Harry Potter si Ordinul Phoenix

J.K. Rowling

CAPITOLUL I
DUDLEY DEMENTUL
Cea mai calda zi de vara de pna atunci era pe terminate si o liniste somnoroasa s
e asternea peste casele mari si patrate de pe Aleea Boschetelor. Masinile care e
rau de obicei stralucitoare stateau pline de praf n parcarile lor si peluzele cndv
a verzi ca smaraldul erau prjolite si se ngalbeneau ? pentru ca folosirea furtunur
ilor fusese interzisa din cauza secetei. Privati de ocupatiile lor cotidiene de s
palare a masinii si de tundere a gazonului, locuitorii de pe Aleea Boschetelor s
e retrasesera la umbra n casele lor racoroase, cu ferestrele larg deschise, spernd
sa atraga o pala de vnt inexistenta. Singura persoana care ramasese afara era un
adolescent care statea ntins pe spate ntr-un strat de flori n fata casei de la numa
rul 4.
Era un baiat slab, cu parul negru si cu ochelari, care avea aspectul ciudat, oar
ecum nesanatos, al cuiva care a crescut mult ntr-o perioada scurta de timp. Blugi
i sai erau rupti si murdari, tricoul era larg si decolorat, iar talpile adidasil
or se dezlipeau de la vrf. nfatisarea lui Harry Potter nu l facea placut de vecini,
care erau genul de oameni care credeau ca aspectul nengrijit trebuia pedepsit pri
n lege, dar, cum n seara aceea se ascunsese dupa o tufa mare de hortensii, era in
vizibil pentru trecatori. De fapt, singurul mod n care ar fi putut fi reperat era
daca unchiul Vernon sau matusa Petunia ar fi scos capul pe fereastra de la sufr
agerie si s-ar fi uitat direct la stratul de flori de dedesubt.
n ansamblu, Harry credea ca trebuia felicitat pentru ideea de a se ascunde acolo.
Probabil ca nu era prea confortabil sa stea ntins pe pamntul fierbinte si tare, d
ar, pe de alta parte, nimeni nu se mai uita urt la el, scrsnind att de tare din din
ti, nct abia putea sa mai auda stirile, sau bombardndu-l cu ntrebari nesuferite, asa
cum se ntmplase de fiecare data cnd ncercase sa stea n sufragerie si sa se uite la te
levizor cu matusa si unchiul sau.
Ca si cnd acest gnd ar fi intrat n zbor pe fereastra deschisa, Vernon Dursley, unchi
ul lui Harry, vorbi dintr-o data.
? Ma bucur ca baiatul nu mai ncearca sa ne stea n cale. Chiar asa, unde e?
? Nu stiu, zise matusa Petunia, deloc ngrijorata. Nu e n casa.
Unchiul Vernon scoase un mormait.
? Se uita la stiri... zise el cu rautate. Mi-ar placea sa stiu ce pune de fapt l
a cale. De parca unui baiat normal i pasa ce e la stiri ? Dudley habar nu are ce
se ntmpla; ma ndoiesc ca stie cine este prim-ministru! Oricum, nu poti sa spui ca es
te ceva despre ai lui la stirile noastre...
? Vernon, sst! zise matusa Petunia. Fereastra este deschisa!
? A... da... scuze, draga mea.
Sotii Dursley tacura. Harry asculta o reclama la cereale cu fructe si tarte pentr
u micul dejun, n timp ce se uita la doamna Figg, o batrna stranie si iubitoare de p
isici de pe Calea Wisteria, din apropiere, trecnd agale pe lnga el. Era ncruntata si
bombanea ncet. Harry era tare bucuros ca era ascuns dupa tufa, pentru ca n ultimu
l timp doamna Figg l tot chema la ea la un ceai, de fiecare data cnd l ntlnea pe stra
da. Aceasta dadu coltul si disparu din cmpul vizual nainte ca vocea unchiului Verno
n sa pluteasca din nou pe fereastra.
? Dudders a iesit la un ceai?
? La familia Polkiss, zise matusa Petunia cu drag. Are attia prieteni mici, este
att de iubit...
Harry si nabusi cu greu un hohot. Sotii Dursley erau ntr-adevar uimitor de stupizi n
privinta fiului lor, Dudley. i nghitisera toate minciunile neinspirate despre cea
iurile baute cu cte un membru al gastii sale n fiecare seara a vacantei de vara. H
arry stia foarte bine ca Dudley nu fusese la nici un ceai; el si gasca lui si pet
receau serile vandaliznd terenul de joaca, fumnd la colturi de strada si aruncnd cu

pietre n masinile si copiii care treceau pe lnga ei. Harry i vazuse "la treaba" n t
impul plimbarilor sale pe nserat prin Little Whinging; si petrecuse cea mai mare p
arte a vacantei bntuind strazile si cautnd ziare prin cosurile de gunoi.
Dar primele acorduri ale muzicii care anuntau stirile de la ora sapte ajunsera l
a urechile lui Harry si stomacul ncepu sa i se zbata. Poate ca seara aceasta ? du
pa o luna de asteptare ? va fi cea dorita.
? Aeroporturile sunt mpnzite de un numar record de calatori ntrziati aflati n vacanta,
n timp ce greva hamalilor spanioli a intrat n cea de-a doua saptamna.
? Eu le-as asigura o siesta lunga, se rasti unchiul Vernon peste sfrsitul propozi
tiei crainicului.
nsa asta nu mai conta: afara, n stratul de flori, stomacul lui Harry paru sa se de
sclesteze. Daca s-ar fi ntmplat ceva, sigur ar fi fost primul subiect de la stiri;
moartea si distrugerile erau mai importante dect calatorii ntrziati.
Expira lung si ncet si se uita n sus, la stralucitorul cer albastru. Fiecare zi di
n acea vara fusese la fel: ncordarea, asteptarea, usurarea temporara si apoi din
nou ncordare... Mereu, din ce n ce mai insistenta, o ntrebare: de ce nca nu se ntmplas
e nimic?
Asculta n continuare, n cazul n care exista vreun mic indiciu, nerecunoscut de ncuiat
i drept ceea ce era cu adevarat ? poate o disparitie neexplicata sau vreun accid
ent ciudat... nsa greva hamalilor fu urmata de stiri despre seceta din sud-est ("
Sper ca asculta vecinul!" urla unchiul Vernon. "El, cu stropitorile lui la trei n
oaptea!"), apoi un elicopter aproape ca se prabusise n Surrey, dupa aceea divortu
l unei actrite celebre de sotul sau celebru ("De parca ne-ar interesa legaturile
lor sordide", pufni matusa Petunia, care urmarise obsesiv cazul n fiecare revist
a pe care reusise sa-si puna mna osoasa).
Harry nchise ochii pe fundalul cerului de seara care acum radia cnd crainicul spus
e: ? si n final, papagalul Bungy a gasit un nou mod de a se racori n vara aceasta.
Bungy, care locuieste la Cinci Pene n Barnsley, a nvatat sa faca schi nautic! Mar
y Dorkins are amanunte.
Harry deschise ochii. Daca ajunsesera la papagali care faceau schi nautic, nu ma
i era nimic demn de ascultat. Se rostogoli cu grija pe burta si se ridica n genun
chi si coate, pregatindu-se sa se trasca pe sub fereastra.
Se miscase cinci centimetri cnd se ntmplara mai multe lucruri ntr-o succesiune foart
e rapida.
Un poc puternic sparse linistea somnolenta ca o mpuscatura; o pisica o lua la fuga
de sub o masina parcata si disparu imediat; un tipat, o njuratura urlata si zgomo
tul facut de niste portelanuri sparte venira dinspre sufrageria familiei Dursley
si, dupa cum era de asteptat, acesta era semnalul pe care l astepta Harry, caci sa
ri n picioare, scotnd n acelasi timp o bagheta subtire de lemn prinsa la talia blug
ilor, de parca ar fi scos o sabie din teaca ? nsa, nainte sa se poata ridica de tot
, capul sau intra n coliziune cu fereastra deschisa a familiei Dursley. Bubuitura
care se auzi o facu pe matusa Petunia sa urle si mai tare.
Harry se simti de parca i s-ar fi crapat capul n doua. Cu ochii nlacrimati, se cla
tina, ncercnd sa se concentreze asupra strazii, ca sa depisteze sursa zgomotului, ns
a abia reusi sa se ridice, cnd doua mini mari si vinete iesira pe fereastra deschis
a si se strnsera n jurul gtului sau.
? Pune-o la loc! se rasti unchiul Vernon n urechea lui Harry. Acum! nainte sa vada
cineva!
? Da-mi drumul! se rasti Harry.
Se luptara timp de cteva secunde, Harry tragnd cu mna stnga de degetele ca niste crna
ti ale unchiului Vernon, iar cu dreapta tinnd strns bagheta ridicata; apoi, cnd dur
erea din crestetul lui Harry atinse o intensitate deosebita, unchiul Vernon tipa
si i dadu drumul lui Harry, de parca ar fi fost electrocutat. Se parea ca o fort
a invizibila trecuse prin nepotul sau, facndu-i imposibil de tinut.
Gfind, Harry cazu n fata peste tufa de hortensii, se ridica si se uita n jur. Nu era
nici urma de ceea ce generase puternica pocnitura, nsa erau mai multe chipuri car
e priveau pe unele dintre ferestrele din apropiere. Harry si baga grabit bagheta
la loc n talia blugilor si ncerca sa para nevinovat.
? Ce seara minunata! striga unchiul Vernon, facndu-i cu mna doamnei de la numarul
7 de vizavi, care se uita urt de dupa perdelele ei de plasa. Ati auzit rateul mas

inii aleia? Ne-a cam speriat pe mine si pe Petunia!

Continua sa rnjeasca ntr-un mod ngrozitor, de om nebun, pna cnd toti vecinii curiosi
disparura de la ferestrele lor, iar apoi rnjetul deveni o grimasa de furie, n timp
ce i facea semn lui Harry sa vina spre el.
Harry se apropie cu ctiva pasi, avnd grija sa se opreasca la o distanta unde minile
ntinse ale unchiului Vernon sa nu si poata continua strangularea.
? Ce naiba vrei sa demonstrezi cu asta, baiete? ntreba unchiul Vernon cu o voce u
rsuza care tremura de suparare.
? Ce vreau sa demonstrez cu ce? zise Harry cu raceala.
Se uita n continuare n stnga si n dreapta strazii, nca spernd s-o vada pe persoana car
e facuse zgomotul.
? Cu toata harmalaia asta, ca niste mpuscaturi chiar n fata propriei noastre...
? Nu am facut eu zgomotul acela, zise Harry hotart. Chipul slab, ca de cal, al ma
tusii Petunia aparu acum lnga cel mare si vnat al unchiului Vernon. Era neagra de
suparare.
? De ce te ascundeai sub fereastra noastra?
? Da, da, buna observatie, Petunia! Ce cautai, baiete, sub fereastra noastra?
? Ascultam stirile, zise Harry pe un ton resemnat.
Matusa si unchiul lui schimbara priviri furioase.
? Ascultai stirile! Iar?
? Pai, stiti voi, se schimba zilnic, zise Harry.
? Nu face pe desteptul cu mine, baiete! Vreau sa stiu ce pui de fapt la cale ? s
i nu mi mai vinde gogosi, cum ca asculti stirile! Stii foarte bine ca ai tai...
? Ai grija, Vernon! sopti matusa Petunia, si unchiul Vernon si cobor vocea, Harry a
bia reusind sa l auda...
? Ca ai tai nu sunt pomeniti la stirile noastre!
? Numai asta stiti, zise Harry.
Sotii Dursley se holbara la el pentru cteva secunde, apoi matusa Petunia spuse:
? Esti un mincinos nesuferit. Ce cauta acele... si ea cobor, glasul nct Harry trebu
i sa citeasca pe buze urmatorul cuvnt, bufnite aici, daca nu ti aduc vesti?
? Aha! sopti unchiul Vernon triumfator. Sa te vad cum iesi din asta, baiete! De
parca n-am sti ca afli vesti de la pasarile alea nenorocite!
Harry ezita o clipa. l costa ceva sa spuna adevarul de data aceasta, desi matusa
si unchiul sau nu aveau cum sa suspecteze ct de rau se simtea ca trebuia sa recun
oasca.
? Bufnitele... nu mi aduc vesti, zise el neutru.
? Nu cred asa ceva, zise imediat matusa Petunia.
? Nici eu, zise unchiul Vernon hotart.
? Stim ca pui ceva ciudat la cale, spuse matusa Petunia.
? Sa stii ca nu suntem tmpiti, zise unchiul Vernon.
? Ei bine, asta este o noutate pentru mine, zise Harry, ncepnd sa se enerveze si, na
inte ca sotii Dursley sa l cheme napoi, se ntoarse, traversa peluza, sari gardul mi
c al gradinii si ncepu sa mearga cu pasi mari pe strada.
Daduse de bucluc si o stia. Mai trziu avea sa dea ochii cu matusa si unchiul sau
si sa plateasca pretul obrazniciei sale, nsa n acel moment nu prea i pasa de asta;
avea mintea ocupata cu lucruri mult mai importante.
Harry era sigur ca pocnitura fusese facuta de cineva care Aparuse sau Disparuse.
Era exact sunetul pe care l facea Dobby, Spiridusul de casa, cnd disparea din sen
in. Oare era posibil ca Dobby sa fie aici, pe Aleea Boschetelor? Era posibil sa l
urmareasca Dobby chiar n aceasta clipa? Venindu-i acest gnd, se ntoarse si se uita
napoi spre Aleea Boschetelor, care nsa parea sa fie complet parasita, iar Harry e
ra sigur ca Dobby nu stia cum sa se faca invizibil.
Merse mai departe, aproape fara sa si dea seama de drumul pe care l urma, caci n ul
tima vreme batuse de attea ori aceste strazi, nct picioarele l duceau automat catre l
ocurile sale preferate. La fiecare ctiva pasi, se uita napoi peste umar. Fusese fap
tura magica lnga el cnd statuse printre begoniile muribunde ale matusii Petunia, er
a sigur de asta. De ce nu vorbise cu el, de ce nu luasera legatura, de ce se asc
undea acum?
Si apoi, cnd frustrarea sa atinse cota maxima, certitudinea se risipi.
Poate ca pna la urma nu fusese un zgomot magic. Poate ca era att de disperat dupa

cel mai mic semn din lumea careia i apartinea, nct pur si simplu exagera din cauza
unor zgomote obisnuite. Putea oare sa fie sigur ca nu fusese zgomotul unui obiect
care se sparsese n casa unui vecin?
Harry simti o senzatie surda, de greutate n stomac, si, nainte sa si dea seama, fu
din nou coplesit de sentimentul de deznadejde care l mistuise toata vara.
Dimineata urmatoare avea sa fie trezit de ceasul pus sa sune la ora cinci ca sa
plateasca bufnita care i aducea Profetul zilei ? nsa mai avea sens sa l mai ia? n ul
timele zile, Harry doar aruncase o privire spre prima pagina nainte sa l dea deopa
rte; cnd idiotii care conduceau ziarul aveau sa realizeze n sfrsit ca se ntorsese Ca
p-de-Mort, asta avea sa fie stirea principala, si Harry era interesat doar de ac
est gen de stiri.
Daca avea noroc, mai erau si bufnitele care i aduceau scrisori de la cei mai buni
prieteni ai sai, Ron si Hermione, nsa orice speranta ca scrisorile lor i vor aduc
e vesti fusese pierduta de mult.
Evident, nu putem sa spunem prea multe despre stii-tu-ce... Ni s-a poruncit sa n
u spunem nimic, n caz ca ni se ratacesc scrisorile... Suntem destul de ocupati, da
r nu ti pot da detalii... Se ntmpla destul de multe, o sa-ti povestim totul cnd o sa
ne vedem...
nsa cnd aveau sa l vada? Nimeni nu parea sa fie preocupat de o data precisa. Hermion
e scrisese sper sa te vedem ct mai curnd pe felicitarea de ziua lui, nsa ct de curnd n
semna "curnd"? Din cte putea sa-si dea seama Harry, dupa indiciile vagi din scriso
rile lor, Hermione si Ron erau n acelasi loc, probabil acasa la parintii lui Ron.
Abia era n stare sa se gndeasca la ei doi distrndu-se n Vizuina, n timp ce el era bl
ocat pe Aleea Boschetelor. De fapt, era asa de suparat pe ei, nct aruncase nedesch
ise cele doua cutii de ciocolata de la Lorzii Mierii pe care i le trimisesera de
ziua lui. O regretase mai trziu, dupa salata vestejita pe care o pregatise matus
a Petunia n seara aceea.
Si cu ce erau ocupati Ron si Hermione? De ce nu era si el ocupat? Nu dovedise ca
era capabil sa se descurce cu lucruri mai importante dect o facusera ei? Uitaser
a oare tot ce facuse? Nu fusese el cel care intrase n cimitir si vazuse cum a fuse
se ucis Cedric, nu fusese legat de acea piatra funerara si aproape omort?
Nu te gndi la asta, si spuse Harry cu hotarre, pentru a suta oara n vara aceea. Era
destul de rau ca se ntorcea mereu n cimitir n cosmarurile sale, ca sa se mai gndeasc
a la asta si n clipele cnd era treaz.
Dadu coltul spre Aleea Magnoliei; pe la jumatate, trecu de gangul de lnga un gara
j, unde ochii i se oprisera pentru prima data asupra nasului sau. Sirius cel put
in, parea sa nteleaga cum se simtea Harry. Trebuia sa recunoasca, scrisorile de la
el erau la fel de lipsite de vesti adevarate ca si cele de la Ron si Hermione, n
sa cel putin contineau cuvinte de prevenire si de consolare n locul indiciilor car
e tachinau: Stiu ca trebuie sa ti fie foarte greu... Stai deoparte si totul va fi
bine... Ai grija sa nu faci nimic nesabuit...
Ei bine ? si zise Harry, dupa ce traversa Aleea Magnoliei, iesi n Strada Magnoliil
or si se ndrepta catre terenul de joaca peste care se lasa ntunericul, facuse (n gen
eral vorbind) cum l sfatuise Sirius. Cel putin, rezistase tentatiei de a-si lega c
ufarul de matura si de a porni de unul singur catre Vizuina. De fapt, Harry era d
e parere ca se comportase foarte bine, avnd n vedere ct de frustrat si suparat era
din cauza faptului ca era blocat de atta timp pe Aleea Boschetelor, silit sa se a
scunda n straturile de flori, spernd ca va auzi ceva care ar putea sa sugereze ce
facea Lordul Cap-de-Mort. Cu toate acestea, era exagerat sa i se spuna ca nu tre
buia sa se pripeasca de catre un om care statuse doisprezece ani n nchisoarea de v
rajitori, Azkaban, evadase, si apoi pornise n lume cu un Hipogrif furat.
Harry sari poarta nchisa a parcului si merse pe iarba prjolita. Parcul era la fel d
e gol ca si strazile din jur. Cnd ajunse la leagane, se duse la singurul pe care n
ca nu reusisera sa l strice Dudley si prietenii sai, si puse un brat n jurul lantul
ui si privi ngndurat n jos. Nu avea cum sa se mai ascunda n straturile de flori ale
familiei Dursley. Ziua urmatoare avea sa fie nevoit sa se gndeasca la o noua meto
da de a asculta stirile. ntre timp, nu l astepta dect o alta noapte nelinistita, agit
ata, pentru ca, si atunci cnd scapa de cosmarurile cu Cedric, avea vise tulburato
are, cu holuri lungi si ntunecate, care dadeau toate catre fundaturi si usi nchise
, ceea ce presupunea ca avea legatura cu sentimentul de captivitate pe care l simt

ea cnd era treaz. Adeseori, vechea cicatrice de pe frunte l ustura groaznic, nsa nu
-si mai facea iluzii ca li s-ar parea interesant lui Ron, Hermione sau Sirius. n
trecut, durerea generata de cicatrice avertizase despre recapatarea puterilor de
catre Cap-de-Mort, nsa acum Cap-de-Mort se ntorsese, probabil ca ei i-ar fi reami
ntit ca era de asteptat sa aiba aceasta senzatie intermitenta... sa nu-si faca g
riji... poveste veche...
Nedreptatea generala se acumula att de mult n el, nct si dorea sa urle de suparare. D
aca nu ar fi fost el, nimeni nu ar fi stiut de ntoarcerea lui Cap-de-Mort! Si rec
ompensa era sa stea nchis n Little Whinging timp de patru saptamni ntregi, rupt comple
t de lumea magica, obligat sa stea printre begonii pe moarte ca sa auda de papag
ali care faceau schi nautic! Cum putuse Dumbledore sa l uite asa usor? De ce se ntl
nisera Ron si Hermione fara sa l invite si pe el? Ct timp mai trebuia sa asculte c
um i spunea Sirius sa aiba rabdare si sa fie baiat cuminte; sau sa reziste tentat
iei de a le scrie idiotilor de la Profetul zilei si sa le atraga atentia ca se nt
orsese Cap-de-Mort? Aceste gnduri furioase i se nvrteau n cap, stomacul i se rasucea
de suparare, n timp ce n jurul sau se asterneau o noapte sufocanta ca de catifea,
aerul plin de mirosul ierbii uscate si fierbinti si singurul sunet facut de hur
uitul necat al traficului de pe strada aflata dincolo de gardurile parcului.
Nu-si dadu seama ct statuse n leagan, nainte ca meditatia sa-i fie ntrerupta la auzul
unor voci care l facura sa-si ridice privirea. Felinarele de pe strazile din jur
aruncau o lumina confuza, n care nsa se vedea un grup de oameni care traversau pa
rcul. Unul dintre ei cnta un cntec grosolan pe un ton ridicat. Ceilalti rdeau. Dinsp
re bicicletele pe care le duceau cu ei se auzea un ticait slab.
Harry stia cine erau acei oameni. Silueta din fata era negresit cea a varului sau
, Dudley Dursley, ndreptndu-se catre casa, nsotit de gasca sa credincioasa.
Dudley era la fel de gras ca de obicei, nsa anul de regim strict si descoperirea
unui nou talent i generasera o schimbare a nfatisarii. Dupa cum le spunea unchiul V
ernon plin de ncntare tuturor celor care l ascultau, Dudley devenise de curnd campion
ul din sud-est la box interscoli ? categoria grea pentru juniori. "Sportul nobil
", cum spunea unchiul Vernon, l facuse pe Dudley si mai masiv n ochii lui Harry de
ct n zilele de scoala primara, cnd Dudley l folosise drept primul sau sac de box. Lu
i Harry nu i mai era deloc teama de varul sau, nsa nu credea ca daca Dudley nvatase
sa loveasca mai tare si cu mai mare precizie, asta era un motiv de bucurie. Tot
i copiii din vecini erau ngroziti de el ? chiar mai ngroziti dect de "baiatul acela
, Potter", care, fusesera preveniti, era un huligan nrait si urma cursurile Centru
lui de Maxima Securitate pentru Baieti Delincventi Incurabili Sf. Brutus.
Harry urmari siluetele ntunecate traversnd iarba si se ntreba pe cine batusera n sea
ra aceea. Uitati-va n jur, se trezi Harry spunndu-si, n timp ce i privea. Hai... uit
ati-va n jur... Stau singur aici... veniti si faceti o ncercare...
Daca prietenii lui Dudley l-ar fi vazut stnd acolo, sigur i-ar fi gasit cel mai s
curt drum spre casa, si atunci ce ar fi facut Dudley? Nu ar fi vrut sa scada n oc
hii gastii, nsa i-ar fi fost groaza sa-l provoace pe Harry... ar fi fost tare amu
zant sa urmareasca dilema lui Dudley, sa l scie, sa l priveasca, acesta fiind incapab
il sa raspunda... si daca unii dintre ceilalti ar fi ncercat sa l loveasca pe Harr
y, ar fi fost pregatit ? avea bagheta. Numai sa ncerce... i-ar fi placut la nebun
ie sa si verse o parte din frustrare asupra baietilor care i facusera cndva viata co
smar.
nsa nu se ntoarsera, nu-l vazura, erau aproape de gard. Harry si controla impulsul
de a-i striga... provocarea unei batai nu era o miscare desteapta... nu trebuia
sa foloseasca magia... ar fi riscat iar sa fie exmatriculat.
Vocile dinspre gasca lui Dudley se pierdura; nu mai erau la orizont, se ndreptau
spre Strada Magnoliilor.
Poftim, Sirius, si zise Harry plictisit. Nimic nesabuit. Am stat deoparte. Exact
ceea ce nu as fi vrut sa fac.
Se ridica si se ntinse. Matusii Petunia si unchiului Vernon li se parea ca, oricnd
venea Dudley, era ora potrivita pentru ntorsul acasa, si orice moment dupa aceea
era mult prea trziu. Unchiul Vernon l amenintase pe Harry ca l va nchide n magazie da
ca va mai veni vreodata mai trziu dect Dudley. nabusindu-si un cascat si nca ncruntnd
e, Harry porni catre poarta parcului.
Strada Magnoliilor, ca si Aleea Boschetelor, era plina de case mari, patrate, cu

peluze perfect aranjate, detinute toate de proprietari mari si patrati, care av

eau masini foarte curate, asemanatoare cu cea a unchiului Vernon. Harry prefera L
ittle Whinging pe timpul noptii, cnd ferestrele cu perdele erau niste petice de c
uloare stralucitoare ca niste bijuterii n ntuneric si nu era n pericol sa auda soap
te dezaprobatoare despre aspectul sau de "delincvent" cnd trecea pe lnga proprieta
ri. Merse repede, asa ca pe la mijlocul Strazii Magnoliei gasca lui Dudley aparu
iar la orizont; si luau la revedere la capatul Aleii Magnoliei. Harry se duse la
umbra unui liliac mare si astepta.
? ... a guitat ca un porc, nu-i asa? ntreba Malcolm, printre hohotele celorlalti.
? Bun croseu de dreapta, Big D, zise Piers.
? Mine la aceeasi ora? ntreba Dudley.
? La mine, ca parintii mei or sa fie plecati, raspunse Gordon.
? Pe mine, zise Dudley.
? Pa, Dud!
? Pe curnd, Big D!
Harry astepta ca restul gastii sa se ndeparteze nainte s-o ia din loc. Cnd li se pi
erdura iar vocile, dadu coltul spre Aleea Magnoliei si, mergnd foarte repede, se
oprise n scurt timp lnga Dudley, care se plimba linistit, fredonnd nemelodios.
? Salut, Big D!
Dudley se ntoarse.
? A, mormai el. Tu esti.
? Si de cnd esti "Big D"? zise Harry.
? Taci din gura, se rasti Dudley, uitndu-se n alta parte.
? Dragut nume, zise Harry, zmbind si mergnd n rnd cu varul sau. Dar pentru mine vei
ramne mereu "Dudit Mic".
? Ti-am zis sa TACI DIN GURA! zise Dudley, care si nclestase minile ca doua sunci.
? Nu stiu baietii cum ti spune mamica?
? Taca-ti fleanca.
? Ei nu i spui sa-i taca fleanca. Si cum ramne cu "Pocut" si "Diti Dididum", pot s
a le folosesc, nu?
Dudley nu zise nimic. Efortul de a se abtine sa-l loveasca pe Harry parea sa nec
esite tot autocontrolul de care era n stare.
? Si pe cine ati batut n seara asta? ntreba Harry, pierindu-i zmbetul. Un alt baiat
de zece ani? Stiu ca l-ati rezolvat pe Mark Evans acum doua seri...
? O cauta cu lumnarea, raspunse Dudley furios.
? A, da?
? M-a insultat.
? Zau? A zis cumva ca arati ca un porc care a fost dresat sa mearga pe picioarel
e din spate? Pentru ca asta nu este o insulta, Dud, este adevarul adevarat.
Lui Dudley i se zbatu un muschi al maxilarului. Harry fu extrem de satisfacut sa
vada ct l enerva pe Dudley; se simti ca si cum si-ar fi transferat toata frustrar
ea asupra varului sau, singura supapa pe care o avea.
O luara la dreapta, pe straduta unde Harry l vazuse pe Sirius pentru prima oara s
i care era o scurtatura ntre Aleea Magnoliei si Calea Wisteria. Era goala si mult
mai ntunecata dect strazile pe care le lega, pentru ca nu exista nici un felinar.
Pasii le erau nabusiti de peretii garajelor ntr-o parte si de un gard nalt n cealalt
a.
? Te crezi tare important pentru ca ai chestia aia, nu-i asa? zise Dudley dupa ct
eva secunde.
? Ce chestie?
? Aia... chestia aia pe care o ascunzi.
Harry zmbi din nou.
? Nu esti chiar att de prost pe ct pari, Dud, nu-i asa? Dar presupun ca, daca ai f
i, nu ai putea sa mergi si sa vorbesti n acelasi timp.
Harry si scoase bagheta. l vazu pe Dudley uitndu-se piezis la ea.
? Nu ai voie, zise el dintr-o suflare. Stiu ca nu ai voie. O sa fii exmatriculat
din scoala aia sinistra la care te duci.
? De unde stii ca nu au schimbat regulile, Big D?
? Nu le-au schimbat, zise Dudley, desi nu parea ntru totul convins.
Harry rse ncet.

? Nu ai curaj sa te iei de mine fara chestia aia, nu? mri Dudley.

? n timp ce tu ai nevoie doar de patru amici n spatele tau ca sa poti bate un baia
t de zece ani. Tii minte titlul ala la box cu care te tot mndresti? Ce vrsta avea
adversarul tau? Sapte ani? Opt?
? Pentru cultura ta generala, avea saisprezece ani, se rasti Dudley, si a fost i
nconstient timp de douazeci de minute dupa ce am terminat cu el, plus ca era de
doua ori mai greu ca tine. Stai sa vezi dupa ce i spun lui tata ca ai scos chesti
a aia.
? Acum sa nteleg ca fugim la taticu'? S-a speriat micutul campion la box de baghe
ta raului de Harry?
? Noaptea nu mai esti la fel de viteaz, nu? zise Dudley batjocoritor.
? Este noapte, Dudit. Noi asa spunem cnd se ntuneca, asa, ca acum.
? Ma refer cnd esti n pat! se rasti Dudley.
Se oprise din mers. Si Harry se opri, uitndu-se la varul sau. Din cte putea sa vad
a, pe chipul lataret al lui Dudley se asternuse o expresie triumfatoare si ciuda
ta.
? Ce vrei sa spui, nu sunt viteaz cnd sunt n pat? zise Harry, complet pus n ncurcatu
ra. Si de ce ar trebui sa mi fie frica, de perne sau ceva de genul asta?
? Te-am auzit azi-noapte, zise Dudley pe nerasuflate. Vorbeai n somn. Gemeai.
? Ce vrei sa spui? zise Harry din nou, nsa avea o senzatie de gol si de rece n sto
mac.
Noaptea trecuta fusese iar n cimitir n vis.
Dudley izbucni ntr-un hohot aspru de rs, apoi se vaicari cu o voce subtire si plnga
cioasa.
? "Nu-l omor pe Cedric! Nu-l omor pe Cedric!" Cine e Cedric ? iubitul tau?
? Eu... minti, zise Harry automat.
nsa i se uscase gura. Stia ca Dudley nu mintea ? cum altfel ar fi putut sa stie de
Cedric?
? "Tata! Tata, ajuta-ma! Tata, o sa ma omoare! Vai, vai!"
? Taci din gura, zise Harry ncet. Taci, Dudley, te avertizez!
? Tata, vino si ajuta-ma! Mama, vino si ajuta-ma! L-a omort pe Cedric! Tata, ajuta
-ma! O sa... ? Sa nu cumva sa ndrepti chestia aia spre mine!
Dudley se dadu napoi spre straduta. Harry avea bagheta ndreptata chiar spre inima
lui. Simtea cum n vene i clocoteau cei paisprezece ani n care l urse pe Dudley ? ce nu
ar fi dat sa atace acum, sa l blesteme pe Dudley asa de rau, nct acesta sa trebuia
sca sa se ntoarca acasa trndu-se ca o insecta ramasa muta, careia i crescusera anten
e...
? Sa nu mai vorbesti niciodata despre asta, se rasti Harry. Ai nteles?
? ndreapta chestia aia n alta parte!
? Am spus, ai nteles?
? ndreapt-o n alta parte!
? AI NTELES?
? IA CHESTIA AIA DIN...
Dudley scoase un icnet straniu, tremurat, de parca ar fi fost bagat n apa rece ca
gheata.
Se ntmplase ceva cu noaptea. Cerul violet presarat cu stele era dintr-o data negru
ca smoala si lipsit de lumina -stelele, luna, felinarele ncetosate de la capetel
e aleii disparusera. Zgomotul distant al masinilor si soaptele copacilor se pierdu
sera. Seara nmiresmata era deodata ngrozitoare, taios de rece. Erau nconjurati de un
ntuneric total, impenetrabil, mut, de parca o mna gigantica ar fi acoperit ntregul
gang cu o mantie, orbindu-i.
Pentru o fractiune de secunda, Harry crezu ca facuse o vraja fara sa vrea, n ciud
a faptului ca se mpotrivise ct putuse de tare, nsa apoi ratiunea i ajunse din urma s
imturile ? nu avea puterea de a stinge stelele. ntoarse capul ntr-o parte si n alta,
ncercnd sa vada ceva, nsa ntunericul i apasa ochii ca un val imponderabil.
Vocea ngrozita a lui Dudley i tuna n ureche.
? Ce-ce fa-faci? Te-termina!
? Nu fac nimic! Taci si nu te misca!
? Nu ma-mai vad! Am o-orbit! Am...
? Ti-am spus sa taci!

Harry ramase complet nemiscat, ntorcndu-si ochii care nu vedeau nimic la stnga si l
a dreapta. Frigul era att de patrunzator, nct tremura cu totul; i se facuse pielea
ca de gaina pe mini si parul de la ceafa i se zbrlise ? deschise ochii larg, privi
nd n jur n gol, fara sa vada nimic.
Era imposibil... nu aveau cum sa fie aici... nu n Little Whinging... ciuli urechi
le... avea sa-i auda nainte sa-i vada...
? O sa-sa-i spun lui tata! scnci Dudley. U-unde esti? Ce fa-faci...?
? Vrei sa taci din gura? suiera Harry. ncerc sa as...
nsa amuti. Auzise exact lucrul de care se temuse.
Mai era ceva pe alee n afara lor, ceva care respira n reprize lungi, ragusite, son
ore. Harry ntepeni de groaza n aerul glacial.
? Te-termina! nceteaza! O s-sa te lovesc, ti jur ca o s-o fac!
? Dudley, taci din...
ZDRANG.
Un pumn intra n coliziune cu una dintre tmplele lui Harry, ridicndu-l de la pamnt. n
fata ochilor i aparura niste luminite albe. Pentru a doua oara n ultima jumatate d
e ora, Harry avu senzatia ca i se crapase capul n doua; n clipa urmatoare, cazuse
cu putere pe pamnt si bagheta i zburase din mna.
? Dudley, esti un idiot! striga Harry, cu ochii nlacrimati de durere, n timp ce se
ridica ametit n patru labe, pipaind disperat n ntuneric.
l auzi pe Dudley mpleticindu-se, lovindu-se de gardul din gang, mpiedicndu-se.
? DUDLEY, NTOARCE-TE! TE DUCI EXACT SPRE EL! Se auzi un urlet subtire, ngrozitor,
si pasii lui Dudley se oprira. n acelasi moment, Harry simti o raceala sinistra n
spatele sau, care nu putea sa nsemne dect un singur lucru. Erau mai multi.
? DUDLEY, TACI DIN GURA! ORICE AI FACE, TACI DIN GURA! Bagheta! murmura Harry di
sperat, miscndu-si minile pe pamnt ca niste paianjeni. Unde e... bagheta... haide..
. lumos!
Spuse vraja din reflex, uitndu-se disperat dupa o lumina care sa l ajute sa caute
si, spre usurarea sa nesperata, se aprinse o lumina la ctiva centimetri de mna sa
dreapta ? era vrful baghetei. Harry o apuca, se ridica n picioare si se rasuci pe
calcie.
I se ntoarse stomacul pe dos.
O silueta nalta, cu gluga, se apropia ncet de el, plutind deasupra solului, iar pi
cioarele nu se i vedeau deloc sub roba, aspirnd noaptea n vreme ce se deplasa, mple
ticindu-se napoi, Harry ridica bagheta.
? Expecto patronum!
Din vrful baghetei sale tsni un fuior argintiu de vapori si Dementorul ncetini, nsa
vraja nu functionase cum trebuia; mpleticindu-se, Harry se dadu si mai n spate, n ti
mp ce Dementorul se apleca asupra lui. Mintea i era cuprinsa de panica ? concentr
eaza-te...
Din interiorul robei Dementorului iesira doua mini cenusii, scrboase, pline de cru
ste, care se ntinsera spre el. Urechile lui Harry fura invadate de un zgomot pute
rnic.
? Expecto patronum!
Vocea i paru estompata si ndepartata. Un alt fuior de fum argintiu, mai plapnd dect
cel de dinainte, iesi plutind din bagheta ? nu putea sa o mai faca, nu putea sa
mai faca vraja.
Auzi un rs ntr-un cotlon al mintii, un rs ascutit, subtire... simti respiratia putr
eda, rece ca moartea a Dementorului umplndu-i plamnii, necndu-l ? gndeste-te... la cev
a frumos...
nsa n el nu exista nimic frumos... degetele ca de gheata ale Dementorului i se ncle
stau n jurul gtului ? rsul ascutit era din ce n ce mai tare, si o voce rosti n mintea
sa: nclina-te n fata mortii, Harry... s-ar putea sa fie chiar fara dureri... nu a
m de unde sa stiu... eu nu am murit niciodata...
Nu avea sa-i mai vada niciodata pe Ron si Hermione...
Si chipurile lor i aparura limpezi n minte, n timp ce se lupta sa traga aer n piept.
? EXPECTO PATRONUM!
Un cerb argintiu enorm tsni din vrful baghetei lui Harry; coarnele lui l mpunsera pe
Dementor n locul unde ar fi trebuit sa fie inima; fu aruncat napoi, usor ca ntuneri
cul, si cnd cerbul ataca, Dementorul se dadu la o parte, nvins.

? PE AICI! i striga Harry cerbului.

ntorcndu-se, fugi de-a lungul aleii, tinnd n sus bagheta aprinsa.
? DUDLEY? DUDLEY!
Abia alergase vreo doisprezece pasi, cnd ajunse la el: Dudley era ghemuit pe pamnt
, cu minile nclestate pe fata. Un al doilea Dementor se apleca asupra lui, prinzndu
-i ncheieturile cu minile sale slinoase, despartindu-le ncet, aproape cu drag, lasndu
-si capul acoperit de gluga n jos catre chipul lui Dudley, de parca ar fi fost pe
cale sa-l sarute.
? PRINDE-L! striga Harry, si cu un zgomot zguduitor, ca un uragan, cerbul argint
iu pe care l crease trecu n galop pe lnga el.
Chipul fara ochi al Dementorului era la ctiva centimetri de cel al lui Dudley cnd l
prinsera coarnele argintii; creatura fu azvrlita n sus si, ca si colegul sau, zbur
a si fu absorbita de ntuneric; cerbul merse n galop pna la capatul aleii si se dizol
va ntr-o ceata argintie.
Luna, stelele si felinarele se ntoarsera brusc la viata. O pala de vnt cald matura
aleea. Copacii frematara n gradinile din vecini si zgomotul cotidian al masinilor
de pe Aleea Magnoliei invada iar aerul. Harry ramase nemiscat, cu toate simturi
le ascutite, adaptndu-se la ntoarcerea subita la normalitate. Dupa o clipa, si dadu
seama ca tricoul i se lipise de corp; era ud leoarca de transpiratie.
Nu i venea sa creada ce se ntmplase. Dementori aici, n Little Whinging.
Dudley zacea ghemuit pe pamnt, scncind si tremurnd. Harry se apleca sa vada daca er
a n stare sa stea n picioare, nsa atunci auzi niste pasi apasati n fuga, n spatele sa
u. Instinctiv, ridicndu-si iar bagheta, se ntoarse pe calcie pentru a-l nfrunta pe n
oul venit.
Doamna Figg, vecina lor ciudata, aparu gfind la orizont. Parul sau carunt si srmos i
iesea de sub fileu, de ncheietura minii i atrna o plasa de cumparaturi de sfoara si
picioarele erau pe jumatate iesite din papucii de stofa ecosez. Harry dadu sa as
cunda repede bagheta, dar...
? Nu o ascunde, tmpitule! striga ea. Daca mai sunt si altii? Ah, o sa-l omor pe M
undungus Fletcher!
CAPITOLUL II
UN FLFIT DE BUFNITE
? Cum? zise Harry cu o voce absenta.
? A plecat! zise doamna Figg, frngndu-si minile. A plecat sa discute cu cineva despr
e cteva ceaune care au cazut de pe o matura! I-am spus ca o sa-l jupoi de viu dac
a se duce, si uite acum! Dementori! Mare noroc ca l-am pus n garda pe Mr. Tibbles
! Dar nu avem timp sa stam cu minile n sn! Hai, grabeste-te, trebuie sa te ducem nap
oi! Ah, cte probleme or sa apara! O sa-l omor!
? Dar...
Revelatia ca vecina sa batrna, ciudata si obsedata de pisici stia ce erau Demento
rii era un soc aproape la fel de puternic ca si ntlnirea cu doi dintre ei pe alee.
? Sunteti... sunteti vrajitoare?
? Sunt o Non, si Mundungus o stie foarte bine, asa ca nu stiu cum naiba as fi pu
tut sa te ajut sa te lupti cu Dementorii? Te-a lasat complet descoperit, cnd eu l a
vertizasem...
? Am fost urmarit de tipul asta, Mundungus? Stati putin... el a fost! A Disparut
din fata casei mele!
? Da, da, da, nsa din fericire l plasasem pe Mr. Tibbles sub o masina pentru orice
siguranta, iar Mr. Tibbles a venit si m-a prevenit, dar cnd am ajuns la tine aca
sa plecasesi ? si acum ? ah, ce-o sa spuna Dumbledore? Tu! urla ea la Dudley, nca
ntins pe asfalt. Ridica-ti fundul gras de pe jos, repede!
? l stiti pe Dumbledore? zise Harry, uitndu-se la ea cu ochii mari.
? Sigur ca l stiu pe Dumbledore, cine nu-l stie pe Dumbledore? Dar hai sa mergem
? n-o sa-ti fiu de nici un ajutor daca se ntorc, n viata mea nu am transfigurat ni
ci macar un pliculet de ceai!
Se apleca, apuca unul dintre bratele masive ale lui Dudley cu minile ei uscate si
trase.

? Ridica-te, fiinta inutila, ridica-te!

nsa Dudley ori nu putea, ori nu vroia sa se miste. Ramase pe jos, tremurnd, cu chip
ul ntunecat si cu maxilarele nclestate.
? l ridic eu.
Harry l prinse pe Dudley de brat si ncerca din rasputeri.
Facnd un efort colosal, reusi sa-l puna pe picioare. Dudley parea sa fie pe punct
ul de-a lesina. Ochii mici i se roteau n orbite si chipul i era plin de broboane de
sudoare; n momentul n care Harry i dadu drumul, se clatina ntr-un mod riscant.
? Grabeste-te! zise doamna Figg isterizata.
Harry si puse unul dintre bratele mari ale lui Dudley pe dupa umeri si l tr spre str
ada, aplecndu-se putin sub greutate. Doamna Figg mergea clatinndu-se n fata lor, uitnd
u-se nelinistita dupa colt.
? Tine-ti bagheta scoasa, i spuse ea lui Harry cnd ajunsera pe Calea Wisteria. Las
a naibii Statutul de Tainuire, oricum o sa platim cu vrf si-ndesat, asa ca hai sa
profitam. Ca tot vorbea lumea despre Decretul de Restrictie Rezonabila a Vrajitor
ilor Minori... exact de asta i era frica lui Dumbledore.
? Ce e acolo, n capatul strazii? Ah, este doar Mr. Prentice... nu ascunde bagheta,
baiete, nu ti-am zis ca nu ti sunt de nici un ajutor?
Nu era usor sa tii bine o bagheta si sa l si cari pe Dudley n acelasi timp. Harry i
dadu grabit un ghiont n coaste varului sau, nsa Dudley parea sa fi pierdut orice
dorinta de miscare independenta. Era inert pe umerii lui Harry, cu picioarele mar
i trsindu-se pe pamnt.
? Doamna Figg, de ce nu mi-ati spus ca sunteti o Non? ntreba Harry, gfind din cauza
efortului si a miscarii. De cte ori am venit la dumneavoastra acasa ? de ce nu at
i spus nimic?
? Ordinele lui Dumbledore. Trebuia sa veghez asupra ta, dar sa nu zic nimic, era
i prea mic. mi pare rau ca a fost att de rau la mine, Harry, dar sotii Dursley nu
te-ar fi lasat niciodata sa vii, daca ar fi crezut ca ti face placere. Sa stii ca
nu mi-a fost usor... dar pe cuvntul meu de onoare, zise ea tragic, frngndu-si iar
minile, cnd o sa auda Dumbledore de toate astea ? cum a putut sa plece Mundungus,
ar fi trebuit sa fie la post pna la miezul noptii ? unde este? Cum o sa-i spun lui
Dumbledore ce s-a ntmplat? Nu pot sa Apar.
? Am o bufnita, pot sa v-o mprumut gemu Harry, ntrebndu-se daca i se va rupe sira sp
inarii sub greutatea lui Dudley.
? Harry, nu ntelegi! Dumbledore va trebui sa actioneze ct mai repede, Ministerul a
re propriile metode de a detecta vrajitoriile minorilor, probabil ca stie deja, a
sculta-ma pe mine.
? nsa tocmai scapam de Dementori, am fost nevoit sa folosesc magia ? or sa fie mai
ngrijorati din cauza motivului pentru care pluteau Dementorii pe lnga Calea Wister
ia, nu-i asa?
? Vai, dragul meu, mi-as dori sa fie asa, nsa ma tem ca... MUNDUNGUS FLETCHER, O
SA TE OMOR!
Se auzi un poc puternic si aerul se umplu de un miros pregnant de bautura ameste
cat cu tutun statut, cnd, chiar n fata lor, se materializa un om ndesat, nebarbieri
t, ntr-un pardesiu zdrentaros. Avea picioarele scurte, cracanate, parul lung, rosc
at deschis si ciufulit si, niste ochi injectati si umflati, care i dadeau expresi
a trista a unui basset. De asemenea, tinea strns o legatura argintie de care Harry
si dadu seama imediat ca era o Pelerina Invizibila.
? Ce-i, Figgy? zise el, uitndu-se cu ochii mari de la doamna Figg la Harry si apoi
la Dudley. Cum a ramas cu lucratu' sub acoperire?
? ti arat eu acoperire! urla doamna Figg. Dementori, hot viclean, perfid si bun d
e nimic ce esti!
? Dementori? repeta Mundungus ngrozit. Dementori, aici?
? Da, aici, gramada de doi lei de gainat de liliac, aici! striga doamna Figg. De
mentori care-l ataca pe baiat n timpul pazei tale!
? Sa ma ia naiba, zise Mundungus sfrsit, uitndu-se de la doamna Figg la Harry si na
poi. Sa ma ia naiba, eu...
? Si tu erai pe drumuri cumparnd ceaune furate! Nu ti-am zis sa nu te duci? Nu ti
-am zis?
? Eu... pai, eu...

Mundungus nu parea sa se simta deloc la locul lui.

? Sa vezi, a... a fost o ocazie de afaceri foarte buna... Doamna Figg ridica mna
de care-i atrna plasa de sfoara si l pocni cu ea pe Mundungus peste fata si gt; jud
ecnd dupa zgomotul metalic pe care l facuse, era plina de cutii cu mncare pentru pi
sici.
? Au! Lasa-ma-n pace! Lasa-ma-n pace, cotoroanta nebuna! Cineva trebuie sa-i spun
a lui Dumbledore!
? Da... cineva... trebuie! urla doamna Figg, dnd cu plasa cu mncare pentru pisici n
fiecare particica din Mundungus pe care o putea nimeri. Si ? ar ? fi ? bine ? s
a ? fii ? tu ? si ? sa-i ? spui ? si ? de ? ce ? nu ? ai ? fost ? acolo ? sa ? l
? ajuti!
? Nu-ti pierde firea si fileul! zise Mundungus, cu minile pe cap si ferindu-se. O
sa-i spun, o sa-i spun!
Si, cu un alt poc rasunator, se facu nevazut.
? Sper sa-l omoare Dumbledore! zise doamna Figg mnioasa. Acum, hai sa mergem, Harr
y, ce mai astepti?
Harry se hotar sa nu si piarda ce i ramasese din rasuflare, evidentiind ca abia pute
a sa mai mearga sub gabaritul lui Dudley. Trase de Dudley, care era semiconstien
t si se mpletici nainte.
? Te duc pna la usa, zise doamna Figg, cnd ajunsera pe Aleea Boschetelor. Pentru o
rice eventualitate, n caz ca mai sunt altii prin jur... ah, pe onoarea mea, ce ca
tastrofa... si a trebuit sa lupti tu nsuti cu ei... iar Dumbledore a zis sa nu te
lasam sa faci vraji cu orice pret... ei bine, presupun ca nu mai are sens sa pln
gem dupa potiunea varsata... nsa acum pisica a ajuns paznic la soricei.
? Deci, gfi Harry, Dumbledore... a pus... sa fiu urmarit?
? Sigur ca da, zise doamna Figg grabita. Te asteptai sa te lase sa umbli de unul
singur, dupa ce s-a ntmplat n iunie?
Dumnezeule mare, baiete, mi-au spus ca esti inteligent... da... intra si rami aco
lo, zise ea, cnd ajunsera la numarul patru. Cred ca cineva va lua legatura cu tin
e ct de curnd.
? Ce-o sa faceti? ntreba Harry repede.
? Ma duc direct acasa, zise doamna Figg, uitndu-se de-a lungul strazii ntunecate s
i tremurnd. Trebuie sa astept alte indicatii. Tu sa stai n casa. Noapte buna.
? Stati putin, nu plecati nca! Vreau sa stiu...
nsa doamna Figg plecase deja cu pasii ei mari, cu papucii de stofa ecosez clampan
ind, cu plasa de sfoara zanganind.
? Stati! striga Harry dupa ea.
Avea un milion de ntrebari pentru oricine care avea legatura cu Dumbledore; nsa n ct
eva clipe doamna Figg fu nghitita de ntuneric. ncruntndu-se, Harry l mai arunca pe Dud
ley si si croi drum ncet, anevoie pe aleea din gradina casei de la numarul 4.
Lumina de pe hol era aprinsa. Harry si baga bagheta napoi n tivul din talia blugilo
r, suna la usa si privi cum silueta matusii Petunia deveni din ce n ce mai mare, d
istorsionata ntr-un mod ciudat de geamul neregulat al usii de la intrare.
? Diddy! Era si cazul, s-a facut cam... cam... Diddy, ce s-a ntmplat?
Harry se uita piezis la Dudley si iesi la tnc de sub bratul sau. Dudley se clatin
a pe loc pentru o clipa, cu chipul verde pal... apoi deschise gura si vomita pe
tot covorasul din fata usii.
? DIDDY! Diddy, ce e cu tine? Vernon? VERNON!
Unchiul lui Harry veni n graba din sufragerie, cu mustata de morsa vnturndu-se ntr-o
parte si n alta, asa cum se ntmpla de fiecare data cnd era nelinistit. Se duse grabit
sa o ajute pe matusa Petunia sa l treaca pragul pe Dudley, care avea genunchii nmu
iati, evitnd n acelasi timp sa calce n locul unde varsase.
? Este bolnav, Vernon!
? Ce e, fiule? Ce s-a ntmplat? Ti-a dat doamna Polkiss ceva din import la ceai?
? De ce esti plin de praf, dragul meu? Ai stat pe jos?
? Stai asa ? doar n-ai fost atacat de hoti, nu-i asa , fiule? Matusa Petunia tip
a.
? Suna la politie, Vernon! Suna la politie! Diddy, dragutul meu, vorbeste cu mami
ca! Ce ti-au facut?
n toata nebunia, nimeni nu parea sa-l fi observat pe Harry, ceea ce era perfect d

in punctul lui de vedere. Reusi sa se strecoare nauntru chiar nainte ca unchiul Ve

rnon sa trnteasca usa si, n timp ce sotii Dursley si urneau cortegiul zgomotos din h
ol spre bucatarie, Harry se duse spre scari cu grija si fara sa scoata nici un s
unet.
? Cine ti-a facut asta, fiule? Da-ne niste nume. i prindem noi, nu-ti face griji.
? Sst! ncearca sa spuna ceva, Vernon! Ce e, Diddy? Spune-i lui mamica!
Piciorul lui Harry era pe ultima treapta de jos cnd Dudley si recapata glasul.
? El.
Harry nlemni, cu piciorul pe treapta, si cu chipul schimonosit, pregatit pentru ex
plozie.
? BAIETE! VINO AICI!
Cu un sentiment de groaza amestecata cu furie, Harry si ridica ncet piciorul de pe
scara si se ntoarse ca sa-i urmeze pe sotii Dursley.
Bucataria impecabil de curata avea o ciudata stralucire ireala dupa ntunericul de
afara. Matusa Petunia l aseza pe Dudley pe un scaun; era nca foarte verde si avea a
spectul unei moluste. Unchiul Vernon statea n fata uscatorului de vase, uitndu-se
urt la Harry cu ochii sai mici, ntredeschisi.
? Ce i-ai facut fiului meu? zise el cu un mormait amenintator.
? Nimic, zise Harry, stiind foarte bine ca unchiul Vernon nu avea sa-l creada.
? Ce ti-a facut, Diddy? spuse matusa Petunia pe un ton vibrant, curatnd acum hain
a de piele a lui Dudley. A fost... a fost stii-tu-ce, dragule? A folosit... ches
tia aia a lui?
ncet, tremurnd, Dudley dadu din cap.
? Nu este adevarat! zise Harry hotart, n timp ce matusa Petunia scoase un vaiet si
unchiul Vernon ridica pumnii. Nu i-am facut nimic, nu am fost eu, a fost...
Dar chiar n acel moment, o striga intra n zbor pe fereastra de la bucatarie. Ratnd d
e putin crestetul unchiului Vernon, traversa bucataria, dadu drumul la picioarele
lui Harry unui plic mare de pergament pe care l ducea n cioc, se ntoarse cu gratie
, cu vrfurile aripilor abia atingnd partea de sus a frigiderului, si apoi iesi rap
id afara si dincolo de gradina.
? BUFNITE! urla unchiul Vernon, cu mult solicitata vena de la tmpla zvcnindu-i a mn
ie, n timp ce trnti fereastra de la bucatarie. IAR BUFNITE! N CASA MEA NU O SA MAI
FIE NICI O BUFNITA!
nsa Harry deschidea deja plicul si scotea scrisoarea dinauntru, cu inima batndu-i u
ndeva n zona marului lui Adam.
Draga domnule Potter,
Am primit informatii conform carora ati facut Vraja Patronus la ora noua si doua
zeci si trei de minute seara, ntr-o zona locuita de ncuiati si n prezenta unui ncuia
t.
Gravitatea acestei ncalcari a Decretului de Restrictie Rezonabila a Vrajitorilor M
inori a rezultat prin exmatricularea dvs. din Scoala Hogwarts de Farmece si Vraj
itorii. Ctiva reprezentanti ai Ministerului vor sosi n curnd la domiciliul dvs. pen
tru a va distruge bagheta.
Avnd n vedere ca ati primit deja un avertisment oficial pentru o ncalcare precedenta
conform Articolului 13 al Confederatiei Statutului de Tainuire al Vrajitorilor,
va anuntam cu regret ca va e solicitata prezenta la o audiere disciplinara n fat
a Ministerului Magiei la ora 9 a.m. pe doisprezece august.
Cu speranta ca sunteti bine,
A dvs., Mafalda Hopkirk
Oficiul de Folosire Neregulamentara a Magiei
Ministerul Magiei
Harry citi scrisoarea de doua ori. Era ntr-o mica masura constient ca unchiul Ver
non si matusa Petunia vorbeau. n mintea sa totul era nghetat si amortit. Un singur
fapt i patrunsese n gnduri ca o sageata paralizanta. Fusese exmatriculat de la Hogwa
rts. Totul se terminase. Nu avea sa se mai ntoarca niciodata acolo.
Ridica privirea catre sotii Dursley. Unchiul Vernon avea fata vnata, urlnd, cu pum

nii nca n aer; matusa Petunia avea bratele n jurul lui Dudley, care vomita din nou.
Creierul temporar stupefiat al lui Harry parea sa se trezeasca. Ctiva reprezentant
i ai Ministerului vor sosi n curnd la domiciliul dvs pentru a va distruge bagheta.
Nu exista dect o cale. Trebuia sa fuga ? acum. Unde avea sa se duca, Harry nu st
ia, nsa era sigur de un singur lucru: la Hogwarts sau n afara sa, avea nevoie de b
agheta. ntr-o stare aproape ca de vis, si scoase bagheta si se ntoarse sa plece din
bucatarie.
? Unde crezi ca te duci? striga unchiul Vernon.
Cnd Harry nu raspunse, se arunca de partea cealalta a mesei ca sa blocheze iesire
a spre hol.
? N-am terminat cu tine, baiete!
? Da-te la o parte, zise Harry ncet.
? O sa stai aici si o sa-mi explici cum a facut fiul meu de a...
? Daca nu te dai la o parte, o sa te blestem, zise Harry, ridicnd bagheta.
? Nu poti sa ma pacalesti iar! se rasti unchiul Vernon. Stiu ca nu ai voie sa o
folosesti n afara balamucului aluia pe care l numesti scoala!
? Am fost dat afara din balamuc, zise Harry. Asa ca pot sa fac orice vreau. Ai t
rei secunde. Unu... doi...
Un BANG rasunator umplu bucataria. Matusa Petunia tipa, iar unchiul Vernon urla
si se feri, fiindca pentru a treia oara n acea seara Harry cauta sursa unei tulbu
rari pe care nu o generase el. O localiza imediat: o bufnita de hambar derutata
si cu un aspect ravasit statea afara pe pervazul de la bucatarie, dupa ce tocmai
se lovise de fereastra nchisa.
Ignornd strigatul disperat ? "BUFNITE!" ? al unchiului Vernon, Harry traversa cam
era n fuga si deschise fereastra cu putere. Bufnita ntinse un picior de care era l
egat un mic sul de pergament, si aranja penele si zbura n clipa n care Harry lua sc
risoarea. Cu minile tremurnde, Harry desfasura cel de-al doilea mesaj, care era scr
is n mare graba si nengrijit cu cerneala neagra.
Harry,
Dumbledore tocmai a sosit la Minister si ncearca sa lamureasca totul. NU PLECA DIN
CASA UNCHIULUI SI MATUSII TALE. NU MAI FACE VRAJI. NU TI PREDA BAGHETA.
Arthur Weasley
Dumbledore ncerca sa lamureasca totul... ce nsemna asta? Cta putere avea Dumbledore
ca sa fie mai presus de Ministerul Magiei? Atunci, exista o sansa sa poata sa fi
e acceptat din nou la Hogwarts? n pieptul lui Harry ncolti o samnta firava de spera
nta, sufocata aproape imediat de panica ? cum putea sa refuze sa si predea baghet
a fara sa faca vraji? Avea sa fie nevoit sa se dueleze cu reprezentantii Ministe
rului si, daca facea asta, avea noroc n cazul n care scapa de Azkaban, daramite cu a
tt mai mult de exmatriculare.
Rotitele mintii i se nvrteau nencetat... ar fi putut sa fuga si sa riste sa fie pri
ns de Minister, sau sa stea locului si sa-i astepte sa-l gaseasca acolo. Era mul
t mai ispitit de prima varianta, nsa stia ca domnul Weasley i vroia binele... si pna
la urma, Dumbledore rezolvase lucruri si mai grave dect asta.
? Bine, zise Harry. M-am razgndit, ramn.
Se aseza furtunos la masa n fata lui Dudley si a matusii Petunia. Familia Dursley
parea nemultumita de razgndirea sa subita. Matusa Petunia se uita disperata la u
nchiul Vernon. Vena de pe tmpla lui purpurie zvcnea mai rau ca niciodata.
? De la cine sunt bufnitele astea afurisite? mormai el.
? Prima a fost de la Ministerul Magiei, ca sa-mi anunte exmatricularea, zise Har
ry calm.
si ciulise urechile ca sa capteze orice sunet de afara, n cazul n care se apropiau r
eprezentantii Ministerului, si era mai usor si mai fara zgomot sa raspunda la ntr
ebarile unchiului Vernon dect sa nceapa acesta sa urle si racneasca.
? A doua a fost de la tatal prietenului meu, Ron, care lucreaza la Minister.
? Ministerul Magiei? striga unchiul Vernon. Oameni ca voi n Guvern? Ah, asta expl
ica totul, nici nu ma mir ca se duce tara de rpa.

Vaznd ca Harry nu raspundea, unchiul Vernon se uita urt la el, si apoi racni:
? Si de ce ai fost exmatriculat?
? Pentru ca am facut vraji.
? AHA! striga unchiul Vernon, dnd cu pumnul n partea de sus a frigiderului care se
deschise brusc, iar mai multe dintre snack-urile fara grasimi ale lui Dudley se
rasturnara si se mprastiara pe jos. Deci, recunosti! Ce i-ai facut lui Dudley?
? Nimic, spuse Harry, mai putin calm dect nainte. Nu eu am fost cel...
? Ba da, murmura Dudley pe neasteptate, iar unchiul Vernon si matusa Petunia i fac
ura imediat semn lui Harry sa taca, n timp ce amndoi se aplecara mult deasupra lui
Dudley.
? Continua, fiule, zise unchiul Vernon, ce a facut?
? Spune-ne, dragul meu, sopti matusa Petunia.
? A ndreptat bagheta spre mine, bigui Dudley.
? Da, asa este, dar nu am folosit-o, protesta Harry suparat.
? TACI! tunara unchiul Vernon si matusa Petunia la unison.
? Continua, fiule, repeta unchiul Vernon, cu mustata frematndu-i de mnie.
? S-a ntunecat totul, zise Dudley ragusit, tremurnd. Totul n ntuneric. Si atunci am
a-auzit... chestii. n m-mintea mea.
Unchiul Vernon si matusa Petunia schimbara niste priviri de groaza absoluta. Dac
a lucrul care le displacea cel mai mult pe lume era magia ? urmata ndeaproape de
vecinii care i depaseau la ncalcarea interdictiei de a folosi furtunurile ? oamenii
care auzeau voci erau, cu siguranta, printre primele zece. Era evident: credeau
ca Dudley si pierdea simtul ratiunii.
? Ce fel de chestii ai auzit, Pocut? murmura matusa Petunia, foarte palida si cu
lacrimi n ochi.
nsa Dudley nu parea sa fie n stare sa spuna. Se cutremura iar, dadu din capul sau m
are si blond si, n ciuda senzatiei de frica paralizanta care l cuprinsese pe Harry
de cnd venise prima bufnita, acesta simti o anumita curiozitate. Dementorii faceau
ca o persoana sa retraiasca cele mai nefericite momente din viata. Oare ce fuse
se fortat sa auda Dudley cel rasfatat, razgiat si bataus?
? Cum de ai cazut, fiule? zise unchiul Vernon, pe un ton neobisnuit de linistit,
genul de ton pe care l-ar fi adoptat lnga patul unui om foarte bolnav.
? M-am -mpiedicat, zise Dudley tremurat. Si apoi...
Facu un semn catre pieptul sau masiv. Harry ntelese.
Dudley si amintea de frigul cleios care ti umplea plamnii, n timp ti erau absorbite s
peranta si fericirea.
? ngrozitor, murmura Dudley. Frig. Foarte frig.
? Bine, zise unchiul Vernon, cu o voce de un calm fortat, n timp ce matusa Petuni
a puse o mna nelinistita pe fruntea lui Dudley ca sa-i verifice temperatura. Ce sa ntmplat dupa aceea, Dudders?
? Simtit... simtit... simtit... ca si cnd... ca si cnd...
? Ca si cnd nu vei mai fi niciodata fericit, umplu Harry golul cu o voce neutra.
? Da, sopti Dudley, nca tremurnd.
? Asa deci! zise unchiul Vernon, cu glasul impunator revenindu-i la volumul maxim
, n timp ce se ridica. Ai aruncat cine stie ce vraja asupra fiului meu ca sa auda
voci si sa creada ca este ? condamnat la nefericire sau ceva de genul asta, nui asa?
? De cte ori trebuie sa va spun? zise Harry, furia si glasul urcndu-i deopotriva.
Nu am fost eu de vina! Ci doi Dementori!
? Doi ? ce e dracia asta?
? De ? men ? tori, spuse Harry ncet si clar. Doi.
? Si ce naiba sunt Dementorii?
? Pazesc nchisoarea vrajitorilor, Azkaban, zise matusa Petunia.
Aceste vorbe fura urmate de doua secunde de liniste apasatoare, nainte ca matusa
Petunia sa si puna mna peste gura, de parca i-ar fi scapat o njuratura dezgustatoare
. Unchiul Vernon se holba la ea.
Creierul lui Harry fu prins ntr-un vrtej. Cu doamna Figg era cum era ? dar matusa
Petunia?
? De unde ai stiut asta? o ntreba el uluit.
Matusa Petunia parea destul de ngrozita de ea nsasi. i arunca unchiului Vernon o pr

ivire speriata, parca cerndu-si scuze, apoi si dadu mna ncet la o parte, aratndu-si d
intii de cal.
? L-am auzit ? pe baiatul acela ngrozitor ? cnd i vorbea ei despre acestia ? acum ct
iva ani, zise ea nelinistita.
? Daca te referi la mama si la tatal meu, de ce nu le spui pe nume? zise Harry t
are, nsa matusa Petunia l ignora, parnd teribil de tulburata.
Harry era nmarmurit. Cu exceptia unei iesiri necontrolate cu ani n urma, cnd matusa
Petunia strigase ca mama lui Harry fusese o ciudatenie, nu o mai auzise nicioda
ta vorbind de sora ei. Era uimit ca si amintise dupa atta timp aceasta frntura de i
nformatie despre lumea magica, cnd de obicei si mobiliza toata energia ca sa preti
nda ca nu exista.
Unchiul Vernon deschise gura, o nchise la loc, o mai deschise o data, o nchise iar
, parnd sa se straduiasca sa si aduca aminte cum se vorbeste, dupa care o deschise
pentru a treia oara si murmura:
? Deci ? deci... chiar... hm... chiar... hm... chiar exista, nu... hm... Demento
- cum le-o spune?
Matusa Petunia dadu din cap.
Unchiul Vernon se uita la matusa Petunia apoi la Dudley si la Harry, ca si cnd ar
fi sperat ca cineva va striga "Pacaleala de 1 aprilie!" Cnd nu o facu nimeni, des
chise iar gura.
nsa fu crutat de efortul de a gasi alte cuvinte, de sosirea unei a treia bufnite n
seara aceea. Aceasta intra direct pe fereastra nca deschisa, ca o ghiulea cu pen
e, si ateriza cu zgomot pe masa din bucatarie, facndu-i pe cei trei membri ai fam
iliei Dursley sa tresara de frica. Harry nsfaca din ciocul bufnitei un al doilea p
lic care parea oficial si l deschise, n timp ce bufnita disparu napoi n noapte.
? S-a terminat cu bufnitele, mormai unchiul Vernon turbat, repezindu-se la fereas
tra si trntind-o iar.
Draga domnule Potter,
n continuarea scrisorii noastre de acum aproximativ douazeci de minute, Ministerul
Magiei a revizuit decizia de a va distruge bagheta. Puteti sa va pastrati baghet
a pna la audierea disciplinara de pe doisprezece august, data la care va fi luata
o hotarre oficiala.
n urma unor ntrevederi cu Directorul Scolii Hogwarts de Farmece si Vrajitorii, Min
isterul a fost de acord cu deciderea asupra exmatricularii la aceeasi data. Prin
urmare, ar trebui sa va considerati suspendat din cadrul scolii pna la alte inve
stigatii.
Cele mai bune urari,
A dvs.,
Mafalda Hopkirk
Oficiul de Folosire Neregulamentara a Magiei
Ministerul Magiei
Harry citi aceasta scrisoare de trei ori n succesiune rapida. Nodul groaznic din p
iept se slabi putin, fiindca aflase usurat ca nca nu era exmatriculat definitiv,
desi temerile nu i se risipisera ctusi de putin. Totul parea sa depinda de audiere
a sa de pe doisprezece august.
? Ei, bine? zise unchiul Vernon, reamintindu-i lui Harry unde era. Acum ce mai e
? Te-au condamnat? La voi exista condamnarea la moarte? adauga el, cu o urma de
speranta.
? Trebuie sa ma duc la o audiere, zise Harry.
? Si or sa te condamne acolo?
? Presupun ca da.
? Atunci, nu o sa pierd speranta, spuse unchiul Vernon rautacios.
? Pai, asta ar fi tot, zise Harry, ridicndu-se.
si dorea cu disperare sa fie singur, sa se gndeasca, poate sa le trimita scrisori
lui Ron, Hermione si Sirius.
? NU, N-AR FI! racni unchiul Vernon. ASAZA-TE LA LOC!

