MINISTERUL EDUCAIEI REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL POLITEHNIC din CHIINU

CATEDRA TELECOMUNICAII

Referat
Disciplina: Comunicaii optice II
Tema: Clasificarea amplificatoarelor optice

A efectuat elevul gr.TC-0113L

Dolinschi Maxim

A verificat profesor de specialitate

Popov Natalia

Chiinu 2015

Cuprins:
1. Introducere
2. Clasificarea aplificatoarelor optice
3. Aplicatii ale amplificatoarelor optice
4. Amplificatoare Raman
5. Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Erbiu
6. Amplificarea optica
7. Amplificarea emisiei spontane
8. Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Praseodimiu
9. Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Neodimiu
10.Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Tuliu
Bibliografie

3
4
6
7
8
10
11
11
12
12
13

1. Introducere

Dezvoltarea amplificatoarelor optice s-a fcut dup 1990, cnd au fost revoluionate
toate comunicaiile optice. Avantajul folosirii amplificatoarelor optice este acela c au
proprieti similare amplificatoarelor electronice, excepie fcnd doar proprietile de
polarizare i ale lungimii de und. Amplificatoarele optice sunt componente eseniale ale
reelelor de telecomunicaii din prezent. Pentru multe aplicaii sunt necesare capaciti mari de
transmisie a informaiei i pe distane ct mai mari. Acest problem se poate rezolva dac
sunt utilizate amplificatoarele pe fibre optice, adic dac se obine o amplificare optic direct
cu un zgomot redus i fr s necesite conversii electrooptice multiple care fac ca pierderile
din fibr s creasc. Amplificatoarele optice amplific radiaia incident prin emisie stimulat,
iar ctigul se realizeaz prin pompaj optic pentru a se obine inversia de populaie. n timpul
emisiei spontane, laserul de ieire poate s conin un spectru larg de zgomot pentru laser,
care dup detecie furnizeaz termeni de zgomot pentru fotocurent. Dezavantajul principal la
amplificarea optic o constituie faptul c simultan cu ea se adaug i amplificarea zgomotului.
De aceea se ncearc reducerea zgomotului sau chiar eliminarea lui. Pentru acest lucru se
utilizeaz diagrame de zgomot similare celor de la amplificatoarele electronice. Alte efecte
care trebuie s fie sczute sau anulate sunt cele legate de dispersie i de interferena dintre
semnale, ct i alte efecte liniare i nelinare care apar n fibrele optice i care modific
parametrii de transmisie ai fibrelor optice. Tipurile de amplificatoare optice sunt:
amplificatoare de linie, amplificatoare de putere la emisie, preamplificatoare la recepie i
pentru compensarea pierderilor de distribuie. Preamplificatoarele au rolul de a crete
sensibilitatea receptoarelor, amplificatoarele de putere cresc distana legturii pn la
aproximativ 120 km, iar amplificatoarele de linie nlocuiesc regeneratoarele electronice.
Se pot estima proprietile importante ale amplificatorului cum ar fi: lrgimea de band a
ctigului, factorul de amplificare i puterea optic de saturaie.
Cel mai important parametru pentru amplificatoarele optice este ctigul optic, care
poate fi exprimat n funcie de lungimea de und sau se poate determina ctigul lrgimii de
band i ntinderea din zona de ctig. Pentru valori mari ale puterii optice de intrare se poate
observa c acest ctig optic se poate satura. Acest lucru determin o saturare a puterii optice
de ieire, care este cea mai mare putere optic de ieire posibil.

2. Clasificarea aplificatoarelor optice

Tipurile de baza ale amplificatoarelor optice sunt:

- amplificatoare optice semiconductoare (SOA-Semiconductor Optical Amplifiers);
- amplificatoare Raman (FRA-Fiber Raman Amplifier);
- amplificatoare optice cu fibra din material plastic (Plastic Fibre Amplifiers);
- amplificatoare optice cu fibra dopata cu Erbiu (EDFA-Erbium Doped Fiber Amplifiers);
- amplificatoare optice cu fibra dopata cu Praseodimiu (PDFA-Praseodinium Doped Fiber
Amplifiers);
- amplificatoare optice cu fibra dopata cu Neodimiu (NDFA-Neodimium Doped Fiber
Amplifiers);
- amplificatoare optice cu fibra dopata cu Tuliu (TDFA-Tulium Doped Fiber Amplifiers).
In figura 1 sunt reprezentate cateva amplificatoare optice tinanduse cont de banda
corespunzatoare lungimii de unda.

