Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi Iasi

Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului


Specializarea Ingineria si protectia Mediului in Industrie

PROCESE DE EPURARE BIOLOGICA AEROBA NATURALA


PENTRU EPURAREA APELOR UZATE MENAJERE

CUPRINS:

1. Introducere

1.1.

Caracteristicile apelor uzate menajere

1.2.

Posibilitati de epurare a apelor uzate menajere

2.

Studiu bibliografic privind procesul de epurare biologica aeroba naturala

2.1.

Scurta descriere a procesului de epurare biologica aeroba naturala

2.2.

Variante tehnologice, precizari privind conditiile de operare

10

2.3.

Caracteristicile efluentului obtinut, grade de epurare

14

3.

Concluzii

16

4.

Bibliografie

17

1. Introducere
1.1.

Caracteristicile apelor uzate menajere


2

Apa uzata menajera este apa de evacuare dupa ce a fost folosita pentru nevoi
gospodaresti n locuinte si unitati de folosinta publica si provine din descarcari de la
operatii de igiena corporala, de la pregatirea alimentelor, de la spalarea mbracamintei ori
prin evacuari de produsi fiziologici (closete cu apa).
Actiunea pe care apele uzate o exercita asupra receptorilor depinde de compozitia
si de concentratia lor in substante poluante. Pentru a putea proteja o statie de epurare
capabila de a elimina poluarea receptorilor este necesar ca, in prealabil, sa fie cunoscute
toate aspectele privind compozitia si caracteristicile apelor de canalizare deversate in
receptori. Avand in vedere ca in localitati canalizate, transportul hidraulic se realizeaza
pentru ape menajere in amestec cu ape uzate industriale, compozitia acestor ape variaza
de la oras la oras, situatie ce impune, in special pentru orasele cu un grad mare de
industrializare, ca la proiectarea statiilor de epurare sa se utilizeze parametrii privind
compozitia acestora rezultati in urma analizelor de laborator, evitandu-se adoptarea
empirica a parametrilor furnizati de literatura de specialitate, care in general se refera la
ape menajere (O.Ianculescu si altii,2001).
Pentru stabilirea compozitiei apei uzate menajere se determina prin analize de
laborator caracteristicile fizice, chimice, bacteriologice si biologice ale acesteia. Analizele
au drept scop: sa furnizeze informatii asupra gradului de murdarire a apelor uzate si
asupra conditiilor in care trebuie tratate acestea, respectiv folosite; sa stabileasca
eficienta statiilor de epurare si conditiile in care se produce autoepurarea; sa determine
influenta pe care o va avea deversarea apelor uzate in emisari.
1.1.1. Caracteristici fizice
Caracteristicile fizice ale apelor uzate menajere turbiditatea, culoarea, mirosul si
temperatura influenteaza in mare masura procesele de epurare, indeosebi temperatura,
de care depinde mersul proceselor biologice.
Turbiditatea apelor uzate si a emisarilor indica numai in mod grosier continutul de
materii in suspensie al acestora. Turbiditatea se exprima in grade in scara silicei. Apele
uzate menajere au, n general, turbiditatea de 400...500 grade n scara silicei (un grad de
turbiditate corespunde prin comparaie, unei emulsii etalon avnd 1 mg pulbere de silice
fin divizat n 1 dm3 de ap distilat).
Culoarea, exprimat n grade de culoare: apele uzate proaspete au culoarea
cenuiu deschis, iar prin fermentarea materiilor organice din ap capt o culoare mai
nchis.
Mirosul pentru apele uzate proaspete este aproape inexistent; apele n curs de
fermentare au un miros pronunat.
Temperatura influenteaza cele mai multe reactii chimice si biologice care se produc
in apele uzate si chiar procesul de sedimentare a acestora. Temperatura apelor uzate
menajere este de obicei mai ridicata decat cea a apelor de alimentare, cu 2-3C.

1.1.2. Caracteristici chimice


Consumul specific de apa pe cap de locuitor influenteaza in mod hotarator
compozitia apelor uzate menajere. Cu cat consumul de apa este mai mare sau mai mic,
3

cu atat apa uzata este mai diluata si viceversa, deoarece in general cantitatile de materii
sub orice forma evacuate cu apele uzate sunt aceleasi.
Materiile solide totale precum si cele doua componente ale acestora materiile
solide in suspensie si materiile solide dizolvate (<1m) prezinta caracteristici
importante, care servesc la stabilirea eficientei procesului de epurare in diferite etape.
Materiile solide in suspensie, la randul lor pot fi separabile prin decantare (>100) si
materii coloidale (intre 1 si 100). Materiile solide in suspensie separabile prin decantare
constituie namolul din decantare. Materiile solide dizolvate minerale nu sunt afectate de
procesele de epurare. Materiile solide dizolvate organice constituie impurificarea organica
a apelor uzate menajere si sunt oxidate in instalatiile de epurare biologica. Materiile
solide in suspensie sunt in general usor de observat cu ochiul liber. Materiile solide
dizolvate au dimensiuni care variaza de la 2/10000x pana la 1/10000x . Intre materiile
solide in suspensie si cele dizolvate se gasesc materiile coloidale.
Oxigenul dizolvat (O2) se gsete n apele uzate n cantiti mai mari sau mai mici
n funcie de gradul lor de poluare. Apele uzate, in general, nu contin oxigen dizolvat;
dupa epurarea biologica pot contine 1-2mgf/dm. Prezenta substantelor organice in apa
poate reduce oxigenul din apa pana la zero, cazul apelor uzate. Continutul de oxigen din
apa este unul din elementele chimice care caracterizeaza cel mai bine starea de
muradarire a unei ape, precum si stadiul descompunerii acesteia in intalatiile biologice.
Consumul biochimic de oxigen al unei ape uzate este cantitatea de oxigen
consumata pentru descompunerea biochimica in conditii aerobe a materiilor solide totale
organice la temperature si timpul standard; timpul standard se ia de obicei 5 zile, iar
temperatura de 20C; rezultatul in acest caz se noteaza cu CBO 5. In apele uzate
menajere acesta variaza intre 100-400mgf/dm.
Consumul chimic de oxigen (CCO) msoar coninutul de carbon din materiile
organice existente n apele uzate menajere prin stabilirea oxigenului consumat de
bicarbonatul de potasiu n soluie acid.
Azotul liber alctuit din amoniac liber, azot organic, nitrii si nitrai, reprezint un
indicator al substanelor organice azotoase coninute n apele uzate.
Acizii volatili indic evoluia fermentrii anaerobe a apelor uzate; pentru apele uzate
menajere n cazul unei bune fermentri, acizii volatili exprimai n acid acetic trebuie sa fie
de circa 200...300 mg/l.
Grsimile i uleiurile vegetale sau minerale, n cantiti mari, formeaz o pelicul pe
suprafaa apei, care poate mpiedica aerarea, produce colmatarea filtrelor biologice sau
inhib procesele anaerobe din bazinele de fermentare.
Gazele din apele uzate sunt: hidrogenul sulfurat, bioxidul de carbon i metanul;
Concentraia de ioni de hidrogen (pH) pentru apele uzate menajere trebuie s fie n
medie, pH = 7. In general apele uzate menajere sunt slab alcaline. Aciditatea sau
alcalinitatea apelor uzate reprezinta capacitatea acestora de a neutraliza baze sau
respectiv acizi si se exprima in miliechivalenti la un litru de apa (mval/l).
Potenialul de oxidoreducere (potenialul redox, rH) reprezint inversul logaritmului
presiunii de oxigen; valori rH < 15 caracterizeaz faza de oxidare (fermentare) anaerob,
iar valori rH > 25, oxidare aerob.
Putrescibilitatea indic posibilitatea ca o ap uzat s se descompun mai repede
sau mai ncet; stabilitatea este inversul putrescibilitii.
Detergenti sintetici. Din cele trei categorii de detergenti sintetici (anionici, cationici si
neionici), detergentii anionici evacuati din gospodarii sunt cei mai daunatori proceselor de
4

