INFECTIILE MATERNOFETALE

CRITERII ANAMNESTICE MAJORE DE SUSPICIUNE A UNEI INFECTII

MATERNOFETALE
Legate de infectia neonatala
tablou evocator de corioamniotita
tablou de infectie maternofetala la gemeni
temperatuta materna inainte sau la inceputul travaliului mai mare sau
egala cu 38 C
prematuritate (sub 35 de saptamani)
durata deschiderii pungii apelor mai mare de 18 ore
ruptura prematura de membrane (RPM) < 37 saptamani
In absenta unei antibioprofilaxii materne complete
antecedente de infectie maternofetala cu streptococ de grup B (SB)
portaj vaginal de SB (15%)
bacteriurie cu SB la mama in timpul sarcinii
CRITERII ANAMNESTICE MINORE DE SUSPICIUNE A UNEI INFECTII
MATERNOFETALE
Legate de o infectie neonatala
prelungirea deschiderii pungii apelor mai mult de 12 ore dar mai mica
de 18 ore
prematuritate 35 saptamani; < 37 saptamani
anomalii de ritm cardiac fetal sau asfixie fetala neexplicata
lichid amniotic de culoare meconiala
EXAMENE DE ORIENTARE IN CAZ DE SUSPICIUNE A UNEI INFECTII
MATERNOFETALE

Formula leucocitara, leucocite totale, neutrofile totale sau

imature: examene cu o contributie mica
Trombopenie CIVD
CRP: este utila daca se dozeaza dupa 12 ore de viata, crestere
moderata izolata poate fi un criteriu contributiv pentru
efectuarea unei antibiograme
Procalcitonina: neinscrisa inca printre criteriile recomandate

EXAMENE DE CERTITUDINE IN CAZ DE SUSPICIUNE A UNEI INFECTII

MATERNOFETALE
Examene care necesita interpretare:
lichid gastric: examen direct si cultura
+ 2 prelevari periferice : urechi si nas, gat, ombilic, scaune
frotiu si cultura placentara, daca infectia este presupus hematogena
Urmatoarele prelevari pot confirma ele singure infectia daca sunt pozitive:
hemoculturi (examen de referinta cu serotipaj si Escherichia coli)
examenul LCR, reluat la 48 de ore mai tarziu in caz de meningita cu
antigene solubile si Escherichia coli K1
Exudat nazo-faringian (nerecomandata inainte de 72 de ore)
INFECTIA VIRALA PERINATALA
FORME CLINICE:
INFECTIA INTRAUTERINA (cu transmitere verticala)
Efectul unei infectii asupra produsului de conceptie depinde de: tipul,
agresivitatea factorului infectios si stadiul de dezvoltare al copilului:
- Inainte de stadiu embrionar, infectia evolueaza agresiv moartea
produsului de conceptie.
- In perioada embrionara, cand are loc organogeneza, infectiile pot determina
malformatii si deces.
- In timpul perioadei fetale infectia poate determina: nastere prematura,
infectie cronica, vindecare cu sau fara defect sau moartea fatului.
INFECTIA VIRALA PERINATALA (intrapartum sau imediat postnatal)
VIRUSURILE implicate cel mai frecvent in infectiile neonatale sunt:
v.citomegalic, v.herpetic, v.rubeolic, v.urlian, v.rujeolic, v.varicelozosterian, v.coxsackie B, v.hepatitice, HIV.
Infectia cu v. citomegalic (boala incluziilor citomegalice)
V. citomegalic (CMV)
Face parte din grupul v. herpetice;
Are ca efect citopatologic incluzia intranucleara si intracitoplasmatica intro celula de mari dimensiuni.
Este specific speciei si nu se transmite prin vectori, ci numai prin sange
sau produse de sange (transfuzii).
Incidenta bolii la nn 1%
Boala este asimptomatica (90% din cazuri);
simptomatica cu sechele in cazurile in care nu decedeaza.
Daca gravida se imbolnaveste in oricare moment al sarcinii, ea poate
transmite virusul fatului in 40% din cazuri.