Figura. 1 Amplificatoare optice clasificate, dupa lungimea de unda, in banda

corespunzsatoare

Figura.2 3 din cele mai importante amplificatoare optice

Motivele folosirii amplificatoarelor optice
4

In lumea comunicatiilor a fost facuta trecerea in sistemele optice de la repetoare la

amplificatoare. Intr-un sistem digital se pot evita amplificatoarele pe distante mari, folosinduse in schimb, repetitoare.
Motivul pentru care oamenii au vrut sa utilizeze repetoare a fost acela de a elimina
zgomotul. Repetoarele primesc semnalul initial, il refac in semnal digital si apoi genereaza un
nou semnal. Astfel, zgomotul si dispersia acumulate de-a lungul caii de transmisie sunt
inlaturate complet de catre repetor. In cazul in care este utilizat un amplificator, aceste
componente sunt amplificate impreuna cu semnalul.
Intr-un sistem optic de comunicatii nu prea avem probleme cu zgomotul sau cu
interferentele de semnal. Un semnal in fibra monomod care ajunge la destinatie este mult mai
slab, dar pentru considerente practice semnalul este neschimbat. Pe langa dezavantajul creat
de zgomot exista si unele avantaje pentru a folosi amplificatoare cum ar fi:
Fiabilitatea amplificatoarelor
Cand este folosit un repetor, semnalul optic trebuie convertit intr-o forma electrica,
trecut prin repetor si apoi convertit inapoi in semnal optic.In concluzie un dispozitiv cum ar fi
amplificatorul de semnal se va comporta la fel sau poate chiar mai bine decat un repetor.
Flexibilitatea
Un repetor este specializat pentru un anumit semnal si pe caracteristicile lui (viteza,
cod etc.). Un amplificator amplifica indiferent de semnalul de intrare. Daca se doreste
cresterea vitezei de transmisie intr-o retea de comunicatie ce foloseste amplificatore tot ce
trebuie facut este sa se schimbe transmitatorul si receptorul de la capetele retelei. In schimb,
daca se folosesc repetoare, acestea ar trebui inlocuite, lucru care este destul de incomod in
unele medii (cum ar fi cabluri submarine).
Multiplexarea prin divizarea lungimii de unda (WDM)
Un sistem WDM utilizeaza surse de lumina cu diferite lungimi de unda, fiecare
modulata de un anumit semnal. Daca s-ar folosi repetoare este nevoie de o demultiplexarea a
semnalului, in timp ce pentru amplificatoare nu este nevoie.
Costul
Amplificatoarele optice sunt mult mai simple decat repetoare si ar trebui sa aibe un
cost semnificativ mai mic.

Exista mai multe tipuri de amplificatoare optice. Amplificatoarele pot fi construite cu

ajutorul tehnologiei semiconductoare (ca de exemplu lasere), a tehnologiei ghidului de unda
planar, precum si amplificatoare cu fibre.
Aproape orice laser cu semiconductor se poate transforma intr-un amplificator cu
cateva modificari.