epurare. Prejudiciile cele mai importante produse de detergenti sunt: coboara tensiunea
apei la suprafata sau interfacial si in acest fel se mareste umiditatea substantelor cu care
apa este in contact; emulsifica grasimile si uleiurile; disperseaza sau defloculeaza
materiile coloidale; plutesc si spumeaza; distrug bacteriile si alte organisme necesare
epurarii biologice.
1.1.3. Caracteristici bacteriologice
Stabilirea caracteristicilor bacteriologice ale apei au drept scop determinarea
numarului, genului si conditiilor de dezvoltare a bacteriilor in efluentul statiei de epurare si
in emisari. Numarul de bacterii este mai mare vara decat iarna. Caracteristicile
bacteriologice ale apei dau informatii numeroase si in ceea ce priveste evitarea propagarii
si controlului bolilor contagioase, in care scop efectuarea de determinari atat asupra
apelor uzate cat si a emisarilor este de deosebita importanta.
In numar mare indica murdarirea apei cu reziduuri umane sau animale si, in
asemenea cazuri, in apa se gaseste enterococul Streptococcus faecalis si bacteria
Ciostridium perfrigens.
1.1.4. Caracteristici biologice
In apele uzate menajere si in emisari se intalnesc diferite organisme, de la cele mai
mici, care nu pot fi vazute cu ochiul liber, pana la cele mai mari vizibile cu ochiul liber.
Cele mai mici dintre acestea sunt virusurile si fagii. Ele pot fi identificate numai in
baza observatiilor directe sau la microscop si a actiunii (comportamentului) lor in diferite
medii de cultura.
Organismele mai mari sunt: ciupercile, algele, protozoarele, rotiferii, larvele de
insecte, viermii, melcii etc. Acestea se determina prin observatii directe la microscop.
Organismele, prin actiunea desfasurata de ele, pot fi vatamatoare, nevatamatoare,
folositoare; astfel numeroase bacterii din apele uzate menajere chiar daca nu au
conditii corespunzatoare pentru dezvoltare pot supravietui in ele un timp destul de
indelungat si determina raspandirea unor boli hidrice si deci sunt vatamatoare; unele
bacterii intervin activ in procesele de epurare, sunt deci bacterii folositoare (bacteriile
aerobe, de exemplu).
In concluzie, proprietile biologice exprim concentraia diferitelor tipuri de bacterii
coninute n apele uzate menajere pe baza crora se poate aprecia gradul de impurificare
a apei i pericolul de infectare; absena bacteriilor dintr-o ap uzat poate indica prezena
unor substane toxice (M.Negulescu,1978).
1.2. Posibilitati de epurare a apelor uzate menajere
Diferentierea metodelor de epurare ale apelor uzate menajere se face in mod
curent dupa natura fenomenelor principale pe care se bazeaza operatiile in prima grupa
adica in epurarea apelor uzate, independent de fenomenele care se produc la
prelucrarea substantelor retinute, spre deosebire de apele uzate ale anumitor industrii, la
care scopul principal al epurarii fiind recuperarea substantelor valorificabile ( de exemplu:
fenoli, substante extractive etc.), metodele de epurare se diferentiaza dupa aceste
operatii productive.

