si a gradinitei.
In alta localitate, Causeni, autoritatea interlopa ear un anume Saban",
care deasemenea sponsoriza scoli si gradinite, iar pensionarii si alte
paturi socialmente vulnerabile il venerau, pentru ca, spre deosebire de
stat, le platea pensii. Saban" a fost impuscat vara trecuta, in timp ce
125

controla cum decurge constructia monumentului lui Eminescu din


centrul Causenilor, pe care intentiona sa-l dezveleasca la sarbatoarea
Limba noastra".
Constructia era sponsorizata de Saban" care a obtinut banii pentru
ridicarea bustului lui Eminescu dupa ce a rapit un om de afaceri din
Ucraina si l-a tinut intr-un subsol aproape doua saptamani, cerandu-i o
recompensa de 100.000 de dolari SUA. Autoritatea lumii interlope
Bulgarul", disparut in toamna anului trecut dupa ce a fost eliberat de
sub arest prin judecata, de asemenea era vestit pentru gesturi de
caritate si sprijinul sportului.
Dupa paravanul afacerilor, comunitatile interlope care se orienteaza
spre modelul american de dezvoltare a Mafiei, promoveaza o
activitate economica intensa. Acestei comunitati ii revine o buna parte
din economia subterana care, potrivit opiniei unor experti in
economie, constituie 60% - 80% din economia nationala a Republicii
Moldova. Anumite comunitati criminale au reusit cu succes sa
patrunda in politica prin sponsorizarea diferitelor partide si sustinandsi oamenii lor in posturi-cheie ale structurilor de stat.

Anexa

Retrospectiva economica a anului 1999


1999 - toate afacerile s-au confruntat cu lipsa de finantare externa
In ultimii zece ani nu a fost, probabil, un an mai contradictoriu, in plan
economic, pentru Republica Moldova decat 1999, anul in care
creditorii externi au taiat finantarea, dupa ce Parlamentul a respins
legile privind privatizarea unor intreprinderi vinicole si din industria
tutunului. FMI si alti creditori externi au suspendat temporar
finantarea si relatiile cu Republica Moldova. Acesta a fost primul an
in perioada postbelica, cand la putere s-au perindat trei guverne, iar
politicile economice s-au schimbat in functie de cel care tinea in mana
sceptrul guvernarii. 1999 a fost anul in care au fost ratate sansele de a
schimba crucial economia, a realiza marile privatizari
126

1999 a fost, de asemenea, anul in care s-au produs, poate, cele mai
spectaculoase rasturnari de prognoze. Deficitul bugetar depasise spre
finele anului 5 la suta, desi se spera intr-o mentinere a lui la nivel de 2
la suta, iar produsul intern brut, cu o descrestere de 4 la suta, "s-a
ambitionat" sa rastoarne pronosticul Fondului Monetar International
care sustinea ca PIB-ul nu se va modifica comparativ cu 1998 sau va
scadea cu 3 la suta. Inflatia a fost cea mai mare din ultimii cinci ani,
aproximativ 40 la suta, si a sfidat astfel prognozele optimiste de la
inceput de an, cand se credea ca ea nu va depasi 13-15 la suta.
Leul moldovenesc s-a depreciat in 1999 cu circa 40 la suta si, ca
urmare, a crescut pretul la benzina pe parcursul anului cu 45 la suta.
S-a redus pretul de vanzare-cumparare a pamantului, in particular
pentru Chisinau de la 0,5 la suta pana la 0,3 la suta; Balti, Tighina
(Bender) si Tiraspol - de la 0,3 pana la 0,15 la suta si pentru
localitatile rurale - 0,02% si s-au majorat, de la 1 iulie, cu circa 19 la
suta a tarifelor la energia electrica, cu circa 23 la suta la energia
termica si cu 45,1 la suta la gazele naturale.
Cat priveste afacerile, majoritatea companiilor din Republica Moldova
au inregistrat o descrestere dura in activitatea lor, in special in
volumul de vanzari. Toate afacerile au simtit o lipsa de finantare
externa, chiar daca pentru capitalul circulant au fost disponibile
fluxurile interne, nesemnificative. Ca rezultat al riscului crescand dupa
criza financiara din regiune si instabilitatea politica, in anul 1999
sistemul bancar local a majorat rata dobanzii efective si a fost foarte
precaut la creditarea afacerilor.
Au cazut bancile Vias, Guinea si a Bancii International de Investitii si
Dezvoltare Moldo-Bulgara. Cauza falimentului a fost, practic, una si
aceaesi, neonorarea obligatiunile fata de clienti. Banca Nationala a
retras autorizatiile bancilor vizate privind desfasurarea activitatii
financiare la 18 martie, 17 iunie si, respectiv, 4 noiembrie. BNM a
numit administratori in oficiile bancilor insolvabile.
La inceputul anului 1999 economia moldoveneasca se afla la un pas
de incapacitatea de plata a datoriilor externe. Lucrurile evoluau,
financiar, din rau in mai rau. Republica Moldova si-a onorat totusi
obligatiunile externe, si a realizat performanta de a rascumpara la un
pret foarte favorabil obligatiunile de stat in valoare de 140 milioane de
dolari cedate anterior concernului rus Gazprom in contul unor datorii.
127

Tranzactia anului 1999 chiar daca nu este vorba de o afacere in sensul


direct al cuvantului, a fost rascumpararea de catre Republica Moldova
a obligatiunilor de stat in valoare de 140 milioane dolari SUA. Poate fi
considerata cea mai spectaculoasa si mai mare tranzactie a anului ce sa scurs. Obligatiunile au fost rascumparate de la concernul rus
Gazprom contra a 47 milioane USD, cu sprijinul unei banci straine. In
1996 Republica Moldova a transmis Gazprom-ului in scopul
restructurarii datoriei obligatiuni de stat in suma de 140 milioane de
dolari SUA pe o perioada de sapte ani, la o dobanda anuala de 7,5 la
suta.

La 16 aprilie la Chisinau au fost semnate documentelor de fondare a


intreprinderii mixte moldo-ruse de tip deschis MoldovaGaz, in care
Chisinaul detine 36 la suta din actiuni, Gazprom-ul - 50% plus o
actiune, iar Tiraspolul 14 la suta din actiuni. Iar ulterior, emisia de
catre intreprinderea mixta moldo-rusa MoldovaGaz a unor actiuni in
valoare de peste 1,3 miliarde lei.

Polarizarea sistemului politic din Republica Moldova


perspectiva activarii intereselor regionale ale Rusiei

in

Miza de substrat a confruntarii electorale din februarie 2001apropierea termenului limita 2002 al retragerii fortelor militare
ruse din Transnistria

Sistemul politic adoptat in Moldova reprezinta produsul unor intense


confruntari si negocieri intre principalele curente politice care-au
formulat, mai ales dupa 1990, directiile strategice de evolutie politica
ale fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti.
128

Preluand succesiv controlul asupra institutiilor fundamentale, aceste


curente politice si-au impartit succesiv si pentru perioade inegale
deptim , capacitatea de a controla regimul functionarii si dezvoltarea
acestui sistem politic, a institutiilor si proceselor de formare ale
statului.
Incepand cu 1989, confruntarea acida a Frontului Popular din
Moldova (ca expresie politica si culturala a miscarii nationale antisovietice) si a miscarii Edinstvo (ca avanpost tactic al structurilor
ideologice si de represiune a PCM) a conturat clar, principala miza a
disputelor politice.
Edinstvo s-a spart de atunci in numeroase grupuri si grupuscule,
membrii acestora aflandu-se in majoritatea formatiunilor politice
aflate pe scena basarabeana, iar Partidul Comunistilor a preluat
majoritatea temelor si tezelor Edinstvo, Frontul Popular a devenit
Partidul Popular Crestin Democrat. Acum in februarie 2001 nu avem
de-a face cu aceeasi insa miza politica care a marcat decisiv, in
februarie - martie 1990, primele alegeri pluraliste in Sovietul Suprem
al RSSM, insa tipul de polarizare si distinctia curentelor de actiune ale
celor doua miscari a ramas la fel de clara ca si atunci.
La finele anului 1990, URSS era descompus practic in cateva areale
geopolitice, cu potential diferit de evolutie politica:
(1) grupul baltic, stabilindu-si cursul spre o distantare constanta si
integrare insi stenta in bazinul tarilor nordico-scandinave, profitand
din plin de tratamentul special al Occidentului;
(2) grupul caucazian, distingandu-se prin constituirea unor
suveranitati etno-centriste si persistenta premizelor pentru conflictele
locale;
(3) grupul de tari musulmane ale Asiei Mijlocii, caracterizat prin
conectarea neantarziata a comunitatilor musulmane din fostele
republici ex-sovietice la vectorii lumii islamice: fundamentalismul
iranian si refomismul laic turcesc din regiune. Caracterul economic
relativ autonom al arestui areal (carburanti proprii, natalitate ridicata,
materii prime locale) au determinat si un spatiu de manevra mai vast si
a permis acestor tari sa se disocieze mai puternic de influenta
regionala a Rusiei;
(4) Rusia, sfasiata de contradictiile sale structurale si specifice, euro
asiatice; si
(5) grupul republicilor ex-sovietice europene (Ucraina, Moldova),
reprezentand cursul spre cimentarea independentei recunoscute,
129

simultan cu tendinta de internationalizare a relatiilor cu Rusia


(problema flotei Marii Negre, incarcaturile nucleare, separatismul
regional din Transnistria si Novorussia)
Proclamandu-si in iunie 1990 Declaratia de suveranitate si in August
1991 Declaratia de independenta, Republica Moldova si-a declararat
suveranitatii in cadrul URSS, ceea ce coincidea pentru moment cu
reflexul centrifug al majoritatii republicilor unionale impotriva
Centrului unional. In aceasta scurta perioada de conflicte politice
(1990 - 1991), elitele miscarii de renastere nationala au reusit sa
mentina sprijinul necesar al majoritatii legislative (in care intrau,
pentru moment si reprezentanti ai nomenclaturii de partid si
economice din complexul agroindustrial si chiar reprezentanti ai
minoritatilor etnice), pentru adoptarea unei serii de hotarari si acte
legislative care-au determinat orientarea strategica a RSSM spre
suveranitate, independenta si nationalizarea sferei politice. In situatia
cand referentialul istoric nu parea nicidecum o varianta accesibila,
elitele miscarii de renastere nationala au intreprins eforturi conjugate
pentru afirmarea intereselor nationale, precum si in scopul
democratizarii puterii de stat in RSSM.
In acelasi context, la 17 martie 1991, Sovietul Suprem declara refuzul
oficial al RSSM de a participa la referendumul unional, initiat de
Moscova, asupra mentinerii Uniunii Sovietice.
Acesta sta decizie, insa, nu a fost respectata in raioanele estice si de
sud, in care, sub protectia trupelor aeropurtate ale generalului Satalin
si ale armatei a 14-a, structurile administratiei locale si de partid au
trasat o limita interioara pe teritoriul Moldovei, creeand enclavele
Transnistriei si Gagauziei . Transnistrenii devin model si pentru
gagauzii din Comrat care declanseaza simultan o miscare separatista,
amenintand Chisinaul cu posibilitatea jonctiunii celor doua zone
rebele de la est si de la sud. Gagauzii se afla acum sub tutela Rusiei si
a Turciei deopotriva. Turcia si-ar dori ca in perspectiva unele sate
tatarasti din Dobrogea si teritorii ocupate de gagauzii din Ucraina sa
devina o unitate statala turcica de sine statatoare, ca o zona tampon
intre islam si ortodocsi.

Tiraspolul "capitala" regiunii separatiste, va deveni cheia regiunii iar


partea cea mai dogmatica a miscarii Unitatea-Edinstvo se va reface
aici.
130

Din 1991 pana in 2001 s-au schimbat multe dintre datele politice
sociale si economice ale Moldovei, dar esenta problemei geopolitice
nu s-a schimbat.

Problema Transnistriei

Problema Transnistriei este o problema fundamentala a securitatii


Rusiei. Nistrul este linia strategica care desparte cele doua mari spatii
geopolitice, spatiul slav de restul lumii europene. n urma cu peste
jumatate de mileniu aceasta frontiera naturala era reglementata de
Principatul Moldovei care se intindea de la munti pana la tarmul marii.
Tighina si Hotin erau principalele vaduri de trecere ale Nistrului, iar
Chilia si Cetatea Alba controlau intreg accesul la gurile Dunarii.
Stapanirea Nistrului marca calitatea de mare putere zonala si a devenit
obiectiv prioritar al tuturor imperiilor acestei parti de lume. Pentru
Imperiul Otoman, dupa ce il va smulge Moldovei, Nistrul va marca
limita de expansiune nord estica pentru aproape 400 de ani. Odata cu
scaderea puterii otomane frontiera se muta pe Prut. Prin aparitia
Romaniei Mari frontiera revine pe Nistru. Imperiul Sovietic readuce
frontiera pe Prut. Chiar daca frontiera politica intre rusi si restul lumii
a oscilat intre Prut si Nistru, frontiera strategica a ramas pe Nistru.
Aceeasi linie de fortificatii creata de turci a fost utilizata atat de
Imperiul Rus cat si de cel Sovietic. Desprinderea Ucrainei si pierderea
Odessei, a Azerbaidjeanului, luat de Turcia si apoi incercarea de
smulgere a Moldovei din mainile Rusiei a pus la grea incercare
strategii Rusiei pentru care limita slava este conceputa spre inainte,
spre Adriatica, iar nu inapoi, spre Moscova. Acum, mai mult ca
niciodata, pentru Rusia pastrarea Tiraspolului poarta o semnificatie
strategica covarsitoare, ramanand singurul cap de pod catre Europa
sud-estica.
Unul dintre motivele pentru care Rusia si-a afirmat cu atata tarie
controlul asupra acestei zone il constituie faptul ca in aceasta regiune
se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul
RM. Practic, restul Moldovei nu dispune de o baza industriala
comparabila. n zona se afla o uzina de producere a componentelor
armamentelor nucleare, un centru de anvergura pentru controlul
131

comunicatiilor. Nu trebuie neglijata nici locatia Armatei a 14 a, care


chiar daca este mult diminuata, dispune de o logistica impresionanta.
Este formata dintr-o divizie de infanterie motorizata, incartiruita la
Tiraspol, doua regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un
regiment antitanc, doua regimente de genisti si pontonieri, un
regiment de rachete si o escadrila de elicoptere. Armata a 14 a este
proiectata ca un esalon de interventie rapida, avand rolul de a aplica
prima lovitura vestului. Schema ei de organizare permite ca in timp
scurt sa cuprinda un numar mult mai mare de efctive decat are acum
(aprox. 6500 cadre si soldati). O alta problema o constituie pensionarii
Armatei Rosii. Majoritatea se afla in acest teritoriu, dar ei sunt
raspanditi pe tot cuprinsul republicii Moldova. Dupa unele aprecieri
numarul acestora s-ar ridica la aproape 400. 000. Prezenta fostelor
cadre militare si ale KGB, raportata la mia de locuitori este de cinci
ori mai mare la Tiraspol fata de media pe republica. Ei sunt si
principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare care-si fac de
cap pe tot teritoriul Moldovei.
Observatorii militari au descoperit in anul 2000 in zona de securitate
inca patru formatiuni militare transnistrene ilegale. Acestea sint
dislocate la Camenca, Ribnita, Slobozia si Dubasari iar efectivul
tuturor formatiunilor ilegale constituie aproximativ trei mii de
persoane.
Desi Memorandumul semnat la Moscova stipuleaza ca in zona de
securitate se pot afla doar fortele de mentinere a pacii, Transnistria nu
numai ca nu indeplineste aceasta cerinta, ci dimpotriva, isi sporeste
prezenta militara in zona. Autoritatilor Moldovei li s-a refuzat
posibilitatea de a controla aceste unitati militare sau a unitatilor
transnistrene de mentinere a pacii desi fortele de mentinere a pacii
constituie un contingent unic.

Partile deja au redus efectivul fortelor de mentinere a pacii, in zona de


securitate aflindu-se in prezent cite 500 de "casti albastre" din partea
Moldovei, a Transnistriei si Rusiei. Insa evacuarea tehnicii blindate se
amina deocamdata, ceea ce duce la banuiala ca a fost transmisa altor
unitati transnistrene, dislocate in zona de securitate.
Potrivit acordurilor de la Odesa din 1999, fortele de pace urmeaza sa
reduca tehnica blindata pina la numarul prevazut in dotare. Astfel pana
in prezent fortele de pace ale Moldovei si-au redus tehnica blindata
pina la 52 de unitati. Pentru indeplinirea acordurilor de la Odesa,
132

urmeaza sa mai fie retrase inca 12 masini de lupta. In acelasi timp,


insa, Transnistria a sporit numarul unitatilor de astfel de tehnica de la
22 la 30 de unitati.

Solutia Federalizarii Moldovei


Rusia a oferit, in cursul anului trecut un plan de federalizare a
Moldovei ca solutie pentru conflictul transnistrean.
Soluita federalizarii, ca rezolvare deopotriva a problemei Moldovei si
Romaniei a aparut insa initial la Bucuresti, cu ocazia lansarii asanumita Declaratie de la Cluj". In centrul grupului care a lansat teoria
se afla politologul maghiar din Cluj Molnar Gustav, autor a
numeroase studii de geopolitica postmoderna a caror idee de baza este
ca federalizarea constituie o etapa normala, chiar necesara in aceasta
zona multietnica. Molnar Gustav a terminat facultatea de Filosofie a
Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, unde preda astazi la catedra de
stiinte politice. El lucreaza si pentru Fundatia Teleki din Budapesta in
cadrul unor programe de studiu a regiunii Central est-europene. A
publicat in Romania si Ungaria o serie de lucrari de geopolitica,
majoritatea referitoare la federalizare, ce urmeaza a fi publicate in
volum, luna aceasta, la editura Polirom". La baza Declaratiei de la
Cluj" este un studiu despre devolutia Transilvaniei, care incheie ciclul
de analize deschis in 1997 , publicat in revista Magyar Kisebbseg".
Acest material sustine ideea unei federalizari a Romaniei intr-un
proces asemanator separarii Scotiei.
Miza reala a seriei de articole este redesenarea hartii regionale,
implicit a hartilor mentale ale poporului roman.
Hartile mentale au o functionalitate multipla in viata popoarelor si nu
intamplator agresorul care vrea sa nimiceasca sufleteste un popor
(esenta etnocidului cultural) va incepe cu distrugerea acestor
cartograme. Imaginea cartografica este un cadru cumulativ in care
se intersecteaza simboluri, reprezentari, mituri, angoase spatiale si
toate acestea mentin reprezentarile si atitudinile fata de spatiu in
configuratii relativ stabile, pe care unii le numesc harti mentale,
altii, harti cognitive sau harti inteligente.