? Acum ce mai este? zise Harry nerabdator.

? DUDLEY! tuna unchiul Vernon. Vreau sa stiu exact ce s-a ntmplat cu fiul meu!
? BINE! striga Harry, pierzndu-si cumpatul si facnd sa tsneasca scntei rosii si auri
i din vrful baghetei sale, pe care nca o tinea strns n mna.
Toti cei trei membri ai familiei Dursley tresarira, parnd ngroziti.
? Dudley si cu mine eram n gangul dintre Aleea Magnoliei si Calea Wisteria, zise H
arry, vorbind repede si straduindu-se sa ramna calm. Dudley s-a gndit s-o faca pe d
esteptul cu mine, iar eu am scos bagheta, dar nu am folosit-o. Cnd au aparut doi
Dementori...
? Dar CE sunt Dementoizii? ntreba unchiul Vernon mnios. CE fac?
? Ti-am spus ? absorb toata fericirea din tine, spuse Harry, si daca au ocazia,
te saruta...
? Te saruta? zise unchiul Vernon, cu ochii iesindu-i putin din orbite. Te saruta
?
? Asa se spune cnd ti aspira sufletul pe gura.
Matusa Petunia scoase un tipat slab.
? Sufletul lui? Nu l-au luat ? nca mai are...
l apuca pe Dudley de umeri si l scutura, de parca ar fi verificat daca putea sa i au
da sufletul zanganind nauntrul sau.
? Sigur ca nu i-au luat sufletul, v-ati fi dat seama daca ar facut-o, zise Harry
exasperat.
? Te-ai luptat cu ei, nu-i asa, fiule? zise unchiul Vernon tare, aratnd ca un om
care se chinuia sa aduca conversatia la un nivel pe care l ntelegea. Le-ai aratat
bine cunoscutele miscari, nu?
? Unui Dementor nu poti sa-i arati bine cunoscutele miscari, spuse Harry printre
dintii nclestati.
? Atunci, de ce el e bine? izbucni unchiul Vernon. De ce nu e golit?
? Pentru ca am folosit Vraja...
ZVUM. Cu un zanganit, un vnturat de aripi si un norisor de praf, o a patra bufnita
aparu alunecnd pe semineul din bucatarie.
? PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! tuna unchiul Vernon, smulgndu-si smocuri mari din m
ustata, ceva ce nu fusese adus n situatia de a face de mult timp. SA NU MAI VAD B
UFNITE AICI, NU O SA ACCEPT ASA CEVA, ASCULTA-MA BINE!
nsa Harry lua deja un sul de pergament de la piciorul bufnitei. Era att de convins
ca aceasta scrisoare trebuia sa fie de la Dumbledore, explicnd totul ? Dementori
i, doamna Figg, ce avea de gnd Ministerul, cum el, Dumbledore, intentiona sa clari
fice totul. nsa pentru prima data n viata lui fu dezamagit sa vada scrisul lui Sir
ius. Ignornd discursul nentrerupt al unchiului Vernon despre bufnite, si cu ochii nt
redeschisi din cauza unui al doilea nor de praf, iscat cnd cea mai recenta bufnit
a pleca, zburnd napoi pe horn, Harry citi mesajul de la Sirius.
Arthur tocmai mi-a spus ce s-a ntmplat. Orice ai face, nu mai iesi din casa.
Harry gasi ca era un raspuns att de nepotrivit pentru tot ce se ntmplase n seara ace
ea, nct ntoarse foaia de pergament pe verso, cautnd restul scrisorii, nsa nu mai exist
a nimic n plus.
Si acum, iar era pe cale sa si piarda rabdarea. Chiar nu avea de gnd sa-i spuna ni
meni "bravo" pentru felul cum se luptase cu cei doi Dementori de unul singur? Si
domnul Weasley, si Sirius se purtau de parca ar fi fost neascultator si amnau mu
strarile pentru cnd si vor fi dat seama care erau pagubele.
? ... un flfit, vreau sa spun, o flota de bufnite intrnd si iesind n si din casa mea
. Nu o sa permit asa ceva, baiete, nu o sa...
? Nu pot sa mpiedic bufnitele sa vina, izbucni Harry, mototolind n pumn scrisoarea
de la Sirius.
? Vreau sa aud adevarul despre ce s-a ntmplat n seara asta! racni unchiul Vernon. D
aca Dementii sunt cei care i-au facut rau lui Dudley, cum de-ai fost exmatricula
t? Ai facut stii-tu-ce, ai recunoscut-o!
Harry trase aer n piept, ca sa se linisteasca. ncepea sa-l doara din nou capul. si
dorea mai mult dect orice altceva sa plece din bucatarie, departe de familia Durs
ley.

? Am facut Vraja Patronus ca sa scap de Dementori, spuse el, chinuindu-se sa ramn

a calm. Este singurul lucru care functioneaza mpotriva lor.
? Dar ce faceau Dementoizii n Little Whinging? zise unchiul Vernon pe un ton exas
perat.
? Nu am cum sa stiu, zise Harry obosit. Habar n-am. Acum durerea de cap i zvcnea n
jurul arsurii n forma de fulger. Furia i se risipea. Se simtea lipsit de forte, e
xtenuat. Membrii familiei Dursley se uitau cu totii la el.
? Din cauza ta, zise unchiul Vernon cu putere. Are legatura cu tine, baiete, o st
iu. Altfel de ce ar veni aici? De ce ar ajunge n gangul acela? Trebuie sa fii sin
gurul... singurul...
Evident, nu era n stare sa pronunte cuvntul "vrajitor".
? Singurul stii-tu-ce pe o raza de ctiva kilometri buni.
? Nu stiu de ce au ajuns aici.
nsa dupa cuvintele unchiului Vernon, creierul extenuat al lui Harry se puse din n
ou n functiune. De ce venisera Dementorii n Little Whinging? Cum putea sa fie o co
incidenta faptul ca aparusera n gangul unde era Harry? Fusesera trimisi de cineva?
Oare Ministerul Magiei pierduse controlul asupra Dementorilor? Oare parasisera A
zkabanul si i se alaturasera lui Cap-de-Mort, dupa cum prezisese Dumbledore ca v
or face?
? Demembrii astia pazesc o nchisoare de ciudati? ntreba unchiul Vernon, croindu-si
drum n urma gndurilor lui Harry.
? Da, zise Harry.
Daca nu l-ar mai durea capul, daca ar putea sa iasa din bucatarie, sa se duca n c
amera sa ntunecata si sa se gndeasca...
? Oho! Veneau sa te aresteze! spuse unchiul Vernon, cu aerul triumfator al unui
om care ajunsese la o concluzie de necontestat. Asta e, nu-i asa, baiete? Esti u
n fugar n fata legii!
? Binenteles ca nu sunt, zise Harry, clatinnd din cap, de parca ar fi ncercat sa al
unge o musca, si avnd mintea ravasita.
? Atunci de ce?
? Probabil ca i-a trimis el, zise Harry ncet, mai mult lui nsusi dect unchiului Ver
non.
? Poftim? Cine i-a fi trimis?
? Lordul Cap-de-Mort, zise Harry.
Constientiza vag ce ciudat era ca familia Dursley, care tresarea, se strmba si se
ngrozea cnd auzea cuvinte ca "vrajitor", "magie" sau "bagheta", putea sa auda num
ele celui mai rau vrajitor din toate timpurile fara sa clipeasca.
? Lordul ? stai asa, zise unchiul Vernon, cu fata schimonosita, ochii sai ca de p
orc fiind cuprinsi de o privire de ntelegere iluminatoare. Am auzit numele asta...
el a fost cel care...
? Mi-a ucis parintii, da, spuse Harry ncet.
? nsa a disparut, zise unchiul Vernon nerabdator, fara sa lase ctusi de putin impr
esia ca uciderea parintilor lui Harry ar fi putut sa fie un subiect dureros. Asa
a zis galiganul ala. A disparut.
? S-a ntors, zise Harry cu greutate.
Era foarte ciudat sa stea acolo n bucataria curata ca o farmacie, lnga frigiderul s
uper performant si televizorul cu ecran panoramic, vorbind calm despre Lordul Ca
p-de-Mort cu unchiul Vernon. Sosirea Dementorilor n Little Whinging parea sa fi s
part marele zid invizibil care despartea lumea implacabil non-magica din Aleea B
oschetelor si lumea de dincolo. Cele doua vieti ale lui Harry fusesera cumva mplet
ite si totul se ntorsese cu susul n jos; familia Dursley cerea detalii despre lume
a magica si doamna Figg l cunostea pe Albus Dumbledore; Dementorii pluteau prin L
ittle Whinging si era posibil ca el nsusi sa nu se mai ntoarca niciodata la Hogwar
ts. l duru capul si mai tare.
? S-a ntors?! sopti matusa Petunia.
Se uita la Harry cum nu o mai facuse niciodata pna atunci. Si dintr-o data, pentr
u prima oara n viata lui, Harry si dadu seama cu adevarat ca matusa Petunia era so
ra mamei sale. Nu putea sa spuna de ce acest gnd l lovise cu atta forta tocmai n mom
entul acela. Tot ce stia era ca nu era singura persoana din camera care avea o i
dee despre ceea ce putea sa nsemne ntoarcerea Lordului Cap-de-Mort. Matusa Petunia

nu l mai privise n viata ei ca acum. Ochii ei mari si pali (att de diferiti de cei
ai surorii ei) nu erau ntredeschisi de neplacere sau suparare, ci erau mari si t
ematori. Fatada pe care o sustinuse matusa Petunia cu vehementa toata viata lui
? ca nu exist magie si nici o alta lume dect lumea n care traiau ea si unchiul Vern
on ? parea sa se fi naruit.
? Da, zise Harry, adresndu-i-se acum direct matusii Petunia. S-a ntors acum o luna
. L-am vazut.
Minile ei gasira sub haina de piele umerii masivi ai lui Dudley si i strnsera.
? Stai asa, zise unchiul Vernon, uitndu-se cnd la sotia sa, cnd la Harry, aparent u
imit si derutat de ntelegerea fara precedent care parea sa se fi nascut ntre ei. S
tai asa. Zici ca s-a ntors Lordul asta Cap-de-Mort.
? Da.
? Cel care ti-a omort parintii.
? Da.
? Si acum i trimite pe Dezmembrati dupa tine?
? Asa se pare, zise Harry.
? Am nteles, spuse unchiul Vernon, privind cnd chipul palid al sotiei sale, cnd pe
cel al lui Harry si aranjndu-si talia pantalonilor.
Parea sa se umfle, iar fata sa mare si vnata se ntindea sub ochii lui Harry.
? Ei bine, asta clarifica lucrurile, zise el, largindu-i-se partea din fata a cam
asii n timp ce se umfla. Baiete, poti sa pleci din aceasta casa!
? Poftim? spuse Harry.
? M-ai auzit ? AFARA! racni unchiul Vernon, si chiar si matusa Petunia si Dudley
tresarira. AFARA! AFARA! Ar fi trebuit sa fac asta cu ani n urma! Bufnite care v
in aici ca la hotel, prajituri care explodeaza, jumatate din sufragerie distrusa,
coada lui Dudley, Marge care plutea pe lnga tavan si acel Ford Anglia zburator ?
AFARA! AFARA! Att ti-a fost! Esti de domeniul trecutului! Nu o sa mai stai aici
daca te urmareste un ticnit, nu o sa-mi pui n pericol nevasta si fiul, nu o sa ad
uci necazuri asupra noastra. Daca o iei pe acelasi drum cu parintii tai, m-am sa
turat! AFARA!
Harry ramase tintuit locului. Scrisorile de la Minister, domnul Weasley si Sirius
erau toate strnse n mna sa stnga. Orice ai face, nu mai iesi din casa. NU PLECA DIN
CASA.
? Ai auzit ce am spus! zise unchiul Vernon, aplecndu-se acum catre el, cu chipul
sau mare si vnat apropiindu-se att de tare de cel al lui Harry, nct acesta i simti re
almente stropii de saliva pe fata. La drum! Acum o ora erai foarte grabit sa te
duci! Sunt chiar n urma ta! Iesi, si sa nu mai faci niciodata umbra pragului nost
ru! Habar nu am de ce te-am tinut pna acum, Marge avea dreptate, ar fi trebuit sa
ajungi la orfelinat. Am fost prea sensibili si ne-am facut rau cu mna noastra, a
m crezut ca o sa putem sa scoatem ceva din tine, am crezut ca o sa putem sa te f
acem normal, dar ai fost putred de la nceput si m-am saturat de bufnite!
A cincea bufnita veni pe horn cu o viteza att de mare, nct de fapt lovi podeaua nain
te sa si ia din nou zborul cu un ciripit rasunator. Harry ridica mna sa ia scrisoa
rea, care era ntr-un plic rosu, nsa bufnita trecu pe deasupra lui, zburnd direct la
matusa Petunia, care scoase un tipat si se feri, cu minile pe fata. Bufnita dadu
drumul plicului chiar n capul ei, se ntoarse si zbura direct napoi pe horn.
Harry se arunca n fata ca sa ridice scrisoarea, nsa matusa Petunia i-o lua nainte.
? Poti sa o deschizi daca vrei, zise Harry, nsa oricum o sa aud ce spune. Este o
Urlatoare.
? Da-i drumul, Petunia! racni unchiul Vernon. Nu o atinge, poate sa fie periculo
asa!
? mi este adresata, spuse matusa Petunia cu o voce tremurnda. mi este adresata, Vern
on, uita-te! Doamnei Petunia Dursley, Bucatarie, Numarul Patru, Aleea Boschetelo
r...
si recapata rasuflarea, ngrozita. Plicul rosu ncepuse sa scoata fum.
? Deschide-o! o ndemna Harry. Termina cu ea! O sa se ntmple oricum.
? Nu.
Mna matusii Petunia tremura. Se uita pierduta prin bucatarie, de parca ar fi caut
at o cale de scapare, nsa prea trziu ? plicul izbucni n flacari. Matusa Petunia tip
a si i dadu drumul.

Un glas groaznic umplu bucataria, rezonnd n spatiul nchis, iesind din scrisoarea n f
lacari de pe masa.
? Aminteste-ti de cea de dinainte, Petunia.
Matusa Petunia arata ca si cnd era sa lesine. Se prelinse pe scaunul de lnga Dudle
y, cu chipul n mini. Ramasitele plicului se transformara n cenusa.
? Ce e asta? zise ragusit unchiul Vernon. Ce ? eu, nu ? Petunia?
Matusa Petunia nu spuse nimic. Dudley se holba prosteste la mama sa, cu gura cas
cata. Tacerea se prelungea ngrozitor. Harry si urmarea matusa, complet uluit, durnd
u-l capul de parca urma sa explodeze.
? Petunia, draga mea! zise unchiul Vernon timid. Petunia? Ridica privirea si cap
ul. nca tremura. nghiti n sec.
? Baiatul ? baiatul va trebui sa ramna, Vernon, zise ea sfrsita.
? C-cum?
? Ramne, spuse ea.
Nu se uita la Harry. Se ridica iar n picioare.
? El... dar, Petunia...
? Daca l dam afara, or sa vorbeasca vecinii, zise ea.
si recapata rapid caracterul vioi si transant, desi era nca foarte palida.
? Vor pune ntrebari ciudate, vor dori sa afle unde s-a dus. O sa trebuiasca sa l t
inem n continuare.
Unchiul Vernon se dezumfla ca un cauciuc vechi.
? Dar, Petunia, draga mea...
Matusa Petunia l ignora. Se ntoarse spre Harry.
? Vei sta la tine n camera, zise ea. Nu vei parasi casa! Acum du-te la culcare.
Harry nu se misca.
? De la cine era Urlatoarea?
? Nu pune ntrebari, izbucni matusa Petunia.
? Sunteti n contact cu vrajitorii?
? Ti-am spus sa te duci la culcare!
? La ce se referea? Aminteste-ti de cine anume de dinainte?
? Du-te la culcare!
? Cum de... ?
? AI AUZIT CE A SPUS MATUSA TA, ACUM DU-TE LA CULCARE!
CAPITOLUL III
AVANGARDA
Tocmai am fost atacat de Dementori si as putea fi exmatriculat de la Hogwarts. Vr
eau sa stiu ce se ntmpla si cnd o sa plec de-aici.
Harry copie aceste cuvinte pe trei foi de pergament diferite n clipa n care ajunse
la biroul din camera sa ntunecoasa. Prima i-o adresa lui Sirius, a doua lui Ron
si a treia lui Hermione. Bufnita sa, Hedwig, era la vnatoare; colivia ei era goala
pe birou. Harry masura camera n lung si n lat asteptnd ntoarcerea pasarii, cu capul
crapndu-i de durere si cu creierul prea framntat, cu ochii usturndu-l si ntepndu-l de
oboseala. l durea spatele din cauza faptului ca l carase pe Dudley pna acasa, iar
cele doua cucuie, unde fusese lovit de fereastra si de Dudley, zvcneau dureros.
Merse ncolo si ncoace, macinat de furie si frustrare, scrsnind din dinti, strngnd din
pumni si aruncnd priviri mnioase catre cerul gol, presarat cu stele, de fiecare dat
a cnd trecea prin dreptul ferestrei. Dementorii trimisi dupa el, doamna Figg si Mun
dungus Fletcher urmarindu-i n taina, apoi suspendarea de la Hogwarts si nfatisarea
la Ministerul Magiei -si totusi, nimeni nu i spunea ce se ntmpla.
Si despre ce, despre ce fusese Urlatoarea aceea? A cui voce rasunase att de ngrozi
tor, de amenintator, n bucatarie?
De ce era tinut captiv acolo, fara vesti? De ce l tratau ca pe un pusti "Strica t
ot"? Nu mai face vraji, stai n casa...
Dadu cu piciorul n cufarul pentru scoala cnd trecu pe lnga el, nsa, departe de a-si p
otoli supararea, se simti si mai rau, fiindca acum trebuia sa suporte si durerea
acuta din degetul mare de la picior, pe lnga cea din restul corpului.
Exact cnd schiopata pe lnga fereastra, Hedwig intra n zbor cu un fluturat delicat d

e aripi, ca o mica fantoma.

? Era si timpul! se rasti Harry, cnd ea ateriza ncet pe colivia sa. Poti sa o pui
deoparte, am de lucru pentru tine!
Ochii mari, rotunzi, de chihlimbar ai lui Hedwig l privira cu repros de deasupra
broastei moarte din cioc.
? Vino aici, zise Harry, lund cele trei suluri mici de pergament si o sforicica d
e piele si legndu-le de piciorul ei cu solzi. Du-le direct la Sirius, Ron si Herm
ione si sa nu te ntorci fara raspunsuri lungi. Daca e nevoie, sa-i ciupesti pna sc
riu raspunsuri suficient de lungi. Ai nteles?
Hedwig scoase un strigat estompat, avnd nca broasca n cioc.
? Hai, du-te, spuse Harry.
Pleca imediat. n clipa urmatoare, Harry se arunca pe pat fara sa se dezbrace si s
e uita la tavanul ntunecat. Pe lnga faptul ca exista, acum se simtea vinovat ca fu
sese irascibil cu Hedwig; era singurul prieten pe care l avea n casa de la numarul
4, Aleea Boschetelor. nsa avea sa se revanseze fata de ea cnd avea sa se ntoarca,
aducndu-i raspunsurile de la Sirius, Ron si Hermione.
Sigur, urmau sa-i raspunda ct de curnd; doar nu puteau sa ignore un atac al Demento
rilor. Probabil ca urma sa se trezeasca dimineata urmatoare cu trei scrisori lun
gi pline de compasiune si planuri pentru plecarea sa imediata catre Vizuina. Si,
cu acest gnd linistitor, somnul cobor asupra sa, nabusind orice alt gnd.
*

nsa Hedwig nu se ntoarse n dimineata urmatoare. Harry petrecu ntreaga zi n camera sa,
iesind doar ca sa se duca la baie. De trei ori pe zi matusa Petunia i mpingea mnca
rea n camera prin usita de pisica pe care o instalase unchiul Vernon cu trei veri
n urma. De fiecare data cnd Harry o auzea apropiindu-se, ncerca sa o ntrebe de Urla
toare, nsa ar fi putut la fel de bine sa interogheze o clanta, judecnd dupa ce ras
punsuri primea. Altfel, familia Dursley se tinea ct se poate de departe de camera
lui. Harry nu gasea nici un motiv pentru a-si impune prezenta asupra lor; o alta
cearta nu ar fi avut nici un rezultat, n afara, poate, de faptul ca s-ar fi supa
rat att de tare, nct ar fi facut alte vraji interzise.
Asa continuara lucrurile timp de trei zile. Harry era cuprins de o energie febril
a, care l facea sa nu se poata apuca de nimic, timp n care se plimba prin camera, mn
ios pe toti pentru ca l lasau sa fiarba n toata nebunia aceea; ncerca de asemenea o
letargie att de profunda, nct putea sta ntins n pat cu orele, uitndu-se amortit n gol,
coplesit de groaza la gndul audierii de la Minister.
Daca aveau sa ia o decizie contra lui? Daca avea sa fie exmatriculat si bagheta a
vea sa-i fie rupta n doua? Ce avea sa faca, unde avea sa se duca? Nu putea sa se n
toarca sa traiasca tot timpul cu familia Dursley, nu acum, cnd cunoscuse cealalta
lume, cea n care i era locul cu adevarat. Oare ar fi putut sa se mute acasa la Sir
ius, asa cum i sugerase Sirius cu un an n urma, nainte sa fi fost fortat sa fuga de
catre Minister? Oare Harry avea sa aiba voie sa stea acolo singur, avnd n vedere c
a era nca minor? Nu cumva locul unde avea sa se duca urma sa se fie hotart de altc
ineva n locul lui? Oare ncalcarea Statului International de Tainuire fusese destul
de grava ca sa-l faca sa ajunga ntr-o celula din Azkaban? De cte ori i venea acest
gnd, Harry se dadea jos din pat si ncepea iar sa se plimbe.
n a patra noapte dupa plecarea lui Hedwig, Harry era ntr-una din starile sale apat
ice, uitndu-se la tavan, cu mintea extenuata si goala, cnd unchiul sau intra n camer
a. Harry se uita ncet n jurul lui. Unchiul Vernon era mbracat cu cel mai bun costum
si avea pe chip o expresie de ngmfare extrema.
? Iesim, zise el.
? Poftim?
? Noi ? adica, matusa ta, Dudley si cu mine ? plecam.
? Bine.
? Nu ai voie sa te atingi de televizor, casetofon sau oricare dintre posesiunile
noastre!
? Da.
? Nu ai voie sa furi mncare din frigider!
? Bine.

? O sa nchid usa cu cheia.

? Asa sa faci.
Unchiul Vernon se uita urt la Harry, fiind evident suspicios din cauza lipsei sale
de reactie, apoi iesi furtunos din camera si nchise usa dupa el. Harry auzi chei
a ntorcndu-se n broasca si pasii grei ai unchiului Vernon cobornd scarile. Cteva minu
te mai trziu, auzi portierele trntindu-se, huruitul unui motor si zgomotul de neco
nfundat al masinii care iesea din parcare.
Harry nu avea nici un sentiment special fata de plecarea familiei Dursley. Pentr
u el nu conta daca erau sau nu n casa. Nici macar nu putea sa-si adune destula en
ergie ca sa se ridice si sa aprinda lumina. Camera se ntuneca ncet n jurul sau, n ti
mp ce statea ntins, ascultnd sunetele noptii de pe fereastra pe care o tinea mereu
deschisa, asteptnd momentul binecuvntat cnd avea sa se ntoarca Hedwig.
Casa goala scrtia n jurul lui. Tevile glgiau. Harry zacea ntr-un fel de stupoare, fara
sa se gndeasca la nimic, suspendat n nefericire.
Apoi auzi limpede un zdrang n bucataria de dedesubt.
Se ridica n capul oaselor ca ars, ascultnd cu mare atentie. Nu avea cum sa se fi nto
rs familia Dursley, era mult prea curnd, si oricum, nu le auzise masina.
Pentru cteva clipe fu liniste, apoi se auzira voci.
Hoti, si zise el, cobornd din pat ? nsa o fractiune de secunda mai trziu si dadu seama
ca hotii ar fi vorbit n soapta, iar cine se plimba prin bucatarie era foarte clar
ca nu se straduia sa o faca.
si nsfaca bagheta de pe noptiera si ramase n fata usii de la camera, ascultnd din ra
sputeri. n momentul urmator, tresari cnd broasca scoase un clic puternic si usa fu
data de perete.
Harry ramase nemiscat, privind dincolo de usa deschisa catre palierul ntunecat de
la etaj, ciulindu-si urechile dupa alte sunete, nsa fara sa auda nimic. Ezita o
clipa, apoi iesi usor si n tacere din camera, ajungnd la capatul scarilor.
Inima i urcase pna n gt. Vazu ctiva oameni care stateau n umbra holului de dedesubt si
care se distingeau n lumina de pe strada ce batea prin usa de sticla; erau opt s
au noua, si toti, din cte si dadea seama, se uitau n sus la el.
? Lasa bagheta jos, baiete, nainte sa scoti ochii cuiva, zise o voce joasa ca un
mormait.
Inima lui Harry batea necontrolat. Recunoscu vocea aceea, nsa nu cobor bagheta.
? Domnul profesor Moody? zise el nesigur.
? Nu sunt foarte convins de "profesor", mormai vocea, nu am prea apucat sa preda
u, nu-i asa? Coboara, vrem sa te vedem cum trebuie.
Harry si lasa putin bagheta n jos, nsa nu slabi strnsoarea si nici nu se misca. Avea
motive ntemeiate sa fie suspicios. Petrecuse de curnd noua luni n compania celui p
e care el l credea Ochi-Nebun Moody doar ca sa afle ca nu era deloc Moody, ci un i
mpostor; mai mult, un impostor care, nainte sa fie demascat, ncercase sa-l omoare. n
sa nainte sa se hotarasca ce sa faca mai departe, o a doua voce ceva mai ragusita
pluti spre etaj.
? E n ordine, Harry. Am venit sa te luam.
Inima lui Harry tresari. Cunostea si vocea aceea, desi nu o mai auzise de peste
un an.
? D-domnul profesor Lupin? zise el, nevenindu-i sa creada. Dumneavoastra sunteti
?
? De ce stam cu totii pe ntuneric? zise o a treia voce, aceasta cu totul nefamili
ara, de femeie. Lumos.
Se aprinse vrful unei baghete, luminnd holul cu razele sale magice. Harry clipi. O
amenii de jos erau ngramaditi n jurul capatului scarilor, privind concentrati n sus
, spre el, unii ntinzndu-si gtul ca sa vada mai bine.
Remus Lupin era cel mai aproape de el. Desi era nca destul de tnar, Lupin parea ob
osit si destul de bolnav; avea mai multe fire carunte dect ultima oara cnd si luase
la revedere de la el, iar robele i erau mai peticite si mai zdrentaroase ca oricn
d. Cu toate acestea, i zmbea larg lui Harry, care ncerca sa-i ntoarca zmbetul, n ciuda
starii sale de soc.
? Aaaa, arata exact cum am banuit, zise vrajitoarea care tinea ridicata bagheta
aprinsa.
Parea cea mai tnara dintre ei; avea chipul palid, n forma de inima, ochii negri scn

teietori, si parul scurt, tepos, vopsit ntr-o nuanta stridenta de violet.

? Salut, Harry!
? Da, nteleg la ce te referi, Remus, zise un vrajitor negru si chel care statea c
el mai n spate, avnd o voce lenta, joasa si purtnd un singur inel n ureche. Arata ex
act ca James.
? n afara de ochi, zise un vrajitor din spate cu parul argintiu cu un glas subtir
e. Ochii sunt ai lui Lily.
Ochi-Nebun Moody, care avea parul lung si grizonant si caruia i lipsea o bucata m
are din nas, se uita suspicios la Harry cu ochii sai asimetrici. Un ochi era mic
, caprui si sticlos, celalalt era mare, rotund si de un albastru electric ? ochiu
l magic care putea sa vada prin pereti, prin usi si chiar prin ceafa lui Moody.
? Lupin, esti sigur ca el este? mormai el. Ar fi tare interesant daca ne-am ntoarc
e cu cine stie ce Devorator al Mortii care i-a furat nfatisarea. Ar trebui sa-l nt
rebam ceva ce numai Potter cel adevarat ar putea sa stie. Doar daca nu are cinev
a niste Veritaserum?
? Harry, ce forma ia Patronusul tau? ntreba Lupin.
? De cerb, zise Harry nelinistit.
? El este, Ochi-Nebun, spuse Lupin.
Perfect constient ca toata lumea nca se holba la el, Harry cobor scarile, vrndu-si b
agheta n buzunarul de la spate al blugilor, n timp ce se apropia.
? Nu pune bagheta acolo, baiete! tuna Moody. Daca se aprinde? Vrajitori mai mari
ca tine au ramas fara sezut, sa stii!
? Pe cine cunosti tu care a ramas fara sezut? l ntreba interesata femeia cu parul
violet pe Ochi-Nebun.
? Nu-ti face griji pentru asta, dar nu-ti tine bagheta n buzunarul din spate! morm
ai Ochi-Nebun. Norme elementare de protectie pentru baghete, nimeni nu se mai ob
oseste cu asta, zise el, schiopatnd spre bucatarie. Si sa stii ca am vazut asta,
adauga el enervat, cnd femeia si roti ochii spre tavan. Lupin ntinse mna si l saluta
pe Harry.
? Cum te simti? ntreba el, uitndu-se atent la Harry.
? B-bine...
Lui Harry aproape ca nu-i venea sa creada ca era adevarat. Patru saptamni fara sa
se ntmple nimic, nici cel mai mic semn al unui plan de a-l lua din Aleea Boschetel
or, si deodata un grup ntreg de vrajitori se plimbau ca la ei acasa, de parca ar
fi fost un aranjament de mult stabilit. Arunca o privire spre oamenii din jurul
lui Lupin; nca l priveau cu atentie. Fu foarte constient de faptul ca nu se piepta
nase de patru zile.
? Sunt ? aveti mare noroc ca familia Dursley este plecata... bigui el.
? Noroc, ha! zise femeia cu parul violet. Eu sunt cea care i-am facut sa nu ne s
tea n cale. Le-am trimis o scrisoare prin posta ncuiata n care i anuntam ca au fost
alesi sa faca parte n Competitia celor Mai ngrijite Peluze din Toata Anglia. Chiar
acum se ndreapta spre decernarea premiilor... sau cel putin asa cred ei.
Harry avu o viziune fulgeratoare cu chipul unchiului Vernon cnd va realiza ca nu
existase nici o Competitie a Celor Mai ngrijite Peluze din Toata Anglia.
? Plecam, nu-i asa? ntreba el. Curnd?
? Aproape imediat, zise Lupin, doar asteptam semnalul de plecare.
? Unde mergem? La Vizuina? ntreba Harry, plin de speranta.
? Nu la Vizuina, nu, zise Lupin, ndreptndu-l pe Harry spre bucatarie, n timp ce man
unchiul de vrajitori i urmau, cu totii privindu-i curiosi pe Harry. E prea riscan
t. Ne-am stabilit sediul ntr-un loc nedetectabil. A luat ceva timp...
Ochi-Nebun Moody statea acum la masa din bucatarie si bea din termos, cu ochiul
magic miscndu-i-se n toate directiile, uitndu-se la numeroasele aparate de uz casnic
.
? Harry, acesta este Alastor Moody, continua Lupin, aratnd spre Moody.
? Da, stiu, zise Harry stnjenit.
Era ciudat sa fie prezentat cuiva pe care crezuse ca l cunoscuse de un an.
? Si aceasta este Nymphadora...
? Nu mi spune Nymphadora, Remus, zise vrajitoarea tnara cutremurndu-se. Ma cheama T
onks.
? Nymphadora Tonks, care prefera sa fie cunoscuta doar dupa numele de familie, t

ermina Lupin.
? Si tu ai face la fel daca ai avea o mama aiurita care te-a botezat Nymphadora,
murmura Tonks.
? Iar el este Kingsley Shacklebolt.
Arata el spre vrajitorul negru nalt, care facu o plecaciune.
? Elphias Doge.
Vrajitorul cu voce subtire facu semn cu capul.
? Dedalus Diggle...
? Ne-am mai ntlnit, chitai entuziasmatul Diggle, dndu-si jos jobenul violet.
? Emmeline Vance.
O vrajitoare impozanta cu un sal verde smarald lasa capul n jos.
? Sturgis Podmore.
Un vrajitor cu maxilarul patratos si cu un par des, galben pai, i facu cu ochiul.
? Si Hestia Jones.
O vrajitoare cu obrajii rumeni si parul negru i facu cu mna de lnga prajitorul de pi
ne.
Harry nclina stnjenit capul catre fiecare dintre ei cnd i erau prezentati. si dorea s
a nu se mai uite doar la el; era ca si cnd ar fi fost aruncat dintr-o data n lumin
a reflectoarelor. De asemenea, se ntreba de erau att de multi acolo.
? Un numar surprinzator de oameni s-au oferit voluntari ca sa vina sa te ia, zis
e Lupin, de parca i-ar fi citit gndurile lui Harry, iar colturile gurii i se misc
ara putin.
? Da, pai, cu ct mai multi, cu att mai bine, zise Moody posomort. Potter, suntem ga
rda ta.
? Doar asteptam semnalul care sa ne anunte ca putem sa pornim n siguranta, spuse
Lupin, uitndu-se pe fereastra de la bucatarie. Avem cam cincisprezece minute.
? Foarte curati, nu-i asa, ncuiatii astia? zise vrajitoarea pe nume Tonks, care s
e uita prin bucatarie cu mare interes. Tatal meu are parintii ncuiati si este dea dreptul un snob batrn. Presupun ca variaza, la fel ca si cu vrajitorii.
? Hm ? da, zise Harry. Uitati, facu el si se ntoarse spre Lupin. Ce se ntmpla, n-am
auzit nimic de la nimeni, ce vrea Cap... ?
Mai multe vrajitoare si vrajitori scoasera niste sunete suieratoare; lui Dedalus
Diggle i cazu iar palaria si Moody mormai "Taci!"
? Poftim? zise Harry.
? Aici nu vorbim despre nimic, este prea riscant, zise Moody, ntorcndu-si ochiul n
ormal spre Harry.
Ochiul magic i ramase atintit pe tavan.
? La naiba, adauga el suparat, punndu-si o mna peste ochiul magic, se tot blocheaz
a de cnd l-a purtat nenorocitul ala.
Si, cu un lipait neplacut, foarte asemanator celui al unui dop care este scos di
n chiuveta, si scoase ochiul.
? Ochi-Nebun, stii ca este dezgustator, nu? zise Tonks pe un ton degajat.
? Harry, fii dragut si da-mi un pahar cu apa, ceru Moody.
Harry se duse pna la masina de spalat vase, scoase un pahar curat si l umplu cu ap
a de la chiuveta, nca privit cu entuziasm de gasca de vrajitori. ncepea sa-l deran
jeze atentia lor implacabila.
? Multam, zise Moody, cnd Harry i dadu paharul.
Dadu drumul ochiului magic n apa si l mpinse cu degetul; ochiul se misca, uitndu-se l
a fiecare dintre ei pe rnd.
? Pe drumul de ntoarcere vreau vizibilitate la trei sute saizeci de grade.
? Cum o sa ajungem unde ne-am propus? ntreba Harry.
? Pe maturi, zise Lupin. E singura metoda. Esti prea tnar ca sa Apari, probabil c
a urmaresc Reteaua Zvrr si instalarea unui Portal neautorizat o sa ne coste mai
mult dect viata.
? Remus spune ca esti un zburator iscusit, zise Kingsley Shackebolt cu vocea sa
joasa.
? Este nemaipomenit, zise Lupin, care se uita ct era ceasul. Oricum, Harry, ar fi
bine sa te duci si sa ti faci bagajele, e de dorit sa fim pregatiti cnd primim semn
alul.
? Vin sa te ajut, zise Tonks vesela.

l urma pe Harry napoi pe hol si n sus pe scari, uitndu-se n jur cu multa curiozitate s
i interes.
? Ciudat loc, spuse ea. Este putin prea curat, ntelegi ce vreau sa spun? Putin an
ormal. Ah, mult mai bine, adauga ea cnd intrara n camera lui Harry si acesta aprin
se lumina.
n camera lui era, cu siguranta, o dezordine mai mare dect n restul casei. nchis naunt
ru timp de patru zile, fiind ntr-o stare foarte proasta, Harry nu se obosise sa s
trnga dupa el. Majoritatea cartilor pe care le avea erau risipite pe podea n locul
n care ncercase sa-si distraga atentia cu fiecare dintre ele pe rnd si le daduse d
eoparte; colivia lui Hedwig trebuia curatata, caci ncepuse sa miroasa; si cufarul
i era deschis, dezvaluind un talmes-balmes de haine ncuiate si robe de vrajitor nv
almasite, care erau mprastiate pe podea n jurul acestuia.
Harry ncepu sa ridice cartile si sa le arunce grabit n cufar. Tonks se opri n fata d
ulapului, ca sa si priveasca autocritic reflectia n oglinda din interiorul usii.
? Stii, nu cred ca violetul ma prinde cel mai bine, zise ea gnditoare, tragnd de o
suvita de par tepos. Crezi ca ma face sa par putin exagerata?
? Hm ? zise Harry, uitndu-se la ea pe deasupra cartii Echipele de Vjhat din Marea
Britanie si Irlanda.
? Da, asa este, zise Tonks hotarta.
si nchise ochii, avnd o expresie chinuita, de parca se straduia sa si aminteasca cev
a. O secunda mai trziu, parul i se facuse roz bombon.
? Cum ai facut asta? zise Harry, privind-o uimit, n timp ce ea deschise ochii.
? Sunt un Magmetamorf, spuse ea, uitndu-se iar n oglinda si ntorcndu-si capul ca sa
poata sa si vada parul din toate unghiurile. nseamna ca mi pot schimba nfatisarea dup
a bunul plac, adauga ea, observnd expresia derutata a lui Harry n oglinda din spat
ele ei. Asa m-am nascut. Am luat note maxime la Ascundere si Deghizare n cadrul cu
rsului de Aurori fara sa nvat deloc, a fost grozav.
? Esti un Auror? zise Harry, impresionat.
Prinderea vrajitorilor ntunecati era singura cariera la care se gndise dupa Hogwar
ts.
? Da, spuse Tonks, parnd sa fie mndra. Si Kingsley la fel, ba chiar este un pic de
asupra mea. Eu m-am calificat abia anul trecut. Era sa pic la Sustragere si Depi
stare. Sunt teribil de nendemnatica, ai auzit cnd am spart farfuria aia cnd am ajuns
la parter?
? Poti sa nveti cum sa fii un Magmetamorf? o ntreba Harry, ridicndu-se si uitnd cu t
otul de facutul bagajelor.
Tonks chicoti.
? Pun pariu ca ai dori sa ascunzi cicatricea aceea din cnd n cnd, nu?
Ochii ei se fixara pe semnul n forma de fulger de pe fruntea lui Harry.
? Da, mi-as dori, murmura Harry, ntorcndu-se cu spatele. Nu i placea cnd oamenii se
holbau la cicatricea lui.
? Ei bine, ma tem ca vei fi nevoit sa te zbati ca sa nveti chestia asta, zise Ton
ks. Magmetamorfii sunt foarte rari si se nasc asa, nu devin. Cei mai multi vraji
tori trebuie sa foloseasca o bagheta sau potiuni ca sa si schimbe nfatisarea, nsa, H
arry, trebuie sa ne grabim, ar fi cazul sa facem bagajele, adauga ea, simtindu-se
vinovata si uitndu-se n jur la toata harababura de pe jos.
? A, da, spuse Harry, lund alte cteva carti.
? Nu fi prostut, o sa ia mult mai putin timp daca mpachetez ? eu! striga Tonks, vnt
urndu-si bagheta cu o miscare lunga si cuprinzatoare deasupra podelei.
Cartile, hainele, telescopul si balanta se ridicara toate n aer si zburara valvrte
j n cufar.
? Nu este foarte ordonat, zise Tonks, ducndu-se la cufar si uitndu-se n jos la nvalm
asala dinauntru. Mama are o metoda de a face lucrurile sa se aranjeze la fix ? p
oate sa faca chiar si sosetele sa se mperecheze singure ? nsa nu am reusit nicioda
ta sa fac ca ea ? este un fel de sfichiuire...
Sfichiui plina de speranta bagheta.
Una dintre sosetele lui Harry se misca putin si cazu inerta napoi pe maldarul din
cufar.
? Asta e, spuse Tonks, trntind capacul cufarului, cel putin este totul nauntru. Ni
ci asteia nu i-ar strica putina curatenie.

ndrepta bagheta catre colivia lui Hedwig.

? Curatenius.
Si o parte din pene si murdarie se dusera.
? Ei, acum e ceva mai bine ? niciodata nu am nteles genul asta de vraji de gospod
arie. Ia sa vedem, am luat totul? Ceaunul? Matura? Hopa! ? Un Fulger?
Facu ochii mari cnd vazu matura din mna dreapta a lui Harry. Era mndria vietii lui,
primita cadou de la Sirius ? o matura de rang international.
? Si eu nca zbor pe o Cometa Doua Sute Saizeci, spuse Tonks invidioasa. Sa trecem
peste asta. Bagheta este tot n buzunar? Mai ai nca sezut? Bine, hai sa mergem. Cu
far Locomotor.
Cufarul lui Harry se ridica n aer ctiva centimetri. Tinndu-si bagheta ca pe maneta u
nui conductor, Tonks facu n asa fel nct cufarul sa pluteasca spre partea cealalta a
camerei si sa iasa pe usa naintea lor, n timp ce ea tinea colivia lui Hedwig n mna s
tnga. Harry cobor scarile n urma ei, lundu-si matura cu el.
n bucatarie, Moody si pusese la loc ochiul, care se nvrtea att de rapid dupa ce fusese
curatat, nct lui Harry i se facea rau daca se uita el. Kingsley Shacklebolt si St
urgis Podmore examinau cuptorul de microunde si Hestia Jones rdea de instrumentul
de curatat cartofi pe care l gasise n timp ce cotrobaise prin sertare. Lupin tocma
i sigila o scrisoare adresata familiei Dursley.
? Perfect, zise Lupin, ridicndu-si privirea cnd intrara Tonks si Harry. Cred ca ma
i avem cam un minut. Probabil ca ar trebui sa mergem n gradina, ca sa fim pregati
ti. Harry, le-am lasat unchiului si matusii tale o scrisoare ca sa nu si faca gri
ji...
? Nu si vor face, spuse Harry.
? Pentru ca esti n siguranta...
? Asta o sa-i deprime.
? Si ca o sa i revezi la vara.
? Chiar trebuie?
Lupin zmbi, dar nu raspunse.
? Baiete, vino aici, zise Moody cu asprime, facndu-i lui Harry semn cu bagheta sa
se apropie. Trebuie sa te Deziluzionez.
? Trebuie sa ce? spuse Harry nelinistit.
? Vraja de Deziluzionare, zise Moody, ridicnd bagheta. Lupin mi-a spus ca ai o Pe
lerina Invizibila, nsa nu o sa stea fixata cnd o sa zburam. Asta o sa te ascunda m
ai bine. Gata! i atinse capul cu putere si Harry avu o senzatie ciudata, de parca
Moody tocmai sparsese un ou n locul acela; picaturi reci pareau sa i se prelinga
pe corp din locul de unde l lovise vrful baghetei.
? Buna treaba, Ochi-Nebun, zise Tonks cu admiratie, privind la abdomenul lui Har
ry.
Harry se uita n jos la corpul sau, sau mai degraba la ceea ce fusese corpul sau,
pentru ca acum nu mai arata n nici un fel. Nu era invizibil; pur si simplu luase
exact culoarea si textura aparatului de bucatarie din spatele sau. Parea sa fi d
evenit un cameleon uman.
? Haideti, zise Moody, deschiznd usa din dos cu bagheta.
Iesira cu totii pe peluza extrem de bine ngrijita a unchiului Vernon.
? Noapte senina, mormai Moody, cu ochiul sau magic scrutnd vazduhul. Nu ne-ar fi
stricat ceva mai multi nori. Asa, i striga lui Harry, o sa zburam n formatie compa
cta. Tonks o sa fie chiar n fata ta, tine-te aproape de ea. Lupin o sa te acopere
pe dedesubt. Eu o sa fiu n spatele tau. Ceilalti o sa se nvrta n jurul nostru. Nu r
upem rndurile pentru nimic pe lume, ai nteles? Daca unul dintre noi este omort...
? Exista o probabilitate ridicata? ntreba Harry nelinistit, nsa Moody l ignora.
? Ceilalti vor continua sa zboare, nu va opriti, nu rupeti rndurile. Daca ne elim
ina pe toti si tu, Harry, supravietuiesti, ariergarda este pregatita sa ne nlocuia
sca; zboara n continuare spre est si ei ti se vor alatura.
? Nu mai fi att de voios, Ochi-Nebun, o sa creada ca nu tratam lucrurile cu serio
zitate, zise Tonks, n timp ce lega cufarul lui Harry si colivia lui Hedwig cu un
ham care atrna de matura ei.
? Eu doar i spun baiatului care este planul, mormai Moody. Datoria noastra este s
a-l ducem n siguranta la Sediu si, daca murim ncercnd...
? Nu o sa moara nimeni, zise Kingsley Shacklebolt cu vocea sa joasa, linistitoar

e.
? ncalecati maturile, acesta este primul semnal! spuse Lupin transant, aratnd spre
cer.
Mult, mult deasupra lor, izbucnise o ploaie de scntei rosii printre stele. Harry s
i dadu seama imediat ca erau scntei de bagheta. si trecu piciorul drept peste Fulg
er, apuca strns coada si o simti vibrnd ncet, de parca ar fi fost si ea la fel de n
erabdatoare ca el sa fie iar n aer.
? Al doilea semnal, haideti! zise Lupin tare cnd mai multe scntei explodara foarte
sus deasupra lor.
Harry se ridica n forta de la sol. Aerul racoros al noptii i trecea prin par, n tim
p ce gradinile ngrijite si patrate de pe Aleea Boschetelor se ndepartau, micsornduse rapid n petice verzi si negre ntunecate, iar orice gnd referitor la audierea de
la Minister i fu sters din minte, de parca l-ar fi risipit vntul. Se simtea de par
ca inima sa avea sa explodeze de bucurie; zbura iar, zbura departe de Aleea Bosc
hetelor, asa cum visase sa o faca toata vara, se ducea acasa... Pret de cteva cli
pe minunate, toate problemele pareau sa nu mai nsemne nimic, absolut nimic pe cer
ul vast si nstelat.
? Mult la stnga, mult la stnga, se uita n sus un ncuiat! striga Moody din spate.
Tonks coti si Harry o urma, privindu-si cufarul balansndu-se cu putere sub matura
ei.
? Trebuie sa mai urcam... circa un sfert de kilometru!
Ochii lui Harry lacrimara de frig, n timp ce zburara n sus; nu putea sa vada nimic
dedesubt, n afara de niste lumini ct un vrf de ac, care erau niste faruri si felina
re. Doua dintre acele luminite ar fi putut sa fie ale masinii unchiului Vernon..
. familia Dursley trebuia sa se ndrepte chiar atunci catre casa lor goala, furioa
sa din cauza competitiei inexistente de peluze... Harry rse la acest gnd, nsa glasul
i fu acoperit de fluturatul robelor celorlalti, scrtitul hamului n care se aflau cu
farul si colivia si suieratul vntului din urechile lor, n timp ce goneau prin vazdu
h. De o luna nu se simtise att de viu sau att de fericit.
? Spre sud! striga Ochi Nebun. Oras la orizont!
Zburara la dreapta, ca sa evite sa treaca direct pe deasupra stralucitoarei retel
e de luminite de sub ei.
? Tineti spre sud si urcati n continuare, e un nor jos n fata n care putem sa ne pi
erdem! zise Moody.
? Nu trecem prin nici un nor! striga Tonks suparata, o sa ne udam leoarca, OchiNebun!
Harry fu usurat sa o auda spunnd asta; minile ncepusera sa-i amorteasca pe mnerul Ful
gerului. si dorea sa se fi gndit sa-si puna o haina, ncepuse sa tremure.
si schimbau din cnd cursul, conform instructiunilor lui Ochi-Nebun. Ochii lui Harr
y erau ntredeschisi contra palelor de vnt glacial din cauza carora ncepusera sa-l d
oara urechile; numai o data tinea minte sa i fi fost att de frig pe matura, pe dur
ata meciului de vjthat contra Astropufilor n anul trei, care avusese loc n timpul u
nei furtuni. Garda din jurul sau se rotea ncontinuu, ca niste uriase pasari de pr
ada. Harry pierdu notiunea timpului. Se ntreba de ct timp zburau, parea sa fi trecu
t cel putin o ora.
? O luam spre sud-vest! urla Moody. Ca sa evitam autostrada!
Acum lui Harry i era att de frig, nct se gndea cu jind la interioarele confortabile s
i uscate ale masinilor care treceau pe dedesubt, apoi, chiar cu si mai mare drag,
la calatoritul cu Polen Zvrr; o fi fost neplacut sa te nvrti prin semineuri, dar c
el putin era cald printre flacari... Kingsley Shacklebolt zbura n jurul lui, cu c
helia si cercelul stralucindu-i putin n lumina lunii... acum Emmeline Vance era n d
reapta sa, cu bagheta scoasa, ntorcnd capul cnd la stnga, cnd la dreapta... apoi si ea
zbura dedesubtul lui, pentru a fi nlocuita de Sturgis Podmore...
? Ar trebui sa ne ntoarcem putin, doar ca sa ne asiguram ca nu suntem urmariti! s
triga Moody.
? AI NNEBUNIT, OCHI-NEBUN? urla Tonks din fata. Am nghetat cu totii pe maturi! Dac
a o sa tot deviem de la curs, ajungem acolo saptamna viitoare! Si oricum, aproape
ca am sosit!
? E momentul sa ncepem coborrea! se auzi vocea lui Lupin. Harry, ia-te dupa Tonks!
Harry o urma pe Tonks n coborre. Se ndreptau spre cel mai mare complex de lumini pe

care l vazuse pna atunci ? o masa uriasa ca din cruciulite stralucea n linii si ta
bele si se mpletea cu petice de negru nchis. Zburara din ce n ce mai jos, pna cnd Har
ry putu sa vada stopurile si felinarele, hornurile si antenele de televiziune di
stincte. si dorea foarte mult sa ajunga pe pamnt, desi era convins ca cineva va tr
ebui sa l dezghete de pe matura.
? Gata! striga Tonks, si dupa cteva secunde aterizara. Harry ajunse la sol chiar n
urma ei si nimeri pe un petic de iarba nengrijita, din mijlocul unei mici piete.
Tonks dezlega deja cufarul lui Harry. Tremurnd, Harry se uita n jur. Fatadele pos
omorte ale caselor din jur nu erau primitoare; unele aveau ferestrele sparte, scnte
ind monoton n lumina felinarelor, vopseaua se cojea de pe multe usi si n fata mai
multor trepte de la intrare erau gramezi de gunoi.
? Unde suntem? ntreba Harry, nsa Lupin spuse ncet:
? Asteapta putin.
Moody cotrobaia prin buzunarele robei, cu minile sale noduroase ntepenite de frig.
? Am gasit-o, mormai el, ridicnd si aprinznd ceea ce semana cu o bricheta argintie
.
Cel mai apropiat felinar se stinse cu un pacanit. Aprinse iar bricheta; se stins
e si urmatorul felinar; o aprinse n continuare, pna cnd se stinsera toate felinarele
din piata si singura lumina care ramasese venea dinspre ferestrele cu draperii
si dinspre semiluna de deasupra.
? L-am mprumutat de la Dumbledore, mormai Moody, punnd Stingatorul n buzunar. Asta
o sa aiba grija de ncuiatii care se uita pe geam, ntelegi? Acum haide, repede.
l lua pe Harry de brat si l trecu dincolo de peticul de iarba, dupa care traversar
a strada si ajunsera pe trotuar; Lupin si Tonks i urmara, carnd cufarul lui Harry n
tre ei, n timp ce restul gardei, toti cu baghetele scoase, i flancau.
Zgomotul nabusit al unui casetofon se auzea de la o fereastra de la etajul celei m
ai apropiate case. Dinspre gramada de saci plini ochi de gunoi, chiar dincolo de
poarta stricata, venea un miros pregnant de gunoi putrezit.
? Aici, mormai Moody, aruncnd o bucata de pergament catre mna Deziluzionata a lui
Harry si tinnd bagheta aprinsa aproape de ea, ca sa lumineze scrisul. Citeste rep
ede si memoreaza.
Harry se uita n jos la foaie. Scrisul strns i era oarecum cunoscut.
Sediul Ordinului Phoenix poate fi gasit la numarul doisprezece, Casa Cumplita, Lo
ndra.
CAPITOLUL IV
NUMARUL DOISPREZECE, CASA CUMPLITA
? Ce este Ordinul ? ? ncepu Harry.
? Nu aici, baiete! se rasti Moody. Asteapta pna intram!
nsfaca bucata de pergament din mna lui Harry si i dadu foc cu vrful baghetei. n timp
ce mesajul fu devorat de flacari si cazu plutind, Harry se uita iar la casele di
n jur. Ei erau n fata numarului unsprezece; se uita la stnga si vazu numarul zece;
la dreapta nsa, se afla numarul treisprezece.
? Dar unde este ? ?
? Gndeste-te la ceea ce tocmai ai memorat, zise Lupin ncet.
Harry se gndi si, imediat ce ajunse la partea despre numarul doisprezece, Casa Cum
plita, o usa uzata aparu din senin ntre casele numarul unsprezece si treisprezece
, urmata ncet de niste pereti murdari si ferestre ntunecate. Era ca si cnd s-ar fi
dezvoltat o a treia casa, mpingndu-le n lateral pe cele care i stateau n cale. Harry
privi cu gura cascata. Casetofonul de la numarul unsprezece huruia n continuare.
Se parea ca ncuiatii dinauntru nu simtisera nimic.
? Haide, grabeste-te, mormai Moody, mpungndu-l pe Harry cu un deget n spate.
Harry urca treptele uzate de piatra, uitndu-se la usa care tocmai se materializas
e. Vopseaua neagra era jerpelita si zgriata. Clanta argintie avea forma unui sarp
e ncolacit. Nu exista nici broasca, nici cutie de scrisori.
Lupin si scoase bagheta si batu o data la usa. Harry auzi multe sunete metalice p
uternice si ceea ce parea sa fie zornaitul unui lant. Usa se ntredeschise cu un scr
tit.

? Harry, intra repede, sopti Lupin, dar nu te duce mult nauntru si nu atinge nimi
c.
Harry trecu pragul catre obscuritatea aproape totala de pe hol. Simtea umezeala,
praful si un miros putred dulceag; locul avea aerul unei cladiri parasite. Se u
ita peste umar si i vazu pe ceilalti venind n urma sa; Lupin si Tonks i carau cufar
ul si colivia lui Hedwig. Moody statea pe ultima treapta, elibernd bulgarii de lum
ina pe care i furase Stingatorul de la felinare; zburara napoi la becurile lor si
piata radie momentan ntr-o lumina portocalie nainte ca Moody sa intre schiopatnd si
sa nchida usa de la intrare, astfel nct ntunericul de pe hol sa fie complet.
? Aici...
Atinse capul lui Harry cu bagheta; de data aceasta, Harry se simti de parca i sar fi prelins ceva cald pe spate si ntelese ca Vraja de Deziluzionare fusese facu
ta.
? Acum stati cu totii nemiscati, pna fac putina lumina, sopti Moody.
Vocile susurate ale celorlalti i dadura lui Harry un presentiment neplacut; era ca
si cnd ar fi intrat n casa unei persoane pe moarte. Auzi un ssit ncet si apoi lampile
vechi cu gaz prinsera viata de-a lungul peretilor, aruncnd o lumina plpitoare, far
a putere, peste tapetul cojit si covorul tocit de pe un hol lung si ntunecat, und
e un candelabru ca o pnza de paianjen si portretele nnegrite de vreme atrnau ncovoiat
e de pereti. Harry auzi ceva strecurndu-se n spatele unei pardoseli neregulate. Si
candelabrul, si sfesnicele de pe o masa firava din apropiere erau n forma de ser
pi.
Se auzira niste pasi grabiti si mama lui Ron, doamna Weasley, iesi pe o usa de l
a capatul ndepartat al holului. Zmbea primitor n timp ce se apropia repede de ei, d
esi Harry observa ca era ceva mai slaba si mai palida dect ultima data cnd o vazuse
.
? Vai, Harry, ce bine mi pare sa te revad! sopti ea, prinzndu-i ntr-o mbratisare de
urs nainte sa-l tina la distanta si sa l examineze cu obiectivitate. Esti cam veste
jit; trebuie sa fii hranit, nsa ma tem ca vei mai avea de asteptat pna la cina.
Se ntoarse catre gasca de vrajitori din spatele lui si le sopti cu importanta:
? Tocmai a venit, a nceput ntrunirea.
Vrajitorii din spatele lui Harry dadura toti semne de interes si entuziasm si nce
pura sa treaca pe lnga el catre usa pe care tocmai intrase doamna Weasley. Harry
dadu sa-l urmeze pe Lupin, dar doamna Weasley l opri.
? Nu, Harry, ntrunirea este doar pentru membrii Ordinului. Ron si Hermione sunt su
s, poti sa stai cu ei pna se termina ntrunirea, dupa aceea o sa luam cina. Si vorb
este ncet pe hol, adauga ea cu o soapta ferma.
? De ce?
? Nu vreau sa se trezeasca ceva.
? La ce va ? ?
? ti explic mai trziu, trebuie sa ma grabesc, ar trebui sa fiu la ntrunire ? stai s
a ti arat unde o sa dormi.
Ducnd un deget la buze, l conduse pe vrful picioarelor pe lnga doua draperii lungi,
mncate de molii, n spatele carora Harry banui ca trebuia sa fi fost o alta usa, si
dupa ce ocoli un suport mare de umbrele, care arata de parca ar fi fost facut d
in picioare taiate de trol, ncepura sa urce pe o scara ntunecata, trecnd pe lnga un
sir de capete micsorate, fixate pe niste placi pe perete. O privire mai atenta i d
ovedi lui Harry ca erau capete de spiridusi de casa.
Uimirea lui Harry se aprofunda cu fiecare pas pe care l facea. Ce Dumnezeu cautau
ntr-o casa care arata de parca i-ar fi apartinut celui mai ntunecat dintre vrajit
ori?
? Doamna Weasley, de ce ? ?
? Ron si Hermione or sa-ti explice totul, dragule, acum chiar trebuie sa ma grab
esc, sopti distrata doamna Weasley. Acolo ? ajunsesera la al doilea etaj ? tu st
ai la a doua usa pe dreapta. Te chem cnd se termina.
Si cobor iar grabita.
Harry traversa palierul murdar, apasa pe clanta de la camera, care era n forma de
cap de sarpe, si deschise usa.
Apuca sa zareasca o frntura din camera cu doua paturi, cu tavanul nalt si ntunecos;
apoi se auzi un ciripit puternic, urmat de un strigat si mai puternic, iar vede

rea i fu complet blocata de o mare cantitate de par foarte des. Hermione se arunc
ase asupra lui ntr-o mbratisare care aproape ca l dadu jos, n timp ce micuta bufnita
a lui Ron, Pigwidgeon, se nvrtea entuziasmata n jurul capetelor lor.
? HARRY! Ron, a venit, a venit Harry! N-am auzit cnd ai sosit! Ah, ce faci? Esti
bine? Te-ai suparat pe noi? Sunt convinsa ca da, stiu ca scrisorile noastre au f
ost inutile, nsa nu am putut sa-ti spunem nimic, Dumbledore ne-a pus sa juram ca
nu o s-o facem, ah, avem attea sa-ti povestim, si tu de povestit noua ? Dementori
i! Cnd am auzit ? si audierea de la Minister ? e de-a dreptul insuportabil, am cau
tat peste tot, nu pot sa te exmatriculeze, pur si simplu nu pot, exista o preved
ere n Decretul de Restrictie Rezonabila a Vrajitorilor Minori pentru folosirea ma
giei n cazul situatiilor de viata si moarte...
? Hermione, lasa-l sa respire, zise Ron zmbind, n timp ce nchidea usa dupa Harry.
Parea sa mai fi crescut cu ctiva centimetri n luna ct fusesera despartiti, ceea ce l
facea mai nalt si mai desirat ca niciodata, desi nasul lung, parul rosu-aprins s
i pistruii ramasesera neschimbati.
nca zmbind larg, Hermione i dadu drumul lui Harry.
nsa nainte ca acesta sa poata sa rosteasca un cuvnt, se auzi un sunet catifelat, un
fluturat de aripi, si ceva alb zbura de pe un dulap ntunecat si se aseza delicat
pe umarul lui Harry.
? Hedwig!
Bufnita alba ca zapada tacani din cioc si l ciupi usor de ureche cu drag, n timp c
e Harry i mngia penele.
? Parca a nnebunit, zise Ron. Aproape ca ne-a omort cu ciupitul cnd a adus ultimele
scrisori de la tine, uita-te si tu...
i arata lui Harry degetul aratator de la mna dreapta, pe care se vedea o taietura
aproape vindecata, dar foarte adnca.
? A, da, spuse Harry. mi pare rau, dar vroiam niste raspunsuri, stii tu...
? Prietene, am vrut sa ti le dam, zise Ron. Hermione aproape ca ncepuse sa ncarunt
easca, tot spunea ca o sa faci o prostie daca vei ramne de unul singur fara vesti
, dar Dumbledore ne-a facut sa...
? ... jurati ca nu o sa-mi spuneti, continua Harry. Da, mi-a zis Hermione.
Lumina calda care se aprinsese n sufletul lui cnd si vazuse cei mai buni prieteni se
stinse, de parca stomacul i-ar fi fost inundat de ceva rece ca gheata. Dintr-o
data ? dupa ce o luna ntreaga si tot dorise sa-i vada ? simti ca ar fi preferat ca
Ron si Hermione sa-l lase n pace.
Urma o tacere apasatoare, timp n care Harry o mngie mecanic pe Hedwig, fara sa se u
ite la nici unul dintre cei doi.
? A parut sa creada ca asa era cel mai bine, zise Hermione cu jumatate de gura. M
a refer la Dumbledore.
? Da, spuse Harry.
Observa ca si minile ei purtau urmele ciocului lui Hedwig si descoperi ca nu i par
ea rau deloc.
? Cred ca si-a zis ca erai cel mai n siguranta cu ncuiatii... ncepu Ron.
? Zau? zise Harry, ridicnd din sprncene. A fost cumva vreunul dintre voi atacat de
Dementori vara asta?
? Pai, nu ? dar de asta a pus sa fii urmarit mereu de oameni din Ordinul Phoenix
.
Harry simti un gol puternic n stomac, de parca ar fi ratat o treapta la coborre. D
eci, toata lumea stia ca era supravegheat, n afara de el.
? Si totusi, nu a prea functionat, nu-i asa? zise Harry, straduindu-se sa si menti
na vocea egala. Pna la urma, tot a trebuit sa ma descurc singur, nu?
? Era foarte suparat, spuse Hermione, cu o voce aproape ngrozita. Dumbledore. L-a
m vazut. Cnd a aflat ca Mundungus a plecat nainte sa i se termine tura. A fost nspai
mntator.
? Ei bine, ma bucur ca a plecat, zise Harry cu raceala. Daca nu ar fi facut-o, n
u as fi facut vraji si probabil ca Dumbledore m-ar fi lasat pe Aleea Boschetelor
toata vara.
? Nu-ti faci... nu-ti faci griji pentru audierea de la Ministerul Magiei? ntreba
Hermione ncet.
? Nu, zise Harry sfidator.