Aplicarea unor anumite metode de epurare, chiar pentru aceeasi apa uzata, se
poate realiza prin diferite tipuri de constructii si instalatii. Alegerea solutiei optime depinde
de mai multi factori, o deosebita importanta avand criteriile tehnico-economice.
Pentru prelucrarea substantelor continute in apele uzate menajere se folosesc
metode avand efecte distructive sau regenerative.
In general se urmareste distrugerea adica descompunerea sau cel putin
neutralizarea prin operatii cat mai simple a substantelor continute; se folosesc metode
regenerative prin utilizarea apelor uzate menajere in agricultura sau pentru introducerea
substantelor pe care le contin in unele ape uzate industriale serviind bacteriilor necesare
in epurare ca substante nutritive ( de exemplu in apele uzate de la fabricatia celulozei).
La epurarea apelor uzate menajere se folosesc trei metode, denumite dupa
procesele principale pe care se bazeaza si anume: mecanica, mecano-chimica si
mecano-biologica.
1.2.1. Epurarea mecanica consta in retinerea prin procedee fizice a substantelor
insolubile care se afla in apele uzate.
Metoda este larg folosita in epurarea apelor uzate menajere ca epurare prealabila
sau ca epurare unica (finala) in functie de gradul de epurare necesar impus de conditiile
sanitare locale, adica dupa cum ea trebuie sa fie urmata sau nu de alte constructii (trepte)
pentru epurare.
Se obisnuieste insa ca la toate statiile de epurare indiferent de gradul de epurare
necesar si deci de metodele folosite sa se prevada epurare mecanica, deoarece prin
aceasta se poate realiza o simtitoare reducere a substantelor in suspensie si cresterea
productivitatii instalatiilor de epurare.
Totodata prin efectele importante de retinere a suspensiilor, epurarea mecanica
usureaza posibilitatea de esalonare a investitiilor pentru realizarea statiilor de epurare,
construindu-se, in masura in care permite emisarul, la inceput o singura treapta si
prevazandu-se pentru o etapa viitoare realizarea altor trepte de epurare.
Retinerea substantelor din apele uzate se realizeaza prin constructii si instalatii, a
caror alcatuire difera dupa marimea suspensiilor si procedeelor utilizate si anume:
gratare, site, deznisipatoare, separatoare de grasimi, decantoare.
Prelucrarea suspensiilor retinute din apele uzate menajere, adica namolurile, care
alcatuiesc o masa vascoasa, se realizeaza in functie de conditiile sanitare locale: ele pot
fi indepartate si depozitate in starea proaspata in care se obtin sau trebuie in prealabil
supuse unor operatii care le modifica parte din calitati si anume: gradul de nocivitate,
vascozitatea, mirosul, aspectul si umiditatea.
Modificarea acestor calitati se obtine prin fermentarea si reducerea umiditatii
namolurilor.
Fermentarea are drept efect principal mineralizarea substantelor organice retinute
si transformarea acestora in elemente mai simple ca: bioxidul de carbon, metan, azot si
altele.
Reducerea umiditatii are ca scop crearea conditiilor pentru o mai usoara
manipulare a namolurilor care se depoziteaza sau se utilizeaza cu folos. Aceste operatii
au loc atat in spatiile prevazute la decantoarele in care au fost retinute namolurile (daca
au fost construite in acest scop), rezervoare sau bazine de fermentare a namolurilor,
numite si metantancuri sau iazuri biologice sau de namol, cat sip e platforme de uscare
denumite si paturi sau campuri de uscare, in instalatii de deshidratare sub vacuum,
instalatie de uscare termica, instalatii de incinerare a namolurilor si altele: functionarea
6

unora din aceste utilaje necesita instalatii de tratare cu coagulanti, statii de splare a
namolului etc.
1.2.2. Epurarea mecano-chimica consta in retinerea substantelor in suspensie,
coloidale si dizolvate prin tratarea apelor uzate menajere cu substante chimice (reactivi).
Procedeele folosite sunt: neutralizarea, extractia, diluarea, coagularea si altele care reduc
concentratia substantelor continute in apele uzate.
Epurarea chimica este insotita de obicei si de o epurare mecanica, aceasta fiind
alcatuita din gratare, decatoare, filtre, centrifuge etc. si de aceea metoda poarta
denumirea de epurare mecano-chimica.
La apele uzate menajere epurarea chimica se aplica la dezinfectarea apelor
epurate partial prin alte metode, la coagularea namolurilor, la dezinfectarea instalatiilor
etc.
Tot printre metodele de epurare mecano-chimice trebuie incluse si metodele
electrolitice. Metoda consta in trecerea unui curent electric prin apa uzata. Ionii de
electrolit care se formeaza se colecteaza in mod corespunzator spre electrozi, care se fac
din otel, si cu care intra in combinatie; se formeaza oxizi de fier care actioneaza ca un
coagulant.
1.2.3. Epurarea mecano-biologica foloseste activitatea unor microorganisme
pentru oxidarea si mineralizarea substantelor orgnice aflate in apa uzata menajera.
Epurarea biologica este precedata in mod obisnuit de epurare mecanica,
necesitatea acesteia nefiind impusa de fenomenele biologice ci de faptul ca mareste
productivitatea intregii instalatii de epurare.
In modul acesta epurarea biologica este in fapt si poarta denumirea de epurare
mecano-biologica.
Bacteriile folosite in epurarea biologica sunt de diferite tipuri. Pentru apele uzate
menajere, epurarea biologica se bazeaza pe bacterii aerobe care preiau din aer sau din
apa oxigenul de care au nevoie, ceea ce implica o buna aerare, capabila sa furnizeze
oxigenul necesar. Mineralizarea substantelor organice din apele uzate se poate realiza de
asemenea in conditii anaerobe prin procese de reducere insa procedeul dureaza mult
timp , se produc mirosuri neplacute si de aceea acest procedeu poate fi utilizat in locuri
izolate care sa nu creeze folosintelor vecine nocivitati necorespunzatoare.
Epurarea biologica poate fi realizata prin doua grupe mari de constructii si anume:
- constructii in care epurarea se petrece in conditii apropiate de cele naturale: intre
acestea se incadreaza campurile de irigatii, campurile de infiltratii si iazurile
biologice;
- constructii in care epurarea biologica se realizeaza in conditii create artificial sub
actiunea bacteriilor aerobe puternic alimentate cu oxigen si anume filtre biologice
numite si biofiltre si bazine cu namol activat numite si aerotancuri; in apele uzate
menajere aceasta epurare se face intr-una sau cel mult doua faze (trepte).
In constructiile din primul grup se realizeaza o epurare foarte inaintata (99-99,5%)
astfel incat apele pot fi varsate direct in emisari.
In constructiile de epurare din cel de-al doilea grup, apele rezultate contin cantitati
inseminate de namol activat, adica bogat populat in bacterii oxidante (mineralizatoare) si
care nu pot fi evacuate in emisar pentru ca ar provoca acolo aproximativ aceleasi pagube
ca si apele uzate netrecute prin statia de epurare. Aceste namoluri trebuie retinute prin

epurarea mecanica, operatie ce se realizeaza in decantoare, asemanatoare in totul