Forma simptomatica : greutate mica la nastere, icter, hepatosplenomegalie, petesii, anemie, trombocitopenie, hiperbilirubinemie
mixta, transaminaze crescute.
Forma mai putin severa microcefalie, corioretinita, calcificari
periventriculare, retard mental, surditate, anomalii osoase.
Intrapartum nn se poate infecta cu secretiile genitale infectate ale
mamei.
Postpartum - infectare prin transfuzie de sange. Este o infectie severa.
DIAGNOSTIC:
- serologic : IgM specifici pentru CMV.
- cel mai sigur examen : CMV-AND.
TRATAMENT:
Ganciclovir indicatie limitata datorita efectelor toxice.
Alternative: anticorpi monoclonali, gama globulina hiperimuna anti CMV.
Infectia herpetica
1. Dintre cele 2 tipuri de virus herpetic (HSV tip1 si HSV tip 2) nn se
poate infecta cu tipul 2 de virus herpetic la trecerea prin filiera pelvigenitala a unei mame infectate (calea de transmitere a acestui tip de
virus este cea sexuala).
2. Mamele infectate in timpul sarcinii (infectie materna primara) au cel
mai mare risc de a transmite infectia la copil, intrapartum.
3. Transmiterea transplacentara a HSV foarte rara.
4. Exista doua forme clinice de boala:
Forma diseminata cu mortalitate foarte mare (50%). Se manifesta in
prima saptamana prin: pneumonie, hepatita, convulsii, encefalita, soc,
CID, disfunctie multipla de organ.
Forma localizata poate evolua spre deces sau spre vindecare cu
sechele severe: leziuni oculare (conjunctivita, keratita, corioretinita,
cicatrici corneene, cataracta, cecitate); leziuni cutanate (vezicule,
ulceratii); leziuni cerebrale.
TRATAMENT PREVENTIV:
evitarea contactului gravidei cu persoane infectate cu v. herpetic;
nastere prin cezariana la gravida cu leziuni genitale suspecte de
herpes genital.
TRATAMENT CURATIV:
Aciclovir pare a fi eficace si relativ bine suportat
Doza 45-60 mg/kg/zi in formele de boala diseminate.
- 10-15 mg/kg la 8 ore, 10-14 zile in formele cu manifestari cutanate
exclusive.
INFECTIA CU VIRUSURILE HEPATITICE

VIRUSUL HEPATITEI A

Nu se transmite transplacentar ci doar pe cale fecal-orala.

Daca parturienta sufera de HAV in ultimele 2 saptamani de gestatie ,

exista risc de infectare perinatala a nn.

Se vor administra nn IMUNOGLOBULINE SPECIFICE im, imediat dupa

nastere.
Infectia materno-fetala cu virusul hepatitei B
Apare de la mamele purtatoare asimptomatice de Ag Hbs sau de la
cele bolnave de hepatita B.

Contaminarea:
1. in momentul nasterii prin sangele matern
2. dupa nastere prin laptele matern (in cazul nevaccinarii nn in prima zi de
nastere)
3. intrauterin (transplacentar), prin sangele matern rara (demonstrata in
tarile cu mare portaj antigenic)
Hepatita acuta virala cu HBV in primul trimestru de sarcina nu este
riscanta pentru fat deoarece anticorpii anti HBV au timp sa actioneze.
infectie cu HBV dobandita in ultimul trimestru de sarcina creste riscul
transmiterii verticale la 50-75%.
Infectia cu HBV produce prematuritate, distrofie, icter, sdr. hemoragic,
coma sau poate fi asimptomatica.
TRATAMENT PROFILACTIC:
Porfilaxia infectiei perinatale : vaccinarea antihepatita B a tuturor nn, in
prima zi de viata. Prematurii se vaccineaza la varsta de 2 luni.
Imunoglobulina specifica (HBIG) - la nn provenit din mama cu hepatita
acuta; doza se repeta dupa 1 luna. Concomitent se face si vaccinarea.
Daca mama este purtatoare cronica de AgHbs si Ag Hbe, se va
administra Ig antihepatita B, 0,4ml/kg la nastere, apoi 2 doze similare
la interval de 4 luni.
In maternitate nn infectati vor fi izolati, scutecele si lenjeria se vor
incinera; nu se va separa copilul de mama.
Nu se contraindica alaptarea, daca nn se vaccineaza.
VIRUSUL HEPATITEI C

Se transmite rar transplacentar (0-12%)

- in timpul nasterii fiziologice
- incert prin laptele matern.
Cantitatea de virus din organismul matern creste gradul de risc de
infectie la fat.