Lupta impotriva Romaniei a implicat in permanenta si o actiune de


anihilare a imaginii cartografice a Romaniei. Fenomenul s-a agravat
din momentul in care la est si la nord-est ca si la vest si la nord-vestul
133

Romaniei s-au cristalizat doua spatii cu tipuri de actiune deosebit de


agresive, care pretind pentru ele functia de eliberare si civilizare a
popoarelor sud-est europene. Aceste doua spatii etnocratice se cred
perfecte si salvatoare: spatiul slav si spatiul austro-ungar.
Ungaria pretinde pentru sine exclusivitatea legitimatiei
panoccidentale si pancarpatice.
Rusia, la randul ei, pretinde pentru ea legitimia panortodoxa si
panslavista. Ne aflam, iata, in fata unui joc propagandistic al hartilor
mentale si a unei actiuni agresive derulate de Rusia si de Ungaria prin
care se urmareste strapungerea geopolitica a hartii mentale
romanesti. Harta cognitiva a romanilor e supusa unei falsificari
nimicitoare. Grupurile geopolitice (actorii) si ideologice incearca
mereu sa creeze o anume harta cognitiva pe care s-o impuna intr-o
zona. Pentru impunerea ei se foloseste un formidabil aparat
institutional, ideologic, chiar simbolic (persuasiv) uman, etc.
Harta poate fi impusa, prin actiunea unei panidei (strapungere
geopolitica) sau prin autoritatea (legitimitatea) simbolica si religioasa
a cartografului. Cand o comunitate a fost silita sa adopte o harta
cognitiva straina de traditiile ei urmeaza sfarsitul sau.
Federalizarea prezentata drept solutie de salvare a Romaniei,
deopotriva de catre reprezentantii celor doua spatii etnocratice, de la
vest si de la est, inseamna de fapt distrugerea statului roman si
anihilarea misiunii natiunii romane, de punte de echilibru intre Orient
si Occident. Efectul reusitei unei astfele de actiuni ar putea fi
devastator pentru intreaga Europa, nu doar pentru Romania.
Intr-un articol intitulat Geopolitica postmoderna", aparut in revista
Cumpana/Korunk", Molnar Gustav sustine ca Moldova ar putea
reveni in cadrul statal al Romaniei, intr-o structura federala. Teoria sa
se aseamana frapant cu teoria propusa Chisinaului de emisarii lui
Primakov.
Mediatorii rusi in negocierile asupra Transnistriei au propus
federalizarea Republicii Moldova drept solutie pentru conflictul din
regiune, presedintele Parlamentului de la Chisinau, Dumitru Diacov,
urmand a primi detalii in discutiile pe care le va avea cu Evgheni
Primakov, seful Comisiei de Stat a Rusiei pentru solutionarea
conflictului transnistrean.
Un acord privind federalizarea este inevitabil pentru rezolvarea
principalei probleme a Moldovei iar diplomatii moldoveni, rusi,
134

ucraineni si trimisii OSCE sunt de parere ca solutionarea va urma


dupa ce Legislativul de la Chisinau, obtinut in urma alegerilor din 25
februarie, il va desemna pe noul presedinte.
Potrivit surselor rusesti, exista o serie de imprejurari care il forteaza pe
Vladimir Putin sa prefere o rezolvare cat mai rapida a conflictului.
Supus unor presiuni interne deosebite, Putin trebuie sa tina cont, pe de
o parte, de soarta miilor de militari rusi si a armamentului din
Transnistria. Pe de alta parte, intrucat nu se stie daca Petru Lucinschi
va fi reales, viata politica de la Chisinau devine imprevizibila si ar
putea ameninta piciorul de pod pe care Rusia il detine in Transnistria,
regiune care, la randul ei, isi amplifica presiunile.
In sprijinul ideii ca Putin cauta o solutie cat mai grabnica acestei
situatii vine si faptul ca federalizearea propusa de Primakov anuleaza
notiunea de stat comun" moldoveano-nistrean, notiune propusa tot de
Primakov, in 1997.
Cat il priveste, presedintele Petru Lucinschi ar avea tot interesul sa
accepte federalizarea, intrucat ar primi sprijinul Moscovei pentru
obtinerea unui nou mandat prezidential si ar garanta granitele
Moldovei asa cum se prezinta ele astazi.

Geopolitica Imperiala a Rusiei si Acordul Ruso-Belarus


Perspectiva castigarii puterii de catre comunisti si a atragerii Moldovei in
Uniunea Rusia Belarus

Initiativele integrationiste ale Moscovei si Minskului s-au manifestat


incepand cu anul 1997.
In aprilie 1997 Republica Moldova, mai exact majoritatea
parlamentara saluta Acordul privind Uniunea dintre Rusia si Belarus,
prin Declaratia celor 57 din 104 parlamentari de la Chisinau care
aproba cu entuziasm semnarea. Acest grup de parlamentari reprezenta
atunci un grup de interese, care astazi il are la varf pe Voronin. Daca
va obtine majoritatea Voronin va impinge Moldova spre semnarea
Acordului.

135

Pentru a avea o imagine a liniilor de actiune ale lui Voronin, putem


lua ca punct de reper al analizei datele ce reflecta cel mai bine
strategia si tactita Partidului Comunist, asa cum rezulta din istoricul
evenimentelor din primavara anului 1997, cand Rusia si Belarus au
creat Uniunea in care aspira si Voronin sa aduca Moldova, conform
directiilor trasate de la Moscova.
Istoric
Semnarea Acordului era vazuta, in 1997, de semnatarii Declaratiei (28
comunisti si socialisti si 29 agrarieni) ca o actiune fireasca "efectuata
in conformitate cu noile tendinte mondiale de integrare". Autorii
Declaratiei considerau ca dezintegrarea URSS a fost "o eroare
tragica", care trebuie corectata, care a aruncat popoarele ex-sovietice
in haul degradarii economice si pauperizarii, declansand conflicte
armate si discordia interetnica. Cei 57 de deputati isi exprimau
speranta ca oamenii politici din Rusia, Belarus si Moldova vor actiona
in continuare "in scopul realizarii unitatii conform cu adevaratele
interese si aspiratii ale popoarelor".
Declaratia din 1997 privind Acordul dintre Rusia si Belarus a fost
initiata de deputatii comunisti. Nereusind sa obtina dezbaterea acestei
chestiuni in sedinta Parlamentului din 6 aprilie 1997 parlamentarii
comunisti au colectat semnaturile necesare in afara peretilor
legislativului, transmitand textul Declaratiei spre informare
presedintilor Moldovei, Federatiei Ruse si Belarusiei.
Declaratia nu este o rezolutie oficiala a Parlamentului moldovean,
reflectand pozitia politica a unor deputati, ce reprezinta majoritatea
simpla parlamentara, inrudita printr-o comunitate de interese si
subjugata unora si acelorasi influente si reprezentari privind destinul
RM.
Partidul Comunistilor din Moldova actioneaza conform liniilor
directoare ale strategia privind "restabilirea pe principii benevole a
statului unic sovietic", elaborata de Congresul al III-lea al popoarelor
din URSS, intrunit la Minsk in 14-16 martie 1997. Participantii la
congres, intre care si Vladimir Voronin, liderul PCRM, au adoptat o
rezolutie in care au atacat "politica SUA si a altor state imperialiste in
scopul subjugarii tarilor Comunitatii si a celor Baltice", protestand
impotriva extinderii NATO spre Est. Congresul a trasat o serie de
masuri pentru a activiza "miscarea de unire". Cu Rusia, desigur.
136

Chestiunea "unirii", conform principiilor directoare ale Congresului,


ar urma sa fie solutionata "in cadrul unor referendumuri republicane".
Adunarile parlamentare trebuie sa anuleze acordurile de la
Belovejskaia Puscia si sa instituie cetatenia comuna. Congresul a
pledat pentru adancirea integrarii economice cu Rusia si crearea
intreprinderilor mixte, urmarind "perspectiva transformarii lor in
socialiste", refacerea spatiului comun de instruire, cultural si stiintific,
cerand sa se acorde limbii ruse statutul de limba oficiala. Cei intruniti
la "forul popoarelor sovietice" au insistat asupra necesitatii intaririi
sistemului colectiv de securitate a statelor membre ale CSI. Ei si-au
exprimat convingerea ca solutionarea definitiva a conflictelor din
spatiul ex-sovietic, inclusiv problema Transnistriei, "este posibila doar
in cadrul unei uniuni regenerate". Congresul a obligat Comitetul
popoarelor URSS sa elaboreze proiectul Acordului Unional, care "sa
fie discutat in republici si adoptat la Adunarea generala a
reprezentantilor statelor".
In consens cu aceste obiective este si rezolutia congresului al III-lea al
PCRM din 22 martie 1997 care obliga adeptii acestui partid sa explice
pe larg populatiei esenta "materialelor si documentelor Congresului al
III-lea al popoarelor URSS si sarcinilor de unificare".
Confederatia Ruso-Belarusa, istoric si obiective
Scopul refacerii "puternicii Uniuni" nu a scapat nici odata din
obiectivul celor ce se cred reprezentantii "poporului sovietic". Daca in
anii 1991-1994 adeptii integrarii cu Rusia insistau cu tenacitate asupra
necesitatii ratificarii actelor de aderare la CSI, iar ulterior s-au aratat
deceptionati de gradul de integrare in cadrul Comunitatii, astazi
acestea sprijina cu aceiasi fervoare Acordul ruso-belarus.
Conform literei acestui tratat, transformarea Comunitatii ruso-belaruse
intr-o Uniune presupune pastrarea suveranitatii, independentei si
integritatii teritoriale a statelor-membre si a simbolicii lor nationale
(art.1). Scopurile Uniunii vizeaza "consolidarea relatiilor de
fraternitate, prietenie si de cooperare multilaterala intre Republica
Belarus si Federatia Rusa in domeniul politic, economic, social,
militar, stiintific, cultural etc."(art.2). Acordul este deschis pentru
aderarea la el si a altor state, subiecte ale dreptului international
(art.7). El acorda statelor membre dreptul de a parasi Uniunea,
obligandu-le sa faca cunoscuta aceasta intentie cu 12 luni inainte
(art.8). Parte componenta a Acordului este Statutul Uniunii, care
reflecta mult mai explicit esenta coabitarii ruso-belaruse.
137

Statutul stabileste cetatenia comuna a Uniunii pentru cetatenii rusi si


belarusi (art.2). Uniunea devine subiect al dreptului international
(art.4). in competenta acesteia intra coordonarea politicii interne si
externe, in sferele de interes comun al statelor membre, asigurarea
securitatii lor colective, cooperarea privind asigurarea integritatii
teritoriale si inviolabilitatea frontierelor Uniunii, elaborarea unei baze
normativ-juridice si unificarea legislatiei tarilor membre, crearea si
dezvoltarea unor sisteme financiare, bugetare si valutare unificate etc.
(art.15). Unificarea sistemelor financiare ale statelor membre
presupune existenta unui singur centru de emisie (art.31). In scopul
realizarii sarcinilor asumate, se constituie pe baza de paritate organele
de conducere ale Uniunii.
Consiliul Suprem, instanta suprema a Uniunii, reuneste sefii de state si
de guverne, conducatorii institutiilor legislative si Presedintele
Comitetului Executiv. Deciziile acestui organism sunt adoptate
conform principiului "un stat - un vot" (art.19). Presedintele
Consiliului Suprem este ales dintre sefii de state pe un termen de doi
ani prin rotatie, daca nu este prevazuta alta modalitate, avand misiunea
de a conduce cu activitatea Consiliului si de a reprezenta Uniunea in
relatiile cu statele straine si organismele internationale (art.20).
Organul reprezentativ al Uniunii este Adunarea Parlamentara (art.21).
Institutia insarcinata cu realizarea curenta a deciziilor adoptate este
Comitetul Executiv, format de Consiliul Suprem (art.26).
Deciziile organelor Uniunii sunt luate in limita competentelor
acestora, excluzand aducerea de prejudicii principiilor constitutionale
ale statelor membre. in caz de necesitate, statele membre aduc actele
interne in concordanta cu deciziile organelor Uniunii (art.18).
Uniunea dintre Rusia si Belarus, administrata de organe transnationale
si avand cetatenie comuna, are caracteristicile unei confederatii, care
trebuie sa-si edifice, treptat si gradual, un spatiu economic si
informational comun (limba rusa fiind limba oficiala a URB), un
sistem de securitate colectiv si o moneta unica (rubla ruseasca).

Castigurile geopolitice ale Rusiei rezultate din Acordul Rusia-Belarus


Achitand costurile respective necesare reajustarii relatiilor cu Minskul,
Moscova, intr-o perspectiva imediata, extrage din realizarea acestui
138

proiect o serie de beneficii politice si militare. in sfera politicii externe


si de aparare Rusia obtine acces direct la frontierele zonei Europei
Centrale; inlatura pericolul potential de izolare a sa prin crearea unei
centuri anti-ruse "Marea Neagra - Marea Baltica"; isi consolideaza
pozitiile pentru dialogul cu Ucraina, Polonia si Tarile Baltice; isi
sporeste influenta pe arena internationala; isi optimizeaza pozitia
strategica pe directia Vest.
In ansamblu. in plan geoeconomic, Moscova obtine un culoar sigur
pentru exporturile sale de gaze si petrol, slabind pozitiile Ucrainei si
ale altor state care stau in calea exporturilor rusesti catre Occident si
Balcani. Din punct de vedere psihologic, infintarea URB va contribui
la diminuarea sindromului "natiunii divizate" in Rusia si va
impulsiona activitatea celor circa 20 mln de rusi din spatiul ex-sovietic
pentru a exercita presiuni asupra guvernelor noilor state independente,
in scopul aderarii la recent constituita confederatie.
Acordul cu Belarus, raspunde intereselor nationale ale Federatiei
Ruse, apropierea ruso-belarusa trebuind examinata in contextul
extinderii NATO, deoarece acesta este subtextul care transpare din
noua ecuatie geopolitica zamislita de Moscova si Minsk.

Dezavantaje ale Acordului, din perspectiva ruseasca


Confederatia ruso-belarusa este o replica la extinderea NATO spre
Est, dar are si nejunsuri din cateva considerente. Inainte de toate,
Uniunea cu Belarus va complica posibilitatea realizarii demersului
Rusiei de a avea relatii privilegiate cu Alianta Nord-Atlantica. in al
doilea rand, Uniunea cu Minskul va conduce la activizarea eforturilor
Ucrainei si ale Tarilor Baltice de integrare in structurile euro-atlantice,
sporind atentia NATO fata de statele calificate pentru "un al doilea
val" de aderare la Alianta. In al treilea rand, ratificarea Acordului
ruso-belarus se va rasfrange negativ asupra relatiilor Moscovei cu
Uniunea Europeana, deoarece Menskul, raporturile caruia cu UE sunt
inghetate, ar obtine accesul, prin intermediul Rusiei, la programele
comunitatilor europene.
Reactiile statelor membre ale CSI la noua initiativa integrationista a
celor doua state slave nu sunt univoce. Majoritatea dintre acestea, intre
care si Republica Moldova, exeptand Kazahstanul si Ucraina,
pastreaza o atitudine de expectativa fata de nasterea URB. Oficial,
139

Presedintele Petru Luchinschi a declarat ca aceasta Uniune priveste in


exlusivitate Rusia si Belarus. Pe dedesupt acesta spera la un post in
CSI dupa alegerile din februarie 2001. Deocamdata, elitele poltice din
statele CSI se afla in expectatie, straduindu-se sa inteleaga daca
aceasta confederatie - o neindoielnica constructie geopolitica - este un
edificiu pentru o indelungata convietuire ruso-belarusa sau doar o
forma tranzitorie catre un nou supra-stat cu Moscova in frunte, pentru
a recupera catusi de putin din maretia fostului imperiu.
Semnale in acest sens deja exista si ele nu pot fi neglijate. N-a reusit
sa se usuce cerneala pe documentele semnate ca autoritatile de varf de
la Kremlin au si anuntat despre posibilitatea fuziunii Republicii
Belarus cu Rusia in cadrul unei federatii sau, in cele din urma, a unui
stat unitar ... tot rus. Nu este de loc lipsit de importanta nici faptul ca
Uniunea dintre Rusia si Belarus reuneste doua state slave, realizand
lozinca "sobirania russkih zemeli" ("adunarii pamanturilor ruse"), cu
toate ca dimensiunea ei etnica este, din anumite consideratii, plasata in
umbra evenimentului.
Sindromul "natiunii divizate" in Moldova
Cele doua curente aparute in 1997 in Moldova, ca urmare a aparitiei
Acordului au ramas pana astazi tipare ale liniilor politice directoare.
Mai mult ca oricand, acum, in 2001 se constata o polarizare, atat in
randul opiniei publice cat si in zona politica, cu privire la bifurcarea
dintre linia CSI si linia UE.
Incepand cu 1997 in Republica Moldova s-au cristalizat doua curente
de opinie privind infiintarea Uniunii dintre Rusia si Belarus. Primul,
reunind atat formatiunile politice de la Chisinau reprezentante
predominant ale "natiunii (ruse sau "sovietice") divizate" in urma
dizolvarii URSS - Partidul Comunistilor din Republica Moldova,
Miscarea Unitate-Edinstvo, Partidul Socialist, cat si administratia de la
Tiraspol, si-a exprimat satisfactia in legatura cu semnarea Acordului.
Miscarea Unitate-Edinstvo a apreciat aceasta initiativa drept "o
masura demult devenita inevitabila, menita sa consolideze potentialul
economic si influenta politica" a statelor semnatare, aratandu-se
convinsa ca la URB "vor adera si alte republici". PCRM a afirmat ca
odata cu Uniunea dintre Federatia Rusa si Belarus "se naste o noua
forma efectiva de integrare, in multe asemanatoare Comunitatii
Europene".
140

Comunistii considera ca declaratia celor 57 de deputati, care, in optica


lor, "exprima opiniile majoritatii alegatorilor", urmeaza sa determine
conducerea de varf a Moldovei sa-si activizeze eforturile "de integrare
si unire" in spatiul CSI.
Tiraspolul, ca intotdeauna, aduce o nota in plus asupra atitudinii
tuturor suporterilor din aceasta zona a spectrului politic fata de
Uniunea dintre Moscova si Minsk. Initial, administratia de la Tiraspol
a conditionat solutionarea diferendului transnistrean de aderarea
Chisinaului la confederatia ruso-belarusa. Liderii transnistreni doresc
sa preia modelul Uniunii pentru institutionalizarea relatiilor cu RM.
Cel de-al doilea curent politic, ingloband formatiunile de dreapta Frontul Popular Crestin Democrat, Partidul Fortelor Democratice,
Partidul Liberal, Partidul Renasterii si Concilierii, aflate in opozitie, a
respins categoric perspectivele aderarii Moldovei la URB, cel putin la
nivel declarativ. In realitate membrii ai unora dintre aceste formatiuni,
s-a dovedit, au sustinut in secret pe Voronin. In decembrie 2000
alegerea lui Voronin ca presedinte s-a aflat la un fir de par, lipsind-ui
doua voturi doar pentru ca acesta sa fie desemnat de Parlament.
Aceste doua conceptii privind raporturile Moldovei cu Estul indica
asupra unei societati sfasiate de tendinte, in esenta, ireconciliabile.
Izvorand dintr-o deceptie magistrala fata de asteptarile investite prin
proclamarea statului moldovean suveran si independent, elanul
"unionist" al fortelor pro-ruse - Partidul Comunistilor, Miscarea
Unitatea-Edinstvo, Partidul Socialist, la care adera importante
bastioane ale Partidului Democrat Agrar - speculeaza cu starea de
deruta si deznadejde a populatiei, oferindu-i iluzia dobandirii
prosperitatii prin inglobarea RM intr-o noua/veche entitate slava, sub
auspiciile Kremlinului.
Acum in 2001, cu siguranta, teza privind necesitatea unei mai stranse
cooperari si chiar aderarii Chisinaului la URB este una din
principalele teme ale campanei electorale. In cazul victoriei blocului
"unionist" pro-rus, Acordul privind Uniunea dintre Federatia Rusa si
Republica Belarus va fi ratificat de Parlamentul de la Chisinau in
viteza si in aceiasi maniera in care a fost ratificata Conventia de
aderare a RM la CSI in 1994. Declaratia celor 57 de deputati din
Parlamentul anului 1997 este mai mult decat o afisare de intentii este
chiar linia directoare pe care s-a aflat gruparea Voronin in intreaga sa
activitate politica, si reflecta traseul politicii fata de Moldova pe care
141

doreste sa-l impuna Moscova, legal, prin votul democratic al


parlamentarilor.