decantoarelor folosite la epurarea primara.
Pentru diferentiere, decantoarele poarta denumirea treptei de epurare din care fac
parte. Astfel la epurarea mecanica se numesc decantoare primare, la epurarea biologica
cu o singura faza (treapta) decantoare secundare, iar cele de la epurarea biologica cu
doua faze (trepte) decantoare tertiare.
Dupa decantarea secundara apele uzate menajere mai contin inca bacterii banale
si patogene, incat constructiile pentru epurarea mecanica si biologica nu asigura
distrugerea lor totala. Pentru distrugerea bacteriilor se foloseste dezinfectarea apei prin
clorizare sau prin alte mijloace. In asemenea cazuri, epurarea mecano-biologica se
completeaza deci si cu o epurare chimica.
Namolul retinut dupa epurarea biologica este supus prelucrarii o data cu acela
provenit de la epurarea mecanica. Cum insa el contine o mare cantitate de apa (98-99%)
inainte de a fi trimis la fermentare este trecut uneori prin bazine de concentrare a
namolului; se obtine astfel o oarecare reducere a cheltuielilor pentru fermentare.
Existenta in statie a namolului activat din decantoarele secundare este folosita
adeseori pentru completarea epurarii mecanice cu biocoagulatoare, decantoare in care
apa intra in contact preliminar cu namolul activat si este supusa aerarii. Aceasta operatie
foloseste mai putin epurarii mecanice insa are efecte favorabile asupra treptelor biologice
ulterioare.
Epurarea biologica cu namol activat necesita pe langa constructiile de baza
indicate anterior si constructii si instalatii de deservire suplimentare celor indicate la
epurarea mecanica si anume:
- instalatii pentru producerea sau introducerea artificiala a aerului;
- statii de pompare si conducte pentru transportul si distributia namolului activ, a
aburului etc.;
- recipiente si dispozitive pentru conditionarea namolului etc.
Epurarea biologica asigura neindoios un inalt grad de epurare, adeseori practic
completa ( la constructiile de epurare in conditii naturale ). Aceste avantaje implica insa si
cunostinte adancite asupra proceselor ce se desfasoara si asupra constructiilor ce se
exploateaza.
Datele de baza asupra calitatilor apelor ce se supun epurarii trebuie cunoscute in
mai mare masura decat la epurarea mecanica si adeseori insasi sistemul de epurare
biologica trebuie ales pe baza de experimentari pe statii pilot, dimensionate la debitul de
circa 1/10 din debitul total de ape uzate (E.Blitz,1966).

2. Studiu bibliografic privind procesul de epurare biologica


aeroba naturala
2.1. Scurta descriere a procesului de epurare biologica aeroba naturala
Dup tipul microorganismelor care asigur ndeprtarea poluanilor organici din
ap se disting procesele aerobe i cele anaerobe.
Microorganismele implicate n procesele aerobe necesit pentru metabolism oxigen.
n mod normal, necesarul de oxigen este acoperit de oxigenul molecular dizolvat n ap,
prezent n proporie foarte mic fa de cea din aer. Aceasta face mediul acvatic foarte
sensibil la nevoile de oxigen ale microorganismelor, n sensul c poate deveni cu uurin
deficitar n oxigen. Principalele produse finale ale degradarii aerobe sunt bioxidul de
carbon, apa, nitratii.
Cantitatea de ape uzate menajere nsumeaz aproape 200 l pe zi pentru un om.
Pentru dezinfectarea lor se folosesc pe larg metode de purificare biologic.
Epurarea biologic aerob se realizeaz n construcii n care biomasa este
suspendat n ap sub form de agregate de microorganisme (flocoane), sistemele fiind
aprovizionate cu oxigen.
Aceste metode se aplic cu precdere pentru mineralizarea substanelor organice
dizolvate n faza lichid a apelor reziduuale. Cea mai simpl metod biologic aerob de
purificare se nfptuete n condiii naturale, nemijlocit, n bazin sau n sol. La folosirea
metodelor pedologice de purificare biologic, apele reziduale se evacueaz pe cmpuri
utilizate special pentru astfel de scopuri (cmpuri de irigaie sau cmpuri de filtrare).
n soluri apele reziduale se supun aciunii oxidative a microorganismelor.
Concomitent cu oxidarea substanei organice are loc sinteza biomasei
microorganismelor. n componena microorganismelor solului intr diferite grupe
fiziologice, care se specializeaz n realizarea anumitor transformri oxidative a
compuilor organici. Ca rezultat al aciunii totale a microorganismelor are loc oxidarea
substanelor organice pn la produse gazoase. Astfel, hidraii de carbon se oxideaz
pn la bioxid de carbon i ap. Azotul care intr n componena proteinelor se oxideaz
pn la nitrai:
R-CHNH2-COOH NO3 + CO2 + H2O
Sulful i fosforul, care intr n componena multor compui organici, se oxideaz
pn la oxizii corespunztori (S sulfati, P fosfati) (www.mrda.md).
Epurarea biologica naturala se realizeaza pe campuri de irigare si filtrare, filtre de
nisip, campuri de infiltrare subterana, iazuri de stabilizare (iazuri biologice). Din punct de
vedere al indepartarii substantelor organice, in suspensie, bacteriilor etc. aceste instalatii
au o mare eficacitate (95-99%). Folosirea unor asemenea instalatii este indicata ori de
cate ori este necesar sa se evacueze in emisar o apa cu un grad mare de epurare;
necesita insa suprafete mari si de aceea folosirea lor este din ce in ce mai dificila.
Pe plan mondial, se constata tendinta de a evita folosirea apelor uzate la irigatii, pe
motive de igiena si protectia muncii (M.Negulescu,1978).