INFECTIA HIV LA NN
Transmiterea perinatala a infectiei HIV
de la mama infectata la nn are loc in 3 momente:
In uter (transmitere verticala) transmiterea este favorizata de
inflamatii ale placentei, care conduc la infectia HIV a lichidului
amniotic.
In timpul nasterii: prin transfuzie materno-fetala sau prin inghitirea de
catre nn a secretiilor sangvinolente vulvo-vaginale. IMPORTANT:
operatie cezariana.
Postnatal (pentru copiii alimentati natural si care nu au fost infectati
anterior).
Factori de risc pentru transmiterea materno-fetala a infectiei HIV:
Corioamniotita favorizeaza contactul fatului cu limfocitele infectate.
Boala HIV avansata a mamei.
Incarcatura virala mare (boala nu se transmite daca mama are sub
1000 copii ARN/mm3).
Numar mic de limfocite CD 4.
Infectie cervico-vaginala cu prezenta virusului HIV in aceste secretii.
Prematuritate.
Membrane rupte cu mai mult de 4 ore.
Metode pentru scaderea transmiterii infectiei HIV materno-fetale:
1. Reducerea incarcaturii virale la mama:
Tratament profilactic cu ZIDOVUDINA (ZDV) administrata oral
gravidelor seropozitive din sapt. 14-36 de gestatie, apoi pev. cu
Zidovudina in timpul travaliului si a delivrentei; se administreaza
Zidovudina nn de la nastere si pana la varsta de 6 sapt.
Se realizeaza o reducere a riscului de transmitere materno-fetala a
infectiei HIV de la 25% (cat este rata obisnuita) la 5%.
2. Reducerea expunerii la HIV in momentul nasterii (sectiune cezariana).
3. Prevenirea infectarii dupa nastere (interzicerea alimentatiei naturale!)
Diagnosticul infectiei HIV la nn.:
Este greu de sustinut si ingreuneaza mult aplicarea masurilor profilactice si
curative:
Nu se cunoaste numarul exact al gravidelor sero+, deoarece testarea
HIV la femeia gravida se poate face doar la cererea sau cu acceptul
femeii gravide.
Testarea + la anticorpi antiHIV
(ELISA,Westernblott) nu este
egala cu infectia HIV la nn: anticorpii anti-HIV de la mama trec pasiv la
fat si ei persista in sangele sugarului pana la varsta de 9-10 luni.
Persistenta seropozitivitatii dupa varsta de 15-18 luni => infectie HIV.

Diagnostic standard pentru infectia HIV:

Determinarea antigenului viral (ARN-HIV);
Culturi virale pozitive din limocitele periferice;
Prezenta antigenului p24 pozitiv.
- Daca aceste 3 testari sunt pozitive => diagnosticul de infectie HIV ESTE
SIGUR 100%
- Pentru copiii siguri infectati cu HIV la nastere se aplica profilaxia
infectiei cu Pneumocystis carinii, incepand cu varsta de 4-6 saptamani.
ALTE INFECTII TRANSMISE VERTICAL
SIFILISUL CONGENITAL
Se datoreste transmiterii transplacentare a spirochetei Treponema
pallidum.
DIAGNOSTIC:
Orice gravida va fi testata serologic pentru lues atat la inceputul
sarcinii cat si dupa 28 saptamani de gestatie (pentru a nu exclude
gravidele infectate in timpul sarcinii).
Daca nu exista nici o testare serologica cunoscuta, aceasta se va
efectua obligatoriu in momentul nasterii.
Teste de diagnostic:
1. Teste serologice, netreponemice : VDRL masoara anticorpii impotriva
antigenelor Treponemei pallidum.
- Titrul peste 1/16 = pozitiv. Creste dupa infectie si
scade sub actiunea tratamentului.
- Teste biologice fals +: hepatita, mononucleoza,
endocardita, boli autoimune si ale tesutului conjunctiv.
2. Teste treponemice: FTA-Abs (fluorescent
treponemal antibody absorbtion test) si MHA-TP
(microhemaglutination assay for antibody to
T. pallidum). Raman pozitive toata viata si nu pot
fi utilizate pentru monitorizarea evolutiei bolii.

