Strile Motivaionale

Se considera ca valoarea real a trebuinei poate fi vzut ca o stare a trebuin ei si dup cum aceasta se
refer la motivaie, poate fi atribuit la strile motivaionale.
Diversitatea tipurilor strilor de trebuin ntr-o anumit msur, sunt atracia i curiozitatea anume aa,
considerate ca stare sunt cercetate de N.D. Levitov (1964). El a vorbit despre curiozitate ca stare,care
reflecta actualizarea interesului.
Cnd o persoan spune ca i este dor, aceasta nsemn c a aprut starea motivaional, datorit
necesitii de a comunica cu rudele, sau de dorina, de exemplu, de a lucra dup o pauz forat.
Exist un ir de stri asociate cu cea de-a doua i a treia etapa a motivaie - care suprasolicita op iunea
pentru a satisface nevoile i de adoptare a prezentei decizii.Aceasta este o stare de disonan cognitiv,
ndoial, incertitudine, pierdere, confuzie,team (fric), speran. Disonan cognitiv ( nepotrivire
cognitiv ),starea de stimulent negativ, apare, n situaiile n care subiectul simultant are cel puin dou
ideii contradictorii despre ceva sau despre cineva, i c aceste opinii nu ar putea fi aliniate cu altele.
Acest fapt impune subiectul dorina de a elimina disonana creat prin:
- schimbarea comportamentului;
- Revizuirea faptelor n contradicie cu imaginea creat;
- Schimbarea atitudinii fa de obiecte asociate cu luarea deciziei;
- scaderea valorii faptei svrite;
- Cutarea de noi informaii, consolidnd unul din punctele de vedere sau s conduc la o schimbare de
convingeri;
- Creterea n conformitate cu fiecare alte cunotine.
Starea de ndoial ND Levitov o vede ca o stare complexa, care include: incertitudinea, nedumerirea,
reflectarea asupra corectitudinii, contientizarea dovezii , neconvingerea. El a remarcat c starea de
ndoial este prea divers, ca sa numesti intr-un termen ndoial , fiind posibil acest lucru putei doar
condiionat.
ndoiala este o indicaie cu privire la atitudinea critic, imaginaia unei persoane i responsabilitatea sa
de decizie( pozitive ndoial) i o consecin a incertitudinii i scepticism. Starea de ndoial sceptic
D.N. Levitov o mparte n dou tipuri.
1. Primul este generat de bune intenii: oamenii care caut absolut fiabilitate, doresc toi s tie mai
multe i mai adnc; ceea ce este cunoscut de persoana nu o satisface. i totui, este de obicei o stare de
ntuneric , care acioneaz neplcut asupra persoanei,dar i celor din jur.
2.Un alt tip - scepticismul ca o expresie de fla i lauda, de obicei asociat cu lips de respect pentru
autoritate. Aceast form de ndoial sceptic se manifest n momentul n care o persoan, care i
1

