Sunteți pe pagina 1din 2

"Mintea omeneasca nu se poate desprinde din cercul magic al jocului" Johan

Huizinga
Tema poeziei este ilustrata de viziunea originala a lui Marin Sorescu asupr
trecerii timpului, a dorintelor umane si sufletul de copil care traieste vesnic in
fiecare trup.
Titlul, ca element paratextual, constituie o prima cheie de lectura, oferindu-i
cititorului un orizont de asteptare. Acesta este reprezentat de substantivul
comun, articulat, "Jucariile", motivul principal al creatiei. Particularitatile
acesteia sunt evidentiate in poezie "ne lipsesc jucariile", "inima de vata a
papusilor", "cal de lemn", prin care se accentueaza efectul trecerii timpului,
maturizarea oamenilor, care, inaintati in varsta sunt nevoiti sa renunte la
jocuri, desi nu isi doresc asta cu adevarat. Papusile, corabiile sunt lucrurile
specifice fiecarui copil, care prin puterea imaginatiei in viata pot deveni orice,
pot face orice, persoana devenind creatoarea propriului sau univers,avand
puterea de a controla totul. Aceste lucruri lipsesc adultilor, inocenta si
inventivitatea de a-si crea lumi noi.
Poezia este alcatuita din patru strofe, cu masuri inegale si rima alba. Aceasta
incepe cu prezentarea efectului timpului asupra oamenilor, activitatile care
lipsesc adultilor, avand viata complicata si dificila, realizeaza ca simt nevoia
de a se juca "Simtim cateodata ca ne lipsesc jucariile". Ultima strofa se
deschide cu exclamatia "O, cat ne lipsesc jucariile", afirmand, in final, dorinta
puternica de a se juca, de a fi liberi si faptul ca nu isi pot exprima aceste
ganduri deoarece ne e nimeni sa-i inteleaga. Se face o asemanare cu cei mici,
care cred ca nu sunt intelesi, dar se inseala, pe cand cei mari realizeaza si
stiu ca nu mai simte nimeni ca ei.
Opera incepe cu o sugestie a faptului ca vremea poarta cu ea anii tineretii si
schimba persoanele, dar niciodata nu va putea lua sufletul de copil din om.
Este creata in antiteza intre viata de adult si cea a tineretii: cei mici nu
realizeaza importanta timpului si trecerea lui, pe cand fiecare clipa din viata
celor mari e concumata ''anii nostri importanti si tepeni", nu mai au buna
dispozitie, un umar pe care sa planga, nu le rezolva nimeni problemele, nu ii
sustine nimeni, viata a devenit mai grea, plina de responsabilitati si reguli.
A doua strofa subliniaza faptul ca, adult fiind, esti implinit, ai in sfarsit ceea
ce iti doresti, ai atins un punc al maturitatii,a lumii in care ai vrut mereu sa
traiesti, dar clipele din copilarie, jocurile pline de imaginatie iti lipsesc, nu rdti
complet fara ele, sufletul de copil ce traieste in tine le doreste, te macina.

A treia strofa dezvaluie dorinta copilului, inchis in adult, de a calatori, de a


ajunge departe "pe un cal de lemn" si increderea in visele sale si in propriile
puteri "avem de gand sa facem niste fapte grozave".
Poezia se incheie cu parerea de rau asupra trecerii timpului si a faptului ca cei
mari sunt neintelesi, ca nu pot elibera copilul din sufletele lor, deoarece acum
nu mai este nimeni sa-i asculte si sa ii "mangaie" si desi au atatea
responsabilitati, isi doresc sa poata sa se joace.
Eul liric se afla in ipostaza adultului. Marcile eului sunt evidentiate prin verbe
"n-am mai cazut" "simtim" si pronumele la perosana intai "noi","nostri"
acestea fiind o instanta ce se constituie intr-o masca a subiectivitatii autorului
ce isi exprima direct sentimentele de regret fata de trecerea ireversibila a
timpului si schimbarile la care se supune fiinta umana odata cu maturizarea
si inaintearea in varsta.
Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate si reflexivitate, care prin
intermediul imaginilor artistice create pe baza figurilor de stil pun in lumina
starea de tristete in care este cuprins eul. Se observa o multitudine de
imagini artistice "inima de vata a papusilor", metafora care sugereaza
fragilitatea lor, si faptul ca prin imaginatia copiilor ei prind viata,
"corabia(...)care merg la fel de bine pe apa, ca si pe uscat" evidentiaza
puterea pe care o au cei mici de a face imposibilul, in universul lor totul fiind
posibil.Comparatia "nimeni nu e mai mare ca noi" subliniaza faptul ca adultii
sunt singuri , nu au pe cineva mereu in spatele lor care sa ii ajute, de aceea
nu pot folosi timpul lor "important" sa se joace, avand responsabilitati.
In concluzie, viata copiilor este una frumoasa, lipsita de griji, cei mici avand
propriul univers in care traiesc alaturi de jucarii si care adultilor le lipseste
atat de mult, fiind pierdut odata cu timpul.