Sunteți pe pagina 1din 2

Suprarealismul este termenul care denumete curentul artistic i

literar de avangard care proclam o total libertate de expresie, ntemeiat


de Andr Breton in Franta. Curentul debuteaz n prima parte al secolului XX,
un timp al schimbrii, revoltei i sensibilitii. Suprarealismul devine astfel
vocea internaional a unui grup de scriitori i artiti mnai de dorina de a
schimba mentalitatea unei societi rigide, sufocate.
Primul care a utilizat termenul a fost Guillaume Apollinaire, in piesa de teatru
"Snii lui Tiresias, pe care o numeste "dram suprarealist". Prin urmare,
totul a nceput de la literatur, abia apoi suprarealismul a fost cultivat si de
alte arte. nceputurile micrii se leag de grupul de la revista pariziana
Littrature (1919) condus de Andr Breton, Louis Aragon i Phillipe
Soupault, care capteaz tot mai mult din ndrzneal spiritului nnoitor i
agresiv al dadaismului. In Littrature, Breton va publica n colaborare
cu Phillipe Soupault, primul text specific suprarealist: Cmpurile magnetice.
In 1924, micarea a fost teoretizat odat cu apariia scrierii lui Andr
Breton Manifestul suprarealismului, unde acesta definete suprarealismul
ca fiind Automatism psihic pur prin care se exprim, fie verbal ori n scris,
sau n alt modalitate, adevrata funcie a gndului. Dicteu automat al
gndirii in absena oricrui control exercitat de raiune, n afara tuturor
preocuprilor morale i estetice.
Reprezentanti : Andr Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault,
Bernard Peret s.a.
Trasaturile curentului:
1. valorificarea zonelor obscure ale contiinei, ale esenei umane
ascunse n incontient, hazardul, oniricul, ezotericul
2. promoveaza hipnoza, dedublarea, halucinatia voluntara, asocierea
liber de imagini, fantasticul, automatismul psihic pur - toate n
vederea crerii unei suprarealiti (asemntoare cu realitatea
visului, care ofer o imagine a vieii intelectuale)
3. la baza micrii sta viziunea dadaista (atitudinea distructiva, refuzul
spontan, primitv, spiritul revoltator) si teoriile lui Freud (redescopera
puterea imaginatiei)
4. pune accent asupra irationalului, simbolurilor si asupra fenomenelor
de automatism psihic modalitate de a releva veritabila noastra
esenta
5. omnipotena visului, [..] jocul dezinteresat al gndirii. (Andre
Breton)

6. promoveaz conceptul de scrierea automatic (scriitorul


reproduce fidel, automat un act de gandire, fara controlul ratiunii
=> permite creativitii sa se hraneascaa din adancurile
inconstientului, din vise si halucinatii si sa excluda rationalul pe cat
mai mult posibil
7. realitatea trebuie reprezentat nefiltrat de ideile preconcepute, ci
cum sustinea Salvador Dali o interpretare paranoica a realitatii
=> starea iraional este de fapt starea poetic i tot ceea ce o
inconjoar capata valoare poetica
8. se indreapta impotriva gandirii logice, fortelor societatii, legilor,
mentalitatii comune, rationalismului si pragmatismului => doresc
eliberarea de constrangeri
9. in pictura, artistii au incercat sa surprinda formele pure, viata ca
automatism, viata ca fiind absurda (Max Ernst, Georgio de Chirico,
Salvador Dali, Rene Magritte s.a.)
Suprarealismul urmrea s pun bazele unei revoluii sociale, ntre art
i societate existnd o ruptur, ntre lumea exterioar i lumea interioar,
ntre fantezie i realitate. Suprarealitii au cutat s ofere o soluie pentru
rezolvarea acestei rupturi.

I.

Suprarealismul in Romania

Suprarealismul romanesc s-a desfurat pe parcursul perioadei


interbelice i a continuat pn la finalul anilor patruzeci, curmat sub
presiunea instalrii regimului socialist. Acesta a fost teoretizat i practicat de
revistele Alge i Urmuz si urmrea, asemeni celui francez, ptrunderea
artei n planul subconstientului, al visului, al delirului n care spaiile umane
scap de controlul contiinei.
Fiecare afluent al avangardismului romnesc a lucrat la disoluia textului.
Dadaitii visau texte create de hazardul pur, total libere de orice
constrngere logic, sintactic sau semantic. Futuritii impun stilul
telegrafic, n care se abolete sintaxa, mai exact nucleul verbal al enunului.
Suprarealitii par s conserve ceva din structura sintactic a unui text
obinuit, dar introduc principiul unui plurisemantism care devine imposibil de
dominat (propune simultan mai multe trasee interpretative, uneori
contradictorii). Textele sunt marcate de simboluri, nu de figuri de stil.