Orice nn cu mama seropozitiva, netratata sau tratata in ultimele luni

de sarcina, va fi testat serologic pentru sifilis. Se vor recolta probe de
sange si LCR.
Anticorpii specifici IgG de origine materna traverseaza bariera
placentaratestele netreponemice cat si cele treponemice pot fi
pozitive in primele 2-4 luni la copil, fara ca acesta sa fie infectat.
Persistenta si cresterea titrului dupa acest interval => copil infectat.
IgM specifici la nn = sifilis congenital (IgM de la mama nu traverseaza
placenta).

Alte

examinari necesare:
Radiografii osoase: pot arata periostita sau osteocondrita luetica;
Examen oftalmologic;
Proteinorahie > 40 mg/dl;
Celule mononucleare in LCR > 20/mm3.

Cazuri definitive de sifilis congenital = treponema a putut fi vizualizata in

secretii sau tesuturi.
Cazuri suspecte de sifilis congenital = cazurile simptomatice sau
asimptomatice la nastere, dar ale caror mame au serologie pozitiva.
SEMNE CLINICE:
Rinita persistenta (unilaterala)
Hepatosplenomegalie
Limfadenopatie
Anemie
Icter
Ascita
Corioretinita
Osteocondrita si periostita
Meningita
Greutate mica la nastere
Placenta de dimensiuni foarte mari.
TRATAMENTUL NN:
1. Serologie negativa si nn asimptomatic: nu se trateaza, dar se testeaza
lunar daca provine dintr-o populatie cu risc crescut.
2. Serologie pozitiva + semne clinice sugestive: se trateaza.
3. Nn asimptomatic + serologie pozitiva: se trateaza ca si cum ar fi infectati.
Se administreaza: Penicilina cristalina 100.000-150.000
UI/kg/zi, iv/im, in 2 prize fractionat la 12 ore, timp de 14 zile sau o doza unica
de 150.000 UI/kg/zi
In caz in care exista si anomalii ale LCR tratamentul se prelungeste 4 sapt,
dar in ultimele 2 sapt doza de Penicilina scade la 50.000 UI/kg/zi in 23 doze zilnic, iv/im.
In cazuri suspecte dar nedemonstrate o doza unica de benzatinpenicilina
de 50.000 UI/kg, im.
TOXOPLASMOZA CONGENITALA
Este o zoonoza produsa de Toxoplasma gondii.
Transmiterea transplacentara a infectiei(transmitere verticala) se face
doar in conditiile in care gravida a devenit seropozitiva in timpul
sarcinii (si in aceste conditii infectia apare doar in 30-40% din cazuri.
Riscurile sunt mai mari daca infectarea mamei a avut loc in primele
luni de gestatie.

Traversarea placentei are loc doar in timpul parazitemiei acute.

Riscul de imbolnavire a urmatorului copil este zero.

Semnele clinice de boala apar doar la gazdele cu imunitatea

compromisa, sau la fat si nn.
Infectarea produsului de conceptie in primul trimestru se poate solda
cu moartea fatului in uter.

Nn prezinta 3 forme clinice de boala:

Forma generalizata cu: detresa resp., miocardita, purpura
trombocitopenica, hepatosplenomegalie;
Forma meningoencefalitica cu: afectarea ochilor, sdr. de iritatie cerebrala,
hidrocefalie;
Forma de infectie vindecata cu defect (hidrocefalie, corioretinita,
calcificari cerebrale).
1. Mama cu serologie pozitiva dar cu anticorpi IgM negativi => infectarea
mamei inainte de sarcina.
2. Serologie pozitiva a mamei si cu anticorpi IgM specifici pozitivi inseamna
ca infectia a avut loc recent iar fatul poate fi infectat. Cresterea titrului in
interval de 3-4 sapt (test Sabin-Feldman pozitiv + IgM specifici) =>
infectia acuta a mamei.
3. Se vor trata toti nn seropozitivi cu IgM specifici pentru toxoplasmoza la
testul Elisa, simptomatici sau asimptomatici la nastere.
Tratament
o Primoinfectia materna se trateaza cu Spiramicina 1g la 8 ore,
alternand la interval de 3 saptamani cu asocierea Pirimetamina,
Sulfadiazina.
o Nn infectat: Sulfadiazina 50 mg/kg de 2 ori/zi si Pirimetamina
1mg/kg/zi timp de 2 luni. Apoi se administeaza Pirimetamina
1 mg/kg/zi, o zi da si una nu, timp de 10 luni.
o In caz de efecte adverse hematologice (leucopenie in cazul
pirimetaminei) se administreaza Acid folinic (Leucovorin) 5-10
mg de 3 ori/sapt.
o Recomandari recente in tratamentul toxoplasmozei congenitale:
tratament medicamentos 1 an de zile + supraveghere
oftalmologica si neurologica activa.
o Recent, in protocolul terapeutic la sugar s-a propus Clindamicina
timp de 3-4 sapt.

