.3+10. MNAC.

13 ani de la infiintare, 10 ani in

Palatul Parlamentului
Joi, 27 noiembrie 2014 a avut loc aniversarea celor 13 ani de existenta a Muzeului
National de Arta Contemporana (MNAC), respectiv 10 ani de existenta in Palatul Parlamentului.
Acest eveniment a fost marcat prin deschiderea expozitiilor acestei perioade aniversare care
acopera cativa vectori strategici ai noii echipe MNAC. Acestia sunt oferirea unui sistem de
referinta asupra artei din Romania atat publicului cat si specialistilor prin diverse demersuri
curatoriale (Invatamantul artistic bucurestean si arta romaneasca dupa 1950.Expozitie
Aniversara a 150 de ani ai Universitatii Nationale de Arte), urmarirea fenomenelor artistice din
regiunea Central-Est-Sudest Europeana, accentuand liniile de identitate commune cu ale
Romaniei (DEIMANTAS NARKEVIIUS, Dulapul si Muzica; Noi inceputuri. Achizitii recente
ale Muzeului de Arta Contemporana din Belgrad.), incadrarea artei si societatii din Romania
intr-un context mai larg, unde evolutiile politice, economia sunt filtrate prin comunicarea vizuala
si interactiunea umana (Dispozitii in Timp si Spatiu) si crearea unui spatiu pentru arta tanara care
permite extinderea artei contemporane in domeniul mai vast si mai urgent al culturii vizuale
(WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY; Zoltan Bela Installation; Patforma; Salonul de proiecte).
Expozitia care a avut un impact puternic asupra mea a fost Dulapul si Muzica (deschisa
pana pedata de 29.03.2015), a artistului Deimantas Narkeviius. atat datorita conceptiei
artistice cat si a metodelor de exprimare ale artistului.
Deimantas Narkeviius s-a nascut in 1964 in Lituania. A castigat recunoasterea la cel mai
inalt nivel in arta internationala datorita participarii la a 49-a Bienala de la Venetia din 2001,
unde a reprezentat Lituania. Artistul lituanian a participat in expozitii de grup si solo la Centre
Pompidou din Paris, la Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofia din Madrid, la Tate Modern
din Londra si Museum of Modern Art din New York. A studiat sculptura la Academia de Arte din
Vilnius, iar in timp de explora diverse forme si posibilitati de narare, a devenit tot mai interesant
de caracteristicile filmului si crearii acestuia si a preluat aceste tehnici ca o alta posibilitate de
exprimare artistica. Desi foarte diverse in montaj, ton si storyline, lucrarile cinematografice ale
lui Deimantas Narkeviius sustin idei similare ele analizeaza relatiile dintre amintirile
personale si colective, cu alte cuvinte ele examineaza analogiile sau contradictiile dintre
povestile individuale si cele politice, extragand din subconstientul nostrum imaginile acumulate
prin procese subtile ale memoriei colective. Dintr-o perspectiva moderna, artistul isi priveste
fantomele trecutului si cele ale Uniunii Sovietice, lucrand predominant cu limbajul
cinematografului (mediul resuscitarii fantomelor par excellence) si este un practician al
sculpturii inteleasa ca instrument de vindecare a traumelor istoriei.
Artistul lucreaz cu documentare existente , videoclipuri vechi gasite in arhive si
inregistrari noi, introduce voci suprapuse sau interviuri, foloseste fotografii vechi i noi gasite in
arhive si presa . Evenimentele istorice sunt filtrate printr-o perspectiv individuala, personala,
fapt care permite artistului s varieze n structurile narative . Lucrarile sale cinematografice sunt
situate la limita dintre filmele documentare, industriale si scurtmetrajul artistic.
Lucrarile care mi-au atras atentia au fost instalatia Holy War (1996) si scurtmetrajul
Revisiting Solaris (2007). Materialele folosite, asocierea titlului de Holy War si ideea de
sanctitate sustinuta de betisoarele cu tamaie m-au frapat, lasand in urma senzatia de patrundere
intr-un spatiu religios(desi titlul mi s-a parut ironic intr-o oarecare masura), impozant, la limita
dintre sacru si profan.

In ceea ce priveste scurtmetrajul, factorul care m-a atras a fost interpretarea si resursele
cinematografice folosite in realizarea acestuia. Futurologul Stanislaw Lem a prezis ca evolutia
tehnologiei va influenta din ce in ce mai mult relatiile umane. Solaris, drama spatiala a lui Lem
vorbeste despre proiectii materiale ale psihicului pornite din memoria individuala. Astronautul
Chris Kelvin e vizitat de o femeie aparent identica cu sotia sa decedata. Aceasta carte a stat la
baza filmului Solaris, regizat de celebrul regizor rus Andrei Tarkovski in 1972, dar care a ales sa
interpreteze romanul detasat, liber.
Actiunea scurtmetrajului Revisiting Solaris se petrece la mai mult de 30 de ani de la
debutul filmului lui Tarkovski si se refera la ultimul capitol al cartii lui Lem, capitol care nu a
fost inclus in filmul regizorului rus. Este reflectata calatoria lui Kelvin in spatiu, abia incheiata.
Deimantas Narkevicius a ales sa utilizeze o serie de fotografii realizate in 1905 la Anapa ( Marea
Neagra) de catre pictorul si compozitorul Mikalojus Konstantinas Ciurlionis. Alegerea
fotografiilor care sunt marcate de o conceptie originala a spatiului si care produc impresia de
intindere infinita a fost factorul care m-a atras la aceasta lucrarea a lui Deimantas Narkeviius.
In concluzie, consider remarcabil faptul ca desi lucrarile sale se ocupa de probleme
contemporane, ele au o corespondenta istorica, din trecut. Situatia actuala necesita o viziune
noua, insa acest process scoate la suprafata lucruri si fenomene ascunse sub fatetele ideologiei,
ele trimitandu-ne intr-un teritoriu neexplorat, neplacut, distrungand viziunea noastra despre
viitor.