creaz intenia, motivul,neglijeaz sfaturile altor persoane cu experien i cunotine. Este clar c starea
de ndoial legat de incertitudine, precum i starea de ndoial legat de reflectarea drepturilor de
personalitate - scepticismul, diferite in esenta sa strile motivaionale pot fi atribuite doar la prima dintre
ele. Starea de ndoial este ntrit, atunci cnd oamenii nu-i ating obiectivul n mod repetat, i scade n
cazul n care ncercarea de a atinge obiectivul a fost cu succes.
De fapt, nici incertitudinea (ncrederea),nu reprezinta nici un dubiu cu privire la adevarata valoare a
starii. Incertitudinea reflect probabilitatea aparitiei unor evenimente, dar si corectitudinea deciziei;
ndoiala - aceast lips de credin n adevrul fa de ceva, inclusiv mijloacele i cile pentru a ndeplini
cerinele, care, la formarea motivului este cercetat de o persoan. Aceasta nu este pus sub semnul
ntrebrii de D.N. Levitov considerat un proces de reflecie privind corectitudinea acestuia. Dar, sigur, i
incertitudinea conduce la experiene care poate fi exprimat ca anxietate, teama. La o persoan poate
aprea stare de confuzie, nesiguran, cnd el nu tie cum s procedeze, ce s prefere. Poate s apar o
stare i mai negativ confuziea ca o expresie a panicii.
Viceversa acestei stri este soluionarea. AF Lazursky (1995) vorbeste despre simtul singular de a
rezolva, ceea ce este specific pentru toate actele volitive i se refera la dorinta de a elimina tensiunea
asociata cu necesitatea. n aceast stare se reflecteaz dorina de a aciona.
Starea de soluionare trebuie de distins ca o calitate a voinei,care caracterizeaz timpul lurii deciziei
unei persoane ntr-o situaie dat. Capacitatea de luare de decizie este o caracteristic care conduce viteza
procesului de luare a deciziilor n situaii de incertitudine, posibilitatea de a alege.
Din punct de vedere fiziologic de determinare a statutului poate fi privit ca o stare de repaus
operaionale (de Ukhtomsky AA). EX..Semnalul de start a unui atlet este o ateptare concentrat i
tensionat, motivaia de a aciona ca faza final a procesului de motivare. n cazul n care, pentru orice
motiv, vom ncepe aciune forat, determinarea devine ntr-o stare acut de nerbdare, apoi iritare. Cu ct
e mai mare necesitatea cu att mai mult sunt manifestrile i aceste stri ale persoanei.
D.N. Levitov scoate n eviden starea de reverie. Acest imersiune n vis, fantezie, nsoite de experiene
de emoii pozitive, satisfactie, bucurie .
Sperana este una dintre strile motivaionale, asociate cu retririle, care decurg la persoanele care
ateapt un eveniment dorit, i reflect probabilitatea anticipat valorii real a punerii n aplicare.
Sperana se bazeaz pe experienele subiective,petrecute n trecut, n situaii similare, precum i
cunotine de motive obiective, care sunt afectate de ateptarea evenimentului. In estimarea posibilelor
evoluii a unor condiii create de o anumita situatie , sperana joac un rol de control intern a activitii,
de ai ajuta pe oameni sa determine impactul propriu in situatia data. n timpul unei puternice trebuin e,
speran poate persista n absena unor condiii de justificare (pentru un caz de noroc).
i dorinele i speranele sunt legate de persoane prin prezena montrii motivaiei.

Montajele motivaiei
Am menionat deja mai sus, cu nceperea activitii, motivul nu dispare, el rmne n memorie, pentru a
da un sens aciunii, dar scopul aciuniei este stabilit in mecanismul de control ( unitatea de comparaii
de referin, cu care se compar rezultatele obinute).
Cnd vei obine rezultatele planificate i v vei satisface nevoile, motivul i pierde relevana ca motiv
aici i acum i pierde energia, dar este fixat n memoria pe termen lung ca o experien. Motivul
devine tiut, ca si componentele sale : nevoile i obiective, precum i modaliti de a le realiza. In
masura dezvoltarii personalitatii apare un nou concept numit baza de date a motivaiei ,care
stocheaza informatia n memoria pe termen lung i pentru a menine principalele nevoi emergente,
mijloace i modaliti de a le ndeplini obtinind astfel unfundal emoional. n funcie de ultimul tip de
emotii (pozitive sau negative ) experien acumulata pentru a satisface necesitatea poate fi o valoare sau
de anti-valoare pentru personana respectiva , el nu este impotriva de a actualiza o experienta pozitiv ,
sau invers, de a elimina o situaiei negativa , care provoaca actualizarea nevoilor i modaliti de a le
satisface.
De cele mai multe ori, cu toate acestea, obiectivul nu este atins, i necesitatea nu este satisfcut. Motiv
pentru care acest lucru apare poate fi: blocarea modalitii de a atinge un obiectiv (interdicii), lipsa
obiectului care satisface necesitatea, amnarea din anumite cauze a ndeplinirii obiectivului (de exemplu,
pentru c n momentul dat persoana nu este disponibil sau situaia nu este potrivit), foreaz
ntreruperea activitii, care s conduc la realizarea necesitii. Cu toate acestea pot aprea trei opiuni.
n prima situaie motivul se inhib, fie prin ci naturale sau nu,(fenomenul utrii dup S. Freud)
n cea de-a doua situaie- apare o cerere mai mare, care o suprima pe precedenta prin mecanismul de
dominare.
n cea de atreia situaiese pstreaz i se insist asupra satisfacerii necesitilor. Aceast opiune este
studiat n scoala psihologic a lui K. Levine. A fost demonstrat c nerezolvarea sarcinilor creaz
tensiunea, care leag persoana la activitatea respectiv pn cnd se rezolv problema. De exemplu,
copiii care nu au terminat lectia (sau jocul), revin la ocupaia ntrerupt , fr nici o interven ie din
exterior, n ciuda complexitii activitii (i aa situaii are loc cea mai bun fixare a lecieii n memorie
dect ar fi fost fr ntrerupere).
Montarea motivaional - este o activitate personal planificat, cu ntrziere, cu intenia care va fi
realizat cu apariia unei noi situaii sau motiv. Ea poate fi vzut ca o stare latent de pregtire pentru a
ndeplini cerinele,i punerea n aplicare inteniile (la fel ca i modul n care flacra se transform n
cenu, dar e de ajuns s pui un lemn n foc, ca s apar din nou flacra). Montajul motiva ional poate
aparea i fr eec pentru a atinge obiectivul pe termen lung (intenie). Acest montaj intenional al
motivaiei poate lua mai multe forme: sub form de sarcini, angajamente, promisiuni i dorine.