INFECTIILE BACTERIENE
INFECTIILE NEONATALE
Reprezinta a 3 cauza de deces la nn dupa malformatiile congenitale si
detresa respiratorie idiopatica.
Incidenta: 1%.

Este mult mai mare la nn prematuri, dismaturi si mai ales la cei

internati in sectii aglomerate si fara circuite corespunzatoare.
FACTORI FAVORIZANTI:
Infectia materna,disgravidia,ruperea prematura a
membranelor,diabetul matern;
Echipamente contaminate utilizate pentru reanimarea n.n;
Apa din incubatoare contaminata cu germeni Gram - ;
Utilizarea cateterului ombilical.
MODALITATI DE CONTAMINARE

maternofetale: - hematogene transplacentare

o transmembranare: corioamniotite
o nasterea naturala: contaminare prin pasaj
infectii maternofetale cu aparitie tardiva (< 28 zile) cu streptococ B,
Escherichia coli
dobandite: enterobacterii
Infectiile nozocomiale si manevrele agresive de reanimare neonatala
reprezinta cele mai importante cai de contaminare orizontala.
NN CONTAMINAT(COLONIZAT) prezinta culturi bacteriologice pozitive
(culturi nazale, faringiene, coprocultura, culturi tegumentare), fara
semne clinice de boala.
NN INFECTAT prezinta manifestari clinice si culturi pozitive
(hemocultura, urocultura, cultura LCR) asociate cu sindrom inflamator
biologic.
Suprainfectarea mediilor de cultura nu este insotita de sindrom
inflamator biologic.
EPIDEMIOLOGIE
Fatul se dezvolta intr-un mediu steril, dar in timpul nasterii si imediat
postnatal, nn vine in contact cu multe microorganisme.
Dupa nastere are loc colonizarea tegumentelor, a aparatului respirator si
digestiv in urmatorul ritm: 20-25% in prima zi, 60-65% intre a 3-a si a 5a zi.
FACTORI ETIOLOGICI ai infectiei NN

E. coli;
Streptococ hemolitic de grup B;
Listeria monocytogenes;
Stafilococcus aureus;
Enterobacteriaceae;
Stafilococi coagulazo-negativi (specifici pentru sectiile de prematuri);

Campylobacter;
Treponema pallidum;
H. influenzae netipabil;
Citrobacter diversus.
INFECTIA CU STREPTOCOC GRUP B, HEMOLITIC (GBS)

Este cea mai frecventa cauza a infectiei neonatale cu debut precoce

(primele 24-48 ore).

Factori de risc pentru infectia precoce neonatala:

o Ruptura prematura de membrane;
- Mama febrila in cursul travaliului;
- Nastere prematura;
- Bacteriuria materna dovedita cu streptococ hemolitic.
Diagnostic etiologic: izolarea germenelui din culturi (LCR, sange, lichid
pleural).
Daca acesti factori de risc se cumuleaza se indica antibioterapie
intrapartum.
INFECTIILE NOZOCOMIALE NEONATALE

Se caracterizeaza printr-un interval liber de aproximativ 7 zile, cu

transmitere orizontala.
Factori favorizanti: prematuritatea, reanimare perinatala agresiva,
tehnici agresive, sectii aglomerate, neglijenta personalului, igiena
precara, maini murdare, echipament nesterilizat.
Etiologie: Stafilococcus epidermidis (stafilococ coagulazo-negativ).
MANIFESTARI CLINICE IN INFECTIILE BACTERIENE SISTEMICE NEONATALE
SEPSISUL NEONATAL este o infectie sistemica care evolueaza in
primele 30 de zile de viata, cu evidentierea germenului in hemocultura.
Rareori exista localizari secundare ale infectiei.
Simptomatologia se datoreaza actiunii citokinelor proinflamatorii
eliberate in cantitate mare si nu actiunii directe a germenilor sau
produselor lor asupra tesuturilor si organelor.
Semnele intiale de boala sunt discrete si greu de interpretat in special
la nn cu risc de sepsis.
SEPSISUL NEONATAL CU DEBUT PRECOCE (primele 3 zile de viata)
Etiologie: Streptococ hemolitic grupB.
Manifestari:
- la mama: endometrita, amniotita, infectia urinara.
- la nn: detresa respiratorie precoce, crize de apnee, soc septic, meningita
precoce, dificultati de termoreglare, tulburari ale starii de constienta,
inapetenta, varsaturi, meteorism abdominal.
Diagnosticul diferential se face cu traumatismul obstetrical, cu detresa
respiratorie a prematurului prin lipsa de surfactant.