2.2. Variante tehnologice, precizari privind conditiile de operare


2.2.1. Campuri de irigare si filtrare

Campurile de irigare si filrare sunt suprafete de teren


folosite fie pentru epurare si irigare in scopuri agricole cazul
campurilor de irigare fie numai pentru epurare cazul campurilor de filtrare. De obicei,
campurile de irigare sunt asociate cu campurile de filtrare, ultimele fiind indeosebi folosite
in perioadele cu ploi abundente, cand nu este nevoie de apa pentru culturi, in perioadele
de inghet etc.
Campurile de irigare si filtrare se recomanda a fi folosite in
zonele cu precipitatii slabe, sub 600mm/an, si acolo unde intrebuintarea substantelor
fertile din apa uzata menajera este avantajoasa din punct de vedere economic, in
comparatie cu
Schema procedeului
cele artificiale. Executarea campurilor de irigare si filtrare
de epurare care
pentru localitatile ce depasesc 10000 de locuitori, in cele mai
utilizeaz cmpuri de
multe cazuri este neeconomica.
irigare i filtrare.
Apele uzate folosite la irigatii trebuie sa poata furniza la 1ha: 120 kg azot, 40 kg
fosfor si 170 kg potasiu.
Apele uzate pot fi folosite atat la irigarea culturilor de orice fel ( cereale, plante
industriale etc.), cat si la pasuni, livezi. Din punct de vedere agrotehnic, se prefera la
irigatii plante care folosesc bine atat apa, cat si substantele dizolvate din apele uzate si
pot suporta excese trecatoare provocate de o umiditate suplimentara; asemenea plante
sunt trifoiul, lucerna si sfecla, mai putin cartoful, porumbul si canepa.
Apele uzate menajere sunt in prealabil epurate in decantoare, in care timpul de
traversare al apei se recomanda a fi cuprins intre 1,5 si 2,0h. Namolurile rezultate sunt
fermentate in bazine de fermentare si apoi sunt trimise pe campurile de irigare. Epurarea
mecanica este necesara din considerente agrotehnice si igienico-sanitare; retinerea in
anumite proportii a suspensiilor mari si a grasimilor reduce posibilitatea colmatarii porilor
dintre granulele solului, iar decantarea de peste 1 h reduce in mare masura helmintii si
ouale acestora, asigurand o protectie din punct de vedere sanitar a muncitorilor agricoli si
a produselor agricole.
Dupa decantare, apele uzate sunt trimise in bazinele de egalizare a debitelor, care
au si scop de inmagazinare a apelor in timpul iernii; aici se produce o decantare
suplimentara si o indepartare mai avansata a helmintilor.

10

Terenurile agricole destinate irigarii se impart in parcele, avand suprafete cu lungimi


de 150-250m, raportul mediu dinte cele doua dimensiuni fiind de 5/1. Panta longitudinala
a parcelelor este bines a fie cuprinsa intre 0,001-0,002 pentru terenuri argilo-nisipoase si
0,03 pentru terenuri nisipoase; panta transversala este preferabil sa fie cuprinsa intre
0,002 si 0,005.
Reteaua de distributie are drept scop sa transporte si sa raspandeasca apele uzate
pe parcele; se compune dintr-un canal principal si din canale de distributie si irigatie.
Canalul principal precum si canalele de distributie se executa inchise sau deschise, ele
avand un caracter permanent; canalele de irigatie sunt in general deschise si au un
caracter sezonier.
In timp de iarna, cand pe de o parte solul este inghetat, iar pe de alta parte acesta
nu are nevoie de apa deoarece nu se fac culturi, apele uzate menajere pot fi utilizate sau
indepartate in mai multe feluri, astfel:
- pot fi trimise pe campurile de infiltrare care, datorita permeabilitatii lor mari si
debitele de infiltrare sunt mari, iar temperatura relativa ridicata a apelor uzate
intr-o oarecare masura impiedica inghetarea solului;
- pe campurile mari de irigare, irigarea se continua pe aproximativ 75% din
suprafata, pe toata perioada rece cand, se formeaza un strat de gheata care se
dezgheata primavara, furnizand solului, in perioade scurte, debite mari de apa
( este asa numitul procedeu de irigare de aprovizionare);
- daca bazinele de egalizare au capacitate mai mari, parte din apa care nu poate fi
infiltrate este inmagazinata in acestea;
- irigarea sub gheata, atat pe campurile de irigare, cat si pe cele de filtrare,
constituie de multe ori o metoda eficace de indepartare a apelor uzate;
- in acest scop, se trimite pe parcele un debit mare de apa, 30-50 cm, urmarind a se
forma la suprafata un pod de gheata de 10-15 cm, sub care irigarea se poate
continua nestanjenita pe toata perioada rece, procedeul aplicandu-se de obicei
numai pe parte din parcele.
In timp de ploaie, cand campurile de irigare nu au nevoie de apa, apele uzate pot fi
trimise pe campurile de filtrare, sau retinute in bazinele de egalizare. Uneori, cand
precipitatiile sunt mai abundente in toata perioada anului, iar emisarul nu poate sa
suporte incarcari suplimentare nici chiar pentru mici perioade in timpul ploilor, este
necesar a se construi o statie de epurare artificiala, mecanica sau biologica, care sa
functioneze temporar sau permanent, irigarea realizandu-se in acest caz numai in
perioadele secetoase cu apele uzate epurate in statie.
Datorita dificultatilor de functionare si exploatare din timpul iernii si ploilor,
irigarea cu ape uzate este de multe ori mai neeconomica decat epurarea apelor uzate in
statii de epurare artificiale.
2.2.2. Filtre de nisip
Filtrele de nisip sunt constructii destinate numai epurarii apelor uzate. Pentru
construirea unor asemenea filtre este necesar sa se dispuna de un sol constituit din nisip.
Apele uzate traverseaza solul de sus in jos la diferite intervale de timp, lasand astfel
terenului timpul necesar pentru aerarea naturala.
In scopul construirii unor asemenea filtre terenul este impartit in parcele, avand
superafete sub 0,40 ha. Se indeparteaza apoi solul natural de la suprafata pana se
ajunge la nisip, construindu-se din solul excavat diguri imprejurul parcelelor. Conductele
11