TRANSNISTRIA
Diagnosticul unei rebeliuni - istoric
Secesionismul raioanelor estice poate fi numit, pe drept cuvant, drept
semnul de nastere al Republicii Moldova. Trei factori esentiali au
contribuit la declansarea rebeliunii din Transnistria: (1) politicile
expansioniste ale fostului centru de metropola, urmarind pastrarea
fostelor "centuri de loialitate" ex-sovietice in jurul Rusiei, (2) reactia
politica cu sens invers al populatiei rusolingve, congregata pe
cioburile ideologiei internationaliste si pan-sovietice si (3) ecourile
miscarii de renastere nationala a populatiei majoritare din Moldova
(1989 - 1991).
Daca Declaratiile despre suveranitate a RSSM (iunie 1990) si
independenta a Republicii Moldova (27 August 1991) au pus
fundamentul juridic pentru edificarea unui stat national unitar, in
cadrul frontierelor fostei RSSM, reactiunea anti-moldoveneasca si-a
gasit expresia sa cea mai fidela si cea mai structurata institutional in
Declaratia privind proclamarea independentei RMN, din septembrie
1990, si referendumul in favoarea pastrarii URSS, care-au condus la
instaurarea de facto a existentei asa-zisei "statalitati transnistrene".
Dupa intelegerea de la Bielovejsk si Ala-Ata (decembrie 1991), careau insemnat iradierea Federatiei Ruse din cadrul URSS-ului agonizate,
Rusia a ptretins sa-si asume rolul de unic mostenitor al fostei Uniuni
Sovietice (in plan patrimonial si istoric), asumandu-si, respectiv, si
"interesele specifice geostrategice" asupra fostelor entitati sovietice. in
acest fel, incepand cu anii 1991 - 1992, impletirea acestor trei factori a
marcat amplitudinea ciocnirilor de interese intre Moldova Transnistria - si Rusia, dand nastere conflictului politico-militar,
cunoscut in strainatate mai ales sub numele de "conflict transnistrean".
Despre acest conflict s-au scris deja biblioteci intregi de literatura (iar
subiectul nu este nici pe departe terminat, chiar din contra!), si
deaceea, prezentul articol nu are pretentia de a reface ceea ce
142

indeobste este cunoscut la tema secesionismului transnistrean. Ipoteza


de lucru al acestui articol este ca un conflict apare atunci cand se
produce un dezechilibru intr-o ecuatie cu valori impare. Evolutia
abrupta a negocierilor privind viitorul statut juridic al Transnistriei
poate fi descrisa ca in termenii unui dezechilibru, rezultat in urma
interactiunilor si ciocnirilor celor trei directii de evolutie concurente in
regiune: Moldova - Rusia - Transnistria. Progresele acestor negocieri
va tine, din aceasta perspectiva, de felul in care se vor lua in
consideratie interesele valorizate si asteptarilor partilor implicate.
1. Moldova
Actiunile Republicii Moldova de dupa inghetarea conflictului militar
de la frontierele sale estice (prin semnarea Conventiei Snegur - Eltin
din iulie 1992) au fost ghidate de vointa autoritatilor centrale de la
Chisinau de a-si restabili jurisdictia si controlul efectiv (de drept,
financiar, de educatie, etc.) asupra teritoriilor rebele din stanga
Nistrului si Tighina. Autoritatile de la Chisinau s-au aratat extrem de
preocupate de extinderea influentei structurilor separatiste pe malul
drept al Nistrului (Tighina si o serie de localitati riverane), in acest
sens, punandu-si o prima sarcina in stoparea procesului de anclavare
(fata de Chisinau) a regiunii Transnistrene si de auto-institutionalizare
a regimului secesionist, care incepuse sa-si fortifice absolut toate
atributele de stat imaginabile. Realizarea acestei sarcini s-a manifestat
mai ales prin eforturile depuse de mai multe comisii si mediatori din
partea Chisinaului de a cauta o varianta de compromis, prin care, pe
de o parte, s-ar fi gasit formele si mecanismele realizarii integritatii
constitutionale a tarii, protejarii spatiului unic constitutional, iar pe de
alta parte, permitand locuitorilor regiunii transnistrene de a-si mentine
o anumita identitate regionala si un specific entocultural: de expresie
lingvistica, un grad mai avansat de autonomie economica, pastrarea
anumitor simboluri si libertati, considerate a fi traditional acceptate de
locuitorii de pe malul stang al Nistrului.
O componenta importanta a strategiei adoptate de Chisinau, in raport
cu regiunea rebela, s-a aratat a fi si precizarea atitudinii diferentiate
fata de populatia si liderii regiunii rebele, manifestandu-se astfel, pe
de o parte, disponibilitatea de a merge in intampinarea celor dintai
(desele apeluri ale conducerii RM catre populatia raioanelor estice si
incercarile Chisinaului de a atrage participarea locuitorilor acestor
raioane la alegerile organizate in republica) in opozitie fata de
pretentiile tot mai mari a liderilor auto-proclamatelor "structuri
statale" transnistrene. Mult timp (pana le jumatatea anului 1996) s-a
evitat cu prudenta nominalizarea liderilor secesionisti altfel decat
143

"liderii auto-proclamatei republici nistrene". in acest sens, Chisinaul a


dorit sa sustina cu fiecare ocazie punctul de vedere cu privire la
caracterul ilegal si anticonstitutional al structurilor create la Tiraspol.
Aceasta abordare nuantata a initiativelor promovate in raport cu
miscarea secesionista din raioanele estice s-a conformat interesului
imprativ de a grabi instaurarea unei paci durabile pe Nistru, cu
implicarea constituentelor active ale diplomatiei populare, de natura sa
amelioreze puternicile contradictii aparute in perioada conflictului
militar (1991- 1992). Din pacate, incercarile autoritatilor chisinauene
de a elabora un model viabil al concordiei civice, capabil sa
echilibreze si sa favorizeze pastrarea identitatii populatiei majoritare si
cea a minoritatilor etnice, acceptabil si pentru locuitorii regiunii
transnistrene, au fost zadarnicite de radicalizarea constanta a
Tiraspolului, precum si de stradania desarta a Chisinaului de a
substitui statutul "comunitatii civile a cetatenilor Republicii Moldova"
cu cea a "identitatii nationale"a populatiei majoritare. Un exemplu
cras, in acest sens, l-a reprezentat Congresul Casa noastra - Moldova,
organizat la 5 februarie 1994 de PDAM. La acelasi compartiment,
efortul necesar de ponderare a disensiunilor inter-etnice si intercomunitare s-a consumat in spiritul "anti-unionismului", asumat la
nivel oficial, care a favorizat in mod vadit ascensiunea miscarilor panslaviste si filo-ruse, contribuind implicit la schimbarea accentelor in
felul in care s-au purtat tratativele Chisinau - Tiraspol. Cautarea unor
"punti" necesare pe terenul diplomatiei populare si a intalnirilor cu
liderii de la Chisinau si Tiraspol s-au axat in acest sens pe dorinta de a
restabili relatiilile compromise (inclusiv cele economice) intre malul
stang si malul drept ale Nistrului. Evident, aceste noi modificari au
fost de natura sa favorizeze cultivarea unor noi pretentii in discursul
liderilor transnistreni si perpetuarea unui comportament agresiv al
instrumentelor lor loiale, la modul practic (perchezitionarea treburilor
de pasageri, introducerea taxelor de tranzit, santajul energetic exercitat
asupra executivului de la Chisinau, etc.).
Autoritatile de la Chisinau s-au aratat de nesfarsite ori optimiste in
incercarea de a pondera efectele negative ale secesionarii celei mai
industrializate parti a teritoriului Republicii Moldova, care-au produs
efectele unei considerabile dependente structurale (economice si
comunicationale) de regiunea separatista. Dorind sa internationalizeze
pe toate caile problema aflarii trupelor militare rusesti in Transnistria,
Moldova a incercat in cateva randuri sa conditioneze calitatea sa de
membru al CSI si a perspectivelor dezvoltarii relatiilor moldo-ruse de
problema reglementarii conflictului din Transnistria; in acest sens,
relatiile Republicii Moldova cu CSI si Federatia Rusa fiind puse, la
144

randul lor, in dependenta directa de felul in care acestea puteau


contribui (sau nu) la reintegrarea teritoriilor republicii. Exprimandu-si
dorinta de a atrage o mai larga participare a organismelor
internationale si a marilor puteri in vederea deblocarii negocierilor
asupra solutionarii conflictului nistrean, diplomatia moldoveneasca,
dincolo de ecprimarea unui discurs vociferos, nu a reusit sa atraga
decat compasiune si angajamente simbolice, mai putin eforturi
coerente a institutiilor internationale in vederea aplanarii acestui
conflict. in plan regional, Moldova a dorit, dupa esecul reconstituirii
mecanismului quadripartit, sa atraga Ucraina in cadrul unor actiuni
pacificatoare. Alinierea diplomatiei moldovenesti la spiritul
Conventiei semnate in 1992 (Snegur - Eltin) nu a tinut cont de
asumarea vizibila de catre aripa gruparii presedintelui rus a unor
sloganuri si mobiluri tipice programelor sovinistilor rusi, astfel incat
asumarea sustinerii neconditionate a "cursului democratic al
presedintelui rus" a inmuiat o serie de asperitati vizibile in procesul
negocierilor cu partea rusa (neratificarea prelungita a Tratatului
interstatal dintre Moldova si Rusia de catre Duma, afisarea unor
demersuri ostile de catre inalti demnitari si reprezentanti ai
establishmentului Rusiei in raport cu integritatea Republicii Moldova,
sustinerea fatisa a regimului de la Tiraspol, etc.). S-a dovedit ca
factorul economic (manifestat prin adancirea dependentei economice
de Rusia: surse energetice, accize pentru tranzitarea si exporturile de
produse agricole, afluxul de capital rusesc in Moldova si imixtiunea
acestuia in finantarea campaniilor electorale a liderilor de la Chisinau,
etc.) poate reprezenta un atu extrem de puternic in favoarea Rusiei.
2. Transnistria
Anticipand lentoarea procesului de ameliorare a conflictului, liderii
tiraspoleni au dorit sa joace cartea "faptului impinit". in acest sens,
actiunile lor de constituire febrila a structurilor "statale", extinderea
influentei lor si utilizarea unor noi si noi argumente in favorara
autonomizarii lor de restul Moldovei, nu au putut fi contracarate
efectiv de conducerea de la Chisinau. Miscarea secesionista a dorit sa
compenseze vidul de legitimitate externa a structurilor PMR printr-o
larga adeziune interna (complexul "cetatii asediate"), stimulata si
alimentata ideologic printr-o isterie romanofoba, extrem de agresiva.
incercand sa confere expansiunii sale laterale un rationalment
strategic, PMR nu a ezitat sa incalce in repetate randuri intelegerile
stabilite de catre Comisia Unificata de Control, alerand populatia prin
repetatele "cordoane sanitare", puncte vamale de control, perchezitii
sau pur si simplu declaratii cu privire la instituirea starilor
145

exceptionale. Exista in discursul belicos al liderilor transnistreni


paradoxuri ireconciliabile, pe care este greu sa nu le observi. Astfel,
vointa Tiraspolului de a pastra decorul extern (numeroasele declaratii
cu privire la vointa lor de a "pastra inviolabilitatea granitelor externe a
Republicii Moldova si a integritatii sale teritoriale") s-a alaturat starii
de fapt, continute in suspendarea oricaror legaturi financiare sau
politice intre localitatile de pe malul stang si cel drept al Nistrului. Un
punct de reper in aceasta strategie de instrainare continua si de
neconsiderare a unitatii teritoriale a Republicii Moldova is serveste si
Constitutia PMR, in care PMR este proclamata "stat independent si
suveran" si in care, nu exista nici macar o trimitere la legislatia si
constitutia Republicii Moldova. Stabilindu-si o strategie de "aparare a
independentei castigate in luptele din 1992", autoritatile tiraspolene au
intreprins actiuni foarte serioase in vederea instruirii si inchegarii unei
armate puternice, stabilite pe suporturile vizibile si mai putin vizibile
ale fostei Armate a 14-a. Pe temeiul "agresivitatii Chisinaului", liderii
secesionisti au constituit o armata impresionanta, dotata cu tehnica
militara moderna, formata din tancuri, instalatii rachetare, trupe de
geniu si chiar aviatie de lopta, utilizand potentialul industrial al
uzinelor din regiune pentru a-si largi arsenalele existente de
armament. Constient de atu-ul strategic pe care-l detine Tiraspolul,
atata timp cat poate controla accesul spre depozitele cu munitii rusesti,
liderii secesionisti au dorit sa zadarniceasca evacuarea lor, afirmand
ba ca "acestea reprezinta patrimoniul lor national", ba ca "evacuarea
lor este periculoasa pentru caile de acces". Tiraspolul a utilizat din plin
aceste argumente si pe parcursul negocierilor mediate de partea rusa.
in plan ideatic, liderii transnistreni au dorit sa faca cat mai mare
zgomot in legatura cu mizele "misiunii istorice" a Transnistriei de a
rezista expansiunii occidentale, angajandu-se a ramane un avanpost al
"intereselor geopolitice a Rusiei spre inima Balcanilor". Asumandu-si
misionar "paza intereselor rusesti pe axa balcanilor", Tiraspolul a
utilizat argumente dintre cele mai bizare in sprijinirea acestei teze.
Potrivit ministrului securitatii Vadim evtov, negocierile dintre
Chisinau si Tiraspol ar putea dura si 30 de ani, fiindca PMR nu este un
scop in sine, ci o modalitate de a asigura securitatea vietii poporului
transnistrean si cel al poporului Basarabiei. Daca nu ar fi existat PMR,
Republica Moldova ar fi fost demult anexata de structurile
occidentale, iar Romania ar fi iesit la granitele Ucrainei. Nu este
corect sa credem ca aceste angajamente au fost adresate doar
miscarilor soviniste (de genul sovinistilor lui Jirinovschi sau
Barcasov), ele au prins foarte bine si conducerii Rusiei care au dorit sa
sprijine supravietuirea regimului de la Tiraspol prin ajutoare
146

nerambursabile considerabile, precum si printr-un paienjenis abil de


conditii, declaratii si memorandumuri, mediate de reprezentanti ai
presedintelui Eltin in Moldova.
Totusi, constienti de fragilitatea situatiei lor politice, dar si de
incertitudinile establishmentului moscovit, liderii secesionisti de la
Tiraspol au depus eforturi importante in vederea obtinerii unei
oarecare autonomii de manevra fata de patronii lor moscoviti. in acest
sens, folosind din plin instrumentul sanctiunilor simbolice si afective
(in raport cu Chisinaul - abandonarea negocierilor sau interzicerea
cooperarii cu misiunea OSCE, in raport cu Moscova - cautarea de
aliati in randurile extremei de opozitie de la Moscova: pregatirea de
trupe de asalt si expedierea lor in ajunul asaltului Parlamentului de
catre trupele lui Graciov). in plus, regimul de la Tiraspol a dorit sa
instituie o cenzura omnipotenta pe intreg teritoriul controlat al regiunii
secesioniste, alimentand o xenofobie legalizata impotriva vorbitorilor
de limba romana si a oricarei disidente locale, care, constiente de
absurditatea pretentiilor regimului tiraspolean au dorit sa plece din
regiune ori sa amuteasca de frica disparitiilor fizice (un fenomen
binecunoscut si astazi populatiei din regiunea Transnistriei). Acestor
forme de "timorare ideologica" li s-a adaugat afisarea interesului
liderilor transnistreni de a obtine o "independenta pentru prosperarea
economica". in plus, discursul oficial al Tiraspolului s-a legat de orice
prilej pentru a-si manifesta dorinta sa de a sprijini tentativele
indreptate spre re-constituirea structurilor unionale in care, potrivit
"strategilor transnistreni", PMR-ului I-ar fi revenit statutul unui
subiect autonom. Aceasta linie politica a fost urmata si in cazul
desfasurarii referendumului cu privire la asocierea PMR la
Comunitatea Statelor Independente, care, desi respinsa oficial, a
beneficiat de o larga audienta si incuviintare in mediile politice
moscovite. Repetatele incercari ale Tiraspolului de a-si exprima cat
mai zgomotos orientarea sa pan-slavista au trezit simpatia unor
influente cercuri imperialiste rusesti, cu care liderii de la Tiraspol au
invatat sa-si coordoneze noile demersuri politice, sporindu-si mizele
politice in situatia unei posibile preluari a conducerii in Rusia de catre
grupurile politice ale sovinistilor rusi. Acest interes s-a dovedit a fi
mutual, deoarece ambitiile politice ale Tiraspolului au alimentat
nostalgiile unor puternice cercuri economice si ideologice de la
Moscova si Chisinau, care si-au orientat spre Tiraspol discursul
electoral. Dorinta de a mentine "la foc incet" a conflictului (fara a
permite aparitia unor elemente de natura sa conduca spre ameliorarea
sa legala) si-a gasit expresia sa plenara in tacticile Tiraspolului de a
provoca noi momente de tensionare a situatiei in zonele de demarcatie
147