3. Aplicatii ale amplificatoarelor optice

Amplificatoare optice pot fi folosite in mai multe scopuri in proiectarea sistemelor
de comunicatii cu fibra optica: trei aplicatii comune sunt prezentate schematic in figura
20. Pentru sistemele situate la distante mari se prefera folosirea amplificatoarelor in locul
regeneratoarelor elctronice. Pentru sistemele WDM se folosesc amplificatoare optice,
deoarece canalele sistemului pot si amplificate simultan.
Pentru a creste puterea de transmisie intr-un sistem de comunicatie se plaseaza un
amplificator imediat dupa transmitator. Acest amplificator este numit amplificator de
putere si principalul lui scop este acela de a mari puterea transmisa. Un amplificator de
putere poate creste distanta de transmisie cu 100 km sau chiar mai mult, in functie de
castigul amplificatorului si de pierderile in fibra. Distanta de transmisie poate fi de
asemenea marita prin plasarea unui amplificator inaintea receptorului, pentru a mari
puterea primita. Aceste amplificatoare sunt numite preamplificatoare optice si sunt folosite
pentru a imbunatatii sensibilitatea receptorului. O alta aplicatie a amplificatoarelor optice
este folosirea lor pentru a compensa pierderile in LAN.

Figura. 3 Aplicatii pentru amplificatoarele optice: (a) amplificatoare in paralel; (b)

marirea puterii transmise; (c) preamplificarea puterii primite
6

In figura urmatoare este reprezentata implementarea ampificatoarelor optice intr-un sistem

optic.

Figura.4 Implementarea amplificatoarelor optice intr-un sistem optic de comunicatii

4. Amplificatoare Raman
Principiul de baza al amplificarii consta din utilizarea dispersiei Raman stimulate
(SRS) in fibrele optice ca mecanism de interactiune a luminii cu energia de vibratie a
materialului. In acest proces in timpul propagarii unui fascicul de pompaj intens, are loc
transferul de energie al pompajului spre semnal decurgand emiterea de fononi optici.
La emiterea stimulata, un foton incident este capabil de a genera un foton cu aceeasi
energie, in ceea ce priveste dispersia Raman stimulata fotonii incidenti pot genera un foton
cu energie redusa si sa emita un foton optic care este absorbit de starea de vibratie a
miezului.
Pe masura ce semnalul se propaga in miez, se amplifica datorita tranzitiei
electronice intre starea fundamentala si alte starile de vibratie (alte ) prin intermediul
starii virtuale. Diferenta de energie intre starea virtuala si starea la care revine electronul
(tranzitie), este suficienta pentru emiterea unui foton si respectiv a unui numar de fononi
optici care determina frecventele Stokes. Comparand cu lichidele si cristalele, sticla
inregistreaza o dispersie Raman mai mica. Astfel diminuarea ariei efective a pompajului
este esentiala pentru cresterea castigului de amplificare.
S-au studiat diferite materiale vizand descoperirea unei optiuni cu un castig Raman
mai mare pentru producerea de fibre optice amplificatoare, printre care: sticla
produsa dintr-un singur material, sticle de siliciu dopate si sticle produse din diferite
componente, inclusiv sticle dopate cu oxizi de metale grele.
In figura 5 este prezentata imprastierea Raman.
7

Figura. 5 Imprastierea Raman

Din cauza naturii amorfe a sticlelor care compun fibrele optice, nivelurile de
vibratiei se distribuie cvasicontinuu generand un plus omogen.
Aceste amplificatoare in afara ca au o banda larga de amplificare, sunt destul de
flexibile in ceea ce priveste castigul, putand inlocui deficientele de banda a celorlalte
amplificatoare, fiind atractive pentru aplicatiile in comunicatiile cu fibra optica.
5. Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Erbiu
Primul material rar folosit a fost neodimiu, cel mai bun dopant in lasere solide.
Dupa aceste rezultate incurajatoare s-au utilizat si alti dopanti pentru producerea
amplificatoarelor optice: tuliu, yterbiu si erbiu. S-au dezvoltat numeroase amplificatoare
din fibra dopata cu diferite elemente, profitand de proprietatile fluorescente ale fiecaruia.
In prezent cele mai importante amplificatoare optice cu fibra dopata sunt cele cu
erbiu care pot produce amplificare in banda C. Amplificatoarele optice cu fibra dopata cu
praseodimiu si neodimiu se pot folosi pentru a obtine valori de 1300 nm. In ceea ce
priveste amplificatoarele cu fibra dopata cu tuliu pot produce castig pentru toata banda
Sde transmisie optica (1460 nm-1530 nm).