Se departa de ei, uitndu-se n jur, cu Hedwig cuibarita cuminte pe umarul sau, nsa c
amera nu prea avea aerul sa-l nveseleasca. Era umeda si ntunecata. O fsie goala de
pnza ntr-o rama nflorata de tablou era tot ceea ce alunga goliciunea peretilor jerpe
liti, si cnd Harry trecu pe lnga ea, i se paru ca aude pe cineva care se ascundea,
rznd malefic.
? Si de ce a vrut Dumbledore cu tot dinadinsul sa ma tina pe ntuneric? ntreba Harr
y, nca ncercnd din rasputeri sa vorbeasca degajat. V-ati ? hm ? obosit cumva sa-l nt
rebati?
Ridica privirea exact la timp pentru a-i vedea schimbnd o privire care i spuse ca
se comportau exact asa cum se temuse ca o vor face. Asta nu i mbunatati cu nimic s
tarea de spirit.
? I-am zis lui Dumbledore ca vrem sa-ti spunem ce se ntmpla, zise Ron. Crede-ma, p
rietene. Dar acum e foarte ocupat, l-am vazut doar de doua ori de cnd am venit ai
ci si era destul de grabit. Doar ne-a pus sa juram ca nu o sa-ti spunem lucruri
importante cnd o sa-ti scriem, a zis ca bufnitele ar putea fi interceptate, atta to
t.
? Tot ar fi putut sa ma tina la curent, daca ar fi vrut, spuse Harry transant. D
oar nu vreti sa cred ca nu stie alte metode de a trimite mesaje, n afara de bufni
te.
Hermione se uita la Ron si apoi zise:
? Si eu m-am gndit la asta. Dar nu a vrut sa stii nimic.
? Poate ca are impresia ca nu sunt de ncredere, spuse Harry, urmarindu-le reactii
le.
? Nu fi prost, zise Ron, parnd extrem de tulburat.
? Sau ca nu pot sa am singur grija de mine.
? Binenteles ca nu crede asta! spuse Hermione nelinistita.
? Si atunci, cum de a trebuit sa stau la familia Dursley, n timp ce voi doi ati p
utut sa fiti implicati n tot ce se ntmpla aici? zise Harry, cu vorbele rostogolinduse unele dupa altele ca un suvoi, pe un ton din ce n ce mai ridicat. Cum de voi a
veti voie sa stiti tot ce se ntmpla?
? Nu avem! l ntrerupse Ron. Mama nu ne lasa sa ne apropiem de ntruniri, spune ca su
ntem prea mici.
nsa, nainte sa mai zica ceva, Harry ncepu sa strige.
? SI NU ATI FOST LA NTRUNIRI, MARE LUCRU! TOT ATI FOST AICI, NU-I ASA? TOT ATI FO
ST MPREUNA! EU, EU AM FOST BLOCAT LA FAMILIA DURSLEY O LUNA NTREAGA! SI AM REZOLVAT
MULT MAI MULTE DECT ATI FACUT VOI VREODATA, IAR DUMBLEDORE O STIE ? CINE A SALVA
T PIATRA FILOZOFALA? CINE A SCAPAT DE CRUPLUD? CINE V-A SALVAT PIELEA AMNDURORA D
E DEMENTORI?
Fiecare gnd amar si resentiment care i trecuse prin minte n ultima luna rabufneau a
cum din el: frustrarea din cauza lipsei de vesti, durerea ca fusesera cu totii mpr
euna fara el, supararea ca fusese urmarit fara sa i se fi spus ? toate sentimente
le de care i era pe jumatate rusine dadura pe afara. Hedwig se sperie de zgomot s
i zbura napoi pe dulap; Pigwidgeon ciripi alarmat si se nvrti si mai repede n jurul
capetelor lor.
? CINE A TREBUIT SA TREACA DE DRAGONI, DE SFINCSI SI DE ORICE ALTA FIINTA SINIST
RA ANUL TRECUT? CINE A VAZUT CUM S-A NTORS EL? CINE A TREBUIT SA SCAPE DE EL? EU!
Ron statea acolo cu gura ntredeschisa, fiind evident uluit si negasindu-si cuvint
ele, n timp ce Hermione l privea aproape cu lacrimi n ochi.
? DAR DE CE AS STI EU CE SE NTMPLA? DE CE SA SE OBOSEASCA CINEVA SA MI SPUNA?
? Harry, chiar am vrut sa-ti spunem ? ncepu Hermione.
? PESEMNE CA NU ATI VRUT PREA TARE, NU-I ASA, ALTFEL MI-ATI FI TRIMIS O BUFNITA,
DAR DUMBLEDORE V-A PUS SA JURATI!
? Pai, da...
? PATRU SAPTAMNI AM STAT PE ALEEA BOSCHETELOR, FURND ZIARE DIN COSURI LE DE GUNOI C
A SA AFLU CE SE NTMPLA ?
? Am vrut sa...
? PRESUPUN CA V-ATI DISTRAT DE MINUNE, NU-I ASA, ASCUNSI AICI MPREUNA...
? Nu, sincer...
? Harry, ne pare tare rau! zise Hermione disperata, acum cu ochii scnteindu-i de
lacrimi. Harry, ai completa dreptate ? si eu as fi fost suparata, daca as fi fos

t n locul tau!
Harry se uita urt la ea, respirnd adnc, apoi le ntoarse iar spatele, masurnd camera n
lung si n lat. Hedwig striga posomorta. Urma o pauza lunga, ntrerupta doar de scrtitul
lugubru al scndurilor sub picioarele lui Harry.
? Si pna la urma ce e locul asta? se rasti el la Ron si Hermione.
? Sediul Ordinului Phoenix, zise Ron dintr-o suflare.
? O sa se oboseasca cineva sa mi spuna si mie ce este Ordinul Phoenix?
? Este o societate secreta, zise repede Hermione. Dumbledore este seful, el a fon
dat-o. Sunt cei care au luptat ultima data mpotriva Stii-Tu-Cui.
? Cine face parte din ea? spuse Harry, oprindu-se locului, cu minile n buzunare.
? Destul de multi oameni...
? Noi am cunoscut cam douazeci, zise Ron, nsa credem ca sunt mai multi.
Harry se uita din nou urt la ei.
? Si... ? ntreba el, uitndu-se cnd la unul, cnd la celalalt.
? Hm, zise Ron. Si, ce?
? Voldemort! spuse Harry mnios, iar Ron si Hermione tresarira amndoi. Ce se ntmpla?
Ce pune la cale? Unde e? Ce facem ca sa-l oprim?
? Ti-am spus, Ordinul nu ne lasa sa mergem la ntruniri, spuse Hermione agitata. A
sa ca nu stim detaliile ? nsa ne-am prins care este ideea n ansamblu, adauga ea gr
abita, vaznd expresia de pe fata lui Harry.
? Stii, Fred si George au inventat Urechile Extensibile, spuse Ron. Sunt foarte
folositoare.
? Urechi ? ?
? Extensibile, da. Numai ca a trebuit sa nu le mai folosim n ultima vreme, pentru
ca a aflat mama si si-a iesit din minti. Fred si George au trebuit sa le ascund
a pe toate, ca sa nu le arunce mama la gunoi. nsa le-am folosit un timp, nainte sa
-si dea seama mama de ce se ntmpla. Stim ca unii membri ai Ordinului urmaresc Devo
ratori ai Mortii recunoscuti, le tin socoteala, stii...
? Unii dintre ei ncearca sa i recruteze pe altii n Ordin, zise Hermione.
? Si unii dintre ei pazesc ceva, spuse Ron. Vorbesc tot timpul de ndatoririle de
paza.
? Nu cumva era vorba despre mine, nu? zise Harry sarcastic.
? A, ba da, spuse Ron, cu o expresie de ntelegere iluminata.
Harry pufni. Se plimba iar prin camera, uitndu-se n orice alta parte, n afara de lo
cul unde stateau Ron si Hermione.
? Si voi doi ce ati facut, daca nu ati avut voie sa mergeti la ntruniri? ntreba el
. Ziceati ca ati fost ocupati.
? Am fost, spuse repede Hermione. Am decontaminat casa asta, a fost goala ani ntre
gi si au crescut tot felul de chestii pe aici. Am reusit sa curatam bucataria, ce
a mai mare parte a dormitoarelor si cred ca o sa ne ocupam de salon chiar mi ? AA
RGH!
Cu doua pocnituri puternice, Fred si George, fratii gemeni mai mari ai lui Ron,
se materializasera din senin n mijlocul camerei. Pigwidgeon ciripi mai nebuneste
ca niciodata si zbura ca sageata lnga Hedwig pe dulap.
? Nu mai faceti chestia asta! le spuse Hermione sfrsita gemenilor, care erau la f
el de roscati ca Ron, nsa mai ndesati si putin mai scunzi.
? Buna, Harry, zise George, zmbindu-i larg. Ni s-a parut noua ca ti-am auzit glas
ul melodios.
? Harry, nu e bine sa tii supararea n suflet, las-o sa iasa, spuse Fred, zmbind si
el. S-ar putea sa mai fie vreo doi oameni la cinzeci de kilometri departare car
e sa nu te fi auzit.
? Sa nteleg ca ati trecut testele de Aparitie? ntreba Harry morocanos.
? Cu brio, zise Fred, care tinea n mna ceva ce semana cu o sfoara foarte lunga de
culoarea pielii.
? V-ar fi luat cu vreo treizeci de secunde mai mult sa coborti pe scari, spuse Ro
n.
? Timpul nseamna galioni, adica bani, fratioare, spuse Fred. Oricum, Harry, inter
ferezi receptia. Urechi Extensibile, adauga el drept raspuns sprncenelor ridicate
ale lui Harry si ridica sfoara care acum Harry vazu ca se ntindea pna pe palier. n
cercam sa auzim ce se ntmpla jos.

? Ar trebui sa aveti grija, zise Ron, uitndu-se la o Ureche, daca mai vede mama un
a din astea...
? Merita riscul, au o ntrunire foarte importanta, spuse Fred.
Usa se deschise si aparu o coama lunga de par roscat.
? A, buna, Harry! zise vesela Ginny, sora mai mica a lui Ron. Mi s-a parut ca ti
-am auzit vocea.
ntorcndu-se catre Fred si George, le spuse:
? Urechile Extensibile sunt o cauza pierduta, a aruncat o Vraja Imperturbabila a
supra usii de la bucatarie.
? De unde stii? zise George, parnd dezamagit.
? Tonks mi-a zis cum sa aflu, zise Ginny. Arunci cu lucruri spre n usa si, daca nu
o ating, nseamna ca usa a fost Imperturbata. Am aruncat n ea cu niste bombe cu mi
ros de baliga din capul scarilor si zboara n alta parte, asa ca e imposibil sa in
tre Urechile Extensibile prin gaura.
Fred ofta adnc.
? Pacat. Chiar vroiam sa aflu ce mai face batrnul Plesneala.
? Plesneala! zise Harry. E aici?
? Da, spuse George, nchiznd prevazator usa si asezndu-se pe unul dintre paturi, urm
at de Fred si Ginny. Da raportul. Strict secret.
? Idiotul, zise Fred alene.
? Acum este de partea noastra, spuse Hermione dojenitor. Ron pufni.
? Asta nu-l mpiedica sa fie un idiot. Se vede dupa cum se uita la noi.
? Nici lui Bill nu-i place de el, zise Ginny, de parca asta lamurea problema.
Harry nu era sigur daca i se risipise furia; nsa acum setea de informatii era mai
puternica dect pornirea sa de-a continua sa tipe. Se aseza pe pat alaturi de ceil
alti.
? Bill este aici? ntreba el. Credeam ca lucreaza n Egipt.
? S-a nscris pentru o slujba de birou ca sa poata sa vina acasa si sa lucreze pen
tru Ordin, zise Fred. Spune ca i este dor de morminte, dar exista compensatii, zmb
i el atotstiutor.
? Ce vrei sa spui?
? O mai tii minte pe Fleur Delacour? spuse George. S-a angajat la Gringotts ca s
a si perfectioneze engleza...
? Iar Bill i-a dat multe lectii n particular, chicoti Fred.
? Si Charlie face parte din Ordin, zise George, dar e nca n Romnia. Dumbledore vrea
sa vina ct mai multi vrajitori din strainatate, asa ca Charlie ncearca sa-si faca
relatii n timpul liber.
? Nu ar putea sa faca si Percy asta? ntreba Harry.
Din cte auzise ultima data, al treilea frate Weasley lucra la Departamentul de Co
operare Magica Internationala din cadrul Ministerului Magiei.
La auzul cuvintelor lui Harry, toti fratii Weasley si Hermione schimbara priviri
pline de semnificatii negative.
? Orice ai face, sa nu vorbesti de Percy de fata cu mama si tata, i spuse Ron lui
Harry pe un ton ncordat.
? De ce nu?
? Pentru ca, de fiecare data cnd este mentionat numele lui Percy, tata sparge ori
ce se nimereste sa aiba n mna si mama ncepe sa plnga, spuse Fred.
? A fost groaznic, zise Ginny cu tristete.
? Cred ca am avut noroc ca am scapat de el, zise George. Nu l-am mai vazut nicio
data pe tata certndu-se cu cineva n halul ala. De obicei, mama este cea care tipa.
? S-a ntmplat n prima saptamna dupa ce s-a terminat semestrul, zise Ron. Ne pregatea
m sa venim si sa ne alaturam Ordinului. Percy a venit acasa si ne-a spus ca fuse
se promovat.
? Glumesti? zise Harry.
Desi stia foarte bine ca Percy era extrem de ambitios, Harry avea impresia ca Pe
rcy nu avusese mare succes cu prima sa slujba de la Ministerul Magiei. Percy era
vinovat de o relativ importanta trecere cu vederea, neobservnd ca seful sau era co
ntrolat de Lordul Cap-de-Mort (nu ca Ministerul ar fi crezut-o -toti erau de pare
re ca domnul Crouch nnebunise).
? Da, am fost surprinsi cu totii, spuse George, pentru ca Percy a avut o gramada

de probleme din cauza lui Crouch, a avut loc o ancheta si tot tacmul. Au spus ca
Percy ar fi trebuit sa-si fi dat seama ca Crouch o luase razna si sa fi informat
un superior. Dar l stii pe Percy, Crouch i-a lasat conducerea, nu avea de gnd sa s
e plnga.
? Si atunci, cum de l-au promovat?
? Exact asta ne-am ntrebat si noi, zise Ron, care parea foarte dornic sa ntretina
o conversatie normala, acum ca Harry se oprise din tipat. A venit acasa foarte m
ultumit de el nsusi ? chiar mai multumit dect de obicei, daca poti sa-ti imaginezi
asa ceva ? si i-a spus tatei ca i fusese oferit un post chiar n cadrul biroului l
ui Fudge. Unul extrem de bun pentru cineva care terminase Hogwarts abia de un an:
Asistent al Ministrului. Cred ca se astepta ca tata sa fie nespus de impresiona
t.
? Numai ca tata nu a fost, zise Fred sumbru.
? De ce? spuse Harry.
? Pai, se pare ca Fudge cutreiera Ministerul, asigurndu-se ca nu a intrat nimeni n
contact cu Dumbledore, zise George.
? Stii, mai nou numele lui Dumbledore este desconsiderat n Minister, spuse Fred. T
oti cred ca nu face dect sa iste probleme, spunnd ca s-a ntors Stii-Tu-Cine.
? Tata spune ca Fudge a zis foarte clar ca oricine e de partea lui Dumbledore poa
te sa-si elibereze biroul, zise George.
? Problema este ca Fudge l suspecteaza pe tata, stie ca e n relatii bune cu Dumble
dore si ntotdeauna l-a considerat pe tata un fel de ciudat, din cauza obsesiei sa
le pentru ncuiati.
? Dar ce legatura are asta cu Percy? ntreba Harry derutat.
? Ajung si la asta imediat. Tata banuieste ca Fudge l tine pe Percy n biroul lui d
oar pentru ca vrea sa-l foloseasca ca sa i spioneze familia ? si pe Dumbledore.
Harry scoase un fluierat jos.
? nsa Percy a fost ncntat de asta.
Ron rse sec.
? Si-a iesit complet din minti. A zis ? ma rog, a zis o gramada de chestii groazn
ice. A zis ca, de cnd a intrat n Minister, a trebuit sa se lupte cu reputatia jaln
ica a tatei, ca tata nu are deloc ambitie si ca de asta am fost mereu asa de ? s
tii tu ? nu am avut multi bani, adica...
? Poftim? spuse Harry, nevenindu-i sa creada, n timp ce Ginny scoase un sunet ca
de pisica suparata.
? Stiu, zise Ron cu o voce joasa. Si a fost si mai rau. A spus ca tata e un idio
t fiindca sta pe lnga Dumbledore, ca Dumbledore o sa aiba mari probleme, ca tata
o sa se duca la fund cu el, ca el ? Percy ? stia cui i este loial si ca acesta es
te Ministerul. Si daca mama si tata aveau de gnd sa tradeze Ministerul, avea sa a
iba grija ca toata lumea sa stie ca nu mai facea parte din familia noastra. n ace
easi seara si-a facut bagajele si a plecat. Acum traieste aici, n Londra.
Harry scapa o njuratura n gnd. ntotdeauna l placuse cel mai putin pe Percy dintre fra
tii Weasley, nsa niciodata nu-si imaginase ca acesta i-ar fi spus asa ceva domnul
ui Weasley.
? Mamei nu i-a fost deloc usor, zise Ron abatut. Stii tu, a plns si altele de gen
ul asta. A venit la Londra ca sa ncerce sa discute cu Percy, dar el i-a trntit usa
n nas. Nu stiu ce face daca se vede cu tata la serviciu ? presupun ca l ignora.
? Dar Percy trebuie sa stie ca s-a ntors Cap-De-Mort, spuse Harry ncet. Nu este pr
ost, trebuie sa stie ca parintii vostri nu ar risca fara dovezi.
? Da, ma rog, si numele tau a fost mentionat cnd s-au certat, zise Ron, aruncndu-i
lui Harry o privire pe furis. Percy a zis ca singura dovada era cuvntul tau si..
. nu stiu... nu credea ca era de ajuns.
? Percy ia foarte n serios Profetul zilei, spuse Hermione caustic, si toti ceilal
ti dadura din cap.
? Despre ce vorbiti? ntreba Harry, uitndu-se la fiecare dintre ei.
l priveau cu totii circumspecti.
? Nu ai ? nu ai primit Profetul zilei? ntreba Hermione nelinistita.
? Ba da! zise Harry.
? L-ai... hm... citit pe ndelete? ntreba Hermione si mai agitata.
? Nu din scoarta-n scoarta, spuse Harry precaut. Daca aveau de gnd sa zica ceva d

e Cap-de-Mort, ar fi fost stiri de prima pagina, nu-i asa?

Ceilalti tresarira cnd auzira numele. Hermione se grabi sa continue:
? Pai, ar trebui sa-l citesti din scoarta-n scoarta ca sa l gasesti, dar ti... hm..
. ti mentioneaza numele de cteva ori pe saptamna.
? Dar as fi vazut...
? Nu daca ai citit doar prima pagina, zise Hermione, clatinnd din cap. Nu vorbesc
de articolele mari. Te strecoara din cnd n cnd, ca si cnd ai fi o gluma bine cunoscu
ta.
? Ce vrei sa ? ?
? De fapt, este cam rautacios, zise Hermione pe o voce calma fortata. Pur si sim
plu se bazeaza pe ce a scris Rita.
? Dar acum nu mai scrie, nu?
? A, nu, si-a tinut promisiunea ? nu ca ar avea de ales, adauga Hermione cu sati
sfactie. nsa a pus bazele pentru ceea ce ncearca ei sa faca acum.
? Ce anume? spuse Harry nerabdator.
? Bine, stii ca a scris ca lesini tot timpul, ca spui ca te doare cicatricea si
toate astea.
? Da, spuse Harry, care nu avea cum sa uite articolele Ritei Skeeter despre el.
? Pai, scriu despre tine de parca ai fi o persoana care are halucinatii, care vr
ea atentie si care crede ca este un erou tragic sau ceva de genul asta, zise Her
mione foarte repede, de parca ar fi fost mai putin neplacut pentru Harry sa auda
aceste fapte spuse rapid. Tot strecoara comentarii penibile la adresa ta. Daca
apare vreo poveste cusuta cu ata alba, formula e "O poveste demna de Harry Potter
", daca are cineva un accident ciudat sau ceva asemanator, se spune "Sa speram ca
nu i-a ramas o cicatrice pe frunte, ca altfel o sa ni se ceara sa l veneram"...
? Dar eu nu vreau sa ma venereze ? ncepu Harry enervat.
? Stiu ca nu, spuse Hermione repede, parnd speriata. Stiu, Harry. Dar ti dai seama
ce ncearca sa faca? Vor sa te transforme ntr-o persoana pe care nu o s-o creada n
imeni. Fudge e n spatele povestii asteia, pariez pe orice. Vor ca vrajitorii de p
e strada sa creada ca esti doar un prostovan care e un fel de pacaleala, care po
vesteste tot felul de chestii ridicole, trase de par, pentru ca adora sa fie cel
ebru si vrea sa o tina asa n continuare.
? Eu nu am cerut nimanui ? nu am vrut ? Cap-de-Mort mi-a ucis parintii! ngaima Ha
rry. Am ajuns celebru pentru ca mi-a omort familia, dar nu a putut sa ma omoare s
i pe mine! Cine si-ar dori sa fie celebru pentru asta? Nu si dau seama ca as fi p
referat sa nu fi...
? Stim, Harry, spuse Ginny cu sinceritate.
? Si, binenteles, nu au zis un cuvnt despre cum ai fost atacat de Dementori, zise
Hermione. Cineva le-a spus sa taca. Asta ar fi un subiect foarte important, Deme
ntorii scapati de sub control. Nici macar nu au zis ca ai ncalcat Statutul Intern
ational de Tainuire. Am crezut ca o vor face, s-ar fi potrivit de minune cu imag
inea asta a ta de prost care se da mare. Credem ca stau si asteapta pna cnd o sa f
ii exmatriculat, cnd o sa dea sfoara-n tara ? vreau sa spun, daca o sa fii exmatr
iculat, evident, continua ea grabita. Chiar ca nu ar trebui sa te exmatriculeze,
daca si respecta propriile reguli, nu au nimic mpotriva ta.
Ajunsesera iar la audiere si Harry nu vroia sa se gndeasca la asta. Arunca momeala
dupa un alt subiect de discutie, nsa fu salvat de nevoia de a gasi unul de pasii
care se auzira urcnd scarile.
? Hmm.
Fred trase cu putere de Urechea Extensibila; se mai auzi o pocnitura rasunatoare
, iar el si George disparura. Cteva clipe mai trziu, n prag aparu doamna Weasley.
? S-a terminat ntrunirea, acum puteti sa coborti la cina. Toata lumea abia asteapt
a sa te vada, Harry. Si cine a lasat toate bombele acelea cu miros de baliga n fa
ta usii de la bucatarie?
? Smecherila, zise Ginny fara sa roseasca. i place la nebunie sa se joace cu ele.
? Ah, spuse doamna Weasley, credeam ca ar fi putut sa fie Kreacher, tot face luc
ruri ciudate de genul asta. Acum nu uitati sa vorbiti ncet pe hol. Ginny, esti foa
rte murdara pe mini, ce ai facut? Te rog, du-te si spala-te nainte de cina.
Ginny se strmba catre ceilalti si iesi din camera dupa mama ei, lasndu-l pe Harry
singur cu Ron si Hermione. Amndoi l priveau nelinistiti, de parca se temeau ca o s

a nceapa sa tipe din nou, acum ca plecasera toti ceilalti. Vazndu-i att de agitati,
se simti putin rusinat.
? Stiti... murmura el, dar Ron clatina din cap, si Hermione zise ncet:
? Ne-am asteptat ca o sa te superi, Harry, chiar nu te nvinovatim, dar trebuie sa n
telegi, zau ca am ncercat sa-l convingem pe Dumbledore...
? Da, stiu, zise Harry scurt.
Cauta un subiect care sa nu aiba legatura cu directorul sau, pentru ca doar gndul
la Dumbledore l facea iar sa fiarba pe dinauntru de suparare.
? Cine este Kreacher? ntreba el.
? Spiridusul de casa care locuieste aici, zise Ron. Un smintit. Nu am mai ntlnit n
iciodata unul ca el.
Hermione se ncrunta la Ron.
? Nu este smintit, Ron.
? Dorinta vietii lui este sa-i fie taiat capul si apoi agatat pe o placa, exact
ca al mamei sale, spuse Ron sarcastic. Este ceva normal, Hermione?
? Pai... pai, daca este un pic ciudat, nu-i este vina lui. Ron si roti ochii spre
Harry.
? Hermione nu a renuntat nca la S.P.A.S.
? Nu este S.P.A.S! zise Hermione vehement. Este Societatea pentru apararea spirid
usilor. Nu sunt singura, iar Dumbledore a spus ca ar trebui sa fim draguti cu Kr
eacher.
? Da, da, zise Ron. Hai sa mergem, sunt lihnit.
i conduse iesind din camera si ajungnd pe palier, nsa nainte ca ei sa poata cobor sca
rile ?
? Stati asa! sopti Ron, ntinznd o mna ca sa-i opreasca pe Harry si Hermione sa mear
ga mai departe. Sunt nca pe hol, poate auzim ceva.
Cei trei se uitara cu grija peste balustrade. Holul posomort de dedesubt era plin
de vrajitoare si vrajitori, inclusiv toti cei din garda lui Harry. Susoteau entu
ziasmati ntre ei. Chiar n centrul grupului Harry vazu capul ntunecat, cu parul soio
s si nasul proeminent, al profesorului de la Hogwarts pe care l placea cel mai put
in, profesorul Plesneala. Harry se apleca si mai mult peste balustrada. Era foar
te interesat de ce facea Plesneala pentru Ordinul Phoenix...
Un fir subtire de sfoara de culoarea pielii cobor prin fata ochilor lui Harry. Ri
dicnd privirea, i vazu pe Fred si George la etajul de mai sus, lasnd n jos cu grija
Urechea Extensibila catre manunchiul ntunecat de oameni de dedesubt. O clipa mai
trziu nsa, ncepura sa se ndrepte toti catre usa de la intrare, iesind din raza lor v
izuala.
? La naiba, Harry l auzi soptind pe Fred, n timp ce ridica iar Urechea Extensibila.
Auzira usa de la intrare deschizndu-se, apoi nchizndu-se.
? Plesneala nu mannca niciodata aici, i spuse ncet Ron lui Harry. Slava Domnului. H
ai.
? Si, Harry, nu uita sa nu ridici vocea pe hol, sopti Hermione.
Cnd trecura pe lnga sirul de capete de spiridusi de casa de pe perete, i vazura pe
Lupin, doamna Weasley si Tonks n fata usii de la intrare, nchiznd magic numeroasele
broaste si yale dupa cei care tocmai plecasera.
? Mncam n bucatarie, sopti doamna Weasley, ntlnindu-i la capatul scarilor. Harry, dra
ga, daca traversezi pe vrfuri holul este chiar pe usa aceea...
ZDUF.
? Tonks! striga doamna Weasley exasperata, ntorcndu-se sa se uite n spatele ei.
? mi pare rau! se vaita Tonks, care era ntinsa pe podea. Este suportul ala idiot d
e umbrele, e a doua oara cnd ma mpiedic de...
nsa restul cuvintelor sale fu acoperit de un urlet ngrozitor, care ti spargea timpan
ele si ti ngheta sngele n vine.
Draperiile roase de molii pe lnga care trecuse Harry mai devreme se ndepartasera, n
sa n spatele lor nu se afla nici o usa. Pentru o fractiune de secunda, Harry crez
u ca se uita pe o fereastra, de partea cealalta a ferestrei fiind o batrna cu o p
alarie neagra, care tipa ntruna, de parca ar fi fost torturata ? abia pe urma si d
adu seama ca era doar un portret n marime naturala, nsa foarte realist, si cel mai
neplacut pe care l vazuse vreodata.
Batrnei i curgea saliva din gura, i se roteau ochii, pielea galbejita de pe fata i

se ntindea la maximum cnd tipa; de-a lungul holului din spatele lor, se trezira s
i celelalte portrete si ncepura si ele sa urle, nct Harry chiar nchise ochii si si ac
operi urechile din cauza zgomotului.
Lupin si doamna Weasley alergara nainte si ncercara sa traga draperiile peste batrn
a, nsa acestea nu cedau, iar ea striga mai tare ca niciodata, vnturnd niste mini cu
gheare, de parca ar fi ncercat sa le sfsie fetele.
? Gunoaie! Mizerii! Produse de mna a doua de noroi si josnicie! Corciturilor, muta
ntilor, ciudatilor, plecati de-aici! Cum ndrazniti sa mnjiti casa stramosilor mei.
..
Tonks si ceru scuze repetate, trnd napoi piciorul urias si greu de trol; doamna Weas
ley renunta la tentativa de a trage draperiile si merse grabita dintr-un capat n
altul al holului, mpietrind cu bagheta toate celelalte portrete; un barbat cu parul
lung si negru iesi furtunos pe o usa din fata lui Harry.
? Taci, cotoroanta nenorocita, taci din GURA! racni el, apucnd draperia pe care o
abandonase doamna Weasley.
Chipul batrnei pali.
? Tuuuuu! urla ea, cu ochii iesindu-i din orbite la vederea barbatului. Tradator
de snge, abominabilule, rusine din sngele meu!
? Am spus ? taci ? DIN GURA! tuna barbatul si, cu un efort extraordinar, el si L
upin reusira sa uneasca draperiile la loc.
Urletele batrnei se pierdura si se lasa o tacere asurzitoare.
Gfind putin si dndu-si parul lung si negru din ochi, Sirius, nasul lui Harry, se nto
arse cu fata catre el.
? Buna, Harry, zise el sumbru, nteleg ca ai cunoscut-o deja pe mama mea.
CAPITOLUL V
ORDINUL PHOENIX
? Mama ? ?
? Da, iubita mea mama, zise Sirius. De o luna tot ncercam sa o dam jos, dar credem
ca a aruncat o Vraja de Lipire Permanenta pe spatele tabloului. Hai sa coborm re
pede, nainte sa se trezeasca iar cu totii.
? Dar ce cauta aici un portret al mamei tale? ntreba Harry uluit, cnd iesira din h
ol pe o usa si coborra un etaj de trepte nguste de piatra, urmati ndeaproape de cei
lalti.
? Nu ti-a spus nimeni? Aceasta este casa parintilor mei, zise Sirius. nsa eu sunt
ultimul Black ramas n viata, asa ca acum este a mea. I-am oferit-o lui Dumbledor
e ca sediu ? este cam singurul lucru folositor pe care am putut sa l fac.
Harry, care se asteptase la o primire mai frumoasa, observa gravitatea si amaraci
unea din vocea lui Sirius. si urma nasul pna la capatul scarilor si apoi dincolo d
e o usa care ducea la bucataria de la subsol.
Era doar un pic mai putin mohorta dect holul de deasupra, o camera ntunecata, cu per
eti de piatra. Cea mai mare parte a luminii venea de la un foc mare din capatul
camerei. O ceata de fum de pipa era suspendata n aer ca fumul unei batalii, prin
care se distingeau formele nspaimntatoare ale unor oale si tigai masive de fier atrn
ate de (avanul ntunecat. n camera fusesera ngramadite multe scaune pentru ntrunire,
iar o masa lunga de lemn era asezata chiar n mijlocul lor, plina cu suluri de perg
ament, pocale, sticle goale de vin si o gramada de crpe. Domnul Weasley si fiul s
au cel mare, Bill, vorbeau ncet, apropiindu-si capetele n partea cealalta a mesei.
Doamna Weasley si drese vocea. Sotul ei, un barbat slab, cu chelie, care purta oc
helari cu rama de corn, se uita n jur si sari n picioare.
? Harry! spuse domnul Weasley, apropiindu-se de el n graba ca sa l salute, si strngn
du-i mna zdravan. Ma bucur ca te vad!
Harry l vazu peste umarul lui pe Bill, care nca purta parul lung prins n coada, strn
gnd n graba metrii de pergament ramasi pe masa.
? A fost bine pe drum, Harry? striga Bill, ncercnd sa adune douasprezece suluri od
ata. nseamna ca Ochi-Nebun nu te-a adus prin Groenlanda?
? A ncercat, zise Tonks, ducndu-se sa-l ajute pe Bill si rasturnnd imediat o lumnare
pe ultimul pergament. O, nu ? scuze ?

? Stai, draga mea, spuse doamna Weasley, parnd exasperata si reparnd pergamentul cu
o rotire de bagheta.
n lumina fulgeratoare facuta de vraja doamnei Weasley, Harry zari ceva ce parea s
a fie planul unei cladiri. Doamna Weasley l vazuse ca se uita. nsfaca planul de pe
masa si l puse n bratele deja ncarcate ale lui Bill.
? Genul asta de lucruri ar trebui strnse imediat dupa ce se termina ntrunirile, se
rasti ea, nainte sa se apropie n graba de un dulap de unde ncepu sa scoata farfuri
i pentru cina.
Bill si scoase bagheta, murmura "Evanesco!" si pergamentele disparura.
? Stai jos, Harry, zise Sirius. L-ai cunoscut pe Mundungus, nu-i asa?
Ceea ce Harry crezuse ca era un maldar de zdrente scoase un sforait lung si gros,
apoi se trezi subit.
? A zis cineva ceva de mine? bigui Mundungus adormit. Sunt de acord cu tine, Siri
us...
Ridica o mna foarte jerpelita, de parca ar fi votat, cu ochii ntredeschisi si inje
ctati uitndu-se n gol.
Ginny chicoti.
? S-a terminat ntrunirea, Dung, zise Sirius, n timp ce se asezau cu totii la masa n
jurul lui. A venit Harry.
? Cum? spuse Mundungus, uitndu-se cu amaraciune la Harry de dincolo de parul sau
roscat deschis si mat. Pe onoarea mea, chiar a venit. Da... esti bine, Harry?
? Da, spuse Harry.
Mundungus se cauta agitat n buzunare, nca uitndu-se la Harry, si scoase o pipa neag
ra si murdara. O duse la gura, i aprinse capatul cu bagheta si trase un fum prelun
g. n cteva secunde, fu acoperit de norii mari de fum verde care se ridicara.
? ti datorez scuze, mormai o voce din mijlocul norului mirositor.
? Pentru ultima oara, Mundungus, striga doamna Weasley, vrei sa nu mai fumezi che
stia aia n bucatarie, mai ales nu cnd ne pregatim sa mncam?!
? Ah, zise Mundungus. Corect. mi pare rau, Molly.
Norul de fum disparu cnd Mundungus si baga pipa la loc
n buzunar, nsa tot ramase un miros neplacut de sosete arse.
? Si daca vreti sa mncati nainte de miezul noptii, trebuie sa ma ajutati, le zise
doamna Weasley celor din camera. Nu, tu poti sa rami unde esti, Harry draga, ai a
vut un drum lung.
? Eu ce pot sa fac, Molly? spuse Tonks entuziasmata, sarind n fata.
Doamna Weasley ezita, parnd nelinistita.
? Hm ? nu, e n ordine, Tonks, odihneste-te si tu, ai facut destule azi.
? Nu, nu, vreau sa te ajut! spuse Tonks vesela, darmnd un scaun cnd alerga spre dul
apul de unde Ginny lua tacmurile.
n curnd, mai multe cutite mari taiau carnea si legumele dupa bunul lor plac, supra
vegheate de domnul Weasley, n timp ce doamna Weasley amesteca ntr-un ceaun atrnat d
easupra focului, iar ceilalti scoteau farfuriile, cteva pocale si mncarea din cama
ra. Harry ramase la masa cu Sirius si cu Mundungus, care nca l privea cu jale.
? Ai mai vazut-o pe Figgy de atunci? ntreba el.
? Nu, spuse Harry, nu am mai vazut pe nimeni.
? Stii, nu as fi plecat, zise Mundungus, aplecndu-se n fata, si avnd o nota rugatoa
re n glas, nsa am avut o posibilitate de afaceri...
Harry simti ceva care trecu pe lnga genunchii sai si se sperie, dar era doar Smec
herila, pisica roscata cu picioare dungate a lui Hermione, care se freca o data
de picioarele lui Harry, torcnd, si apoi sari n poala lui Sirius, unde se ghemui.
Sirius o mngie absent dupa urechi, n timp ce se ntorcea, nca posomort, spre Harry.
? Ai avut o vara frumoasa pna acum?
? Nu, a fost oribil, zise Harry.
Pentru prima oara, pe chipul lui Sirius aparu un fel de zmbet fugar.
? Eu, unul, nu nteleg de ce te plngi.
? Cum? spuse Harry, nevenindu-i sa creada.
? Eu as fi primit atacul Dementorilor cu bratele deschise.
O lupta pe viata si pe moarte pentru sufletul meu ar fi ntrerupt la fix monotonia.
Crezi ca tie ti-a fost greu, cel putin tu ai putut sa te plimbi prin jur, sa-ti
ntinzi picioarele, sa te bati... eu sunt blocat nauntru de o luna.

? Cum asa? ntreba Harry, ncruntndu-se.

? Pentru ca nca ma cauta Ministerul Magiei, iar Cap-de-Mort trebuie sa stie deja
ca sunt un Animagus, trebuie sa-i fi spus Sobo, asa ca mareata mea deghizare est
e inutila. Nu pot sa fac prea multe pentru Ordinul Phoenix... sau cel putin asa
crede Dumbledore.
n tonul sters din glasul lui Sirius, cnd rosti numele lui Dumbledore, aparu ceva c
are i spuse lui Harry ca nici Sirius nu era tocmai multumit de director. Harry si
mti un val subit de afectiune fata de nasul sau.
? Cel putin tu ai stiut ce se ntmpla, zise el, ca sa-l ncurajeze.
? A, da, spuse Sirius sarcastic. Ascultnd raporturile lui Plesneala, fiind nevoit
sa suport toate aluziile lui meschine din cauza faptului ca el este afara, riscn
du-si viata, n timp ce eu stau aici, simtindu-ma foarte bine... ntrebndu-ma cum mer
ge curatenia...
? Ce curatenie? ntreba Harry.
? ncercam sa facem locul asta potrivit pentru a fi locuit de oameni, spuse Sirius
, aratnd cu mna n jur prin bucataria deprimanta. De zece ani nu a mai trait nimeni
aici, de cnd a murit iubita mea mama, daca nu l pui la socoteala pe batrnul ei spiri
dus de casa, care a luat-o razna ? nu a mai curatat nimic de ani ntregi.
? Sirius, zise Mundungus, care nu parea sa fi fost deloc atent la conversatie, ns
a examinase ndeaproape un pocal gol. Asta e argint masiv, amice?
? Da, zise Sirius, privindu-i cu dezgust. Cel mai valoros argint prelucrat de go
blini n secolul cincisprezece, gravat cu blazonul familiei Black.
? nsa asta poate sa iasa, mormai Mundungus, lustruindu-l cu mneca.
? Fred ? George ? NU, DOAR DUCETI-LE N MNA! striga doamna Weasley.
Harry, Sirius si Mundungus se uitara n jur si, ntr-o fractiune de secunda, se ndepar
tara de masa, aruncndu-se n partea cealalta. Fred si George vrajisera un ceaun mare
de tocana, o carafa de fier de Berezero si un tocator de lemn masiv pentru taiat
ul pinii, echipat cu tot cu cutit, ca sa zboare catre ei. Ceaunul cu tocana alune
ca pe toata lungimea mesei si se opri chiar la capat, lasnd o urma lunga si neagr
a de arsura pe suprafata de lemn; carafa de Berezero cazu cu un zgomot puternic, v
arsnd continutul peste tot; cutitul de pine aluneca de pe tocator si ateriza, cu vr
ful n jos si tremurnd primejdios, exact unde fusese mna lui Sirius cu cteva secunde n
ainte.
? PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! tipa doamna Weasley. NU ERA CAZUL ? M-AM SATURAT D
E TOATE ASTEA ? DOAR PENTRU CA ACUM AVETI VOIE SA FACETI VRAJI, NU E NEVOIE SA FO
LOSITI BAGHETELE PENTRU ORICE LUCRU NENSEMNAT!
? Am vrut doar sa economisim putin timp! zise Fred, grabindu-se sa smulga cutitu
l de pine din masa. Scuze, Sirius, amice ? n-am vrut sa...
Harry si Sirius rdeau amndoi; Mundungus, care cazuse cu scaunul pe spate, se ridic
a njurnd, iar Smecherila suiera suparat si se baga ca sageata sub dulap, de unde oc
hii mari si galbeni i straluceau n ntuneric.
? Baieti, zise domnul Weasley, ridicnd ceaunul si ducndu-i napoi n mijlocul mesei, ma
ma voastra are dreptate, ar trebui sa dati dovada de simt de raspundere, acum ca
sunteti majori ? Nici unul dintre fratii vostri nu a creat asemenea probleme! urla doamna Weasle
y la gemeni cnd unul dintre ei trnti o noua carafa de Berezero pe masa, varsnd apro
ape la fel de mult. Bill nu simtea nevoia sa Apara din doi n doi metri! Charlie n
u vrajea tot ce-i iesea n cale! Percy...
Amuti subit, tragndu-si rasuflarea si uitndu-se speriata la sotul ei, a carui expr
esie mpietrise brusc.
? Sa mncam, zise Bill repede.
? Arata minunat, Molly, spuse Lupin, punnd n locul ei o portie generoasa de tocana
pe o farfurie si dnd-o mai departe, spre capatul celalalt al mesei.
Pret de cteva minute fu liniste, cu exceptia clinchetului farfuriilor si al cutit
elor, si al trtului scaunelor, n timp ce toata lumea se aseza la masa. Apoi doamna
Weasley se ntoarse spre Sirius.
? Vroiam sa-ti spun, Sirius, ca e ceva nchis n biroul acela din salon. Se tot se z
bate si face zgomot. Ar putea sa fie un Bong, desigur, nsa m-am gndit sa-l rugam p
e Alastor sa se uite la el nainte sa-i dam drumul.
? Cum zici tu, spuse Sirius indiferent.

? Si draperiile din camera aia sunt pline de Doxii, continua doamna Weasley. M-am
gndit ca am putea ncerca sa rezolvam mine.
? Abia astept, zise Sirius.
Harry simti sarcasmul din glasul lui, nsa nu era sigur ca nu fusese singurul.
Vizavi de Harry, Tonks le distra pe Hermione si Ginny, transformndu-si nasul prin
tre nghitituri. Strngnd din ochi de fiecare data cu aceeasi expresie chinuita pe ca
re o avusese n camera lui Harry, nasul i se umfla pna ajunse o excrescenta ca un c
ioc care semana cu al lui Plesneala, se micsora pna deveni ct o ciupercuta si apoi
i crescu mult par n fiecare nara. Se parea ca era o distractie de masa obisnuita,
pentru ca Hermione si Ginny i cereau ct de curnd sa le arate nasurile lor preferate
.
? Fa-o pe aia cu rtul, Tonks.
Tonks le asculta si Harry, ridicndu-si privirea, avu pentru cteva clipe impresia ca
un Dudley feminin i zmbea de pe partea cealalta a mesei.
Domnul Weasley, Bill si Lupin aveau o discutie profunda despre goblini.
? nca nu dau nici un semn, zise Bill. Tot nu pot sa-mi dau seama daca ei cred sau
nu ca s-a ntors. Sigur s-ar putea sa prefere sa ramna neutri. Sa nu se implice.
? Sunt convins ca nu s-ar duce niciodata la Stiti-Voi-Cine, zise domnul Weasley,
clatinnd din cap. Si ei au suferit pierderi; mai tineti minte familia de goblini
pe care a omort-o ultima data, undeva pe lnga Nottingham?
? Cred ca depinde de ce li se ofera, spuse Lupin. Si nu ma refer la aur. Daca li
se ofera libertatile pe care noi li le refuzam de secole ntregi, or sa fie tenta
ti. Tot nu ai sorti de izbnda cu Ragnok, Bill?
? Momentan e cam antivrajitori, zise Bill, tot vorbeste despre treaba aia cu Bag
man. Banuieste ca Ministerul a musamalizat totul, ca goblinii nu si-au primit nic
iodata aurul de la el, stiti voi...
Un ropot de rsete din mijlocul mesei acoperi restul cuvintelor lui Bill. Fred, Ge
orge, Ron si Mundungus se prapadeau de rs pe scaunele lor.
? ... si atunci, chicoti Mundungus, cu obrajii brazdati de lacrimi, si atunci, d
aca puteti sa credeti, mi zice, "Auzi, Dung, de unde ai luat toate broastele aste
a? Pentru ca mie mi le-a furat un nenorocit!" Si eu spun, "ti-a furat broastele,
Will, si acum ce o sa faci? Sa nteleg ca vrei altele, nu? Si daca ma credeti, ba
ieti, himera nemncata si-a cumparat toate broastele de la mine cu mai mult dect pla
tise la nceput...
? Sincera sa fiu, nu cred ca este cazul sa ti mai ascultam afacerile povestite, M
undungus, zise doamna Weasley transant, n timp ce Ron se prabusi pe masa, tavalind
u-se de rs.
? Sa ma ierti, Molly, spuse Mundungus imediat, stergndu-se la ochi si facndu-i cu o
chiul lui Harry. Dar, stii, Will le-a furat de fapt de la Warty Harris, asa ca n
-am facut ceva foarte rau.
? Nu stiu de unde ai nvatat tu ce este bine si ce este rau, Mundungus, nsa mi se p
are ca ai pierdut niste lectii cruciale, spuse doamna Weasley cu raceala.
Fred si George si ascunsera chipurile dupa niste pocale de Berezero; George sughi
ta. Dintr-un anumit motiv, doamna Weasley i arunca o privire foarte urta lui Sirius
, nainte sa se ridice si sa aduca niste rubarba maruntita pentru budinca. Harry se
uita la nasul sau.
? Molly nu este de acord cu Mundungus, spuse Sirius n soapta.
? Cum de este n Ordin? zise Harry foarte ncet.
? Este folositor, murmura Sirius. Stie toti borfasii ? ma rog, e si normal, fiin
d si el unul dintre ei. nsa i este si foarte loial lui Dumbledore, care l-a ajutat
cndva sa iasa dintr-o ncurcatura. E bine sa ai pe cineva ca Dung prin preajma, aud
e lucruri pe care noi nu le auzim. nsa Molly crede ca este exagerat sa-l invitam
la cina. Nu l-a iertat pentru ca a plecat de la post cnd trebuia sa te pazeasca.
Dupa trei portii de rubarba tocata si budinca, talia blugilor lui Harry deveni n
eplacut de strnsa (ceea ce nsemna ceva avnd n vedere ca blugii fusesera cndva ai lui D
udley). Cnd puse lingura jos, conversatia ajunse ntr-un punct mort: domnul Weasley
se rezema de spatarul scaunului, parnd satul si relaxat; Tonks casca larg, iar na
sul i revenise acum la normal; Ginny, care l ispitise pe Smecherila sa iasa de sub
dulap, statea cu picioarele ncrucisate pe podea, aruncndu-i dopuri de Berezero du
pa care sa alerge.

? Cred ca e aproape ora de culcare, zise doamna Weasley, cascnd.

? Nu chiar, Molly, spuse Sirius, dnd la o parte farfuria goala si ntorcndu-se spre
Harry. Stii, ma surprinzi. Credeam ca primul lucru pe care o sa-l faci cnd o sa aj
ungi aici o sa fie sa ncepi sa ntrebi de Cap-de-Mort.
Atmosfera din camera se schimba cu rapiditatea pe care o asocia Harry venirii De
mentorilor. Daca acum cteva secunde fusese relaxata si adormita, acum ea era aler
ta, chiar ncordata. Un fior facuse turul mesei cnd fusese mentionat numele lui Cap
-de-Mort. Lupin, care fusese pe punctul sa ia o sorbitura de vin, si cobor ncet poc
alul, parnd precaut.
? Am ntrebat! zise Harry indignat. I-am ntrebat pe Ron si Hermione, dar mi-au spus
ca nu avem voie n Ordin, asa ca...
? Si au dreptate, zise doamna Weasley. Sunteti prea mici.
Statea perfect dreapta pe scaun, cu pumnii nclestati pe bratele lui, fara urma de
somnolenta.
? De cnd trebuie sa fie cineva n Ordinul Phoenix ca sa puna ntrebari? ntreba Sirius.
Harry a fost nchis o luna n casa aia ncuiata. Are dreptul sa stie ce s-a ntm...
? Stai putin! l ntrerupse George, ridicnd vocea.
? Cum, lui Harry i se raspunde la ntrebari? spuse Fred suparat.
? Noi ncercam de o luna sa scoatem ceva de la voi si nu ne-ati spus absolut nimic
! zise George.
? Sunteti prea tineri, nu sunteti n Ordin, spuse Fred, pe o voce subtire, care su
na nefiresc de asemanatoare cu cea a mamei sale. Harry nici macar nu e major!
? Nu este vina mea ca nu vi s-a spus ce face Ordinul, spuse Sirius calm, este ho
tarrea parintilor vostri. Harry, pe de alta parte...
? Nu decizi tu ce este bine pentru Harry! zise doamna Weasley transant.
Expresia de pe chipul ei, n mod normal binevoitoare, parea amenintatoare.
? Presupun ca nu ai uitat ce a spus Dumbledore?
? Care parte? ntreba Sirius politicos, nsa cu aerul unui om care se pregatea pentr
u o lupta.
? Partea n care i se interzice lui Harry sa stie mai mult dect trebuie sa stie, sp
use doamna Weasley, punnd accentul cu putere pe ultimul cuvnt.
Ron, Hermione, Fred si George ntorceau capetele cnd spre Sirius, cnd spre doamna We
asley, de parca ar fi privit un meci de tenis. Ginny statea n genunchi, ntr-o gram
ada de dopuri de Berezero abandonate, urmarind conversatia cu gura usor ntredesch
isa. Ochii lui Lupin erau fixati pe Sirius.
? Nu am de gnd sa-i spun mai mult dect trebuie sa stie, Molly, zise Sirius. Dar avn
d n vedere ca el a fost cel care a vazut ntoarcerea lui Cap-de-Mort (iarasi, se is
ca un fior general n jurul mesei la auzul numelui) este mai ndreptatit dect majorita
tea...
? Nu este un membru al Ordinului Phoenix! zise doamna Weasley. Are doar cincispre
zece ani si...
? Si a trecut prin la fel de multe ca si cei mai multi din Ordin, spuse Sirius,
ba chiar prin mai multe dect unii dintre ei.
? Nimeni nu neaga ce a facut! zise doamna Weasley, ridicnd vocea, cu pumnii tremu
rndu-i pe bratele scaunului. nsa este nca...
? Nu este un copil! zise Sirius, pierzndu-si rabdarea.
? Nu este nici adult! spuse doamna Weasley, mbujorndu-se brusc. Nu este James, Siri
us!
? Multumesc, Molly, dar sunt perfect constient cine este, spuse Sirius cu raceal
a.
? Eu nu sunt sigura ca esti! zise doamna Weasley. Uneori, dupa cum vorbesti cu e
l, ai zice ca crezi ca ti s-a ntors cel mai bun prieten!
? Si care este problema? zise Harry.
? Problema, Harry, este ca nu esti tatal tau, orict de mult ai semana cu el! spus
e doamna Weasley, cu ochii atintiti n continuare asupra lui Sirius. Esti nca la sc
oala, si adultii care sunt responsabili pentru tine nu ar trebui sa o uite!
? Adica, sunt un nas iresponsabil? ntreba Sirius, ridicnd vocea.
? Adica, se stie ca faci lucruri nechibzuite, Sirius, asta e motivul pentru care
Dumbledore ti tot reaminteste sa stai n casa si sa...
? n discutia asta, te rog sa lasam deoparte instructiunile lui Dumbledore! zise S

irius tare.
? Arthur! spuse doamna Weasley, ntorcndu-se spre sotul ei. Arthur, sustine-ma!
Domnul Weasley nu vorbi imediat. si scoase ochelarii si i sterse ncet de roba, fara
sa se uite la sotia sa. Raspunse doar dupa ce si-i puse la loc pe nas.
? Dumbledore stie ca s-a schimbat situatia, Molly. Accepta ca Harry va trebui sa
fie pus la curent, ntr-o anumita masura, acum ca sta la sediu.
? Da, dar este o diferenta ntre asta si a-l lasa sa ntrebe lot ce vrea!
? Personal, zise Lupin ncet, dezlipindu-si n sfrsit ochii de pe Sirius, cnd doamna W
easley se ntoarse repede catre el, spernd ca pna la urma avea sa aiba si ea un alia
t, cred ca este mai bine ca Harry sa stie datele ? nu toate datele, Molly, dar i
maginea de ansamblu ? de la noi dect dect sa primeasca o versiune nflorita de la...
altii.
Expresia sa era blnda, nsa Harry era sigur ca Lupin, cel putin, stia ca unele Urec
hi Extensibile supravietuisera controlului doamnei Weasley.
? Ma rog, zise doamna Weasley, tragnd aer n piept si uitndu-se n jurul mesei dupa o
sustinere care nu sosi, ma rog... vad ca sunt n minoritate. Nu va spun dect att: Du
mbledore trebuie sa aiba motivele lui pentru care nu vrea ca Harry sa stie prea m
ulte, si vorbesc ca cineva care i vrea binele lui Harry...
? Nu este fiul tau, spuse Sirius ncet.
? E ca si cnd ar fi, spuse doamna Weasley nversunata. Pe cine altcineva mai are?
? Ma are pe mine!
? Da, spuse doamna Weasley, strngndu-si buzele, nsa a fost cam greu sa ai grija de
el ct ai fost nchis n Azkaban, nu-i asa?
Sirius dadu sa se ridice de la masa.
? Molly, nu esti singura persoana de la masa asta care tine la Harry, spuse Lupi
n transant. Sirius, stai jos.
Buza de jos a doamnei Weasley tremura. Sirius se aseza ncet pe scaun, cu chipul a
lb ca varul.
? Cred ca si Harry ar trebui sa si spuna parerea, continua Lupin, este destul de
mare ca sa ia decizii.
? Vreau sa stiu ce se ntmpla, zise Harry imediat.
Nu se uita la doamna Weasley. Fusese emotionat cnd spusese ca era ca si copilul ei
, dar nu mai avea rabdare pentru protectia ei exagerata. Sirius avea dreptate, n
u era un copil.
? Foarte bine, zise doamna Weasley, cu un glas resemnat. Ginny ? Ron ? Hermione
? Fred ? George ? vreau sa iesiti din aceasta bucatarie, acum.
Urma imediat un cor de proteste.
? Suntem majori! tipara Fred si George ntr-un glas.
? Daca Harry are voie, eu de ce nu am? striga Ron.
? Mama, vreau sa stiu! se tngui Ginny.
? NU! striga doamna Weasley, ridicndu-se, cu ochii scnteind. Va interzic categoric
!
? Molly, nu poti sa-i opresti pe Fred si George, zise domnul Weasley obosit. Sunt
majori.
? Sunt nca la scoala.
? nsa acum sunt adulti, spuse domnul Weasley, cu aceeasi voce obosita.
Doamna Weasley avea acum chipul rosu ca focul.
? Ah, bine atunci, Fred si George pot sa ramna, dar Ron...
? Harry o sa ne spuna oricum tot ce-i ziceti mie si lui Hermione! spuse Ron nflac
arat. Nu-i ? nu-i asa? adauga el nesigur, ntlnindu-i ochii lui Harry.
Pentru o fractiune de secunda, Harry se gndi sa-i zica lui Ron ca nu-i va spune n
ici un cuvnt, ca sa vada si el cum era sa fii lasat pe dinafara si sa vada daca i
placea. nsa impulsul rautacios disparu cnd se uitara unul la altul.
? Sigur ca da, zise Harry.
Ron si Hermione zmbira.
? Bine! striga doamna Weasley. Bine! Ginny ? LA CULCARE!
Ginny nu pleca n liniste. O auzira tipnd si strignd la mama ei pna n capul scarilor,
iar cnd ajunse pe hol, urletele doamnei Black se alaturara galagiei. Lupin se dus
e grabit la portret ca sa restabileasca tacerea. Abia dupa ce se ntoarse, nchiznd u
sa de la bucatarie n urma sa si asezndu-se la loc la masa, Sirius vorbi.

? Bine, Harry... ce vrei sa stii?

Harry trase aer n piept si puse ntrebarea care l obsedase n ultima luna.
? Unde este Cap-de-Mort? zise el, ignornd noile cutremurari si tresariri la auzul
numelui. Ce face? Am ncercat sa ma uit la stirile ncuiate, nsa nca nu a aparut nimic
care sa aiba legatura cu el, nici o moarte stranie, nimic.
? Asta pentru ca nca nu a existat vreo moarte stranie, zise Sirius, oricum, nu di
n cte stim noi... si stim destul de multe.
? n orice caz, mai multe dect crede el, spuse Lupin.
? Cum de nu mai omoara oameni? ntreba Harry.
Stia ca anul trecut Cap-de-Mort omorse, si nu o data.
? Pentru ca nu vrea sa atraga atentia asupra lui, spuse Sirius. Ar fi periculos
pentru el. Stii, ntoarcerea sa nu s-a desfasurat exact asa cum si-a dorit. A stri
cat-o.
? Sau mai bine zis, i-ai stricat-o tu, zise Lupin, cu un zmbet multumit.
? Cum? ntreba Harry perplex.
? Nu ar fi trebuit sa supravietuiesti! zise Sirius. Nimeni n afara de Devoratorii
Mortii nu ar fi trebuit sa stie ca s-a ntors. nsa tu ai supravietuit ca martor.
? Ultima persoana care vroia sa fie anuntata de ntoarcerea lui era Dumbledore, sp
use Lupin. Si tu te-ai asigurat ca Dumbledore sa stie imediat.
? Si la ce a folosit asta? ntreba Harry.
? Glumesti? zise Bill, nevenindu-i sa creada. Dumbledore era singurul de care i e
ra frica Stii-Tu-Cui!
? Datorita tie, Dumbledore a putut sa renfiinteze Ordinul Phoenix cam la o ora dup
a ce s-a ntors Cap-de-Mort spuse Sirius.
? Si ce a facut Ordinul? zise Harry, uitndu-se n jur la toti
? Ne-am straduit ct am putut sa nu-l lasam pe Cap-de-Mort sa-si ndeplineasca planu
rile, spuse Sirius.
? De unde stiti care i sunt planurile? ntreba Harry repede.
? Dumbledore are o idee vicleana, zise Lupin, si de obicei ideile viclene ale lui
Dumbledore se dovedesc corecte.
? Atunci, ce banuieste Dumbledore ca pune la cale?
? Pai, n primul rnd, vrea sa si refaca armata, spuse Sirius. Pe vremuri, avea multi
mi ntregi sub controlul sau: vrajitoare si vrajitori pe care i obligase sau i vraji
se sa l urmeze, loialii sai Devoratori ai Mortii, o mare varietate de creaturi ntun
ecate. L-ai auzit planuind sa recruteze uriasi; ei bine, ei sunt exact unul dint
re grupurile pe care le cauta. Sigur, nu va ncerca sa nfrunte Ministerul Magiei do
ar cu doisprezece Devoratori ai Mortii.
? Deci, ncercati sa-l mpiedicati sa mai strnga adepti?
? ncercam ct putem, spuse Lupin.
? Cum?
? Pai, partea cea mai importanta este sa ncercam sa convingem ct mai multi oameni c
a s-a ntors Cap-de-Mort cu adevarat, sa-i punem n garda, zise Bill. nsa vad ca nu e
simplu.
? De ce?
? Din cauza atitudinii Ministerului, zise Tonks. Harry, l-ai vazut pe Cornelius
Fudge dupa ce s-a ntors Stii-Tu-Cine. Ei bine, nu si-a schimbat deloc punctul de
vedere. Refuza cu ndaratnicie sa creada ca s-a ntmplat.
? Dar de ce? zise Harry disperat. De ce e att de prost? Daca Dumbledore...
? Ah, ei bine, ai pus punctul pe "i", spuse domnul Weasley cu un zmbet crispat. D
umbledore.
? Stii, lui Fudge i este teama de el, spuse Tonks cu tristete.
? i este teama de Dumbledore? zise Harry uluit.
? i este teama de ceea ce pune la cale, zise domnul Weasley. Fudge crede ca Dumbl
edore planuieste sa-l dea jos. Crede ca Dumbledore vrea sa fie Ministrul Magiei.
? Dar Dumbledore nu vrea sa...
? Sigur ca nu, zise domnul Weasley. Nu a dorit niciodata postul de ministru, des
i multi l-au sfatuit sa accepte dupa ce a iesit la pensie Millicent Bagnold. Fud
ge a venit la putere, nsa nu a uitat niciodata ct de popular si sustinut a fost Du
mbledore, chiar daca Dumbledore nu s-a nscris niciodata pentru postul acesta.
? n sufletul lui, Fudge stie ca Dumbledore este mult mai inteligent ca el, un vra

jitor mult mai puternic, si la nceputul sau n Minister i tot cerea lui Dumbledore a
jutor si sfaturi, zise Lupin. nsa se pare ca a ndragit puterea si ca are mult mai m
ulta ncredere n sine. Adora sa fie Ministrul Magiei si a reusit sa se autoconvinga
ca este cel mai destept si ca Dumbledore pur si simplu creeaza probleme ca sa se
afle n treaba.
? Cum poate sa creada asa ceva? spuse Harry suparat. Cum poate sa creada ca Dumb
ledore ar inventa pur si simplu totul ? ca eu as inventa totul?
? Pentru ca, daca accepta ca s-a ntors Cap-de-Mort, apar niste probleme cum nu a
mai avut Ministerul de aproape paisprezece ani, zise Sirius cu amaraciune. Fudge
pur si simplu nu este n stare sa o creada. Este mult mai placut sa se convinga pe
el nsusi ca Dumbledore minte ca sa-i puna bete n roate.
? Vezi care este problema? spuse Lupin. n timp ce Ministerul insista ca nu este ni
ci un pericol din partea lui Cap-de-Mort, este greu sa-i convingi pe oameni ca s
-a ntors, mai ales ca ei nu vor sa o creada din start. Mai mult dect att, Ministeru
l face mari presiuni asupra Profetului zilei, pentru ca acesta sa nu raporteze n
imic din ceea ce ei numesc zvonurile intrigante ale lui Dumbledore, asa ca major
itatea comunitatii vrajitoresti habar n-are ca s-a ntmplat ceva, si asta i face tin
te usoare pentru Devoratorii Mortii, daca folosesc Blestemul Imperius.
? nsa le spuneti oamenilor, nu-i asa? spuse Harry, uitndu-se n jur la domnul Weasley
, Sirius, Bill, Mundungus, Lupin si Tonks. Anuntati oamenii ca s-a ntors?
Zmbira toti nefericiti.
? Pai, avnd n vedere ca toata lumea crede ca sunt un criminal n masa nebun si ca Min
isterul a pus un pret de zece mii de galioni pe capul meu, nu prea pot sa ma pli
mb pe strada si sa ncep sa mpart fluturasi, nu? spuse Sirius agitat.
? Si nici eu nu sunt oaspetele cel mai iubit al celor mai multi din comunitate,
zise Lupin. Este consecinta profesionala a faptului ca sunt vrcolac.
? Tonks si Arthur si-ar pierde slujbele de la Minister daca ar ncepe sa vorbeasca
, spuse Sirius, si este foarte important pentru noi sa avem spioni n Minister, pe
ntru ca n mod sigur Cap-de-Mort va veni dupa ei.
? Totusi, am reusit sa convingem ctiva oameni, zise domnul Weasley. Tonks, aici d
e fata, de exemplu ? este prea tnara ca sa fi fost n Ordinul Phoenix data trecuta,
si faptul ca avem Aurori de partea noastra este un avantaj extraordinar. Si King
sley Shacklebolt a fost o achizitie valoroasa; se ocupa de cautarea lui Sirius, a
sa ca transmite la Minister informatii conform carora Sirius este n Tibet.
? nsa daca nici unul dintre voi nu dati de veste ca s-a ntors Cap-de-Mort ? ncepu H
arry.
? Cine a zis ca nici unul dintre noi nu da de veste? zise Sirius. De ce crezi ca
are Dumbledore attea probleme?
? Ce vrei sa spui?
? ncearca sa-l discrediteze, spuse Lupin. Nu ai citit Profetul zilei saptamna trec
uta? Au raportat ca fusese votat pentru nlaturarea de la Conducerea Confederatiei
Internationale de Vrajitori pentru ca a mbatrnit si si-a pierdut ndemnarea, nsa nu e
ste adevarat; a fost nlaturat de vrajitorii din Minister dupa ce a rostit un disc
urs n care anunta ntoarcerea lui Cap-de-Mort. L-au retrogradat din functia de Vraj
itor-Sef al Vrajustitiei ? asta este nalta Curte a Vrajitorilor ? si sunt pe cale
sa-i retraga si Ordinul lui Merlin, Clasa nti.
? nsa Dumbledore spune ca nu i pasa ce fac, atta timp ct nu-l scot de pe imaginile B
roastelor de Ciocolata, zise Bill, zmbind.
? Nu este de rs, spuse domnul Weasley transant. Daca va continua sa sfideze Minis
terul, ar putea sa ajunga n Azkaban, si ultimul lucru pe care l vrem este ca Dumble
dore sa fie nchis. Atta timp ct Stii-Tu-Cine stie ca Dumbledore este undeva aici si
stie ce pune la cale, va fi precaut. Daca Dumbledore nu i mai sta n cale ? ei bin
e, Stii-Tu-Cine va avea drum liber.
? Dar, daca ncearca sa recruteze mai multi Devoratori ai Mortii, sigur se va afla
ca s-a ntors Cap-de-Mort, nu-i asa? ntreba Harry disperat.
? Cap-de-Mort nu se duce la casele oamenilor si nu le bate la usa, Harry, spuse
Sirius. Pacaleste, blestema si i santajeaza. Are mult antrenament la lucratul n ta
ina. Oricum, strngerea adeptilor nu este singurul lucru care l intereseaza. Are si
alte planuri, pe care le poate pune n functiune chiar foarte curnd, si momentan s
e concentreaza asupra lor.

? Ce mai doreste, n afara de adepti? ntreba Harry ncet. I se paru ca Sirius si Lupi
n schimbasera cea mai fugara
privire posibila nainte ca Sirius sa-i raspunda.
? Lucruri pe care nu le poate obtine dect prin furt. Cum Harry continua sa para d
erutat, Sirius spuse:
? Ca de pilda o arma. Ceva ce nu a avut data trecuta.
? Ca atunci cnd a fost puternic ultima oara?
? Da.
? Ce fel de arma? spuse Harry. Ceva mai rau dect Abracadabra?
? De ajuns!
Doamna Weasley vorbi din umbra, de lnga usa. Harry nu observase cnd se ntorsese, du
pa ce o dusese sus pe Ginny. Statea cu bratele ncrucisate si parea mnioasa.
? Vreau sa mergeti la culcare, acum. Toti, adauga ea, uitndu-se la Fred, George,
Ron si Hermione.
? Nu poti sa ne spui ce sa facem ? ncepu Fred.
? Vei vedea ca pot, se rasti doamna Weasley.
Tremura putin cnd se uita la Sirius.
? I-ai dat destule informatii lui Harry. Daca i mai spui ceva, poti sa-l si nscrii
n Ordin.
? De ce nu? zise Harry repede. Ma voi alatura, vreau sa ma alatur, vreau sa lupt
.
? Nu.
De data aceasta nu vorbise doamna Weasley, ci Lupin.
? Ordinul este format doar din vrajitori majori, spuse el. Vrajitori care au ter
minat scoala, adauga el, cnd Fred si George deschisera gura. Este vorba de niste
pericole de care nici nu ati auzit, nici unul dintre voi... cred ca Molly are dr
eptate, Sirius. Am spus destule.
Sirius ridica putin din umeri, nsa nu l contrazise. Doamna Weasley le facu semn imp
erios fiilor ei si lui Hermione. Unul cte unul, se ridicara, iar Harry, dndu-se bat
ut, le urma exemplul.
CAPITOLUL VI
NOBILA SI FOARTE VECHEA CASA BLACK
Doamna Weasley i urma sus suparata.
? Vreau sa va duceti direct la culcare, fara un cuvnt, zise ea cnd ajunsera la pr
imul etaj. Mine avem o zi plina. Presupun ca Ginny a adormit, i zise ea lui Hermio
ne, asa ca ncearca sa nu o trezesti.
? A adormit, da, sigur, spuse Fred n soapta, dupa ce Hermione le zise noapte buna
si urcara la urmatorul nivel. Daca Ginny nu este treaza, asteptnd-o pe Hermione s
a-i povesteasca tot ce s-a vorbit jos, atunci eu sunt un vierme fosforescent...
? Bine, Ron, Harry, spuse doamna Weasley la etajul doi, facndu-le semn spre camer
a lor. n pat cu voi!
? Noapte buna, le spusera Harry si Ron gemenilor.
? Somn usor, zise Fred, facnd cu ochiul.
Doamna Weasley nchise usa dupa Harry cu un zgomot puternic si scurt. Camera parea
, daca era posibil, chiar mai umeda si mai sinistra dect la prima vedere. Tabloul
gol de pe perete respira acum foarte ncet si adnc, de parca locatarul sau invizibi
l adormise. Harry si puse pijamaua, si scoase ochelarii si se baga n patul sau rece
, n timp ce Ron arunca niste mncare de bufnite pe dulap, ca sa le linisteasca pe He
dwig si Pigwidgeon, care ciripeau si bateau din aripi nelinistite.
? Nu putem sa le dam drumul sa se duca la vnatoare n fiecare noapte, i explica Ron
lui Harry, n timp ce si punea pijamaua maro. Dumbledore nu vrea sa zboare prea mul
te bufnite prin piata, crede ca o sa para ciudat. A da... am uitat...
Se duse la usa si o nchise cu zavorul.
? De ce ai facut asta?
? Kreacher, spuse Ron cnd stinse lumina. n prima noapte a venit sa bntuie pe aici l
a trei noaptea. Crede-ma, nu ti-ar placea sa te trezesti si sa descoperi ca ti in
specteaza camera.