sau aflate sub protectia castilor pacificatoare. Aceasta practica uzuala,


sustinuta ideologic de intreg arsenalul de lupta impotriva agresiunii
"nationalistilor din Chisinau", a fost utilizata drept un argument stabil
de forta in favoarea cresterii numerice si tehnice a dispozitivelor
foretelor armate transnistrene, depozitele fostei Armate a 14-a fiind in
acest sens o rezerva permanent aflata la dispozitia garzilor nistrene.
Intensificarea incercarilor de isntitutionalizare a existentei "poporului
transnistrean" (constituit in opozitie cu factorii externi de pericol),
oferindu-se, totodata, un statut privelegiat comunitatii etnice rusofone,
atat in plan cultural, cat si politico-economic. Dorinta de a impune
Chisinaului acceptarea unei federatii, formate din RM, PMR si RG, a
suferit anumite schimbari dupa atribuirea Gagauziei unui statut care
nu depaseste cu mult statutul unei unitati administrativ-teritoriale
descentralizate.
Pe parcursul conflictului, pozitiile Tiraspolului au continuat sa se
radicalizeze. Daca la inceputul anului 1991 liderii tiraspoleni isi
doreau sa obtina un statut destul de limitat de autonomie teritoriala,
zona economica libera, etc., dupa 1995, acestea au afirmat de mai
multe ori ca nu vor accepta mai putin de o republica independenta
(Maracuta) sau ca, "luand in consideratie existenta de facto a doua
state independente, problema este cum sa convietuiasca aceste doua
entitati" (Litkai). in acest scop, conducerea Tiraspolului au asumat un
curs consecvent spre consolidarea si adancirea disparitatilor structuralinstitutionale fata de Republica Moldova; punand un accent
predominant pe intarirea ministerelor de forta, extinderea starii de
autonomizare financiara, economica si financiara. Acceptand
patronajul Moscovei (care le aducea protectie militara, diplomatica si
economica), liderii secesionisti au cautat sa-si mentina un stil
individual in raport cu pozitia oficiala a Moscovei.
Decizia Dumei de stat a Rusiei cu privire la declararea Transnistriei
drept zona a sa de interes geostrategic a trezit proteste vehemente al
Chisinaului si satisfactia nedesimulata a Tiraspolului. Cu acest prilej,
multi s-au intrebat care mare este rationalitatea pastrarii trupelor
rusesti pacificatorare in zona, din moment ce, reiesind din declaratile
oficiale ale Dumei, prezenta miliatrilor rusi este determinata de
apararea intereselor geostrategice ale Rusiei si mai putin, de
executarea functiei de departajare a trupelor militare existente? Mai
mult decat atat, sub protectia acestor trupe, "zise de pacificare", in
zona de securitate au fost introduse formatiuni militare si de graniceri
ale Transnistriei, care-au initiat actiuni febrile de delimitare a
148

granitelor autoproclamatei repbulici nistrene, ceea ce inseama o


incalcare flagranta a acordului din 21 iulie 1992, lucru semnalat de
reprezentantul RM in Comisia Unificata de Control, generalul Catana.
Tensiunile provocate de amplasarile unor noi posturi de la Tighina si
la alte capete de pod peste Nistru i-au facut pe mai multi participanti
directi la CUC, printre care si pe reprezentantul lui Igor Smirnov la
Tighina, E.Zenovici, sa declare ca "nu exclude izbucnirea unui nou
conflict". Pentru evitarea acestui iminent conflict, liderii secesionisti
au propus semnarea de partile la conflict si a mediatorilor a unui
document "juridico-statal", prin care sa se puna baza crearii unui stat
comun cu RM "in cadrul frontierelor fostei RSSM" (Smirnov).
Tocmai din aceste considerente, PMR a organizat propriile alegeri
parlamentare, locale, iar mai recent - prezidentiale (la 22 decembrie
1997), care au avut calitatea de a reconfirma pozitiile detinute de
Smirnov in capul structurilor decizionale din Transnistria.
3. Interesele Rusiei in regiunea estica a Republicii Moldova.
In acest conflict regional, Rusia a experimentat o serie de politici de
manipulare sau chiar de modificare a strategiilor de evolutie
independenta a noilor state nationale, aparute in urma prabusirii
URSS. Ulterior, ministerele de forta ale Rusiei au incercat sa aplice
solutiile acestui conflict in Georgia, Estonia si Crimea si alte regiuni
ale CSI-ului. Evident ca realizarea practica a intereselor rusesti s-a
dovedit a fi foarte diferita in fiecare caz aparte, variind in functie de
textura etnica, de presiunile externe sau de proportiile acestor tari,
succesoare ale Uniunii Sovietice. in Transnistria, obiectivul major
urmarit de Rusia a fost, de fapt, retinerea Republicii Moldova de a iesi
de sub tutela politica a fostului centru decizional post-sovietic,
utilizand regiunea nistreana ca pe un fitil amorsat, care poate fi
oricand reaprins, dar incercand, totodata sa confere intereselor sale in
regiune o terminologie achizitorie (cum ar fi - termenul "blijnee
zarubejie" sau cea de "obscee prostranstvo zveno SNG", etc.).
Integrarea principiului de "sincronizare in documentele elaborate de
grupurile de negociatori ai conflictului si a prezentei militare rusesti
pe teritoriul Republicii Moldova; vointa de a "ingheta" pe un termen
nelimitat stationarea acestor trupe si, in acest scop, zmulgerea unor
concesii maxime cin partea liderilor chisinaueni, au fost obiective
politice urmarite cu multa insistenta si tenacitate de catre mediatorii
rusi. Utilizand "misiunea sa pacificatoare", Rusia a insistat asupra
integrarii cat mai ample a Republicii Moldova in sistemul "spatiilor
unice" din cadrul CSI-ului. in acest caz, solutionarea conflictului
transnistrean trebuind sa contina asemenea parametri, care sa
149

determine, implicit, un grad cat mai mare de concesii pentru viitor din
partea Chisinaului. Rusia a torpilat orice actiuni de alternativa sau
influente regionale care-ar fi activizat eforturile cooperative in
solutionare aceestui conflict (Romania, Ucraina, OSCE, ONU sau
NATO), ambitionandu-se in "a ramane cainele de paza a fostelor
posesiuni sovietice".
Rusia a reactionat destul de bolnavicios chiar si la sugestiile
Chisinaului de a invita Ucraina sa-si asume misiunea "castilor
albastre" intr-o regiune frontaliera care o afecteaza direct. Pentru orice
eventualitate, diplomatia rusa a dorit sa fortifice cat mai multa
"suveranitate regionala" entitatii separatiste din stanga Nistrului, in
acest fel, menajand potentialitatea unor noi tulburari pe linia Nistrului,
in cazul unor pasi necalibrati cu interesele rusesti in interiorul acestei
regiuni. imbracand toga de pacificator, Rusia a sperat ca va putea crea
un precedent reusit de pacificare si pentru alte regiuni fierbinti ale
fostului URSS, ceea ce I-ar fi permis sa monopolizeze dreptul
exceptional de a desfasura asemenea gen de actiuni pacificatoare. in
plus fata de factorul militar, Rusia a depus actiuni metodice in vederea
"vasalizarii" economice a Republici Moldova, largirii dependentei
energetice (manipularea preturilor la carburanti si gaze, achizionarea
in contul datoriilor pentru energie a celor mai prospere intreprinderi
din Trasnistria si Moldova, manipularea accizelor si tarifelor vmale
pentru a limita exporturile Republicii Moldova in Rusia. in vederea
inaririi variatelor sale forme de prezenta in Moldova, Rusia a
manifestat interesul in vederea mentinerii unei tensiuni constante in
zona de demarcatie a Nistrului (de la livrarile deschise de tehnica
militara, arme si munitii regimului secesionist, paticiparea directa a
Armatei a 14-a de partea rebeliunii tiraspolene, trimiterea de
mercenari si tot soiul de "voluntari"-cazaci, declansarea unor masive
campanii anti-moldovenesti in presa si televiziunea oficiala, accesibila
pe intreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice, pana la sutinerea deschisa
pe canale diplomatice a "comunitatilor lingvistice rusofone din NSI".
4. Diplomatia fortei
Negocierile dintre Chisinau si Tiraspol, de dupa incetarea luptelor
(iulie 1992), s-au miscat sinuos si fara mari progrese vizibile,
reflectand influentele considerabile ale evenimentelor electorale din
capitala Rusiei si Moldovei. Constienti de importanta votului dat de
electoratul nistrean la aceste alegeri, doi dintre cei trei candidati
(Lucinschi si Sangheli) au dorit sa atraga participarea alegatorilor
transnistreni prin acceptarea unor concesii largi fata de planurile de
150

perspectiva a liderilor secesionisti. Ambii candidati au batut pragurile


Kremlinului in speranta ca in acest fel vor putea sa grabeasca
deschiderea sectiilor de vot in Transnistria, dar fara succes. Acceptand
doar sa "nu puna piedici doritorilor de a participa la alegerile
desfasurate pe malul drept al Nistrului", autoritatile tiraspolene nu s-au
hotarat sa dea satisfactie nici unuia dintre pretendentii la functia de
presedinte al Moldovei, in ciuda repetatelor pelerinaje ale
reprezentantilor Blocului Fortelor Patriotice (Senic, Sidorov, etc.).
Mai mult decat atat, insotindu-l la Moscova "pe cel mai drag dintre
conducatori" (Sangheli), Igor Smirnov a dat de inteles ca "Transnistria
ar putea sa recunoasca datoriile sale pentru consumul de gaze ruse
doar in cazul in care Moldova va recunoaste republica transnistreana!
si ca intreg patrimoniul fostei Armate a 14-a a trebuit sa ramana in
posesiunea autoritatilor de la Tiraspol".
Potrivit liderilor de la Tiraspol, relatiile intre PMR si RM ar urma
sa fie reglementate pe baza unui act constitutional, care sa constituie
temelia relatiilor juridico-statale. in acest sens, secesionistii nistreni au
afirmat ca acest document trebuie sa ofere garantii de securitate din
partea unor state-garant. La 24 aprilie 1996, delegatia de negociatori
de la Tiraspol a avansat un proiect de memorandum "privind stabilirea
relatiilor juridice statale intre RMN si RM, fiind garantate prin
contrasemnaturile reprezentantilor Rusiei si Ucrainei, urmand ca
eventualele disensiuni sa fie mediate prin intermediul OSCE si CSIului. Proiectul nu a fost acceptat de Chisinau, care a insistat asupra
unui statut special al regiunii, ca parte componenta a tarii. Interesele
electorale ale lui Eltin au precipitat pregatirea unui alt proiect de
Memorandum, privind solutionarea diferendumului transnistrean
exclusiv prin mijloace pasnice, semnarea careia era preconizata a fi
realizata in prezenta lui Eltin, Snegur si Smirnov.
Reactiile potentialilor sustinatori electorali (Declaratia PL si PFD)
ai lui Snegur l-au fortat pe presedintele in exercitiu sa amane, iar mai
apoi, si sa abandoneze tentatia de a-si pune semnatura pe textul
memorandumului, care, aprobat la nivelul grupurilor de experti, ii
atribuia Transnistriei statutul de "formatiune statal-teritoriala sub
forma de republica in hotarele Republicii Moldova recunoscute pe
plan international". in opinia comentatorilor locali, negocierile in
regim de urgenta, s-au finalizat cu coordonarea s semnarea unui nou
proiect al memorandumului in care stipularea privind viitorul statut al
Transnistriei a luat o forma mai generalizata, presedintelui Snegur
151

reusindu-i o rocada deosebit de oportuna. Potrivit noului proiect,


partile s-au angajat sa continuie stabilirea "relatiilor statale de drept".
Aceasta doleanta, fixata in mai multe documente precedente,
reprezenta mai curand un armistitiu decat un punct de plecare pentru
elaborarea statutului special al raioanelor estice. La un pas de
"confirmarea tri-partita a statutului sau confederativ", Tiraspolul s-a
aratat neplacut surpins si nu a ezitat sa-si manifeste nemultumirea sa
printr-o puternica ofensiva politica interna, pe care a declansat-o in
ajunul scrutinului electoral prin intermediul "papusilor sale" de stanga:
PSM, Edinstvo, si PCM, precum si prin lipsa demonstrativa a liderului
separatist, Igor Smirnov, de la ceremonia de inaugurare a lucrarilor de
reparatie a podurilor peste Nistru. Chisinaul si-a motivat decizia sa de
a nu semna asemenea document prin argumentul ca "acesta nu I-a in
consideratie caracterul unitar al statului si respectiv vine in
contradictie cu principiile Constitutiei. Sustinatorii ferventi ai semnarii
Memorandumului au afirmat ca acest document poarta mai mult o
incarcatura etic-morala, si nu poate contravine dreptului international,
normele si principiile caruia sunt, in acest caz, de importanta secunda.
Alegerile prezidentiale de la sfarsitul anului 1996 au devansat miza
Memorandumului pentru liderii chisinaueni, iar sperantele
Tiraspolului de a-si vedea realizate planurile prin alegerea lui Sangheli
s-au prabusit cu zgomot. Dar nu pentru mult timp.
Vizita ministrului rus de externe, Primakov, la Chisinau a pus
capat impasului in care intrasera relatiile Chisinaului cu Tiraspolul si,
dupa mai multe negocieri, partea moldoveneasca a salutat integrarea
unui nou articol in textul memorandumului, in care se spune: "partile
vor stabili relatiile in cadrul unui stat comun, in hotarele RSS
Moldovenesti din ianuarie 1990". Chisinaul a incercat, potrivit
afirmatiilor consilierului prezidential Anatol Taranu, "sa grabeasca
mana" Rusiei in momentul unei febrilitati manifestate de diplomatia
rusa in raport cu extinderea NATO si ca, in aceasta conjunctura
favorabila, oficialitatile moldovene ar incerca sa substituie dubiosul
text al Memorandumului printr-un act legislativ ce deriva din
Constitutia Republicii Moldova. Pe de o parte, liderii de la Tiraspol au
fost fortati de mediatori sa renunte, cel putin formal, de ambitia de a-si
constitui un stat independent de Republica Moldova. Pe de alta parte,
Chisinaul pare sa fi incetat de a mai face apeluri continue privind
retragerea imediata a trupelor militare rusesti din Transnistria, care, in
opinia unor consilieri prezidentiali este inoportuna, pana la instaurarea
152

la Tiraspol a unui regim constitutional, capabil sa garanteze


integritatea munitiilor din dotarea trupelor rusesti.
Documentul considerat a fi "conciliant" nu a obtinut, totusi,
asentimentul opozitiei de la Chisinau, care a invinuit presedintia
republicii de a incalca prevederile constitutionale ce stipuleaza
caracterul "unitar" si nu "comun" al republicii. Terminologia in care a
fost imbracata aceasta varianta "concilianta" a Memorandumului pare
sa joace un serviciu prost noilor strategii de pacificare, mediate de
Rusia, dezlegand minile Tiraspolului in a-si cere partea jinduita atata
timp de federalizare. Omitand pretentiile unor neofiti in ale
diplomatiei de a "trisa" printr-un joc diplomatic cel mai mare trisor care este Rusia, putem spera doar ca anumite "circumstante
neprevazute" vor impiedica si de aceasta data semnarea unui
document care nu trebuie sa atenteze la integritatea Constitutiei.

Misiunea OSCE
transnistrene

in

Moldova

si

administrarea

problemei

Istoric
Consiliul permanent al OSCE a decis deschiderea unei misiuni
permanente in Republica Moldova in aprilie 1993. Cu toate ca primii
reprezentanti ai OSCE si-au facut aparitia in Moldova inca in 1992.
Vizitele lor la Chisinau erau destul de dese, insa, principalul
eveniment a avut lor anume in 1993, odata cu deschiderea misiunii
permanente a OSCE si semnarea Conventiei (Memorandumului)
dintre misiunea OSCE si Guvernul Moldovei.
Primele Recomandari ale misiunii OSCE referitoare la depasirea crizei
politice din Moldova si solutionarea chestiunii privind asigurarea
integritatii teritoriale a statului sunt legate de numele sefului misiunii
OSCE de atunci Timoty Willeams. Situatia in Moldova era atunci
destul de complicata. Pe de o parte, negocierile dintre Chisinau si
Tirasopol se aflau intr-un impas adanc - era inca foarte puternica
incrancenarea emotionala, ca o consecinta a conflictului militar. Afara
de aceasta, partile nu puteau nicidecum conveni asupra tematicii
negocierilor, deoarece Tiraspolul insista supra "confederatiei", iar
Chisinaul nu putea, bineinteles, sa accepte asa ceva. in plus, in
conditiile cand se apropia data examinarii cunostintelor de limba de
stat a cadrelor de conducere, Tiraspolul isi motiva pozitia sa
inflexibila si prin "pericolul epurarilor etnice" in Moldova.
153

Recomandarile OSCE au luat in consideratie toti acesti factori si


au asigurat, pe de o parte, neutralizarea oricaror contra-argumente ale
Tiraspolului, iar pe de alta, respectarea principiului integritatii
teritoriale a Moldovei. Recomandarile misiunii OSCE au constituit
acel vector rezultant care este valabil si astazi la negocieri. Conform
acelor Recomandari, Transnistriei urmeaza sa i se acorde un statut
juridic special. Acest "statut" este notiune ampla care poate fi tratata
in mai multe sensuri, dar care presupune respectarea obligatorie a
integritatii teritoriale a Moldovei. Recomandarile aveau scopul de a
elimina incordarea interna din Moldova si initierea negocierilor.
OSCE s-a pronuntat categoric impotriva examinarii gradului de
cunoastere a limbii de stat."Testarea lingvistica, se spunea in
Recomandarile OSCE, ar putea conduce la tensionarea brusca a
situatiei interne din Moldova". Recomandarile subliniau ca in
conditiile cand circa 35% din populatie nu poseda limba romana,
limba rusa trebuie pastrata, ceea ce era important si pentru sustinerea
relatiilor economice cu Vestul (avandu-se in vedere, probabil, ca o
parte considerabila a bussines-ului moldovenesc este controlata de
reprezentantii etniilor rusolingve).
Elaborarea Recomandarilor OSCE au consemnat o cotitura in
procesul negocierilor privind solutionarea diferendului transnistrean.
inainte de toate, aparitia Recomandarilor OSCE a servit drept baza
pentru initierea unui dialog serios, spre deosebire de incercarile
sporadice de negociere inregistrate pana in 1993. in al doilea rand,
Recomandarile au avut menirea unei terapii de soc pentru Chisinaul
oficial, caruia i s-a demonstrat ca un climat intern favorabil este o
conditie esentiala a succesului la negocieri. in al treilea rand,
Recomandarile au ilustrat explicit pozitia obiectiva si impartiala, de
mediere a OSCE in chestiunea reglementarii conflictului. Drept
urmare, Tiraspolul a fost nevoit sa-si inmoaie patosul pretentiilor
"confederatiste", si sa accepte sa negocieze cu Chisinaul, cel putin
formal, de pe pozitile respectarii integritatii teritoriale a Moldovei.
La 28 aprilie 1994 Mircea Snegur si Igor Smirnov au semnat
intelegerile de la Parcani, care au pus inceputul negocierilor privind
statutul special al Transnitriei. Cu toate ca pe alocuri aceste intelegeri
sunt vulnerabile, de exemplu, teza privind stabilirea unor relatii
"juridico-statale" prezinta pana in prezent un teren larg pentru
interpretari, pentru intaia oara liderii transnistreni au fixat documentar
principiul integritatii teritoriale a Moldovei. Conventiile de la Parcani
154

se datoreaza rolului jucat de experimentatul sef al misiunii CSCE de


atunci, britanicul Richard Samwel.
In pofida unei critici furioase a opozitiei, acest document a influentat
semnarea la Moscova a Conventiei privind evacuarea armatei a 14-a.
Intre altele, in Recomandarile OSCE din 1993 se mentioan ca
posibilitatea evacuarii Armatei a 14-a va creste in masura consolidarii
increderii intre Chisinau si Tiraspol. Activitatea de mediere a OSCE la
negocieri a intarit pozitiile Chisinaului. La summit-ele statelor
membre ale OSCE de la Budapesta (1994) si Lisabona (1996) au fost
adoptate rezolutii privind atat evacuarea trupelor ruse din Moldova,
cat si necesitatea monitorizarii internationale a acestui proces. Cu
toate ca nici una nici alta nu au fost completamente realizate, Moldova
nu se simte de una singura la solutionarea chestiunilor sale vitale.
Prezenta misiunii OSCE in Moldova are menirea de a convinge
Chisinaul sa accepte compromisele care sunt intr-adevar necesare si
care intaresc pozitiile acestuia la negocieri, si nu invers. Totodata,
misiunea OSCE se situaza pe pozitii severe cu orisice prilej de
subminare a principiilor OSCE sau de punere in discutie a mandatului
misiunii, care urmeaza cu tenacitate respectarea principiului
inviolabilitatii frontierelor. Aceasta s-a vazut deosebit de clar in cazul
Memorandumului privind principiile de normalizarea a relatiilor
dintre Moldova si Transnistria.
Donald Johnson, seful misiunii OSCE in RM in 1997, posedand titlul
de ambasador al Deparetamentului de Stat al SUA, a ocupat de la bun
inceput o atitudine transanta in chestiunea referitoare la acest
document. Johnson s-a pronuntat impotriva semnarii unui act in care
nu este fixat explicit principiul integritatii teritoriale a Moldovei. intro forma mai blanda, dar la fel impotriva semnarii Memorandumului sa exprimat si Ucraina. Doar Rusia, prin reprezentantul sau la negocieri
Iuri Karlov, a considerat oprtuna semnarea acestui document. Pozitia
principiala a lui Johnson a generat nemultumirea Tiraspolului si
tensionarea relatiilor dintre misiunea OSCE si administratia
transnistreana. Chiar de la inceputul mandatului sau Johnson a tins sa
aplice cu meticulozitate principiile OSCE, care definesc activitatea
reprezentantilor misiunii OSCE in Moldova. De exemplu, Donald
Johnson a insistat asupra indeplinirii stricte a principiilor de cooperare
intre misiunea OSCE si Comisia Unificata de Control, care prevad
deplasarea libera a membrilor misiunii in teritoriul zonei de securitate,
controlate de fortele de pacificare. Sigur ca aceasta a nemultumit
155