Figura. 6 EDFA
8

Cel mai important tip de amplificator este amplificatorul cu fibra optica

dopata cu erbiu (EDFA), pentru ca are un cost mic (relativ), este extrem de eficient si
prezinta un zgomot mic.

Fig. 7 Amplificatoar optic cu fibra dopata cu Erbiu functionarea

EDFA sunt amplificatoarele optice cele mai folosite si cunoscute in principal pentru
ca spectrul lor de amplificare coincide exact cu minimul pierderilor in siliciu pentru 1550
nm. Pentru EDFA cu siliciu, toate posibilitatile de tranzitie intre nivelele de energie din
erbiu sunt radiative datorita procesului de cadere cu emisie de fononi, cu exceptia
transmisiei care cuprinde nivele

care sunt 100% radiative.

Aceasta tranzitie arata un spectru de emisie destul de larg, cu maximul la 1530 nm

care ofera amplificare in toata banda C. Este de asemenea posibila amplificarea in banda
L cu EDFA. Timpul de viata superior este de 10 ms, care este mult mai mare decat
timpurile asociate transmisiei semnalului.
In figura 8 este prezentata schema bloc a unui amplificator optic dopat cu fibra cu
Erbiu.

Figura. 8 Schema bloc EDFA

9

6. Amplificarea optica
Amplificatoarele optice amplifica radiatia incidenta prin emisie stimulata, iar
castigul se realizeaza prin pompaj optic pentru a se obtine inversia de populatie. In timpul
emisiei spontane, laserul de iesire poate sa contina un spectru larg de zgomot pentru laser,
care dupa detectie furnizeaza termeni de zgomot pentru fotocurent.
Dezavantajul principal la amplificarea optica o constituie faptul ca simultan cu ea se
adauga si amplificarea zgomotului. De aceea se incearca reducerea zgomotului sau chiar
eliminarea lui. Pentru acest lucru se utilizeaza diagrame de zgomot similare celor de la
amplificatoarele electronice.
Daca in procesul de amplificare optica sunt prezente mai multe canale pentru
lungimile de unda, se poate induce diafonia dintre aceste canale in cazul particular pentru
regimul de saturare al amplificatorului.
In cazul EDFAs ,datorita multiplicitatii nivelelor de energie poate sa aiba loc absorbtia
unor lungimi de undapompate incepand de la nivelul superior de amplificare diminuand
eficienta pompajului. Acest proces este denumit absorbtie de stare excitata (ESA-Excited
State Absorbtion). Lungimile de unda de pompaj intre 980 nm si 1480 nm sunt libere
pentru absorbtia starii excitate. Acestea pot fi generate plecand de la laserele diodelor
comerciale. Pompajul de 980 nm minimizeaza nivelul zgomotului si este mai adecvat cand
EDFA este folosit ca un preamplificator.
Daca este pompaj suficient pentru a mentine inversiunea de populatie, ionii de erbiu
absorb semnalul care se propaga amplificat, dupa principiul unui laser cu trei niveluri. Un
parametru important a EDFA-urilor este puterea de transparenta definita ca putere de
pompaj pentru ca semnalul sa nu sufere nici castig nici pierdere.