Motivaia transform fiina uman ntr-un subiect activ i selectiv, cu un determinism intern
propriu n alegerea i declanarea aciunilor i comportamentelor. Posednd o structur motivaional
proprie, omul se plaseaz ntr-o relaie dubl fa de mediul ambiant: una de independen constnd n
capacitatea lui de a aciona pe cont propriu, n absena unor stimuli sau solicitri externe, cealalt de
depedenden constnd n satisfacerea strilor de necesitate pe baza schimburilor substaniale,
energetice i informaionale cu mediul ambiant. Motivaia apare ca o cauzalitate extern transpus n
plan intern: astfel dac obiectul corespunztor satisfacerii unei trtebuine lipsete i nu are cum s se
declaneze comportamentul corespunztor, locul su este luat de starea de necesitate n raport cu el,
actualizat spontan, n urma unor modificri de ordin fiziologic sau psihologic.
Variatele modalitati de functionare si relationare ale sistemului individual, se exprima in diferitele
tipuri de trebuinte comportamentale, diferentierea lor facandu-se pe parcursul si in cadrul functionarii
psihice.
Analiza structurii motivationale nu trebuie sa excluda componenta cognitiva care este implicata in
transformarea trebuintelor in motive concrete- scopuri intentii, proiecte, planuri, etc. La om, fenomenul
motivational este profund modificat, dar nu substituit, prin inalta dezvoltare a proceselor cognitive,
fenomen ce poarta denumirea de "elaborare cognitiva a trebuintelor". Trebuinta declanseaza si
directioneaza nu numai comportamentul manifest, ci si functionarea cognitiva, facandu-l pe om sa si
gandeasca, nu numai sa se miste. Activitatea de gandire consta in construirea unor structuri de genul
"scopuri-mijloace" care conduc spre obiectele si relatiile pentru care exista trebuinta actualizata. Astfel,
obiectul trebuintei este descoperit si atins la nivel cognitiv, adica el devine scop, calea care conduce la el
fiind stabilita prin procesul de proiectare si anticipare. Planul mental este de regula in avans fata de
atingerea ca atare a scopului, ceea ce inseamna ca, actionand, subiectul este confruntat cu doua situatii:
-situatia
actuala
(cum
este
perceputa)
pe
care
doreste
sa
o
schimbe;
-situatia noua (cum este conceputa) - asa cum ar dori sa fie in urma actiunii desfasurate.
Discrepanta dintre aceste doua situatii genereaza starea de tensiune motivationala care caracterizeza
intentiile
si
scopurile.
Sfera motivationala dispune de integralitatea si emergenta sistemului de personalitate caruia ii apartine.
Diferentierea structurilor motivationale are un caracter stadial (ontogenetic), functionarea sistemului
impunand structurarea nivelara, ierarhica a trebuintelor, diferentele individuale au un fundament
psihofiziologic intrinsec, iar delimitarea unor entitati distincte se face in scopuri didactice
Dinamica motivationala se manifesta intotdeauna la nivelul comportamentului global, ceea ce face ca
analiza ei sa fie una molara si nu una moleculara, cu toate ca impactul ei este resimtit pana la nivelul
celor mai intime manifestari.

Atraciile (pasiunile) i dorinele. Deprinderile. Interesele.