Tiraspolul, mai ales in perioada inchiderii cu forta a scolilor


moldovenesti locale si alegerilor prezidentiale din Moldova.
In cele din urma Tiraspolul a indraznit sa provoace un conflict
deschis, retinand masinile OSCE etc. Relatiile s-au acutizat la
maximum cand OSCE a cerut deschiderea sectiilor de votare in
Transnistria, iar Tiraspolul a refuzat sa se conformeze, fapt interpretat
de OSCE drept incalcare flagranta a drepturilor omului.
Dar drept piatra triunghiulara a servit acelasi Memorandum, impotriva
semnarii caruia s-a pronuntat Johnson.
In martie 1997 autoritatile transnistrene l-au declarat persona nongrata pe seful misiunii OSCE in Moldova si au anuntat ca refuza orice
colaborare cu misiunea atat timp cat va fi condusa de Johnson.
Punctul pe "i" in acest scandal a fost pus de ministrul rus de externe
Evgheni Primakov, cel care administreaza in continuare problema
Transnistriei din partea rusa, prin mediereea caruia Tiraspolului i-a
fost impus sa accepte introducerea unui articol nou in textul
Memorandumului referitor la "un stat comun", ceea ce a impulsionat
procesul negoicierilor. Donald Johnson nu numai ca s-a pronuntat de
la bun inceput impotriva semnarii unui document care ar fi avut
consecinte catastrofale pentru Moldova, dar a si promovat cu
consecventa pozitia SUA la toate nivelele, ceea ce a si devenit
principalul factor de aparare a intereselor strategice ale RM.
Un alt aspect al activitatii misiunii OSCE in Moldova este cel legat de
colaborarea acesteia cu Comisia Unificata de Control in zona de
securitate. Principiile de cooperare intre OSCE si CUC au fost
elaborate in 1995 si sunt prelungite la fiecatre jumatate de an. Potrivit
acestor principii membrii misiunii participa la sedintele CUC si cu
toate ca au dreptul sa participe la luarea deciziilor, principalii
participanti sunt reprezentantii Moldovei, Transnistriei si Rusiei, ale
caror contingente de pacificare controleaza situatia in zona conform
Conventiei moldo-ruse din 21 iulie 1992. Acest drept membrii
misiunii OSCE il pot obtine doar cu acordul tuturor delegatiilor, fapt,
care, dupa cum a relatat Donald Johnson Consiliului Permanent al
OSCE nu intotdeauna este posibil.
In afara de aceasta, membrii misiunii au dreptul de a vizita obiectele in
ziona de securitate, iarasi, doar cu acordul tuturor partilor CUC. Dupa
cum este cunoscut, Transnistria practic chiar de la inceput incalca
Conventia moldo-rusa, fapt care se exprima prin dislocarea in zona de
156

securitate a circa 2/3 din armata autoproclamatei rmn, producerii de


armament la Bender si prin alte multe si marunte incalcari. Este clar ca
misiunea OSCE nu poate obtine permisiunea de a vizita cele mai
"interesante" obiecte din zona de securitate, deoarece Transnistria
blocheaza imediat asemenea incercari, fara nici o explicatie sau
motivatie, care de fapt, si asa sunt clare. intr-o lumina nefavorabila ar
apare si Rusia care poarta responsabilitate pentru situatia in zona, iar
aparitia unui rapotrt documentat la nivelul OSCE privind incalcarile in
zona de securitate putin probabil sa le confere curaj in plus
reprezentantilor Moscovei in Consiliul Permanent al OSCE.
Din cadrul misiuni OSCE in Moldova fac parte militari, diplomati,
responsabili de elabiorarea statutului Transnistriei, relatiile cu presa si
de drepturile omului. Ultimul gen de activitate este greu de infaptuit.
Multi oameni se adreseaza misiunii OSCE din Moldova si filialei
acesteia de la Tiraspol relatand despre incalcarea drepturilotr lor
elementare, insa, real misiunea nu poate influenta situatia din
Transnistria, din pricina ca aceste teritorii sunt subordonate unor
autoritati, care nu au nici o raspundere in fata opiniei publice mondiale
pentru respectarea normelor umanitare.
Deocamdata misiunii OSCE nu-i reuseste sa se implice in procesele
legate de prezenta militara a Rusiei in Transnistria. Cu toate ca
reprezentantii OSCE au declarat de mai multe ori ca sunt ptregatiti sa
inceapa monitorizarea, admnistratia rusa nu accepta un asemenea
control. Formal, s-ar parea ca Moscova are dreptate, deoarece
Conventia privind evacuarea armatei ruse de pe teritoriul Moldovei
are un caracter bilateral. Dar daca Rusia ar permite reprezentantilor
OSCE (al carei membru este si Rusia) sa realizeze rezolutia de la
Budapesta privind monitorizarea procesului de evacuare a trupelor
militare ruse stationate pe malul drept al Nistrului, Moscova ar evita
banuielile, penibile pentru ea, privind transmiterea de armament catre
fortele armate transnistrene ale autoproclamatei rmn.
Judecand dupa toate, in timpul apropiat misiunea OSCE va trebui sa-si
concentreze toate eforturile asupra elaborarii unui document de baza
privind solutionarea conflictului transnistrean. Este clar ca semnarea
Memorandumului este doar un imbold pentru reluarea procesului de
negocieri, iar bataliile principale sunt inainte.
I
157

n timpul apropiat am putea astepta apropierea pozitilor Ucrainei si


OSCE, ca mediatori in procesul de negociere a conflictului
transnistrean. De altfel, Kievul si mai inainte s-a pronuntat pentru
fixarea explicita in textul Memorandumului a principiului integritati
teritoriale a Moldovei. Iar dupa vizita "fulger" a lui Primakov , cei doi
mediatotri cu atat mai mult trebuie sa se activizeze pentru ca balanta
negiocierilor sa nu fie inclinata ca in 1992 doar intr-o singura parte.
Am putea presupune ca tandemul OSCE-Ucraina nu numai ca va
putea crea o noua situatie la negocierile dintre Chisinau si Tiraspol,
dar va spori si autoritatea si posibilitatile de influenta ale misiunii
OSCE in Republica Moldova.
Moldova si Sud Estul Europei intre Euro si/sau Euro-atlantic.
Balansul Europei impreuna cu Rusia, impotriva
SUA
Interesele strategice ale Romaniei sunt legate
preponderent de SUA iar nu de UE
In zilele noastre, Europa de Vest nu mai este regiunea in care se
ciocnesc doar interesele Rusiei si a Occidentului. Ea este aproape de a
deveni obiectul unei noi dispute subtile dintre "Occidentul European"
(adica Uniunea Europeana), "Occidentul Nord-Atlantic"(adica SUA)
si Rusia. Desi inca nu se poate vorbi despre un conflict sau de o
divizare a lumii Occidentale, divergenta intereselor dintre Uniunea
Europeana si SUA, inclusiv in Europa de Est, devine tot mai evidenta.
Iar Rusia nu ezita sa profite.
In noiembrie 2000 a luat sfarsit formal (real aceasta s-a intamplat
cateva decenii in urma) prima etapa nereusita de a crea o forta militara
exclusiv europeana. La Marseille n-a mai fost prelungit acordul
privind Uniunea Europei Occidentale ( un fel de NATO european
creat in 1948 ), care asa si nu a putut deveni efectiva. Totusi epopea
fortelor militare europene abia incepe, si Presedintele Comisiei
Europene pentru Aparare si Politica Externa, Javier Solana (exsecretarul NATO) duce o activitate intensa in acest sens. Atat de
reusita, incat chiar si "neutra" Austrie este pe punctul de a-si revedea
conceptia militara.
Toate aceste eforturi ale europenilor de a se transforma intr-un pol
adevarat de influenta nu pot sa nu deranjeze Statele Unite. Si acestea
isi incep, pe mai multe fronturi, jocul de domolire a horei europene
dirijata de Prodi, Solana Chirac si altii. Aici se inscrie si pozitia
158

Britaniei, care este total neentuziasmata de integrarea europeana si de


moneda "euro", si nu rateaza nici o ocazie sa o declare. Insa pe noi ne
intereseaza cum se manifesta acest inceput de "concurenta" in Europa
de Vest, zona in care si Rusia isi are interesele sale strategice, si mai
ales cum se va rasfrange aceasta situatie asupra tarilor din zona de
limita, de frontiera, cum sunt Romania si Moldova.
Situatia care se contureaza aici pune intr-o pozitie extrem de delicata
(dificila chiar) aproape toate tarile din zona. Incepand cu Polonia,
Tarile Baltice si terminand cu Moldova si Romania. Distantarea
(destul de mica, deocamdata) a vectorilor de integrare "europeana" si
"euro-atlantica" va crea probleme nu doar statelor implicate in proces
(noi membri NATO si candidatii la ascensiuea in UE)., ci si in mod
special Moldovei. La inceputul deceniului, declarandu-se "neutra",
Moldova renunta la ideea de "integrare euro-atlantica", insa se
subantelegea ca "integrarea europeana" vine sa compenseze oarecum
statutul de "neutralitate", nu doar in relatiile cu Europa, ci si cu Statele
Unite. Acum nu mai este. Tarile Europei Centrale si de Est (TECE)
care si-au pus scopul de a adera la NATO si UE, cu timpul, vor fi
nevoite sa-si defineasca prioritatile - SUA sau UE (aceasta nu va
exclude desigur integrarea in ambele organisme). Statele care vor opta
prioritar pentru relatiile cu SUA, ar putea juca rolul de "cal troian" in
viitorea UE.
Polonia deja a fost plasata, prima, in fata acestei dileme.
Scurt istoric:
Rusia declara ca vrea sa construiasca o noua conducta de gaz ce ar
ocoli Ucraina, care este suspectata (acuzata) de furturi considerabile
de gaz. Noua conducta trebuie se treaca prin Bielorusia, Polonia,
Slovacia spre Europa Occidentala. Polonia ( reesind din interesele si
relatiile sale cu Ucraina, si probabil bucurandu-se de sprijinul tacit al
SUA ) declara ca nu permite constructia acestei conducte pe teritoriul
sau, si nu va intreprinde nici un pas ce ar afecta interesele
"partenerului" sau - Ucraina. Este adevarat ca Polonia si Ucraina au
relatii foarte bune, insa aici mizele sunt mult mai mari. In ajunul
summit-ului recent Rusia-UE, presedintele tocmai reales al Poloniei
Kwasniewski declara ca va accepta totusi constructia conductei pe
teritoriul tarii. Insa tinand cont de interesele Ucrainei el a conditionat
aceasta prin crearea unui consortium international pentru constructia
conductei, in care si Ucraina ar detine actiuni.

159

Constructia acestei conducte ar afecta enorm interesele economice ale


Ucrainei si Tarilor Baltice, insa este foarte convenabila (si profitabila)
pentru Rusia si UE. Neluand in seama la atitudinea foarte critica a
statelor UE pe problema Ceceniei, Rusia si Comunitatea gasesc tot
mai multe puncte de interes comun, si nu in ultimul rand cu o tenta
anti-SUA.
Polonia, care s-a opus, initial, ideii de a construi o noua conducte, ar
avea din aceasta afacere venituri de circa 1 miliard $ anual numai din
tranzitul de gaze rusesti. Si totusi Polonia nu s-a condus numai de
rationamente economice. Este usor de presupus ca refuzul sau initial a
fost facut cu sustinerea tacita a SUA, care:
1) nu vrea sa admita o situatie in care, in viitor, Ucraina ar fi foarte
dependenta de Rusia. Pana la momentul actual, Ucraina oarecum
"santaja" Rusia cu ajutorul conductei vechi. Odata cu pierderea acestui
"argument" Ucraina va deveni foarte dependenta de "bunavointa"
(rambursabila) a Rusiei. Iar Rusia se arata tot mai putin dispusa sa
accepte "fronda" in statele CSI , si isi conditioneaza "asistenta" prin
concesii economice, politice si militare foarte dure. SUA insa incearca
sa patrunda in CSI (inclusiv prin intermediul GUUAM, unde Ucraina
are primul rol) in detrimentul intereselor ruse.
2) nu sunt incantate de ideea ca Europa isi va rezolva (in mare
parte) problemele energetice. Aceasta problema este un impediment
serios in calea atat a stabilitatii monedei euro, cat si a dezvoltarii
dinamice a economiei. Iar imbogatirea Europei inseamna intarirea ei, a
monedei euro, respectiv reducerea scepticismului in privinta unei
integrari mai ample ( Danemarca, Marea Britanie, Austria), scaderea
nemultumirii opiniei publice occidentale privind acceptarea a noi
membri din Europa Centrala si de Est (ECE). Toate acestea inseamna
in final o scadere a influentei SUA pe batranul continent.
Polonia a tradat deja Statele Unite, la insistenta UE, si a renuntat la
pozitia initiala pe problema conductei, facand oarecum un pas spre UE
si nemultumind (putem presupune) SUA. Mai devreme sau mai tarziu
toate tarile din zona vor fi puse in fata necesitatii de a alege dintre
"perteneriatul strategic cu SUA" sau "integrarea europeana" (repet ca
una nu exclude alta, insa acesti vectori incep sa se indeprateze). Pentru
unii, si deja atitudinea Poloniei a creat precedentul, s-ar parea ca
alegerea este clara, Europa este mai aproape (si geografic, si ca
mentalitate, si comunitate de interese).
Insa aceasta alegere se va face nu reesind din "apropierea" geografica.
Se pare ca Europa si-a definit foarte clar pana unde se intinde zona sa
160

de interes prioritar. Acestea sunt cele 10 state europene invitate sa


negocieze aderarea (fara a lua in consideratie Ciprul si Malta). Si
eventual Balcanii. Pentru Balcani, dar in primul rand pentru TECE se
va duce "lupta" cu SUA. Or UE, chiar daca la etapa actuala este gata
sa accepte noi membri saraci, care trebuie sustinuti din contul
contribuabilului occidental, nu va tolera (probabil) daca acestia vor
face jocul altcuiva. Europa isi va arata coltii, insa nu va misca un
deget pentru a-si extinde influenta (mai departe de o anumita limita convenabila atat Rusiei, cat si UE) si pe alte tari, daca aceasta ar
complica eventual relatiile sale cu Rusia. Ma refer in primul rand la
Moldova, Ucraina, Belarusi. Si in dependenta de evolutia situatiei Romania, Bulgaria, Serbia, Macedonia.
UE este gata sa accepte o intelegere (chiar si tacita) cu Rusia.
Intelegere care ar fi convenabila ambelor parti. Prin aceasta intelegere
s-ar subintelege delimitarea sferelor de influenta pe frontierele
actualelor state Asociate la Uniune. UE renunta la orice ambitii ( in
afara de economice) in zona, in schimbul securitatii sale si a gazului
rusesc. Rusia primeste investitii, dreptul a-si "promova" interesele
nestingherit in CSI.
Moldova si implicit Romania se vor trezi deci abandonate "Marelui
Vecin". De facto aceasta posibila "intelegere" deja se realizeaza tacit.
De unde probabil si vine obstinenta cu care UE ingnoreaza eforturile
diplomatiei de la Chisinau de a adera la Pactul de Stabilitate. Deci UE
cu Rusia s-au inteles.
In acest context rolul Washingtonului in sprijinirea intereselor
romanesti devine mai important decat oricand, Statele Unite fiind
singura putere care pot asigura necesarul de securitate atat pentru
Romania cat si pentru Moldova.
Daca UE nu isi va sacrifica interesele economice de dragul unora din
TECE , SUA are resursele necesare pentru a-si plati influenta politico
- militara in zona, si a merge la o anumita confruntare de interese cu
Rusia. Atata timp cat Moscova are interese strategice in Moldova,
Ucraina, Belarusi, UE nu va misca un deget ca sa le ia "sub aripioara".
Mai mult, UE ar putea accepta chiar un compromis cu Rusia pe
Romania, Bulgaria, Serbia si (eventual) Tarile Baltice. Pe cand SUA,
care au o politica mai dura si interese in toata lumea, va cauta sa nu
piarda nici un gram din influenta in aceste state.
SUA sustine politic si financiar:

161

- eforturile de integrare euro-atlantica a Romaniei, Bulgariei si


Statelor Baltice;
-"consolidarea independentei" in aceleasi Tari Baltice, Ucraina;
- retragerea fortelor armate rusesti din Georgia si Moldova;
- GUUAM-ul impotriva Rusiei;
- face lobby pentru traseul sudic de transportare a hidrocarburilor din
Marea Caspica si Asia Centrala (ceea ce afecteaza enorm interesele
economice ale Rusiei, dar convine Uzbekistanului, Azerbaidjanului,
Turciei si eventual Moldovei, Romaniei, Ucrainei).
Spre deosebire de Europa, Statele Unite nu reactioneaza atat de alergic
la frecventele devieri de la calea spre atingerea "idealului democratic",
foarte frecvente in CSI. Washingtonul isi construieste parteneriatul cu
TECE pe un pic alte principii, si reiesind din alte interese si conceptii.
America este mult mai putin predispusa unui compromis cu Rusia pe
problemele TECE (Tarile Europei Centrale si de Est), decat UE. La
Bruxelles necunoscutele ecuatiei "integrarea europeana" sunt altele
decat la Chisinau. Iar pentru rezolvarea cu succes a acestei ecuatii,
europenii au nevoie de gaz si securitate. Gazul se afla insa in Rusia iar
conceptul de securitatea este diferit in raportul cu unghiul de
perspectiva. Pentru Romania si Moldova Washingtonul este mai
aproape decat Parisul si Berlinul.