de aducere a apei se aseaza in digurile care inconjoara parcelele; din conducte, prin
rigole de lemn, apa este distribuita pe parcele. Pentru evacuarea apei epurate, se aseaza
drenuri cu diametre de maximum 10 cm, la distante de 10,00 m unele de altele.
Un nisip din punct de vedere al epurarii apelor uzate, trebuie sa aiba dimensiunea
eficace cuprinsa intre 0,2-0,5 mm, iar coeficientul de uniformitate u, cuprins intre 5 si 10.
In cadrul exploatarii se umple rapid fiecare parcela in 5-15 min cu apa uzata, pana
se atinge o grosime de apa de 5-10 cm, ceea ce corspunde la o incarcare de 500-1000
m/ha, de cele mai multe ori o data pe zi: daca concentratia apelor uzate este slaba, se
poate proceda la mai multe incarcari pe zi. Daca in timp de 4 h apa uzata nu s-a infiltrat in
nisip, se scoate parcela din functiune si se asteapta uscarea stratului de namol care s-a
acumulat la suprafata nisipului, se indeparteaza si apoi parcela se poate da din nou in
folosinta. Cu toate precautiile luate pentru a impiedica colmatarea nisipului, dupa cativa
ani de functionare trebuie sa se indeparteze stratul de nisip de deasupra si sa se
inlocuiasca. Dupa 10-15 ani filtrul de nisip este complet colmatat si trebuie practic
abandonat; el poate servi ca teren de uscare a namolului, in cazul in care pentru epurare
se construieste o instalatie de epurare artificiala.
In timpul iernii se practica procedeul infiltrarii apei sub gheata; pentru aerarea
stratului de nisip se recomanda sa se perforeze stratul de gheata in cateva puncte.
Pentru un consum specific de 150 dm/loczi, Imhoff arata ca incadrarea filtrelor de
nisip este de 300-750 m/loczi (2000-5000 loc/ha) in comparatie cu a campurilor de
irigare si filtrare de aproximativ 30,00 m/hazi (200 loc/ha) , respectiv aproximativ 75,00
m/hazi (500 loc/ha).
2.2.3. Iazuri de stabilizare
Denumirea de iazuri de stabilizare, in loc de iazuri biologice, iazuri de oxidare sau
lagune, cum se mai obisnuieste a se numi aceste constructii, exprima mult mai bine
procesul de epurare care se realizeaza in acestea. Iazurile de stabilizare sunt bazine in
pamant, amenajate de cele mai multe ori in depresiuni naturale avand adancimi mici de
apa 1,00-2,00 m, destinate a epura ape uzate menajere sau epurate deja intr-o oarecare
masura si, folosind, in acest scop, numai factorii naturali care contribuie la epurare.
Procesele de epurare din iazurile de stabilizare sunt aerobe: oxigenul necesar
procesului este luat din:
- apa uzata;
- compusi organici, nitrati sau sulfati;
- atmosfera prin aerarea lichidului;
- oxigenul produs prin fotosinteza algelor din iaz.
La iazuri cu adancimi de peste 1,00 m, fermentarea namolului depus pe fund se
face in conditii anaerobe, ceea ce poate da loc la gaze cu mirosuri neplacute cand
cantitatea de namol este mare si de asemenea si adancimea.
Algele din efluentul iazurilor de stabilizare pot uneori conduce la neajunsuri
alimentarilor cu apa si zonelor de recreatie dupa ajungerea lor in emisari; acestea depend
de conditiile locale deoarece, pe de o parte, ele consuma oxigenul din emisar pentru
oxidarea materiilor organice provenite din algele moarte, iar pe de alta parte algele vii
produc oxigen prin fotosinteza.
Iazurile de stabilizare pot fi folosite atat pentru tratarea apelor uzate menajere,
cat si pentru cele orasenesti si industriale, cu conditia ca acestea sa nu contina substante
toxice. Dimensiunile iazurilor de stabilizare depind de gradul de epurare cerut de la
12

acestea, de calitatea apei uzate, de conditiile climatice, incluzand temperatura si


luminozitatea, de adancimea iazului etc.
E. F. Gloyna recomanda ca pentru zone in care variatiile sezoniere de temperatura
sunt mari (cazul tarii noastre) si pentru ape uzate decantate adancimea sa se ia 2,003,00 m.
Alegandu-se o adancime in limitele aratate, se pot stabili suprafata, timpul de
retinere a apei in iaz si incarcarea superficiala.
Incarcarea se ia de 6-7 g de CBO 5 pe zi si m de apa in bazin (pentru adancimea
medie de 1,00 m, aceasta revine drept incarcare pe 1 m). Timpul de trecere pentru apele
uzate menajere se ia de minimum 10 zile, pentru namol ca la decantoarele cu etaj, iar
pentru apele uzate menajere incarcate cu ape industriale, 20-30 zile si chiar mai mult
( E.Blitz,1966).
In tabelul 1 sunt dati cativa parametri de dimensionare a iazurilor de
stabilizare cu adancimi cuprinse intre 0,60 si 1,20 m ( sunt cele mai frecvente ):
Adancimea iazului
[m]
1,5-1,2
1,2-0,6
sub 0,6

Incarcarea in locuitori
[loc/ha]
250
1000
2000-5000

Incarcarea organica
[gf CBO5/zim]
0,6-1,0
5,5
11(iarna) 25(vara)