Pulsiunile i tendinele au un grad redus de strcturare i de integrare, cu manifestare difuz, fr o
raportare obiectual specific. Dup Freud, pulsiunea i are sursa ntr-o excitaie corporal (stare de
tensiune), elul su fiind de a suprima starea de presiune care constituie izvorul pulsional. n psihanaliz,
pulsiunea este socotit latura energetic a instinctului sau chiar este confundat cu aceasta. n psihologia
contemporan pulsiunea reprezint componenta energetic a oricror feluri de motive incontiente sau
contiente, primare sau secundare (deci pulsiunea nu este motiv!).
Trebuinele propriu zise sunt bine structurate i puternic integrate la nivel biologic sau psihologic,
reflectnd latura trainic i durabil a subiectului cu anumite obiecte din lumea extern i cu anumite
valene ale acestora (vezi clasificatea lui A. Maslow). Satisfacerea lor are un caracter imperativ, orice
amnare pe termen lung determinnd dezechilibre funcionale severe n sistemul personalitii.
Dorinta este expresia psihologic a trebuintei constientizate. n general, orienteaz individul spre scop,
dar ntre dorint sI scop se interpune un interval de timp, un ansamblu de mijloace. Oamenii pot controla
voluntar selectia, mplinirea sau reprimarea dorintelor. (VEZI TEMA 1 )
O form de manifestare a dorintei este intentia. Aceasta marcheaz orientarea motivului spre
scopuri sau proiecte. Se refer la ceea ce subiectul doreste s fac. Exist intentii imediate (de a aprocura
un curs) sI intentii pe termen lung ( de a termina facultatea).
O alt form a dorintei este tendinta de a actiona. n acest caz ntr n relatie obiectul ctre care
se orienteaz impulsul sI valenta acestuia.
Interesele desemneaz orientarea selectiv i relativ constant a persoanei spre anumite obiecte,
fenomene, evenimente sau domenii de activitate. Altfel spus, interesele reprezint acea component
motivaional a persoanei care se exprim printr-o atitudine activ, pozitiv i persistent fa de
anumite aspecte ale realitii. Principiul de aciune pe care-l implic interesul este utilizat frecvent de
educatori n cadrul diferitelor programe de dezvoltare. Astfel, sistemul pedagogic elaborat de O.
Delocroy i J. Dewey, presupune organizarea materiilor de studiu n jurul centrelor de interes ale
elevilor. Aceste centre de interes sunt stimulate n cadrul colii active care valorific resursele mediului
nemijlocit de via sau de joc al copilului Elevul de ciclu primar, pornind de la scrierea cu creionul,
ajunge s se intereseze de natura grafitului, de felul n care el este extras, prelucrat, de modul n care el
este influenat sau influeneaz alte fenomene. Msurarea interesului poate fi fcut cu ajutorul
inventarelor care sunt nsoite de grile de corecie; acestea permit compararea interesului unui individ cu
cele ale unui grup de referin, compus din persoane ce au reuit ntr-o profesie sau o categorie de
meserii. Psihologii fac distincia ntre mai multe categorii de interese: interese teoretice, interese
practice, interese de marketing i management, interese politice, etc. Cunoaterea lor permite o consiliere
util a adolescentului n ceea ce privete opiunea lui profesional, pentru c s-a constatat faptul c
reuita ntr-o profesie depinde nu numai de aptitidinile necesare exercitrii eficiente a acesteia, ci i de
interesul manifestat de persoan pentru respectiva profesie. Eficiena unui interes real, respectiv a unui
interes stabilizat i puternic, se probeaz n mprejurrile n care intr n concuren mai multe opiuni
care obiectiv ar avea anse egale de a se realiza. Dac n aceeai unitate limitat de timp sunt n situaia
5

de a opta ntre mai multe activiti tentante, atunci factorul motivaional care ne va face s optm pentru
o anume activitate n detrimentul altora este interesul pe care l avem pentru respectiva activitate. O alt
particularitate interesant a interesului const n aceea c energia sa sporete pe msur ce activitatea
corespunztoare lui ctig noi valene. Astfel, interesul omului de tiin crete pe msur ce activitatea
sa de cercetare relev aspecte tot mai interesante n raport cu fenomenul investigat.
Convingerile sunt structuri motivaionale complexe care mbin armonios informaiile cognitive cu
interesele, aspiraiile i sentimentele profunde fa de anumite fapte, evenimente etc. Ca expresie a
cumulrii (ntre aspectele menionate), persona n cauz se simte puternic angajat n promovarea ideilor
sale. Convingerile intr n funciune n situaiile de conflict valoric, respectiv n situaiile care cer
alegerea ntre bine / ru, urt /frumos, adic ntre diferite valori autentice. Convingerile autentice se
impun n comportament, l motiveaz pe individ permanent, fcndu-l uneori sa-i susin punctul de
vedere chiar mpotriva propriului instinct de conservare. Nu ntotdeauna ns, convingerile au o influen
benefic asupra persoanei sau asupra umanitii. Astfel, convingerile rasiste care au fost mprtite de
muli germani n anii 40 (secolul XX), au legitimat ororile petrecute n Germania nazist n timpul celui
de-al doilea rzboi mondial.
Idealul reprezint un model de perfeciune uman, moral, estetic, social sau de al ordin la care
subiectul sau o colectivitate ader i ctre care tinde spre a-l realiza ca pe o valoare suprem. n viaa
tinerilor, idealul, configurat n imagine sau formulat prin idei, presupune o capital opiune valoric i
stabilirea unui program de via n care idealul reprezint o stea cluzitoare.Idealul rezult din
experiena raporturilor cu oamenii, din cunoaterea vieii marilor personaliti i din meditaiile asupra
vieii i a propriei persoane. Reprezentnd o decisiv for spiritual, idealul are o structur complex n
care distingem: a) sensul vieii, direcia n care se orienteaz persoana; b) semnificaia vieii,
nsemntatea ce i se acord acesteia i nivelul de aspiraii, c) scopul vieii sau obiectivul ntregii existene
personale, d) modelul idealizat sau idealul care este urmat n mod constant i consecvent.
Motivatia reprezinta ansamblul mobilurilor interne ale conduitei, innascute sau dobandite, constiente sau
inconstiente, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte.
Astfel definita, motivatia sta in spatele tuturor deciziilor, atitudinilor si actiunilor umane fiind de aceea
denumita cauzalitatea interna a conduitei umane.
Motivatia are o functie de activare interna, difuza si semnalare a unui dezechilibru fiziologic sau
psihologic (trebuinte), de mobil (factor declansator) al actiunii pe care o si justifica, de autoreglare a
conduitei, motivatia imprima conduitei un caracter energizant si dinamogen sau orientativ si
directional .si vectorial, de coechilibrare a raportului dintre om si mediul ambiant.
Organizarea si functionarea motivatiei umane poate fi caracterizata de urmatoarele trasaturi diversitatea
motivationala, conflictualitatea motivationala, ierarhizarea motivatiei si variabilitatea motivationala.
Diversitatea motivationala arata ca omul nu actioneaza cel mai adesea sub impulsul unui singur motiv ci
sub influenta mai multor motive organizate in subansambluri (constelatii) motivationale.

