Morometii

De Marin Preda

Romanul Morometii este compus din doua volume aparute la o

distanta de 12 ani. Primul volum, publicat in 1950 este cel mai important
si cel mai sugestiv. Astfel, Marin Preda este privit ca un urmas a lui Slavici
si Rebreanu prin ilustrarea realista, obiectiva, detaliata a spatiului rural
evocat.
Geneza operei se bazeaza pe aspecte autobiografice. Ilie Moromete
este imaginea artistica a tatalui lui Marin Preda, Tudor Calarasu. Lumea
satului este reconstituita din amintirile autorului, el cunoscund in mod
direct mentalitatea taranilor, conceptele lor despre pamant, obiceiurile si
traditiile, momentele importante ale comunitatii.
Titlul anunta principalul plan narativ al romanului. Familia
numeroasa a lui Ilie Moromete sta in centrul atentiei, urmarindu-se
procesul de destramare a acesteia.
Structura operei cunoaste trei parti. Prima debuteaza cu scena cinei
si se incheie cu scena in care Polina fuge de la casa parinteasca pentru a fi
cu Birica. Aceste doua momente incadreaza numeroase secvente de
familie si sociale, cum ar fi: taierea salcamului, intalnirea de la poiana lui
Iocan, plata foncirii. Partea a doua contine plecarea lui Achim, unul din fiii
lui Moromete la Bucuresti cu oile pentru a ajuta familia cu banii stransi din
vanzarea laptelui. Partea a treia descrie scena secerisului, strangerea
recoltelor, la aceasta activitate luand parte intreaga familie. Finalul
romanului aduce o schimbare drastica in destinul familiei Moromete prin
fuga celorlalti doi baieti, Paraschis si Nila. Ilie moromete e nevoit sa vanda
pamant pentru a acoperi datoriile si pentru a cumpara cai si oi, fiind
prezentat in ultimele pagini stang pe prispa trist si ingandurat.
Continutul operei este incadrat de incipit si de final. Incipitul
fixeaza locul si timpul actiunii: in campia Dunarii, cu cativa ani inainte
celui de-al doilea razboi mondial. Tot in incipit se fixeaza raportul omului
cu timpul rabdato; viata oamenilor se scurgea fara conflicte mari intr-un
ritm linistit pastrat parca de secole. Finalul rastoarna aceasta perspectiva
si naratorul prezinta un timp grabit care anunta mari zguduiri ale istoriei in
gospodaria taraneasca, actiunea plasandu-se cu trei ani inaintea marelui
Hagel.
Perspectiva narativa este compusa din naratiunea la persoana a 3a, realizata de catre un narator omniscient si imniprezent. Aceasta