Perspectiva comparatista a integrarii Moldovei


Pregatirea etapei a treia de integrare a "noilor democratii" a inceput
odata cu aparitia Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est in
vara lui 1999. Realizarea acestei ultime etape de ascensiune spre
Europa a demarat odata cu ridicarea unora din sanctiunile impuse
Iugoslaviei, o consecinta logica a caderii lui Milosevici. Anul 2000 a
dat startul celei de a treia etape de ascensiune spre Europa. Ultima
etapa. Si aceasta este probabil ultima posibilitate a Republicii
Moldova sa se incadreze cu adevarat in acest proces de integrare
europeana alaturi de Albania, Macedonia si Serbia, tari aflate in acest
moment in aproximativ aceeasi pozitie de start:
-Albania, candva cea mai saraca tara din Europa (inainte de a devansao noi ). O tara cu o situatie politica destul de instabila. Se bucura de
sustinerea Statelor Unite, acestea fiindu-i "recunoscatoare" pentru
pozitia Tiranei in timpul crizei din Kosovo. Albania isi revine din
socul prabusirii comunismului si este pe cale de a-si dezvolta
economia. Relatii bune cu NATO. Doreste sa adere la NATO, insa
162

negocierile pe aceasta problema nu vor incepe foarte curand. Participa


la Pactul de Stabilitate. Nu este membru asociat la UE.
-Macedonia, o tara mai putin saraca decat Albania sau Moldova, insa
trebuie sa faca fata unor imperioase probleme interne (minoritatea
albaneza) si externe (relatiile tensionate cu practic toti veciniiBulgaria, Albania si Grecia). O oarecare instabilitate politica. Insa se
poate spune cu siguranta ca orientarea-i pro-occidentala nu se va
schimba considerabil, indiferent de schimbarile politice de aici. Relatii
bune cu NATO, mai putin cu Grecia ( membru NATO). Participa la
Pactul de Stabilitate. Nu este membru asociat la UE.
-Iugoslavia ( Muntenegru si Serbia). Ceea ce a mai ramas din
Iugoslavia de alta data se afla intr-o adanca criza economica, cauzata
atat de 8 ani de razboaie necontenite si lipsa de reforme, cat si din
cauza sanctiunilor care i- au fost impuse. Cu toate acestea, indicatorii
economici, dar si nivelul de trai este mai bun decat in tarile susmentionate, dar si decat in Moldova sau Romania. Proiectele de
restabilire a Iugoslaviei in cadrul Pactului de Stabilitate au fost
elaborate inca din 1999, si era asteptata doar o schimbare de regim la
Belgrad pentru a incepe realizarea acestora. Serbia ocupa locul central
in constructia unui sistem efectiv de securitate in Europa de Sud-Est.
Fara o Serbie stabila si democratica nu se poate vorbi despre
reconstructia Balcanilor. Serbia nu este membru asociat la UE, dar
nici nu si-a anuntat dorinta de a adera la acest organism, deocamdata.
Datorita pozitiei sale centrale in Balcani si dimensiunilor, Serbia este
un aliat foarte dorit atat de Rusia, cat si de UE. Este usor de presupus
ca elita politica de la Belgrad nu va ezita sa profite de aceasta. Actuala
Iugoslavie are insa un punct vulnerabil- Muntenegru. Aceasta mica
republica este unica cale de acces a Serbiei la Marea Mediterana, ceea
ce mareste atractivitatea economica, dar si militara a Serbiei. Fara
Muntenegru atractivitatea Iugoslaviei va scadea brusc.
-Moldova are statut de observator la Pactul de Stabilitate. Relatii bune
cu NATO, dar nu deajuns de stanse, pentru a miza pe aceasta carte in
eforturile de integrare europeana. O foarte mare ambiguitate in
politica externa, rezultata din lipsa unei strategii si viziuni clare a
locului Moldovei in "concertul european"; rezultatul acesteia este o
inconsecventa, care duce in deruta atat UE, atat si Rusia in relatiile lor
cu Chisinaul. Moldova nu este membru asociat la UE. Importanta sa
pentru securitatea Rusiei este mai mare decat insemnatatea Moldovei
163

pentru Europa, ceea ce inseamna ca Moldova trebuie sa se rupa


singura de Rusia, fara a conta prea mult, la inceput, pe tarile europene.
Moldova insa nu este in stare sa depaseasca handicapul "primei
strategii politice externe". Ideea acestui prim concept era ca Moldova
trebuie sa balanseze pe necoincidenta intereselor Est-Vest, profitand
din aceasta. Rezultatul a fost obtinerea neancrederea atat a
Occidentului, cat si a Rusiei. Si cu cat Rusia se indeparta mai mult de
Occident, cu atat era mai necesara o declaratie de intentii proeuropeana fara ambiguitati de la Chisinau. La un moment dat
Moldova a mai incetat sa prezinte vre-un interes deosebit atat pentru
Bruxelles, cat si pentru Moscova, si chiar mai mult,- pentru Bucuresti.
Slovenia, Cehia, Estonia, Ungaria si Polonia au intrat in prima serie
Urmeaza Lituania, Letonia, Romania, Slovacia, Bulgaria, li se va
alatura si Croatia (intrata si ea in clubul noilor state democratice dupa
moartea lui Tudjman, si accederea democratului Mesici la
presedintie).
Moldova a scapat acest ultim tren nu odata cu invitatia tarilor
respective sa negocieze aderarea la UE, ci cu mult mai demult. 4-5 ani
in urma. Iar dupa demisia guvernului Sturza, Moldova a fost la un pas
de a lua trenul in directia opusa. Pentru a nu ramane iar la "capatul
lumii" Moldova trebuie sa atinga urmatoarele obiective in urmatorii 23 ani:
1) in politica externa este necesar sa se faca tot posibilul pentru a
adera la Pactul de Stabilitate cat mai repede, cea ce va insemna un
semnal pentru investitorii straini, cei care pot avea o contributie in
crearea infrastructurii integrata in peisajul economic Sud-Est
European, respectiv o cale de acces spre aceasta piata, si drept rezultat
o redirectionare a comertului;
2) -semnarea unui Acord European de Asociere cu UE, in locul
prezentului Acord de Parteneriat si Colaborare (semnat de UE cu tarile
CSI). In Acordul European se specifica ca obiectivul final este
aderarea statelor la UE. Acesta este pasul premergator inceperii
negocierilor de aderarea la Uniunea Europeana.
3) - semnarea unui program de asistenta europeana tip PHARE, sau,
de preferinta, aderarea la acesta, in loc de TACIS (Technical
Assistance for CIS). Obiectivul PHARE este pregatirea tarilor
participante pentru aderearea la UE, prin dezvoltarea infrastructurii si
consolidarea institutiilor necesare atingerii acestui obiectiv. Nu v-ati
intrebat niciodata de ce PHARE finanteaza constructia vamelor pe
Prut (si nu numai), iar TACIS nici nu se gandeste sa finanteze
securizarea frontierelor intre CSI. Foarte simplu, pentru ca PHARE
164

finanteaza constructia vamelor la viitoarele hotare ale Uniunii


Europene, iar acestea reesind din programurile actuale de finantare se
vor afla pe Prut.
4) - depunerea unei cereri de aderare la UE. Este cel putin ciudat ca
un atare pas nu a fost inca facut. La Chisinau se tot discuta despre
integrarea europeana, dar curios nimeni nu a inaintat o atare cerere la
Bruxelles. Comisia Europeana (organul executiv al Uniunii Europene)
nu are inca o reprezentanta deschisa la Chisinau. In schimba are in
Papua Noua Guinee, Guatemala, Malaesia etc.
5) -semnarea unui Acord de Liber Schimb cu UE. Odata cu
dezvoltarea infrastructurii sub egida Pactului de Stabilitate (si nu doar)
aceasta va duce la cresterea volumului de schimb comercial cu UE, in
special din contul cresterii exportului nostru.
6)
in politica interna:- este necesara elaborarea unui Program
National de Aderare la UE (dupa exemplul Romaniei).- crearea unui
minister ce s-ar ocupa de integrarea europeana.
7) - adoptarea unei Strategii Economice pe Termen Mediu ( iar mai
apoi elaborarea unei Stategii Nationale de Dezvoltare) . O atare
strategie ar arata clar directia de actiune in urmatorii cativa ani, iar
Strategia pe Termen Mediu trebuie sa fie realista si coordonata cu UE.
Aproximativ aceeasi pasi pe plan extern trebuie sa-i intreprinda si
Albania, Macedonia, Croatia si Iugoslavia. Desi acestea participa deja
la Pactul de Stabilitate, Moldova ar putea recupera cu usurinta acest
neajuns (dimensiunile reduse si lipsa distrugerilor in urma unui razboi
permit o recuperare relativ "ieftina" si rapida, in raport cu Bosnia Hertzegovina sau Iugoslavia ), cu conditia aderarii in urmatoarea
jumatate de an la Pact.

Rolul GUUAM in limitarea influentei ruse


Ultima reuniune grupului GUUAM a avut loc la Viena. Ministrul
adjunct al Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Iurie Leanca, a
participat, in zilele de 27 si 28 noiembrie, la intrunirea de lucru a
ministrilor de Externe ai statelor grupului GUUAM si la o intalnire a
reprezentantilor acestui grup cu Secretarul de Stat al SUA. Seful
diplomatiei americane a reafirmat disponibilitatea SUA de a sprijini
statele grupului GUUAM in vederea depasirii dificultatilor cu care
acestea se confrunta in perioada de tranzitie, se anunta in comunicatul
de presa oficial.
165

GUUAM (organizatie ce reuneste Georgia, Ukraina, Uzbekistan,


Azerbaidjan, Moldova), a aparut la initiativa Ukrainei pentru a
contrabalansa influenta Moscovei In CSI. Semnificativ este faptul ca
celelalte 3 summit-uri GUUAM de pana acum au avut loc la
Strasbourg (1997), Washington (1999) si New-York (2000).
Romania, iar mai apoi Bulgaria si Polonia si-au manifestat interesul
fata de o eventuala cooperare ori chiar aderare la GUUAM. GUUAM
intotdeauna a trezit iritarea Rusiei prin insasi existenta sa fie si
deoarece aceasta organizatie reuneste statele CSI, care isi vad politica
lor externa, cat si cea economica, "un pic altfel" decat o vede Rusia.
Crearea GUUAM a fost mai mult un gest (simbolic, la inceput) prin
care se incerca contracararea dominatiei Moscovei in CSI, si se afirma
ca tarile respective se vad parteneri in egala masura si cu Occidentul.
Formand GUUAM tarile au actionat in vederea atingerii anumitor
obiective:
Georgia urmareste retragerea trupelor rusesti din Abhazia si Osetia de
Sud. Sevardnadze a facut publica intentia de a Incerca sa adere la
NATO dupa 2005 (lucru foarte greu de infaptuit, insa care are o
conotatie anumita In conditiile relatiilor tensionate dintre Federatia
Rusa si NATO). Fata de problema Ceceniei Georgia ocupa o pozitie
destul de ambigua. Fiind unicul stat prin care cecenii pot face legatura
cu lumea exterioara Rusiei, Georgia nu prea a dat dovada de zel in a
stopa tranzitul de arme, de bani si de mercenari din lumea musulmana
spre Cecenia fapt prin care a trezit nemultumirea Moscovei. Georgia a
denuntat acordul despre securitatea colectiva in CSI.
Ukraina incearca (de 10 ani) sa-si intareasca "nezalezhnosti"
(independenta). Are evidente probleme cu Rusia in sfera economica
(gazul), politica (Crimea, "anti-moscalismul" in Ukraina de Vest),
militara (flota din Marea Neagra), religioasa (activitatea Uniatilor in
Ukraina de Vest - motiv de relatii incordate dintre Vatican si
Patriarhia Rusiei) etc.
Uzbekistan a aderat in 1999 la GUAM (pe atunci). Acest stat tinde sa
contracareze dominatia Kazahstanului, loial Moscovei si sustinut de
aceasta, in Asia Centrala. Retorica sa se deosebeste radical de cea
Tadjica sau Kirghiza, de exemplu. Insa in vederea acutizarii
problemelor cu opozitia radical - islamista sustinuta de Talibi,
Uzbekistanul s-ar putea sa aiba nevoie de Rusia, ceea ce il va exclude
probabil din anumite procese politice (nu si economice) ce vor avea
loc in GUUAM.
166

Azerbaidjan - alaturi de Turkmenistan tara cea mai putin dependenta


de Rusia in CSI. In timpul conflictului din Karabah, s-a putut debarasa
de "ajutorul" pacificator al armatei rusesti. Urmareste rezolvarea
diferendului din Karabah, acestia din urma fiind fatis sustinuti de
Moscova, chiar de la izbucairea conflictului in 1988. Legaturi
prietenesti cu Turcia. In problema Cecena a ocupat o pozitie ostila
Moscovei. Concurenta acerba cu Rusia in problema constructiei
conductei de petrol de la Marea Caspica spre Marea Neagra in ocolul
Rusiei.
Desigur, pe langa scopurile sus-mentionate un loc aparte il ocupa
dezvoltarea relatiilor economice. In perspectiva pe termen mediu dezvoltarea coridorului de transport Asia-Europa si un "lobby" ca
acest coridor sa treaca pe teritoriul acestor state. Aceasta initiativa
vine In directa contradictie cu eforturile Rusiei de a-si asigura rolul
principal in tranzitul de marfuri pe ruta Asia-Europa.
Eforturile GUUAM de a crea o zona de comert liber vine sa intareasca
pozitia acestei organizatii pe acest front. Si desigur o scadere a
dependentei economice fata de Rusia - noi, est europenii vom avea
acces direct, prin acest coridor la rezervele de gaz (Turkmenistan) si
petrol (Azerbaidjan) din Caucaz si Asia Centrala.
O alta doleanta a GUUAM este crearea propriilor forte pacificatoare,
ceea ce este o "sfidare" evidenta a monopolului Rusiei la acest capitol
in tot spatiul CSI (Georgia, Moldova + baze militare, in Tadjikistan,
Ukraina, Kazahstan, Belarusi). Dorinta statelor GUUAM de a-si
rezolva singure conflictele locale, fara a recurge la "asistenta" militara
impusa.
Odata cu extinderea GUUAM, ar avea de castigat toate tarile care
participa la aceasta structura regionala.
Aderarea Romaniei si eventual a Bulgariei si Poloniei la GUUAM ar
putea avea urmatoarele beneficii
- In primul rand va duce la cresterea rolului acestei organizatii
regionale;
- Extinderea GUUAM peste hotarele CSI, semnificatia politica a
acestui pas Inseamna multe, inclusiv pentru definirea prioritatilor
politicii externe a Moldovei (sa nu uitam ca avem anumite probleme
la acest capitol);
167

- Crearea unui spatiu economic liber In GUUAM si aderarea


Romaniei si Bulgariei, aceasta va Insemna diversificarea legaturilor
economice pentru noi, o reorientare a comertului exterior, fapt foarte
important (si economic dar si ca declaratie de intentii) in conditiile
inceperii negocierilor acestor state cu UE si NATO (Polonia fiind
membra NATO deja);
- GUUAM, cu anumite eforturi de ordin diplomatic, dar si fiind
gestionat inteligent, ar putea deveni o veriga importanta In integrarea
europeana, mai ales in vederea conceptului de "integrare pe 2 viteze"
inaintat de ministrul de externe german Joschka Fischer, si in
conditiile in care opinia publica din Europa Occidentala se arata tot
mai sceptica (daca nu ostila) fata de primirea a noi membri (saraci) In
UE. Nu este exclus ca aderarea statelor post-socialiste la UE ar putea
fi amanata pe o perioda nedefinita, daca in UE se recurge la un
referendum pe problema extinderii, rezultatele caruia nu cred ca vor fi
o noutate prea placuta pentru vecinii nostri. In acest caz tarile postsocialiste se vor vedea cointeresate de a gasi si alte modalitati de
colaborare regionala.
- Acest grup ar putea deveni un factor de stabilitate si coeziune
politica In Europa de Est, facand procesul de decolonizare a tarilor
post-sovietice ireversibil prin colaborarea (inclusiv militara) intre
aceste state.
Crearea grupului neformal GUUAM nu a placut de la bun inceput
Rusiei, din simplul motiv ca statele regrupate in acesta nu prea dadeau
dovada de atasamentul cuvenit fata de initiativele fostului stapan de
transformare a CSI-ului intr-unul dintre centrele viitoarei lumi
multipolare (la care viseaza strategii din Kremlin) cu capitala la
Moscova. Cu atat mai mult nu i-au placut Moscovei eforturile de a
transforma GUUAM-ul intr-o structura functionala, institutionalizarea
acestuia, si chiar extinderea.
Destul de tensionate au fost si relatiile bilaterale ale Moscovei cu
statele GUUAM. In special cu Georgia, Ucraina, si intr-o mai mica
masura cu Uzbekistan si Azerbaidjan. Moldova in 2000 s-a purtat
foarte cuminte.
Cel mai rau la capitolul "relatii cordiale" cu Moscova au stat
georgienii, care (dupa fapta si rasplata, au zis rusii) vor calatori in
168