SEPSIS NEONATAL CU DEBUT TARDIV (dupa varsta de 5 zile)

Sunt infectii nosocomiale care apar dupa un interval liber, fara alte
anomalii.
Etiologie: stafilococ coagulazo-negativ
Simptomatologia - este discreta si necaracteristica:
- Crize de apnee, bradicardie, instabilitate termica, meteorism abdominal,
tipat slab, hipotonie musculara.
- Soc septic: tulburari de perfuzie tisulara, cianoza, extremitati reci, timp de
recolorare capilara intarziat, puls rapid, greu perceptibil, hipotensiune
arteriala soc refractar si sidrom de disfunctie organica multipla.
INVESTIGATII DE LABORATOR IN INFECTIILE NEONATALE BACTERIENE
1. Diagnosticul de laborator este dominat de examenul bacteriologic
(identificarea germenelui cauzal si sensibilitatea acestuia la antibiotice).
Culturile centrale sunt importante pentru sustinerea diagnosticului:
(hemocultura, cultura din LCR, urocultura); la nn infectarea meningelui
si a tractului urinar se face doar pe cale hematogena!
Metodele moderne permit identificarea rapida a antigenelor bacteriene
(tehnica imunologica ELISA, aglutinarea particulelor de latex).Aceste
metode sunt eficiente pe germeni Gram + si foarte slab eficiente pe
germeni Gram - (doar pentru H. influenzae tip B, E.coli cu antigen
capsular K1).
Metode foarte moderne, rapide,cu sensibilitate si specificitate mare
sunt metodele de tipare moleculare, care stabilesc filiatia cazurilor si
tipul de rezistenta la antibiotice.

Examinarea LCR la toti nn cu semne de sepsis este necesara pentru a

confirma sau nu meningita, cu exceptia nn asimptomatici, instabili sau
cu diateza hemoragica necorectata.
2. Examene de laborator cu valoare predictiva:
Modificarile hemogramei sunt esentiale pentru confirmarea dg
(leucocitoza cu neutrofilie, aparitia de elemente tinere, imature in
sange).
Neutropenia este factor de risc pentru infectia nn.
Prezenta reactantilor de faza acuta (VSH, fibrinogen, proteina C
reactiva); PCR este un marker de sepsis daca creste de la 1mg/dl la
peste 6mg/dl.
Alti markeri cu valoare predictiva pentru sepsis
Lactacidemia (> 2 mmol/l), indica hipoxie, metabolism hipoxic,
disfunctie hepatica cu afectarea gluconeogenezei.
IL 6 .