perspectiva obiectiva presupune o detasare a povestitorului de personaje

si evenimente, descriind o lume complexa si credibila, cu obiceiurile sale
si relatiile interumane specifice.
Actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative.
Planul central este constituit de familia Moromete cu neintelegerile si
tensiunile dintre membrii acestia. Este o familie numeroasa cu trei copii ai
lui Ilie din prima casatorie (Paraschiv, Nila, Achim) si cu alti trei copii din
casatoria cu Catrina( Tita, Ilinca, Niculae). Un alt plan narativ este
reprezentat de povestea de dragoste dintre Polina si Birica. Tatal fetei,
Tudor Balosu, nu este de accord cu casatoria celor doi, Birica fiind un tanar
sarac, el vrand pentru Polina un sot instarit. Al doilea plan secundar il
vizeaza pe Tugurlan, un taran sarac, neimproprietarit, caruia aparoape in
fiecare an ii mai murea un copil. El este incarcat de ura si ii considera pe
toti din jurul lui vinovati pentru nefericirea sa. Astfel intra in conflict cu fiul
primarului Aristide, il loveste si-i ia arma sefului de post, fapt ptentru care
ajunge la inchisoare. Un ultim plan narativ secundar vorbeste despre
boala lui Botoghina. El este un taran bolnav de TBC. Ca sa poata merge la
sanatoriu sa se trateze, el are nevoie de bani. Astfel, contrar vointei sotiei
sale care se gandea la viitorul copiilor, vinde o mare parte din pamanturi,
sperand sa se insanatoseasca si sa munceasca pentru altele.
Tema romanului este data de imaginea satului romanesc de dinaintea
celui de-al doilea razboi mondial. Taranii acestui spatiu isi ducea existenta
dupa o ordine straveche, respectand traditiile, obiceiurile, importanta
familiei, munca pamantului. Actiunea se desfasoara pe parcursul unei veri,
perspectiva temporala fiind si exterioara. Planul interior fixeaza spatiul
sufletesc a lui Moromete cu dramele pe care le traieste. Planul exterior
descrie satul Silistea Gumesti cu elemntele specifice.
Conflictele regasite in Morometii sunt puternice si duc la
destramarea unei familii. In plan exterior, Ilie Moromete se plaseaza in
situatii conflictuale fata de Catrina, Guica si cei trei baieti din prima
casatorie. Catrina este nemultumita ca sotul ei amana sa treaca si in
proprietatea ei casa in care locuiau. Ea se temea ca la batranete nu va
avea un adapost si-i cerea constant lui Ilie sa faca actele. Conflictul cu
Guica are radacini vechi, de cand fratele ei a adus in casa parinteasca a
doua sotie. Guica ar fi vrut sa aiba grija de baietii ramasi fara mama,
asigunradu-si astfel batranetiile. In legatura cu cei trei baieti tensiunea
este generata de dorinta lor de a-si impinge tatal sa faca afaceri, sa
sporeasca averea familiei. Ei il invinuiesc de lipsa de initiativa, dandu-i
mereu exemplu pe vecinul din spatele casei ,Balosu, care ducea porumbul
la munte obtinand castiguri importante. Toate aceste conflicte nu sunt
stinse, rezolvate de Moromete. Ele mocnesc si se amplifica ducand in final
la destramarea familiei. Aparenta indiferenta a capului familiei fata de
toate aceste probleme este, de fapt, conceptia lui Moromete ca lucrurile
sunt intelese de la sine si ca nu e nevoie de explicatii.

Conflictul interior trait de Ilie Moromete are la baza o drama

economica si una familiala. Dorinta lui de a pastra pamanturile intacte nu
este inteleasa de copii,baietii fug la Bucuresti cu oile si caii. In final el e
nevoit sa vanda o parte din terenuri, dar ceea ce-l framanta cel mai mult
este pierderea copiilor. Drama familiala este mult mai puternica decat cea
economica, visul lui de a-si pastra familia se spulbera la finalul primului
volum, transformandu-l sufleteste in mod radical.
Tehnicile narative folosite sunt alternanta, inlantuirea si elipsa. Prin
alternanta se leaga planurile narative fara ca acestea sa se determine
reciproc. Inlantuirea ajuta la unirea secventelor narative, creandu-se
impresia de lume complexa surprinsa in momentele sale esentiale,
descriind viata familiei Moromete ca familie reprezentativa pentru satul
romanesc din acea perioada. Elipsa este folosita intr-un proces de selectie,
fiind sarite, neamintite, evenimentele din viata unui personaj, cu ne ajuta
la sustinerea temei si a viziunii despre lume a autorului. Daca un sfert din
roman se desfasoara de sambata seara pana Duminica noaptea, naratorul
surprinzand in amanunt viata personajelor, pana la sfarsitul operei
perspectiva aceasta se modifica, naratorul retinand doar momente
tensionate, importante ce vor construi finalul romanului.
Morometii ni-l dezvaluie pe Marin Preda drept un romancier de
mare talent ce surprinde detaliile semnificative intr-un stil inconfundabil.
El construieste un personaj memorabil, atipic pentru lumea taraneasca in
care traieste, Ilie Moromete fiind primul taran filozof din literatura
romaneasca.