Rusia cu vize. Unicii din CSI. Asta fiind o lectie pe viitor, mereu
ridicata deasupra capetelor (ne)-smerite ale unor GUUAM-isti.
Principalele amenintari pe care le poate relansa Rusia sunt:
Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Crimeea, Karabahul de Munte,
gazul, "instabilitatea in Asia Centrala", etc. Anul acesta, "in vederea
intensificarii relatiilor reciproc avantajoase intre statele CSI" s-a
hotarat si aplicarea unor noi metode de presiuni, cum ar fi:
a) pe "Frontul anti Georgia":
- denuntarea de catre Rusia a Acordului de la Biskek, care prevedea
circulatia fara vize intre statele CSI. Pana la urma din introducerea
regimului de vize are de suferit doar Georgia. Daca moldovenii se mai
duc sa lucreze si prin Occident (nu doar in Rusia), georgienii nu prea
au aceasta posibilitate, deaceea suprimarea regimului de libera trecere
a frontierelor va fi extrem de dureros pentru milionul de georgieni care
traiesc si lucreaza in Rusia. Moscova a invocat necesitatea securizarii
frontierelor sale sudice (cu Georgia), prin care rebelii ceceni faceau
legatura cu "lumea exterioara".
Motivul pare un pic cam "rasuflat", pentru ca faza activa al luptelor in
Cecenia e depasita, (se afirma) ca armatele ruse controleaza tot
(100%) teritoriul Republicii Cecene-Icikeria (adica si hotarul cu
Georgia!), georgienii sunt gata sa coopereze cu militarii rusi pentru a
asigura impermiabilitatea frontierelor. O alta dovada a ipocriziei
acestui pas este "acordarea unilaterala din partea Rusiei a unui regim
preferential de trecere a frontierei locuitorilor Abhaziei si Osetiei de
Sud" - aceste doua republici autoproclamate (si separatiste) sunt cu
mult mai razboinice decat Transnistria. Conform unor date neoficiale,
partea rusa era gata sa semneze un acord de libera circulatie cu
Georgia in schimbul unei revizuiri considerabile a cursului politicii
externe a Tbilisi-ului, legiferarii si prelungirii prezentei militare ruse
in Georgia. Presiunile asupra Georgiei s-au facut cu suportul masiv al
mass-mediei rusesti, care prin "referinte la persoane sus-puse" dadeau
de inteles Tbilisi-ului cam cum ar trebui sa procedeze pentru a merita
bunavointa negociatorilor rusi.
b) pe Frontul anti-Uzbekistan (Initiativa Central Asiatica"):
- In ultimii 2 ani, Miscarea Islamica din Uzbekistan (MIU) a creat
probleme autoritatilor din Tashkent, insa nu au reprezentat un pericol
real pentru regimul de la Tashkent, chiar daca are relatii stranse cu
Talibii. Cat de paradoxal nu ar parea, insa Rusiei ii convine o Asie
Centrala instabila. Mai bine zis o instabilitate controlata de Moscova,
care ar slabi statele din Asia Centrala, pe fundalul intaririi si a
suportului militar acordat generos de Rusia. Actiunile teroriste ale
169

IMU au fost un prilej foarte prielnic pentru Rusia de a striga cat o tine
gura ca Uzbekistanul nu-si va putea regla problemele interne fara
asistenta militara rusa. Iar pericolul Talibilor este invocat in
permanenta pentru a forta (fara succes) crearea unui bloc militar
dominat de Rusia in Asia Centrala si stationarea armatelor ruse in
tarile vizate. Aceasta idee nu a placut Uzbekistanului si
Turkmenistanului, care s-au declarat oarecum predispusi sa discute cu
Talibii (numai sa fie scutiti de asistenta militara a unor state vecine).
La auzul acestor declaratii secretarul Consiliului de Securitate rus,
Serghei Ivanov, a sugerat introducerea unor sanctiuni impotriva tarilor
din Asia Centrala care vor avea contacte cu talibii (adica Uzbekistan si
Turkmenistan). Se creeaza impresia ca Rusia nu prea este interesata de
instaurarea unui sistem de securitate relativ stabil in Asia Centrala,
care este imposibil fara includerea in el a Talibilor. Tarile din Asia
Centrala prefera sa aiba de a face cu grupari radical islamiste slabe de
genul MIU, decat sa faca fata riscului implicarii intr-un conflict
regional, in care protagonistii ar fi talibii si Rusia, iar patimitii - noile
state independente din Asia Centrala. Un atare conflict ar mari
substantial prezenta trupelor ruse in zona in cazul implicarii militare
ruse in ostilitatile dintre Alianta Nordica (Ahmad Sah Massud) si
Miscarea Taliban din Afganistan.
Despre eventualitatea unei implicari militare a Rusiei in razboiul civil
din Afganistan (care dureaza peste 20 de ani) se vorbeste tot mai des
la Moscova. Cateva luni in urma, posturile TV rusesti au aratat chiar
un pic de show "a la CNN", in care rusii au tras "focuri de artificii" in
directia talibilor la frontiera afgano-tadjika, iar reprezentantul
presedintelui Putin nu a exclus initierea unor atacuri aeriene
preventive asupra talibanilor
Cateva detalii: Uzbekistanul si Turkmenistanul au frontiera comuna cu
Afganistanul (controlat in proportie de 90% de talibi). Aceste regiuni
au fost relativ calme. Incursiunile MIU ( sustinute de talibi) in
Uzbekistan si Kirghizstan nu au fost facute de pe teritoriile controlate
de talibi, cum ar fi fost logic, ci de pe teritoriul Tadjikistanului,
controlat de trupele rusesti.
c) pe Frontul anti-Ucraina:
- prin constructia unei noi conducte de gaz ce ar ocoli Ucraina,
respectiv Kievul s-ar putea lipsi de veniturile ce le are de la tranzitul
de gaz rusesc spre Occident. Autoritatile ucrainene au si dat primele
semnale de "reconciliere". Kucima l-a demis pe Ministrul de Externe
neagreat de Moscova, Boris Tarasiuk, pentru ca "politica sa exclusiv
pro-occidentala nu a dat rezultatele dorite". Se vorbeste despre o
170

eventuala demisie a premierului Iushcenko, si el prea pro-occidental.


Iushcenko a declarat intr-o scrisoare-ultimatum, ca pretul platit pentru
rezolvarea problemelor energetice ale Ucrainei ar putea fi
independenta politica. Din administratia presedintelui Kucima, insa,
se fac auzite declaratii solemne despre "parteneriatul strategic" dintre
Rusia si Ucraina, se sugereaza (de la Kiev) privatizarea conductelor de
gaz de catre companiile rusesti, se fac promisiuni ca nici un metru cub
de gaz nu va mai disparea (nu va fi furat) in timpul tranzitului pe
teritoriul ucrainean etc.
d) Frontul "autoproclamat":
- Intalnirea de la Tiraspol a pretinsilor ministri ai afacerilor externe
a avut loc sub genericul coalizarii si cooperarii fortelor sanatoase
din CSI, in vederea promovarii intereselor republicilor
nerecunoscute (si Cecenia nerecunoscuta nu a fost invitata) si pentru
a nu permite anihilarea acestor forme de exprimare a vointei
popoarelor. Unul dintre scopurile acestei intruniri de la Tiraspol, si
crearii unui mecanism de conlucrare intre republicile separatiste este
neutralizarea GUUAM-ului, cel putin in forma sa actuala. Sa nu uitam
ca toti participantii la intrunire reprezentau separatistii din 3 state
GUUAM.
Si totusi, din momentul in care Rusia va pune in functiune
instrumentele-i de presiune (cazul Georgia si Ucraina), ea se va lipsi
totodata de ele. In viitorul apropiat Moscova nu va mai avea de unde
sa priveze Kievul de inca o conducta de gaz, sau inca vre-o posibilitate
de limitare a circulatiei cetatenilor georgieni pe teritoriul sau. Totodata
acesti pasi mai inseamna si o punere in garda pentru Moldova,
Uzbekistan sau Azerbaidjan, care pe langa faptul ca vor sti pana unde
poate merge Rusia pentru a-si impune vointa, ar putea incerca
minimizarea pe viitor al impactului unor atare actiuni modeland
anumite situatii si incercand sa-si puna la punct o eventuala "strategie
anti-criza" in cazul unor posibile tensiuni cu Moscova.
Noi tensiuni dintre Moldova si Rusia sunt inevitabile: cel putin catre
iarna 2002-2003, cand Rusia, la sigur, nu va reusi sa-si retraga
armamentul din Transnistria. Cu conditia ca Moldova nu va renunta
pana atunci la principiile politicii sale externe, care desi cam
nevertebrata nu este una aservita definitiv.
Eforturile Rusiei de a "alinia" tarile CSI mai degraba vor avea un efect
invers celui dorit si va genera o reactie de repulsie (nu pe fata, dar de
lunga durata) in statele CSI, care nu vor sa fie niste simpli ostatici ale
171

unor interese straine, si vor cauta sa efectivizeze instrumentele de


colaborare regionala (CEMN, GUUAM etc.)

Centrul Antitero -

GUUAM

Semnarea acordului privind crearea Centrului, intre Rusia si alte 10


state CSI, ce a avut loc la Minsk anul trecut, a generat iarasi grave
divergente intre grupul de tari GUUAM (Georgia, Ucraina,
Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova) si Rusia care a fortat crearea
acestui centru. Tarile GUUAM au dat dovada de rezerve serioase la
acest summit, nu fata de lupta cu terorismul, ci fata de o eventuala
utilizare a Centrului de catre Kremlin in propriile sale interese.
Unele tari din CSI realizeaza ca conceptul de "terorism" pentru
Moscova si practicile sale antiteroriste difera cardinal de catre
interpretarea de catre Occident a acestor definitii. Rusia foloseste
motivatia pericolului terorismului pentru a-si mentine trupele in unele
state independente; deasemenea Moscova nu prea face diferenta dintre
civilii fara nici o vina si combatantii in Cecenia.
Statele GUUAM au facut tot posibilul pentru a limita prerogativele,
resursele si mandatul Centrului Anti-teror. Aceste tari au facut tot
posibilul pentru a nu autoriza centrul cu dreptul de a petrece
operatiuni secrete pe teritoriul statelor CSI si pentru a nu sobordona
propriile servicii secrete acestui Centru. Chiar si cei mai apropiati
aliati ai Rusiei, Tadjikistan si Bielorusia, au refuzat sa participe la
finantarea Centrului. Un alt aliat al Rusiei, Armenia s-a angajat sa
finanteze doar 3% din bugetul Centrului, pe cand Rusia - 50%.
Moscova ar putea sa consolideze Centrul, prin finantare unilaterala de
la bugetul Rusiei a unor operatiuni, care s-ar petrece sub mandatul
centrului. Insa acest fapt ar demonstra fara echivoc ca Centrul este un
instrument al politicii nationale ruse - ceea ce ar indeparta si mai mult
statele GUUAM de Moscova.
Centrul a fost insarcinat cu crearea unei baze de date asupra
"organizatiilor teroriste internationale, structurii, liderilor si surselor
lor de finantare". Insa, se pare ca informatia acordata de Centru va fi
extrem de selectiva. Este usor de presupus ca Centrul "nu va dispune"
de informatie privind antrenarea lui Shamil Basaev si a altor sute de
teroristi ceceni de catre Serviciul de Informatii al Armatei (GRU) in
172

1993, cu scopul de a fi trimisi in republica separatista Abhazia sa lupte


cu fortele legitime georgiene. In arhiva Centrului vor lipsi si
informatiile despre cooperarea trupelor ruse si tadjice cu teroristii din
Miscarea Islamica din Uzbekistan in 1999 si 2000.
Centrul nu va da informatii nici despre trimiterea de catre serviciile
secrete ruse a ofiterilor KGB si OMON in Transnistria. Acei ofiteri
pana in zilele noastre sunt controlati de catre Vladimir Antiufeev, care
este si acum cautat de justitia din Letonia pentru crimele comise in
1991. In concluzie, centrul nu va divulga rolul serviciilor secrete ruse
in provocarea instabilitatii in CSI printr-un terorism manipulat in
interesele Moscovei.
Tarile GUUAM, cu exceptia Moldovei, au conditionat participarea la
operatiunile Centrului prin necesitatea ca acestea sa corespunda
legislatiilor si intereselor nationale. Desi aceste state sunt interesate in
prevenirea terorismului, ele au avut ocazia sa sufere din cauza aplicarii
selective a conceptului de terorism de catre Moscova. Pentru a face
fata terorismului, GUUAM prefera sa conteze pe asistenta
organizatiilor internationale si a Occidentului in general.
Scurt comentariu privind participarea Moldovei la centrul Anti-tero
contravine principiilor declarate de participare in CSI. Pana acum
Moldova a evitat sa faca parte din structurile militare, acum insa odata
cu semnarea acordului privind Centrul Anti-tero, Moldova se implica
in CSI mai mult decat economic sau politic. Chiar daca putem accepta
ideeea ca Moldova participa la Centrul Anti-tero in cadrul vreunui targ
cu Rusia (de exemplu privind crearea unei piete libere CSI, sau
anumite cedari pe problema Transnistriei), rezultatul nu este vizibil.
Suntem in situatia cand Chisinaul ofera posibilitatea (teoretica
deocamdata) unor servicii secrete din CSI sa actioneze legal pe
teritoriul sau sub mandatul Centrului. Adica, teoretic exista
posibilitatea ca serviciile secrete ruse sau ucrainene sa intreprinda
legal, cu autorizatia Centrului, actiuni "anti-teroriste" impotriva unor
pretinsi "teroristi" pe teritoriul Moldovei, spre exemplu. Ilie Ilascu tot
de "terorism" a fost acuzat si condamnat, doar ca atunci ilegalitatea
celor intreprinse de Tiraspol era incontestabila, acum insa s-ar putea sa
nu fie...
Acest Centru se va ocupa probabil prioritar de ceceni, pentru ca
acestia deranjeaza Rusia dar nu deloc sigur ca Centrul va fi tot atat de
interesat in a se ocupa de problemele terorismului in Georgia sau
173

Moldova. Traficul de droguri si arme prin Tadjikistan la sigur va fi


"monitorizat" cu mult mai multa ravna de catre Centru decat traficul
cu arme in Transnistria.

Criza Rusiei provocarea Caspica si resursele energetice ale mileniului


III
La sfarsitul secolului XX, Rusia traverseaza una dintre cele mai
delicate etape ale istoriei sale. Criza economica, nereglementarea
relatiilor intre centru si o parte a periferiei, amenintarea cu
dezintegrarea teritoriala sau, in orice caz, rezistenta la procesele de
reintegrare pe teritoriul C.S.I., necesitatea politica de sedimentare a
pozitiei sale de mare putere independenta pe esichierul international,
temerile ca Federatia Rusa va intra in economia mondiala
preponderent prin materiile ei prime, in vreme ce alte mari puteri se
manifesta deja ca puteri ale stiintei, ca producatoare de tehnologie
inalta toate acestea sunt trasaturi ale unei perioade dificile.
In timp ce Uniunea Sovietica era o superputere cu interese globale,
Rusia este nevoita sa-si rezume pretentiile la statutul de mare putere
cu interese regionale, statut amenintat in primul rand de vecinii
apropiati.
Conform unei analize din decembrie 1995 a Centrului de Prognoze
Geopolitice si Militare de pe langa Kremlin, principale state inamice
ale Federatiei Ruse urmau a fi in perspectiva: Iranul, Turcia si China.
Rusia a ales o tactica aparte, preferand sa-si imbratiseze cat mai strans
adversarii. Astazi cele trei tari inamice sunt in relatii dintre cele mai
apropiate cu Rusia.
Spre sfarsitul anilor 90, Occidentul a abandonat in mare parte Rusia si
a incercat sa o marginalizeze. Ca raspuns, rusii incearca sa reinvie trei
din aliantele lor din timpul razboiului rece pentru a le folosi ca parghii
geopolitice. Paradoxal, aceste relatii ameninta sa deterioreze legaturile
cu cele doua tari de care rusii au nevoie pentru a ingradi hegemonia
S.U.A., adica Iran si China. Felul in care aceste doua state vor
reactiona la insistenta Rusiei va configura viitorul aliantei antioccidentale a Rusiei.
174

Evenimentele din Caucaz, incercarea de infiintare, in Cecenia, a unui


stat sustinut de tari islamice pe teritoriul Rusiei reprezenta o provocare
majora, care daca ar fi fost finalizata ar fi dus la sa separarea
Transcaucazului de Rusia, blocand accesul la Asia Centrala.
Analizand evenimentele din Cecenia, devine evident ca Moscova nu
va permite cu nici un pret dezintegrarea Federatiei Ruse si va continua
procesul de revenire, pe diferite cai, la vechile frontiere ale U.R.S.S.
Analizand bugetul militar al S.U.A. se poate constata ca acesta este
mai mare decat in timpul razboiului din Vietnam si ca este dirijat, pur
si simplu, impotriva ansamblului China-Rusia.
Sub aspect geopolitic, in raport cu Eurasia, America este o insula ale
carei resurse si populatie este depasita de aceasta. Dominarea de catre
o singura putere a oricareia dintre cele doua sfere principale ale
Eurasiei Europa si Asia ramane definitia pericolului strategic
pentru America, cu sau fara razboi rece. Deoarece o asemenea grupare
ar avea capacitatea sa depaseasca America economic si, in cele din
urma, militar. Statele Unite considera ca unui astfel de potential
proces trebuie sa-I fie opusa rezistenta chiar si acolo unde puterea
dominanta este aparent binevoitoare, deoarece in cazul in care
intentiile s-ar schimba vreodata, America s-ar trezi cu o capacitate de
rezistenta efectiva puternic diminuata si cu o incapacitate de a modela
evenimentele sporite.
In zona Marii Caspice, pana mai ieri un lac sovieto-iranian, au fost
descoperite zacaminte petrolifere estimate la 850 miliarde de tone si
8.700 de milioane m3 de gaze naturale. Acest spatiu caspic reprezinta
al treilea mare bazin petrolifer al lumii, dupa Golful Persic si Siberia,
fiind in acelasi timp o Mecca a petrolului, loc de pelerinaj pentru
presedinti de state, magnati ai petrolului si ai finantei mondiale, un
punct de convergenta si disputa ai celor doi mari actori ai scenei
relatiilor internationale: S.U.A. si Federatia Rusa
Regiunea caspica are o crescuta importanta globala. Aici s-a
inregistrat un nivel unic al investitiilor din randul tarilor din Asia
Centrala si regiunea caspica si dezvoltarea retelelor petroliere
formeaza baza securitatii statutului sau de independenta pe viitor.
Britanicii sunt prezenti pe piata petrolului caspic prin Ramco Energy
plc si sunt printre fondatorii consortiului occidental care urmareste
175

exploatarea campului superurias Azeri, Chirag, Gunashli (ACG) o


zona offshore a Azerbaijanului.
Ramco s-a ocupat in special de explorarea si rafinarea petrolului din
regiunea caspica si Europa de Est (Republica Ceha, Polonia,
Muntenegru etc.) si detine o companie specializata in curatirea si
intretinerea conductelor, care este lider de piata. De asemenea, detine
un procent de 50% din pachetul de actiuni alaturi de State Oil
Company din Republica Azerbaijan (SOCER) care detine cel mai
exints camp de extractie din regiune, cel de la Muradkhanli si este
interesata de Kaheti Block X din Georgia.
In Azerbaidjan, conducta ce leaga Baku de Supsa este pe deplin
operationala din aprilie 1999. Este prima conducta noua din regiune si
un exemplu de investitii straine ce in anii viitori vor aduce aceste tari
intr-o pozitie la fel de influenta ca cea a OPEC.
Pe 20 iulie 1936, Turcia, Marea Britanie, Franta, Bulgaria, Romania,
Grecia, Iugoslavia, Australia si Japonia au semnat la Montreux o
conventie care reglementa modul de traversare a stramtorilor Bosfor si
Dardanele de catre navele de razboi. Tratatul care a rezultat in urma
discutiilor a fost un compromis complicat intre puterile maritime ale
Marii negre si Mediteranei care si-au definit dreptul de traversare si
acces la si dinspre Marea Neagra. Turcilor li s-a dat dreptul sa
militarizeze stramtorile.
Interesul Rusiei in pastrarea dreptului de traversare a navelor sale de
razboi in detrimentul celorlate parti din afara Marii Negre era
rezultatul a mai mult de doua secole de interes naval rus in Marea
Neagra, care data de la Tratatul de la Kucuk Kaynarca din 1774 si de
la anexarea Crimeei de catre Ecaterina cea Mare in 1783, cu stabilirea
ulterioara a bazei navale ruse de la Sevastopol.
Conventia de la Montreux a impus limite in privinta tonajului si a
tipului de nave de razboi care au dreptul sa traverseze stramtorile, cu
avantaje acordate puterilor Marii Negre. In lumina schimbarilor care
au avut loc in ultimii 60 de ani ca si a cataclismelor politice ce au pus
capat comunismului in Europa de Est si Uniunea Sovietica, problema
actuala este daca termenii conventiei si-au pastrat valabilitatea.
De la sfarsitul celui De-al Doilea Razboi Mondial, statele semnatare sau aliat unor blocuri de interese nu de putine ori contrare. URSS,
176

Romania si Bulgaria erau membre ale Pactului de la Varsovia.