Se vr n pat, se ntinse sub plapuma si apoi se ntoarse sa se uite la Harry pe ntuneric;

Harry i distinse silueta la lumina lunii care era filtrata prin fereastra mohorta
.
? Tu ce zici?
Harry nu avu nevoie sa-l ntrebe pe Ron la ce se referea.
? Pai, nu ne-au zis multe pe care nu le-am fi putut ghici noi nsine, nu-i asa? zi
se el, gndindu-se la tot ce se spusese jos. Adica, nu ne-au spus dect ca Ordinul nc
earca sa-i mpiedice pe oameni sa i se alature lui Cap...
Ron se auzi tragnd aer n piept cu putere.
? Cap-de-Mort, zise Harry hotart. Cnd o sa ncepi sa i folosesti numele? Sirius si Lu
pin i spun pe nume.
Ron ignora aceasta ultima replica.
? Da, ai dreptate, zise el, stiam deja aproape tot ce ne-au spus, folosind Urech
ile Extensibile. Singura noutate a fost...
Poc.
? AAAU!
? Vorbeste mai ncet, Ron, sau o sa vina mama.
? Ati Aparut exact pe genunchii mei!
? Da, ma rog, este mai greu pe ntuneric.
Harry vazu siluetele sterse ale lui Fred si George dndu-se jos din patul lui Ron.
Arcurile patului gemura si salteaua lui Harry se lasa n jos cu ctiva centimetri cn
d George se aseza lnga picioarele lui.
? Si, v-ati prins? zise George entuziasmat.
? Care este arma de care vorbea Sirius? zise Harry.
? Mai degraba, care i-a scapat, spuse Fred ncntat, stnd acum lnga Ron. De asta nu am
auzit nimic cu Extensibilele, nu-i asa?
? Voi ce credeti ca este? zise Harry.
? Poate fi orice, spuse Fred.
? nsa nu poate fi ceva mai ngrozitor dect blestemul Abracadabra, nu-i asa? zise Ron.
Ce este mai rau dect moartea?
? Poate ca este ceva care poate omor multi oameni odata, sugera George.
? Poate ca este un mod deosebit de dureros de ucidere a oamenilor, spuse Ron tem
ator.
? Are Blestemul Cruciatus pentru provocarea durerii, zise Harry, nu-i trebuie ce
va mai eficient.
Urma o pauza si Harry stiu ca ceilalti, ca si el, se ntrebau ce orori ar putea pr
oduce aceasta arma.
? Si cine credeti ca o are acum? ntreba George.
? Sper ca este de partea noastra, zise Ron, parnd putin nelinistit.
? Daca este, atunci probabil ca o are Dumbledore, spuse Fred.
? Unde? zise Ron repede. La Hogwarts?
? Pun pariu ca da! spuse George. Acolo a ascuns Piatra Filozofala.
? nsa o arma trebuie sa fie mult mai mare dect Piatra! zise Ron.
? Nu neaparat, spuse Fred.
? Da, marimea nu garanteaza puterea, zise George. Uita-te la Ginny.
? Ce vrei sa spui? zise Harry.
? Nu ai fost niciodata la primire cnd a aruncat un Blestem cu Saliva-de-Liliac, nu
-i asa?
? Ssst! zise Fred, ridicndu-se putin de pe pat. Ascultati! Tacura. Se auzeau pasi
pe scari.
? Mama, zise George, si fara sa mai spuna ceva, se auzi un poc si Harry simti cu
m greutatea disparu de la picioarele patului sau.
Cteva secunde mai trziu, auzira podeaua scrtind n fata usii lor; era clar ca doamna W
easley asculta la usa, verificnd daca vorbeau sau nu.
Hedwig si Pigwidgeon ciripira cu jale. Podeaua scrti iar si o auzira ducndu-se sus
ca sa-i verifice pe Fred si George.
? Stii, nu are deloc ncredere n noi, spuse Ron cu regret. Harry era sigur ca nu av
ea sa adoarma; seara fusese att de plina de lucruri la care trebuia sa se gndeasca
, nct era convins ca va sta ore ntregi examinnd totul. Vroia sa vorbeasca n continuare
cu Ron, dar doamna Weasley cobora iar printre scrtituri si, dupa ce pleca, i auzi

pe ceilalti urcnd... de fapt, n fata camerei lui treceau ncet ntr-o parte si n alta m
ulte creaturi cu o gramada de picioare, si Hagrid, profesorul de Grija fata de C
reaturile Magice, zicea "Frumuseti, nu-i asa, Harry? Semestrul asta o sa studiem
armele... " iar Harry observa ca animalele aveau tunuri n loc de capete si ca se
ntorceau cu fata spre el... se feri...
Apoi simti ca se pitise un ghem cald sub cearsaf, iar vocea rasunatoare a lui Ge
orge umplea camera.
? Mama a zis sa va treziti, aveti micul dejun n bucatarie si dupa aceea vrea sa o
ajutati n salon, sunt mai multe Doxii dect credea, si a gasit un cuib de Pufghemi
sub canapea.
O jumatate de ora mai trziu, Harry si Ron, care se mbracasera si mncasera repede, in
trara n salon, o camera lunga, cu un tavan nalt si cu pereti verzi de culoarea mas
linei, acoperiti cu tapiserii murdare. Covorul scotea norisori de praf de fiecare
data cnd calca cineva pe el si draperiile lungi de catifea verzi ca muschiul zumz
aiau, de parca ar fi fost pline de roiuri de albine invizibile. n jurul acestora
erau strnsi doamna Weasley, Hermione, Ginny, Fred si George, aratnd toti cam ciudat
, pentru ca si legasera cte o crpa peste nas si gura. De asemenea, fiecare dintre e
i tinea si o sticla mare de lichid negru, cu o duza la gura.
? Acoperiti-va fetele si luati-va un spray, le zise doamna Weasley lui Harry si
Ron de cum i vazu, aratnd spre alte doua sticle de lichid negru care erau asezate
pe o masa cu picioare din fusuri. Este Doxicid. Nu am vazut niciodata o infestar
e att de grava ? ce o fi facut Spiridusul ala de casa n ultimii zece ani...
Chipul lui Hermione era pe jumatate ascuns de un servet, nsa Harry o vazu clar aru
ncndu-i doamnei Weasley o privire plina de repros.
? Kreacher este foarte batrn, probabil ca nu a putut sa...
? Ai fi uimita daca ai sti cte poate sa faca Kreacher cnd vrea, Hermione, zise Sir
ius, care tocmai intrase n camera, ducnd un sac patat de snge n care pareau sa fie s
obolani morti. Tocmai l-am hranit pe Buckbeak, adauga el, raspunznd privirii cerce
tatoare a lui Harry. l tin sus, n camera maica-mii. Oricum... biroul asta...
Arunca sacul de sobolani pe un fotoliu, apoi se apleca sa examineze dulapiorul nc
his care, Harry observa acum pentru prima oara, se cutremura usor.
? Ei bine, Molly, sunt destul de sigur ca este un Bong, zise Sirius, uitndu-se pe
gaura cheii, dar poate ca ar trebui sa-l lasam pe Ochi-Nebun sa arunce o privir
e nainte sa-i dam drumul ? din cte o stiu pe mama, ar putea sa fie ceva mult mai r
au.
? Ai dreptate, Sirius, spuse doamna Weasley.
Vorbeau amndoi pe un ton aparent destins si politicos, ceea ce i spuse lui Harry c
a n mod sigur nici unul dintre ei nu uitase de discutia din seara precedenta.
Se auzi un clopotel sunnd puternic la parter, urmat de o groaza de urlete si geme
te, la fel ca acelea declansate seara trecuta de Tonks, cnd rasturnase suportul de
umbrele.
? Le-am zis sa nu sune la sonerie! spuse Sirius exasperat, iesind grabit din cam
era.
l auzira cobornd furtunos pe scari, n timp ce strigatele doamnei Black cuprinsera c
asa din nou:
? Pete de dezonoare, corcituri mizere, tradatori de snge, progenituri ale gunoiul
ui...
? Harry, te rog, nchide usa, zise doamna Weasley. Harry nchise usa de la salon, tr
agnd de timp ct mai mult cu putinta; vroia sa asculte ce se ntmpla jos. Era evident c
a Sirius reusise sa traga draperiile peste portretul mamei sale, pentru ca femei
a se oprise din tipat. Auzi pasii lui Sirius pe hol, pe urma zuruitul lantului d
e la usa de la intrare si apoi o voce joasa, pe care o recunoscu drept cea a lui
Kingsley Shacklebolt, care spunea:
? Hestia tocmai m-a nlocuit, asa ca acum pelerina lui Moody este la ea, m-am gndit
sa i las un raport pentru Dumbledore...
Simtind ochii doamnei Weasley atintiti asupra cefei sale, Harry nchise usa salonu
lui cu regret si se ntoarse n mijlocul Doxiilor.
Doamna Weasley se apleca pentru a cerceta pagina despre Doxii din Ghidul lui Gil
deroy Lockhart despre parazitii domestici, care era deschis pe canapea.
? n ordine, trebuie sa aveti grija, pentru ca Doxiile musca si au dintii otraviti

. Am o sticla de antidot aici, nsa as prefera sa nu aiba nimeni nevoie de ea.

Se ridica, se aseza drept n fata draperiilor si le facu semn sa se apropie.
? Cnd dau semnalul, ncepeti sa dati imediat cu spray, zise ea. Presupun ca vor ven
i n zbor spre noi, nsa pe sprayuri scrie ca o singura pulverizare le paralizeaza.
Dupa ce sunt imobilizate aruncati-le pur si simplu n galeata asta.
Se dadu cu grija din linia focului si ridica propriul spray.
? Gata ? pulverizati!
Harry pulverizase doar de doua secunde, cnd o Doxie adulta veni n zbor dintr-un fa
ld al materialului, batnd din aripile stralucitoare ca de carabus, cu dintii mici
si ascutiti ca acele, cu corpul sau subtire acoperit cu un par negru si des si
cu cei patru pumnisori nclestati de suparare. Harry o nimeri chiar n fata cu o doz
a de Doxicid. ncremeni n aer si cazu, cu o bufnitura surprinzator de puternica, pe
covorul tocit de dedesubt. Harry o ridica si o arunca n galeata.
? Fred, ce faci? zise doamna Weasley transant. Pulverizeaza imediat si arunc-o!
Harry se uita n jur. Fred tinea o Doxie care i se zbatea ntre aratator si degetul
mare.
? Bine, spuse Fred vesel, pulverizndu-i rapid Doxiei substanta n fata, nct creatura
lesina, nsa n clipa n care se ntoarse doamna Weasley, cu spatele o puse n buzunar, fac
d cu ochiul.
? Vrem sa testam veninul de Doxie pentru Cutiile de Gustari cu Surprize, i spuse
George n soapta lui Harry.
Pulveriznd cu dexteritate spre doua Doxii deodata cnd acestea se aruncara direct s
pre nasul lui Harry, se apropie de George si murmura cu jumatate de gura:
? Ce sunt Cutiile de Gustari cu Surprize?
? O varietate de dulciuri de la care ti se face rau, sopti George, uitndu-se prev
azator la spatele doamnei Weasley. Dar nu foarte rau, doar destul de rau ca sa i
esi din clasa cnd vrei. Fred si cu mine le prelucram vara asta. Daca mannci jumata
tea portocalie a Pastilelor Varsate, vomiti. n clipa n care esti dat afara din cla
sa si trimis repede n aripa spitalului, nghiti jumatatea mov ? care te face la fel
de bine ca nainte, permitndu-ti sa urmezi orice activitate placuta doresti timp d
e o ora, perioada n care altfel te-ai fi plictisit crncen. Oricum, asta spunem n re
clame, sopti Fred, care acum iesise din cmpul vizual al doamnei Weasley si lua nis
te Doxii pierdute de pe jos, punndu-le si pe ele n buzunar. nsa tot mai trebuie sa
lucram putin la ele. Momentan, instrumentele noastre de testare nu prea pot sa s
e opreasca din varsat ca sa nghita jumatatea mov.
? Instrumente de testare?
? Noi, zise Fred. Facem cu rndul. George a luat Iluzia Lesinului ? am ncercat amndo
i Nugaua Snge-din-Nas.
? Mama a crezut ca ne-am duelat, spuse George.
? Sa nteleg ca a mai ramas valabil magazinul de glume? murmura Harry, prefacndu-se
ca aranja duza de la sticla.
? Pai, nca nu am avut ocazia sa ne luam autorizatia, zise Fred, vorbind si mai nce
t cnd doamna Weasley si sterse fruntea cu esarfa, nainte sa se ntoarca la atac, asa
ca momentan l conducem ca pe un serviciu postal. Am facut reclama n Profetul zilei
saptamna trecuta.
? Si totul datorita tie, amice, spuse George. Dar nu-ti face griji... mama habar
nu are. Nu mai citeste Profetul zilei, pentru ca publica minciuni despre tine si
Dumbledore.
Harry zmbi. i obligase pe gemenii Weasley sa ia premiul de o mie de galioni pe care
l cstigase n Turnirul Trivrajitor, ca sa-i ajute sa si mplineasca visul de a deschid
e un magazin de glume, nsa tot era multumit sa stie ca rolul sau n mplinirea planur
ilor lor ramasese necunoscut doamnei Weasley. Femeia nu credea ca a conduce un ma
gazin de glume era o cariera potrivita pentru doi dintre fiii ei.
Dedoxicizarea draperiilor lua cam toata dimineata. Era trecut de prnz cnd doamna W
easley si scoase n sfrsit esarfa de protectie, se prabusi ntr-un fotoliu lasat si sa
ri ca arsa, cu un strigat de dezgust, dupa ce se aseza pe sacul de sobolani mort
i. Draperiile nu mai zumzaiau; atrnau strmbe si umede de la pulverizatul continuu.
Sub ele stateau ngramadite n galeata Doxiile inconstiente, lnga un castron de oua ne
gre, pe care acum le mirosea Smecherila si spre care Fred si George aruncau priv
iri viclene.

? Cred ca o sa ne ocupam de ele dupa prnz, arata doamna Weasley spre dulapurile cu
vitrine pline de praf, care erau asezate de o parte si de alta a semineului.
Erau pline de un amestec straniu de obiecte: o colectie de pumnale ruginite, ghe
are, o piele de sarpe ncolacita, mai multe cutii de argint mate, inscriptionate n l
imbi pe care Harry nu putea sa le nteleaga si, cel mai neplacut, o sticla de cris
tal decorata, cu un opal mare incrustat n dop, plina de ceea ce Harry era sigur c
a era snge.
Clinchetul soneriei se auzi iar. Toti se uitara la doamna Weasley.
? Stati aici, zise ea hotarta, nsfacnd sacul de sobolani n timp ce la parter urletel
e doamnei Black se declansara din nou. O sa va aduc niste sandvisuri.
Iesi din camera, nchiznd cu grija usa n urma ei. Imediat, toti se dusera repede la f
ereastra, ca sa se uite n fata usii. Vazura crestetul unui cap blond-roscat ciufu
lit si o gramada de ceaune n echilibru instabil.
? Mundungus! zise Hermione. De ce-o fi adus toate ceaunele alea?
? Probabil ca vrea sa caute un loc sigur unde sa le tina, spuse Harry. Nu asta f
acea n noaptea n care trebuia sa ma urmareasca pe mine? Nu cumpara ceaune pe ascun
s?
? Da, ai dreptate! zise Fred, cnd se deschise usa de la intrare.
Mundungus intra carndu-si ceaunele si disparu.
? Pe onoarea mea, mamei nu o sa-i placa deloc chestia asta...
El si George se dusera la usa si ramasera lnga ea, ascultnd cu atentie. Tipetele do
amnei Black se oprisera.
? Mundungus vorbeste cu Sirius si Kingsley, murmura Fred, ncruntndu-se concentrat.
Nu aud cum trebuie... crezi ca am putea sa riscam sa folosim Urechile Extensibi
le?
? Poate ca merita, zise George. As putea sa ma furisez sus si sa iau vreo doua..
.
nsa chiar n acel moment se auzi o explozie de sunete la parter, care facu Urechile
Extensibile inutile. Auzisera cu totii exact ce striga doamna Weasley ct o tinea
u puterile.
? NU SUNTEM DEPOZIT DE BUNURI FURATE!
? Ador sa o aud pe mama cum tipa la altii, spuse Fred, cu un zmbet multumit pe ch
ip, cnd ntredeschise usa cu ctiva centimetri, pentru ca vocea doamnei Weasley sa po
ata patrunde mai bine n camera, este o schimbare foarte placuta.
? COMPLET IRESPONSABIL, DE PARCA NU AVEM DESTULE PE CAP FARA SA ADUCI TU CEAUNE
FURATE N CASA...
? Idiotii o lasa sa-si intre n mna, zise George, clatinnd din cap. Trebuie sa o opr
esti la nceput, altfel se ambaleaza singura si continua asa ore ntregi. Si abia as
teapta sa-i zica vreo doua lui Mundungus, nca de cnd a plecat pe furis, cnd ar fi t
rebuit sa te urmareasca pe tine, Harry ? auzi-o, iar ncepe. E mama lui Sirius.
Glasul doamnei Weasley se pierdu printre noile urlete si zbierete ale portretelo
r de pe hol.
George dadu sa nchida usa ca sa estompeze zgomotul, nsa, nainte sa o poata face, n c
amera se strecura un spiridus de casa.
Cu exceptia crpei murdare, legata n jurul bazinului, era complet gol. Parea foarte
batrn. Pielea parca i era de sapte ori mai mare dect ar fi trebuit si, desi era ch
el, ca toti spiridusii de casa, i crestea mult par alb din urechile mari ca de lil
iac. Ochii i erau injectati si cenusii, iar nasul carnos era mare si semana cu un
rt.
Spiridusul nu i baga deloc n seama pe Harry si pe ceilalti. Purtndu-se de parca nu p
utea sa-i vada, si tr picioarele cocosat, ncet si cu perseverenta, catre capatul ndepa
rtat al camerei, bombanind tot timpul n soapta pe o voce joasa, groasa ca a unei b
roaste-bou.
? ... miroase ca o gura de canal canal si e un criminal din cap pna n picioare, da
r nici ea nu este mai breaza, tradatoare de snge afurisita, cu odraslele ei care d
istrug casa stapnei mele, vai, biata mea stapna, daca ar sti, daca ar sti ce gunoa
ie au intrat n casa ei, ce i-ar spune batrnului Kreacher, vai, ce rusine, Snge-Mli,
vrcolaci, tradatori si hoti, bietul, batrnul Kreacher, ce poate sa faca...
? Buna, Kreacher, zise Fred foarte tare, trntind usa.
Spiridusul de casa ncremeni locului, se opri din bombanit si tresari extrem de sur

prins.
? Kreacher nu te-a vazut, tinere stapn, zise el, ntorcndu-se si facnd o plecaciune n f
ata lui Fred.
Stnd mai departe cu fata spre covor, adauga, perfect inteligibil:
? Progenitura afurisita de tradator de snge.
? Poftim? zise George. Nu am auzit ultima parte.
? Kreacher nu a spus nimic, zise Spiridusul, facnd o a doua plecaciune catre Geor
ge si adaugnd pe un ton clar: Uite-i si fratele geaman, tot o bestie de pe alta l
ume.
Harry nu stiu daca sa rda sau nu. Spiridusul se ridica, privindu-i pe toti rauvoi
tor si, aparent convins ca nu puteau sa l auda, continua sa bombane.
? ... si uite si Snge-Mlul, stnd acolo dreapta ca sageata, vai, daca ar sti stapna me
a, vai, cum ar mai plnge, si mai este si un baiat nou, Kreacher nu stie cum l chea
ma. Ce cauta aici? Kreacher nu stie...
? Kreacher, el este Harry, zise Hermione. Harry Potter. Kreacher si deschise larg
ochii spalaciti si bombani mai repede si mai suparat ca niciodata.
? Snge-Mlul vorbeste cu Kreacher de parca este prietena mea, daca l-ar vedea stapna
lui Kreacher ntr-o asemenea companie, ah, ce ar spune...
? Nu-i spune Snge-Ml! zisera Ron si Ginny ntr-un glas, furiosi.
? Nu conteaza, sopti Hermione, nu este ntreg la minte, nu stie ce...
? Nu te amagi singura, Hermione, stie exact ce spune, zise Fred, privindu-i pe K
reacher cu o mare antipatie.
Kreacher bombanea n continuare, cu ochii atintiti asupra lui Harry.
? Este adevarat? Este Harry Potter? Kreacher vede cicatricea, trebuie sa fie adev
arat, acesta este baiatul care l-a oprit pe Lordul ntunecat, Kreacher se ntreaba c
um a reusit...
? Ca noi toti, Kreacher, spuse Fred.
? Ce vrei, de fapt? ntreba George.
? Kreacher face curat, zise el evaziv.
? O scuza credibila, spuse o voce din spatele lui Harry. Se ntorsese Sirius, care
se uita urt la spiridus din usa.
Zgomotul de pe hol ncetase; probabil ca doamna Weasley si Mundungus si continuaser
a cearta n bucatarie. Cnd l vazu pe Sirius, Kreacher se arunca ntr-o plecaciune ridi
col de joasa, turtindu-si de podea nasul ca un rt.
? Ridica-te, spuse Sirius nerabdator. Acum, ce pui la cale?
? Kreacher face curat, repeta Spiridusul. Kreacher traieste ca sa serveasca Nobi
la Casa Black ?
? Si este mai neagra pe zi ce trece, este groaznic de murdara, zise Sirius.
? Stapnului i-a placut mereu aceasta glumita a sa, spuse Kreacher, facnd iar o ple
caciune, si continund n soapta: Stapnul a fost un porc nerecunoscator, care i-a frnt
inima mamei sale...
? Mama mea nu a avut inima, Kreacher, se rasti Sirius. S-a mentinut n viata doar
din ciuda.
Kreacher si pleca iar capul cnd vorbi.
? Cum zice stapnul, murmura el mnios. Stapnul nu merita nici sa stearga noroiul de
pe pantofii mamei sale, vai, biata mea stapna, ce ar zice daca l-ar vedea pe Krea
cher servindu-l, ct l-a urt, ce dezamagire a fost...
? Te-am ntrebat ce pui la cale, spuse Sirius cu raceala. De fiecare data cnd apari
prefacndu-te ca deretici, duci ceva pe furis la tine n camera, ca sa nu putem sa l
aruncam.
? Kreacher nu ar muta niciodata ceva de la locul sau de drept din casa stapnului,
zise Spiridusul, care apoi murmura foarte repede:
Stapna nu l-ar ierta niciodata pe Kreacher daca ar fi aruncata tapiseria, de sapte
secole este n familie, Kreacher trebuie sa o salveze, Kreacher nu o sa-l lase pe
stapn, pe tradatorii de snge si pe odrasle sa o distruga...
? Ma gndeam eu ca ar putea sa fie asta, spuse Sirius, aruncnd o privire dispretuit
oare catre peretele de vizavi. Nu ma ndoiesc ca trebuie sa-i fi pus n crca o alta V
raja de Lipire Permanenta, nsa daca o sa pot sa scap de ea, sigur o voi face. Acu
m du-te, Kreacher.
Se parea ca Kreacher nu ndraznea sa nesocoteasca un ordin direct; cu toate aceste

a, privirea pe care i-o arunca lui Sirius cnd si tr pasii pe lnga el era plina de o u
ra profunda, asa ca bombani tot timpul pna iesi din camera.
? Se ntoarce din Azkaban dndu-i ordine lui Kreacher, ah, biata mea stapna, ce ar sp
une daca ar vedea casa acum, cu gunoaiele care traiesc n ea, comorile ei aruncate
, a jurat ca nu o mai recunostea ca mama si s-a ntors, se mai zice ca este si cri
minal...
? Continua sa bombani si chiar o sa fiu criminal! spuse Sirius nervos si trnti us
a dupa spiridus.
? Sirius, nu este ntreg la cap, zise Hermione n apararea lui, nu cred ca si da seam
a ca l auzim.
? A fost singur prea mult timp, spuse Sirius, primind ordine smintite de la port
retul mamei si vorbind de unul singur, nsa ntotdeauna a fost un afurisit si un...
? Poate ca, daca l-ai elibera, zise Hermione plina de speranta, poate ca...
? Nu putem sa-l eliberam, stie prea multe despre Ordin, spuse Sirius ferm. Si or
icum, socul l-ar ucide. Sugereaza-i sa plece din casa asta, si o sa vezi cum o s
a reactioneze.
Sirius traversa camera pna unde era agatata pe toata lungimea peretelui tapiseria
pe care ncercase sa o apere Kreacher. Harry si ceilalti l urmara.
Tapiseria parea extrem de veche; era decolorata si parea mncata de Doxii n unele l
ocuri. Totusi, firul de aur cu care era brodata nca scnteia cu destula putere ca s
a arate ramificatul arbore genealogic care data din Evul Mediu (din cte si dadea s
eama Harry). Chiar n partea de sus era scris cu litere mari:
Nobila si Foarte Vechea Casa Black
"Toujours pur"
? Tu nu esti trecut aici! zise Harry, dupa ce examina cu atentie partea de jos a
arborelui.
? Am fost aici, spuse Sirius, aratnd o gaura mica, rotunda si arsa de pe tapiseri
e, care semana cu o arsura de tigara. Iubitoarea mea mama m-a scos dupa ce am fu
git de acasa ? lui Kreacher chiar i place sa spuna povestea n soapta.
? Ai fugit de acasa?
? Cnd aveam cam saisprezece ani, spuse Sirius, ma saturasem.
? Unde te-ai dus? ntreba Harry, privindu-i cu ochii mari.
? La tatal tau acasa, spuse Sirius. Bunicii tai au fost foarte draguti; ntr-un fe
l, m-au adoptat ca pe un al doilea fiu. Da, am stat la tatal tau n vacantele de v
ara, iar la saptesprezece ani mi-am luat casa mea. mi lasase unchiul Alphard o bu
cata destul de maricica de aur ? si el a fost sters de aici, probabil ca asta es
te motivul ? oricum, dupa asta mi-am purtat singur de grija. nsa am fost mereu bi
ne venit la domnul si doamna Potter duminica la prnz.
? Dar... de ce ai...?
? Plecat? zmbi Sirius cu amaraciune si si trecu degetele prin parul lung si nepiep
tanat. Pentru ca i uram pe toti: pe parintii mei, cu obsesia lor pentru sngele pur,
convinsi ca, daca erai un Black, aveai snge albastru... pe idiotul de frate-meu,
destul de slab ca sa i creada... uite-l aici.
Sirius arata cu degetul chiar la capatul arborelui, catre numele "Regulus Black"
. Data nasterii era urmata de o data a decesului (cam cu cincisprezece ani n urma
).
? Era mai mic ca mine, zise Sirius, si un fiu mult mai bun, dupa cum mi se reami
ntea tot timpul.
? nsa a murit, spuse Harry.
? Da, zise Sirius. Un tmpit notoriu... s-a alaturat Devoratorilor Mortii.
? Glumesti!
? Haide, Harry, nu ai vazut destule n casa asta ca sa-ti dai seama ce fel de vraj
itori au fost n familia mea? spuse Sirius cu ncapatnare.
? Si ? si parintii tai au fost Devoratori ai Mortii?
? Nu, nu, dar crede-ma, erau de acord cu viziunea lui Cap-de-Mort, sprijineau ntr
u totul purificarea rasei vrajitoresti, eliminarea celor cu parinti ncuiati si adu
cerea la putere a celor cu sngele pur. Si nici nu erau singurii, au fost destul de
multi oameni, nainte sa-si dea Cap-de-Mort arama pe fata, care au crezut ca avea

o perspectiva foarte corecta asupra lucrurilor... nsa s-au speriat cnd au vazut c
e era n stare sa faca pentru a obtine puterea. Dar la nceput parintii mei au crezu
t ca Regulus a fost un fel de mic erou pentru ca i s-a alaturat.
? A fost omort de un Auror? ntreba Harry curios.
? O, nu, zise Sirius. Nu, a fost ucis de Cap-de-Mort. Sau, mai probabil, din ord
inul lui Cap-de-Mort; ma ndoiesc ca Regulus a fost vreodata destul de important c
a sa fie omort de nsusi Cap-de-Mort. Din cte am aflat dupa ce a murit, a intrat n jo
c, apoi s-a speriat din cauza a ceea ce i se cerea sa faca si a ncercat sa se ret
raga. Ei bine, lui Cap-de-Mort nu poti sa-i nmnezi pur si simplu demisia. Ai de al
es ntre serviciul pe viata sau moartea.
? Prnzul, se auzi vocea doamnei Weasley.
Tinea bagheta ridicata mult n fata ei, ducnd n echilibru pe vrf o tava uriasa ncarcata
cu sandvisuri si prajituri. Era foarte rumena n obraji si parea nca suparata. Cei
lalti se apropiara de ea, dornici sa mannce ceva, nsa Harry ramase cu Sirius, care
naintase spre tapiserie.
? Nu m-am mai uitat la asta de ani de zile. Uite-l pe Phineas Nigellus... stra-s
tra-strabunicul meu, vezi?... Cel mai putin iubit director al Scolii Hogwarts di
n toate timpurile... Araminta Meliflua... o vara a mamei mele... a ncercat sa dea
o lege a Ministerului care sa legalizeze vnatul ncuiatilor... si draga matusa Ell
adora... a instituit traditia familiei de a decapita spiridusii de casa cnd deven
eau prea batrni ca sa duca tavile de ceai... desigur, de fiecare data cnd n familia
mea se nastea o persoana ct de ct normala, era dezmostenita. Vad ca Tonks nu este
aici. Poate ca de asta nu vrea sa i asculte Kreacher ordinele ? ar trebui sa faca
tot ce i spune oricare membru al familiei...
? Tu si Tonks sunteti rude? ntreba Harry surprins.
? A, da, mama ei, Andromeda, a fost verisoara mea preferata, zise Sirius, cercetn
d cu atentie tapiseria. Nu, Andromeda nu este aici, uite...
Arata catre o alta arsura mica si rotunda dintre doua nume, Bellatrix si Narciss
a.
? Surorile Andromedei sunt nca aici pentru ca ele au ncheiat casatorii minunate si
respectabile de snge-pur, nsa Andromeda s-a casatorit cu un barbat cu parinti ncuia
ti, Ted Tonks, asa ca...
Sirius mima arderea tapiseriei cu o raza a baghetei si rse cu amaraciune. Harry, n
sa, nu rse; era prea ocupat sa se uite la numele din dreapta urmei de arsura a An
dromedei.
O linie dubla de broderie aurie o lega pe Narcissa Black de Lucius Reacredinta,
iar o singura linie aurie verticala, pornita din numele lor, ducea la numele Drac
o.
? Esti ruda cu familia Reacredinta!
? Toate familiile de snge-pur sunt nrudite ntre ele, zise Sirius. Daca vrei sa ti la
si fiii si fiicele sa se casatoreasca doar cu cei cu snge-pur, nu prea ai de ales
ntre multi; am ramas foarte putini. Molly si cu mine suntem veri prin alianta si
Arthur este un fel de var de-al doilea, renegat cndva. nsa nu are sens sa i cautam
aici ? daca a fost vreodata o familie de tradatori de snge, aceasta este familia
Weasley.
nsa acum Harry se uita la numele din stnga numelui ars al Andromedei: Bellatrix Le
strange.
? Lestrange... zise Harry tare.
Numele i trezise o amintire; l stia de undeva, nsa pentru o clipa nu putu sa-si dea
seama de unde, desi i dadu o senzatie stranie, sinistra n stomac.
? Sunt n Azkaban, zise Sirius scurt.
Harry l privi curios.
? Bellatrix si sotul ei Rodolphus au fost adusi o data cu Barty Crouch junior, z
ise Sirius, cu acelasi ton brusc. Si fratele lui Rodolphus, Rabastan, a fost cu e
i.
Atunci Harry si aminti. O vazuse pe Bellatrix Lestrange n interiorul Pensivului lu
i Dumbledore, instrumentul ciudat n care puteau fi stocate gndurile si amintirile:
o femeie nalta, bruneta, cu ochi ntunecati, care fusese judecata si si marturisise
devotamentul continuu pentru Lordul Cap-de-Mort, mndria ca ncercase sa l gaseasca d
upa declinul sau si convingerea ca va fi cndva rasplatita pentru loialitate.

? Nu mi-ai zis niciodata ca este...

? Chiar conteaza ca este vara mea? se rasti Sirius. Din punctul meu de vedere, e
i nu sunt familia mea. Ea cu siguranta nu este ruda cu mine. Nu am mai vazut-o de
cnd aveam vrsta ta, daca nu pui la socoteala momentul cnd am zarit-o intrnd n Azkaba
n. Crezi ca sunt mndru ca am o ruda ca ea?
? Iarta-ma, spuse Harry repede, nu am vrut sa ? am fost surprins, doar att...
? Nu conteaza, nu ti cere scuze, murmura Sirius.
Se departa de tapiserie, cu minile bagate adnc n buzunare.
? Nu-mi place ca sunt din nou aici, zise el, uitndu-se prin salon. Nu m-am gndit c
a voi mai ajunge sa fiu nchis n casa asta.
Harry l ntelegea perfect. Stia cum s-ar fi simtit el, daca ar fi crescut, creznd ca
scapase pentru totdeauna de casa aceea, si s-ar fi ntors sa traiasca la numarul
patru, pe Aleea Boschetelor.
? Desigur, este ideala ca sediu, zise Sirius. Tatal meu a luat toate masurile de
securitate cunoscute vrajitorilor cnd traia aici. Nu poate fi detectata, ca sa n
u poata sa vina niciodata ncuiatii aici ? de parca ar fi vrut vreodata sa o faca si acum Dumbledore a adaugat si protectia sa, nu ar fi deloc usor sa gasesti o c
asa mai sigura. Dumbledore este Pastratorul Secretului n numele Ordinului, stii bi
ne ? nimeni nu poate sa gaseasca sediul dect daca i spune el personal unde este ?
acel bilet pe care ti l-a aratat Moody azi-noapte era de la Dumbledore...
Sirius rse scurt, cu un rset asemanator cu un latrat.
? Daca ar putea sa vada parintii mei la ce foloseste acum aceasta casa... ma rog
, portretul mamei mele ar trebui sa te ajute sa-ti faci o parere...
Se ncrunta o clipa, apoi ofta.
? Mi-ar placea sa pot sa ies din cnd n cnd si sa fac ceva folositor. L-am ntrebat pe
Dumbledore daca pot sa te nsotesc la audiere ? ca Snuffles, binenteles ? pentru p
utin suport moral, ce zici?
Harry se simti ca si cnd stomacul i s-ar fi scurs n covorul plin de praf. Nu se ma
i gndise deloc la audiere de cnd luase cina seara precedenta; n vrtejul de a fi iar
alaturi de oamenii sai preferati, si aflnd tot ce se ntmpla, acest lucru i iesise co
mplet din minte. La auzul cuvintelor lui Sirius, nsa, i se ntoarse sentimentul zdr
obitor de groaza. Se uita la Hermione si la fratii Weasley, care si mncau toti san
dvisurile cu pofta, si se ntreba cum s-ar simti daca s-ar ntoarce la Hogwarts fara
el.
? Nu-ti face griji, zise Sirius.
Harry si ridica privirea si realiza ca Sirius l urmarise.
? Sunt sigur ca o sa se clarifice totul, sigur exista ceva n Statutul Internation
al de Tainuire care permite folosirea magiei pentru a-ti salva propria viata.
? Dar, daca or sa ma exmatriculeze, zise Harry ncet, pot sa ma ntorc aici si sa tr
aiesc cu tine?
Sirius zmbi cu tristete.
? O sa vedem.
? M-as simti mult mai linistit n privinta audierii daca nu ar trebui sa ma ntorc l
a familia Dursley, insista Harry.
? Trebuie sa fie groaznici, daca preferi locul asta, zise Sirius posomort.
? Voi doi de acolo, grabiti-va, sau nu o sa mai ramna nimic de mncare! striga doam
na Weasley.
Sirius mai ofta o data profund, arunca o privire sumbra tapiseriei, apoi el si Ha
rry se dusera si li se alaturara celorlalti.
Harry se stradui ct putu sa nu se gndeasca la audiere n timp ce golira dulapurile c
u vitrina n seara aceea. Din fericire pentru el, era o activitate care necesita m
ulta concentrare, avnd n vedere ca multe dintre obiectele de acolo pareau total lip
site de dorinta de a-si parasi rafturile pline de praf. Sirius suferi o muscatur
a urta de la o tabachera argintie; n cteva clipe mna muscata fusese acoperita de un n
velis neplacut ca o crusta, asemenea unei manusi tari maro.
? Este n ordine, zise el, examinndu-si mna cu interes, nainte sa o atinga usor cu ba
gheta, aducnd pielea la normal, trebuie sa fie niste pudra de Wartcap nauntru.
Azvrli cutia n sacul unde strnsesera obiectele din dulapuri; Harry l vazu mai trziu pe
George nfasurndu-si mna cu grija ntr-o crpa si strecurnd tabachera n buzunarele sale
ja pline de Doxii.

Gasira un instrument argintiu deloc atragator, ceva care semana cu o penseta cu

multe picioare, care se catara ca o insecta pe bratul lui Harry, cnd o ridica, si
ncerca sa-l ntepe. Sirius l apuca si l lovi cu o carte groasa intitulata Nobilimea na
turii: genealogia vrajitoreasca. Mai era acolo o cutie muzicala care, cnd era ntoa
rsa cu cheia, cnta o melodie usor sinistra, ca un clopotel, si se trezira toti cu
rios de slabiti si adormiti, pna cnd Ginny avu ideea desteapta de a trnti capacul; u
n medalion greu, pe care nici unul nu reusi sa-l deschida; mai multe sigilii vec
hi; si, ntr-o cutie plina de praf, un Ordinul lui Merlin Clasa nti, care i fusese ac
ordat bunicului lui Sirius pentru "servicii aduse Ministerului".
? nseamna ca trebuie sa le fi dat o gramada de aur, spuse Sirius dispretuitor, ar
uncnd medalia n sacul de gunoi.
Kreacher intra sfios n camera de mai multe ori si ncerca sa ia pe furis diverse luc
ruri, ascunzndu-le sub crpa de la sale si murmurnd blesteme ngrozitoare de fiecare d
ata cnd l prindeau asupra faptului. Cnd Sirius smulse de la el un inel mare de aur,
care purta blazonul familiei Black, Kreacher chiar izbucni n lacrimi de furie si
parasi camera suspinnd ncet si insultndu-1 pe Sirius asa cum Harry nu mai auzise pn
a atunci.
? A fost al tatalui meu, spuse Sirius, aruncnd inelul n sac. Kreacher nu i-a fost
chiar asa devotat cum i-a fost mamei mele, nsa tot l-am prins mbratisnd o pereche de
pantaloni vechi ai tatalui meu saptamna trecuta.
*
Doamna Weasley i puse pe toti la treaba pe parcursul urmatoarelor cteva zile. Le tr
ebuira trei zile sa decontamineze salonul. Pna la urma, singurele lucruri de nedor
it care ramasesera erau tapiseria arborelui genealogic al familiei Black, care re
zistase tuturor ncercarilor de a o dezlipi de pe perete, si biroul miscator. Mood
y nu venise nca la sediu, asa ca nu puteau fi siguri ce era n el.
Dupa salon trecura la sufrageria de la parter unde gasira niste paianjeni mari ct
farfuriile ascunsi pe sub niste dulapuri (Ron iesi repede din camera ca sa-si f
aca un ceai si se ntoarse o ora si jumatate mai trziu). Serviciul de portelan, car
e purta blazonul si motto-ul familiei Black, fu aruncat cu totul ntr-un sac, fara
nici un fel de ceremonie, de catre Sirius, si aceeasi soarta o avura o serie de
fotografii vechi n rame de argint, patate, ai caror locatari tipara sfsietor cnd s
e sparse geamul care i acoperea.
Poate ca Plesneala considera munca lor "curatenie", dar, dupa parerea lui Harry,
chiar erau n razboi cu casa, care se lupta cu toate fortele, sprijinita de Kreac
her. Spiridusul de casa continua sa apara de cte ori se adunau, iar bombanitul lui
era din ce n ce mai jignitor, n timp ce ncerca sa scoata orice apuca din sacii de
gunoi. Sirius merse att de departe, nct l si ameninta cu hainele, nsa Kreacher l fixa
cu o privire spalacita si zise, "Stapnul trebuie sa faca asa cum doreste, " nainte
sa se ntoarca cu spatele si sa bolboroseasca foarte tare, "nsa stapnul nu l va alung
a pe Kreacher, nu, pentru ca Kreacher stie ce pun la cale, o, da, comploteaza mpo
triva Lordului ntunecat, da, cu acesti Snge-Mli, tradatori si gunoaie..."
Dupa care Sirius, ignornd protestele lui Hermione, l apuca pe Kreacher de turul crp
ei de pe sale si-l arunca afara din camera.
Soneria suna de cteva ori pe zi, moment n care mama lui Sirius rencepea sa urle, ia
r Harry si ceilalti ncercau sa traga cu urechea la ce spunea musafirul, desi ntele
geau foarte putin din clipele cnd i vedeau si din frnturile de conversatie auzite, n
ainte ca doamna Weasley sa-i cheme napoi la treaba. Plesneala mai intra si iesi d
in casa de cteva ori, desi, spre usurarea lui Harry, nu ajunsera niciodata fata-n
fata; Harry o zari si pe profesoara de Transfigurare, doamna McGonagall, care ar
ata foarte ciudat mbracata cu o rochie si o haina de ncuiati, parnd prea ocupata ca
sa zaboveasca. Uneori, nsa, musafirii ramneau sa ajute. Tonks li se alatura ntr-o du
pa-amiaza memorabila, cnd gasira un capcaun batrn si rau n toaleta de la etaj, iar Lu
pin, care statea n casa cu Sirius, dar pleca pentru perioade lungi de timp pentru
a ndeplini sarcini misterioase pentru Ordin, i ajuta sa repare o pendula care avea
neplacutul obicei de a-i lovi cu putere pe cei ce treceau pe lnga ea. Mundungus m
ai crescu putin n ochii doamnei Weasley, salvndu-l pe Ron de niste robe vechi si mo
v care ncercasera sa-l sugrume cnd le scosese din dulap.

n ciuda faptului ca nca nu dormea bine, ca nca visa coridoare si usi nchise care face
au sa-l usture cicatricea, Harry reusi sa se distreze pentru prima oara n acea va
ra. Atta timp ct era ocupat, era multumit; nsa, cnd actiunea scadea, de fiecare data
cnd si lasa garda jos, sau zacea extenuat pe pat, privind umbrele neclare care se
plimbau pe tavan, se ntorcea la gndul nspaimntator al audierii de la Minister. Fric
a l ntepa n capul pieptului ca niste ace cnd se ntreba ce i se va ntmpla daca va fi ex
atriculat. Aceasta idee era att de groaznica, nct nici nu ndraznea sa o spuna cu voc
e tare, nici macar lui Ron si Hermione, care, desi vorbeau adeseori n soapta ntre
ei si-i aruncau priviri ngrijorate, i urmau exemplul si nu discutau despre asta. Cte
odata, nu putea sa-si mpiedice imaginatia sa nu-i arate un reprezentant anonim al
Ministerului care i rupea bagheta n doua, ordonndu-i sa se ntoarca la familia Dursley
... dar el nu avea de gnd sa se duca napoi. Era hotart n privinta asta. Avea sa se nt
oarca aici, n Casa Cumplita, si sa traiasca lnga Sirius.
Se simti de parca i-ar fi cazut o caramida n stomac cnd doamna Weasley se ntoarse c
atre el n timpul cinei de miercuri seara si zise ncet:
? Ti-am calcat cele mai bune haine pentru mine dimineata, Harry, si de asemenea as
vrea sa te speli pe cap asta-seara. O prima impresie buna poate face minuni.
Ron, Hermione, Fred, George si Ginny tacura cu totii si se uitara la el. Harry d
adu din cap si ncerca sa-si mannce friptura n continuare, nsa gura i se uscase att de
tare, nct nu putea sa mestece.
? Cum o sa ajung acolo? o ntreba pe doamna Weasley, ncercnd sa nu para ngrijorat.
? Te ia Arthur cu el la serviciu, spuse doamna Weasley cu blndete.
Domnul Weasley i zmbi lui Harry ncurajator din partea cealalta a mesei.
? Poti sa astepti la mine n birou pna la ora audierii, zise el. Harry se uita la S
irius, nsa, nainte sa poata sa puna ntrebarea, doamna Weasley i daduse deja raspunsu
l.
? Domnul profesor Dumbledore nu crede ca ar fi o idee buna sa mearga Sirius cu t
ine, si trebuie sa recunosc ca...
? Are dreptate, zise Sirius printre dintii nclestati.
Doamna Weasley si facu gura punga.
? Cnd ti-a spus Dumbledore asta? zise Harry, uitndu-se la Sirius cu ochii mari.
? A venit aseara, dupa ce te culcasesi, spuse domnul Weasley.
Sirius ntepa suparat un cartof cu furculita. Harry si cobor privirea n farfurie. Gndu
l ca Dumbledore fusese n casa n ajunul audierii si nu ceruse sa-l vada l facea sa s
e simta si mai rau, daca era posibil.
CAPITOLUL VII
MINISTERUL MAGIEI
Dimineata urmatoare, Harry se trezi la cinci jumatate att de brusc si de deplin, n
ct parca i-ar fi strigat cineva n ureche. Pentru cteva clipe ramase nemiscat, n timp
ce gndul la audierea disciplinara i cuprinse fiecare celula a creierului; apoi, nef
iind n stare sa mai suporte, sari din pat si si puse ochelarii. Doamna Weasley i ar
anjase blugii si tricoul proaspat spalat la picioarele patului. Harry se mbraca n
graba. Tabloul gol de pe perete rse batjocoritor.
Ron zacea ntins pe spate, cu gura larg deschisa, dormind bustean. Nu se misca del
oc cnd Harry traversa camera, iesi pe hol si nchise usa ncet n urma lui. ncercnd sa nu
se gndeasca la momentul cnd l va vedea data viitoare pe Ron, cnd poate nu vor mai f
i colegi la Hogwarts, Harry cobor scarile n tacere, trecu pe lnga capetele stramosi
lor lui Kreacher si se duse jos, la bucatarie.
Se asteptase sa nu mai fie nimeni, nsa cnd ajunse la usa, auzi de dincolo un zumza
it ncet de voci. O deschise si i vazu pe domnul si doamna Weasley, Sirius, Lupin s
i Tonks stnd acolo de parca l-ar fi asteptat. Toti erau mbracati complet, n afara d
e doamna Weasley, care purta un capot mov n carouri. Cum intra Harry, femeia sari
n picioare.
? Micul dejun, zise ea, n timp ce si scoase bagheta si se duse repede la foc.
? B-b-buna dimineata, Harry, casca Tonks, care n dimineata aceasta avea parul blon
d si crliontat. Ai dormit bine?
? Da, zise Harry.

? Eu nu a-a-am dormit deloc, spuse ea, cu un alt cascat zdruncinator. Vino si ia

loc...
Trase un scaun, lovindu-l pe cel de lnga el.
? Ce vrei, Harry? ntreba doamna Weasley. Terci? Briose? Scrumbii? Oua cu costita?
Pine prajita?
? Doar ? doar pine prajita, multumesc, zise Harry.
Lupin i arunca o privire lui Harry, si apoi i zise lui Tonks:
? Ce ziceai de Scrimgeour?
? A... da... pai, trebuie sa fim mai atenti, ne-a pus mie si lui Kingsley tot fe
lul te ntrebari ciudate...
Harry se simti oarecum recunoscator fiindca nu era obligat sa ia si el parte la
conversatie. Stomacul i se zvrcolea. Doamna Weasley i puse n fata cteva felii de pine
prajita cu gem; ncerca sa mannce, dar era ca si cnd ar fi mestecat un covor. Doamna
Weasley se aseza lnga el si ncepu sa i tot aranjeze tricoul, sa-i bage nauntru etic
heta si sa-i netezeasca atenta cutele de pe umeri. El ar fi vrut sa fie lasat n p
ace.
?... si o sa trebuiasca sa-i spun lui Dumbledore ca mine nu pot sa stau n tura de
noapte, sunt pur si simplu p-p-prea obosita, termina Tonks, cascnd iar cu pofta.
? ti tin eu locul, zise domnul Weasley. Este n ordine, oricum am de terminat un ra
port...
Domnul Weasley nu era mbracat cu roba de vrajitor, ci cu niste pantaloni n dunguli
te si o jacheta veche de pilot. Se ntoarse de la Tonks spre Harry.
? Cum te simti?
Harry ridica din umeri.
? O sa se termine totul n curnd, zise domnul Weasley ncurajator. Peste cteva ore o s
a fii reabilitat.
Harry nu spuse nimic.
? Audierea este la etajul meu, n biroul Ameliei Bones. Este sefa Departamentului
de Punere n Vigoare a Legilor Magice si cea care ti va pune ntrebari.
? Amelia Bones este de treaba, Harry, zise Tonks cu sinceritate. Este dreapta, o
sa te asculte.
Harry dadu din cap aprobator, nca nereusind sa se gndeasca la ce anume sa spuna.
? Nu-ti pierde cumpatul, zise Sirius brusc. Fii politicos si nu te abate de la s
ubiect.
Harry dadu iar din cap.
? Legea este de partea noastra, spuse Lupin ncet. Chiar si vrajitorilor minori li
se permite sa faca vraji n situatii de viata si moarte.
Ceva foarte rece se prelinse pe ceafa lui Harry; pentru o clipa crezu ca aruncas
e cineva o Vraja de Deziluzionare asupra lui, apoi si dadu seama ca doamna Weasley
i ataca parul cu un pieptene ud. l apasa cu putere pe crestet.
? Nu sta niciodata culcat? zise ea disperata.
Harry clatina din cap.
Dl. Weasley se uita la ceas si si ridica privirea spre Harry.
? Cred ca ar trebui sa plecam, zise el. Este putin cam devreme, dar cred ca o sati fie mai bine la Minister dect daca o sa stai sa astepti aici.
? Bine, zise Harry automat, lasnd felia de pine prajita n farfurie si ridicndu-se.
? O sa fie n ordine, Harry, zise Tonks, batndu-l pe brat.
? Noroc, spuse Lupin, sunt sigur ca o sa fie totul bine.
? Si daca nu, zise Sirius sumbru, ma ocup eu de Amelia Bones n locul tau...
Harry zmbi stins. Doamna Weasley l mbratisa.
? ti tinem pumnii, spuse ea.
? Da, zise Harry. Atunci... ne vedem mai trziu.
l urma pe domnul Weasley pna sus si pe hol. O auzi pe mama lui Sirius mormaind n so
mn, de dincolo de draperii. Domnul Weasley debloca usa si iesira amndoi n zorii di
minetii reci si gri.
? De obicei nu mergeti pe jos la serviciu, nu? l ntreba Harry, cnd pornira vioi spr
e piata.
? Nu, de obicei Apar, zise domnul Weasley, dar este evident ca tu nu poti, si cre
d ca e mai bine sa ajungem ntr-un mod cu totul non-magic... face o impresie mai b
una, avnd n vedere pentru ce ai fost sanctionat...

Domnul Weasley si tinea mna n buzunar n timpul mersului. Harry stia ca era nclestata n
jurul baghetei. Strazile darapanate erau aproape pustii, nsa cnd ajunsera la o mic
a statie de metrou mizerabila, si dadura seama ca era deja plina de navetisti. Ca
ntotdeauna cnd era n apropierea ncuiatilor care si vedeau de treburile lor cotidiene,
domnului Weasley i era foarte greu sa si nfrneze entuziasmul.
? Pur si simplu fantastice, sopti el, aratnd spre automatele de cartele. Minunat d
e ingenioase.
? Sunt stricate, zise Harry, indicndu-i semnul.
? Da, dar chiar si asa... spuse domnul Weasley, zmbindu-le cu drag spre ele.
n schimb, cumparara biletele de la un paznic care parea destul de adormit (Harry
se ocupa de tranzactie, avnd n vedere ca domnul Weasley nu se prea pricepea la bani
i ncuiatilor) si cinci minute mai trziu se urcau ntr-un tren subteran, care i ducea ca
tre centrul Londrei. Domnul Weasley verifica nelinistit hartile metroului de deas
upra ferestrelor.
? nca patru statii, Harry... Acum mai sunt trei statii... nca doua statii, Harry..
.
Coborra la o statie chiar din inima Londrei si fura maturati afara din metrou de u
n val de barbati si femei n costum si cu serviete. Urcara pe scara rulanta, dincol
o de bariera de cartele (domnul Weasley fu ncntat de modul n care aparatul i nghiti ca
rtela), si iesira ntr-o strada mare, ncadrata de cladiri impozante, aflata n plin t
rafic.
? Unde suntem? zise domnul Weasley derutat si pentru o clipa i ngheta sngele n vine.
Harry crezu ca se dadusera jos la alta statie, n ciuda apelurilor repetate la hart
a ale domnului Weasley; nsa o secunda mai trziu el zise:
? A, da... pe aici, Harry.
Apoi l conduse pe o alee laturalnica.
? Iarta-ma, spuse el, nsa nu am mai venit niciodata cu metroul si totul este dest
ul de diferit din perspectiva ncuiatilor. Sincer sa fiu, pna acum nu am mai folosit
n viata mea un permis de vizitator.
Cu ct avansau, cu att cladirea devenea mai putin impozanta si mai mica, pna cnd ajuns
era pe o strada unde erau mai multe case cu birouri oarecum darapanate, o crciuma
si o zona de trecere foarte aglomerata. Harry se asteptase ca Ministerul Magiei
sa aiba un sediu mai impresionant.
? Am ajuns, spuse domnul Weasley vesel, aratnd catre o veche cabina telefonica ro
sie, careia i lipseau cteva ochiuri de geam si care era plasata n fata unui perete
plin de graffiti. Dupa tine, Harry.
Deschise usa cabinei telefonice.
Harry intra, ntrebndu-se despre ce Dumnezeu era vorba. Dl. Weasley se strecura lnga
Harry si nchise usa. Erau nghesuiti; Harry era lipit de aparatul de telefon, care
atrna strmb de peretele cabinei, de parca ar fi ncercat sa-l dea jos un vandal. Domn
ul Weasley se ntinse pe lnga el dupa receptor.
? Domnule Weasley, cred ca si acesta ar putea sa fie stricat, zise Harry.
? Nu, nu, sunt sigur ca este n ordine, spuse domnul Weasley, tinnd receptorul deas
upra capului si uitndu-se la discul cu numere. Sa vedem... sase..., zise el si fo
rma numarul, doi... patru... si nca un patru... si un alt doi...
n timp ce discul se nvrtea ncet la loc, n cabina telefonica se auzi o voce monotona de
femeie, nu din receptorul din mna domnului Weasley, ci la fel de tare si clar ca
si cnd ar fi stat o femeie invizibila chiar lnga ei.
? Bine ati venit n Ministerul Magiei. Va rog sa spuneti cum va numiti si ce dorit
i.
? Hm... facu domnul Weasley, fiind evident ca nu stia daca sa vorbeasca sau nu n
receptor.
Facu un compromis, tinnd partea unde se vorbeste la ureche.
? Arthur Weasley, Oficiului de Folosire Neregulamentara a Obiectelor Facute de nc
uiati. Sunt aici pentru a-l nsoti pe Harry Potter, caruia i s-a cerut sa se prezi
nte la o audiere disciplinara...
? Va multumesc, zise vocea calma de femeie. Vizitatorule, te rog sa iei o insign
a si sa ti-o prinzi n piept de robe.
Se auzira un pacanit si un zornait, iar Harry vazu ceva alunecnd pe planul nclinat
unde apareau de obicei monedele nefolosite. Lua obiectul n mna: era o insigna argi

ntie patrat pe care scria Harry Potter, audiere disciplinara. Si-o prinse piept
de tricou si vocea de femeie vorbi iar.
? Vizitator al Ministerului, ti se cere sa te supui unei verificari si sa ti prezi
nti bagheta pentru nregistrare la biroul securitate, care se afla la capatul ndepa
rtat al atriumului.
Podeaua cabinei telefonice se cutremura. Coborau ncet n pamnt. Harry privi nelinist
it cum trotuarul parea sa se ridice dincolo de ferestrele cabinei, pna cnd ntuneric
ul li se asternu peste capete. Apoi nu mai vazu nimic; auzea doar un zgomot ster
s de masinarie, n timp ce cabina si croia drum n jos prin pamnt. Cam la un minut dup
a aceea, desi lui Harry i se paru ca trecuse mult mai mult, printr-o crapi tura
se ivi o lumina aurie care i atinse picioarele si, ntinzndu-se, se ridica, pna cnd i b
tu direct n fata si trebui sa clipeasca pentru a nu lacrima.
? Ministerul Magiei va ureaza o zi buna, zise vocea de femeie.
Usa cabinei telefonice se deschise la perete si domnul Weasley se dadu jos, urmat
de Harry, care ramasese cu gura cascata.
Erau la capatul unui hol splendid, foarte lung, cu o podea de lemn nchisa la culo
are, foarte lustruita. Tavanul albastru ca gtul unui paun era incrustat cu simbol
uri scnteietoare de aur, care se tot miscau si se schimbau ca un enorm avizier cel
est. Peretii de pe ambele parti erau acoperiti cu casete de lemn nchis, lucios, si
aveau multe semineuri aurite plasate n interior. La fiecare cteva secunde, din unu
l dintre semineurile din stnga iesea un vrajitor sau o vrajitoare cu un vuum cati
felat. Pe partea dreapta se formau cozi scurte n fata fiecarui semineu, asteptnd pl
ecarea.
La jumatatea holului se afla o fntna. Un grup de statui aurii, mai mari dect n marim
e naturala, stateau n mijlocul unui bazin circular. Cea mai nalta dintre ele era u
n vrajitor cu o nfatisare nobila, care avea bagheta ndreptata n sus. Grupati n jurul
lui erau o vrajitoare frumoasa, un centaur, un goblin si un spiridus de casa. U
ltimii trei se uitau cu totii n sus, cu afectiune, la vrajitoare si vrajitor. Jet
uri scnteietoare de apa tsneau din vrfurile baghetelor, din vrful sagetii centaurului,
din vrful palariei goblinului si din fiecare din vrfurile urechilor spiridusului
de casa, astfel nct clipocitul apei se adauga la pocniturile si bufniturile celor c
are Apareau si la zgomotul facut de pasii sutelor de vrajitoare si vrajitori, ma
joritatea cu niste expresii sumbre, cum sunt cele de dimineata devreme, si se ndr
eptau spre o usa dubla aurie din capatul ndepartat al holului.
? Pe aici, spuse domnul Weasley.
Se alaturara multimii, croindu-si drum printre cei care lucrau la Minister; unii
dintre ei aveau bratele pline de gramezi de pergamente, altii se luptau cu servi
etele, iar altii citeau Profetul zilei. Cnd trecura pe lnga fntna, Harry vazu sicii
de argint si cnuti de bronz scaparnd spre el de pe fundul bazinului. Pe un mic se
mn sters de lnga el scria:
TOT CE SE STRNGE DIN FNTNA FRATIEI MAGICE SE VA DONA SPITALULUI SF. MUNGO DE BOLI SI
AFECTIUNI MAGICE.
Daca n-o sa fiu exmatriculat din Hogwarts, o sa dau zece galioni, si zise Harry d
isperat.
? Pe aici, Harry, zise domnul Weasley, si se desprinsera din suvoiul de angajati
ai Ministerului care se ndreptau spre poarta aurie.
Asezat la un birou din stnga, sub un semn pe care scria Paza, un vrajitor ras n ca
p, cu niste haine de un albastru cobalt, ridica privirea cnd se apropiara, lasnd di
n mna Profetul zilei.
? nsotesc un vizitator, spuse domnul Weasley, aratnd spre Harry.
? Vino aici, zise vrajitorul pe un ton plictisit.
Harry se apropie de el si vrajitorul ridica o nuia lunga de aur, subtire si flex
ibila ca o antena de masina, si o trecu n sus si n jos, n fata si n spatele lui Harr
y.
? Bagheta, mormai vrajitorul de la paza catre Harry, punnd deoparte instrumentul
auriu si ntinznd mna.
Harry si scoase bagheta. Vrajitorul i dadu drumul pe un instrument ciudat de arama
, care semana cu o balanta cu un singur talger. Acesta ncepu sa vibreze. O bucata
ngusta de pergament iesi rapid dintr-o deschizatura de la baza. Vrajitorul o rups
e si citi ce scria pe ea.

? Douazeci si sapte de centimetri... miezul ? pana de phoenix, n uz de patru ani.

Este corect?
? Da, spuse Harry nelinistit.
? Asta ramne la mine, spuse vrajitorul, nfignd bucata de pergament ntr-o mica teapa
de arama. Tu iei asta, adauga el, aruncnd bagheta spre Harry.
? Multumesc.
? Stai asa... zise vrajitorul rar.
Ochii i se mutasera rapid de la insigna argintie de vizitator din pieptul lui Har
ry la fruntea sa.
? Multumesc, Eric, zise domnul Weasley hotart si, apucndu-l de umar pe Harry, l cond
use dincolo de birou si napoi n suvoiul de vrajitori si vrajitoare care intrau si
ieseau pe usa aurie.
nghiontit putin de multime, Harry l urma pe domnul Weasley de partea cealalta a us
ii, n holul mai mic de dupa ea, unde erau cel putin douasprezece lifturi n spatele
unor grilaje facute din aur. Harry si domnul Weasley se alaturara multimii din
jurul unuia dintre ele. n apropiere era un vrajitor cu o barba mare care tinea o
cutie de carton ce scotea niste zgomote, ca si cnd ar fi rcit ceva dinauntru.
? E totul bine, Arthur? zise vrajitorul, facndu-i semn cu capul domnului Weasley.
? Ce ai acolo, Bob? ntreba domnul Weasley, uitndu-se la cutie.
? Nu suntem siguri, spuse vrajitorul cu seriozitate. Credeam ca este un pui stand
ard de mlastina, pna cnd a nceput sa sufle foc pe nari. Mie mi se pare sa fie o ncal
care grava a Interziceriii Cresterii Experimentale a Animalelor.
Un lift cobor n fata lor cu un sunet discordant si un zanganit puternic; grilajul a
uriu se dadu la o parte, iar Harry si domnul Weasley se urcara n ascensor cu rest
ul multimii si Harry se trezi lipit de peretele din fund. O multime de vrajitoare
si vrajitori l priveau cu curiozitate; se uita n jos ca sa nu ntlneasca privirea ni
manui, netezindu-si ntre timp bretonul. Grilajul se nchise cu o bufnitura si liftu
l se ridica ncet, cu lanturile zuruind, n timp ce se auzi iar aceeasi voce calma d
e femeie pe care o auzise Harry n cabina telefonica.
? Etajul sapte, Departamentul Jocurilor si Sporturilor Magice, care include si S
ediul Ligii Britanice si Irlandeze de Vjthat, Clubul Oficial al Celor cu Prune n G
ura si Oficiul de Patente Ridicole.
Se deschisera usile liftului. Harry zari un coridor destul de nengrijit, cu mai m
ulte afise cu echipe de vjthat, atrnate strmb de pereti. Unul dintre vrajitorii din
lift, care avea bratele pline de maturi, reusi sa iasa cu greutate si disparu dea lungul coridorului. Usile se nchisera, liftul urca iar cutremurndu-se si vocea d
e femeie anunta:
? Etajul sase, Departamentul Transporturilor Magice, care include Autoritatea Re
telei Zvrr, Controlul Regulamentar al Maturilor, Oficiul Portalurilor si Centrul
de Testare a Aparitiei.
Usile ascensorului se deschisera iar si iesira patru sau cinci vrajitoare si vra
jitori; n acelasi timp, n lift intrara n zbor cteva avioane de hrtie. Harry le urmari
cum dadura linistite din aripi deasupra capului sau; erau de un violet pal si p
utea fi observata stampila cu Ministerul Magiei de-a lungul marginii aripilor.
? Sunt doar mesaje interdepartamentale, i sopti domnul Weasley. Obisnuiam sa folo
sim bufnite, nsa e de necrezut ce nebunie era... gainat peste tot pe birouri...
n timp ce urcau iar cu zanganituri, mesajele zburau n jurul lampii care atrna de ta
vanul liftului.
? Etajul cinci, Departamentul Cooperarii Magice Internationale, care include Corp
ul International de Schimb Magic de Standarde, Oficiul Magic International de Le
gislatie si Confederatia Internationala a Vrajitorilor, Membrii Britanici.
Cnd se deschisera usile, tsnira afara doua dintre mesaje, cu alte vrajitoare si vr
ajitori, nsa mai intrara alte cteva mesaje, astfel nct deasupra lumina lampii varia s
i plpia, cnd ele zburau cu viteza n jur.
? Etajul patru, Departamentul de Control si Reglementare a Creaturilor Magice, ca
re include Diviziile de Fiare, Fiinte si Spirite, Oficiul de Legatura al Goblini
lor si Biroul Consultativ de Paraziti.
? Scuzati-ma, zise vrajitorul ce ducea puiul care sufla foc pe nari si iesi din
lift, urmat de un mic crd de mesaje.
Usile se nchisera si de aceasta data cu un zgomot mecanic.

? Etajul trei, Departamentul Accidentelor si Catastrofelor Magice, care include

Echipa de Anulare a Magiei ntmplatoare, Sediul Stergerii Memoriei si Comitetul de S
cuze pentru ncuiati.
Toata lumea iesi din lift la etajul acesta, n afara de domnul Weasley, Harry si o
vrajitoare care citea o foaie foarte lunga de pergament, care atrna pna la pamnt. R
estul mesajelor zburara n continuare n jurul lampii, n timp ce liftul se cutremura
iar n ascensiunea sa, apoi usile se deschisera si vocea anunta:
? Etajul doi, Departamentul de Punere n Vigoare a Legilor Magice, care include Of
iciul de Folosire Nepermisa a Magiei, Sediul Aurorilor si Serviciile Administrat
ive ale Vrajustitiei.
? Aici coborm, Harry, zise domnul Weasley si iesira din lift n urma vrajitoarei, a
jungnd ntr-un coridor ncadrat de usi. Biroul meu este n partea cealalta a etajului.
? Domnule Weasley, zise Harry, cnd trecura pe lnga o fereastra n care batea lumina
soarelui, nu mai suntem tot sub pamnt?
? Ba da, suntem, zise domnul Weasley. Acelea sunt niste ferestre vrajite. ntretin
erea magica decide ce vreme avem n fiecare zi. Am avut doua luni de uragane ultim
a data cnd au ncercat sa obtina o marire de salariu... Chiar pe aici, Harry.
Dadura un colt, intrara pe o usa dubla de stejar masiv si iesira ntr-un spatiu de
schis, aglomerat si mpartit n mai multe nise care zumzaiau de discutii si rsete. Me
sajele intrau si ieseau n zbor din separeuri, cu tot felul de lucruri de la fotog
rafii ale vrajitorilor pusi sub urmarire si poze cu familiile lor, pna la afise c
u echipele lor preferate de vjthat si articole din Profetul zilei. Un barbat mbrac
at n roba rosie, cu o coada de cal mai lunga dect a lui Bill, statea cu picioarele
pe birou, dictndu-i un raport penei sale. Putin mai ncolo, o vrajitoare cu un och
i acoperit vorbea peste peretele separeului sau cu Kingsley Shacklebolt.
? Buna dimineata, Weasley, spuse Kingsley nepasator, cnd se apropiara. As avea ce
va de vorbit cu tine, ai o clipa libera?
? Da, daca e vorba doar de o clipa, zise domnul Weasley. Ma cam grabesc.
Vorbeau de parca nu se cunosteau aproape deloc si, cnd Harry deschise gura sa-l s
alute pe Kingsley, domnul Weasley l calca pe picior. l urmara pe Kingsley de-a lun
gul culoarului si pna n ultimul separeu.
Harry fu usor socat; chipul lui Sirius l privea din toate directiile. Peretii era
u tapetati cu taieturi din ziare si fotografii vechi ? chiar si una cu Sirius cnd
fusese cavaler de onoare la nunta sotilor Potter. Singurul spatiu liber era o ha
rta a lumii pe care straluceau niste piuneze rosii, stralucitoare ca niste bijute
rii.
? Aici, i zise Kingsley brusc domnului Weasley, dndu-i rapid un teanc de foi de pe
rgament. Am nevoie de ct mai multe informatii posibile despre vehiculele ncuiate z
buratoare care au fost reperate n ultimele douasprezece luni. Am primit informatii
conform carora Black ar putea sa calatoreasca nca pe vechea lui motocicleta.
Kingsley i facu lui Harry cu ochiul foarte sugestiv si adauga n soapta:
? Da-i revista, s-ar putea sa i se para interesanta.
Apoi zise pe o voce normala:
? Si sa nu-ti ia prea mult timp, Weasley, ntrzierea raportului despre armele acele
de soc ne-a tinut n loc investigatia timp de o luna.
? Daca mi-ai fi citit raportul, ai fi stiut ca denumirea este arme de foc, zise
domnul Weasley cu calm. Si ma tem ca vei fi nevoit sa astepti informatiile despr
e motociclete; momentan suntem foarte ocupati.
si cobor vocea si spuse:
? Daca poti sa scapi nainte de sapte, Molly face chiftelute. i facu semn lui Harry
si l conduse afara din separeul lui
Kingsley, pe o alta usa dubla de stejar, ntr-un alt hol. O luara la stnga, mersera
de-a lungul unui alt coridor, cotira la dreapta, pe un hol slab luminat si evid
ent lasat n paragina, si pna la urma dadura de o fundatura, unde era ntredeschisa o u
sa n partea stnga, de la o debara de maturi, si o usa n dreapta cu o placuta din ar
ama pe care scria: Folosirea Neregulamentara a Obiectelor Facute de ncuiati.
Biroul saracacios al domnului Weasley parea sa fie putin mai mic dect debaraua de
maturi. Doua birouri fusesera nghesuite nauntru si abia daca era destul spatiu pe
ntru a te misca n jurul lor din cauza dulapurilor arhivei, care dadeau pe afara d
e-a lungul peretilor, peste care erau stivuite gramezi de dosare. Mica parte lib

era de pe un perete era marturia obsesiilor domnului Weasley: mai multe afise cu
masini, inclusiv una cu un motor demontat; doua ilustratii ale unor cutii de scr
isori pe care parea sa le fi decupat din niste carti ncuiate de copii; si o diagra
ma care arata cum sa instalezi o priza.
Deasupra numeroaselor dosare de care trebuia sa se ocupe era un vechi prajitor d
e pine, care sughita nefericit, si o pereche de manusi de piele vechi, care si rot
eau degetele mari. Lnga dosare era asezata o fotografie cu familia Weasley. Harry
observa ca Percy parea sa fi plecat din ea.
? Nu avem ferestre, zise domnul Weasley, parca cerndu-si scuze, dndu-si jos jachet
a de pilot si punnd-o pe spatarul scaunului. Am cerut sa avem una, nsa se pare ca,
dupa mintea lor, nu avem nevoie de ea. Ia loc, Harry, am impresia ca nca nu a ve
nit Perkins.
Harry se aseza, strecurndu-se pe scaunul de la biroul lui Perkins, n timp ce domnu
l Weasley frunzarea teancul de pergamente pe care i-l daduse Kingsley Shacklebol
t.
? A, da, zise el, zmbind, n timp ce scoase dintre ele un numar al revistei Zeflemi
stul.
Dadu cteva pagini.
? Da, are dreptate, sunt sigur ca Sirius o sa o gaseasca foarte amuzanta ? vai d
e mine, ce-i cu asta?
Domnul Weasley l desfacu si l citi cu voce tare.
Un mesaj tocmai intrase n zbor pe usa deschisa si poposise pe prajitorul de pine ca
re sughita.
? A treia toaleta publica scuipatoare reclamata n Bethnal Green, va rog sa invest
igati imediat. Este deja ridicol...
? O toaleta scuipatoare?
? Niste Anti-ncuiati pusi pe sotii, spuse domnul Weasley, ncruntndu-se. Am avut dou
a cazuri saptamna trecuta, unul la Wimbledon, altul la Elephant and Castle. ncuiat
ii trag apa, si n loc sa dispara totul ? ma rog, ti imaginezi tu. Saracii tot chea
ma ? ascultatorii aia, asa cred ca se numesc ? stii tu, cei care repara tevi si
alte chestii.
? Instalatori?
? Da, exact, nsa binenteles ca sunt consternati. Eu nu sper dect sa-i gasim pe vino
vati.
? Vor fi prinsi de Aurori?
? O, nu, e ceva prea nensemnat pentru Aurori, va fi Patrula obisnuita de Punere n V
igoare a Legii ? a, Harry, a sosit Perkins.
Un vrajitor batrn, cocosat, aparent timid, cu parul zburlit si alb tocmai intrase n
camera, gfind.
? Vai, Arthur! spuse el disperat, fara sa se uite la Harry. Slava Domnului, nu am
stiut cum sa fac sa fie mai bine, daca sa te astept sau nu. Tocmai ti-am trimis
o bufnita, nsa evident ca n-a ajuns la tine ? a venit un mesaj urgent acum zece
minute...
? Am aflat de toaleta scuipatoare, zise domnul Weasley.
? Nu, nu, nu este vorba despre toaleta, este vorba de audierea baiatului Potter ?
au schimbat ora si locul de judecata ? acum ncepe la opt si este n Sala de Judecat
a numarul zece...
? n vechea ? dar mi-au spus ? pe barba lui Merlin! Domnul Weasley se uita la ceas
, scoase un tipat si sari ca ars de pe scaun.
? Repede, Harry, trebuia sa fim deja acolo de cinci minute! Perkins se lipi de d
ulapurile cu arhive, n timp ce domnul Weasley iesi n fuga din birou, cu Harry pe ur
mele sale.
? De ce au schimbat ora? zise Harry pe nerasuflate, cnd trecura valvrtej pe lnga se
pareurile Aurorilor.
Oamenii si ridicara capetele si se holbara la ei cnd trecura n fuga. Harry se simtea
de parca si lasase tot interiorul fiintei sale n biroul lui Perkins.
? Habar n-am, dar slava Domnului ca am ajuns asa de devreme, daca nu ai fi sosit
la timp, ar fi fost o catastrofa!
Domnul Weasley se opri alunecnd n fata lifturilor si apasa repede pe butonul de co
borre.