Reactia organismului la infectia sistemica este una inflamatorie si

procoagulanta care determina leziuni endovasculare difuze cu
disfunctie multiorganica care pot duce la deces.
In etapa disfunctiei organice multiple exista: acidoza
(pH<7,3), tulburari hidro-electrolitice, retentie azotata, BD si BI,
transaminaze, protrombina, tulburari ale hemostazei, hipoxie,
hipercapnie, trombocite
CRITERII CU VALOARE PREDICTIVA PENTRU INFECTIA SISTEMICA NEONATALA
1. Leucopenie (sub 5000/mm3)
2. Raport leucocite nesegmentate/segmentate > 0,2 (normal < 0,2)
3. PCR > 5 mg/dl
4. Haptoglobina
5. VSH > 15 mm/ora
- Daca testele sunt normale, nu exista sepsis.
- Daca 3 din 5 teste sunt pozitive,exista sepsis (90%)
- Metodele de identificare a citokinelor cresc acuratetea diagnosticului
FORME CLINICE LOCALIZATE DE INFECTIE BACTERIANA NEONATALA
Infectia neonatala se poate prezenta si sub forma localizata (meningita,
otita medie supurata, enterita, infectia urinara, artrita supurata,
osteomielita, infectia cutanata, conjunctivita, celulita orbitala) acestea
prezentand o simptomatologie sugestiva.
MENINGITA PURULENTA
Reprezinta consecinta unei septicemii neonatale.
Incidenta: 5 la 10.000 de nasteri.
Semne clinice nespecifice: febra, hipotonie musculara, plafonarea
privirii, paralizii oculare, disparitia reflexelor neonatale, convulsii,
bombarea FA.
Diagnostic:
rahicenteza evidentiaza un LCR tulbure,cu celularitate crescuta
(peste 100 celule/mm3, cu predominenta PMN), proteinorahie
peste 150mg/dl, glicorahie sub 40mg/dl, cu germeni prezenti
(E.coli tip K1, streptococ hemolitic grup B, Listeria
monocitogenis).
- hemocultura este pozitiva in 70% din cazuri.
Evolutia: vindecare, recidiva, deces.
Tratament:
Esential - instituirea precoce a tratamentului!
- Tratament antibiotic - de prima intentie, pana la obtinerea rezultatelor
bacteriologice: asocierea cefalosporinelor de
a 3-a generatie cu

aminoglicozid,7 zile, iv, apoi dublarea dozei de cefalosporina inca 14-21

zile, cu ajustarea tratamentului in functie de germen si antibiograma.
Daca metodele imagistice evidentiaza abces cerebral, empiem subdural,
ventriculita, se practica interventia neurochirurgicala si se administreaza
imunoglouline iv.
Mortalitatea in meningita nn. este de 10-30%
Complicatii acute: hidrocefalia comunicanta si necomunicanta, colectia
subdurala, ventriculita, abces cerebral (la 70% din meningitele cu
citrobacter).
Complicatii la distanta: dificultati de perceptie si de invatare.
Recurenta meningitei bacteriene perinatale la 10% din cazuri.

ALTE FORME CLINICE LOCALIZATE DE INFECTIE BACTERIANA NEONATALA

Otita medie supurata la nn
- Etiologie: Strep hemolitic grupB, stafilococ, E. coli
- Este o infectie severa.
- Tratament: antibiotice, iv.
- Complicatii otomastoidita.
Enterite grave neonatale
- Etiologie: rotavirus, E.coli enteropatogen si enterotoxigen, Shigella,
Salmonella, Campylobacter, Yersinia.
Infectia urinara neonatala
- Etiologie: E.coli
Artrita supurata si osteomielita
- Etiologie: frecvent stafilococ auriu.
Infectii cutanate ale nn
- Etiologie: stafilococ auriu + streptococ coagulazo-negativ, germeni enterici
Gram -.
Conjunctivita (oftalmia neonatala) si celulita orbitala
- Etiologie: frecvent - Chlamydia
Tratamentul sepsisului neonatal
1.Tratamentul antenatal:
Se administeaza mamei antibioterapie in cazul nn cu risc de infectie
materno-fetala cu streptococ hemolitic grup B: sarcina sub 37
saptamani, RPM peste 18-24 ore, mama febrila in cursul travaliului.
La copii cu risc de sepsis nn, se recolteaza hemograma si hemocultura
si se administreaza antibioterapie 48-72 ore si apoi la nn simptomatici.
2. Tratamentul antibacterian
Se adm antibiotice inainte de aparitia rezultatului hemoculturilor. Initial
se va administra o asociere de antibiotice care sa actioneze pe

germeni G+ si G -, iar dupa aparitia rezultatului bacteriologic si a

antibiogramei se va face un tratament tintit.
Administrarea antibioticelor se va face i-v cel putin 14 zile.

3.Imunoterapie
Se administreaza imunoglobuline iv ca suport pentru
anticorpi specifici si pentru cresterea imunitatii nn.
Doza: 500-750 mg/kg/doza, se administreaza in a 3-a si a 7-a zi de
tratament si se poate repeta la fiecare 7-14 zile in functie de conditiile
epidemiologice.
Produse: Octagam, Humaglobin.

Alimentatia va fi parenterala.

Se va instala o sonda de aspiratie nazo-gastrica.

Se va mentine constanta temperatura mediului ambiant.

Se vor corecta acidoza metabolica si dezechilibrele hidroelectrolitice.

Se va administra oxigen.

Se vor monitoriza functiile vitale.