Timp de ramanere a
apei
Luni
30 zile
2-10 zile

Pentru mentinerea conditiilor aerobe in iazuri, de multe ori sunt prevazute posibilitati
de recirculare a apei ( pana la 1,5 ori debitul ), iar alteori de aerare cu aeratoare
mecanice cu rotor, asemanatoare celor din bazinele cu namol activ; clorarea sau
adaugarea de nitrati poate de asemenea suplini lipsa de oxigen.
Daca iazul este compartimentat, digurile de separare vor avea latimi
corespunzatoare pentru a se putea circula pe ele, taluzurile fiind acoperite cu pereuri din
piatra, asfalt sau vor fi inierbate. Radierul iazului trebuie sa fie curatat in permanenta de
ierburi si uneori in anumite conditii hidrogeologice el se impermeabilizeaza.
Accesul apei in iaz se recomanda a se face prin mai multe puncte, pentru a evita
formarea de zone moarte, respectiv pentru a evita formarea de zone anaerobe.
Constructiile pentru evacuarea apei din iaz sunt astfel concepute incat sa poata fi
reglate pentru a capta apa de la diferite adancimi. Iazurile sunt prevazute cu conducte de
golire.
Iazurile biologice se executa de cele mai multe ori in serie, doua pana la patru iazuri
asezate unul dupa altul. Ultimele iazuri sunt de obicei populate cu peste; in acestea,
cantitatea de oxigen trebuie in permanenta sa fie de peste 3 mgf/dm, conditie importanta
pentru dezvoltarea faunei piscicole. Pentru siguranta, in perioadele cand se produc
incarcari superioare celor normale ( cele luate in calcul ), printr-o conducta de by-pass
apele uzate ocolesc iazul populat cu peste (M.Negulescu,1978).
Neajunsurile lacurilor biologice sunt necesitatea de soluri pentru organizarea lor,
costul nalt, posibilitatea limitat de curire, caracter sezonier de purificare efectiv. n
timp de iarn lacurile biologice pot fi folosite drept colectori. n orice caz, la folosirea
lacurilor biologice i colectoarelor este necesar un control minuios a strii apelor (volumul
de ap, poluarea apelor subterane cu substane poluante i dinamica rspndirii lor). Sunt
cunoscute cazuri de spargere a colectoarelor de ap rezidual care au dus la distrugeri
stihiinice, pieirea oamenilor, poluarea brusc a bazinelor (www.mrda.md)
13

Iazuri (lagune, lacuri) aerobe


Epurarea apelor uzate este asigurata de algele producatoare de oxigen prin
fotosinteza. Din acest motiv, adncimea apei este limitata de transparenta acesteia,
deoarece razele de soare trebuie sa poata patrunde pna la fundul lacului. n cazul apei
uzate, aceasta adncime nu depaseste niciodata 1,0 m, cel mai des nsa 0,5-0,9 m.
Timpul de retentie este de 10-20 zile. Din cauza adncimii reduse a apei, iazurile aerobe
snt foarte sensibile la actiunea vntului, valurile generate putnd cauza rascolirea
namolului depus pe fund, ceea ce conduce la cresterea semnificativa a suspensiilor n
apa epurata.
Aceste tipuri de iazuri pot fi utilizate n toate treptele de epurare. O varianta a
iazurilor aerobe este cea a iazurilor cu microfite (alge microscopice, bacterii) si peste, dar
n acest caz, numai ca ultima treapta de epurare. Din acest motiv, acest tip de iaz se mai
numeste si "iaz (lac) de finisare". n iazurile cu peste trebuie asigurata ntotdeauna si o
concentratie a oxigenului dizolvat de cca. 4 mg/l.
O alta varianta a iazurilor aerobe snt iazurile aerate. n acest scop se folosesc
diverse sisteme de introducere a aerului, iar adncimea apei poate creste pna la 3,5-4,0
m, ceea ce conduce la reducerea corespunzatoare a suprafetei. Aceasta varianta
necesita nsa un mare consum de energie electrica pentru echipamentele de aerare
mecanice. Iazurile aerate necesita o buna tratare prealabila a apelor uzate, ceea ce se
poate realiza cu decantoare etajate sau n iazuri anaerobe ( M.Negulescu,1978).
2.3. Caracteristicile efluentului obtinut, grade de epurare
Pentru fiecare tip de ape deversate exist un nivel optim de curire. Pe de o
parte, cu ct epurarea este mai adnc, cu att cheltuielile economice sunt mai mari. Pe de
alt parte, ncepind de la un nivel anumit de epurare, aruncarea apelor devine
nevtmtoare. Acest aspect trebuie luat n consideraie la argumentarea economic a
staiilor de purificare i a metodelor de purificare. Astfel, n funcie de metodele folosite,
nivelul curirii apelor reziduale, poate s ajung n principiu la 95 % i chiar la 98-99 %.
Corespunztor, se micoreaz i nivelul de diluare a fluxului epurat cu ap curat. La
ridicarea nivelului de purificare de la 85 la 95 % cheltuielile cresc de 2-3 ori iar mai sus de
95 % acestea cresc de aproximativ de 10 ori pentru fiecare procent de epurarea
suplimentar.
O importan major pentru mbuntirea calitii apei o are prevenirea polurii
apelor cu substane biogene. Chiar i dup o curire avansat a apelor reziduale
casnice, pentru prevenirea eutrofizrii bazinelor acvatice, apele epurate trebuiesc diluate
de 30-60 ori cu ap curat. Acest aspect arat la necesitatea organizrii alimentrii cu
ap circulant i n cazul apelor reziduale comunale, care ar putea fi folosite pentru
scopuri tehnice (V.S.Kaminski, 1988).
Tratarea apelor uzate menajere in statiile de epurare orasenesti este rareori
rentabila din punct de vedere financiar. Produsul final al epurarii este apa uzata epurata;
ca subproduse se obtin gaz metan si namol. La o buna gospodarire si exploatare, sumele
obtinute prin vanzarea produselor si subproduselor ar putea egala sumele cheltuite cu
investitia si exploatarea.
Valoarea agricola a apelor uzate depinde indeosebi de concentratia in materii
dizolvate si coloidale ale acestora. In general, reducerea costurilor de investitie, ca
urmare a constructiei campurilor de irigare in locul instalatiilor artificiale de epurare
biologica, este destul de mica sau chiar inexistenta. Cretsterea productiei agricole fiind
14

insa importanta, face ca de multe ori sa se recurga la constructia de campuri de irigare,


chiar daca uneori sunt mai costisitoare decat instalatiile biologice artificiale.
Gazele produse prin fermentare sunt folosite de obicei pentru incalzirea bazinelor
de fermentare, a locuintelor sau pentru producerea de forta; rareori sunt folosite drept
carburant. Energia obtinuta ca urmare a folosirii gazului este in general suficienta pentru
exploatarea unei statii de epurare biologica.
Namolul poate foarte bine inlocui in agricultura balegarul; daca insa distanta de
transport este mare, rentabilitatea sa scade. Uneori este mai avantajos sa se fabrice chiar
in statia de epurare un ingrasamant uscat, indeosebi atunci cand val;oarea de fertilizare
este mare, urmand a fi transportat ulterior. Prepararea si folosirea unui ingrasamant bogat
in humus, rezultat al amestecului namolului fermentat cu gunoi menajer, este de
asemenea o forma avantajoasa de valorificare a namolului. Deoarece namolul la fel ca si
apa uzata, contine organisme patogene, se impune un control sanitar permanent, ori de
cate ori se recurge la valorificare namolului (M.Negulescu,1978).
Valorile principalilor parametri la iesirea din statia de epurare sunt prezentate in
tabelul 2:
Parametrii