? HAIDE!
Liftul aparu zanganind si cei doi urcara grabiti. De fiecare data cnd se oprea, d
omnul Weasley njura mnios si apasa cu putere pe butonul "noua".
? Salile acelea de judecata nu au mai fost folosite de ani ntregi, zise domnul We
asley suparat. Nu-mi dau seama de ce se tine acolo ? doar daca ? dar nu ?
Chiar n acel moment, o vrajitoare plinuta intra n lift, ducnd un pocal fumegator, i
ar domnul Weasley nu mai continua.
? Atriumul, spuse vocea calma de femeie si grilajul auriu se dadu n laturi, dezva
luindu-i lui Harry pentru o clipa statuile aurii din fntna din departare.
Vrajitoarea plinuta iesi si n schimb intra un vrajitor cu pielea pamntie si cu o e
xpresie ndoliata.
? Buna dimineata, Arthur, spuse el pe un ton de mormnt cnd ascensorul ncepu sa cobo
are. Nu te vad prea des pe aici.
? Treburi urgente, Bode, spuse domnul Weasley, care se balansa din genunchi si i
arunca priviri nelinistite lui Harry.
? A, da, zise Bode, cercetndu-l pe Harry fara sa clipeasca. Desigur.
Harry nu avu nici o reactie fata de Bode, nsa privirea sa fixa nu l facu sa se sim
ta deloc mai bine.
? Departamentul Misterelor, zise vocea calma de femeie, fara alte explicatii.
? Repede, Harry, spuse domnul Weasley cnd usile se deschisera zanganind, si gonira
pe un coridor care era destul de diferit de cele de deasupra.
Peretii erau goi; nu erau nici ferestre si nici usi, n afara de una neagra, simpl
a, situata chiar la capatul holului. Harry se astepta sa intre pe ea, nsa n schimb
domnul Weasley l apuca de brat si l trase n stnga, unde era un spatiu liber care du
cea catre o serie de trepte.
? Pe aici, pe aici, gfi domnul Weasley, cobornd doua trepte odata. Liftul nici nu m
ai coboara pna aici... de ce se tine aici nu...
Ajunsera la capatul scarilor si alergara de-a lungul altui coridor, care semana
leit cu nchisoarea lui Plesneala de la Hogwarts, cu pereti tari de piatra si tort
e n suporturi. Usile pe care trecura aici erau de lemn masiv cu broaste si zavoar
e de fier.
? Sala de judecata... numarul... zece... cred ca aproape am... da.
Domnul Weasley se opri brusc n fata unei usi sinistre ntunecate cu un zavor imens d
e fier si se pravali lnga perete, cu mna nclestata de o cusatura de pe piept.
? Du-te, zise el gfind si aratnd cu degetul spre usa. Intra aici.
? Nu ? nu veniti cu ? ?
? Nu, nu, nu am voie. Bafta!
Inima lui Harry i zvcni, de parca i s-ar fi ciocnit de marul lui Adam. nghiti cu pu
tere, nvrti clanta de fier masiv si intra n sala de judecata.
CAPITOLUL VIII
AUDIEREA

Harry scoase un sunet de groaza; nu se putu abtine. Marea temnita n care intrase i
era ngrozitor de cunoscuta. Nu numai ca o mai vazuse, chiar mai fusese acolo. Ace
sta era locul pe care l vizitase n Pensivul lui Dumbledore, locul unde urmarise cum
familia Lestrange fusese condamnata la nchisoare pe viata n Azkaban.
Peretii erau din piatra ntunecata, luminati slab de torte. Bancile goale se ridic
au de o parte si de alta n jurul lui, nsa drept nainte, pe bancile de sus, vazu mai
multe siluete n umbra. Pna atunci vorbisera ncet, nsa cnd usa masiva se nchise n urma
lui Harry, se asternu o tacere care nu prevestea nimic bun.
n sala de judecata rasuna vocea rece a unui barbat.
? Ai ntrziat.
? mi cer scuze, spuse Harry nelinistit. Nu ? n-am stiut ca s-a schimbat ora.
? Nu este vina Vrajustitiei, zise vocea. Ti-a fost trimisa o bufnita n aceasta di
mineata. Ia loc.
Harry si cobor privirea catre scaunul din mijlocul camerei, ale carui brate erau ac
operite cu lanturi. Vazuse acele brate prinznd viata si legnd-o pe persoana care s
e aseza ntre ele. Pasii sai rasunara cu putere, n timp ce traversa podeaua de piatr

a. Cnd se aseza prudent pe marginea scaunului, lanturile zuruira amenintator, nsa n

u l fixara. ncepnd sa se simta rau, se uita n sus la oamenii asezati pe banca de deas
upra.
Erau cam cincizeci si toti, din cte si dadu seama, purtau robe de culoarea prunei
cu un "V" argintiu, tesut pe partea dreapta a pieptului, privindu-i de sus, unii
cu expresii foarte austere, altii parnd cu adevarat curiosi.
Chiar n mijlocul rndului din fata statea Cornelius Fudge, Ministrul Magiei. Fudge
era un barbat trupes, care purta adeseori un melon verde praz, desi astazi se lip
sise de el; de asemenea, se lipsise de zmbetul indulgent pe care l avusese odata cnd
vorbise cu Harry. n stnga lui Fudge statea o vrajitoare cu maxilare proeminente s
i patratoase, cu parul carunt si foarte scurt; purta monoclu si parea intransige
nta, n dreapta lui Fudge statea o alta vrajitoare, nsa se asezase att de n spate pe
banca, nct chipul i era n umbra.
? Foarte bine, spuse Fudge. Acuzatul fiind prezent ? n sfrsit ? sa ncepem. Esti pre
gatit? striga el ntr-o parte.
? Da, domnule, spuse o voce nerabdatoare, pe care Harry o recunoscu.
Fratele lui Ron, Percy, statea chiar la capatul sirului de scaune judecatoresti
din fata. Harry se uita la Percy, spernd sa primeasca vreun semn de recunoastere d
in partea lui, nsa nu veni nici unul. Ochii lui Percy, din spatele ochelarilor sai
cu rame de corn, erau atintiti asupra pergamentului sau, iar baiatul si tinea pan
a de scris n mna.
? Audierea disciplinara de pe doisprezece august, spuse Fudge pe un ton ascenden
t, iar Percy ncepu imediat sa ia notite, pentru delictele de ncalcare a Decretului
de Restrictie Rezonabila a Vrajitorilor Minori si a Statutului International de T
ainuire, comise de catre Harry James Potter, domiciliat la numarul patru, pe Ale
ea Boschetelor, Little Whinging, Surrey. Interogatori: Cornelius Oswald Fudge, M
inistrul Magiei; Amelia Susan Bones, Sefa Departamentului de Punere n Vigoare a Le
gilor Magice; Dolores Jane Umbridge, Ministru-adjunct al Ministerului. Scribul c
urtii de judecata, Percy Ignatius Weasley...
? Martor al apararii, Albus Percival Wulfric Brian Dumbledore, zise ncet o voce di
n spatele lui Harry, care ntoarse capul att de repede, nct facu o ntindere la gt.
Dumbledore traversa sala senin, cu pasi mari, purtnd o roba lunga albastru nchis,
si o expresie de calm absolut. Barba si parul sau lung argintiu straluceau n lumi
na tortelor cnd ajunse lnga Harry si se uita n sus la Fudge, peste ochelarii n forma
de semiluna, asezati la jumatatea nasului foarte strmb.
Membrii Vrajustitiei ncepusera sa vorbeasca ntre ei. Acum toate privirile erau ndre
ptate spre Dumbledore. Unii pareau enervati, altii putin speriati; nsa doua vraji
toare mai n vrsta din rndul din spate si ridicara baghetele si le fluturara n semn de
bun venit.
Cnd l vazu pe Dumbledore, Harry ncerca un sentiment foarte puternic, o senzatie ntar
itoare, plina de speranta, care semana oarecum cu cea pe care i-o daduse cntecul
phoenixului. Vroia sa-i ntlneasca privirea, nsa Dumbledore nu se uita la el; l privea
n continuare pe Fudge care era evident tulburat.
? A, zise Fudge, care parea derutat cu desavrsire. Dumbledore. Da ? hm ? sa nteleg
ca ai primit ? hm ? mesajul nostru cu schimbarea orei si a ? hm ? locului de jude
cata?
? Cred ca l-am ratat, spuse Dumbledore vesel. Cu toate acestea, datorita unei gr
eseli norocoase, am sosit la Minister cu trei ore mai devreme, asa ca nu este ni
ci o problema.
? Da... pai... presupun ca o sa mai avem nevoie de un scaun ? eu ? Weasley, poti
sa...?
? Nici o problema, zise Dumbledore binevoitor.
si scoase bagheta, o ncerca putin si chiar lnga Harry aparu din senin un fotoliu mo
ale de pnza cerata. Dumbledore se aseza, si uni vrfurile degetelor lungi si l urmari
pe Fudge cu o expresie de interes politicos. Membrii Vrajustitiei nca susoteau si
se foiau nelinistiti; se calmara numai cnd vorbi Fudge.
? Da, spuse acesta iar, rasfoindu-si notitele. Bine, atunci. Acuzatiile. Da.
Scoase o bucata de pergament din teancul din fata lui, trase aer n piept, si citi
cu voce tare:
? Acuzatiile sunt dupa cum urmeaza: Faptul ca a facut o Vraja Patronus n deplina

cunostinta de cauza, cunoscnd foarte bine caracterul ilegal al actiunilor sale, d

upa ce mai primise n trecut un avertisment din partea Ministerului Magiei ca urmar
e a acuzatiilor asemanatoare, ntr-o zona locuita de ncuiati, n prezenta unui ncuiat,
pe 2 august la ora 9 si 23 de minute, ceea ce este un delict, conform paragraful
ui C al Decretului de Restrictie Rezonabila a Vrajitorilor Minori, 1875, si n egal
a masura conform Articolului 13 al Statutului de Tainuire al Confederatiei Vrajit
orilor. Esti Harry James Potter, domiciliat la numarul patru, pe Aleea Boschetelo
r, Little Whinging, Surrey? zise Fudge, uitndu-se urt la Harry peste pergament.
? Da, spuse Harry.
? Cu trei ani n urma ai primit un avertisment oficial din partea Ministerului pen
tru folosirea magiei, este adevarat?
? Da, dar...
? Si totusi, ai creat un Patronus n noaptea zilei de doi august? spuse Fudge.
? Da, zise Harry, dar...
? Stiind ca nu ai voie sa faci vraji n afara scolii pna nu mplinesti saptesprezece
ani?
? Da, dar...
? Stiind ca erai ntr-o zona plina de ncuiati?
? Da, dar...
? Perfect constient de faptul ca n acel moment erai foarte aproape de un ncuiat?
? Da, spuse Harry suparat, dar am facut-o doar pentru ca... Vrajitoarea cu monoc
lu l ntrerupse cu o voce rasunatoare.
? Ai creat un Patronus capabil sa zboare?
? Da, zise Harry, pentru ca...
? Un Patronus concret?
? Un ? ce? spuse Harry.
? Patronusul tau avea o forma bine definita? Adica era mai mult dect vapori sau f
um?
? Da, zise Harry, simtindu-se si nerabdator si putin disperat. Este un cerb, ntotd
eauna este un cerb.
? ntotdeauna? tuna doamna Bones. Ai mai creat un Patronus pna acum?
? Da, zise Harry, l pot crea de mai bine de un an.
? Si ai cincisprezece ani?
? Da, si...
? Ai nvatat asta la scoala?
? Da, m-a nvatat profesorul Lupin n anul trei, din cauza...
? Impresionant, spuse doamna Bones, uitndu-se n jos la el, un Patronus adevarat la
vrsta lui... cu adevarat, ct se poate de impresionant.
Unii dintre vrajitorii si vrajitoarele din jur ncepusera iar sa susoteasca; unii
dadeau din cap aprobator, nsa altii erau ncruntati si clatinau din cap cu o vadita
neplacere.
? Nu se pune problema de ct de impresionanta a fost vraja, zise Fudge pe o voce n
esigura. De fapt, cu ct a fost mai impresionanta, cu att este mai rau, ma gndesc eu
, avnd n vedere ca baiatul a facut-o chiar sub ochii unui ncuiat!
Cei care se ncruntasera vorbira acum n soapta, parnd sa fie de acord, nsa mica si ip
ocrita ncuviintare cu capul a lui Percy fu cea care l facu pe Harry sa vorbeasca.
? Am facut-o din cauza Dementorilor! spuse el tare, nainte sa l mai poata ntrerupe c
ineva din nou.
Se asteptase la mai multe susoteli, nsa linistea care se asternu paru sa fie chia
r mai apasatoare dect nainte.
? Dementori? spuse doamna Bones dupa cteva clipe, ridicndu-si sprncenele groase, pna
cnd fu ct pe-aci sa i cada monoclul. Ce vrei sa spui, baiete?
? Vreau sa spun ca n gangul ala au fost doi Dementori si ca ne-au atacat pe mine
si pe varul meu!
? A, spuse Fudge iar, cu un zmbet malitios, n timp ce se uita n jur la membrii Vraj
ustitiei, parca invitndu-i sa se alature glumei sale. Da. Da, ma gndeam eu ca o sa
auzim ceva de genul acesta.
? Dementori n Little Whinging? zise doamna Bones, cu o voce foarte surprinsa. Nu n
teleg...
? Chiar nu ntelegi, Amelia? zise Fudge, zmbind n continuare. Da-mi voie sa ti explic

. S-a tot gndit si a ajuns la concluzia ca Dementorii ar fi o scuza ct se poate de

potrivita, ncuiatii nu pot sa-i vada pe Dementori, nu-i asa, baiete? Foarte conven
abil, extrem de convenabil... asa ca nu avem dect cuvntul tau si nici un martor...
? Nu mint! spuse Harry tare, acoperind un nou val de soapte din partea curtii de
judecata. Au fost doi, care veneau din cte un capat al gangului, totul s-a ntuneca
t, s-a facut frig, iar eu varul meu i-am simtit si am luat-o la fuga...
? De ajuns, de ajuns! zise Fudge, cu o expresie plina de superioritate pe chip. m
i cer scuze ca ntrerup ceea ce sunt sigur ca ar fi fost o poveste bine nchegata...
Dumbledore si drese vocea. Vrajustitia amuti.
? De fapt, mai avem un martor al prezentei Dementorilor n acel gang, zise el. n af
ara de Dudley Dursley.
Fata dolofana a lui Fudge paru sa se ofileasca, de parca ar fi golit-o cineva de
aer. Pentru cteva clipe se uita n jos la Dumbledore cu ochii mari, apoi, cu nfatis
area unui om care ncerca sa si vina n fire, spuse:
? Dumbledore, ma tem ca nu mai avem timp sa ascultam alte povesti cusute cu ata
alba. Vreau sa rezolvam totul ct se poate de repede...
? S-ar putea sa ma nsel, spuse Dumbledore binevoitor, nsa sunt sigur ca n Carta Dre
pturilor Vrajustitiei acuzatul are dreptul sa prezinte martori la proces, nu? Do
amna Bones, nu este aceasta metoda Departamentului de Punere n Vigoare a Legilor?
continua el, adresndu-se vrajitoarei cu monoclu.
? Asa este, zise doamna Bones. Perfect adevarat.
? Ma rog, fie! se rasti Fudge. Unde este aceasta persoana?
? Am adus-o cu mine, zise Dumbledore. E chiar la usa. Sa... ?
? Nu ? Weasley, du-te tu! racni Fudge la Percy, care se ridica imediat, cobor n gr
aba treptele de piatra din loja judecatorilor si trecu n fuga pe lnga Dumbledore s
i Harry, fara sa se uite la ei.
O clipa mai trziu, Percy se ntoarse, urmat de doamna Figg. Parea speriata si mai c
iudata ca niciodata. Harry si dorea sa-i fi dat prin cap sa-si schimbe papucii de
casa.
Dumbledore se ridica si i oferi locul sau doamnei Figg, crend un altul pentru el.
? Numele complet? zise Fudge tare, dupa ce doamna Figg se asezase nelinistita ch
iar pe marginea fotoliului.
? Arabella Doreen Figg, spuse doamna Figg cu o voce tremurnda.
? Cine sunteti de fapt? zise Fudge pe un ton superior si plictisit.
? Locuiesc n Little Whinging, aproape de casa unde traieste Harry Potter, zise do
amna Figg.
? Noi nu avem nregistrata nici o alta vrajitoare sau un alt vrajitor n afara de Ha
rry Potter, spuse doamna Bones imediat. Aceasta situatie a fost mereu monitorizat
a ndeaproape, avnd... avnd n vedere evenimentele trecute.
? Sunt o Non, zise doamna Figg. Asa ca probabil ca nu m-ati nregistrat, nu-i asa?
? O Non, da? spuse Fudge, privind-o cu atentie. O sa verificam asta. Puteti sa la
sati detaliile descendentei dumneavoastra asistentului meu, Weasley. Apropo, Noni
i i pot vedea pe Dementori? ntreba el, uitndu-se n stnga si n dreapta bancii.
? Da, putem! spuse doamna Figg indignata.
Fudge se uita iar la ea, cu sprncenele ridicate.
? Foarte bine, zise el nepasator. Care este varianta dumneavoastra?
? Iesisem sa cumpar mncare de pisici de la magazinul din colt, din capatul Caii W
isteria, n jurul orei noua, n seara zilei de doi august, spuse doamna Figg ca din
pusca, de parca ar fi nvatat ce sa spuna pe de rost, cnd am auzit un zgomot din ga
ngul dintre Aleea Magnoliei si Calea Wisteria. Cnd m-am apropiat de intrarea n gan
g, am vazut niste Dementori care fugeau...
? Fugeau? zise doamna Bones transant. Dementorii nu fug, plutesc.
? Asta am vrut sa spun, zise doamna Figg repede, lasnd sa-i apara niste pete roz n
obrajii ofiliti. Plutind de-a lungul gangului catre doi baieti, din cte mi-am da
t seama.
? Cum aratau? zise doamna Bones, nchizndu-si ochii pe jumatate, astfel nct marginea
monoclului se pierdu n piele.
? Pai, unul era foarte mare si celalalt destul de slab...
? Nu, nu, spuse doamna Bones nerabdatoare. Dementorii... descrieti-i.
? Ah, spuse doamna Figg, si mai mbujorata. Erau mari. Mari si purtau pelerine.

Lui Harry i se paru ca, indiferent ce-ar fi spus doamna Figg, lasa impresia ca n
u vazuse un Dementor dect n poze, iar poza nu putea sa ilustreze cum erau aceste f
iinte n realitate: modul sinistru n care se miscau, plutind la ctiva centimetri de pa
mnt; mirosul de putrefactie pe care l raspndeau; sau acel zgomot ngrozitor, ca un hor
cait muribund, pe care l faceau cnd absorbeau aerul din jur...
n al doilea rnd, un vrajitor bondoc, cu o mustata mare si neagra, se apropie ca sa
-i sopteasca ceva la ureche vecinei sale, o vrajitoare cu parul cret. Aceasta zmb
i si ncuviinta din cap.
? Mari si mbracati cu pelerine, repeta doamna Bones cu calm, n timp ce Fudge pufni
n bataie de joc. Am nteles. Altceva?
? Da, zise doamna Figg. I-am simtit. S-a facut frig peste tot, si sa stiti ca er
a o seara foarte calduroasa de vara. Si m-am simtit... de parca nu ar mai fi fos
t deloc fericire pe lume... si mi-am amintit... lucruri ngrozitoare...
Vocea i tremura si amuti.
Ochii doamnei Bones se deschisera putin si Harry vazu niste urme rosii sub sprnce
ana, acolo unde i intrase monoclul n piele.
? Ce au facut Dementorii? ntreba ea, si Harry simti un val de speranta.
? I-au atacat pe baieti, zise doamna Figg, al carei glas era acum mai ncrezator s
i mai puternic, iar roseata din obraji ncepuse sa se estompeze. Unul dintre ei ca
zuse. Celalalt se dadea n spate, ncercnd sa-l tina la distanta pe Dementor. Acela e
ra Harry. A facut doua ncercari, crend nsa doar vapori argintii. La a treia ncercare
, a creat un Patronus care s-a repezit la primul Dementor si apoi, la ndemnul lui
Harry, l-a alungat si pe al doilea de lnga varul sau. Si asta a fost... tot ce s
-a ntmplat, ncheie doamna Figg, oarecum nesatisfacator.
Doamna Bones se uita la doamna Figg n tacere. Fudge nu o privea deloc, nsa si tot f
runzarea hrtiile. ntr-un trziu, ridica privirea si zise, destul de agresiv:
? Deci, asta ati vazut?
? Asta a fost tot ce s-a ntmplat, repeta doamna Figg.
? Foarte bine, spuse Fudge. Sunteti libera.
Doamna Figg arunca o privire speriata de la Fudge la Dumbledore, apoi se ridica
si merse trsit spre iesire. Harry auzi cum se nchide usa n urma ei.
? Nu a fost un martor foarte convingator, zise Fudge cu superioritate.
? A, nu as fi att de sigura, zise doamna Bones, cu vocea ei rasunatoare. Este cla
r ca a descris foarte bine efectele unui atac al Dementorilor. Si nu pot sa-mi d
au seama de ce ar spune ca au fost acolo daca nu ar fi fost cu adevarat.
? nsa Dementori care sa se plimbe... printr-o suburbie ncuiata si pur si simplu sa
se nimereasca sa dea peste un vrajitor? pufni Fudge. Sansele trebuie sa fi fost
foarte, foarte mici. Nici macar Bagman nu ar fi pariat pe...
? A, cred ca nici unul dintre noi nu este de parere ca Dementorii erau acolo din n
tmplare, spuse Dumbledore calm.
Vrajitoarea care statea n dreapta lui Fudge, cu chipul n umbra, se misca putin, da
r toti ceilalti ramasera nemiscati si tacuti.
? Si ce ar trebui sa nsemne asta? ntreba Fudge pe un ton glacial.
? nseamna ca eu cred ca li s-a ordonat sa mearga acolo, spuse Dumbledore.
? Cred ca ar trebui sa existe o nregistrare undeva, daca cineva le-a ordonat unor
Dementori sa se plimbe prin Little Whinging! racni Fudge.
? Nu si daca n ultimul timp Dementorii primesc ordine de la altcineva dect de la M
inisterul Magiei, zise Dumbledore calm. Ti-am mpartasit deja parerea mea n ceea ce
priveste acest subiect, Cornelius.
? Da, asa este, spuse Fudge cu voce tare, si nu ara nici un motiv care sa ma mpie
dice sa cred ca parerile tale sunt mai mult dect niste simple vorbe n vnt, Dumbledo
re. Dementorii ramn n Azkaban si fac tot ce le cerem noi sa faca.
? Atunci, zise Dumbledore ncet, dar limpede, trebuie sa ne ntrebam de ce cineva di
n Minister le-a ordonat unor Dementori sa se duca n acel gang pe doi august.
n linistea desavrsita care ntmpina aceste cuvinte, vrajitoarea din dreapta lui Fudge
se apleca n fata, astfel nct Harry i vazu chipul pentru prima oara.
Arata exact ca o broasca mare si palida. Era destul de ndesata, cu o fata lata, f
ara trasaturi puternice, un gt la fel de mic ca al unchiului Vernon si o gura foa
rte mare, cu buzele de culoarea carbunelui. Avea ochii mari, rotunzi si putin exo
ftalmici. Chiar si micuta funda de catifea neagra prinsa n parul scurt si cret i a

ducea aminte de o musca mare, pe care era pe cale sa o prinda cu limba sa lipici
oasa.
? Curtea i da cuvntul lui Dolores Jane Umbridge, Ministrul-adjunct, zise Fudge.
Vrajitoarea vorbi pe o voce subtire, agitata, ca de fetita, care l soca pe Harry;
acesta se asteptase la un mormait.
? Sunt sigura ca trebuie sa va fi nteles gresit, domnule profesor Dumbledore, spu
se ea cu un surs prostesc, care i lasa ochii mari si rotunzi la fel de reci ca ntot
deauna. Ce prostie din partea mea. nsa pentru un minutel am avut senzatia ca suger
ati ca Ministerul Magiei a ordonat ca acest baiat sa fie atacat!
Rse ca un clopotel, facnd ca lui Harry sa i se ridice parul pe ceafa. Alaturi de ea
rsera si alti ctiva membri ai Vrajustitiei. nsa era ct se poate de clar ca nici unul
dintre ei nu era cu adevarat amuzat.
? Daca este adevarat ca Dementorii primesc ordine doar de la Ministerul Magiei,
si este adevarat si ca doi Dementori i-au atacat pe Harry si pe varul sau cu o s
aptamna n urma, atunci rezulta n mod logic ca cineva din cadrul Ministerului ar put
ea sa fi ordonat atacul, zise Dumbledore politicos. Desigur, acesti Dementori ar
fi putut sa fie n afara controlului Ministerului...
? Nu exista nici un Dementor care sa nu fie sub controlul Ministerului! se rasti
Fudge, care se facuse rosu ca un rac.
Dumbledore si nclina capul ntr-o mica plecaciune.
? Atunci Ministerul va face negresit o ancheta completa, pentru a afla de ce era
u Dementorii att de departe de Azkaban si de ce au atacat fara permisiune.
? Nu tu decizi ce face sau nu face Ministerul Magiei, Dumbledore! tuna Fudge, avn
d acum o nuanta de magenta de care unchiul Vernon ar fi fost mndru.
? Binenteles ca nu, spuse Dumbledore cu blndete. Eu doar mi exprimam convingerea ca
aceasta problema nu va ramne neinvestigata.
Se uita la doamna Bones, care si aranja monoclul si i ntoarse privirea, ncruntndu-se
putin.
? As vrea sa va reamintesc tuturor ca nu comportamentul acestor Dementori, care s
-ar putea sa fie niste produse ale imaginatiei acestui baiat, este subiectul ace
stei audieri! zise Fudge. Suntem aici pentru a examina ncalcarea Decretului Restri
ctiei Rezonabile a Vrajitorilor Minori de catre Harry Potter!
? Desigur, spuse Dumbledore, nsa prezenta Dementorilor n acel gang este deosebit d
e importanta. Clauza numarul sapte a decretului sustine ca magia poate fi folosi
ta de fata cu ncuiatii n circumstante exceptionale, si cum acele circumstante excep
tionale includ situatiile care pun n primejdie viata unui vrajitor, a unei vrajit
oare, sau a oricaror magicieni, sau ncuiati care sunt prezenti n momentul n care...
? Va multumim, dar cunoastem foarte bine clauza numarul sapte! se rasti Fudge.
? Desigur, zise Dumbledore respectuos. Atunci suntem de acord ca folosirea Vraji
i Patronus de catre Harry n aceasta situatie se ncadreaza exact n categoria circums
tantelor exceptionale pe care le descrie aceasta clauza, nu?
? Daca au fost Dementori, ceea ce ma ndoiesc.
? Ati auzit-o de la un martor ocular, ntrerupse Dumbledore. Daca nca va ndoiti de ve
ridicitatea celor spuse, chemati-o napoi, puneti-i iar ntrebari. Sunt sigur ca nu
va avea nimic mpotriva.
? Eu ? asta ? nu ? bigui Fudge, rasfoind hrtiile n fata sa. Este ? vreau ca asta sa
se termine azi, Dumbledore!
? Dar, binenteles, nu ar conta de cte ori ati audia un martor, daca alternativa ar
fi o grava eroare judiciara, zise Dumbledore.
? Eroare judiciara, pe naiba! spuse Fudge ct de tare putu. Te-ai deranjat vreodat
a sa numeri cte povesti de tot rsul a inventat baiatul acesta, Dumbledore, n timp c
e ncerca sa acopere folosirea flagranta a magiei n afara scolii? Presupun ca ai uit
at de Vraja de Plutire pe care a folosit-o acum trei ani...
? Nu am facut-o eu, ci un spiridus de casa! zise Harry.
? AUZITI? racni Fudge, gesticulnd animat spre Harry. Un spiridus de casa! ntr-o ca
sa de ncuiati! Haida-de.
? Spiridusul de casa despre care este vorba lucreaza acum pentru Scoala Hogwarts
, zise Dumbledore. Daca doriti pot sa-l chem aici ntr-o clipita, ca sa va dea det
alii.
? Eu ? nu ? nu am timp sa ascult spiridusi de casa! Oricum, nu este singura ? si

-a umflat matusa, pentru numele lui Dumnezeu! striga Fudge, dnd cu pumnul n masa ju
ratilor si zdruncinnd o calimara.
? Si ati fost foarte binevoitori atunci si nu I-ati acuzat, acceptnd, banuiesc, fa
ptul ca nici cei mai mari vrajitori nu si pot controla ntotdeauna sentimentele, zi
se Dumbledore calm, n timp ce Fudge ncerca sa stearga cerneala de pe hrtii.
? Si nici n-am ajuns la ce face la scoala.
? nsa, avnd n vedere ca Ministerul nu are autoritatea de a-i pedepsi pe elevii de l
a Hogwarts pentru purtarea din timpul scolii, comportamentul lui Harry de acolo
nu este relevant pentru aceasta audiere, zise Dumbledore, la fel de politicos ca n
totdeauna, nsa avnd acum o urma de raceala n voce.
? Oho! zise Fudge. Nu este treaba noastra ce face la scoala, da? Asa crezi?
? Ministerul nu are puterea de a-i exmatricula pe elevii de la Hogwarts, Corneli
us, asa cum ti-am amintit n noaptea zilei de doi august, spuse Dumbledore. Si nic
i nu are dreptul sa confiste baghetele pna cnd nu a fost dovedita cu succes veridi
citatea acuzatiilor, asa cum ti-am reamintit tot n noaptea zilei de doi august. n
graba ta laudabila de a te asigura de aplicarea a legii, se pare, fara sa ti fi da
t seama, sunt sigur, ca ai trecut tu nsuti cu vederea niste legi.
? Legile pot fi schimbate, spuse Fudge salbatic.
? Sigur ca da, spuse Dumbledore, plecndu-si capul. Si este evident ca tu faci mul
te schimbari, Cornelius. Pai, n putinele saptamni care au trecut de cnd mi s-a ceru
t sa parasesc Vrajustitia, a nceput deja sa devina un obicei sustinerea unui ntreg p
roces penal pentru a rezolva simpla problema a vrajilor facute de minori!
Ctiva vrajitori de deasupra lor se miscara n scaune tulburati. Fudge prinse o nuant
a putin mai nchisa de caramiziu, nsa vrajitoarea ca o broasca din dreapta sa l prive
a pe Dumbledore cu un chip inexpresiv.
? Din cte stiu eu, continua acesta, nu exista nici o lege n acest loc conform care
ia sa fie de datoria acestui tribunal sa-l pedepseasca pe Harry pentru vrajile f
acute. A fost acuzat de un anumit delict si si-a prezentat apararea. Acum tot ce
putem sa facem, el si cu mine, este sa asteptam verdictul dumneavoastra.
Dumbledore si uni iar vrfurile degetelor si nu mai zise nimic. Fudge se uita urt la
el, fiind evident ca era mnios. Harry l privi cu coada ochiului pe Dumbledore, ca
utnd o ncurajare; nu era foarte sigur ca Dumbledore facuse bine sa reaminteasca Vr
ajustitiei ca, de fapt, era timpul sa ia o decizie. nsa si de aceasta data, Dumbl
edore parea imun la ncercarea lui Harry de a-i ntlni privirea. Se uita n continuare n
sus, la bancile unde toata Vrajustitia se cufundase n conversatii grabite n soapta
.
Harry privi n jos. Inima, care parea sa i se fi umflat, ajungnd la o dimensiune ano
rmala, i palpita cu putere n cosul pieptului. Se asteptase ca audierea sa dureze m
ult mai mult. Nu era deloc convins ca facuse o impresie buna. De fapt, nu spuses
e prea multe. Ar fi trebuit sa explice mai detaliat ce se ntmplase cu Dementorii,
cum se mpiedicase, cum si el, si Dudley aproape ca fusesera sarutati...
De doua ori se uita n sus la Fudge si deschise gura pentru a vorbi, nsa inima sa ma
rita i astupa caile respiratorii si de fiecare data trase aer n piept si si cobor di
n nou privirea asupra pantofilor.
Atunci se oprira soaptele. Harry vroia sa se uite n sus la judecatori, nsa descope
ri ca era mult, mult mai usor sa si examineze sireturile n continuare.
? Cine e pentru retragerea tuturor acuzatiilor? spuse vocea rasunatoare a doamne
i Bones.
Capul lui Harry se ridica brusc. Erau mini ridicate, multe... mai mult de jumatat
e! Respirnd foarte repede, ncerca sa le numere, dar, nainte sa termine, doamna Bone
s spuse:
? Si cei pentru condamnare?
Fudge ridica mna; la fel si vreo sase vrajitori, inclusiv vrajitoarea din dreapta
sa, vrajitorul mustacios si femeia cu parul cret din al doilea rnd.
Fudge se uita n jur la toti, aratnd de parca i-ar fi ramas ceva mare blocat n gt, ap
oi lasa mna jos. Trase aer n piept de doua ori si zise, cu o voce distorsionata de
furie:
? Foarte bine, foarte bine... retragerea tuturor acuzatiilor.
? Minunat, zise Dumbledore vioi, ridicndu-se sprinten, scotndu-si bagheta si facnd c
a cele doua fotolii de pnza cerata sa dispara. Ei bine, ar cam trebui sa plec. O

zi buna tuturor.
Si, fara sa se uite macar o data la Harry, iesi repede din ncapere.
CAPITOLUL IX
SUPARARILE DOAMNEI WEASLEY
Plecarea subita a lui Dumbledore l lua pe Harry complet prin surprindere. Ramase
pe loc acolo unde era, pe scaunul sau cu lanturi, luptndu-se cu senzatia de soc s
i de usurare. Toti membrii Vrajustitiei erau n picioare, vorbind si adunndu-si hrti
ile. Harry se ridica. Nimeni nu parea sa-i acorde nici cea mai mica atentie, n af
ara vrajitoarei ca o broasca din dreapta lui Fudge, care acum se uita n jos la el
, si nu la Dumbledore, ca pna atunci. Ignornd-o, ncerca sa ntlneasca privirea lui Fud
ge, sau pe cea a doamnei Bones, dorind sa ntrebe daca putea sa plece, nsa Fudge pa
rea foarte hotart sa nu l observe pe Harry, iar doamna Bones era ocupata cu serviet
a ei, asa ca facu ctiva pasi catre iesire si, cum nu-l chema nimeni napoi, ncepu sa
mearga foarte repede.
Ultimii pasi i facu n fuga, deschise usa cu putere si aproape ca se ciocni de domn
ul Weasley, care statea chiar n fata, palid si nelinistit.
? Dumbledore nu a spus...
? Retrase, zise Harry, nchiznd usa n urma lui. Toate acuzatiile au fost retrase!
Zmbind larg, domnul Weasley l apuca pe Harry de umeri.
? Harry, e minunat! Ei, binenteles ca nu te-ar fi putut gasi vinovat, nu cu dovez
ile prezentate, dar chiar si asa, nu pot sa pretind ca nu am fost...
nsa domnul Weasley se opri, pentru ca usa salii de judecata tocmai se deschisese
din nou. Membrii Vrajustitiei ncepeau sa paraseasca ncaperea.
? Pe barba lui Merlin! exclama domnul Weasley uluit, tragndu-l pe Harry ntr-o parte
, ca sa le faca loc tuturor sa treaca. Ai fost judecat de ntreaga curte?
? Cred ca da, zise Harry ncet.
Unul sau doi vrajitori i facura semn din cap lui Harry cnd trecura pe lnga el, iar
ctiva, inclusiv doamna Bones, i spusera, "Neata, Arthur", domnului Weasley, nsa cei
mai multi se uitara n alta parte. Cornelius Fudge si vrajitoarea ca o broasca fura
aproape ultimii care parasira temnita. Fudge se purta de parca domnul Weasley s
i Harry faceau parte din perete, nsa vrajitoarea se uita cercetator la Harry. Ult
imul iesit fu Percy. Ca si Fudge, i ignora complet pe tatal sau si pe Harry; trec
u pe lnga ei, tinnd strns n mna un sul mare de pergament si un manunchi de pene de rez
erva; avea spatele perfect rigid si nasul n vnt. Ridurile din jurul gurii domnului
Weasley se accentuara putin, dar, n afara de aceasta, nu mai dadu nici un semn ca
si vazuse cel de-al treilea fiu.
? O sa te duc direct napoi ca sa poti sa le dai si celorlalti vestea cea buna, zi
se el, facndu-i semn lui Harry sa mearga nainte, dupa ce Percy urca treptele catre
etajul noua. O sa te las n drum spre toaleta din Bethnal Green. Haide...
? Si ce o sa faceti cu toaleta? ntreba Harry, zmbind.
Deodata totul parea de cinci ori mai amuzant dect de obicei. ncepea sa se acomodez
e cu gndul: fusesera retrase acuzatiile, avea sa se ntoarca la Hogwarts.
? A, este un antiblestem destul de simplu, spuse domnul Weasley n timp ce urcara
scarile, dar, Harry, problema nu este repararea pagubelor, ci mai degraba atitud
inea din spatele vandalismului. Pacalirea ncuiatilor poate sa le para amuzanta un
or vrajitori, nsa este exprimarea unui lucru mult mai profund si mai neplacut, ia
r eu, unul...
Domnul Weasley se opri n mijlocul frazei. Tocmai ajunsesera pe coridorul de la eta
jul noua si Cornelius Fudge statea la ctiva metri de ei, vorbind n soapta cu un bar
bat nalt, cu parul blond, lins, si cu chipul ascutit si palid.
Cel din urma se ntoarse cnd le auzi pasii. Si el se opri n mijlocul conversatiei, i
ar ochii sai reci si cenusii se ngustara si se atintira asupra fetei lui Harry.
? Mai, mai, mai... Patronus Potter, zise Lucius Reacredinta calm.
Harry se simti strivit, ca si cnd s-ar fi lovit de ceva tare. Ultima data vazuse
acei ochi reci si cenusii prin gaurile croite n gluga unui Devorator al Mortii, s
i tot ultima data auzise vocea acelui barbat rznd ntr-un cimitir ntunecat, n timp ce
el era torturat de Lordul Cap-de-Mort. Lui Harry nu-i venea sa creada ca Lucius

Reacredinta ndraznea sa-l priveasca n ochi; nu i venea sa creada ca era acolo, n Min
isterul Magiei, si nici ca vorbea cu Cornelius Fudge, cnd Harry i spusese lui Fudg
e cu nici o luna n urma ca Reacredinta era un Devorator al Mortii.
? Domnul ministru tocmai mi povestea ca ai scapat ca prin urechile acului, Potter
, spuse domnul Reacredinta taraganat. Absolut uimitor, modul n care reusesti sa t
e strecori mereu prin crapaturi foarte nguste, mai exact... da un sarpe.
Domnul Weasley l apuca pe Harry de umar, cu un gest prevenitor.
? Da, zise Harry, da, sunt foarte bun la scapat.
Lucius Reacredinta si ridica privirea catre chipul domnului Weasley.
? Si mai este si Arthur Weasley! Ce cauti aici, Arthur?
? Aici lucrez, spuse domnul Weasley transant.
? Ei, nu chiar aici, nu? zise dl. Reacredinta, ridicndu-si sprncenele si uitndu-se
la usa peste umarul domnului Weasley. Parca erai la etajul doi... nu faci ceva ca
re implica furtul obiectelor facute de ncuiati si vrajirea lor la tine acasa?
? Nu, se rasti domnul Weasley, ale carui degete i mpungeau acum umarul lui Harry.
? De fapt, ce cautati dumneavoastra aici? l ntreba Harry pe Lucius Reacredinta.
? Nu cred ca treburile mele personale cu domnul ministru sunt problema ta, Potte
r, zise Reacredinta, netezindu-si roba.
Harry auzi limpede un zornait delicat a ceea ce parea sa fie un buzunar plin cu
galbeni.
? Zau, doar pentru ca esti preferatul lui Dumbledore, nu trebuie sa te astepti l
a aceeasi indulgenta si de la noi ceilalti... ce ziceti, domnule ministru, sa me
rgem la dumneavoastra n birou?
? Desigur, spuse Fudge, ntorcndu-le spatele lui Harry domnului Weasley. Pe aici, L
ucius.
Plecara mpreuna, vorbind ncet. Domnul Weasley nu si lua mna de pe umarul lui Harry pn
a cnd disparura n lift.
? De ce nu a asteptat n fata biroului lui Fudge, daca aveau treburi de rezolvat?
izbucni Harry furios. Ce cauta aici?
? Daca ma ntrebi pe mine, ncerca sa se strecoare n sala de judecata, zise domnul We
asley, parnd foarte agitat si uitndu-se peste umar, de parca s-ar fi asigurat ca nu
putea sa i auda nimeni. ncerca sa afle daca ai fost sau nu exmatriculat. O sa-i t
rimit un mesaj lui Dumbledore dupa ce te duc la sediu, ar trebui sa stie ca Reac
redinta a vorbit iar cu Fudge.
? Si, de fapt, ce treburi personale au ei doi?
? Aur, presupun, zise domnul Weasley suparat. Reacredinta tot mparte cu generozita
te n stnga si n dreapta de ani ntregi... l ajuta sa ajunga la oamenii care trebuie...
atunci le poate cere favoruri... poate sa amne legi pe care nu le vrea promulgat
e... a, Lucius Reacredinta are foarte multe relatii.
Sosi liftul; era gol, n afara unui crd de mesaje care zburara n jurul capului domnul
ui Weasley, cnd acesta apasa pe butonul catre atrium si usile se nchisera cu zgomo
t. ncerca sa le dea la o parte enervat.
? Domnule Weasley, spuse Harry ncet, daca Fudge ntlneste cu niste Devoratori ai Mor
tii ca Reacredinta, daca se ntlneste singur cu ei, de unde stim ca nu au aruncat B
lestemul Imperius asupra lui?
? Sa nu crezi ca nu ne-am gndit si noi, Harry, sopti domnul Weasley. Dar Dumbledor
e crede ca Fudge actioneaza dupa cum l taie capul momentan ? ceea ce, dupa cum sp
une Dumbledore, nu este o veste foarte buna. Ar fi mai bine sa nu vorbim despre
asta acum, Harry.
Usile se deschisera, iar ei ajunsera n atriumul acum aproape parasit. Eric, vraji
torul de paza, era ascuns iar n spatele Profetului zilei. Tocmai trecusera pe lnga
fntna aurie, cnd Harry si aduse aminte de ceva.
? Stati putin... i spuse el domnului Weasley si, scotndu-si saculetul cu bani din
buzunar, se ntoarse la fntna.
Ridica privirea catre chipul vrajitorului chipes, nsa de aproape lui Harry i se p
aru cam sters si distrat. Vrajitoarea purta un zmbet insipid, ca la un concurs de
frumusete, si, din cte stia Harry despre goblini si centauri, era foarte putin p
robabil sa se uite asa fermecati la niste oameni, oricine ar fi ei. Doar atitudin
ea spiridusului de casa, de o senilitate desavrsita, parea convingatoare. Zmbind, c
u gndul la ce ar zice Hermione daca ar vedea statuia spiridusului, Harry rasturna

saculetul si goli n bazin nu doar zece galioni, ci ntreg continutul.

? Stiam eu! striga Ron, sarind n sus. Tu reusesti sa scapi tot timpul!
? N-aveau cum sa nu retraga acuzatiile, zise Hermione, care paruse sfrsita de tea
ma nainte ca Harry sa intre n bucatarie, iar acum tinea o mna tremurnda peste ochi. N
u erau deloc fondate, deloc.
? nsa toata lumea pare destul de usurata, avnd n vedere ca stiati cu totii ca o sa s
cap, zise Harry zmbind.
Doamna Weasley si stergea fata cu sortul, iar Fred, George si Ginny imitau un fel
de dans de razboi, cu un cntec care suna astfel: A scapat, a scapat, a scapat...
? Ajunge! Linistiti-va! striga domnul Weasley, desi zmbea si el. Auzi, Sirius, Luc
ius Reacredinta era la Minister...
? Poftim? zise Sirius taios.
? A scapat, a scapat, a scapat...
? Voi trei, terminati! Da, l-am vazut vorbind cu Fudge la etajul noua, dupa care
s-au dus mpreuna la Fudge n birou. Dumbledore ar trebui sa stie.
? Absolut, spuse Sirius. i spunem noi, nu-ti face griji.
? Pai, ar fi bine sa plec, ma asteapta o toaleta care vomita n Bethnal Green. Mol
ly, o sa ntrzii, i tin locul lui Tonks, dar Kingsley s-ar putea sa apara la cina...
? A scapat, a scapat, a scapat...
? Ajunge ? Fred ? George ? Ginny! zise doamna Weasley, n timp ce domnul Weasley i
esea din bucatarie. Harry, dragul meu, vino si stai jos, mannca ceva, abia daca te
-ai atins de micul dejun.
Ron si Hermione se asezara vizavi de el, parnd mai fericiti dect fusesera de cnd ba
iatul ajunsese n Casa Cumplita, ia sentimentul de usurare jucausa al lui Harry, c
are fusese oare cum afectat de ntlnirea cu Lucius Reacredinta, se rentoarse. Casa m
ohorta era dintr-o data mai calda si mai primitoare; chiar si Kreacher paru mai p
utin urt cnd si baga nasul ca un rt n bucatarie, ca sa verifice sursa galagiei.
? Sigur, dupa ce a aparut Dumbledore lnga tine, nu mai aveau cum sa te gaseasca v
inovat, spuse Ron fericit, ncarcnd acum farfuriile tuturor cu gramezi de piure de c
artofi.
? Da, chiar mi-a venit n ajutor, spuse Harry.
Avea senzatia ca ar parea deosebit de nerecunoscator, si n orice caz copilaros, d
aca ar spune: "Totusi, mi-as dori sa fi vorbit cu mine. Sau macar sa se fi uitat
la mine."
Si, n timp ce se gndi la asta, cicatricea de pe frunte l ustura att de tare, nct si pu
e mna pe ea.
? Ce s-a ntmplat? zise Hermione speriata.
? Cicatricea, murmura Harry. nsa nu e nimic... mi se ntmpla mereu n ultimul timp...
Nici unul dintre ceilalti nu observase ceva; acum toti se serveau cu mncare, n tim
p ce se bucurau de scaparea ca prin urechile acului a lui Harry; Fred, George si
Ginny nca mai cntau. Hermione parea destul de nelinistita, nsa, nainte sa poata spus
e ceva, Ron zise fericit:
? Pariez ca asta seara vine Dumbledore, ca sa sarbatoreasca si el cu noi.
? Nu cred ca o sa poata, Ron, zise doamna Weasley, punnd un platou imens cu friptu
ra de pui n fata lui Harry. Este foarte ocupat momentan.
? A SCAPAT, A SCAPAT, A SCAPAT...
? TACETI DIN GURA! tuna doamna Weasley.
*
Pe parcursul urmatoarelor cteva zile, Harry nu putu sa nu observe ca exista o per
soana n Casa Cumplita, numarul doisprezece, care nu parea cu totul ncntata ca el ave
a sa se ntoarca la Hogwarts. Sirius afisase o aparenta fericire cnd auzise pentru
prima oara vestile, dnd mna cu Harry si zmbind la fel ca toti ceilalti. Curnd dupa ac
eea, nsa, deveni mai posomort si mai sumbru dect nainte, vorbind mai putin cu toata
lumea, chiar si cu Harry si petrecnd din ce n ce mai mult timp nchis n dormitorul ma
mei sale cu Buckbeak.
? Sa nu cumva sa te simti vinovat! zise Hermione hotarta, dupa ce Harry le mpartas
ise ei si lui Ron o parte din sentimentele sale, n timp ce frecau un dulap mucegai
t de la etajul trei, cteva zile mai trziu. Locul tau este la Hogwarts, iar Sirius

o stie. Sincera sa fiu, eu cred ca este egoist.

? Esti putin cam dura, Hermione, zise Ron, ncruntndu-se, n timp ce ncerca sa si curet
e degetul de niste mucegai care se lipise bine de degetul sau. Nici tu nu ai vre
a sa fii blocata n casa asta de una singura.
? Nu o sa fie singur! spuse Hermione. Este sediul Ordinului Phoenix, nu-i asa? Pu
r si simplu si-a facut iluzii ca Harry o sa vina sa stea aici cu el.
? Nu cred ca este adevarat, zise Harry, storcndu-si crpa. Nu mi-a dat un raspuns c
lar cnd l-am ntrebat daca pot sa locuiesc cu el.
? Pur si simplu nu a vrut sa-si faca si mai multe iluzii, zise Hermione cu ntelep
ciune. Si probabil ca s-a simtit el nsusi putin vinovat, pentru ca am impresia ca
ntr-un fel spera sa Iii exmatriculat. Atunci ati fi fost amndoi niste proscrisi.
? Termina! spusera Ron si Harry ntr-un glas, dar Hermione doar ridica din umeri.
? Cum vreti. Dar cred ca mama lui Ron are dreptate si Sirius nu si mai da seama d
aca esti tu sau tatal tau, Harry.
? Deci crezi ca nu e ntreg la minte? zise Harry enervat.
? Nu, cred doar ca a stat singur foarte mult timp, spuse Hermione.
n acel moment, doamna Weasley intra n dormitor n spatele lor.
? nca nu ati terminat? zise ea, cautnd ceva n dulap.
? Credeam ca ai venit ca sa ne spui sa luam o pauza! zise Ron cu amaraciune. Sti
i de ct mucegai am scapat de cnd am venit aici?
? Erai tare dornic sa ajuti Ordinul, spuse doamna Weasley. Poti sa ti aduci contri
butia facnd ca locul asta sa fie ntr-adevar locuibil.
? Ma simt ca un spiridus de casa.
? Ei bine, acum ca ntelegi ce vieti groaznice duc, poate ca o sa fii putin mai ac
tiv n S.P.A.S.! spuse Hermione ncrezatoare, n timp ce doamna Weasley i lasa sa-si vad
a de treaba. Stii, poate ca nu ar fi o idee rea sa le aratam oamenilor ct este de
oribil sa faci tot timpul curatenie ? am putea sa facem o curatenie sponsorizata
n camerei de zi a Cercetasilor. Toate cstigurile ar ajunge la S.P.A.S., ar ajuta l
a constientizarea problemei si s-ar strnge si fonduri.
? Te sponsorizez eu, numai sa nu mai vorbesti de S.P.A.S., murmura Ron pe un ton
enervat, nsa n asa fel nct sa-l auda doar Harry.
Pe masura ce se apropia sfrsitul vacantei, Harry se trezi visnd cu ochii deschisi
la Hogwarts din ce n ce mai des; abia astepta sa l revada pe Hagrid, sa joace vjtha
t, chiar sa se plimbe printre straturile de legume pna la serele de Ierbologie; a
r fi fost un regal doar sa paraseasca aceasta casa veche, plina de praf, unde ju
matate dintre dulapuri erau nca zavorte si Kreacher lansa insulte din umbra cnd trec
eai pe lnga el, desi Harry avea grija sa nu spuna nimic de genul acesta cnd era Si
rius prin preajma.
Adevarul era ca viata n sediul miscarii anti-Cap-de-Mort nu era nici pe departe a
tt de interesanta sau antrenanta cum se asteptase Harry nainte sa o traiasca pe pi
elea sa. Desi membrii Ordinului Phoenix veneau si plecau n mod regulat, ramnnd uneo
ri la masa, n alte dati stnd doar cteva minute si vorbind n soapta, doamna Weasley a
vea grija ca Harry si ceilalti sa nu poata trage cu urechea (fie ea Extensibila
sau normala) si nimeni, nici macar Sirius, nu parea sa fie de parere ca Harry tr
ebuia sa stie mai multe dect auzise n seara sosirii.
Chiar n ultima zi de vacanta, Harry curata cusca lui Hedwig de pe dulap, cnd Ron i
ntra n camera, aducnd cteva plicuri.
? Au venit listele cu manualele, zise el, aruncnd unul dintre plicuri spre Harry,
care statea n picioare pe un scaun. Era si timpul, credeam ca au uitat, de obice
i vin mult mai devreme...
Harry matura ultimele gainaturi ntr-un sac si l arunca peste capul lui Ron ntr-un c
os de gunoi care l nghiti si rgi cu putere. Apoi si deschise scrisoarea. Continea dou
a foi de pergament: una care reamintea, ca de obicei, ca semestrul ncepea pe nti se
ptembrie; cealalta n care i se spunea de ce carti urma sa aiba nevoie n anul care
statea sa nceapa.
? Doar doua noi, zise el, citind lista, Cartea standard de vraji, Anul 5, de Mir
anda Soimtimid, si Teoria magica a apararii, de Wilbert Slinkhard.
Poc.
Fred si George si facura Aparitia chiar lnga Harry. Acum era att de obisnuit cu ast
a, nct nici macar nu cazu de pe scaun.

? Tocmai ne gndeam cine a adaugat cartea lui Slinkhard, zise Fred, ncepnd conversati
a.
? Fiindca asta nseamna ca Dumbledore a gasit un nou profesor de Aparare contra Ma
giei Negre, spuse George.
? Era si timpul, zise Fred.
? La ce te referi? ntreba Harry, ajungnd lnga ei.
? Pai, acum cteva saptamni i-am auzit vorbind pe mama si pe tata cu Urechile Exten
sibile, i spuse Fred lui Harry, si, din cte ziceau, lui Dumbledore i era foarte gre
u sa gaseasca pe cineva care sa accepte postul n acest an.
? Nu este deloc surprinzator, daca te gndesti la ce s-a ntmplat cu ultimii patru, n
u? spuse George.
? Unul concediat, unul mort, unul cu memoria stearsa si unul nchis noua luni ntr-u
n cufar, zise Harry, numarndu-i pe degete. Da, nteleg ce vrei sa spui.
? Ron, ce-i cu tine? ntreba Fred.
Ron nu raspunse. Harry se uita n jur. Ron statea complet nemiscat, cu gura usor ntr
edeschisa, uitndu-se cu ochii mari la scrisoarea de la Hogwarts.
? Ce s-a ntmplat? zise Fred nerabdator, ducndu-se lnga Ron ca sa-i citeasca pergamen
tul peste umar.
Si Fred ramase cu gura cascata.
? Perfect? zise el, holbndu-se la scrisoare fara a-i veni sa creada. Perfect?
George sari nainte, nsfaca plicul din cealalta mna a lui Ron si l rasturna. Harry va
zu ceva rosu cu auriu cazndu-i n palma lui George.
? Imposibil, zise George pe un ton sters.
? Trebuie sa fie o greseala, spuse Fred, smulgnd scrisoarea din mna lui Ron si tinnd
-o n lumina, de parca ar fi cautat o pata de apa. Nimeni n deplinatatea facultatil
or mintale nu l-ar face pe Ron Perfect.
Capetele gemenilor se ntoarsera la unison si amndoi se uitara la Harry cu ochii ma
ri.
? Am crezut ca-i rndul tau! spuse Fred, pe un ton care sugera ca Harry i pacalise
cumva.
? Am crezut ca Dumbledore urma sa te aleaga pe tine! zise George indignat.
? Dupa ce ai cstigat Turnirul Trivrajitor si tot tacmul! zise Fred.
? Presupun ca toate chestiile alea trebuie sa fi atrnat mpotriva lui, i spuse Fred
lui George.
? Da, zise Fred ncet. Da, le-ai facut prea multe probleme, amice. Ma rog, macar u
nul dintre voi si stie prioritatile.
Se duse la Harry si l batu pe umar, n timp ce i arunca o privire nimicitoare lui Ro
n.
? Perfect... micutul Ronnie cel Perfect.
? Aaaah, mama o sa fie ngrozitoare, mormai George, aruncndu-i napoi insigna lui Ron
, de parca ar fi putut sa-l contamineze.
Ron, care nca nu spusese nimic, lua insigna, se uita la ea o clipa, apoi i-o ntins
e lui Harry, de parca ar fi cerut n tacere confirmarea ca era adevarata. Harry o
lua de la el. Pe leul Cercetasilor era gravat un "P" mare. Vazuse o insigna iden
tica n pieptul lui Percy n prima sa zi la Hogwarts.
Usa se dadu n laturi. Hermione intra ca o furtuna n camera, rumena n obraji si cu p
arul fluturndu-i. Avea un plic n mna.
? Ai... ai primit... ?
Zari insigna n mna lui Harry si scoase un tipat.
? Stiam eu! zise ea entuziasmata, aratnd scrisoarea. Si eu, Harry, si eu!
? Nu, zise Harry repede, punnd imediat insigna napoi n mna lui Ron. Ron, nu eu.
? El ? poftim?
? Ron este Perfect, nu eu, spuse Harry.
? Ron? zise Hermione, ramnnd cu gura cascata. Dar... esti sigur? Adica...
Se facu rosie ca focul, cnd Ron se uita la ea cu o expresie sfidatoare pe chip.
? Este numele meu pe scrisoare, zise el.
? Eu... spuse Hermione, parnd cu totul uluita. Eu... pai... uau! Bravo, Ron! Este
extrem de...
? Neasteptat, spuse George, ncuviintnd din cap.
? Nu, zise Hermione, rosind mai tare ca niciodata, nu, nu este... Ron a facut o

gramada de... este foarte...

Usa din spatele ei se deschise putin mai larg si doamna Weasley intra cu spatele
n camera, aducnd un maldar de robe proaspat spalate.
? Ginny mi-a zis ca n sfrsit a venit lista cu cartile, zise ea, uitndu-se n jur la t
oate plicurile, ducndu-se lnga pat si ncepnd sa sorteze robele n doua mormane. Daca m
i le dati mie, ma duc pe Aleea Diagon dupa-amiaza asta si va cumpar cartile, n ti
mp ce voi va faceti bagajele. Ron, o sa trebuiasca sa-ti mai cumpar o pijama, as
ta este prea scurta cu cel putin doisprezece centimetri, nu pot sa cred ct de rep
ede cresti... ce culoare preferi?
? Ia-i una rosu cu auriu, ca sa se asorteze cu insigna, zise George, zmbind batjo
coritor.
? Sa se asorteze cu ce? spuse doamna Weasley neteda, mpachetnd o pereche de sosete
maro si punndu-le peste maldarul lui Ron.
? Cu insigna, spuse Fred, parnd sa vrea sa termine ct mai repede cu partea cea mai
neplacuta. Noua si stralucitoarea sa insigna de Perfect.
Dura putin pna cnd cuvintele lui Fred patrunsera dincolo de preocuparea doamnei Wea
sley pentru pijama.
? Insigna... dar... Ron, nu-mi spune ca esti...?
Ron si ridica insigna.
Doamna Weasley scoase un tipat la fel cu cel al lui Hermione.
? Nu pot sa cred! Nu pot sa cred! Vai, Ron, minunat! Perfect! La fel ca toti din
familie!
? Si eu si Fred ce suntem, vecinii? spuse George indignat, n timp ce mama sa l mpin
se la o parte si si arunca bratele n jurul mezinului.
? Stai sa auda tatal tau! Ron, sunt att de mndra de tine, ce veste minunata, ai pu
tea ajunge premiantul scolii, exact ca Bill si Percy, este primul pas! Vai, ce ntm
plare, cu attea griji, sunt ncntata, vai, Ronnie...
Fred si George scoasera cteva zgomote scrbite n spatele ei, dar doamna Weasley nu si
dadu seama; cu bratele strnse n jurul gtului lui Ron, i acoperea cu pupaturi fata c
are i se facuse de un rosu mai aprins dect cel de pe insigna.
? Mama... nu... mama, vino-ti n fire... murmura el, ncercnd sa o faca sa l lase n pace
.
i dadu drumul si zise pe nerasuflate:
? Ei bine, ce sa fie? Lui Percy i-am dat o bufnita, nsa, desigur, tu ai una deja.
? C-ce vrei sa spui? zise Ron, parnd sa nu ndrazneasca sa-si creada urechilor.
? Trebuie sa primesti o recompensa frumoasa! zise doamna Weasley cu drag. Ce zic
i de o noua serie de robe?
? I-am luat deja, zise Fred acru, care parea sa regrete cu adevarat aceasta gene
rozitate.
? Sau un cazan nou, cel vechi al lui Charlie a nceput sa rugineasca. Sau un alt s
obolan, ti-a placut ntotdeauna de Scabbers...
? Mama, spuse Ron plin de speranta, pot sa primesc o matura noua?
Doamnei Weasley i cam pieri zmbetul; maturile erau scumpe.
? Nu una foarte buna! se grabi sa adauge Ron. Doar ? doar una noua...
Doamna Weasley ezita, iar apoi zmbi.
? Sigur ca da... ar trebui sa plec, daca am de cumparat si o matura. Ne vedem ma
i trziu... micutul Ronnie, Perfect! Si nu uitati sa va pregatiti cuferele... Perf
ect... vai, m-a apucat tremuratul!
l mai pupa o data pe Ron pe obraz, si trase nasul cu putere si iesi valvrtej din cam
era.
Fred si George se uitara unul la altul.
? Nu te superi daca noi nu te pupam, nu-i asa, Ron? zise Fred cu o voce fals nel
inistita.
? Am putea face o reverenta, daca vrei, spuse George.
? Ah, terminati, zise Ron, ncruntndu-se la ei.
? Sau ce? spuse Fred, cu un rnjet malefic pe chip. O sa ne dai ore de detentie?
? Mi-as dori sa-l vad ncercnd, zise George batjocoritor.
? Ar putea sa o faca, daca nu aveti grija! spuse Hermione suparata.
Fred si George izbucnira n rs si Ron sopti:
? Las-o balta, Hermione.

? O sa trebuiasca sa avem grija ce facem, George, spuse Fred, prefacndu-se ca tre

mura, cu astia doi pe urmele noastre...
? Da, se pare ca n sfrsit s-au terminat zilele noastre de ncalcare a legilor, zise
George, dnd din cap.
Si, cu un alt poc rasunator, gemenii Disparura.
? Astia doi! spuse Hermione mnioasa, uitndu-se La tavanul dincolo de care putea sa
-i auda pe Fred si pe George rznd n hohote n camera de deasupra. Nu i baga n seama, Ro
n, sunt doar invidiosi!
? Nu cred ca sunt invidiosi, spuse Ron sovaitor, uitndu-se si el la tavan. Mereu
au zis ca numai idiotii ajung Perfecti.. Totusi, adauga el pe un ton mai vesel,
nu au avut niciodata maturi noi! Mi-as dori sa merg cu mama si sa aleg... nu va
putea niciodata sa si permita o... Nimbus, dar a aparut noua Maturin, asta ar fi
grozava... da, cred ca o sa ma duc sa-i spun ca as vrea o Maturin, ca sa stie...
Iesi grabit din camera, lasndu-i pe Harry si pe Hermione singuri.
Dintr-un motiv doar de el stiut, Harry si dadu seama ca nu vroia sa se uite la He
rmione. Se ntoarse spre patul sau, si lua maldarul de robe curate pe care le puses
e doamna Weasley acolo si strabatu camera pna la cufar.
? Harry? zise Hermione ncet.
? Bravo, Hermione, spuse Harry att de calduros, nct nu semana deloc cu vocea lui, s
i evitnd n continuare sa c priveasca. Extraordinar. Perfect. Minunat.
? Mersi, zise Hermione. Hm ? Harry ? pot sa o mprumut pe Hedwig ca sa le spun par
intilor mei? O sa fie tare multumiti ? adica Perfect este un cuvnt care le place t
are mult.
? Sigur, nici o problema, zise Harry, pe acelasi ton ngrozitor de calduros si de
fals. Ia-o!
Se apleca peste cufar, si aranja robele si pretinse ca ncerca sa gaseasca ceva, n t
imp ce Hermione se duse la dulap si o chema pe Hedwig. Trecura cteva clipe; Harry
auzi usa nchizndu-se, nsa ramase aplecat, ascultnd; singurele sunete pe care le auz
ea erau rsetele batjocoritoare ale tabloului gol de pe perete si cosul de gunoi d
in colt care nghitea cu sughituri gainaturile de bufnita.
Se ridica si se uita n spatele sau. Hermione plecase, Hedwig la fel. Harry traver
sa camera grabit, nchise usa, apoi se ntoarse ncet la patul sau si se ntinse, uitnduse n gol la partea de jos a dulapului.
Uitase complet ca Perfectii erau alesi n anul cinci. Fusese prea nelinistit gndind
u-se la posibilitatea exmatricularii pentru a se mai gndi si la faptul ca insignel
e erau menite anumitor persoane. Dar chiar daca si-ar fi amintit... chiar daca sar fi gndit la asta... la ce s-ar fi asteptat?
Nu la asa ceva, zise o voce micuta si sincera din mintea sa.
Harry se strmba si si ascunse fata ntre palme. Nu putea sa se minta singur; daca ar
fi stiut ca insigna de Perfect era pe drum, s-ar fi asteptat sa o primeasca el,
nu Ron. Oare asta l facea la fel de arogant ca Draco Reacredinta? Oare se credea
superior tuturor celorlalti? Oare chiar credea ca era mai bun ca Ron?
Nu, zise mica voce sfidator.
Ce era adevarat? Harry se ntreba, examinndu-si nelinistit propriile sentimente.
Sunt mai bun dect el la vjthat, zise vocea. nsa nu la altceva.
Asta era adevarat cu siguranta, si spuse Harry; la nvatatura nu era cu nimic mai bu
n ca Ron. nsa cum ramnea cu lectiile practice? Cum ramnea cu aventurile pe care le
avusesera el, Ron si Hermione de cnd venisera la Hogwarts, riscnd adeseori mai mult
dect exmatricularea?
Pai, Ron si Hermione au fost cu mine n cea mai mare parte a timpului, zise vocea
din capul lui Harry.
Ei, nu chiar tot timpul, se contrazise pe el nsusi. Nu s-au luptat cu Quirrell al
aturi de mine. Nu s-au confruntat cu Cruplud si cu vasiliscul. Nu au scapat de t
oti Dementorii aceia n noaptea cnd a evadat Sirius. Nu au fost cu mine n cimitir, n
noaptea cnd s-a ntors Cap-de-Mort...
Si acelasi sentiment de nedreptate care l coplesise n noaptea cnd venise aparu din
nou. Sunt sigur ca am facut mai multe, si zise Harry indignat. Am facut mai multe
dect amndoi!
Dar poate ca, zise mica voce cu impartialitate, poate ca Dumbledore nu-i alege p
e Perfecti dupa ct s-au implicat n situatii periculoase de tot felul... poate ca i

alege din alte motive... Ron trebuie sa aiba ceva ce tu nu ai...