Figura. 9 Excitarea ionilor de Erbiu

10

7. Amplificarea emisiei spontane

Generarea zgomotului in amplificatoarele optice este un efect al dezexcitarii
spontane a ionilor laser. Pentru ioni avem timpul de viata finit pentru starea excitata, de
aproximativ = 10 ms, in cazul fibrei optice dopate cu erbium, pentru ca putinii ioni
spontani se reintorc la starea fundamentala si astfel emit cate un foton in acest fel. Acesti
fotoni nu au caracteristi coerente cu respectarea proprietatilor semnaluli laser care intra si
se opune la generarea fotonilor prin emisie stimulata.
Colectarea fotonilor generati spontan se poate face prin mai multe tipuri de
amplificare a fibrelor optice, dar astfel rezulta si un zgomot de fond suplimentar la
semnalul laser.
Amplificarea emisiei spontane depinde de puterea semnalului.
8. Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Praseodimiu
EDFAs functioneaza in banda de 1550 nm. Majoritatea (aproape toate) sistemelor de
transmisie existente utilizeaza banda de 1300 nm, banda in care EDFAs nu functineaza.Ca
o replica la acestea au fost dezvoltate amplificatoare dopate cu Pr3+. Cu toate acestea, ele
nu sunt la fel de bune ca EDFAs. Castigul valabil in PDFAs comerciale este in jur de 12
dB, iar gama lungimilor de unda amplificate nu este la fel de mare cum s-ar dori. Castigul
este folosit mai mult in aplicatii decat pentru amplificarea de putere. Cu toate acestea,
castigul la un semnal de nivel redus este mic.
Prasedemiul emite fluorescent in zona spectrala de 1300 nm, permitand amplificarea
lungimilor de unda dorite, acest lucru facand posibil producerea unui amplificator optic cu
fibra dopata cu prasedemiu. Eficienta pompajului este extrem de scazuta. In schimb pentru
un EDFA cu un nivel de pompaj la 20 mW este suficient pentru a obtine un castig de 20
dB. Pentru un PDFA sunt necesare cateva sute de mW pentru a atinge aceeasi valoare.
Prasedemiul poate fi pompat la 2 lungimi de unda:
1. La 1017 nm, folosind un semiconductoare InGaAs laser. Acestea sunt similare cu
laserii in regiunea de 980 nm folositi pentru pomparea EDFAs. Cea mai mare putere
valabila in aceasta clasa este de numai 50 mW;
11

2. La 1047 nm, folosind un laser de cristal Nd:YLF. Acestea sunt disponibile la o

putere foarte mare, dar sunt, de asemenea, costisitoare. Pompare la aceasta lungime de
unda este, de asemenea, foarte mica in eficienta. Din aceasta cauza, pompele Nd: YLFsunt
singurele pompe folosite in PDFAs comerciale.
9. Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Neodimiu
Neodimiul, alt material rar, emite de asemenea fluorescenta la nivelul de 1,3 m,
fiind posibila producerea de amplificatoare optice si lasere cu fibre din ZBLAN dopate cu
neodimiu. Cea mai mare problema in legatura cu aceste fibre il constituie tranzitul la
1,05 m care poate opri emisia dorita. Folosind tehnici de suprimare a castigului la
1,05 m, se pot obtine amplificari de pana la +10 dB a laserelor cu eficienta de pana la
15,7%. Exista de asemenea mentionari in literatura privind folosirea disprosiului pentru
amplificari de 1,3 m.
Neodimiul este un alt candidat pentru rolul de element activ in amplificatoarele de
fibra in banda de 1300 nm. Nd va amplifica in intervalul 1310 - 1360 nm in ZBLAN si
intre 1360 si 1400 nm in dioxid de siliciu. Pomparea eficienta se produce la lungimile de
unda 795 si 810 nm.
Eficienta totala este foarte scazuta. Durata de viata a purtatoarei in ZBLAN la 390
sec este destul de scurta. Nivelul de zgomot este de asemenea adecvat, dar nu la fel de
bun precum caracteristicile EDFA (amplificarea emisiei spontane este o problema).
10. Amplificatoare optice cu fibra dopata cu Tuliu
Din perspectiva largirii benzii de transmitere in sisteme WDM (wavelength division
multiplexed), se utilizeaza de asemenea amplificarea prin fibra dopata cu tuliu (element
puternic fluorescent), in banda S. Este important de subliniat caprocesul de amplificare se
realizeaza ca un model de laserare pe trei nivele.

12

Bibliografie:
1.
2.
3.
4.
5.

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/optica/amplificatoare-optice-147799.html
https://ru.scribd.com/doc/241257029/Amplificatoare-optice
http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Sistemele-de-transmisii-optice25554.php
http://sursa.md/product_info.php/info/p406_Amplificator-optic.html
http://www.scrigroup.com/tehnologie/electronica-electricitate/Clasificareaaplificatoarelor-45782.php

13