Motivatia va dispune de o intensitate, forta propulsiva cu atat mai ridicata asupra conduitei persoanei, cu
cat, in acelasi subansamblu motivational vor fi atrase motive tot mai numeroase si diverse. De exemplu,
elevul care se pregateste pentru admitere este multiplu motivat: pe de o parte atractia (interesul) pentru
materia respectiva si viitoarea profesie (motivatii intrinseci); iar pe de alta parte, asigurarea in
perspectiva a unui venit (motivatie extrinseca pozitiva) sau constrangerea parintilor (motivatie extrinseca
negativa).
Motivatia nu trebuie considerata si interpretata, ca un scop in sine, ci pusa in slujba obtinerii unor
performante inalte. Performanta este un nivel superior de indeplinire a scopului. Din perspectiva
diferitelor forme ale activitatii umane (joc, invatare, munca, creatie) ceea ce intereseaza este valoarea
motivatiei si eficienta ei propulsiva. In acest context, problema relatiei dintre motivatie si performanta
are nu doar o importanta teoretica, ci si una practica.

Orientarea personalitii
n conformitate cu parerile mai multor psihologi, orientarea personalitatii reprezinta un proces complex
in educaia motivaionala .
ntr-o asemenea viziune personalitatea este un fenomen bio-psiho-social i cultural; se are n
vedere, att dimensiunea psihologic a personalitii care este prin excelen una de difereniere, de
interiorizare a individului social, de surprindere a tririlor subiective, n corelaie cu realitatea natural i
social, cu obiectivitatea faptelor de cultur 1, ct i dimensiunea n care personalitatea apare ca relaie
social, ca angajare concret, activ i integral n amplul proces de transformare a societii.
Participarea activ a omului la viaa social face ca i viaa psihic s capete un aspect social,
reflectarea (ca proces biologic i psihic) s releve relaia strns dintre subiect i obiect, dintre act i
motiv, iar prin interaciunea factorilor interni cu cei externi se ajunge la un rezultat al dezvoltrii
depline i unitare a nsuirilor persoanei 2 i ca urmare la un comportament tipic i unic 3 care pune n
eviden personalitatea.
Cu alte cuvinte, structura psihologic a persoanei umane nu poate fi neleas fr infrastructura
biologic, pe care ea se cldete, i fr suprastructura social, n care ea se integreaz4.

Vezi M.Cernea i Al.Tnase, Contiin i personalitate. Despre strategiile dezvoltrii teoriei contiinei sociale i
personalitii, Bucureti, 1972, p.73.
2
Dicionar enciclopedic romn, vol.III, Editura politic, Bucureti, 1965, p.721-722.
3
J.Nuttin, La structure de la personalit, PUF, 1963, p.17.
4
M. Mrgineanu, Condiia uman. Aspectul ei bio-psiho-social i cultural, Editura tiinific, 1973, p.9.