Harry deschise ochii si se uita printre degete la picioarele cu gheare de leu al
e dulapului, amintindu-si ce spusese Fred: "Nimeni n deplinatatea facultatilor mi
ntale nu l-ar fi facut Perfect pe Ron..."
Pufni scurt n rs. O secunda mai trziu, fu scrbit de el nsusi.
Ron nu l rugase pe Dumbledore sa i dea insigna de Perfect. Nu era vina lui. Oare e
l, Harry, prietenul cel mai bun al lui Ron, avea sa se mbufneze pentru ca nu avea
o insigna, sa rda cu gemenii pe la spatele lui Ron, sa-i strice bucuria cnd, pent
ru prima data, i-o luase nainte?
n acel moment, Harry auzi din nou pasii lui Ron pe scari. Se ridica, si aranja och
elarii si arbora un zmbet cnd Ron dadu iar buzna pe usa.
? Am prins-o n ultima clipa! spuse el fericit. A spus ca sa-mi ia o Maturin daca
poate.
? Grozav, zise Harry, si fu usurat sa auda ca renuntase te vocea sa calduroasa.
Auzi ? Ron ? bravo, prietene.
Lui Ron i pieri zmbetul de pe chip.
? Nu m-am gndit niciodata ca o sa ma aleaga pe mine! zise el, clatinnd din cap. Am
crezut ca o sa te aleaga pe tine!
? Nu, eu ara facut prea multe probleme, zise Harry, ca un ecou al lui Fred.
? Da, spuse Ron, da, presupun ca da... pai, ar trebui sa ne apucam sa ne facem b
agajele, nu?
Era ciudat cum reusisera lucrurile sa li se mprastie peste tot de cnd venisera. Le
lua aproape toata dupa-amiaza sa si strnga toate cartile si obiectele din casa si
sa le ngramadeasca napoi n cuferele pentru scoala. Harry observa ca Ron si tot muta
insigna de Perfect, punnd-o nti pe noptiera, apoi n buzunarul de la blugi, apoi scotnd
-o si punnd-o pe robele mpachetate, parca pentru a vedea efectul rosului pe negru.
Abia dupa ce venira Fred si George si se oferira sa i-o puna n frunte cu o Vraja
de Lipire Permanenta, o nveli cu afectiune n sosetele maro si o nchise n cufar.
Doamna Weasley se ntoarse de pe Aleea Diagon n jurul orei sase, ncarcata cu carti s
i ducnd un pachet lung, nvelit n hrtie de ambalaj groasa, pe care Ron l lua de la ea
cu un suspin plin de dorinta.
? Nu l desface acum, avem invitati la cina, vreau sa fiti toti jos, zise ea, nsa, n
clipa n care disparu din cmpul lui vizual, Ron rupse hrtia nnebunit si examina fiec
are centimetru al noii sale maturi, avnd o expresie extaziata pe chip.
Jos, la subsol, doamna Weasley agatase un stindard rosu deasupra mesei mai mult
dect ncarcate, pe care scria:
FELICITARI
RON SI HERMIONE
NOII PERFECTI
Parea sa fie mai bine dispusa dect o vazuse Harry pe tot parcursul vacantei.
? M-am gndit sa dam o mica petrecere, nu o masa obisnuita, le spuse ea lui Harry,
Ron, Hermione, Fred, George si Ginny cnd intrara n camera. Tatal tau si Bill sunt
pe drum, Ron. Le-am trimis amndurora bufnite si sunt ncntati, adauga ea, cu un zmbet
larg.
Fred si dadu ochii peste cap.
Sirius, Lupin, Tonks si Kingsley Shacklebolt erau deja acolo, iar Ochi-Nebun Moo
dy intra si el schiopatnd, la scurt timp dupa ce Harry si luase o Berezero.
? Vai, Alastor, ce ma bucur ca ai venit, spuse doamna Weasley vesela, n timp ce O
chi-Nebun si dadu jos pelerina de drum. De mult timp vrem sa te rugam ceva ? poti
sa te uiti la biroul din salon si sa ne spui ce este n el? Nu am vrut sa-l desch
idem, pentru ca s-ar putea sa fie ceva foarte neplacut.
? Nici o problema, Molly...
Ochiul albastru deschis al lui Moody se nvrti n sus si se uita fix prin tavanul buc
atariei.
? Salon... mormai el, n timp ce i se contracta pupila. Biroul din colt? Da, l vad.
.. da, este un Bong... vrei sa ma duc si sa scap de el, Molly?
? Nu, nu, ma ocup eu mai trziu, zmbi doamna Weasley, tu ia-ti ceva de baut. De fap
t, ne-am adunat sa sarbatorim ceva...

Facu un semn catre stindardul rosu.

? Al patrulea Perfect din familie! spuse ea cu drag, ciufulindu-l pe Ron.
? Perfect, da? mormai Moody, uitndu-se la Ron cu ochiul normal, n timp ce ochiul m
agic i se nvrtea, privind ntr-o parte a capului.
Harry avu sentimentul neplacut ca se uita la el si se apropie de Sirius si Lupin
.
? Ei bine, felicitari, spuse Moody, privindu-i nca pe Ron cu ochiul normal, perso
anele autoritare atrag mereu probleme, dar presupun ca Dumbledore crede ca poti s
uporta majoritatea blestemelor pentru ca, daca nu ar fi fost asa, nu te-ar fi ale
s...
Ron paru oarecum speriat de aceasta perspectiva asupra subiectului, dar fu scuti
t de efortul de a raspunde de sosirea tatalui sau si a fratelui sau mai mare. Do
amna Weasley era att de bine dispusa, nct nici nu se plnse ca l adusesera pe Mundungu
s cu ei; acesta purta un pardesiu lung, care parea sa aiba tot felul de glme ciud
ate n locurile cele mai neobisnuite, si refuza propunerea de a-l da jos si de a s
i-l pune lnga pelerina de drum a lui Moody.
? Pai, cred ca se cuvine sa rostim un toast, spuse domnul Weasley, dupa ce toata
lumea si luase ceva de baut si si ridica pocalul. Pentru Ron si Hermione, noii Pe
rfecti ai Cercetasilor!
Ron si Hermione zmbira, n timp ce toata lumea bau n cinstea lor, aplaudnd dupa aceea
.
? Eu nu am fost niciodata Perfect, zise Tonks vesela din spatele lui Harry, cnd t
oata lumea se ndrepta catre masa ca sa-si ia ceva de mncare.
Astazi avea parul rosu ca rosia si pna la talie; arata ca sora mai mare a lui Gin
ny.
? Seful Casei mele a spus ca mi lipsesc anumite calitati elementare.
? Cum ar fi? zise Ginny, care si alegea un cartof copt.
? Cum ar fi abilitatea de a fi cuminte, spuse Tonks.
Ginny rse; Hermione arata de parca nu stia daca sa zmbeasca sau nu si ajunse la un
compromis, lund o gura generoasa de Berezero, cu care se neca.
? Dar tu, Sirius? ntreba Ginny, batnd-o pe spate pe Hermione.
Sirius, care statea chiar lnga Harry, scoase un rset asemanator cu un latrat.
? Nimeni nu m-ar fi facut pe mine Perfect, petreceam prea mult timp n detentie cu
James. Lupin a fost baiat cuminte, el a primit insigna.
? Cred ca Dumbledore a sperat ca voi putea sa i controlez ct de ct pe cei mai buni p
rieteni ai mei, zise Lupin. Nu mai este cazul sa spun ca nu am reusit ctusi de pu
tin.
Harry se simti deodata ceva mai bine. Nici tatal sau nu fusese ales Perfect. Din
tr-o data, petrecerea parea mult mai placuta; si ncarca farfuria, privindu-i pe to
ti cei din camera cu mai mult drag dect pna atunci.
Ron si ridica n slavi matura pentru oricine vroia sa-l asculte.
? ... de la zero la saptezeci n zece secunde, nu e rau, nu? Cnd te gndesti ca o Com
eta Doua Sute Nouazeci poate doar de la zero la saizeci, si asta n caz de vnt prie
lnic, conform cartii Care e matura ideala?
Hermione vorbea foarte concentrata cu Lupin despre parerea ei despre drepturile
spiridusilor.
? Adica, este o prostie la fel de mare ca si izolarea vrcolacilor, nu-i asa? Totu
l porneste de la modul ngrozitor n care vrajitorii cred ca le sunt superiori tutur
or fiintelor...
Doamna Weasley si Bill se certau ca de obicei, din cauza parului lui Bill.
? ... chiar nu l mai poti ajusta, doar esti att de chipes, ti-ar sta mult mai bine
cu parul scurt, nu-i asa, Harry?
? A, nu stiu, zise Harry, putin speriat ca i se cerea parerea. Se ndeparta ncet de
ei, ducndu-se spre Fred si George, care se nghesuisera ntr-un colt cu Mundungus.
Acesta se opri din vorbit cnd l vazu pe Harry, dar Fred i facu cu ochiul si i facu s
emn lui Harry sa se apropie.
? E n ordine, i spuse el lui Mundungus, putem sa avem ncredere n Harry, el ne finant
eaza.
? Uite ce ne-a adus Dung, zise George, ntinznd mna spre Harry.
Era plina de un fel de pastai negre uscate. Scoteau un zgomot slab, ca un zornai

t, desi erau complet inerte.

? Seminte de Tentacula Veninoasa, spuse George. Avem nevoie de ele pentru Cutiil
e de Gustari cu Surprize, nsa fac parte din substantele necomerciale clasa C, asa
ca ne-a fost cam greu sa facem rost de ele.
? Ia zi, zece galioni pe toate, Dung? spuse Fred.
? Dupa ce m-am chinuit att ca sa le obtin? zise Mundungus, holbndu-si si mai mult o
chii injectati si cazuti. mi pare rau, baieti, dar nu le dau nici cu un cnut sub
douazeci.
? Dung e tare glumet, i spuse Fred lui Harry.
? Da, pna acum cea mai buna a fost cu sase sicii pe o punga de Pene ntortocheate,
spuse George.
? Aveti grija, i preveni Harry n soapta.
? Poftim? spuse Fred. Mama e ocupata cu gnguritul lui Ron cel Perfect, nu suntem n
nici un pericol.
? Dar Moody ar putea sa fie cu ochiul pe voi, le atrase atentia Harry.
Mundungus se uita tulburat peste umar.
? Aici are dreptate, mormai el. Bine, baieti, zece sa fie, daca le luati repede.
? Mersi, Harry! zise Fred ncntat, dupa ce Mundungus si goli buzunarele n minile ntinse
ale gemenilor si se duse repede sa-si ia ceva de mncare. Ar fi bine sa le ducem
sus...
Harry i privi cum se dusera, simtindu-se putin nelinistit. Tocmai i daduse prin gnd
ca domnul si doamna Weasley vor dori sa stie de unde avusesera Fred si George b
anii pentru magazinul de glume cnd, asa cum era inevitabil, vor afla n sfrsit de el.
Cnd le daduse gemenilor cstigurile de la Turnirul Trivrajitor i se paruse ceva fo
arte simplu, dar daca daca asta avea sa duca la o cearta n familie si la o nstrain
are de genul celei a lui Percy? Oare doamna Weasley mai avea sa l considere pe Ha
rry ca pe un fiu, daca avea sa afle ca, datorita lui, Fred si George putusera sa
puna bazele unei cariere care ei i se parea nepotrivita?
Stnd unde l lasasera gemenii, singur cu vinovatia apasatoare din cosul pieptului, H
arry si auzi mentionat numele. Vocea joasa a lui Kingsley Shacklebolt putea fi au
zita chiar si peste galagia din jur.
? ... de ce nu l-a facut Dumbledore Perfect pe Potter? zise Kingsley.
? O fi avut motivele lui, raspunse Lupin.
? Dar i-ar fi aratat ca are ncredere n el. Eu asta as fi facut, insista Kingsley,
mai ales avnd n vedere ca Profetul zilei l ataca la fiecare cteva zile...
Harry nu se uita la ei; nu vroia ca Lupin sau Kingsley sa stie ca i auzise. Desi
nu i era deloc foame, l nsoti pe Mundungus napoi la masa. Placerea trezita de petrec
ere se evaporase la fel de repede cum aparuse; si dorea sa fie sus n patul sau.
Ochi-Nebun Moody mirosea un picior de pui cu ce-i mai ramasese din nas; era limp
ede ca nu putea sa detecteze nici un pic de otrava, pentru ca apoi smulse cu din
tii o bucatica de carne.
? ... mnerul este facut din lemn de stejar spaniol, cu un lac antiblestem si cont
rol nglobat al vibratiei ? i spunea Ron lui Tonks.
Doamna Weasley casca zgomotos.
? Pai, cred ca o sa ma duc sa ma ocup de Bongul ala nainte sa ma culc... Arthur,
nu vreau sa stea prea trziu, da? Noapte buna, Harry, dragul meu.
Iesi din bucatarie. Harry si puse deoparte farfuria si se ntreba daca putea sa o u
rmeze fara sa atraga atentia.
? Ti-e bine, Potter? mormai Moody.
? Da, sigur, minti Harry.
Moody lua o gura din termosul sau, uitndu-se piezis cu ochiul albastru deschis la
Harry.
? Vino aici, am ceva care ar putea sa te intereseze, zise el. Dintr-un buzunar i
nterior al robelor, Moody scoase o fotografie vrajitoreasca veche si foarte pono
sita.
? Ordinul Phoenix cel original, mormai Moody. Am gasit-o noaptea trecuta, cnd mi c
autam Pelerina Invizibila de rezerva, avnd n vedere ca Podmore nu a fost destul de
bine crescut ca sa mi-o napoieze pe cea mai buna... m-am gndit ca unora le-ar pla
cea sa o vada.
Harry lua poza. Un mic grup de oameni, unii facndu-i cu mna, altii ridicndu-si oche

larii, se uitau si ei la el.

? Asta-s eu, zise Moody, identificndu-se fara sa fie nevoie. Moody cel din poza e
ra de neconfundat, desi parul nu i era chiar att de carunt si nasul intact.
? Si uite-l pe Dumbledore lnga mine, pe Dedalus Diggle n partea cealalta... ea est
e Marlene McKinnon, a fost ucisa la doua saptamni dupa ce a fost facuta poza asta
, i-au omort toata familia. Ei sunt Frank si Alice Poponeata...
Stomacul lui Harry, care oricum nu era n largul lui, se facu ct o nuca n clipa cnd s
e uita la Alice Poponeata; i cunostea foarte bine chipul rotund si prietenos, des
i nu o ntlnise niciodata, pentru ca semana leit cu fiul ei, Neville.
? Saracii oameni, mormai Moody. Mai bine moartea dect ce au patit ei... si ea est
e Emmeline Vance, ai cunoscut-o, si uite-l pe Lupin, evident... Benjy Fenwick, s
i el a mierlit-o, nu am mai gasit dect bucatele din el... voi de acolo, dati-va l
a o parte, adauga el, ntepnd poza cu degetul, si micutii oameni din fotografie se
dadura ntr-o parte, pentru ca cei care erau partial ascunsi sa poata sa vina n fat
a. Acesta este Edgar Bones... fratele Ameliei Bones, l-au omort si pe el, si pe f
amilia lui, a fost un mare vrajitor... Sturgis Podmore, fir-as al naibii, ct pare
de tnar... Caradoc Dearborn, a disparut la sase luni dupa asta, nu i-am gasit nic
iodata cadavrul... Hagrid, desigur, arata exact la fel ca ntotdeauna... Elphias D
oge, l-ai cunoscut, uitasem ca purta palaria aia idioata... Gideon Prewett, a fo
st nevoie de cinci Devoratori ai Mortii ca sa-l omoare pe el si pe fratele sau Fab
ian, s-au luptat ca niste eroi... miscati-va, miscati-va...
Oamenii marunti din poza se nghesuira ntre ei si cei ascunsi chiar n rndul din spate
aparura n fata n fotografie.
? Acesta este fratele lui Dumbledore, Abeforth, singura data cnd l-am cunoscut, c
iudat tip... ea este Dorcas Meadowes, Cap-de-Mort a omort-o el nsusi... Sirius, cnd n
ca purta parul scurt... si... uite, m-am gndit ca o sa te intereseze!
Inima lui Harry se ntoarse pe dos. Mama si tatal lui i zmbeau, stnd de o parte si de
alta a unui om scund, cu ochii sticlosi, pe care Harry l recunoscu imediat ca fi
ind Sobo, cel care i tradase, spunndu-i lui Cap-de-Mort unde erau si contribuind a
stfel la uciderea lor.
? Ce zici? zise Moody.
Harry si ridica privirea catre chipul plin de cicatrice si ridat al lui Moody. Er
a clar ca Moody avea impresia ca tocmai i facuse o mare bucurie lui Harry.
? Da, zise Harry, ncercnd iar sa arboreze un zmbet. Hm... stiti, tocmai mi-am amint
it, nu mi-am terminat nca...
Fu scutit de efortul de a inventa un lucru pe care nu l mpachetase. Sirius tocmai
spusese "Ce ai acolo, Ochi-Nebun?" si Moody se ntorsese spre el. Harry traversa b
ucataria, se strecura pe usa si urca scarile, nainte sa l poata chema cineva napoi.
Nu stia de ce fusese att de socat; n definitiv, mai vazuse fotografii cu parintii
lui si l cunoscuse pe Sobo... dar sa-i fie aruncati asa n fata, cu totul pe nepreg
atite... nimanui nu i-ar placea asa ceva, si zise el suparat...
Si apoi, sa-i vada nconjurati de toate acele fete zmbitoare... Benjy Fenwick, care
fusese facut bucati, Gideon Prewett, care murise ca un erou, si sotii Poponeata,
care fusesera torturati pna nnebunisera... facndu-i toti fericiti cu mna din poza p
entru totdeauna, fara sa stie ca erau condamnati... ei bine, lui Moody poate i se
paruse interesant... dar pentru Harry fusese tulburator...
Harry urca tiptil scarile de pe hol, trecnd de capetele mpaiate de spiridusi, bucu
ros ca era iar singur, nsa cnd se apropie de holul de la etajul nti, auzi zgomote. C
ineva plngea n salon.
? Cine-i acolo? zise Harry.
Nu auzi nici un raspuns, nsa plnsetele continuara. Urca restul scarilor cte doua o
data, traversa holul si deschise usa de la salon.
Cineva era lipit de un perete ntunecat, cu bagheta n mna, tremurnd de plns din tot co
rpul. ntins pe covorul vechi si plin de praf, ntr-un loc luminat de luna, mort far
a discutie, l vazu pe Ron.
Tot aerul din plamnii lui Harry paru sa dispara; se simti de parca s-ar fi prabus
it prin usa; creierul nceta sa-i functioneze ? Ron mort, nu, nu se putea...
Dar stai putin, era imposibil ? Ron era jos...
? Doamna Weasley? murmura Harry.
? R-r-ridiculus! plnse doamna Weasley, ndreptndu-si bagheta tremurnda catre cadavrul

lui Ron.
Poc.
Cadavrul lui Ron se transforma n cel al lui Bill, ntins pe spate, cu ochii larg de
schisi uitndu-se n gol. Doamna Weasley plnse mai tare ca niciodata.
? R-ridiculus! scnci ea din nou.
Poc.
Cadavrul domnului Weasley l nlocui pe cel al lui Bill, cu ochelarii strmbi si cu un
fir de snge prelingndu-i-se pe fata.
? Nu! gemu doamna Weasley. Nu... ridiculus! Ridiculus! RIDICULUS!
Poc. Gemeni morti. Poc. Percy mort. Poc. Harry mort...
? Doamna Weasley, iesiti de-aici! striga Harry, uitndu-se la propriul cadavru de
pe podea. Lasati pe altcineva sa...
? Ce se ntmpla?
Lupin intrase n fuga n camera, urmat ndeaproape de Sirius, cu Moody schiopatnd n urma
lor. Lupin se uita de la doamna Weasley la Harry cel mort de pe podea si paru s
a nteleaga ntr-o clipa. Scotndu-si propria bagheta, zise foarte hotart si limpede:
? Ridiculus!
Cadavrul lui Harry disparu. O sfera argintie ramasese plutind n aer deasupra locu
lui unde zacuse. Lupin si mai flutura o data bagheta si sfera disparu ntr-un nor d
e fum.
? Vai ? vai ? vai! ngaima doamna Weasley si izbucni n hohote de plns, cu fata ascun
sa n mini.
? Molly, zise Lupin mohort, apropiindu-se de ea. Molly, nu...
n clipa urmatoare, femeia plngea din tot sufletul pe umarul lui Lupin.
? Molly, a fost doar un Bong, zise el linistitor, mngind-o pe cap. Doar un Bong tmp
it...
? i vad m-m-morti tot timpul! gemu doamna Weasley pe umarul lui. Tot t-t-timpul!
Am v-v-visat...
Sirius se uita la locul de pe covor unde zacuse Bongul, prefacndu-se ca era cadavr
ul lui Harry. Moody se uita la Harry, care i evita privirea. Avea sentimentul ciu
dat ca ochiul magic al lui Moody l urmarise de cnd plecase din bucatarie.
? N-n-nu-i spuneti lui Arthur, zise acum doamna Weasley, stapnindu-si lacrimile s
i stergndu-se de zor la ochi cu mansetele. N-n-nu vreau sa stie... sunt o toanta.
..
Lupin i dadu o batista si ea si sufla nasul.
? Harry, mi pare tare rau. Ce-oi fi creznd despre mine? spuse ea nesigur. Nu pot s
a scap nici macar de un Bong...
? Fiti serioasa, zise Harry, ncercnd sa zmbeasca.
? Dar sunt doar a-a-att de ngrijorata, spuse ea, siroindu-i iar lacrimi din ochi.
Jumatate din familie este n Ordin, o s-s-sa fie un miracol daca o sa scapam cu to
tii ... si P-P-Percy nu vorbeste cu noi... daca se --ntmpla ceva groaznic si nu am rr-reusit sa ne mpacam cu el? Si ce o sa se ntmple daca eu si Arthur o sa fim ucisi,
cine o s-s-sa aiba grija de Ron si de Ginny: ?
? Ajunge, Molly, spuse Lupin hotart. Nu este ca data trecuta. Ordinul este mult ma
i bine pregatit, suntem n avantaj, stim ce are de gnd Cap-de-Mort?
Doamna Weasley scoase un mic chitait de frica la auzul numelui.
? Hai, Molly, zau, e timpul sa te obisnuiesti sa-i auzi numele ? uite, nu pot sa
-ti promit ca nu o sa fie nimeni ranit, nimeni nu poate promite asa ceva, nsa sun
tem ntr-o situatie mult mai buna dect eram data trecuta. Tu n-ai fost n Ordin atunc
i, nu ntelegi. Data trecuta eram n inferioritate numerica, eram de douazeci de ori
mai putini dect Devoratorii Mortii, iar ei ne eliminau unul cte unul...
Harry se gndi iar la poza, la chipurile zmbitoare ale parintilor lui. Stia ca Mood
y l urmarea n continuare.
? Nu-ti face griji pentru Percy, zise Sirius brusc. O sa se dea pe brazda. Nu ma
i este mult pna cnd Cap-de-Mort va iesi n fata; dupa ce o va face, tot Ministerul n
e va implora sa-i iertam. Si nu sunt foarte sigur ca o sa le acceptam scuzele, a
dauga el ncrncenat.
? Ct despre cine va avea grija de Ron si de Ginny, daca muriti tu si Arthur, zise
Lupin, schitnd un zmbet, ce crezi ca o sa facem, o sa-i lasam sa moara de foame?
Doamna Weasley surse tremurnd.

? Sunt o toanta, murmura ea din nou, stergndu-se la ochi. Dar Harry, care nchise u
sa de la dormitor n urma sa la vreo zece minute dupa aceea, nu putea sa o conside
re toanta pe doamna Weasley. nca si vedea parintii zmbindu-i din fotografia veche si
ponosita, nestiind ca vietile lor, ca si cele ale multora din jur, se apropiau
de sfrsit. Imaginea Bongului care lua pe rnd forma cadavrului fiecarui membru al fa
miliei Weasley i tot aparea n fata ochilor.
Cu totul pe neasteptate, cicatricea de pe frunte l ustura iar extrem de dureros s
i stomacul scoase niste zgomote groaznice.
? Termina, zise el hotart, frecndu-si cicatricea, n timp ce durerea slabi.
? Primul semn de nebunie, cnd vorbesti cu propriul cap, spuse o voce vicleana din
tabloul gol de pe perete.
Harry o ignora. Se simtea mai batrn ca niciodata si i se parea extraordinar ca, d
oar cu o ora n urma, si facuse griji din cauza unui magazin de glume si a celui ca
re primise o insigna de Perfect.
CAPITOLUL X
LUNA LOVEGOOD
Harry avu o noapte foarte agitata. Parintii i aparura si disparura din vis, fara
sa vorbeasca vreodata; doamna Weasley plngea peste cadavrul lui Kreacher, privita
de Ron si Hermione, care purtau coroane, iar el se vazu din nou mergnd pe un cor
idor la capatul caruia era o usa nchisa. Se trezi brusc, din cauza ntepaturilor ci
catricei, pentru a descoperi ca Ron era deja mbracat si vorbea cu el.
? ... ar fi bine sa te grabesti, mama si-a iesit din minti, zice ca o sa pierdem
trenul...
n casa era galagie mare. Din cte auzise n timp ce se mbraca, Harry ntelese ca Fred si
George si vrajisera cuferele sa zboare pna jos, ca sa nu se mai oboseasca sa le c
are, rezultatul fiind ca o lovisera din plin pe Ginny, mpingnd-o doua etaje mai jos
pna n vestibul; doamna Black si doamna Weasley strigau amndoua ct puteau de tare.
? AR FI PUTUT SA SE LOVEASCA RAU, IDIOTILOR!
? CORCITURI JEGOASE, MNJITI CASA STRAMOSILOR MEI!
Hermione intra n graba n camera, parnd tulburata, exact cnd Harry si ncalta adidasii.
Hedwig i se clatina pe umar, iar ea l tinea n brate pe Smecherila, care era foarte
nelinistit.
? Mama si tata tocmai au trimis-o napoi pe Hedwig.
Bufnita zbura multumita si se aseza pe colivia ei.
? Sunteti gata?
? Aproape. Ginny e bine? ntreba Harry, punndu-si repede ochelarii.
? A pus-o doamna Weasley pe picioare, zise Hermione.
Dar Ochi-Nebun se plnge ca nu putem sa plecam dect daca vine si Sturgis Podmore, p
entru ca altfel paznicii or sa fie cu unul mai putin.
? Paznicii? zise Harry. Trebuie sa mergem la King's Cross nsotiti de paznici?
? Tu trebuie sa mergi la King's Cross nsotit de paznici, l corecta Hermione.
? De ce? zise Harry enervat. Din cte stiu eu, Cap-de-Mort se ascunde, sau vrei sa
-mi spui ca o sa sara de dupa un tomberon si o sa ncerce sa ma omoare?
? Nu stiu, nsa asta spune Ochi-Nebun, zise Hermione neatenta, uitndu-se la ceas. D
ar, daca nu plecam curnd, sigur o sa pierdem trenul...
? VRETI SA COBORTI, ACUM, VA ROG! striga doamna Weasley si Hermione tresari de par
ca ar fi fost certata si iesi imediat din camera.
Harry o nsfaca pe Hedwig, o baga fara prea multa grija n colivie si cobor n fuga dup
a Hermione, trndu-si cufarul dupa el.
Portretul doamnei Black urla furios nsa nimeni nu se obosi sa traga draperiile de
asupra lui; oricum era clar ca urma sa fie trezita iar de galagia de pe hol.
? Harry, tu vii cu mine si cu Tonks, striga doamna Weasley, peste zbieretele cont
inue "SNGE-MLILOR! GUNOAIELOR! FIINTE JOSNICE!" Lasa-ti cufarul si bufnita, Alastor
o sa se ocupe de bagaje... ah, pentru numele lui Dumnezeu, Sirius, Dumbledore a
spus nu!
Un cine negru ca un urs aparuse lnga Harry, n timp ce acesta escalada diferite cufe
re care aglomerasera holul, ca sa ajunga la doamna Weasley.

? Ah, zau asa... zise doamna Weasley disperata. Ma rog, sa fie pe raspunderea ta
!
Deschise usa de la intrare cu putere si iesi n lumina slaba a soarelui de septemb
rie. Harry si cinele o urmara. Usa se trnti n urma lor si tipetele doamnei Black am
utira imediat.
? Unde este Tonks? zise Harry, uitndu-se n jur, n timp ce coborau treptele de piatr
a ale casei de la numarul doisprezece, care disparu n clipa n care ajunsera pe trot
uar.
? Ne asteapta chiar aici, spuse doamna Weasley batoasa, lundu-si ochii de pe cinele
negru cu limba scoasa de lnga Harry.
O batrna i ntmpina la colt. Avea parul carunt si foarte cret si purta o palarie mov
care arata ca o piftie.
? Buna, Harry, zise ea, facndu-i cu ochiul. Ar fi bine sa ne grabim, nu, Molly? a
dauga ea, uitndu-se la ceas.
? Stiu, stiu, gemu doamna Weasley, facnd pasi din ce n ce mai mari, dar Ochi-Nebun
a vrut sa-l asteptam pe Sturgis... de ne-ar fi luat Arthur cteva masini de la Min
ister... dar mai nou Fudge nu-l mai lasa sa mprumute nici macar niste calimari go
ale... cum pot sa suporte ncuiatii sa calatoreasca fara magie...
nsa cinele mare si negru latra fericit si se zbenguia n jurul lor, ncercnd sa prinda
porumbei si alergndu-si propria coada. Harry nu putu sa nu rda. Sirius petrecuse fo
arte mult timp nchis nauntru. Doamna Weasley si strnse gura punga ntr-un mod care o f
acea sa semene cu matusa Petunia.
Le trebuira douazeci de minute sa ajunga la King's Cross pe jos si n acel timp nu
mai avu loc nici un eveniment, atta doar ca Sirius sperie cteva pisici pentru a-l
distra pe Harry. Dupa ce ajunsera la gara, ramasera degajat lnga bariera dintre
peroanele noua si zece pna cnd drumul fu liber, apoi se rezemara pe rnd de bariera
si trecura ncet pe peronul 9 si 3/4, unde se afla Expresul de Hogwarts, scotnd fum
cenusiu deasupra peronului plin de elevi care se pregateau de plecare si venise
ra cu familiile. Harry inhala mirosul familiar si simti cum i revine buna dispozi
tie... chiar se ntorcea la scoala...
? Sper ca ceilalti sa ajunga la timp, spuse doamna Weasley nelinistita, uitndu-se
n urma ei la arcada de fier forjat care acoperea peronul prin care urmau sa sose
asca si altii.
? Dragut cine, Harry! striga un baiat nalt cu bucle rasucite.
? Mersi, Lee, spuse Harry, zmbind, n timp ce Sirius dadea din coada nnebunit.
? Ce bine, zise doamna Weasley, parnd usurata, uite-l pe Alastor cu bagajele, uit
e...
Cu o sapca de usier trasa peste ochii asimetrici, Moody trecu schiopatnd de arcad
a, mpingnd un carucior ncarcat cu cuferele lor.
? Totul este n ordine, i sopti el doamnei Weasley si lui Tonks, nu cred ca am fost
urmariti...
Cteva clipe mai trziu, domnul Weasley aparu pe peron cu Ron si Hermione. Aproape c
a descarcasera caruciorul cu cufere al lui Moody cnd Fred, George si Ginny aparura
cu Lupin.
? Nici o problema? mormai Moody.
? Nimic, zise Lupin.
? Eu tot o sa-l reclam pe Sturgis lui Dumbledore, spuse Moody, este a doua oara
cnd nu a aparut saptamna asta. A ajuns la fel de neserios ca Mundungus.
? Ei bine, aveti grija de voi, zise Lupin, dnd mna cu toti. Ajunse la Harry la urm
a si l batu pe umar.
? Si tu, Harry. Ai grija.
? Da, mergi pe burta si fii cu ochii n patru, zise Moody, dnd si el mna cu Harry. S
i nu uitati toti ? aveti grija ce scrieti. Daca aveti dubii, nu mai scrieti delo
c.
? Mi-a parut foarte bine sa va cunosc pe toti, zise Tonks, mbratisndu-le pe Hermio
ne si Ginny. Presupun ca ne vom vedea curnd.
Se auzi un fluierat de avertizare; elevii care erau nca pe peron ncepura sa se urc
e grabiti n tren.
? Repede, repede, zise doamna Weasley neatenta, mbratisndu-i la ntmplare si nimerindu
-l pe Harry de doua ori. Sa scrieti... sa fiti cuminti... daca ati uitat ceva, o

sa vi le trimitem noi... urcati-va, acum grabiti-va...

Pret de o clipa, marele cine negru se aseza pe picioarele din spate si si puse lab
ele din fata pe umerii lui Harry, nsa doamna Weasley l mpinse pe Harry spre usa tre
nului, soptind:
? Pentru numele lui Dumnezeu, Sirius, poarta-te ca un cine!
? Pe curnd! striga Harry pe fereastra deschisa cnd trenul se puse n miscare, n timp
ce Ron, Hermione si Ginny faceau cu mna lnga el.
Siluetele lui Tonks, Lupin, Moody si ale domnului si doamnei Weasley se micsorar
a rapid, nsa cinele negru alerga pe sub fereastra, dnd din coada; oamenii de pe pero
n rdeau vazndu-i cum fugea dupa tren, nsa apoi Sirius disparu dupa o curba.
? Nu ar fi trebuit sa vina cu noi, zise Hermione pe un ton ngrijorat.
? Ah, fii si tu mai vesela, zise Ron, nu a mai vazut lumina zilei de luni ntregi,
saracul de el.
? Ei bine, zise Fred, mpreunndu-si minile, nu putem sa stam la taclale toata ziua,
avem afaceri de discutat cu Lee. Ne vedem mai trziu, ncheie el, lund-o apoi cu Geor
ge spre dreapta, pe coridor.
Trenul prindea n continuare viteza, astfel nct casele de dincolo de fereastra le zb
urau prin fata ochilor, iar ei se clatinau pe loc.
? Ce ziceti, sa mergem sa gasim un compartiment? ntreba Harry.
Ron si Hermione schimbara o privire.
? Hm, zise Ron.
? Noi ? pai ? Ron si cu mine ar trebui sa mergem n vagonul Perfectilor, spuse Herm
ione jenata.
Ron nu se uita la Harry; parea sa fi devenit foarte preocupat de unghiile de la mn
a sa stnga.
? A, zise Harry. n ordine. Bine.
? Nu cred ca trebuie sa stam acolo tot timpul, spuse Hermione repede. n scrisori n
i se spunea ca nu trebuie dect sa primim instructiuni de la premiantul si premian
ta scolii si apoi sa patrulam pe culoare din cnd n cnd.
? Bine, zise Harry iar. Atunci, s-ar ? s-ar putea sa va vad mai trziu.
? Da, sigur ca da, spuse Ron, aruncndu-i lui Harry o privire nesigura, nelinistit
a. Ma simt groaznic ca trebuie sa merg acolo, as prefera sa ? dar trebuie ? adic
a, nu ma bucur deloc, eu nu sunt Percy, ncheie el triumfator.
? Stiu ca nu esti Percy, spuse Harry si zmbi.
Dar, dupa ce Hermione si Ron si trasera cuferele dupa ei, alaturi de Smecherila s
i Pigwidgeon, care erau n colivie, spre capatul din fata al trenului, Harry avu u
n sentiment straniu de pierdere. Nu mai calatorise niciodata cu Expresul de Hogw
arts fara Ron.
? Hai, i spuse Ginny, daca ne grabim, o sa putem sa le retinem locuri.
? Da, zise Harry, lund colivia lui Hedwig ntr-o mna si mnerul cufarului n cealalta.
Mersera cu greu pe culoar, uitndu-se n drumul lor la compartimentele care erau dej
a pline, prin usile cu ochiuri de geam. Harry nu putu sa nu observe ca multi i nto
rceau privirea cu mare interes si ca si mai multi le dadeau coate vecinilor si l
aratau cu degetul. Dupa ce ntlni acest comportament n cinci compartimente consecutiv
e, si aminti ca Profetul zilei le spusese cititorilor toata vara ce mincinos fanfa
ron era. Se ntreba mohort daca oamenii care se uitau la el si susoteau ntre ei cred
eau sau nu ce scria n articole.
Chiar n ultimul compartiment se ntlnira cu Neville Poponeata, coleg cu Harry n anul c
inci la Cercetasi. Chipul sau rotund lucea din cauza efortului de a-si tr cufarul s
i de a-si tine sub control broasca agitata, pe Trevor, cu o singura mna.
? Buna, Harry, gfi el. Buna, Ginny... este plin peste tot... nu am gasit loc...
? Ce tot spui? zise Ginny, care se strecurase pe lnga Neville ca sa se uite n comp
artimentul din spatele lui. Este loc n asta, aici nu mai este dect Luna Lovegood..
.
Neville murmura ceva, cum ca nu vroia sa deranjeze pe nimeni.
? Fii serios, spuse Ginny, rznd, nu este nici o problema. Deschise usa si si trase
cufarul nauntru. Harry si Neville o urmara.
? Buna, Luna, zise Ginny, ai ceva mpotriva daca ne asezam aici?
Fata care statea lnga fereastra si ridica privirea. Avea un par blond sters, pna n t
alie, despartit n suvite, sprncenele toarte deschise la culoare si ochii exoftalmi

ci, care i dadeau mereu o expresie surprinsa. Harry si dadu seama imediat de ce al
esese Neville sa treaca de acest compartiment. Fata avea o aura evidenta de smin
teala. Poate ca era din cauza ca si pusese bagheta dupa ureche, ca sa fie n siguran
ta, pentru ca alesese sa poarte un colier de dopuri de Berezero, sau pentru ca ci
tea o revista cu susul n jos. Ochii ei l cercetara pe Neville si se oprira asupra
lui Harry. ncuviinta din cap.
? Mersi, zise Ginny, zmbindu-i.
Harry si Neville pusera cele trei cufere si colivia lui Hedwig n locul pentru baga
je si se asezara. Luna i privea peste revista ei cu susul n jos, care se numea Zef
lemistul. Nu parea sa fie nevoita sa clipeasca la fel de des ca oamenii normali.
Se uita ntruna la Harry, care se asezase vizavi de ea si acum si dorea sa nu o fi
facut.
? Ai avut o vara frumoasa, Luna? ntreba Ginny.
? Da, zise Luna visatoare, fara sa-si dezlipeasca ochii de pe Harry. Da, sa stii
ca a fost foarte placuta. Tu esti Harry Potter, adauga ea.
? Stiu, zise Harry.
Neville chicoti. Luna si atinti acum ochii aposi asupra lui.
? Dar nu stiu cine esti tu.
? Eu nu sunt nimeni, spuse Neville repede.
? Nu este adevarat, zise Ginny taios. Neville Poponeata -Luna Lovegood. Luna est
e n anul meu, dar la Ochii-de-Soim.
? Munca nentrerupta-i o mare comoara, zise Luna pe o voce cntatoare.
si ridica revista pusa invers destul de sus pentru a-si ascunde chipul si tacu. H
arry si Neville se uitara unul la celalalt cu sprncenele ridicate. Ginny si nabusi u
n chicotit.
Trenul si continua drumul zanganind, ducndu-i cu viteza spre niste zone de cmp desc
his. Era o zi stranie, destul de indecisa; cnd se facea lumina n compartiment, cnd t
receau pe sub niste nori cenusii, amenintatori.
? Ghici ce am primit de ziua mea? spuse Neville.
? Un alt Aminteste-ti Tot? zise Harry, evocnd instrumentul din imitatie de marmura
pe care i-l trimisese bunica lui Neville ca sa-i mbunatateasca memoria lacunara.
? Nu, spuse Neville. nsa mi-ar trebui unul, l-am pierdut pe cel vechi acum mult t
imp... nu, uite...
Baga mna n ghiozdan si, dupa un pic de cotrobaiala, scoase ceva ce semana cu un mic
cactus gri pus ntr-un ghiveci, care nca parea sa fie acoperit cu furunculi n loc d
e spini.
? Mimbulus mimbletonia, spuse el mndru.
Harry se holba la lucrul acela. Pulsa ncet, avnd nfatisarea sinistra a unui organ in
tern bolnav.
? Este foarte, foarte rara, spuse Neville, zmbind larg. Nu stiu daca mai exista v
reunul n serele de la Hogwarts. Abia astept sa i-l arat doamnei profesoare Lastar
. Mi l-a cumparat unchiul meu Algie din Asiria. O sa ncerc sa aflu daca pot sa-l n
multesc.
Harry stia ca materia preferata a lui Neville era Ierbologia, dar, orict s-ar fi s
traduit, nu putea sa-si dea seama la ce i-ar fi trebuit aceasta plantuta piperni
cita.
? Face ? hm ? ceva? ntreba el.
? O gramada de chestii! zise Neville mndru. Are un mecanism extraordinar de aparar
e. Uite, tine-l pe Trevor, te rog...
l arunca pe Trevor n poala lui Harry si scoase o pana din ghiozdan. Ochii ct cepele
ai Lunei Lovegood aparura din nou peste revista, pentru a vedea ce facea Nevill
e. Neville o tinu pe Mimbulus mimbletonia la nivelul ochilor, cu limba ntre dinti,
alese un loc si ntepa planta cu vrful penei de scris.
Din fiecare furuncul al plantei tsni un lichid dens, lipicios, verde si n jeturi. S
tropii atinsera tavanul, ferestrele, si stropira revista Lunei Lovegood; Ginny,
care si acoperise fata cu minile la timp, arata ca si cum ar fi purtat o palarie v
erde scrboasa, dar Harry, care avusese minile ocupate, ca sa-l mpiedice pe Trevor s
a scape, fu lovit direct n fata. Mirosea a baligar rnced.
Neville, care era si el ud leoarca pe fata si pe piept, si scutura capul ca sa-si
scoata lichidul din ochi.

?S-scuze! striga el. Nu am mai ncercat asta pna acum... nu mi-am dat seama ca o sa
fie att de... dar nu va faceti griji, Sevamizera nu este otravitoare, adauga el
agitat, n timp ce Harry scuipa pe jos o gura plina de lichid.
Exact n acel moment se deschise usa compartimentului lor.
? A... buna, Harry, zise o voce emotionata. Aa... am picat prost?
Harry si sterse lentilele ochelarilor cu mna cu care nu-l tinea pe Trevor. O fata
foarte draguta, cu parul negru, lung si stralucitor statea n prag, zmbindu-i: Cho
Chang, cautatoarea echipei de vjthat a celor de la Ochi-de-Soim.
? A... buna, spuse Harry n gol.
? Aa... zise Cho. Pai... nu am vrut dect sa te salut... la revedere.
mbujorata, fata nchise usa si pleca. Harry se lasa pe spatarul scaunului si ofta adn
c. Ar fi preferat ca Cho sa-l fi gasit stnd cu un grup de persoane foarte interes
ante, tavalindu-se pe jos de rs din cauza unei glume pe care tocmai o spusese; nu
sa stea cu Neville si "Nebuna" Lovegood, tinnd o broasca si plin de Sevamizera.
? Nu conteaza, spuse Ginny ncurajator. Uite, putem sa scapam usor de toate astea.
si scoase bagheta.
? Curatenius!
Sevamizera disparu.
? Scuze, zise Neville iar, pe un ton foarte scazut.
Ron si Hermione aparura abia dupa o ora, timp n care caruciorul cu mncare trecuse
deja. Harry, Ginny si Neville si terminasera pateurile cu dovleac si erau ocupati
sa faca schimb de surprize din broastele de ciocolata, cnd usa compartimentului
se deschise si cei doi intrara, nsotiti de Smecherila si de Pigwidgeon, care ciri
pea ascutit n colivie.
? Sunt mort de foame, zise Ron, punndu-l pe Pigwidgeon lnga Hedwig, nsfacnd o broasca
de ciocolata de la Harry si aruncndu-se pe locul de lnga el.
Rupse ambalajul, musca broasca de cap si se lasa pe spate cu ochii nchisi, de par
ca ar fi avut o dimineata obositoare.
? Ei bine, exista doi Perfecti din anul cinci pentru fiecare casa, spuse Hermion
e, parnd foarte nemultumita, n timp ce lua si ea loc. Un baiat si o fata din fieca
re.
? Si ghici cine este Perfect la Viperini? zise Ron, cu ochii nca nchisi.
? Reacredinta, raspunse Harry imediat, convins ca i se va confirma cel mai sumbr
u gnd.
? Desigur, spuse Ron cu amaraciune, bagndu-si n gura restul broastei si lundu-si nca
una.
? Si vaca aia de Pansy Parkinson, spuse Hermione rautacioasa. Nu stiu cum a ajuns
Perfecta cnd este mai proasta dect un trol inconstient...
? Dar de la Astropufi? ntreba Harry.
? Ernie Macmillan si Hannah Abbott, spuse Ron, n timp ce mnca.
? Si Anthony Goldstein si Padma Patil la Ochi-de-Soim, spuse Hermione.
? Ai fost cu Padma Patil la balul de Craciun, zise o voce neclara.
Toti se ntoarsera catre Luna Lovegood, care l privea fix pe Ron peste exemplarul d
in Zeflemistul.
El si nghiti bucatica de broasca de ciocolata.
? Da. Stiu, zise el, parnd usor surprins.
? Nu prea i-a placut, l informa Luna. Nu crede ca te-ai purtat frumos cu ea, pent
ru ca nu ai vrut sa dansezi. Pe mine nu cred ca m-ar fi deranjat, zise ea gnditoa
re, mie nu prea mi place sa dansez.
Se retrase iar dupa Zeflemistul. Ron se holba la revista cu gura cascata pentru
cteva clipe, apoi se uita la Ginny, cautnd un fel de explicatie, dar Ginny si musca
pumnul ca sa nu rda. Ron clatina din cap uluit si apoi se uita la ceas.
? Ar trebui sa patrulam din cnd n cnd pe culoare, le spuse el lui Harry si Neville,
si putem sa-i pedepsim pe cei care nu se poarta cum trebuie. Abia astept sa-i p
rind cu ceva pe Crabbe si Goyle...
? Ron, nu ai voie sa abuzezi de statutul tau! zise Hermione taios.
? Da, sigur, pentru ca Reacredinta nu o sa abuzeze deloc de statutul lui, spuse
Ron sarcastic.
? Si atunci, o sa te cobori la nivelul lui?
? Nu, doar o sa am grija sa-i prind pe prietenii lui nainte sa-i prinda el pe ai

mei.
? Pentru numele lui Dumnezeu, Ron...
? O sa-l fac pe Goyle sa scrie versuri, o sa moara, uraste sa scrie, zise Ron fe
ricit.
si cobor vocea pna la mormaitul lui Goyle si, schimonosindu-si fata cu o expresie de
concentrare chinuita, mima ca scrie ceva n aer. Nu... am voie... sa... seman...
cu... un... babuin... din... spate.
Toti rsera, nsa nimeni nu rse mai tare ca Luna Lovegood. Aceasta scoase un tipat de
fericire care o trezi pe Hedwig si o facu sa bata din aripi indignata, iar pe Sm
echerila l facu sa sara pe raftul de bagaje, scuipnd. Luna rse cu atta pofta, nct i s
a din mini revista care i aluneca pe picioare si ajunse pe jos.
? A fost amuzant!
Ochii ei mari notau n lacrimi n timp ce ncerca sa respire, uitndu-se la Ron. Cu totul
derutat, baiatul se uita n jur la ceilalti, care acum rdeau de figura lui si de rs
etele prelungi ale Lunei Lovegood, care se misca n fata si n spate, tinndu-se cu min
ile de burta.
? Ai patit ceva? zise Ron, ncruntndu-se la ea.
? Un babuin... din spate! ngaima ea, tinndu-se de coaste.
Toti ceilalti o priveau pe Luna cum rdea, dar Harry, uitndu-se la revista de pe jos
, observa ceva care l facu sa o ridice imediat. Fiind cu susul n jos, i fusese greu
sa-si dea seama ce era imaginea de pe coperta, dar acum Harry si dadu seama ca er
a o caricatura destul de nereusita a lui Cornelius Fudge; Harry l recunoscu doar d
atorita melonului prazuliu. Una dintre minile lui Fudge era nclestata n jurul un sa
culet cu galbeni cealalta mna strngea de gt un goblin. Desenul era intitulat Pna und
e va merge Fudge pentru a cstiga Gringotts?
Dedesubt era o lista cu titlurile altor articole din cuprinsul revistei.
Coruptie n Liga de Vjthat:
Cum au luat Tornadele puterea
Secretele vechilor rune dezvaluite
Sirius Black: Raufacator sau victima?
? Pot sa o iau putin? o ntreba Harry nerabdator pe Luna
Fata ncuviinta din cap, privindu-i n continuare pe Ron cu respiratia taiata de rs.
Harry deschise revista si-i cerceta cuprinsul. Pna n acea clipa uitase complet de
revista pe care i-o nmnase Kingsley domnului Weasley ca sa i-o dea lui Sirius, nsa
trebuie sa fi fost acest numar din Zeflemistul.
Gasi pagina si ncepu sa citeasca emotionat articolul.
Si acesta era ilustrat de o caricatura destul de nereusit; de fapt, Harry nu siar fi dat seama ca era Sirius, daca nu ar fi avut un text explicativ. Sirius sta
tea cu bagheta scoasa pe un morman de oase de om. Titlul articolului era:
SIRIUS BLACK ? ATT DE NEGRU PE CT SE ZICI
Un criminal notoriu, sau un nevinovat cntaret de succes?
Harry trebui sa citeasca prima propozitie de mai multe ori nainte sa fie convins
ca nu o ntelesese gresit. De cnd era Sirius un cntaret de succes?
De paisprezece ani Sirius Black e considerat vinovat de uciderea n masa a doispre
zece ncuiati nevinovati si a unui vrajitor. Eva darea ndrazneata de acum doi ani d
in Azkaban a declansat cea mai complexa vnatoare de oameni organizata vreodata de
Ministerul Magiei. Nici unul dintre noi nu ne-am ntrebat daca merita sa fie prins
iar si predat Dementorilor.
DAR OARE CHIAR MERITA?
Tocmai au iesit la lumina noi probe uluitoare, conform carora e posibil ca Sirius
Black sa nu fi comis crimele pentru care a fost trimis n Azkaban. De fapt, Doris
Purkiss, din Little Norton, Calea Acantilor numarul 18, spune ca se prea poate
ca Black sa nici nu fi fost la locul crimei.
Ceea ce nu nteleg oamenii este ca Sirius Black este un pseudonim, zise doamna Purk
iss. Cel pe care lumea l considera Sirius Black este de fapt Stubby Boardman, voc

alistul unei formatii n voga, Hobgoblinii, care s-a retras din viata publica dupa
ce a fost lovit cu o rapita salbatica n ureche ntr-un concert tinut n biserica din L
ittle Norton, cu aproape cincisprezece ani n urma. Eu l-am recunoscut din clipa n
care i-am vazut poza n ziar. Adevarul este ca Stubby nu ar fi avut cum sa comita
acele crime, pentru ca n ziua n cauza s-a ntmplat sa se bucure de o cina romantica n c
ompania mea. I-am scris Ministrului Magiei si astept ca acesta sa l reabiliteze cu
desavrsire pe Stubby, alias Sirius, n orice moment.
Harry termina de citit si se uita la pagina, nevenindu-i sa creada. Poate ca era
o gluma, si zise el, poate ca n revista aceasta se publicau adeseori nselatorii. D
adu cteva pagini napoi si gasi articolul despre Fudge.
Cornelius Fudge, Ministrul Magiei, a negat ca are vreun plan de a lua n stapnire c
onducerea Bancii Gringotts, cnd a fost ales Ministrul Magiei, cu cinci ani n urma.
Fudge a insistat mereu ca nu si doreste nimic mai mult dect sa "coopereze n pace" c
u cei care ne pazesc aurul.
DAR OARE CHIAR ASTA DORESTE?
Surse apropiate Ministrului ne-au dezvaluit de curnd ca ambitia suprema a lui Fudg
e este sa obtina controlul resurselor de aur ale goblinilor si ca nu va ezita sa
foloseasca forta daca va fi nevoie.
"Si nici nu ar fi pentru prima oara", a declarat un functionar din Minister. Cor
nelius "Sfarma-Goblini" Fudge, asa i spun prietenii. Daca l-ati putea auzi cnd cred
e ca nu-l aude nimeni, vai, vorbeste mereu de goblinii carora le-a facut de petr
ecanie; a pus sa fie necati, a pus sa fie aruncati de pe cladiri, a pus sa fie ot
raviti, sau a pus sa se faca placinte din ei...
Harry nu mai citi mai departe. Fudge o fi avut multe defecte, dar lui Harry i era
foarte greu sa si-l imagineze ordonnd coacerea unor placinte din goblini. Frunzar
i restul revistei. Oprindu-se la fiecare cteva pagini, citi: o acuzatie conform c
areia Tornadele din Tutshill cstigau teren Liga de Vjthat printr-o combinatie de s
antaj, maturi ferme cate ilegal si tortura; un interviu cu un vrajitor care pret
indea ca zburase pe luna pe o Maturin Sase si adusese un sac de broaste de pe lun
a, ca sa o dovedeasca; plus un articol despre vechile rune, care cel putin expli
ca de ce citea Luna Zeflemistul cu susul n jos. Conform revistei, daca inversai r
unele, obtineai o vraja care transforma urechile dusmanului n fructe. De fapt, n co
mparatie cu restul articolelor din Zeflemistul, ideea ca Sirius ar putea sa fie
de fapt vocalistul Hobgoblinilor era destul de rationala.
? Ai gasit ceva interesant? l ntreba Ron cnd Harry nchise revista.
? Sigur ca nu, spuse Hermione usturator, nainte ca Harry sa poata sa raspunda. Ze
flemistul este o tmpenie, toata lumea stie.
? Ba pardon, zise Luna, a carei voce si pierduse deodata nota visatoare. Tatal me
u este editorul.
? Eu ? ah, spuse Hermione, parnd stnjenita. Pai... are unele parti interesante...
adica, este destul de...
? As vrea sa mi-o dai napoi, spuse Luna cu raceala si, aplecndu-se o smulse din min
ile lui Harry.
Dnd paginile pna la numarul cincizeci si sapte, o ntoarse din nou cu susul n jos si
disparu n spatele ei, exact cnd usa compartimentului se deschise pentru a treia oa
ra.
Harry se uita n jur; se asteptase la asa ceva, nsa asta nu facea cu nimic mai plac
uta ntlnirea cu Draco Reacredinta, care i rnjea ncadrat de amicii sai, Crabbe si Goyl
e.
? Ce e? zise el agresiv, nainte ca Reacredinta sa poata deschide gura.
? Ai grija cum te porti, Potter, sau o sa-ti dau ore de detentie, zise rar Reacre
dinta, care avea parul blond si lins si barbia ascutita, exact ca tatal lui. Sti
i, spre deosebire de tine, eu am fost numit Perfect, ceea ce nseamna ca, spre deo
sebire de tine, am dreptul de a pedepsi.
? Da, zise Harry, dar tu, spre deosebire de mine, esti un idiot, asa ca iesi si
lasa-ne n pace.
Ron, Hermione, Ginny si Neville rsera. Reacredinta strnse din dinti.

? Spune-mi, Potter, cum e sa ti-o ia nainte Weasley? ntreba el.

? Taci din gura, Reacredinta, zise Hermione taios.
? Se pare ca am atins punctul sensibil, spuse Reacredinta, rnjind. Ei bine, ai gr
ija ce faci, Potter, pentru ca ti voi fi pe urme ca un cine, n caz ca vei calca gre
sit.
? Iesi! spuse Hermione, ridicndu-se.
Rznd batjocoritor, Reacredinta i arunca o privire malefica lui Harry si pleca, cu Cr
abbe si Goyle mergnd greoi n urma lui. Hermione trnti usa compartimentului dupa ei s
i se ntoarse sa se uite la Harry, care si dadu seama imediat ca si ea realizase ce
spusese Reacredinta si era la fel de enervata ca el.
? Arunca-mi nca o broasca, zise Ron, care era clar ca nu observase nimic.
Harry nu putea sa vorbeasca linistit de fata cu Neville si Luna. Schimba o alta
privire nelinistita cu Hermione, iar apoi se uita pe fereastra.
Crezuse ca faptul ca Sirius venise cu el la gara fusese destul de distractiv, da
r deodata i se paru ceva nesabuit, daca nu chiar periculos... Hermione avusese dr
eptate... Sirius nu ar fi trebuit sa fi venit. Daca domnul Reacredinta observase
cinele negru si i spusese lui Draco? Daca si daduse seama ca sotii Weasley, Lupin,
Tonks si Moody stiau unde se ascundea Sirius? Sau fusese doar o coincidenta ca R
eacredinta folosise cuvntul "cine"?
Vremea ramase incerta, n timp ce se ndreptau spre nord. Ploaia uda ferestrele dest
ul de discret, apoi soarele si facu aparitia efemer, nainte sa fie iar acoperit de
nori. Pe urma se asternu ntunericul si n vagoane se aprinsera lampile. Luna strnse
Zeflemistul, l puse cu grija n geanta si n schimb ncepu sa se holbeze la toti cei c
are erau n compartiment.
Harry statea cu fruntea lipita de geamul trenului, ncercnd sa zareasca primul Scoal
a Hogwarts din departare, nsa era o noapte fara luna si fereastra brazdata de plo
aie era murdara.
? Ar fi bine sa ne schimbam, zise Hermione pna la urma, si toti si deschisera cufe
rele fara greutate si si scoasera robele de scoala.
Ea si Ron si prinsera cu grija insignele de Perfecti n piept. Harry l vazu pe Ron u
itndu-se la reflectia sa din geamul ntunecat.
n sfrsit, trenul ncepu sa ncetineasca si auzira obisnuita galagie, n timp ce toti elev
ii se mbulzira sa-si strnga bagajele si animalele, pregatiti sa coboare. Avnd n vede
re ca Ron si Hermione trebuiau sa supravegheze coborrea, disparura iar din vagon,
lasndu-i pe Harry si pe ceilalti sa aiba grija de Smecherila si de Pigwidgeon.
? Duc eu bufnita aia, daca vrei, i spuse Luna lui Harry, ntinznd mna spre Pigwidgeon
, n timp ce Neville l baga pe Trevor cu grija ntr-un buzunar interior.
? Ah ? aa ? mersi, spuse Harry, dndu-i colivia si tinnd-o mai bine pe Hedwig n brat
e.
Iesira cu greu din compartiment, simtind prima ntepatura a aerului noptii pe fete
cnd se alaturara multimii de pe culoar. ncet, avansara catre usi. Harry simti mir
osul de pini care ncadrau aleea catre lac. Coborra pe peron si se uitara n jur, cuv
intele familiare: "Anul nti aici... cei din anul nti... "
nsa nu le auzi. n schimb, o voce destul de diferita, o voce vioaie, de femeie, str
iga:
? Cei din primul an sa se alinieze aici, va rog! Toti cei din anul nti sa vina la
mine !
Un felinar se apropie clatinndu-se de Harry si, la lumina sa, vazu barbia proemine
nta si tunsoarea severa a profesoarei Grubbly-Plank, vrajitoarea care i tinuse loc
ul lui Hagrid pentru o vreme la lectiile de Grija pentru Animalele Magice de anu
l trecut.
? Unde e Hagrid? zise el tare.
? Nu stiu, spuse Ginny, dar ar fi bine sa ne dam din drum, blocam usa.
? A, da...
Harry si Ginny fura despartiti ct timp mersera de-a lungul peronului si iesira din
gara. nghiontit n multime, Harry se stradui sa l zareasca pe Hagrid prin ntuneric;
trebuia sa fie acolo, Harry contase pe asta ? revederea cu Hagrid era unul dintre
lucrurile pe care le asteptase de atta timp. nsa nu era nici urma de el.
Nu se poate sa fi plecat, si spuse Harry, n timp ce trecu ncet de o usa ngusta, care
dadea spre drumul din fata, unde ajunsesera si ceilalti. Probabil ca doar a rac

it sau ceva de genul asta...

Se uita n jur dupa Ron si Hermione, dorind sa stie ce credeau despre ntoarcerea pr
ofesoarei Grubbly-Plank, nsa nici unul dintre ei nu era pe aproape, asa ca se las
a mpins spre drumul spalat de ploaie din fata Garii Hogsmeade.
Aici erau cele cam o suta de trasuri fara cai care i duceau ntotdeauna la castel p
e elevii care trecusera de primul an. Harry se uita repede la ele, se ntoarse ca
sa-i caute n continuare pe Ron si Hermione si apoi avu un soc.
Trasurile nu mai erau fara cai. ntre hulube se aflau niste creaturi. Daca ar fi t
rebuit sa le dea un nume, presupunea ca le-ar fi spus cai, desi aveau si ceva de
reptila. Erau complet descarnati, iar pielea neagra le atrna de scheletul din car
e erau vizibile toate oasele. Capetele erau ca ale unor dragoni, iar ochii albi
si mari nu aveau pupile. Din fiecare parte a greabanului porneau niste aripi mar
i, negre, de piele, care aratau ca si cum ar fi fost ale unor lilieci uriasi. Stn
d nemiscati si tacuti n ntunericul care se asternea, creaturile pareau stranii si
sinistre. Harry nu putea sa nteleaga de ce erau trase trasurile de acesti cai ngro
zitori, cnd puteau foarte bine sa se deplaseze singure.
? Unde este Pig? se auzi vocea lui Ron, chiar n spatele lui Harry.
? L-a luat fata aia, Luna, zise Harry, ntorcndu-se repede, nerabdator sa vorbeasca
cu Ron despre Hagrid. Unde crezi ca...
? Este Hagrid? Nu stiu, spuse Ron, parnd ngrijorat. Sper sa fie bine, ca daca nu..
.
Putin mai ncolo, Draco Reacredinta, urmat de o mica gasca de amici, printre care
si Crabbe, Goyle si Pansy Parkinson, dadea din drum niste elevi timizi din anul d
oi, pentru ca el si amicii sai sa ia o trasura numai pentru ei. Cteva clipe mai tr
ziu, Hermione iesi gemnd din multime.
? Reacredinta a fost rau cu niste elevi din primul an mai devreme. Jur ca o sa-l
reclam, are insigna de trei minute si o foloseste ca sa intimideze lumea mai ra
u ca niciodata... Unde e Smecherila?
? E la Ginny, zise Harry. Uite-o...
Ginny tocmai iesise din multime, strngndu-l n brate pe Smecherila, care se tot foia
.
? Mersi, zise Hermione, scapnd-o pe Ginny de pisica. Hai sa luam o trasura mpreuna
, nainte sa se umple toate...
? Nu l-am gasit nca pe Pig! spuse Ron, dar Hermione se ndrepta deja spre cea mai a
propiata trasura libera.
Harry ramase n urma cu Ron.
? Ce crezi ca sunt fiintele alea? l ntreba el pe Ron, facnd semn cu capul catre cai
i ngrozitori, n timp ce restul elevilor trecura pe lnga ei.
? Ce fiinte?
? Caii aia...
Luna aparu cu colivia cu Pigwidgeon n brate; micuta bufnita ciripea entuziasmata,
ca de obicei.
? Poftim, zise ea. E o bufnita mica si draguta, nu-i asa?
? Aa... da... e de treaba, spuse Ron aspru. Pai, atunci, haideti sa mergem... ce
ziceai, Harry?
? Te ntrebam ce sunt fiintele alea ca niste cai? zise Harry, n timp ce el, Ron si
Luna se ndreptara spre trasura n care Hermione si Ginny se urcasera deja.
? Care fiinte ca niste cai?
? Fiintele ca niste cai care trag trasurile! spuse Harry nerabdator.
Erau la doar doi metri de cea mai apropiata dintre ele, (are i privea cu ochii sa
i albi si pustii. Ron, nsa, i arunca o privire perplexa lui Harry.
? Despre ce vorbesti?
? Vorbesc despre ? uite!
Harry l apuca de umar pe Ron si l ntoarse, astfel nct acesta sa fie fata n fata cu cal
ul naripat. Ron se uita direct la el pentru o clipa, apoi l privi iar pe Harry.
? Si la ce ar trebui sa ma uit?
? La ? acolo, ntre hulube! nhamat la trasura! Este chiar acolo, n fata...
nsa n timp ce Ron continua sa arate derutat, lui Harry i trecu prin minte un gnd ciu
dat.
? Nu... nu-i vezi?

? Ce sa vad?
? Nu vezi de cine sunt trase trasurile?
Acum Ron paru cu adevarat alarmat.
? Harry, te simti bine?
? Eu... da...
Harry se simti cu totul uimit. Calul era acolo, n fata lui, lucind n lumina slaba
care venea dinspre ferestrele garii din spatele lor si scotnd aburi pe nari n aeru
l rece al noptii. Si totusi, daca nu se prefacea ? si daca era asa, era o gluma
foarte proasta ? Ron nu putea sa-i vada deloc.
? Ce zici, ne urcam? spuse Ron nesigur, uitndu-se la Harry de parca si-ar fi facu
t griji pentru el.
? Da, zise Harry. Da, hai...
? Este n ordine, spuse o voce visatoare de lnga Harry, cnd Ron disparu n interiorul n
tunecat al trasurii. Sa stii ca nu nnebunesti sau ceva de genul asta. Si eu i vad.
? Da? spuse Harry disperat, ntorcndu-se spre Luna. Observa reflectarea cailor cu a
ripi de liliac n ochii ei mari si argintii.
? O, da, zise Luna, i-am vazut din prima zi cnd am venit aici. Au tras mereu tras
urile. Nu-ti face griji. Esti la fel de sanatos la cap ca mine.
Surznd slab, se urca n interiorul umed al trasurii, dupa Ron. Harry o urma, fara sa
se fi linistit de tot.
CAPITOLUL XI
NOUL CNTEC AL JOBENULUI MAGIC
Harry nu vroia sa le spuna celorlalti ca el si Luna aveau aceeasi halucinatie, d
aca asta era, asa ca nu mai zise nimic de cai cnd lua loc n trasura si trnti usa n u
rma lui. Cu toate acestea, nu putea sa nu se uite n continuare la siluetele cailo
r care se miscau dincolo de fereastra.
? Ati vazut-o si voi pe femeia aia, Grubbly-Plank? ntreba Ginny. Ce cauta iar aici
? Hagrid nu se poate sa fi plecat, nu-i asa?
? Eu as fi chiar multumita daca a plecat, spuse Luna, nu este un profesor foarte
bun, nu-i asa?
? Ba da, este! spusera Harry, Ron si Ginny suparati.
Harry se uita urt la Hermione. Ea si drese vocea si zise repede:
? Aa... da... este foarte bun.
? Ei bine, noi, cei din Ochi-de-Soim credem ca este un fel de pacalici, spuse Lu
na netulburata.
? Atunci nseamna ca aveti un simt al umorului de doi cnuti, izbucni Ron, n timp ce
rotile de sub ei se pusera n miscare scrtind.
Luna nu parea deranjata de impolitetea lui Ron; din contra, pur si simplu l privi
pentru o vreme ca pe un program T. V. nu foarte interesant.
Huruind si leganndu-se, trasurile se miscau n convoi catre destinatie. Cnd trecura d
e stlpii nalti, ncoronati cu mistreti naripati de ambele parti ale portii, catre ter
enurile scolii, Harry se apleca pe fereastra ca sa vada daca era lumina aprinsa n
cabana lui Hagrid de lnga Padurea Interzisa, dar totul era cufundat n ntuneric. Ca
stelul Hogwarts, nsa, se apropia din ce n ce mai tare: un grup falnic de turnuri,
de un negru ca smoala pe fundalul cerului ntunecat, iar din loc n loc cte o fereast
ra luminoasa radiind deasupra lor.
Trasurile se oprira zanganind lnga treptele de piatra care duceau catre usile de
stejar de la intrare si Harry fu primul care se dadu jos din trasura. Se ntoarse
iar sa se uite dupa niste ferestre luminate lnga Padure, dar era clar ca nu exist
a nici un semn de viata n cabana lui Hagrid. Reticent, pentru ca sperase oarecum
sa nu le mai vada, si ntoarse privirea catre fiintele ciudate, scheletice, care st
ateau tacute n aerul rece al noptii, cu ochii aceia albi, pustii si stralucitori.
Lui Harry i se mai ntmplase cndva sa vada ceva ce Ron nu putuse zari, nsa atunci fus
ese vorba despre o reflectie ntr-o oglinda, ceva mult mai imaterial dect o suta de
animale care pareau ct se poate de reale si destul de puternice pentru a trage o
multime de trasuri. Daca era sa o creada pe Luna, animalele fusesera mereu acolo
, dar invizibile. Atunci, de ce Harry putea sa le vada dintr-o data, iar Ron nu?