Iugoslavia, desi o tara comunista, nu era membra a Pactului. Printre
ceilalti semnatari, Marea Britanie si Italia au devenit membri NATO
in timp ce Australia nu era.
Primul semn al puterii sovietice in Mediterana a fost dat in 1967 in
timpul conflictului arabo-israelian, prezenta sovietica extinzandu-se de
la aproximativ sapte vase Eskadra la aproximativ 70 aflate in estul
Mediteranei, cu un suport logistic venit din Marea Neagra. |n timpul
razboiului arabo-israelian din 1973, fortele sovietice din Mediterana
numarau aproape o suta de nave.
Unul dintre primele rezultate ale atmosferei de dupa Razboiul Rece a
fost crearea pe 25 iunie 1992, la Istanbul, a Zonei de Cooperare
Economica a Marii Negre. Declaratia de la Bosfor a fost semnata de
11 state: Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Grecia, Moldova,
Romania, Rusia, Turcia si Ucraina. Tonul documentului este explicit
economic si prevede intarirea cooperarii comerciale si crearea unei
infrastructuri stabile de transport.
Potentialul regiunii este imens. Potrivit Adminstratiei de Informare in
materie de Energie din cadrul Departamentului de Stat al Energiei,
potentialul energetic combinat al rezervelor Azerbaijanului,
Kazakstanului si Turkmenistanului ajunge la o cifra ce variaza intre 16
si 19 miliarde barili de petrol si de la 139 la 334 trilioane de metri cubi
de gaz natural. Unele estimari sustin ca in zona, rezervele de petrol
sunt cuprinse intre 42 si 200 miliarde barili. Per total, potentialul
regiunii rivalizeaza cu cel al Golfului Persic. Banii investiti in regiune
de doua consortii principale in Azerbaijan si Kazakhstan au depasit 30
miliarde USD, ceea ce face ca proiectul petrolului caspic sa fie unul
dintre cele mai costisitoare pentru natiunile fostei Uniuni Sovietice,
egalat doar de investitiile occidentale in proiectele energetice ale
Federatiei Ruse.
In ce-o priveste, Federatia Rusa asteapta sa-si exercite presiunea
asupra noilor state independente bogate in petrol sustinand ca statul
Marii Caspice ar trebui redefinit. Ultimul acord referitor la Capica a
fost semnat de Iran si URSS in 1946. Patru noi state independente isi
disputa acum dreptul asupra acestui spatiu: Federatia Rusa,
Azerbaijan, Kazakstan si Turkmenistan.

177

De la nord la sud sunt patru posibilitati de transport al petrolului. Ruta


nordica a Marii Negre: Baku-Groznai Tikhoretsk Novorossik.
Aceasta conducta exista deja dar este intr-un grad ridicat de degradare.
Apoi drumul trece prin Cecenia si nu sunt excluse atacurile teroriste.
Novorossisk poate in mod normal sa primeasca nave cisterna de pana
la 180.000 de tone. Daca asemenea nave cisterna vor fi folosite, se va
dubla capacitatea navelor care va trebui sa traverseze stramtorile.
Cea de-a doua ruta este la sudul Marii Negre: Baku-Tbilisi-Supsa.
Trece prin doar doua tari: Azerbaijan si Georgia. Si aici exista
conducte si sunt la fel de degradate. Conducta de 40 de inci Baku
Agstafa care traverseaza frontiera georgiana trebuie renovata, si
trebuie construit un nou drum de 140 km. pe linia Agstafa-Tbilisi, iar
conducta de 20 de inci de la Tbilisi trebuie repusa in functiune.
Cel de-al treilea drum, agreat si de turci este Baku-Georgia/ArmeniaEstul Turciei Ceyhan. Constructia conductei nu a fost inca finalizata
si traverseaza patru tari. Posrtul turceas la Marea Mediterana Ceyhan
are nenumarate avantaje: este punctul terminus la unei conducte turkoiraniene caer poate transporta pAna la 300.000 de tone; conditiile
climaterice fac posibila utilizarea sa pe tot parcursul anului. Economia
turca, sprijinind embargoul impus de Natiunile Unite Irakului a
pierdut miliarde de dolari, iar conducta sta degeaba.
Cea de-a patra si ultima ruta este Baku-Iran-Golful Persic. Data fiind
situatia din Iranul islamic, aceasta alternativa va aduna cu greu
finantarea occindetala datorita implicatiilor financiare si de securitate.
Din cele patru optiuni, Turcia opteaza pentru cea de-a treia, iar Rusia
prijina prima varianta. Capacitatea anuala a conductelor Rusiei este in
prezent de 100.000.000 de tone. O caracteristica a toate aceste patru
proiecte este ca toate traverseaza regiuni pe teritoriul carora exista
conflicte, ceea ce presupune detinerea de arme de catre grupari
teroriste.
Noile realitati economice ale resurselorde exploatare ale natiunilor din
estul si nordul Marii Negre ar putea diminua traditionala lor sovaiala
fata de operatiunile puterilor occidentale in acest spatiu. Daca rusii vor
abolirea conventiei de la Motreux pe principiul viitorului concept de
securitate a cisternelor care transporta petrol, ei ar putea foarte bine sa
se orienteze nu doar in raport cu turcii, dar si cu americanii. Daca
proiectele legate de rezervele petrolifere din Asia Centrala sunt
corecte, este clar ca capacitatea Bosforului va fi depasita. Intr-o
178

asemenea situatie, un compromis care sa include si Ceyhanul turcilor


si Novorossisk-ul rusilor ar putea fi o viitoare solutie.
Intrarea NATO in Balcani a plasat Occidentul la usa unor resurse atat
de uriase incat ar putea insemna zeci de ani de bunastare economica
pentru membrii Aliantei.
Istoria recenta a dovedit ca razboiul pentru petrol nu este un concept
nou, chiar si pentru America daca avem in vedere angajarea SUA in
razboiul pornit in 1991 pentru a-l da afara pe Saddam Hussein de pe
campurile de petrol ale Kuweit-ului.
De la colapsul uniunii Sovietice, Occidentul sta cu ochii pe campurile
de petrol din Centrul Asiei. Iar securitatea conductelor care sa
transporte petrolul nerafinat este o prioritate importanta care ar putea
sa faca sau sa piarda miliarde de dolari investiti de companiile
petroliere americane ca Mobil, Chevron, Amoco si altele.
Din cele patru rute ale petrolului caspic, americanii o prefera pe cea
Baku-Ceyhan. Iar daca rebelii kurzi vor fi pregatiti sa impiedice bunul
curs al petrolului, membrul NATO Turica va putea rezolva situatia
spre satisfactia Occidentului. Iar administratia Clinton promite si o
cooperare cu Azerbaijanul. Securitatea conductei Baku Ceyhan si a
liniei gazului transcaspic ar fi imposibila fara o contributie a rolului
SUA sau cu sprijinul sau credibil. Datorita rolului Rusiei in regiune,
nu va mai fi o alta putere ca Statele Unite sau organizatii sprijinite de
SUA care ar putea servi ca un gaarnt al pacii.
Pe de alta parte, cresterea economica chineza au transformat aceasta
tara in cel de-al doilea consumator de energie. Departamentele de
Comert si Energie ale lui Clinton au si inceput sa poarte negocieri la
Beijing pentru noi oportunitati de export a petrolului.
Dezmembrarea U.R.S.S. si retragerea strategica, de 1.400 km, a
trupelor sovietice din Europa Centrala si de Est avea sa surprinda
lumea occidentala in postura unui spectator stupefiat de cele ce se
intamplau. Aceasta miscare strategica a U.R.S.S. a determinat
izbucnirea valului de revolutii din 1989, care au dus la modificarea
echilibrului de putere, la disparitia bipolaritatii si la aparitia de noi
centre de putere.
O analiza echilibrata privind raporturile de forte in arena
internationala, realizata la mijlocul anilor 90, ajungea la concluzia ca
179

in multe raporturi importante, relativa putere (a Statelor Unite) va


decadea cu o viteza accelerata. in termen de capacitati militare brute,
este posibil ca pozitia Statelor Unite in raport cu Japonia si, eventual
China, sa se erodeze in continuare. in domeniul militar, echilibrul
capacitatilor efective intre Statele Unite si un numar de puteri
regionale in crestere (ce includ, poate, Iran, India si China) se va muta
de la centru spre periferie. Unele puteri structurale ale Americii se vor
scurge spre alte natiuni; unele (printre care si puterea sa soft) isi vor
gasi calea ajungand in mainile actorilor non-etatici, cum ar fi
corporatiile multinationale.
Problema cheie a anilor care vin este cea a luptei care imbraca forme
multiple, pe de o parte, intre fortele de asociere, de federalizare, de
confederalizare, nu numai in Europa, ci in toate lumea, si fortele de
separare, de spargere, de ruptura, de conflict.40
in acest haos geopolitic, generat de sfarsitul razboiului rece, se
desfasoara un amplu proces de redefinire a raporturilor internationale,
cu implicatii directe asupra securitatii europene si mondiale.
Datele statistice despre fortele de mentinere a pacii rusesti aflate
in Bosnia, Transnistria, Osetia de Sud si Tadjikistan arata ca cele mai
numeroase forte (1.800 de oameni) se afla cantonate in Republica
Moldova. Federatia Rusa a cheltuit intr-un singur an, in 1993, 26
miliarde de ruble, in incercarea de a dobandi, din partea O.N.U.,
statutul de forta de mentinere a pacii in tot spatiul post-sovietic.
Acceptarea Rusiei ca partener cu responsabilitati deosebite
pentru mentinerea pacii si stabilitatii in jumatatea de est a Europei,
de catre S.U.A. in ianuarie 1995 precum si actul N.A.T.O.-Rusia din
27 Mai 1997, de la Paris, scot in evidenta faptul ca Rusia este din nou
un partener de dialog pentru Occident in ce priveste destinul tarilor
din sud-estul Europei.
Prezenta militara a S.U.A. in zona Kosovo, impreuna cu alte state
europene membre ale N.A.T.O., dar si in Albania si Macedonia, unde
au fost instalate antene militare americane, provoaca ingrijorare la
Ministerul Apararii din Moscova.
Kosovo reprezinta poarta de intrare in regiuni de interes primordial
pentru occidentali conflictul arabo-izraelian, Irakul si Iranul,
Afganistanul, Caspica si Transcaucazia. Stabilitatea in Europa de Sud
este esentiala pentru protejarea intereselor occidentale si reducerea
pericolelor care vin de departe, din Est.
180

De la reunificare incoace, Europa este vulnerabila prin intermediul


Germaniei, pivot intre est si vest. Schimbarile care efectiv au urmat
reunificarii, nu au redus cu nimic infrastructurile puse la punct in
Occident de catre STASI si K.G.B.
Dupa destramarea U.R.S.S. interesul Rusiei fata de Orientul Mijlociu
a scazut in intensitate datorita disparitiei echilibrului geostrategic si a
patruderii companiilor occidentale in regiunea Marii Caspice.
Perspectiva extinderii N.A.T.O. spre est a redesteptat interesul Rusiei
fata de Orientul Mijlociu si Asia Centrala, ducand la implicarea sa
crescanda in aceste regiuni. Livrarile de arme si tehnologie militara au
constituit si constituie principalul mijloc de promovare a intereselor
politice si strategice ruse in Orientul Mijlociu.
Astazi, sudul Asiei Centrale traieste in miscarea curentelor politicoreligioase ale Orientului Mijlociu, in timp ce nordul este aspirat de
lumea siberiana. Asia Centrala a redevenit un mare actor al relatiilor
internationale aceasta regiune, inca necunoscuta europenilorin mare
parte, va capata o importanta hotaratoare, din punct de vedere
geopolitic si geostrategic, gratie populatiei sale musulmane si
apropierii strategice de Orientul Mijlociu si Asia de Sud.
Seisme si patimi politice cutremura regiunea Asiei Centrale unde
mizele economice sunt petrolul, gazele naturale, aurul, bumbacul si
mineralele rare. In aceasta zona tampon aflata intre Rusia, China,
subcontinentul indian si Orientul Mijlociu exista, de asemenea,
numeroase mize strategice si ideologice.

In ciuda faptului ca razboiul rece s-a sfarsit oficial, in pofida tuturor


vorbelor despre globalizare, triunghiul strategic Rusia-China-S.U.A.
nu a disparut.
Dupa volumul P.I.B., economia Chinei, care in 1991 se situa pe locul
10 in lume, a ajuns, in 1997, pe locul 7, dupa S.U.A., Japonia,
Germania, Franta, Italia si Marea Britanie. intre 1979 si 1997 ritmul
de crestere al P.I.B.-ului chinez a fost de 9,8% pe an, conferindu-se
astfel Chinei o pozitie privilegiata in arena relatiilor economice si
politice internationale.
Intre 1979 si 1997, volumul total al investitiilor directe de capital
strain a insumat peste 220 miliarde dolari S.U.A., iar imprumuturile
primite de China s-au ridicat la 139 miliarde dolari. 300 din cele mai
181

mari 500 de companii multinationale din lume au investit in China,


fiind create peste 300.000 de intreprinderi cu investitii straine, care
furnizeaza peste 14% din productia industriala a tarii.
Previziunile Bancii Mondiale pentru anul 2020 situeaza China, cu un
P.I.B. de 20.004 milioane dolari, pe primul loc in lume, urmata de
S.U.A. cu 13.470, Japonia cu 5.052, India cu 4.802, Indonezia cu
4.157, Coreea de Sud cu 3.412, Germania cu 2.687 etc. Se poate
concluziona ca in perspectiva mileniului III vor avea loc mutatii
majore in raporturile de putere economica si, drept urmare, in
raporturile de putere militara pe plan mondial.
Dezvoltarea economica si demografica a Chinei, prezenta fortelor
militare chineze pe intreaga frontiera ruso-chineza, de la Badakhsan
pana in Siberia, pozitionarea rachetelor strategice chineze din care
majoritatea sunt indreptate impotriva Rusiei si a Kazahstanului,
confirma rolul de mare putere pe care China il va juca pe arena
relatiilor internationale in mileniul III.

Parteneriatul ruso-chinez a atins un nivel de cooperare de neimaginat


numai cu un deceniu in urma. Frontiera lunga de peste 400 de km.
care separa cele doua tari, a fost stabilita definitiv, eliminandu-se
astfel una din principalele surse de tensiune din relatiile bilaterale.
China a cumparat echipament militar rusesc in valoare de miliarde de
dolari, de la avioanele de lupta SU-27 pana la cele mai moderne nave
de lupta achizitionate in 1999.

Dupa agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, Rusia a vandut


Chinei tehnologie militara performanta. Au crescut raporturile
ruso-chineze de colaboreze in domenii care deocamdata nu figureaza
pe lista armamentelor, ca de pilda, armele nucleare, rachetele si
tehnologiile spatiale.
La inceputul lunii martie 2000 Rusia a convenit sa sprijine China in
crearea unei statii spatiale orbitale.
China are bani, dar nu dispune de tehnologie si personal calificat.
Rusia are oameni de stiinta cu inalta calificare, dar nu dispune de bani.
In perspectiva mileniului III China ar putea furniza nu numai fondurile
necesare pentru cercetare si dezvoltare, dar si o piata, dupa ce armele
ies de pe linia de fabricatie.
182

Curentul neoeuroasiatic are o mare pondere asupra marilor orientari


ale politicii externe ale Rusiei. Apropierea cu Iranul, neincrederea fata
de Turcia, axa cu Germania se constituie in repere ale acestei orientari.
Moscova are mari interese strategice in Asia Centrala. Retragerea
fortelor militare rusesti ar favoriza cresterea puterii fortelor islamice
care ar ameninta apoi Rusia in interiorul frontierelor sale. O zona de
securitate constituita din state tampon este indispensabila.
Securitatea in Asia Centrala este conditionata de jocul puterilor
periferice, cu ambitii contradictorii. Federatia rusa agita amenintarea
chineza, pentru a distrage atentia nationalistilor centrasiatici asupra
altei tari, sperand sa puna capat discutiei asupra hegemoniei sale.
Republicile limitrofe temandu-se de China cauta protectia Rusiei.
Rusia nu poate ramane indiferenta la concentrarea la flancul sudic al
C.S.I. a unor state care detin arme de distrugere in masa sau care
doresc sa achizitioneze astfel de arme, intr-un context care ofera toate
variantele instabilitatii: de la tensiuni etnice, pana la contestatii
teritoriale, de la integrismul religios, la imperialismele regionale.
Rusia a anuntat un nou concept al securitatii sale nationale, prin care
face posibila recurgerea la armele nucleare nu numai in cazuri
extreme. Noua doctrina permite utilizarea tuturor fortelor si
echipamentelor de care dispune tara, inclusiv a armelor nucleare, daca
trebuie respinsa o agresiune armata, iar toate celelalte mijloace de
reglementare a crizei au fost epuizate sau s-au dovedit ineficiente.
Noul concept a fost elaborat, se motiveaza, in conditiile in care un
numar de state incearca sa slabeasca si sa marginalizeze Rusia. Un alt
principiu de baza al doctrinei consta in utilizarea fortei pentru
solutionarea tulburarilor interne. Documentul stipuleaza ca Rusia isi
poate promova interesele doar daca economia sa evolueaza intr-un
cadru pozitiv, element considerat de importanta cruciala.
Rusia opteaza ferm pentru o lume multipolara, in care exista puteri
regionale, respingand modelul unei lumi unipolare, dominata de
S.U.A. Evolutia geopolitica a Federatiei Ruse in ultuml an
demonstreaza ca occidentalizarea Rusiei a dat gres, iar Moscova nu va
mai juca dupa regulile Vestului. Razboiul din Kosovo a determinat
Rusia sa caute sa incheierea unor aliante cu China si cu Iranul pentru a
contracara puterea hegemonica a Statelor Unite. Acum ea incearca sa
restabileasca relatiile sale cu Coreea de Nord si cu Vietnamul. Toate
183

aceste state pot fi folosite ca parghii de presiune asupra Vestului in


regiuni de importanta globala: Golful Persic, apoi triunghiul ChinaCoreea-Japonia si de-a lungul rutelor navale din sud-estul Asiei.

184