Concentratia, mg/l

Consum biochimic
de oxigen

25

Procentul minim
de reducere (*), %
70-90

125

75

35

90

CBO5
Consum chimic de
oxigen
CCO
Materii solide in
suspensii

Metoda de determinare a calitatii


Proba omogena, nefiltrata, nedecantata.
Determinarea oxigenului dizolvat inainte
si dupa 5 zile de incubare la 20C 1C
la intuneric total. Se adauga un inhibitor
de nitrificare.
Proba omogena, nefiltrata, nedecantata.
Se utilizeaza metoda cu bicromat de
potasiu.
Filtrarea unei probe reprezentative pe o
membrane cu 0,45 m uscate la 105C si
cantarite si prin metode de centrifugare a
unei probe reprezentative ( timp de 5 min
cu o acceleratie medie 2800-3200 g)
uscate la 105C si cantarite

(*) Reducere in raport cu valorile la intrare fata de incarcarea influentului


(www.ecbsea.org).
Metoda de epurare depinde de gradul de epurare necesar stabilit in conformitate cu
STAS E 4706-55. La alegerea metodei de epurare trebuie tinut seama de eficienta ce se
poate obtine conform tabelului 3.
Gradul de epurare obtinut prin metodele de epurare mecanica este mult diferit de
acela realizat prin metodele de epurare biologica. Pentru cazurile cand nu se dispune de
date asupra tuturor caracteristicilor emisarului se considera suficienta epurarea mecanica
atunci cand la debitul mediu lunar asigurat 95% corespunde o incarcare de 7-10 locuitori
pentru debitul de 1 l/s apa curgatoare in emisar.
In tabelul 3 este prezentata eficienta epurarii calculate prin reducerea, in %:
Metoda de epurare
Mecanica
Mecano-biologica
- in conditii naturale (irigari, infiltratii)

suspensii
40-65

CBO5
25-40

85-95

90-95

15

bacterii
25-75
95-99

- in conditii artificiale
Chimica
- clorizare dupa epurarea mecanica
- clorizare dupa epurarea mecanobiologica

65-90

75-90

90-95

70-90
-

50-85
-

40-80
98-99

(E.Blitz,1966)

3. CONCLUZII
Apa uzata menajera este apa de evacuare dupa ce a fost folosita pentru nevoi
gospodaresti n locuinte si unitati de folosinta publica si provine din descarcari de la
operatii de igiena corporala, de la pregatirea alimentelor, de la spalarea mbracamintei ori
prin evacuari de produsi fiziologici (closete cu apa).
Pentru a putea proteja o statie de epurare capabila de a elimina poluarea
receptorilor este necesar ca, in prealabil, sa fie cunoscute toate aspectele privind
compozitia si caracteristicile apelor (caracteristicile fizice, chimice, bacteriologice si
biologice) de canalizare deversate in receptori.
Pentru prelucrarea substantelor continute in apele uzate menajere se folosesc
metode avand efecte distructive sau regenerative. In general se urmareste distrugerea
adica descompunerea sau cel putin neutralizarea prin operatii cat mai simple a
substantelor continute. La epurarea apelor uzate menajere se folosesc trei metode,
denumite dupa procesele principale pe care se bazeaza si anume: mecanica, mecanochimica si mecano-biologica.
Dup tipul microorganismelor care asigur ndeprtarea poluanilor organici din ap
se disting procesele aerobe i cele anaerobe. Microorganismele implicate n procesele
aerobe necesit pentru metabolism oxigen.
Epurarea biologic aerob se realizeaz n construcii n care biomasa este
suspendat n ap sub form de agregate de microorganisme (flocoane), sistemele fiind
aprovizionate cu oxigen.
Aceste metode se aplic cu precdere pentru mineralizarea substanelor organice
dizolvate n faza lichid a apelor reziduuale. Cea mai simpl metod biologic aerob de
purificare se nfptuete n condiii naturale, nemijlocit, n bazin sau n sol.
Epurarea biologica naturala se realizeaza pe campuri de irigare si filtrare, filtre de
nisip, campuri de infiltrare subterana, iazuri de stabilizare (iazuri biologice). Dintre
acestea iazurile de stabilizare pot fi folosite atat pentru tratarea apelor uzate menajere,
cat si pentru cele orasenesti si industriale, cu conditia ca acestea sa nu contina substante
toxice.
Produsul final al epurarii este apa uzata epurata; ca subproduse se obtin gaz metan
si namol. La o buna gospodarire si exploatare, sumele obtinute prin vanzarea produselor
si subproduselor ar putea egala sumele cheltuite cu investitia si exploatarea.
Cantitatea de ape reziduale casnice nsumeaz aproape 200 l pe zi pentru un om.
Pentru dezinfectarea lor se folosesc pe larg metode de purificare biologic.
16

Pentru fiecare tip de ape deversate exist un nivel optim de curire. Pe de o parte,
cu ct epurarea este mai adnc, cu att cheltuielile economice sunt mai mari. Pe de alt
parte, ncepind de la un nivel anumit de epurare, aruncarea apelor devine
nevtmtoare. Acest aspect trebuie luat n consideraie la argumentarea economic a
staiilor de purificare i a metodelor de purificare.

5. BIBLIOGRAFIE
1.

Ianculescu O., Ionescu Gh., Racoviteanu R. Epurarea apelor uzate, Editura


Matrixrom, Bucuresti, 2001

2.

Negulescu M. Epurarea apelor uzate orasenesti , Editura Tehnica, Bucuresti, 1978

3.

Blitz E. Epurarea apelor uzate menajere si orasenesti , Editura tehnica, Bucuresti,


1966

4.

www.mrda.md

5.

www.ecbsea.org

6.

V.S.Kaminski,1988

17