? Vii sau nu? spuse Ron de lnga el.

? Aa... da, zise Harry repede si se alatura multimii care urca grabita treptele
de piatra catre castel.
Holul de la intrare era luminat de torte si fu cuprins de ecourile pasilor, n tim
p ce elevii traversara podeaua cu dalele de piatra catre usile duble din dreapta
, care duceau catre Marea Sala si spre ospatul de nceput de semestru.
Cele patru mese lungi din Marea Sala se umpleau sub tavanul ntunecat fara stele,
care era exact ca cerul pe care l vedeau pe ferestrele nalte. Lumnarile pluteau dea
supra meselor, luminnd fantomele argintii presarate prin sala si chipurile elevil
or care vorbeau entuziasmati, facnd schimb de vesti de pe parcursul verii, salutnd
u-si prietenii din alte case, examinndu-si ntre ei tunsorile si robele. Din nou, H
arry observa ca oamenii si apropiau capetele pentru a susoti cnd trecea prin dreptu
l lor; scrsni din dinti si ncerca sa se poarte ca si cnd n-ar fi observat si nu i-a
r fi pasat.
Luna se ndeparta de ei plutind catre masa Ochilor-de-Soim. n clipa n care ajunsera
la masa Cercetasilor, Ginny fu chemata de niste colegi din anul patru si pleca s
a stea lnga ei; Harry, Ron, Hermione si Neville si gasira locuri unul lnga altul ca
m la mijlocul mesei, ntre Nick Aproape-Far'-de-Cap, fantoma casei Cercetasilor, s
i Parvati Patil si Lavender Brown. Cele din urma l salutara straniu si exagerat d
e calduros, nct Harry fu sigur ca tocmai vorbisera despre el cu o fractiune de sec
unda nainte. Avea alte griji mai importante, totusi: se uita peste capetele elevi
lor, la masa profesorilor, care era aranjata de-a lungul zidului din fundul sali
i.
? Nu este aici.
Ron si Hermione cercetara si ei masa profesorilor, desi de fapt nu era nevoie; s
tatura lui Hagrid l facea usor de depistat oriunde.
? Nu se poate sa fi plecat, zise Ron, parnd putin agitat.
? Sigur ca nu, spuse Harry hotart.
? Doar nu credeti ca... a patit ceva, sau ceva de genul asta, nu? zise Hermione
nelinistita.
? Nu, spuse Harry imediat.
? Atunci unde este?
Urma o pauza, apoi Harry zise foarte ncet, astfel nct Neville, Parvati si Lavender
sa nu-l poata auzi:
? Poate ca nu s-a ntors nca. Stiti voi ? din misiune ? ce avea de facut vara asta
pentru Dumbledore.
? Da... da, asta trebuie sa fie, zise Ron, parnd mai calm, dar Hermione si musca b
uza, uitndu-se cu atentie la masa profesorilor, de parca ar fi sperat sa gaseasca
acolo o explicatie pentru absenta lui Hagrid.
? Cine este femeia aceea? spuse ea transant, aratnd catre mijlocul mesei profesor
ilor.
Ochii lui Harry se uitara n aceeasi directie. Prima data se oprira asupra profeso
rului Dumbledore, care statea pe scaunul sau aurit cu spatar nalt, din centrul lun
gii mese a profesorilor, purtnd o roba rosu nchis, presarata cu stele argintii, si
o palarie asortata. Capul lui Dumbledore era nclinat catre femeia care statea lnga
el, si i spunea ceva la ureche. Semana, si zise Harry, cu matusa necasatorita a cu
iva: ndesata, cu parul scurt, cret, castaniu, peste care si pusese o groaznica ben
tita roz ce se asorta cu canadiana pufoasa de aceeasi culoare pe care o purta pes
te robe. Atunci si ntoarse putin chipul ca sa bea din pocal, iar el vazu socat o fa
ta palida, ca de broasca, si doi ochi exoftalmici, umflati.
? Este femeia aia, Umbridge!
? Cine? zise Hermione.
? A fost la audierea mea, lucreaza pentru Fudge!
? Draguta canadiana, zise Ron, rznd batjocoritor.
? Lucreaza pentru Fudge! repeta Hermione, ncruntndu-se. Atunci, ce Dumnezeu cauta a
ici?
? Nu stiu...
Hermione cerceta masa profesorilor, cu ochii ntredeschisi.
? Nu, murmura ea, nu, nu are cum sa...
Harry nu ntelese despre ce vorbea dar nu ntreba; atentia i fusese captata de profes

oara Grubbly-Plank, care tocmai aparuse la masa profesorilor; si croi drum catre
capat si se aseza pe locul care era al lui Hagrid. Asta nsemna ca cei din primul
an trebuie sa fi traversat lacul si sa fi ajuns la castel, si ntr-adevar, peste ct
eva clipe se deschisera usile Salii de Intrare. Intra un sir lung de elevi din p
rimul an care pareau speriati, condusi de profesoara McGonagall, care aducea un
taburet pe care era asezata vechea palarie de vrajitor, foarte peticita si rupta
aproape de marginea desirata.
Zumzetul galagiei din Marea Sala amuti. Elevii din primul an se nsirara n fata mes
ei profesorilor, cu fata catre restul elevilor, si profesoara McGonagall puse ta
buretul cu grija n fata lor, iar apoi se dadu la o parte.
Chipurile celor din anul nti straluceau palide la lumina lumnarilor. Un baietel afl
at chiar n mijlocul rndului parea sa tremure. Harry si aminti, pentru o clipa, ct de
ngrozit fusese cnd statuse el acolo, asteptnd testul necunoscut care urma sa decida
n ce casa i era locul.
ntreaga scoala astepta cu rasuflarea taiata. Apoi ruptura din apropierea marginii
palariei se deschise larg ca o gura si Jobenul Magic ncepu sa cnte:
Cnd eram nou, pe vremuri,
Si Hogwarts la-nceputuri
Cei care au fondat scoala noastra
Nicicnd nu s-au gndit sa se desparta:
Uniti de aceeasi tinta,
Aveau o singura dorinta,
Cea mai buna scoala magica sa faca
nvataminte mai departe sa transmita.
"mpreuna vom preda si construi!"
Hotarra cei patru prieteni
Si nu visase nimeni
ntr-o zi ca se vor desparti,
Caci mai erau oare prieteni
Ca Cercetas si Viperin?
n afara de ceilalti doi,
Astropuf si Ochi de Soim?
nsa ce s-a ntmplat?
Asa prietenii, cum s-au dezlegat?
Pai, eu am fost acolo si pot sa va zic
Povestea trista care-att ne-a mhnit.
Viperin a zis: "Sa-i nvatam
Doar pe cei cu descendenta pura."
Ochi-de-Soim a zis, "Sa le predam
Celor cu inteligenta sigura."
Cercetas a zis: "Sa-i nvatam pe toti
Cu fapte vitejesti legate de-al lor nume."
Astropuf a zis: "Eu i nvat pe toti
Si-i voi trata cu aceeasi ntelegere."
Mici probleme ridicat-au diferentele,
nti cnd s-au ivit,
Caci din cei patru avea fiecare
O casa a lui, n care,
Doar pe cei doriti sa-i aiba,
Asa, de pilda, Viperin,
Doar vrajitori cu snge pur accepta
ntocmai ca el, foarte sireti.
Si doar cei cu ascutite minti
La Ochi-de-Soim erau
Iar cei mai bravi si ndrazneti
La curajosul Cercetas mergeau.
Buna Astropuf lua ce mai ramasese,
Tot ce stia pe toti i nvata,
Astfel, casele si fondatorii,

Ramasera buni si sinceri prieteni.

Mai multi ani fericiti,
Hogwarts n armonie dainui,
Dar cndva discordia ntre noi se ivi
Alimentndu-se cu-ale noastre frici si vini.
Casele care, ca patru stlpi,
Scoala ne-au sustinut cndva,
Acum contra lor se ntorceau,
Si despartiti puterea cautau.
Si un timp scoala se parea
Sfrsitul ca-si ntrezarea,
Ba lupte, ba dueluri,
Si conflicte ntre prieteni
Pna la urma sosi o dimineata
Cnd Viperin pleca
Desi atunci cearta s-a terminat,
C-un gol n suflet ne-a lasat.
Si de cnd din patru fondatori
Au mai ramas doar trei
Nu au mai fost casele unite
Asa cum trebuiau sa fie.
Si acum Jobenul Magic e aici
Si stiti cu totii povestea:
Pe case va sortez
Aceasta mi-e menirea,
Anul acesta voi mai face-un pas,
Cntecul bine-mi ascultati;
Desi sa va separ sunt condamnat,
Tot ma tem ca-i eronat,
Desi o datorie am de urmat
Si anual n sferturi va mpart,
Mereu ma-ntreb daca sortatul
Nu va grabi sfrsitul,
Ah, primejdii si semne sa cititi,
Amenintatoarea istorie arata,
Ca al nostru Hogwarts e-n pericol,
Caci sunt vrasmasi mortali afara
Si noi uniti trebuie sa fim
Sau din interior ne naruim
Eu v-am spus, v-am prevenit...
Acum, sortatul sa-nceapa negresit.
Jobenul redeveni inert; izbucnira aplauzele, desi, pentru prima oara de cnd si adu
cea aminte Harry, acestea erau nsotite de comentarii si soapte. n Marea Sala elevi
i schimbau impresii cu vecinii de la masa, iar Harry, aplaudnd si el alaturi de to
ti ceilalti, stiu exact despre ce vorbeau.
? Anul asta a cam deviat de la ruta obisnuita, nu-i asa? zise Ron, cu sprncenele
ridicate.
? Si nca foarte mult, spuse Harry.
De obicei, Jobenul Magic se limita la descrierea diferitelor calitati pe care le
cauta fiecare dintre cele patru case de la Hogwarts si a propriului rol n mpartir
ea lor. Harry nu si mai amintea sa mai fi dat vreodata sfaturi scolii.
? Oare a mai dat avertismente n trecut? zise Hermione, cu un aer putin nelinistit
.
? Sigur ca da, spuse Nick Aproape-Far'-de-Cap, parnd n cunostinta de cauza si aple
cndu-se spre ea prin Neville (Acesta tresari de durere; era foarte neplacut sa se
aplece prin tine o fantoma). Jobenul simte ca are o datorie de onoare sa averti
zeze scoala din timp, ori de cte ori simte nevoia...
nsa profesoara McGonagall, care astepta sa citeasca lista cu numele celor din pri
mul an, le arunca elevilor care susoteau niste priviri dogoritoare. Nick Aproape

Far-de-Cap duse un deget transparent la buze si se ridica afectat, n timp ce bom

banitul se termina subit. Cu o ultima privire ncruntata, care cerceta toate cele
patru mese ale caselor, profesoara McGonagall si cobor ochii asupra foii lungi de
pergament si striga primul nume.
? Abercrombie, Euan.
Baiatul ngrozit pe care l observase Harry mai devreme se mpletici n fata si si puse J
obenul pe cap; singurul lucru care l mpiedica sa-i cada pna la umeri erau urechile
sale foarte mari. Jobenul se gndi o clipa, apoi crapatura din apropierea borului
se deschise iar si se auzi un cuvnt:
? Cercetas!
Harry aplauda cu putere, alaturi de restul casei Cercetasilor, n timp ce Euan Aber
crombie ajunse la masa lor si se aseza, aratnd de parca ar fi fost foarte multumi
t daca ar fi intrat n pamnt si nu l-ar mai fi vazut nimeni niciodata.
ncet, lungul sir de elevi din primul an se rari. n pauzele dintre numele lor si de
ciziile Jobenului Magic, Harry auzi cum stomacul lui Ron ncepe sa ghioraie tare. n
sfrsit, "Zeller, Rose" fu repartizata la Astropufi, iar profesoara McGonagall ri
dica jobenul si taburetul si le duse de acolo, n timp ce profesorul Dumbledore se
ridica de la masa.
Oricare ar fi fost resentimentele sale din ultimul timp n privinta directorului,
Harry era oarecum linistit vazndu-i pe Dumbledore n fata lor. ntre absenta lui Hagr
id si prezenta acelor cai ca niste dragoni, avusese impresia ca ntoarcerea sa la
Hogwarts, att de asteptata, era plina de surprize neasteptate, asemenea sunetelor
neplacute dintr-un cntec cunoscut. nsa cel putin un lucru fu respectat: directorul
lor se ridica pentru a-i saluta pe toti, nainte de festinul care preceda nceperea
semestrului.
? Noilor sositi le spun, zise Dumbledore pe o voce rasunatoare, cu bratele larg
deschise si cu un zmbet pe chip, bine ati venit! Prietenilor nostri mai vechi ? b
ine ati revenit! Exista un moment cnd se rostesc discursuri, nsa nu acum. Pofta bu
na!
Se auzira rsete admirative si o explozie de aplauze cnd Dumbledore se aseza frumos
la masa si si arunca barba lunga peste umar, ca sa nu i intre n mncare ? caci mncarea
aparuse din senin, astfel nct cinci mese lungi gemeau sub greutatea fripturilor,
placintelor, platourilor cu legume, pinilor, sosurilor si carafelor cu suc de dov
leac.
? Grozav, zise Ron, cu un fel de geamat de pofta, dupa care nsfaca cel mai apropi
at platou cu cotlete si ncepu sa si umple farfuria, privit cu jale de Nick Aproape
-Far'-de-Cap.
? Ce ziceai nainte de sortat? o ntreba Hermione pe fantoma. Despre avertismentele J
obenului?
? A, da, spuse Nick, care parea sa se bucure ca avea un motiv ca sa nu se mai ui
te la Ron, care acum mnca niste cartofi copti cu un entuziasm aproape necuviincio
s. Da, am mai auzit Jobenul dnd mai multe avertismente n trecut, de fiecare data cn
d a detectat perioade de pericol mare pentru scoala. Si de fiecare data, desigur,
sfatul este acelasi: fiti uniti, fiti puternici din interior.
? Um pate sstie cascolin peico daai unjben? zise Ron. Avea gura att de plina, nct l
ui Harry i se paru ca era o mare realizare ca putuse sa scoata macar un sunet.
? Poftim? spuse Nick Aproape-Far'-de-Cap politicos, n timp ce Hermione parea revo
ltata.
Ron nghiti o cantitate de necrezut si zise:
? Cum poate sa stie ca scoala e n pericol daca e un joben?
? Habar n-am, spuse Nick Aproape-Far'-de-Cap. Binenteles, traieste n biroul lui Dum
bledore, asa ca ndraznesc sa spun ca poate sa auda tot felul de lucruri acolo.
? Si vrea ca toate casele sa fie prietene ntre ele? spuse Harry, uitndu-se la masa
Viperinilor, unde Draco Reacredinta era n centrul atentiei. Slabe sanse.
? Ei si tu acum, nu ar trebui sa ai atitudinea asta, zise Nick cu repros. Cooper
area pasnica, asta este solutia. Noi, fantomele, desi facem parte din case difer
ite, ne mentinem legaturile de prietenie. n ciuda concurentei dintre Cercetasi si
Viperini, nu m-as certa cu Baronul Sngeros nici n ruptul capului.
? Doar pentru ca ti-e ngrozitor de frica de el, spuse Ron. Nick Aproape Far-de-Ca
p paru extrem de jignit.

? Frica? Te asigur ca eu, Sir Nicholas de Mimsy-Porping-ton, nu am fost n viata m

ea o victima a lasitatii! Sngele nobil care mi curge n vine...
? Ce snge? ntreba Ron. Doar nu cumva mai ai...?
? Este o expresie! spuse Nick Aproape Far-de-Cap, att de enervat, nct i tremura prim
ejdios capul cu gtul partial taiat. Presupun ca nca mi se permite sa ma bucur de o
rice cuvinte doresc, chiar daca mi sunt refuzate placerile mncatului si bautului! ns
a, te asigur, m-am obisnuit cu elevii care rd cu rautate de moartea mea!
? Nick, nu rdea de tine! zise Hermione, aruncndu-i o privire furioasa lui Ron.
Din nefericire, gura lui Ron era iar plina pna la refuz si tot ce reusi sa spuna
fu "Sstii ca nmvut ste supa", ceea ce lui Nick nu i se paru ca era o scuza adecva
ta. Ridicndu-se n aer, si aranja palaria cu pana si pleca n viteza de lnga ei pna la c
apatul opus al mesei, oprindu-se ntre fratii Creevey, Colin si Dennis.
? Bravo, Ron, se rasti Hermione.
? Ce? zise Ron indignat, dupa ce reusise n sfrsit sa nghita. N-am voie sa pun o simp
la ntrebare?
? Ah, las-o balta, spuse Hermione pe un ton rautacios, si cei doi terminara de mn
cat ntr-o liniste ncordata.
Harry era prea obisnuit cu tachinarile lor ca sa mai ncerce sa-i mpace; credea ca
era mai cstigat daca si mnca ncet placinta cu carne si rinichi, iar apoi o farfurie
plina de tarta sa favorita de melasa.
Dupa ce toti elevii terminara de mncat si nivelul zgomotului din sala rencepu sa ur
ce, Dumbledore se ridica pentru a doua oara. Se facu imediat liniste, toata lume
a ntorcndu-se catre director. Acum Harry se simtea bine si putin adormit. Undeva s
us l astepta patul sau cu baldachin, minunat de cald si moale...
? Ei bine, acum ca am avut parte cu totii de un alt festin magnific, va cer aten
tia pentru cteva minute pentru anunturile obisnuite de la nceputul semestrului, spu
se Dumbledore. Cei din primul an ar trebui sa stie ca padurea din cadrul acestei
zone le este interzisa elevilor ? dupa cum ar trebui sa stie chiar si alti elevi
mai vechi. (Harry, Ron si Hermione si zmbira unul altuia). Domnul Filch, ngrijitoru
l, m-a rugat, pentru a patru suta saizeci si doua oara, din cte mi-a spus, sa va
reamintesc ca nu sunt permise vrajile pe holuri n pauze, pe lnga multe alte lucrur
i, care pot fi gasite pe lista cuprinzatoare pusa acum pe usa biroului domnului
Filch. Anul acesta au avut loc doua schimbari n rndul profesorilor. Suntem fericit
i sa o primim napoi pe doamna profesoara Grubbly-Plank, care va preda lectiile de
Grija fata de Animalele Magice; suntem la fel de ncntati sa o prezentam pe doamna
profesoara Umbridge, noua noastra profesoara de Aparare contra Magiei Negre.
Urma un rnd de aplauze politicoase dar cam lipsite de entuziasm, timp n care Harry
, Ron si Hermione schimbara niste priviri putin panicate; Dumbledore nu spusese
ct timp va preda Grubbly-Plank.
Dumbledore continua:
? Selectionarile pentru echipele de vjthat vor avea loc pe... Se opri, uitndu-se nt
rebator la profesoara Umbridge.
Fiindca nu era cu mult mai nalta cnd statea n picioare dect cnd era asezata, pentru o
clipa, nimeni nu ntelese de ce tacuse Dumbledore, nsa cnd profesoara Umbridge si dr
ese vocea, "Hm, hm", si dadura seama ca se ridicase si ca intentiona sa tina un d
iscurs.
Dumbledore paru uimit doar pentru cteva clipe, apoi lua loc demn si se uita cu at
entie la profesoara Umbridge, de parca nu si-ar fi dorit altceva dect sa o ascult
e vorbind.
Alti profesori nu fura la fel de priceputi sa si ascunda surpriza. Sprncenele profe
soarei Lastar disparura n parul ci ciufulit si gura profesoarei McGonagall era ma
i subtire dect o vazuse Harry vreodata. Nici un profesor nou nu-l mai ntrerupsese
vreodata pe Dumbledore pna atunci. Multi dintre elevi zmbeau; era clar ca femeia a
ceasta nu stia cum se desfasurau lucrurile la Hogwarts.
? Va multumesc, domnule director, chitai profesoara Umbridge, pentru aceste frum
oase cuvinte de bun venit.
Avea o voce stridenta, putin copilaroasa si o respiratie sonora, iar Harry simti
din nou un val de antipatie acuta, pe care nu putu sa si-l explice; tot ce stia
era ca detesta avea legatura cu ea, de la vocea ei stupida la canadiana pufoasa
roz. Mai tusi o data scurt pentru a-si drege vocea (hm, hm) si continua.

? Ei bine, trebuie sa va spun ca este minunat sa fiu napoi la Hogwarts! zmbi ea, d
ezvelind niste dinti foarte ascutiti. Si sa vad niste fete asa micute si fericit
e!
Harry se uita n jur. Nici una dintre fetele pe care le vedea nu parea fericita. D
in contra, pareau toate oarecum jignite pentru ca li se vorbise de parca ar fi f
ost niste copii de cinci ani.
? Abia astept sa va cunosc pe toti si sunt sigura ca vom fi prieteni la catarama
!
Ca raspuns, elevii schimbara priviri; unii dintre ei abia puteau sa-si reprime zm
betele.
? Sunt prietena cu ea cu conditia sa nu vrea sa-i mprumut canadiana, i sopti Parvat
i lui Lavender, si amndoua chicotira ncet.
Profesoara Umbridge si drese iar vocea (hm, hm), nsa cnd continua, nu i se mai simt
ea rasuflarea n glas. Parea mult mai pragmatica, iar acum cuvintele ei aveau o re
zonanta monotona, ca si cum ar fi fost nvatate pe de rost.
? Ministerul Magiei a considerat mereu ca educatia tinerilor vrajitori si vrajito
are are o importanta vitala. Talentele rare cu care v-ati nascut se pot pierde d
aca nu sunt ocrotite si ascutite printr-o instruire atenta. Vechile deprinderi s
pecifice comunitatii vrajitorilor trebuie transmise din generatie n generatie n ca
zul n care nu vrem sa le pierdem pentru totdeauna. Tezaurul cunoasterii magice ad
unat de stramosii nostri trebuie pazit, completat si rafinat de cei care au fost
chemati de glasul nobil al meseriei de profesor.
Aici Profesoara Umbridge facu o pauza si o mica plecaciune catre colegii ei profe
sori, fara ca vreunul dintre ei sa i raspunda tot cu o plecaciune. Sprncenele ntune
cate ale profesoarei McGonagall se ncruntasera, astfel nct femeia arata de-a dreptul
ca un soim, si Harry o vazu clar cum schimba o privire plina de tlc cu profesoar
a Lastar cnd Umbridge scoase un alt hm, hm si si continua discursul.
? Fiecare director si directoare de la Hogwarts au adus ceva nou complicatei sar
cini de a guverna aceasta scoala istorica, si asa se si cuvine, caci fara progres
vom avea stagnare si decadere. n acelasi timp, progresul de dragul progresului tre
buie descurajat, pentru ca traditiile noastre verificate si puse la ncercare neces
ita rareori schimbari. E nevoie deci de un echilibru ntre vechi si nou, ntre train
icie si schimbare, ntre traditie si inovatie...
Harry realiza ca atentia i se diminua, de parca creierul sau pierdea lungimea de
unda. Linistea care umpluse sala cnd vorbise Dumbledore se dizolva cnd elevii si a
propiara capetele, soptind si chicotind. La masa celor de la Ochi-De-Soim, Cho C
hang discuta cu nsufletire cu prietenii ei. La cteva locuri de Cho, Luna Lovegood si
citea iar Zeflemistul. ntre timp, la masa Astropufilor, Ernie Macmillan era unul
dintre putinii care nca se mai uitau la profesoara Umbridge, nsa avea ochii ca de
sticla si Harry era convins ca doar se prefacea ca asculta, ncercnd sa se ridice
la nivelul impus de noua insigna de Perfect care i scnteia n piept.
Profesoara Umbridge nu parea sa fi observat nelinistea publicului. Harry avea im
presia ca ar fi putut sa izbucneasca o revolta n toata puterea cuvntului sub ochii
ei, si tot si-ar fi urmat firul discursului. Totusi, profesorii nca ascultau foa
rte atenti, iar Hermione parea sa soarba fiecare cuvnt pe care l spunea Umbridge,
desi, dupa expresia ntiparita pe chip, nu erau deloc pe gustul ei.
? ... pentru ca unele schimbari vor fi n bine, n timp ce altele vor ajunge, n timp,
sa fie recunoscute ca erori ale ratiunii. ntre timp, unele vechi obiceiuri vor f
i mentinute, si pe buna dreptate, n timp ce altele, demodate si uzate, trebuie ab
andonate. Prin urmare, haideti sa facem un pas nainte, catre o noua era a deschid
erii, a eficientei si a responsabilitatii, sa ncercam sa pastram ceea ce trebuie
pastrat, sa perfectionam ceea ce trebuie perfectionat si sa facem corecturi oriund
e gasim practici care ar trebui interzise.
Se aseza. Dumbledore aplauda. Restul profesorilor i urmara exemplul, desi Harry ob
serva ca mai multi dintre ei batura din palme doar o data sau de doua ori nainte
sa opreasca. Li se alaturara ctiva elevi, nsa majoritatea fusesera luati prin surpr
indere de sfrsitul discursului, pentru ca nu ascultasera dect cteva cuvinte, si, nai
nte sa poata sa aplaude cum trebuie, Dumbledore se ridica din nou.
? Va multumesc mult, doamna profesoara Umbridge, fost ct de se poate de edificato
r, zise el, facnd o mica plecaciune catre ea. Acum, dupa cum spuneam, selectionari

le vor avea loc...

? Da, curat edificator, spuse Hermione ncet.
? Sa nu-mi spui ca ti-a placut, zise Ron ncet, ntorcndu-se spre Hermione cu un chip
socat. A fost cel mai plictisitor discurs pe care l-am auzit n viata mea, iar eu
am crescut cu Percy.
? Am spus edificator, nu placut, zise Hermione. A explicat multe.
? Da? zise Harry surprins. Mie mi s-a parut ca a cam batut cmpii.
? Pe "cmpii aia" erau ascunse niste lucruri importante, spuse Hermione suparata.
? Zau? spuse Ron neatent.
? Ce zici de: "progresul de dragul progresului trebuie descurajat"? Ce zici de:
"corecturi oriunde gasim practici care ar trebui interzise"?
? Pai, ce nseamna asta? spuse Ron nerabdator.
? ti spun eu ce nseamna, zise Hermione printre dinti. nseamna ca Ministerul a nceput
sa-si bage coada la Hogwarts.
Apoi n jurul lor se declansa o veritabila harmalaie; era evident ca Dumbledore to
cmai ncheiase, pentru ca toata lumea era n picioare, gata sa paraseasca sala. Herm
ione se ridica brusc, parnd tulburata.
? Ron, trebuie sa le aratam celor din primul an unde sa se duca!
? A, da, spuse Ron, care era clar ca uitase. Hei ? hei, voi de acolo! Piticilor!
? Ron!
? Pai, asa arata, sunt mici...
? Stiu, dar nu poti sa-i faci pitici! Cei din primul an! striga Hermione pe un t
on de comandant de-a lungul mesei. Pe aici, va rog!
Un grup de elevi noi mersera timizi pe culoarul dintre mesele Cercetasilor si As
tropufilor, ncercnd cu totii din rasputeri sa nu fie primii. ntr-adevar, aratau foa
rte mici; Harry era convins ca el nu paruse att de mic cnd sosise aici. Le zmbi. Un
baiat blond de lnga Euan Abercrombie paru ngrozit; i dadu un cot lui Euan si i sopt
i ceva la ureche. Euan Abercrombie era la fel de speriat si i arunca o privire nspa
imntata lui Harry, care simti cum i se prelinge zmbetul de pe fata, exact ca Sevam
izera.
? Ne vedem mai trziu, le spuse el ncet lui Ron si Hermione si si croi drum catre ies
irea din Marea Sala singur, facnd tot posibilul sa ignore alte soapte, alte privi
ri si aratari cu degetul, n timp ce se strecura prin multimea din holul de intrar
e, dupa care urca repede scara de marmura, o lua pe niste scurtaturi ascunse si
se ndeparta de cea mai mare parte a grupurilor.
Am fost un prost ca nu m-am asteptat la asa ceva, si zise el suparat, n timp ce me
rgea pe holurile mult mai goale de la etaj. Sigur ca toata lumea se holba la el;
cu doua luni n urma, iesise din labirintul Turnirului Trivrajitor tinnd n brate ca
davrul unui coleg si sustinnd ca l vazuse pe Cap-de-Mort recapatndu-si puterile. Se
mestrul trecut nu avusese timp sa explice ce se ntmplase nainte sa plece toti acasa
? chiar daca se simtise n stare sa spuna ntregii scoli povestea detaliata a evenim
entelor nfioratoare care avusesera loc n cimitir.
Harry ajunsese la capatul holului catre camera de zi a Cercetasilor si se oprise
n fata portretului Doamnei Grase, nainte sa-si fi dat seama ca nu stia noua parol
a.
? Aa... zise el mohort, uitndu-se la Doamna Grasa care si netezi faldurile rochiei
de satin roz si i ntoarse privirea hotarta.
? Nu stii parola, nu intri, spuse ea cu un aer superior.
? Harry, o stiu eu! gfi cineva n spatele lui.
Se ntoarse si l vazu pe Neville alergnd spre el.
? Ghici ce e? De data asta chiar o sa pot sa o tin minte, zise el si-i vntura pri
n fata micutul cactus pipernicit pe care i-l aratase n tren. Mimbulus mimbletonia
!
? Corect, spuse Doamna Grasa, iar tabloul se deschise catre ei ca o usa, dezvalu
ind o gaura rotunda n peretele din spatele sau, prin care intrara acum Harry si N
eville.
Camera de zi a Cercetasilor era la fel de primitoare ca ntotdeauna ? o placuta ca
mera circulara, plina de fotolii moi, ponosite, si de mese vechi si instabile. n
semineu sfria vesel un foc, si cteva persoane si ncalzeau minile, nainte sa urce catr
ormitoarele lor; n partea cealalta a camerei, Fred si George Weasley prindeau cev

a n piuneze la avizier. Harry le facu cu mna n semn de noapte buna si se ndrepta dir
ect spre usa dormitoarelor baietilor; n momentul acela nu i prea ardea de vorba. Ne
ville l urma.
Dean Thomas si Seamus Finnigan ajunsesera primii n camera si erau n mijlocul actiu
nii de acoperire a peretilor din jurul paturilor lor cu afise si poze. Vorbeau cn
d Harry deschise usa, dar, vazndu-i, se oprira subit. Harry se ntreba daca vorbeau n
tr-adevar despre el si apoi daca nu cumva ncepuse sa fie paranoic.
? Buna, zise el, ducndu-se la cufarul sau si deschizndu-i.
? Salut, Harry, spuse Dean, care si punea o pijama n culorile echipei West Ham. Cu
m a fost n vacanta?
? Nu a fost rau, murmura Harry, avnd n vedere ca o relatare adevarata a vacantei s
ale ar fi durat toata noaptea si ca nu era n stare de asa ceva. Dar pentru tine?
? A fost bine, rse Dean. Oricum, mai buna dect a lui Seamus, din cte mi-a zis.
? De ce, Seamus, ce s-a ntmplat? ntreba Neville, n timp ce si punea cu afectiune Mimb
ulus mimbletonia pe noptiera.
Seamus nu raspunse imediat; de fapt, cam tragea de timp, asigurndu-se ca afisul s
au cu echipa de vjthat Kenmare Kestrels era bine plasat. Apoi spuse, fiind nca cu s
patele la Harry:
? Mama nu a vrut sa ma mai ntorc aici.
? Poftim? zise Harry, oprindu-se n timp ce se dezbraca de robe.
? Nu a vrut sa ma ntorc la Hogwarts.
Seamus lasa afisul deoparte si si scoase si el pijamaua din cufar, continund sa-i
evite privirea lui Harry.
? Dar ? de ce? spuse Harry uimit.
Stia ca mama lui Seamus era vrajitoare, motiv pentru care nu putea sa nteleaga de
ce ncepuse sa semene cu familia Dursley.
Seamus nu raspunse pna cnd nu si puse pijamaua.
? Pai, spuse el pe un ton calculat, presupun... ca din cauza ta.
? Ce vrei sa spui? zise Harry imediat.
Inima i batea cam repede. Avea vaga senzatie ca era atacat.
? Pai, spuse Seamus iar, continund sa evite privirea lui Harry, ea... aa... ei bi
ne, nu esti numai tu de vina, ci si Dumbledore...
? Crede ce scrie n Profetul zilei? spuse Harry. Crede ca eu sunt un mincinos si c
a Dumbledore este un batrn tmpit?
Seamus si ridica privirea spre el.
? Da, ceva de genul asta.
Harry nu spuse nimic. si arunca bagheta pe noptiera, si dadu jos robele, le baga s
uparat n cufar si se mbraca si el n pijama. Se saturase; se saturase sa fie cel la
care se holba lumea si despre care se vorbea tot timpul. Daca ar fi avut idee vr
eunul din ei cum era sa fii cel caruia i se ntmplasera toate acestea... doamna Fin
nigan habar nu avea, o proasta, si zise el necrutator.
Se vr n pat si dadu sa traga draperiile n jurul lui, dar, nainte sa o faca, Seamus sp
use:
? Asculta... de fapt, ce s-a ntmplat n noaptea cnd... stii tu, cnd... cu Cedric Diggo
ry si toate alea?
Seamus parea agitat si n acelasi timp nerabdator. Dean, care pna atunci se aplecas
e peste cufarul sau, ncercnd sa recupereze un papuc, ramase ciudat de nemiscat si
Har stiu ca ramasese cu urechile ciulite.
? De ce ma ntrebi? replica Harry. Nu trebuie dect sa citesti Profetul zilei ca mam
a ta, de ce nu o faci? O sa afli tot ce vrei sa stii.
? Sa nu te iei de mama, se rasti Seamus.
? Ma iau de oricine ma face mincinos, spuse Harry.
? Sa nu vorbesti asa cu mine!
? Vorbesc exact asa cum vreau, zise Harry, ncepnd sa se enerveze att de repede, nct si
lua bagheta de pe noptiera. Daca te deranjeaza sa stai n aceeasi camera cu mine,
du-te si roag-o pe McGonagall sa te mute... ca sa nu-si mai faca mamica ta griji
...
? Potter, n-o implica pe mama!
? Ce se ntmpla?
Ron aparuse n pragul usii. Ochii sai mari trecura de la Harry, care statea n genun

chi pe pat, cu bagheta ndreptata spre Seamus, la Seamus, care ramasese cu pumnii
ridicati.
? Se ia de mama! striga acesta.
? Poftim? zise Ron. Harry nu ar face asa ceva ? am cunoscut-o pe mama ta, ne-a pl
acut de ea...
? Asta nainte sa nceapa sa creada fiecare cuvnt pe care l scrie nenorocitul ala de P
rofetul zilei despre mine! spuse Harry tare.
? A, zise Ron, citindu-i-se pe chip ca pricepuse totul. A... am nteles.
? Stii ceva? spuse Seamus nflacarat, aruncndu-i lui Harry o privire otravitoare. A
re dreptate, nu vreau sa mai stau n aceeasi camera cu el, e nebun.
? Asta este o ncalcare a regulamentului, Seamus, spuse Ron, caruia ncepusera sa i
se nroseasca urechile, ceea ce era un semn prevestitor de pericol.
? ncalc regulile, da? striga Seamus, care, spre deosebire de Ron, era din ce n ce
mai palid. Sa nteleg ca tu crezi toate tmpeniile pe care le-a inventat despre Stii
-Tu-Cine, crezi ca spune adevarul?
? Da, cred ca spune adevarul! zise Ron suparat.
? Atunci si tu esti nebun, spuse Seamus dezgustat.
? Da? Ei bine, din nefericire pentru tine, amice, eu sunt si Perfect! zise Ron,
batndu-se n piept cu un deget. Asa ca, daca nu vrei sa ajungi n detentie, ai grija
ce spui!
Seamus avu pentru cteva clipe o expresie care sugera ca detentia ar fi fost un pr
et rezonabil pentru a spune ce-i trecea prin minte, nsa, cu un zgomot dispretuitor
, se ntoarse pe calcie, se arunca n pat si trase draperiile att de violent, nct se rup
sera de pe cadrul patului si cazura jos, ajungnd un morman plin de praf. Ron se u
ita urt la Seamus, apoi la Dean si la Neville.
? Mai are cineva parinti care au ceva cu Harry? spuse el agresiv.
? Prietene, parintii mei sunt ncuiati, zise Dean, ridicnd din umeri. Nu stiu nimic
despre nici o moarte de la Hogwarts, pentru ca nu sunt att de prost ca sa le spun
.
? Nu o stii pe mama, ar scoate orice de la oricine! se rasti Seamus la el. Oricu
m, parintii tai nu primesc Profetul zilei. Nu stiu ca directorul de la Hogwarts
a fost dat afara din Vrajustitie si din Confederatia Internationala de Vrajitori
pentru ca si-a pierdut mintile...
? Bunica mea spune ca sunt toate niste prostii! tipa Neville. Zice ca Profetul zi
lei se duce de rpa, nu Dumbledore. A anulat abonamentul. Noi l credem pe Harry, sp
use Neville pur si simplu.
Se baga n pat si si trase plapuma pna sub barbie, uitndu-se la Seamus ca o bufnita.
? Bunica mea a zis mereu ca Stiti-Voi-Cine se va ntoarce ntr-o zi. Crede ca, daca
Dumbledore zice ca s-a ntors, nseamna ca s-a ntors.
Harry simti un val de recunostinta fata de Neville. Nimeni altcineva nu mai zise
nimic. Seamus si scoase bagheta, repara draperiile din jurul patului si disparu
dupa ele. Dean se baga n pat, se ntoarse pe o parte si tacu. Neville, care parea s
a nu mai aiba nici el nimic de spus, si privi cu drag cactusul la lumina lunii.
Harry lasa capul pe perna, n timp ce Ron si vedea de treaba lnga patul nvecinat, ara
njndu-si lucrurile. Se simtea tulburat de cearta cu Seamus, cu care se ntelesese m
ereu foarte bine. Cti altii vor mai sugera ca mintea, sau ca o luase razna?
Oare Dumbledore suferise la fel toata vara, cnd mai nti Vrajustitia si apoi Confede
ratia Internationala a Vrajitorilor l dadusera afara? Oare fusese supararea pe Har
ry cea care l mpiedicase pe Dumbledore sa ia legatura cu el luni ntregi? Totusi, ei
doi erau n aceeasi barca; Dumbledore l crezuse pe Harry, anuntase ntreaga scoala ve
rsiunea sa despre desfasurarea evenimentelor si facuse acelasi lucru n fata mai n
umeroasei comunitati vrajitoresti. Oricine credea ca Harry era un mincinos trebui
a sa creada acelasi lucru si despre Dumbledore, sau Dumbledore fusese pacalit...
Pna la urma, vor sti ca noi am avut dreptate, si zise Harry trist, n timp ce Ron se
baga n pat si stinse ultima lumnare din camera. nsa se ntreba cte atacuri ca al lui
Seamus va mai avea de ndurat, nainte sa se ntmple asta.
CAPITOLUL XII
PROFESOARA UMBRIDGE

n dimineata urmatoare, Seamus se mbraca foarte repede si iesi din camera chiar nain
te ca Harry sa fi apucat sa-si puna sosetele.
? Crede ca o sa nnebuneasca daca o sa stea prea mult cu mine n camera? ntreba Harry
tare, n timp ce poalele robei lui Seamus iesira din cmpul lui vizual.
? Nu-ti face griji, Harry, murmura Dean, punndu-si ghiozdanul pe umar, este doar.
..
Dar se parea ca nu putea sa spuna ce era cu Seamus si, dupa o pauza destul de st
ranie, iesi din camera dupa el.
Neville si Ron i aruncara amndoi lui Harry o privire care spunea: "este problema l
ui, nu a ta," nsa Harry nu se simti tocmai consolat. Oare ct mai avea de suportat?
? Ce s-a ntmplat? ntreba Hermione cinci minute mai trziu, prinzndu-i din urma pe Harr
y si pe Ron n centrul camerei de zi, n timp ce se ndreptau spre micul dejun. Aratat
i absolut ? aoleu, pentru numele lui Dumnezeu!
Se uita la avizierul din camera de zi, unde fusese agatat un anunt mare.
GALOANE DE GALIONI!
Banii de buzunar nu reusesc sa tina pasul cu dorintele tale?
Ai vrea sa cstigi un ban n plus? Contacteaza-i
pe Fred si George Weasley, n camera de zi a Cercetasilor,
pentru a gasi slujbe usoare, cu jumatate de norma,
inofensive. (Ne pare rau, dar munca este ndeplinita
pe riscul angajatului. )
? Sunt culmea, spuse Hermione nenduratoare, dnd jos anuntul pe care Fred si George
l lipisera peste un afis pe care era scrisa data primului sfrsit de saptamna la Ho
gsmeade, care urma sa fie n octombrie. Ron, o sa trebuiasca sa vorbim cu ei.
Ron paru de-a dreptul alarmat.
? De ce?
? Pentru ca suntem Perfecti! zise Hermione, n timp ce ieseau prin gaura tabloului
. E de datoria noastra sa mpiedicam lucrurile astea!
Ron nu spuse nimic; Harry si dadu seama, dupa expresia sa posomorta, ca nu-i surdea
deloc ideea de a-i mpiedica pe Fred si pe George sa faca ce voiau.
? Totusi, ce s-a ntmplat, Harry? continua Hermione, n timp ce coborau un etaj unde
treptele erau ncadrate de portretele unor vrajitoare si vrajitori batrni, care i ign
orau cu totii, fiind cufundati n propria conversatie. Pari foarte suparat.
? Seamus crede ca Harry minte despre Stii-Tu-Cine, zise Ron n locul celui ntrebat.
Hermione, la care Harry se asteptase sa se supere n numele lui, ofta.
? Da, si Lavender crede acelasi lucru, spuse ea sumbru.
? Sa nteleg ca ati avut o discutie interesanta n care ati dezbatut daca sunt sau n
u un pusti mincinos care vrea sa i se dea atentie? spuse Harry tare.
? Nu, zise Hermione calma. Sincera sa fiu, i-am spus sa-si tina gura aia ct o sur
a n ceea ce te priveste. Si, Harry, ar fi tare bine daca nu ne-ai mai sari la ber
egata, pentru ca, n caz ca nu ai observat, Ron si cu mine suntem de partea ta.
Urma un moment de liniste.
? Iarta-ma, spuse Harry ncet.
? Nu ti face probleme, zise Hermione cu demnitate si clatina din cap. Mai tineti
minte ce a zis Dumbledore la ultimul ospat de sfrsit de an?
Harry si Ron se uitara amndoi la ea derutati, iar Hermione ofta din nou.
? Despre Stiti-Voi-Cine. A spus ca "puterea de a mprastia discordie si dusmanie e
ste foarte mare. Nu putem lupta mpotriva lui dect daca vom avea legaturi puternice
de prietenie si multa ncredere unii n altii..."
? Cum poti sa tii minte asemenea lucruri? ntreba Ron, privind-o cu admiratie.
? Eu ascult, Ron, spuse Hermione, cu un dram de asprime.
? Si eu, dar tot n-as putea sa spun exact ce a...
? Ideea este, continua Hermione tare, ca se ntmpla exact lucrul la care s-a referi
t Dumbledore. Stiti-Voi-Cine s-a ntors doar de doua luni, si deja am nceput sa ne
certam ntre noi. Si avertismentul Jobenului Magic a fost acelasi: ramneti mpreuna, f
iti uniti...
? Harry a avut mare dreptate aseara, replica Ron. Daca asta nseamna ca trebuie sa

trecem la amicitii cu Viperinii ? slabe sperante.

? Ei bine, eu cred ca este pacat ca nu ncercam sa obtinem o oarecare unitate ntre
case, spuse Hermione suparata.
Ajunsesera la capatul scarii de marmura. Un sir de elevi din anul patru de la Oc
hi-de-Soim traversau holul de la intrare; l zarira pe Harry si se grabira sa form
eze un grup mai compact, de parca le-ar fi fost teama ca i-ar putea ataca pe cei
ramasi n urma.
? Da, sunt exact genul de oameni cu care merita sa ne mprietenim, spuse Harry sar
castic.
Intrara n Marea Sala dupa cei de la Ochi-de-Soim, uitndu-se cu totii instinctiv la
masa profesorilor. Profesoara Grubbly-Plank vorbea cu profesoara Sinistra, care p
reda Astronomia, iar Hagrid nu atragea atentia dect prin absenta. Tavanul vrajit d
e deasupra lor rezona cu starea de spirit a lui Harry; era de un cenusiu mohort,
de nori de ploaie.
? Dumbledore nici macar nu a zis ct o sa stea Grubbly-Plank asta aici, spuse el,
cnd se ndreptara catre masa Cercetasilor.
? Poate... spuse Hermione meditativ.
? Poate, ce? zisera Harry si Ron ntr-un glas.
? Pai... poate ca nu a vrut sa atraga atentia asupra faptului ca Hagrid nu este a
ici.
? Cum adica, sa nu atraga atentia? spuse Ron, aproape rznd. Cum am fi putut sa nu
observam?
nainte sa-i poata raspunde Hermione, o fata de culoare, nalta si cu parul mpletit,
se apropiase deja de Harry.
? Buna, Angelina.
? Buna, zise ea vioi, ai avut o vara frumoasa?
Si, fara sa astepte raspunsul, continua:
? Asculta, am fost numita capitanul echipei de vjthat.
? Felicitari, zise Harry, zmbindu-i.
Banuia ca discursurile de ncurajare ale Angelinei nu aveau sa fie att de lungi ca
ale lui Oliver Baston, ceea ce nu putea sa fie dect spre bine.
? Da, pai, avem nevoie de un nou portar, acum ca a plecat Oliver. Probele sunt vi
neri la cinci dupa-amiaza si vreau sa fie toata echipa acolo, bine? Apoi putem s
a vedem cum o sa se integreze noul echipier.
? Bine, zise Harry.
Angelina i zmbi si se ndeparta.
? Am uitat ca a plecat Baston, spuse Hermione cnd se aseza lnga Ron si trase o far
furie cu pine prajita spre ea. Presupun ca asta o sa aduca o schimbare pentru ech
ipa.
? Probabil, zise Harry, asezndu-se vizavi de ei. Era un portar bun...
? Totusi, n-ar strica niste snge proaspat, nu? zise Ron. Cu un fluturat si un cla
mpanit, sute de bufnite intrara n zbor pe ferestrele de sus. Coborra peste tot n Ma
rea Sala, aducndu-le proprietarilor scrisori si pachete si stropindu-i pe cei car
e luau micul dejun cu picaturi de apa; era clar ca afara ploua torential. Hedwig
nu era de gasit, nsa Harry nu era deloc surprins. Singurul sau corespondent era
Sirius, si se ndoia ca acesta ar fi avut ceva sa-i spuna la doar douazeci si patru
de ore dupa ce se despartisera. Hermione, nsa, fu nevoita sa-si dea repede sucul
de portocale la o parte, ca sa i faca loc bufnitei mari si umede de hambar care
avea n (ioc un exemplar din Profetul zilei ud leoarca.
? De ce mai primesti chestia asta? spuse Harry enervat, gndindu-se la Seamus, n ti
mp ce Hermione puse un cnut n punguta de piele prinsa de piciorul bufnitei care si
lua iar zborul. Eu nu ma mai obosesc... o gramada de prostii.
? Este mai bine sa stii ce spune dusmanul, zise Hermione sumbru, dupa care desfa
sura ziarul si disparu n spatele lui, unde ramase pna cnd Harry si Ron terminara de
mncat. Nimic, adauga ea firesc, facnd ziarul sul si punndu-l lnga farfuria ei. Nimi
c despre tine, Dumbledore sau altcineva.
Acum, profesoara McGonagall trecea de-a lungul mesei, mpartind orarele.
? Uitati-va la ziua de azi! gemu Ron. Istoria Magiei, doua ore de Potiuni, Prezi
ceri despre Viitor si doua ore de Aparare contra Magiei Negre... Binns, Plesneala
, Trelawney si femeia aia, Umbridge, toti ntr-o singura zi! Mi-as dori sa se grab

easca Fred si George sa termine Cutiile alea de Gustari cu Surprize...

? Ma nsala cumva auzul? spuse Fred, sosind mpreuna cu George si nghesuindu-se pe ba
nca lnga Harry. Sunt convins ca Perfectii de la Hogwarts nu si doresc sa aiba surpri
ze n timpul orelor de curs, nu-i asa?
? Uite ce avem azi, spuse Ron morocanos, aruncnd orarul sub nasul lui Fred. Cea m
ai groaznica zi de luni din viata mea.
? Ai dreptate, fratioare, zise Fred, cercetnd orarul. Daca vrei, ti dau ieftin o N
uga Snge-din-Nas.
? De ce este ieftina? spuse Ron suspicios.
? Pentru ca o sa ti tot curga snge din nas pna o sa cazi lat, nca nu am gasit un ant
idot, spuse George, servindu-se cu o scrumbie afumata.
? Mersi, zise Ron posomort, punndu-si orarul n buzunar, dar cred ca o sa ma duc la o
re.
? Si daca tot vorbim de Cutiile voastre de Gustari cu Surprize, spuse Hermione, p
rivindu-i fix pe Fred si George, nu aveti voie sa puneti anunturi de cautare a c
obailor la avizierul Cercetasilor.
? Cine zice? spuse George, parnd uluit.
? Zic eu, spuse Hermione. Si Ron.
? Pe mine sa nu ma bagi n asta, spuse Ron repede.
Hermione se uita urt la el. Fred si George rsera batjocoritor.
? O sa ti schimbi parerea ct de curnd, Hermione, zise Fred, ungndu-si o lipie fierbi
nte cu unt din belsug. Esti n anul cinci, nu o sa treaca mult timp si o sa implor
i sa ti dam o Cutie.
? Si de ce ar nsemna faptul ca sunt n anul cinci ca vreau o Cutie de Gustari cu Su
rprize? ntreba Hermione.
? Anul cinci este anul N.O.V.-urilor, zise George.
? Si ce-i cu asta?
? Se apropie examenele, nu-i asa? Or sa va puna cu burtile pe carte att de tare, c
a or sa vi se lipeasca literele de sira spinarii, spuse Fred cu satisfactie.
? Jumatate din cei din anul nostru au avut mici depresii naintea N.O.V.-urilor, z
ise George fericit. Lacrimi si crize... Patricia Simpson a tinut-o ntr-un lesin..
.
? Kenneth Towler s-a umplut de cosuri, tii minte? zise Fred cercetndu-si memoria.
? Asta pentru ca i-ai pus tu pudra de Bulbadox n pijama, zise George.
? A, da, zise Fred, zmbind. Uitasem... Cteodata e greu sa tii socoteala, nu?
? Oricum, anul cinci este un an de cosmar, zise George. Asta daca ti pasa ce rezu
ltate iei la examene. Fred si cu mine am reusit cumva sa tinem capul sus.
? Da... ati luat, cte erau, trei N.O.V.-uri fiecare? zise Ron.
? Da, spuse Fred nepasator. nsa credem ca viitorul este dincolo de realizarile ac
ademice.
? Chiar am dezbatut ndelung daca sa ne obosim sau nu sa ne ntoarcem pentru anul sa
pte, spuse George vesel, dar acum, ca avem...
Se opri cnd vazu privirea prevenitoare a lui Harry, care stia ca George fusese pe
cale sa mentioneze cstigurile de la Turnirul Trivrajitor pe care i le daduse el.
? Acum ca avem N.O.V.-urile, spuse George repede. Adica, oare chiar avem nevoie
de T.V.E.E.-uri? nsa ne-am gndit ca mama nu ar putea sa suporte sa ne lasam de sco
ala, nu dupa ce Percy s-a dovedit cel mai mare idiot din lume.
? nsa nu o sa ne irosim ultimul an aici, spuse Fred, uitndu-se cu drag n jur prin Ma
rea Sala. O sa-l folosim ca sa facem niste sondaje de piata, sa aflam exact cam
de ce are nevoie un elev obisnuit de la Hogwarts de la un magazin de glume, sa e
valuam cu atentie rezultatele cercetarilor, si apoi sa cream niste produse care
sa corespunda exigentelor.
? Dar de unde o sa aveti banii cu care sa deschideti un magazin de glume? ntreba
Hermione sceptica. O sa aveti nevoie de tot felul de ingrediente si materiale ?
basca magazinul n sine, presupun...
Harry nu se uita la gemeni. si simtea chipul fierbinte; scapa deliberat furculita
si se apleca imediat sa o ridice. De jos l auzi pe Fred spunnd:
? Hermione, nu ne pune ntrebari si noi nu o sa spunem minciuni. Hai, George, daca
ajungem mai devreme, s-ar putea sa vindem niste Urechi Extensibile nainte de Ier
bologie.

Harry iesi de sub masa si i vazu pe Fred si pe George plecnd, avnd fiecare o stiva
de felii de pine prajita.
? Cum adica? zise Hermione, uitndu-se cnd la Harry cnd la Ron. "Nu ne pune ntrebari.
.." Asta nseamna ca au deja bani sa deschida un magazin de glume?
? Stii, m-am ntrebat si eu, spuse Ron ncruntat. Vara asta mi-au cumparat niste rob
e festive noi si nu mi-a dat prin cap de unde au avut cu ce...
Harry se hotar ca era momentul sa scoata conversatia din aceste ape tulburi.
? Credeti ca este adevarat ca anul acesta o sa fie foarte dur? Din cauza examene
lor?
? A, da, spuse Ron. Sigur o sa fie asa, nu? N.O.V.-urile sunt foarte importante,
influenteaza slujbele pentru care te poti nscrie si multe altele. Bill mi-a spus
ca spre sfrsitul anului o sa avem si ore de consiliere profesionala. Ca sa poti
alege ce T.V.E.E.-uri vrei sa faci anul viitor.
? Voi stiti ce vreti sa faceti dupa Hogwarts? i ntreba Harry pe ceilalti doi, n tim
p ce ieseau din Marea Sala la scurt timp dupa aceea ndreptndu-se spre clasa unde f
aceau Istoria Magiei.
? Nu chiar, spuse Ron rar. n afara de... ma rog...
Parea oarecum reticent.
? n afara de ce? l grabi Harry.
? Pai, ar fi grozav daca as fi Auror, spuse deodata Ron.
? Da, asa cred si eu, spuse Harry nflacarat.
? Ei sunt elita, zise Ron. Trebuie sa fii foarte bun. Dar tu, Hermione?
? Nu stiu, zise ea. Cred ca as vrea sa fac ceva care chiar sa merite.
? Merita sa fii Auror! spuse Harry.
? Da, asa este, dar nu este singurul lucru care merita osteneala, zise Hermione ngn
durata. Cum sa zic, as putea sa duc mai departe S.P.A.S-ul...
Harry si Ron evitara cu grija sa nu se uite unul la celalalt.
Istoria Magiei era, conform parerii generale, cea mai plictisitoare materie cunos
cuta vreodata de vrajitorime. Profesorul Binns, dascalul lor fantoma, avea o voce
stridenta, ca de bondar, care aproape ca garanta o somnolenta profunda dupa pri
mele zece minute, sau cinci, daca era cald afara. Niciodata nu si schimba modelul
lectiilor, ci le preda ncontinuu, n timp ce elevii luau notite, sau mai degraba p
riveau adormiti n gol. Harry si Ron reusisera pna n prezent sa ia note de trecere la
aceasta materie prin simpla copiere a notitelor de la Hermione nainte de examene
; fata era singura care parea sa reziste puterii soporifice a profesorului Binns
.
Azi suportara o ora si jumatate de zumzait despre razboaiele uriasilor. Harry auz
i destule n primele zece minute ca sa aprecieze ct de ct ca, daca ar fi fost n minile
altui profesor, acest subiect ar fi putut sa fie oarecum interesant, nsa apoi cr
eierul sau se elibera, iar el petrecu restul de o ora si douazeci de minute jucnd
spnzuratoarea cu Ron pe un colt de pergament, n timp ce Hermione le arunca privir
i aspre cu coada ochiului.
? Ce s-ar ntmpla, i ntreba ea cu raceala, cnd iesira n pauza (Binns trecuse prin tabla
), daca anul asta as refuza sa va mai mprumut notitele?
? Am pica N.O.V-ul, zise Ron. Hermione, daca vrei sa ai asta pe constiinta...
? Ei bine, asa ati merita, se rasti ea. Nici macar nu ncercati sa-l ascultati, nui asa?
? ncercam, spuse Ron. Dar pur si simplu nu avem creierul tau, nici memoria ta si
nici puterea ta de concentrare ? pur si simplu esti mai desteapta ca noi ? nu-i a
sa ca e tare placut sa rasucesti cutitul n rana?
? Ah, nu ma lua cu prostiile astea, spuse Hermione, parnd nsa putin mai linistita
cnd iesi prima n curtea umeda.
Cadea o burnita fina si ncetosata, asa ca cei care stateau n grupuri, strnsi pe lnga
marginile curtii, pareau sa aiba contururile nedefinite. Harry, Ron si Hermione
alesera un colt mai izolat sub un balcon din care apa curgea din abundenta, ridi
cndu-si gulerele robelor mpotriva vntului rece de septembrie si vorbind despre ce a
r fi putut sa le pregateasca Plesneala pentru prima lectie din anul acela. Tocmai
cazusera de acord ca va fi ceva extrem de dificil, ca sa-i ia pe nepregatite du
pa o vacanta de doua luni, cnd cineva veni pe lnga colt si se apropie de ei.
? Buna, Harry!

Era Cho Chang, care venise din nou singura. Asta era foarte ciudat. Cho era aproa
pe ntotdeauna nsotita de o gasca de fete care chicoteau mereu; Harry si aminti de a
gonia ncercarii de a o prinde singura pentru a o invita la Balul de Craciun.
? Buna, zise Harry, simtind cum i se nfierbnta chipul.
Macar de data asta nu mai sunt plin de Sevamizera, si zise el.
Cho parea sa se gndeasca si ea cam la acelasi lucru.
? Se pare ca ai scapat de chestia aia, nu?
? Da, spuse Harry, ncercnd sa zmbeasca, de parca amintirea ultimei lor ntlniri era am
uzanta si nu ngrozitoare. Si, ai... aa... ai avut o vara placuta?
n clipa n care rosti aceste cuvinte, si dori sa nu o fi facut. Cedric fusese iubitu
l lui Cho si amintirea mortii sale probabil ca-i afectase vacanta la fel de tare
cum i-o afectase pe a lui Harry. Ceva paru sa i ntunece chipul, dar ea zise:
? Ah, a fost bine, sa stii...
? Aia e cumva o insigna cu Tornadele? o ntreba Ron brusc, aratnd spre roba lui Cho
, care avea prinsa n piept o insigna albastru nchis decorata cu doi "T" aurii. Doa
r nu tii cu ele, nu?
? Ba da, spuse Cho.
? Ai tinut mereu cu ele, sau doar de cnd au nceput sa cstige teren n liga? zise Ron
pe un ton pe care Harry l considera acuzator.
? Tin cu ei de la sase ani, spuse Cho calma. Oricum... ne mai vedem, Harry.
Se ndeparta. Hermione astepta pna cnd Cho traversase curtea pe jumatate nainte sa l ce
rte pe Ron.
? Esti total lipsit de tact!
? Poftim? Eu doar am ntrebat-o daca...
? Nu ti-ai dat seama ca vroia sa vorbeasca doar cu Harry?
? Si? Ar fi putut sa o faca, eu nu am oprit-o sa...
? Atunci de ce te-ai apucat sa o ataci din cauza echipei de vjthat cu care tine?
? Sa o atac? Nu am atacat-o, a fost o simpla...
? Cui i pasa daca tine cu Tornadele?
? Ah, fii serioasa, jumatate dintre cei care poarta insignele alea le-au cumparat
abia sezonul trecut...
? Dar ce conteaza?
? nseamna ca nu sunt fani adevarati, ca se schimba dupa cum bate vntul.
? A sunat, zise Harry monoton, pentru ca Ron si Hermione se certau prea tare ca s
a poata auzi clopotelul.
Se ciondanira n continuare tot drumul pna n hruba lui Plesneala, dndu-i lui Harry de
stul timp pentru a se gndi ca, prins ntre Neville si Ron, va fi norocos daca va av
ea parte de doua minute de conversatie cu Cho de care sa si poata aminti fara sa s
i doreasca sa plece din tara.
Si totusi, si zise el, cnd cei trei se alaturara sirului care se forma n dreptul us
ii lui Plesneala, ea alesese sa vina si sa-i vorbeasca, nu? Fusese iubita lui Ced
ric, i-ar fi fost foarte usor sa-l urasca pe Harry pentru ca iesise n viata din l
abirintul Trivrajitor, n timp ce Cedric murise. Dar i vorbise ntr-un mod foarte prie
tenesc, nu de parca l-ar fi crezut nebun, mincinos sau raspunzator pentru moarte
a lui Cedric n cine stie ce fel ngrozitor... da, era clar ca dorise sa vina si sai vorbeasca, si era pentru a doua oara n ultimele doua zile... iar la acest gnd, H
arry se nveseli. Chiar si zgomotul care nu anunta nimic de bine pe care l facu usa
de la hruba lui Plesneala cnd se deschise cu un scrtit nu spulbera mica iluzie pli
na de speranta care parea sa fi aparut n sufletul lui Harry. Intra n clasa dupa Ro
n si Hermione si i urma pna la masa lor obisnuita din spate, unde se aseza ntre ceil
alti doi, ignornd sunetele pufnitoare si ironice pe care le faceau.
? Linistiti-va, zise Plesneala cu raceala, nchiznd usa n urma sa.
De fapt, recomandarea nu avea nici un rost; n clipa n care elevii auzisera usa nchi
zndu-se, se asternuse tacerea si ncetase foiala. Simpla prezenta a lui Plesneala e
ra de obicei suficienta pentru a asigura linistea n clasa.
? nainte sa ncepem lectia de azi, spuse Plesneala, ducndu-se grabit la catedra si ui
tndu-se n jur la toti, cred ca este bine sa va reamintesc ca n luna iunie a anului
urmator veti da un examen important si veti demonstra ct ati nvatat despre compozi
tia si folosirea potiunilor magice. Orict de idioti sunt cu siguranta unii din ac
easta clasa, ma astept sa luati un "acceptabil" la N.O.V., sau va veti confrunta

cu... nemultumirea mea.

De data aceasta, privirea i se opri asupra lui Neville, care nghiti n sec.
? Desigur, dupa acest an, multi dintre voi nu ma vor mai avea ca profesor, conti
nua Plesneala. Eu i aleg doar pe cei mai buni pentru orele mele de Potiuni T.V.E.
E., ceea ce nseamna ca unii dintre noi si vor lua garantat la revedere.
Ochii i se atintira asupra lui Harry, iar buzele i se subtiara. Harry se uita urt
la el simtind o placere diabolica la ideea ca va putea sa renunte la Potiuni dup
a anul cinci.
? nsa mai avem nca un an pna cnd va sosi fericitul moment al despartirii, spuse Ples
neala ncet, asa ca, indiferent daca intentionati sa ncercati T.V.E.E.-urile, va sf
atuiesc pe toti sa va concentrati eforturile asupra mentinerii nivelului ridicat
de trecere la care am ajuns sa ma astept de la elevii mei care dau N.O.V.-urile
. Azi vom prepara o potiune care apare adeseori n cadrul Nivelului Obisnuit de Vra
jitorie: Esenta de Pace, o potiune care calmeaza teama si linisteste agitatia. F
iti preveniti: daca sunteti prea darnici cu ingredientele, veti face ca cel care
o bea sa cada ntr-un somn adnc si ireversibil, asa ca va fi obligatoriu sa fiti de
osebit de atenti la ce faceti.
n stnga lui, Hermione statea putin mai dreapta, avnd o expresie de atentie desavrsit
a.
? Ingredientele si metoda ? Plesneala sfichiui bagheta ? sunt pe tabla ? (aparur
a acolo) ? veti gasi tot ce va trebuie -sfichiui iar bagheta ? n dulapul cu provi
zii ? (usa dulapului se deschise la perete) ? aveti o ora si jumatate... ncepeti!
Exact asa cum prezisesera Harry, Ron si Hermione, Plesneala nu le-ar fi putut da
o potiune mai dificila sau mai ciudata. Ingredientele trebuiau adaugate n ceaun n
tr-o anumita ordine si cantitate; continutul trebuia amestecat exact de cte ori er
a stabilit, mai nti n sensul acelor de ceasornic, apoi n cel invers; temperatura fla
carilor la care fierbea trebuia scazuta pna la nivelul potrivit pentru un anumit n
umar de minute nainte sa fie adaugat ingredientul final.
? Acum ar trebui ca din potiunea voastra sa se ridice un abur argintiu rarefiat!
striga Plesneala, cnd mai ramasesera zece minute.
Harry, care transpira abundent, se uita disperat n jur, prin hruba. Propriul sau
ceaun scotea cantitati nsemnate de fum cenusiu nchis; cel al lui Ron scuipa scntei
verzi. Seamus mpungea febril flacarile de sub ceaun cu vrful baghetei, fiindca par
ea sa se stinga. Suprafata potiunii lui Hermione, nsa, era acoperita de o ceata s
cnteietoare de abur argintiu, iar cnd Plesneala trecu pe lnga ea, se uita n jos, pe
deasupra nasului coroiat, fara sa spuna nimic, ceea ce nsemna ca nu gasise nimic
de criticat. nsa cnd ajunse la ceaunul lui Harry, Plesneala se opri si se uita la
el cu un rnjet oribil pe chip.
? Potter, ce ar trebui sa fie asta?
Viperinii din primele rnduri ale clasei si ridicara toti privirea nerabdatori; ado
rau sa-l auda pe Plesneala necajindu-l pe Harry.
? Esenta de Pace, spuse Harry ncordat.
? Spune-mi, Potter, zise Plesneala ncet, stii sa citesti?
Draco Reacredinta rse.
? Da, stiu, spuse Harry, cu degetele nclestate n jurul baghetei.
? Citeste al treilea rnd despre instructiuni, Potter.
Harry se uita cu ochii ntredeschisi la tabla; instructiunile nu erau deloc usor d
e descifrat prin ceata de aburi multicolori care umplusera hruba.
? "Adaugati pudra de piatra lunii, amestecati de trei ori contra sensului acelor
ceasornicului, lasati-o sa fiarba sapte minute si apoi adaugati doua picaturi d
e sirop de hellebora."
Lui Harry i statu inima n loc. Nu adaugase siropul de hellebora, ci trecuse direct
la al patrulea rnd al instructiunilor, dupa ce si lasase potiunea sa fiarba timp d
e sapte minute.
? Ai facut tot ce se cerea n al treilea rnd, Potter?
? Nu, spuse Harry foarte ncet.
? Poftim?
? Nu, zise Harry mai tare. Am uitat hellebora.
? Stiu, Potter, ceea ce nseamna ca toata chestia asta este complet inutila. Evane
sco.

Continutul potiunii lui Harry disparu, iar el ramase ca prostul lnga un ceaun gol
.
? Cei care ati reusit sa cititi instructiunile, umpleti un flacon cu o mostra din
potiune, scrieti-va citet numele pe o eticheta pe care o puneti apoi pe ea si d
uceti-o pe biroul meu pentru a fi testata, spuse Plesneala. Tema: douazeci si pa
tru de centimetri de pergament despre proprietatile pietrei lunii si despre ntrebu
intarile ei n facutul potiunilor. Trebuie adusa pna joi.
n timp ce toti cei din jurul lui si umpleau flacoanele, Harry si strnse lucrurile, e
xtrem de mnios. Potiunea sa nu fusese mai rea dect a lui Ron, care acum emana un m
iros ngrozitor de oua stricate, sau dect cea a lui Neville, care atinsese consiste
nta cimentului abia amestecat si pe care acum Neville trebuia sa o scobeasca din
ceaun; si totusi el, Harry, era cel care avea sa nu primeasca nici o nota pentr
u munca sa de o zi. si baga bagheta n geanta si se prabusi napoi pe scaun, privind
cum toti ceilalti se duceau la biroul lui Plesneala cu flacoanele pline si nchise
ermetic. Cnd n sfrsit suna, Harry fu primul care iesi din celula si ncepuse deja sa
mannce cnd i se alaturara Ron si Hermione la prnz n Marea Sala. Tavanul devenise de
un cenusiu si mai murdar dect cel de dimineata. Ploaia biciuia ferestrele nalte.
? A fost foarte nedrept, spuse Hermione consolator, asezndu-se lnga Harry si servin
du-se cu o portie de placinta cu carne. Potiunea ta nu a fost nici pe departe la
fel de gresita ca a lui Goyle; cnd si-a umplut flaconul, a explodat tot amestecu
l si i-a luat roba foc.
? Da, ma rog, spuse Harry, ncruntndu-se la farfurie, cnd a fost Plesneala drept cu
mine?
Nici unul dintre ceilalti nu raspunse; toti trei stiau de dusmania reciproca din
tre Plesneala si Harry, care fusese maxima de cnd baiatul pusese piciorul la Hogw
arts.
? Eu chiar am crezut ca anul asta o sa fie ceva mai bine, spuse Hermione pe un t
on dezamagit. Adica... stiti voi...
Se uita n jur prevazatoare; erau cam sase locuri libere de-o parte si de alta si
nu trecea nimeni pe lnga masa...
? Acum ca este n Ordin si asa mai departe.
? Ciupercile otravitoare ramn otravitoare, spuse Ron cu ntelepciune. Oricum, eu am
crezut ntotdeauna ca Dumbledore trebuie sa fie ticnit ca sa aiba ncredere n Plesne
ala. De unde stiu ca nu l-a mai servit cu adevarat pe Stiti-Voi-Cine?
? Cred ca Dumbledore are o gramada de dovezi, chiar daca nu ti le mpartaseste, Ro
n, se rasti Hermione.
? Ah, terminati, amndoi, zise Harry tare, cnd Ron deschise gura sa i raspunda.
Hermione si Ron ncremenira amndoi, parnd furiosi si jigniti.
? Nu v-ati saturat? zise Harry. Va certati mereu, ma scoateti din minti.
Si, abandonndu-si placinta cu carne, si puse iar ghiozdanul pe umar si pleca, lasndu
-i acolo.
Urca scara de marmura cte doua trepte odata si trecu pe lnga multi elevi care se d
uceau grabiti sa ia prnzul. Supararea care l cuprinsese att de subit nca ardea n el, i
ar imaginea chipurilor socate ale lui Ron si Hermione i dadu un sentiment de mare
satisfactie. Asa le trebuie, si zise el, de ce nu termina odata... se dondanesc
tot timpul... te fac sa-ti vina sa te sui pe pereti...
Trecu pe lnga portretul mare al lui Sir Cadogan, cavalerul de pe unul dintre holur
i; Sir Cadogan si scoase sabia si o flutura nenfricat catre Harry, care l ignora.
? ntoarce-te, cine josnic! Stai locului si lupta! urla Sir Cadogan cu o voce estom
pata din spatele coifului sau, dar Harry merse mai departe si, cnd Sir Cadogan nce
rca sa l urmeze, alergnd n tabloul nvecinat, fu mpiedicat de proprietarul acestuia, un
cine de vnatoare mare si care parea destul de furios.
Harry petrecu ce mai ramasese din pauza de prnz stnd singur sub trapa din vrful Tur
nului de Nord. n consecinta, cnd suna clopotelul, fu primul care sa urce scara arg
intie ce ducea catre clasa profesoarei Sybil Trelawney.
Dupa Potiuni, ora de Previziuni despre Viitor era cea pe care Harry o detesta ce
l mai tare, ceea ce se datora n principal obiceiului profesoarei Trelawney de a-i
prezice moartea prematura la fiecare cteva lectii. Era o femeie slaba, acoperita c
u o gramada de straturi de saluri si stralucind datorita siragurilor de margele,
care i amintea mereu lui Harry de un fel de insecta, poate si din cauza ochelaril

or care i faceau ochii extraordinar de mari. Cnd intra Harry, profesoara era ocupata
cu asezatul unor carti legate n piele pe fiecare dintre masutele fragile care er
au peste tot n camera sa, nsa lumina aruncata de lampile acoperite cu esarfe si de
focul mocnit cu esente necacioase era att de slaba, nct ea paru sa nu l observe cnd l
ua loc n umbra. Ceilalti elevi sosira pe parcursul urmatoarelor cinci minute. Ron
aparu deasupra trapei, se uita n jur cu grija, l zari pe Harry si se duse direct
spre el, sau att ct putu de direct, avnd n vedere ca trebuia sa-si croiasca drum oco
lind mesele, scaunele si pernele umflate pna la refuz.
? M-am mpacat cu Hermione, zise el, asezndu-se lnga Harry.
? Bravo, mormai Harry.
? Dar Hermione spune ca ar fi bine daca nu ti-ai mai varsa nervii pe noi, zise R
on.
? Dar nu...
? Eu doar ti transmit un mesaj, zise Ron, ntrerupndu-l. Dar banuiesc ca are dreptat
e. Nu suntem noi de vina pentru felul cum te trateaza Seamus si Plesneala.
? Nu am zis niciodata ca...
? Buna ziua, spuse profesoara Trelawney cu vocea ei vaporoasa si visatoare, iar H
arry se opri, simtindu-se iar enervat si fiindu-i putin rusine de el nsusi. Si bi
ne ati revenit la Previziuni despre Viitor. Desigur, v-am urmarit destinele cu m
are atentie pe parcursul vacantei si sunt ncntata sa vad ca v-ati ntors cu totii la
Hogwarts nevatamati ? asa cum stiam, binenteles, ca o veti face. Veti gasi pe me
sele voastre un exemplar al cartii Oracolul Viselor, de Inigo Imago. Interpretar
ea viselor este o metoda foarte importanta de deslusire a viitorului si una care
ar putea sa fie testata n cadrul N.O.V.-urilor voastre. Desigur, nu ca as fi de
parere ca trecerea sau picarea unor examene are cea mai mica importanta cnd vine
vorba de arta sacra a divinatiei. Daca aveti ochiul clarvazator, diplomele si not
ele sunt nesemnificative. Cu toate acestea, directorul doreste sa dati examen, a
sa ca...
Vocea i se pierdu delicat, facndu-i pe toti sa fie convinsi ca profesoara Trelawn
ey considera ca materia ei era mai presus de niste probleme att de meschine ca ex
amenele.
? Va rog sa deschideti cartea la introducere si sa cititi ce are de spus Imago d
espre interpretatul viselor. Apoi, formati perechi. Folositi Oracolul viselor pen
tru a va interpreta unul altuia cele mai recente vise. Haideti.
Singurul lucru bun care putea fi spus despre aceasta lectie era ca nu era urmata
de o a doua. Pna cnd terminara cu totii de citit introducerea cartii, le mai rama
sesera doar zece minute pentru interpretarea viselor. La masa de lnga Harry si Ro
n, Dean facuse o pereche cu Neville, care ncepuse imediat o istorisire plictisitoa
re a unui cosmar n care aparea o foarfeca imensa, care purta cea mai frumoasa pal
arie a bunicii sale; Harry si Ron se uitara unul la altul posomorti.
? Eu nu mi amintesc niciodata ce visez, spuse Ron, povesteste tu.
? Trebuie sa tii minte macar un vis, zise Harry nerabdator. Nu avea de gnd sa i mpa
rtaseasca nimanui visele sale.
Stia foarte bine ce nsemna visul lui cu cimitirul care se repeta, nu avea nevoie
sa-i spuna Ron, profesoara Trelawney sau prostia aia de Oracolul viselor.
? Pai, aseara am visat ca jucam vjthat, zise Ron, schimonosindu-si fata si ncercnd d
in rasputeri sa si aduca aminte. Ce crezi ca nseamna asta?
? Probabil ca o sa fii mncat de o nalba uriasa sau ceva de genul asta, zise Harry
, rasfoind neinteresat Oracolul viselor.
Era foarte plictisitor sa cauti frnturi de vise n Oracol si Harry nu se nveseli cnd
profesoara Trelawney le dadu ca tema sa tina un jurnal al viselor timp de o luna
. Cnd se suna, el si Ron fura primii care coborra, iar Ron bombani:
? ti dai seama cte teme avem deja? Binns ne-a dat de scris un eseu de un metru des
pre razboaiele uriasilor, Plesneala vrea o jumatate de metru despre cum se folos
esc pietrele lunii, si acum Trelawney ne-a pus sa tinem un jurnal timp de o luna
! Ar fi bine ca Umbridge aia sa nu ne dea teme...
Cnd intrara n clasa de Aparare contra Magiei Negre, o gasira pe profesoara Umbridg
e asezata deja la catedra, purtnd canadiana pufoasa roz de seara trecuta si funda
neagra de catifea n vrful capului. Lui Harry i aminti iar de o musca mare, asezata
precar pe o broasca rioasa si mai mare.

Intrara n clasa n liniste; profesoara Umbridge era nca o persoana necunoscuta si ni

meni nu stia ct de severa era de obicei.
? Ei bine, buna ziua! zise ea, cnd luara loc toti elevii.
Ctiva murmurara un "buna ziua" ca raspuns.
? Ttt, ttt, spuse profesoara Umbridge. Asta nu este de ajuns, nu-i asa? Va rog,
mi-ar placea sa raspundeti "Buna ziua, doamna profesoara Umbridge." nca o data, v
a rog. Buna ziua, elevi!
? Buna ziua, doamna profesoara Umbridge, scandara ei.
? Asa, ati vazut? spuse profesoara Umbridge cu afectiune. Nu a fost att de greu, n
u-i asa? Va rog sa puneti baghetele deoparte si sa lasati penele pe masa.
Multi cei din clasa schimbara priviri sumbre; ordinul cu "baghetele deoparte" nu
fusese urmat niciodata de o lectie care sa li se para interesanta. Harry si baga
bagheta napoi n ghiozdan si si scoase pana, cerneala si pergamentul. Profesoara Um
bridge si deschise geanta, si scoase propria bagheta, care era neobisnuit de scurt
a, si atinse brusc tabla cu ea; aparura imediat cuvintele:
Apararea contra Magiei Negre
ntoarcere la principiile de baza
? Ei bine, predarea acestei materii a fost oarecum ntrerupta si fragmentata, nu-i
asa? declara profesoara Umbridge, ntorcndu-se cu fata catre clasa cu minile strnse c
eremonios n fata. Schimbarea constanta a profesorilor, dintre care... se pare ca m
ulti nu au urmat o programa aprobata de Minister, a condus din nefericire la fapt
ul ca sunteti la un nivel mult mai scazut dect ne-am fi dorit sa va gasim n anul N
.O.V.-urilor. Totusi, va veti bucura sa auziti ca acum aceste probleme au fost r
ectificate. Anul acesta vom urma un curs de magie defensiva structurat cu atenti
e, bazat pe teorie, si, desigur, aprobat de Minister. Va rog sa copiati urmatoar
ele.
Atinse iar tabla; primul mesaj disparu si fu nlocuit de Obiectivele Cursului.
1. ntelegerea principiilor fundamentale ale magiei defensive.
2. nvatarea recunoasterii situatiilor n care magia defensiva poate fi folosita leg
al.
3. Plasarea ntrebuintarii magiei defensive ntr-un context pentru uz practic.
Timp de cteva minute camera rasuna de zgomotul facut de zgriatul penelor pe pergam
ent. Dupa ce toata lumea copie cele trei obiective ale cursului profesoarei Umbr
idge, aceasta ntreba:
? Are toata lumea un exemplar al Teoriei defensive magice de Wilbert Slinkhard?
n toata clasa se auzi un zumzait slab de ncuviintare.
? Cred ca o sa mai ncercam o data, spuse profesoara Umbridge. Cnd va pun o ntrebare,
mi-ar placea sa raspundeti, "Da, doamna profesoara Umbridge", sau "Nu, doamna p
rofesoara Umbridge". Deci: are toata lumea un exemplar al Teoriei defensive magic
e de Wilbert Slinkhard?
? Da, doamna profesoara Umbridge, rasuna ntreaga ncapere.
? Bine, spuse profesoara Umbridge. Mi-as dori sa dati la pagina cinci si sa citi
ti "Capitolul unu, Elemente de baza pentru ncepatori". Nu aveti voie sa vorbiti!
Profesoara Umbridge pleca de lnga tabla si se aseza pe scaunul din spatele catedr
ei, cercetndu-i cu atentie pe toti, cu ochii ei umflati de broasca rioasa. Harry d
adu la pagina cinci a exemplarului din Teoria defensivei magice si ncepu sa citea
sca.
Era exasperant de plictisitor, la fel de groaznic ca prelegerile profesorului Bi
nns. Simti cum si pierde concentrarea; ct de curnd, citi aceeasi jumatate de rnd de s
ase ori, fara sa retina mai mult de primele doua cuvinte. Trecura cteva minute n t
acere. Lnga el, Ron si nvrtea absent pana ntre degete, uitndu-se la acelasi loc de pe
pagina. Harry privi la dreapta si avu o surpriza care l trezi din starea de somnol
enta. Hermione nici nu-si deschisese exemplarul din Teoria defensivei magice. Se
uita fix la profesoara Umbridge, cu mna ridicata.
Harry nu si mai amintea cnd nu citise Hermione ce i se spusese sa citeasca, sau cnd
rezistase tentatiei de a deschide orice carte care ajungea n fata ei. O privi ntre

bator, dar ea doar clatina usor din cap, pentru a arata ca nu avea de gnd sa rasp
unda la nici o ntrebare, si se uita n continuare la profesoara Umbridge, care prive
a la fel de hotarta n alta parte.
nsa dupa ce trecura mai multe minute, Harry vazu ca nu era singurul care se uita
la Hermione. Capitolul care li se daduse de citit era att de greoi, nct din ce n ce
mai multi elevi preferau sa priveasca ncercarea muta a lui Hermione de a atrage p
rivirea profesoarei Umbridge n loc sa se chinuie cu "Elementele de baza pentru nce
patori".
Cnd mai mult de jumatate din clasa ncepu sa se uite la Hermione si nu la carti, pr
ofesoara Umbridge paru sa decida ca nu mai putea sa ignore situatia.
? Ai vrut sa ma ntrebi ceva despre acest capitol, draga mea? o ntreba ea pe Hermio
ne, de parca tocmai o observase.
? Nu, nu despre capitol, zise Hermione.
? Ei bine, acum citim, spuse profesoara Umbridge, dezvelindu-si dintii mici si a
scutiti. Daca ai alte ntrebari, putem sa le lamurim la sfrsitul orei.
? Am o ntrebare referitoare la obiectivele cursului nostru, zise Hermione.
Profesoara Umbridge ridica din sprncene.
? Cum te cheama?
? Hermione Granger, spuse Hermione.
? Pai, domnisoara Granger, cred ca obiectivele cursului nostru sunt mai mult dect
clare, daca le citesti cu atentie, zise profesoara Umbridge cu o voce prefacut
prietenoasa.
? Pai, mie nu mi se pare ca este asa, spuse Hermione direct. Aici nu scrie nimic
despre folosirea vrajilor defensive.
Urma o tacere scurta, timp n care multi dintre elevi si ntoarsera capetele pentru a
se ncrunta la cele trei obiective ale cursului, care erau nca scrise pe tabla.
? Folosirea vrajilor defensive? repeta profesoara Umbridge cu un mic hohot de rs.
Vai, domnisoara Granger, nu mi pot imagina cum ar putea sa se iveasca situatii n
clasa mea care sa necesite folosirea unei vraji defensive. Doar nu te astepti sa
fii atacata n timpul orei.
? Nu o sa facem vraji? exclama Ron tare.
? Elevii trebuie sa ridice mna cnd doresc sa vorbeasca la ora mea, domnule ? ?
? Weasley, zise Ron, ridicnd mna nehotart. Profesoara Umbridge, zmbind si mai larg,
facu abstractie de el. Harry si Hermione ridicara si ei mna imediat. Ochii umflati
ai profesoarei Umbridge ramasera o clipa atintiti asupra lui Harry, nainte ca ea
sa i se adreseze lui Hermione.
? Da, domnisoara Granger? Vroiai sa ma mai ntrebi ceva?
? Da, spuse Hermione. Cu siguranta, scopul principal al orelor de Aparare contra
Magiei Negre este practicarea vrajilor defensive, nu-i asa?
? Esti cumva un expert educational instruit de Minister, domnisoara Granger? ntre
ba profesoara Umbridge cu vocea ei dulceaga si falsa.
? Nu, dar...
? Pai atunci, ma tem ca nu ai calificarea necesara pentru a hotar care este "scop
ul principal" al unei materii. Noul nostru program de studii a fost creat de vra
jitori mult mai vrstnici si isteti dect dumneata. Vei nvata despre vrajile defensiv
e ntr-un mod sigur, lipsit de riscuri...
? Si la ce ne foloseste asta? zise Harry tare. Daca vom fi atacati, nu o sa fie n
tr-un mod...
? Mna, domnule Potter! intona profesoara Umbridge.
Harry si ridica pumnul cu putere. nca o data, profesoara Umbridge se ntoarse n alta p
arte, nsa acum mai erau si alti elevi care ridicasera minile.
? Pe dumneata cum te cheama? l ntreba profesoara Umbridge pe Dean.
? Dean Thomas.
? Da, domnule Thomas?
? Pai, este exact cum a spus Harry, nu-i asa? spuse Dean. Daca vom fi atacati, n
u va fi fara riscuri.
? Repet, zise profesoara Umbridge, zmbindu-i lui Dean ntr-un mod foarte enervant,
crezi ca vei fi atacat n timpul orei mele?
? Nu, dar...
Profesoara Umbridge l acoperi.

? Nu vreau sa critic modul n care au fost tratate lucrurile n aceasta scoala, zise
ea, cu gura deschisa ntr-un zmbet neconvingator, dar clasa voastra a fost expusa
influentei unor vrajitori foarte iresponsabili, ca sa nu mai zic ? rse scurt si r
autacios ? de existenta unor hibrizi extrem de periculosi.
? Daca va referiti la domnul profesor Lupin, sari Dean suparat, a fost cel mai b
un pe care...
? Mna, domnule Thomas! Dupa cum va spuneam, vi s-au predat vraji care au fost pre
a complexe, prea nepotrivite pentru vrsta voastra si posibil letale. Ati fost ins
truiti sa va temeti ca puteti sa va ntlniti n orice zi cu atacuri ntunecate...
? Nu este adevarat, zise Hermione, doar am...
? Nu ai mna ridicata, domnisoara Granger!
Hermione ridica mna. Profesoara Umbridge facu abstractie de ea.
? Din cte am aflat, predecesorul meu nu numai ca a aruncat blesteme ilegale n fata
clasei, dar chiar le-a practicat asupra voastra.
? Pai, s-a dovedit ca era un nebun, nu-i asa? spuse Dean nflacarat. Sa stiti ca a
m nvatat foarte multe.
? Nu ai mna ridicata, domnule Thomas! spuse profesoara Umbridge pe un ton foarte
strident. Ministerul este de parere ca o cunoastere teoretica va fi mai mult dect
suficienta pentru a va permite sustinerea examenelor care, reprezinta pna la urma
esenta scolii. Pe dumneata cum te cheama? adauga ea, uitndu-se la Parvati, care t
ocmai ridicase mna brusc.
? Parvati Patil, si nu exista o parte practica n cadrul N.O.V.-urilor de Aparare
contra Magiei Negre? Nu ar trebui sa aratam ca putem sa folosim cu adevarat contr
ablestemele si toate celelalte?
? Atta timp ct ati studiat destul de bine teoria, nu exista nici un motiv pentru c
are sa nu puteti face vrajile n cadrul unor conditii de examinare controlate cu a
tentie, zise profesoara Umbridge hotarta.
? Fara sa le fi practicat niciodata nainte? spuse Parvati, nevenindu-i sa creada.
Vreti sa spuneti ca, prima data cnd vom face vrajile, va fi n timpul examenului?
? Repet, atta timp ct ati studiat teoria destul de bine...
? Si la ce o sa ne foloseasca teoria n lumea reala? spuse Harry tare, ridicnd iar
pumnul.
Profesoara Umbridge si ridica privirea.
? Aceasta este o scoala, domnule Potter, nu lumea reala, spuse ea cu blndete.
? Asa ca nu ar trebui sa fim pregatiti pentru ce ne asteapta acolo?
? Nu va asteapta nimic acolo, domnule Potter.
? A, da? zise Harry.
Supararea care i mocnise n suflet toata ziua era pe punctul de a atinge cota maxim
a.
? Cine crezi ca vrea sa atace niste copii ca voi? ntreba profesoara Umbridge pe o
voce ngrozitor de mieroasa.
? Pai, sa ne gndim... spuse Harry pe un ton meditativ si batjocoritor. Poate... L
ordul Cap-de-Mort?
Ron tresari, Lavender Brown scoase un mic tipat, iar Neville aluneca de pe tabure
t. Profesoara Umbridge nici nu clipi. Se uita la Harry cu o expresie de satisfac
tie sumbra pe chip.
? Zece puncte pierdute de Cercetasi, domnule Potter.
Elevii ramasera tacuti si nemiscati. Toata lumea se uita ori la Umbridge ori la
Harry.
? Acum, haideti sa clarificam niste lucruri.
Profesoara Umbridge se ridica si se apleca spre ei, cu degetele ca niste crnacior
i, sprijinite pe catedra.
? Vi s-a spus ca un anumit vrajitor ntunecat s-a ntors din morti...
? Nu a fost mort, spuse Harry suparat, dar, da, s-a ntors!
? Domnule-Potter-ai-pierdut-deja-zece-puncte-pentru-casa-ta-nu-ti-nrautati-situati
a, spuse profesoara Umbridge dintr-o rasuflare, fara sa se uite la el. Dupa cum v
a spuneam, ati fost informati ca un anumit vrajitor ntunecat si-a recapatat puteri
le. Este o minciuna.
? NU este o minciuna! zise Harry. Eu l-am vazut, m-am luptat cu el!
? Detentie, domnule Potter! spuse profesoara Umbridge triumfator. Mine seara. Ora

cinci. n biroul meu. Repet, este o minciuna. Ministerul Magiei garanteaza ca nu s

unteti n pericol din cauza nici unui vrajitor ntunecat. Daca va faceti griji n conti
nuare, va rog sa veniti sa vorbiti cu mine, negresit n afara orelor de curs. Daca
cineva va sperie cu povesti despre vrajitori ntunecati renascuti, as vrea sa mi
se spuna. Sunt aici ca sa va ajut. Sunt prietena voastra. Si acum, va rog sa va
continuati lectura. Pagina cinci, "Elemente de baza pentru ncepatori".
Profesoara Umbridge se aseza la catedra. Harry, nsa, se ridica. Toata lumea se ho
lba la el. Seamus parea pe jumatate speriat, pe jumatate fascinat.
? Harry, nu! sopti Hermione pe un ton prevenitor, tragndu-l de mneca, dar Harry si s
mulse bratul din strnsoarea ei.
? Deci, din punctul dumneavoastra de vedere, Cedric Diggory a murit fiindca asa
a vrut, nu? ntreba Harry, cu vocea tremurndu-i.
Se auzi cum toata clasa inspira adnc, caci nici unul dintre ei, n afara de Ron si H
ermione, nu l mai auzise vreodata pe Harry vorbind despre ce se ntmplase n noaptea cnd
murise Cedric. Se uitara nsetati cu ochii mari, cnd la Harry, cnd la profesoara Um
bridge, care si ridicase ochii si l privea fara nici o urma de zmbet fals pe chip.
? Moartea lui Cedric Diggory a fost un accident tragic, spuse ea cu raceala.
? A fost o crima, zise Harry.
Simtea cum tremura. Nu suflase nimanui un cuvnt despre asta, cu att mai putin celor
treizeci de ascultatori cu urechile ciulite.
? L-a ucis Cap-de-Mort si o stiti foarte bine.
Fata profesoarei Umbridge se goli de orice expresie. Pentru o clipa, Harry crezu
ca avea sa tipe la el. Apoi zise, pe vocea ei blnda si dulce, de fetita:
? Domnule Potter, vino aici, dragul meu.
Harry si dadu scaunul la o parte si merse cu pasi mari pe lnga Ron si Hermione pna
la catedra. Simtea cum restul clasei era cu sufletul la gura. Era att de mnios, nct
nu i pasa ce avea sa se ntmple.
Profesoara Umbridge scoase din geanta un mic sul de pergament roz, l ntinse pe cat
edra, si nmuie pana ntr-o calimara si ncepu sa scrie, aplecata deasupra lui, ca sa n
u vada Harry ce scria. Nimeni nu vorbi. Dupa un minut strnse pergamentul si l atin
se cu bagheta; acesta se sigila singur, ca sa nu poata fi deschis.
? Te rog sa-l duci la doamna profesoara McGonagall dragul meu, zise profesoara Um
bridge, ntinzndu-i biletul.
l lua de la ea fara sa spuna o vorba, se ntoarse pe calcie si iesi din camera, chiar
fara sa se uite napoi la Ron si Hermione, trntind usa de la clasa n urma sa. Merse
foarte repede pe hol, cu biletul pentru profesoara McGonagall nclestat n mna sa, s
i dupa un colt intra direct n Peeves, strigoiul, un omulet cu gura mare, care plu
tea pe spate, jonglnd cu mai multe calimari.
? Vai, uite-l pe Potter, micutul smintit! rse Peeves, lasnd sa cada doua calimari
care se sparsera si mprosccara peretii cu cerneala.
Harry sari napoi, dndu-se la o parte si rastindu-se:
? Termina, Peeves.
? Oooo, ticnitul e-ntr-o pasa proasta, zise Peeves, mergnd dupa Harry pe hol si rnj
ind, n timp ce zbura deasupra lui. Ce este de data asta, iubitul meu prieten smint
it. Auzi voci? Ai viziuni? Vorbesti ? Peeves scoase limba dispretuitor ? limba p
asarilor?
? Ti-am spus sa ma lasi n PACE! striga Harry, cobornd n fuga pe o scara, dar Peeves
aluneca pe spate pe balustrada, alaturi de el.
Vai, multi cred ca s-a ticnit, micutul baiat smintit.
Dar altii-s mai draguti si zic ca e doar trist,
Dar Peevsey stie mai bine ca-i scrntit...
? TACI!
Se deschise o usa n stnga sa si profesoara McGonagall iesi din birou, parnd ndrjita s
i putin suparata pe cineva.
? De ce urli, Potter? se rasti ea, n timp ce Peeves rse voios si disparu imediat.
De ce nu esti la ore?
? Am fost trimis la dumneavoastra, spuse Harry hotart.
? Trimis? Cum adica, trimis?

i ntinse biletul de la profesoara Umbridge. Profesoara McGonagall l lua de la el, nc

runtndu-se, l deschise cu o atingere de bagheta, l desfacu si ncepu sa l citeasca. Och
ii i se miscara dintr-o parte n alta n spatele ochelarilor cu rame dreptunghiulare
, n timp ce citea ce scrisese Umbridge, iar cu fiecare rnd ochii i se ngustau din c
e n ce mai tare.
? Intra, Potter.
O urma n birou. Usa se nchise automat dupa el.
? Ei bine? zise profesoara McGonagall, certndu-l. Este adevarat?
? Ce sa fie adevarat? ntreba Harry, ceva mai agresiv dect intentionase. Doamna pro
fesoara? adauga el, ncercnd sa para mai politicos.
? Este adevarat ca ai strigat la doamna profesoara Umbridge?
? Da, spuse Harry.
? Ai facut-o mincinoasa?
? Da.
? I-ai spus despre faptul ca Cel-Al-Carui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit s-a ntors?
? Da.
Profesoara McGonagall se aseza la birou, privindu-l pe Harry cu atentie. Apoi zi
se:
? Ia un biscuit, Potter.
? Sa iau... poftim?
? Ia un biscuit, repeta ea nerabdatoare, aratnd spre o cutie metalica n carouri de
pe unul dintre teancurile de hrtii de pe biroul ei. Si stai jos.
Mai existasera si alte ocazii n trecut cnd Harry, asteptndu-se sa fie mustruluit de
profesoara McGonagall, fusese n schimb numit de ea n echipa de vjthat a Cercetasilo
r. Se aseza pe un scaun de vizavi de ea si se servi cu un triton de turta dulce,
simtindu-se la fel de confuz si de vinovat ca si data trecuta.
Profesoara McGonagall puse deoparte biletul de la profesoara Umbridge si se uita
foarte serioasa la Harry.
? Potter, trebuie sa ai grija.
Harry nghiti tritonul de turta dulce si o privi cu niste ochi mari. Tonul vocii e
i nu era deloc cel cu care era obisnuit; nu era taios, rigid si drz; era jos, neli
nistit si mult mai uman dect de obicei.
? Comportamentul gresit la orele lui Dolores Umbridge te-ar putea costa mai mult
dect puncte pierdute de casa si detentie.
? Ce vreti sa...?
? Potter, gndeste-te putin, se rasti profesoara McGonagall, revenind brusc la glas
ul ei obisnuit. Stii de unde vine, trebuie sa stii cui i da raportul.
Clopotelul anunta sfrsitul orei. De deasupra si de peste tot din jur, se auzira s
unetele elefantine ale sutelor de elevi n miscare.
? Aici scrie ca ti-a dat ore de detentie n fiecare zi a acestei saptamni, ncepnd de mi
ne, zise profesoara McGonagall, uitndu-se iar la biletul lui Umbridge.
? Saptamna asta n fiecare zi! repeta Harry ngrozit. Dar, doamna profesoara, nu ati
putea sa...?
? Nu, nu as putea, zise profesoara McGonagall scurt.
? Dar...
? Este profesoara ta si are tot dreptul din lume sa ti dea ore de detentie. Te ve
i duce n biroul ei mine la ora cinci, pentru prima repriza. nsa tine minte: mergi n
vrful picioarelor pe lnga Dolores Umbridge.
? Dar am spus adevarul! zise Harry exasperat. Cap-de-Mort s-a ntors, dumneavoastr
a stiti ca asa este; domnul profesor Dumbledore stie ca asa este...
? Pentru numele lui Dumnezeu, Potter! zise profesoara McGonagall, aranjndu-si och
elarii suparata (tresarise extrem de tare cnd auzise numele lui Cap-de-Mort). Chi
ar crezi ca este vorba de adevar si minciuna? Este vorba de a merge pe burta si
de a fi atent la ce vorbesti!
Se ridica de pe scaun, cu narile marite si buzele foarte subtiri, iar Harry se r
idica si el.
? Mai ia un biscuit, zise ea enervata, aruncnd cutia spre el.
? Nu, multumesc, zise Harry cu raceala.
? Nu te prosti, se rasti ea.
Harry lua unul.

? Multumesc, zise el nciudat.

? Nu ai auzit discursul lui Dolores Umbridge de la ospatul de nceput de an, Potter
?
? Ba da, spuse Harry. Da... a spus ca... progresul va fi interzis sau ca... n fine
, vroia sa spuna ca... Ministerul Magiei vrea sa se amestece n treburile de la Ho
gwarts.
Profesoara McGonagall l privi cu atentie o clipa, apoi pufni, ocoli biroul si i de
schise usa.
? Ei bine, ma bucur ca o asculti macar pe Hermione Granger, spuse ea, facndu-i se
mn sa iasa din birou.
CAPITOLUL XIII
DETENTIE CU DOLORES
Cina luata n Marea Sala n seara aceea nu se dovedi o experienta placuta pentru Har
ry. Vestile despre conflictul lui cu Umbridge circulasera extraordinar de repede,
chiar si dupa standardele de la Hogwarts. Auzi soapte peste tot n jur, n timp ce
mnca stnd ntre Ron si Hermione. Lucrul amuzant era ca nici unul dintre cei care vor
beau n soapta nu parea sa-si faca griji ca va auzi ce spuneau despre el. Din contr
a, era ca si cnd ar fi sperat ca o sa se enerveze si o sa nceapa iar sa tipe, ca sa
poata sa auda povestea de la sursa.
? Zice ca a vazut cum a fost ucis Cedric...
? Sustine ca s-a duelat cu Stii-Tu-Cine...
? Termina...
? Pe cine crede ca pacaleste?
? Te-roog...
? Ce nu pot eu sa nteleg, zise Harry printre dinti, punndu-si deoparte cutitul si f
urculita (minile i tremurau prea tare ca sa poata sa le mai tina nemiscate), este
de ce au crezut cu totii povestea pe care le-a spus-o Dumbledore acum doua luni..
.
? Stii, Harry, eu nu sunt convinsa ca au crezut, spuse Hermione sumbra. Of, hai
sa plecam de aici.
si trnti si ea cutitul si furculita; Ron se uita cu jind la jumatatea sa netermina
ta de placinta de mere, dar i urma. Oamenii se holbara la ei pna iesira din Marea
Sala.
? Cum adica, nu esti sigura ca l-au crezut pe Dumbledore? o ntreba Harry pe Hermio
ne cnd ajunsera pe holul de la etajul nti.
? Asculta, tu nu ntelegi cum a fost dupa aceea, spuse Hermione ncet. Te-ai ntors n mi
jlocul peluzei cu trupul lui Cedric... nici unul dintre noi nu a vazut ce s-a ntmp
lat n labirint... n-am putut dect sa-l credem pe cuvnt pe Dumbledore ca Stii-Tu-Cine
s-a ntors, l-a ucis pe Cedric si s-a luptat cu tine.
? Dar asta-i adevarul! spuse Harry tare.
? Stiu, Harry, asa ca te rog sa nu mai tipi la mine, spuse Hermione obosita. Doa
r ca, nainte sa-si dea seama care era adevarul, lumea s-a dus acasa n vacanta de v
ara, unde toti au petrecut doua luni citind despre faptul ca tu esti nebun de le
gat, iar Dumbledore s-a ramolit!
n timp ce mergeau pe holurile pustii catre Turnul Cercetasilor, ploaia batea cu pu
tere n ferestre. Harry avea impresia ca prima zi durase ct o saptamna, dar nca avea
un munte de teme de facut nainte sa se duca la culcare. Deasupra ochiului stng l ncer
ca o durere surda, ngrozitoare. Privi pe fereastra spalata de ploaie catre domeniu
l ntunecat, n timp ce se ndreptau catre holul Doamnei Grase. n cabana lui Hagrid nu
era nca nici o lumina.
? Mimbulus mimbletonia, zise Hermione, nainte sa fie descusuta de Doamna Grasa.
Portretul se deschise, dezvaluindu-si gaura din spate, si toti trei trecura prin
ea.
Camera de zi era aproape goala; cam toti ceilalti erau nca jos, la cina. Smecheri
la, care statuse pe un fotoliu, se trezi si le iesi n ntmpinare, torcnd cu putere, i
ar cnd Harry, Ron si Hermione se asezara pe locurile lor preferate de lnga semineu
, sari usor n poala lui Hermione si se ghemui acolo, asemenea unei perne portocali

i. Harry se uita foc, simtindu-se secat de puteri si extenuat.

? Cum a putut Dumbledore sa lase sa se ntmple asa ceva? striga Hermione dintr-o da
ta, facndu-i pe Harry si pe Ron sa tresara.
Smecherila fugi de la ea din poala, parnd jignit. Dadu cu pumnii n bratele fotoliu
lui mnioasa, nct iesira bucati dl umplutura prin gauri.
? Cum poate sa o lase pe femeia aia oribila sa ne predea? Si asta si n anul de N.
O.V.-uri!
? Pai, pna acum nu am avut niciodata profesori de Aparare contra Magiei Negre pre
a priceputi, nu-i asa? spuse Harry. Stii cum e, ne-a spus Hagrid, nimeni nu vrea
postul; se spune ca este blestemat.
? Da, dar sa angajezi pe cineva care refuza pe fata sa ne lase sa facem vraji! O
are ce urmareste Dumbledore?
? Si ncearca sa-i faca pe oamenii sa spioneze pentru ea, zise Ron sumbru. Tineti
minte cnd ne-a zis ca vrea sa venim si sa-i spunem daca auzim pe cineva care zice
ca s-a ntors Stiti-Voi-Cine?
? Sigur ca este aici ca sa ne spioneze pe toti, asta este evident, altfel de ce a
r fi vrut Fudge sa vina aici? se ntreba Hermione.
? Nu ncepeti iar sa va certati, spuse Harry obosit, cnd Ron deschise gura sa se op
una. Nu putem sa... haideti sa ne facem temele, sa terminam cu asta...
si luara ghiozdanele dintr-un colt si se ntoarsera la locurile de lnga foc. ntre tim
p, ncepusera sa se ntoarca si restul elevilor de la cina. Harry nu se mai se uita n
directia portretului, dar tot simti privirile pe care le atragea.
? Sa facem mai nti ce ne-a dat Plesneala? zise Ron, nmuindu-si pana n cerneala. "Prop
rietatile... pietrei lunii... si alte ntrebuintari... n facutul potiunilor..." mur
mura el, scriind cuvintele la nceputul pergamentului, n timp ce le rostea. Gata.
Sublinie titlul, apoi se uita ntrebator la Hermione.
? Ia zi, care sunt proprietatile pietrei lunii si ntrebuintarile ei n facutul potiu
nilor?
Dar Hermione nu l asculta; se uita la coltul ndepartat al camerei, unde Fred, Geor
ge si Lee Jordan stateau n mijlocul unui plc de elevi nedumeriti si candizi din pri
mul an, mestecnd cu totii ceva care parea sa fi iesit dintr-o punga mare de hrtie
pe care o tinea Fred.
? Nu, mi pare rau, au mers prea departe, zise ea, ridicndu-se si parnd de-a dreptul
mnioasa. Haide, Ron.
? Eu... poftim? spuse Ron, tragnd evident de timp. Nu... hai, Hermione... nu pute
m sa-i certam ca mpart dulciuri.
? Stii foarte bine ca alea sunt bucatele de Nuga Snge-din-Nas sau... sau Pastile
Varsate sau...
? Iluzii Lesinate? sugera Harry ncet.
Unul cte unul, cei din primul an, de parca le-ar fi dat cineva cu ceva n cap, se pr
elingeau inconstienti n fotolii; unii alunecau si ajungeau pe jos, altii doar atrn
au peste bratele fo-toliilor, cu limbile scoase. Majoritatea celor care se uitau
rdeau; Hermione, nsa, si ndrepta umerii si se duse direct unde stateau Fred si Georg
e cu blocurile de notite, uitndu-se cu atentie la elevii lesinati din primul an.
Ron se ridica pe jumatate, ramase nemiscat pentru cteva clipe, apoi i sopti lui Ha
rry, "Are totul sub control," nainte sa se lase att de n jos pe fotoliu ct i permitea
conformatia desirata.
? Ajunge! le spuse Hermione hotarta lui Fred si George, care si ridicara amndoi pri
virile, oarecum surprinsi.
? Da, ai dreptate, zise George, ncuviintnd din cap, dozajul nu pare destul de pute
rnic, nu-i asa?
? V-am spus si azi-dimineata, nu puteti sa testati prostiile astea pe elevi!
? i platim! spuse Fred indignat.
? Nu-mi pasa, poate fi periculos!
? Aiurea, zise Fred.
? Calmeaza-te, Hermione, sunt bine, zise Lee mpaciuitor, n timp ce trecea de la un
elev din primul an la altul, punndu-le niste dulciuri mov n gurile cascate.
? Da, uite, si revin, spuse George.
ntr-adevar, ctiva dintre cei din primul an ncepeau sa se miste. Mai multi pareau att
de socati sa se trezeasca ntinsi pe podea sau atrnnd peste fotolii, nct Harry era si

gur ca Fred si George nu i avertizasera ce aveau sa faca dulciurile.

? Te simti bine? i zise George binevoitor unei fetite brunete care zacea la picio
arele lui.
? C... cred ca da, spuse ea tremurat.
? Minunat, zise Fred fericit, dar n clipa urmatoare Hermione i smulse din mini att b
locul de notite, ct si punga de hrtie cu Iluzii Lesinate.
? NU este minunat!
? Ba sigur ca este, traiesc, nu? spuse Fred suparat.
? Nu puteti sa faceti asta! Daca i se facea rau vreunuia?
? Nu o sa-i mbolnavim, am testat deja toate dulciurile pe noi nsine, asta este doa
r ca sa vedem ca toata lumea reactioneaza la fel...
? Daca nu ncetati, o sa...
? Ne dai ore de detentie? spuse Fred, cu o voce sfidatoare si sceptica.
? Ne pui sa scriem versuri? zise George, zmbind batjocoritor.
Privitorii din peste tot din camera rdeau. Hermione se ridica n picioare ct era de n
alta; ochii i erau ngustati si parul ei nfoiat parea sa vibreze de electricitate.
? Nu, zise ea, cu vocea tremurndu-i de suparare, nsa o sa-i scriu mamei voastre.
? Nu ai face asa ceva, spuse George ngrozit, dndu-se cu un pas n spate.
? O, ba da, zise Hermione nenduratoare. Nu pot sa va opresc sa mncati tmpeniile ale
a, dar nu o sa le dati celor din primul an.
Fred si George parura fulgerati. Era clar ca, din punctul lor de vedere, amenint
area lui Hermione era o lovitura sub centura. Aruncndu-le o ultima privire amenin
tatoare, i arunca lui Fred napoi blocul de notite si punga de Iluzii si se ntoarse
cu pasi mari la locul ei de lnga foc.
Ron se lasase att de jos n fotoliu, nct nasul aproape ca i ajunsese la nivelul genunc
hilor.
? ti multumesc pentru sprijin, Ron, spuse Hermione ironica.
? Te-ai descurcat foarte bine singura, bigui Ron.
Hermione si cobor privirea catre foia goala de pergament pentru cteva secunde, apoi
spuse tulburata:
? Degeaba, nu ma pot concentra, ma duc la culcare.
si deschise ghiozdanul, iar Harry crezu ca era pe cale sa si puna cartile n el, dar
n schimb scoase doua obiecte de lna fara o forma definita, le puse cu grija pe o
masa de lnga semineu, le acoperi cu cteva bucati mototolite de pergament si o pana
rupta, si facu niste pasi n spate, ca sa admire efectul.
? Pentru numele lui Merlin, ce faci? zise Ron, privind-o de parca s-ar fi temut
pentru sanatatea ei mintala.
? Sunt palarii pentru spiridusii de casa, zise ea vioi, bagndu-si cartile la loc n
ghiozdan. Le-am facut pe parcursul verii. Tricotez foarte ncet fara magie, dar ac
um, ca sunt din nou la scoala, ar trebui sa pot sa fac multe altele.
? Le lasi palarii spiridusilor de casa? spuse Ron ncet. Si mai nti le acoperi cu gu
noaie?
? Da, zise Hermione sfidatoare, aruncndu-si ghiozdanul pe umar.
? Nu-i cinstit, zise Ron suparat. ncerci sa-i pacalesti sa ia palariile. i eliberez
i cnd ei s-ar putea sa nu vrea sa fie eliberati.
? Sigur ca vor sa fie liberi! zise Hermione imediat, desi chipul ncepuse sa prind
a o nuanta roz. Sa nu ndraznesti sa te atingi de palariile astea, Ron!
Se ntoarse pe calcie si pleca. Ron astepta pna disparu pe usa catre dormitoarele fe
telor, apoi dadu la o parte gunoaiele de pe palariile de lna.
? Ar trebui macar sa vada ce iau, spuse el hotart. Oricum, continua el si strnse p
ergamentul pe care scrisese titlul eseului pentru Plesneala, nu are sens sa ncerc
sa l termin acum, nu pot sa l fac fara Hermione, eu habar n-am ce ar trebui sa fac
i cu pietrele lunii, tu stii?
Harry clatina din cap, observnd n acest timp ca durerea din tmpla i se nrautatise. S
e gndi la eseul lung despre razboaiele uriasilor si durerea l sageta ngrozitor. Stii
nd foarte bine ca, atunci cnd se va face dimineata, va regreta ca nu si terminase
temele n seara aceasta, si strnse cartile si le puse la loc n ghiozdan.
? Ma duc si eu la culcare.
Trecu pe lnga Seamus cnd se duse catre usa care ducea spre dormitoarelor baietilor
, dar nu se uita la el. Harry avusese pentru o clipa impresia ca Seamus deschise

se gura sa vorbeasca, dar grabi pasul si ajunse n tacerea linistitoare a scarii d

e piatra n spirala, fara sa mai fie nevoie sa ndure alte provocari.
*
Zorii zilei urmatoare fura la fel de cenusii si ploiosi ca ai precedentei. Hagri
d lipsi n continuare de la masa profesorilor la micul dejun.
? Dar, privind partea plina a paharului, nu-l avem nici pe Plesneala, spuse Ron n
curajator.
Hermione casca larg si si turna niste cafea. Parea sa fie multumita de ceva, iar
cnd Ron o ntreba de ce era att de fericita, ea spuse doar:
? Au disparut palariile. Se pare ca spiridusii de casa vor totusi sa fie liberi.
? Eu n-as fi att de sigur, i spuse Ron taios. S-ar putea sa nu fie socotite ca hai
ne. Mie mi s-a parut ca nu aratau deloc ca niste palarii, ci mai degraba ca nist
e basici de lna.
Hermione nu i mai vorbi toata dimineata.
Cele doua ore de Farmece fura urmate de doua ore de Transfigurare. Profesorul Fl
itwick si profesoara McGonagall petrecura amndoi primele minute ale cursurilor lo
r vorbindu-le elevilor despre importanta N.O.V.-urilor.
? Trebuie sa tineti minte, chitai micutul profesor Flitwick, cocotat ca de obice
i pe un teanc de carti, ca sa poata sa vada peste catedra, ca aceste examene va
pot influenta viitorul multi ani de acum nainte! Daca nu v-ati gndit serios la vii
toarele voastre cariere, acum este momentul sa o faceti. Si ntre timp, ma tem ca v
om lucra mai constiincios ca niciodata, ca sa ne asiguram ca veti arata tot ce s
titi!
Apoi petrecura o ora recapitulnd Vrajile de Chemare care, conform profesorului Fl
itwick, aveau sa apara sigur n cadrul N.O.V.-urilor, si ncheie lectia dndu-le cea m
ai lunga tema pe care o avusesera vreodata la Farmece.
La Transfigurare fu la fel, daca nu mai rau.
? Nu puteti sa luati un N.O.V., spuse profesoara McGonagall nenduratoare, fara srgu
inta, exercitiu si studiu.
Neville scoase un sunet trist, a nencredere.
? Da, chiar si tu, Poponeata, spuse Profesoara McGonagall. Rezultatele tale ar f
i foarte bune daca ai avea putina ncredere n tine. Deci... astazi ncepem Vrajile de
Disparitie. Sunt mai usoare dect Vrajile de Creare, pe care, n mod normal nu le-a
ti ncerca nainte de nivelurile T.V.E.E., nsa tot sunt printre cele mai dificile vraj
i care vor fi testate n N.O.V.
Avea dreptate; Vrajile de Disparitie i se parura groaznic de grele lui Harry. Pna
la sfrsitul celor doua ore nici el si nici Ron nu reusira sa faca sa dispara mel
cii pe care exersau, desi Ron spuse plin de speranta ca avea senzatia ca al lui
parea putin mai palid. Pe de alta parte, Hermione izbuti sa faca sa-i dispara melc
ul din a treia ncercare, cstignd un premiu de zece puncte pentru Cercetasi de la pr
ofesoara McGonagall. Fu singura persoana care nu primi teme; tuturor celorlalti l
i se spuse sa exerseze vraja n timpul noptii, pentru a fi pregatiti pentru o noua
ncercare asupra melcilor n dupa-amiaza urmatoare.
Intrnd acum putin n panica din cauza numarului temelor pe care le aveau de facut, H
arry si Ron si petrecura ora prnzului n biblioteca, cautnd informatii despre ntrebuint
arile pietrelor lunii n facutul potiunilor. nca suparat din cauza comentariilor lu
i Ron despre palariile ei de lna, Hermione nu merse cu ei. Pna cnd ajunsera la ora d
e Grija fata de Creaturile Magice de dupa prnz, pe Harry ncepuse iar sa-l doara ca
pul.
Afara se racise, batea vntul si, n timp ce mergeau pe peluza n panta catre coliba lu
i Hagrid de la marginea Padurii Interzise, simtira din cnd n cnd cte o picatura de p
loaie pe fete. Profesoara Grubbly-Plank statea acolo, asteptndu-si elevii la vreo
zece metri departare de usa de la intrare a casei lui Hagrid si avnd n fata ei o m
asa lunga de lemn pusa pe capre si ncarcata cu ramurele. Cnd Harry si Ron ajunsera
la ea, din spatele lor rasuna un hohot de rs scurt; ntorcndu-se, l vazura pe Draco R
eacredinta apropiindu-se cu pasi mari de ei, nconjurat ca de obicei de gasca sa d
e amici Viperini. Era evident ca tocmai spusese ceva foarte amuzant, pentru ca Cr
abbe, Goyle, Pansy Parkinson si ceilalti continuara sa rda batjocoritor, cu pofta, n

timp ce se strnsera n jurul mesei pe capre. Judecnd dupa cum se uitau cu totii la
el, Harry ghici subiectul glumei fara prea mare dificultate.
? Este toata lumea prezenta? striga profesoara Grubbly-Plank, dupa ce sosira tot
i Viperinii si Cercetasii. Atunci, haideti sa-i dam drumul. Cine poate sa-mi spu
na cum se numesc aceste lucruri?
Arata spre o gramada de ramurele din fata ei. Hermione ridica mna imediat. n spate
le ei, Reacredinta simula ca avea niste dinti mari n fata si ncepu sa o imite, sar
ind n sus si n jos, nerabdator sa raspunda la ntrebare. Pansy Parkinson scoase un i
cnet de rs care se transforma aproape instantaneu ntr-un urlet, cnd ramurelele de p
e masa tsnira n aer si se dovedira un fel de fiinte mici ca niste zne facute din le
mn, avnd fiecare mini si picioare maro, noduroase, doua degete ca niste crengute l
a fiecare mna si un chip ciudat ca din scoarta, n care scnteiau doi ochi caprui ca
niste carabusi.
? Vaaaai! zisera Parvati si Lavender, enervndu-l tare pe Harry.
S-ar fi crezut ca Hagrid nu le aratase niciodata creaturi impresionante; ntr-adev
ar, Trirmele fusesera cam plictisitoare, nsa Salamandrele si Hipogrifii fusesera de
stul de interesanti, si poate ca Homarii cu Capete Explozive fusesera chiar prea
interesanti.
? Fetelor, va rog frumos sa coborti vocea! zise profesoara Grubbly-Plank taios, pr
esarnd ceva ce parea sa fie niste orez maro printre fiintele-crengute care se aru
ncara imediat asupra mncarii. Ia sa vedem... stie cineva cum se numesc aceste cre
aturi? Domnisoara Granger?
? Apararcuri, zise Hermione. Pazesc copacii si traiesc de obicei n copacii din al
caror lemn se fac baghetele.
? Cinci puncte pentru Cercetasi, spuse profesoara Grubbly-Plank. Da, acestea sun
t niste Apararcuri si, dupa cum spune domnisoara Granger, traiesc de obicei n cop
acii al caror lemn e bun la confectionarea baghetelor. Stie cineva ce mannca?
? Cinele-babei sau cari, spuse Hermione prompt, ceea ce explica de ce se miscau b
oabele despre care Harry crezuse ca erau orez maro. nsa si oua de zna, daca reusesc
sa le gaseasca.
? Bravo, nca cinci puncte. Deci, oricnd aveti nevoie de frunzele sau de lemnul unu
i copac n care locuieste un Apararc, este indicat sa aveti la voi niste cinele-bab
ei pentru a-i distrage atentia sau pentru a-l linisti. Poate ca nu par periculoas
e, dar, daca sunt suparate, ncearca sa scoata ochii oamenilor cu degetele care, d
upa cum puteti vedea, sunt foarte ascutite si primejdioase pentru orbite. Asa ca
, daca vreti sa va apropiati, luati ctiva cinele-babei si un Apararc ? am aici dest
ule pentru a ajunge unul la trei elevi ? puteti sa le studiati mai ndeaproape. Vr
eau ca pna la sfrsitul orei sa mi dea fiecare o schita pe care sa fie identificate
toate partile corpului.
Elevii se aruncara asupra mesei pe capre. Harry se duse special n fata, ca sa ajun
ga chiar lnga profesoara Grubbly-Plank.
? Stiti unde este Hagrid? o ntreba el, n timp ce toti ceilalti si alegeau Apararcur
i.
? Nu este problema ta, zise profesoara Grubbly-Plank aspru, avnd aceeasi atitudin
e ca si ultima data cnd Hagrid nu venise la ore.
Cu fata labartata ntr-un rnjet, Draco Reacredinta se apleca prin fata lui Harry si
nsfaca cel mai mare Apararc.
? Poate ca, spuse Reacredinta n soapta, astfel nct sa nu-l poata auzi dect Harry, ur
iasu' mare si prost s-a ranit rau.
? Poate ca o sa fii tu ranit, daca nu taci din gura, spuse Harry cu coltul gurii
.
? Poate ca s-a bagat n niste chestii care l depasesc, daca ntelegi aluzia.
Reacredinta se ndeparta, rnjindu-i peste umar lui Harry, care simti dintr-o data c
a i se face rau. Oare Reacredinta stia ceva? Tatal sau era pna la urma un Devorat
or al Mortii; daca avea informatii despre soarta lui Hagrid care nu ajunsesera l
a urechile Ordinului? nconjura repede masa, ducndu-se la Ron si Hermione, care se
asezasera pe iarba putin mai ncolo si ncercau sa convinga un Apararc sa ramna nemisc
at ca sa poata sa-l ntinda. Harry si scoase pergamentul si pana, lua loc lnga ceilalt
i si le reproduse n soapta cuvintele lui Reacredinta.
? Dumbledore ar sti daca Hagrid a patit ceva, spuse Hermione imediat. Daca parem n

grijorati, i facem jocul lui Reacredinta; i dam de nteles ca nu prea stim exact ce s
e ntmpla. Trebuie sa-l ignoram, Harry. Uite, tine putin Apararcul, ca sa pot sa-i nt
ind fata...
? Da, se auzi vocea taraganata a lui Reacredinta dinspre grupul cel mai apropiat
de ei. Stiti, tata a vorbit cu Ministrul chiar acum cteva zile si se pare ca Min
isterul este foarte hotart sa puna capat predarii inferioare de aici. Prin urmare,
chiar daca o sa apara iar malacul ala imbecil, probabil ca or sa-l trimita imed
iat sa-si faca bagajele.
? AU!
Harry strnsese att de tare Apararcul, nct acesta aproape ca se rupsese si tocmai se r
azbunase lovindu-l tare cu degetele sale ascutite si lasndu-i doua taieturi lungi
si adnci. i dadu drumul. Crabbe si Goyle, care rdeau deja zgomotos la gndul ca Hagri
d va fi concediat, rsera si mai tare cnd Apararcul o lua la goana catre padure, ca
un omulet care se pierdu curnd printre radacinile copacilor. Cnd clopotelul rasun
a din departare n mprejurimi, Harry si facu sul desenul patat de snge al Apararcului
si se ndrepta catre sala de Ierbologie cu mna nfasurata n batista lui Hermione, auz
ind nca hohotele de rs batjocoritoare ale lui Reacredinta.
? Daca l mai face o singura data imbecil pe Hagrid... zise Harry printre dinti.
? Harry, nu te lua la cearta cu Reacredinta, nu uita, acum este Perfect, ar pute
a sa-ti faca probleme...
? Ei bine, chiar ma ntreb oare cum ar fi sa am probleme? spuse Harry sarcastic.
Ron rse, dar Hermione se ncrunta. mpreuna, traversara straturile cu legume, trndu-si p
oalele robelor. Cerul nca parea sa nu se poata decide n favoarea ploii.
? mi doresc doar sa se ntoarca Hagrid mai repede, asta-i tot, spuse Harry ncet, cnd
ajunsera la sere. Si sa nu mai spui ca Grubbly-Plank aia este o profesoara mai b
una ca el! adauga el amenintator.
? Nu aveam de gnd sa spun asta, zise Hermione calma.
? Pentru ca nu va fi niciodata la fel de buna ca Hagrid, spuse Harry hotart, perf
ect constient ca tocmai avusesera o ora model de Grija fata de Creaturile Magice
si parnd de-a dreptul enervat din cauza asta.
Se deschise usa celei mai apropiate sere si iesi un suvoi de elevi din anul patr
u, printre care si Ginny.
? Buna, spuse ea vesela cnd trecu pe lnga ei.
Cteva secunde mai trziu, aparu Luna Lovegood, ramasa n urma colegilor ei, murdara de
pamnt pe nas si cu parul prins n coc n vrful capului. Cnd l vazu pe Harry, ochii ei p
roeminenti parura sa se mareasca de entuziasm, iar fata se duse direct la el. Mu
lti dintre colegii lui Harry se ntoarsera curiosi sa o urmareasca. Luna trase aer
n piept cu putere si apoi spuse, fara sa-l salute:
? Cred ca s-a ntors Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit, si mai cred ca te-ai luptat cu el si
ca ai scapat de el.
? Aa... bine, spuse Harry jenat.
Luna parea sa poarte niste ridichi portocalii pe post de cercei, ceea ce parusera
sa observe Parvati si Lavender, pentru ca amndoua chicoteau si aratau cu degetul
spre urechile ei.
? Rdeti daca vreti, zise Luna, ridicnd tonul si parnd sa aiba impresia ca Parvati s
i Lavender rdeau de ceea ce spusese si nu de podoabe, dar au fost unii care au cr
ezut ca nu au existat fiinte ca Grozavia Strasnica sau Snorhacul Corn-Sifonat!
? Pai, si-au avut dreptate, nu? spuse Hermione nerabdatoare. Nu au existat nici G
rozavia Strasnica, nici Snorhacul Corn-Sifonat.
Luna i arunca o privire mistuitoare si pleca furtunos, cu ridichiile balanganindu
-i-se cu putere. Parvati si Lavender nu mai erau singurele care se tavaleau pe j
os de rs.
? Vrei sa nu i mai jignesti pe singurii oameni care ma cred? i spuse Harry lui Her
mione, n timp ce se ndreptau spre intrare.
? Ah, pentru numele lui Dumnezeu, Harry, poti sa gasesti pe cineva mai bun ca ea,
zise Hermione. Ginny mi-a spus tot; se pare ca Luna nu crede dect n lucrurile des
pre care nu exista absolut nici o dovada. n fine, nici nu m-as astepta la altceva
din partea cuiva al carui tata conduce Zeflemistul.
Harry se gndi la sinistrul cal naripat pe care l zarise n seara cnd sosisera si despr
e felul cum Luna spusese ca-l vazuse si ea. Se ntrista putin. Oare l mintise? nsa, n

ainte sa mai acorde alte gnduri acestui subiect, se trezi cu Ernie Macmillan lnga
el.
? Vreau sa stii, Potter, spuse el cu un glas tare, rasunator, ca nu ai de partea
ta doar ciudatenii ambulante. Eu, unul, te cred suta la suta. Familia mea a fos
t mereu alaturi de Dumbledore, si la fel si eu.
? Aa... multumesc mult, Ernie, spuse Harry socat, dar satisfacut.
O fi fost Ernie ceremonios n astfel de ocazii, dar Harry era ntr-o stare n care apr
ecia enorm votul de ncredere al cuiva care nu avea ridichi atrnate de urechi. Cuvi
ntele lui Ernie reusisera clar sa-i stearga zmbetul de pe fata lui Lavender Brown
si, n timp ce se ntorcea sa le vorbeasca lui Ron si Hermione, Harry zari expresia
lui Seamus, care parea n acelasi timp derutata si sfidatoare.
Deloc de mirare, profesoara Lastar si ncepu cursul tinndu-le predici despre importan
ta N.O.V.-urilor. Harry si dorea sa nu mai auda asta de la toti profesorii; ncepea
sa aiba un sentiment de neliniste n stomac de fiecare data cnd si amintea cte teme a
vea de facut, sentiment care se nrautati dramatic cnd profesoara Lastar le dadu un
alt eseu de scris la sfrsitul orei. Obositi si mirosind puternic a baligar de dr
agon, ngrasamntul preferat al profesoarei Lastar, Cercetasii se ntoarsera n formatie
la castel o ora si jumatate mai trziu, nici unul dintre ei nemaiavnd chef de vorba;
avusesera iar o zi lunga.
Avnd n vedere ca era lihnit si ca avea prima sedinta de detentie cu profesoara Umb
ridge la ora cinci, Harry se duse direct la cina fara sa si lase ghiozdanul n Turn
ul Cercetasilor, ca sa poata sa nghita ceva n graba, nainte sa nfrunte ceea ce i preg
atise profesoara. nsa abia ajunsese n dreptul intrarii n Marea Sala, cnd o voce supa
rata striga:
? Hei, Potter!
? Ce mai e acum? murmura el epuizat, ntorcndu-se spre Angelina Johnson, care arata
din ce n ce mai suparata.
? ti spun eu ce mai e acum, zise ea, apropiindu-se de el si mpungndu-l cu putere n p
iept cu degetul aratator. Cum de ai reusit sa ajungi n detentie Vineri la ora cin
ci?
? Poftim? spuse Harry. De ce... a, da, selectionarea portarului!
? Acum si aminteste! se rasti Angelina. Nu ti-am zis ca vroiam sa luam o decizie
cu toata echipa si sa gasim pe cineva care sa se nteleaga cu toti? Nu ti-am zis ca
am retinut terenul de vjthat special pentru asta? Si acum ai hotart ca nu vei fi a
colo!
? Nu eu am hotart sa nu fiu acolo! spuse Harry, coplesit de nedreptatea acestor c
uvinte. Femeia aia, Umbridge, mi-a dat ore de detentie doar pentru ca i-am spus
adevarul despre Stii-Tu-Cine.
? Ei bine, nu ai dect sa te duci direct la ea si sa o rogi sa-ti dea drumul viner
i, spuse Angelina intransigenta. Nu ma intereseaza cum o faci. Daca vrei, spunei si ca Stii-Tu-Cine este rodul imaginatiei tale, nsa ai grija sa fii acolo!
Se ntoarse pe calcie si pleca valvrtej.
? Stiti ce? le spuse Harry lui Ron si Hermione cnd intrara n Marea Sala. Cred ca a
r trebui sa verificam la Puddlemere United daca nu cumva Oliver Baston a fost om
ort n timpul unui antrenament, pentru ca se pare ca Angelina i-a preluat spiritul.
? Care crezi ca sunt sansele sa-ti dea drumul Umbridge vineri? spuse Ron sceptic
, n timp ce se asezau la masa Cercetasilor.
? Sub zero la suta, zise Harry posomort, punndu-si niste cotlete de miel n farfurie
si ncepnd sa mannce. Dar merita sa ncerc, nu? O sa-i propun sa mai merg la doua det
entii n plus sau ceva de genul asta, nu stiu...
Lua o nghititura de cartofi si adauga:
? Sper sa nu ma tina trziu asta-seara. Va dati seama ca trebuie sa scriu trei ese
uri, sa exersez Vraji de Disparitie pentru McGonagall, sa descopar un contrafarm
ec pentru Flitwick, sa termin desenul cu Apararcul si sa ncep jurnalul ala idiot
pentru Trelawney?
Ron gemu si dintr-un anumit motiv si ridica privirea spre tavan.
? Si se pare ca o sa si ploua.
? Ce legatura are asta cu temele noastre? zise Hermione, cu sprncenele ridicate.
? Nici una, spuse Ron imediat, nrosindu-i-se urechile.
La ora cinci fara cinci minute, Harry si lua la revedere de la ceilalti doi si se

ndrepta spre biroul lui Umbridge de la etajul trei. Cnd batu la usa ea striga "In
tra" pe o voce mieroasa. Harry intra cu grija, uitndu-se n jur.
Cunoscuse biroul acela n timpul tuturor celor trei profesori care l avusesera nainte
. Pe vremea cnd traise acolo Gilderoy Lockhart, fusese tapetat cu autoportretele
lui zmbitoare. Cnd l ocupase Lupin, daca veneai n vizita, era foarte probabil sa ntlne
ti o creatura ntunecata fascinanta ntr-o colivie sau ntr-un acvariu. Cnd fusese al im
postorului Moody, fusese plin de tot felul de instrumente si obiecte pentru detec
tarea greselilor si a tainuirii.
Acum, nsa, era de nerecunoscut. Toate suprafetele fusesera acoperite cu pnze si cuv
erturi dantelate. Erau mai multe vaze pline de flori uscate, fiecare cu propriul
suport decorativ, iar pe unul dintre pereti se afla o colectie de farfurii ornam
entale, decorate cu cte un pisoi mare, colorat, care purta mereu o alta funda n ju
rul gtului. Acestea erau att de urte nct Harry se holba la ele ncremenit, pna cnd pro
oara Umbridge vorbi din nou.
? Buna seara, domnule Potter.
Harry tresari si se uita n jur. Nu o observase la nceput, pentru ca purta o roba s
inistra, cu un model nflorat, care se potrivea mult prea bine cu fata de masa de
pe biroul din spatele ei.
? Buna seara, doamna profesoara Umbridge, zise Harry teapan.
? Pai, ia loc, spuse ea, aratnd catre o masuta acoperita de dantela lnga care tras
ese un scaun cu spatar drept.
Pe masa se gasea o bucata de pergament gol, care parea sa-l astepte.
? Aa, zise Harry, fara sa se miste. Doamna profesoara Umbridge, aa... nainte sa nc
epem, as... as vrea sa va cer o... o favoare.
Ochii ei ct cepele se ngustara.
? A, da?
? Pai, eu... eu fac parte din echipa de vjthat a Cercetasilor. Ar trebui sa fiu pr
ezent la selectionarea noului portar, vineri la ora cinci, si ma... ma ntrebam dac
a as putea sa nu vin atunci la orele de detentie si sa vin ? sa vin n alta zi... n
schimb...
si dadu seama cu mult nainte sa termine de rostit propozitia ca era inutil.
? O, nu, spuse Umbridge, zmbind att de larg, nct arata de parca ar fi nghitit o musca
deosebit de suculenta. O, nu, nu, nu. Domnule Potter, aceasta este pedeapsa pent
ru raspndirea unor povesti malefice, rautacioase, ca sa atragi atentia, iar pedep
sele nu pot fi n nici un caz adaptate dupa bunul plac al vinovatului. Nu, vei ven
i aici mine la ora cinci, si ziua urmatoare, si la fel si vineri, si ti vei ndeplin
i detentia dupa cum este stabilit. Cred ca este bine dac-o sa pierzi ceva ce tiai fi dorit foarte tare. n felul acesta lectia pe care vreau sa ti-o dau o sa fie
mai usor de nvatat.
Harry simti cum i se urca sngele la cap si cum i pocnesc urechile. Asa deci, spuse
se "povesti malefice, rautacioase, ca sa atraga atentia", da?
l privea cu capul aplecat putin ntr-o parte, zmbindu-i larg n continuare, ca si cnd a
r fi stiut exact ce gndea si ar li asteptat sa vada daca va ncepe iar sa tipe. Cu
un efort extraordinar, Harry se uita n alta parte, si lasa ghiozdanul lnga scaunul
cu spatar drept si se aseza.
? Asa, zise Umbridge dulceag, suntem deja mai priceputi la controlarea reactiilo
r, nu-i asa? Acum, domnule Potter, vei scrie ceva pentru mine. Nu, nu cu pana ta
, adauga ea, cnd Harry se apleca sa si deschida ghiozdanul. O sa folosesti una cev
a mai speciala. Poftim.
i dadu o pana neagra, lunga si subtire, cu un vrf neobisnuit de ascutit.
? Vreau sa scrii Nu am voie sa spun minciuni, i spuse ea cu blndete.
? De cte ori? ntreba Harry, simulnd politetea.
? O, de cte ori este nevoie ca sa patrunzi mesajul, zise Umbridge mieros. Haide.
Se duse la biroul ei, se aseza si se apleca peste un teanc de pergamente care pa
reau sa fie lucrari ce trebuiau corectate. Harry ridica pana neagra si ascutita,
iar apoi si dadu seama ce lipsea.
? Nu mi-ati dat cerneala, spuse el.
? O, dar nu vei avea nevoie de cerneala, spuse profesoara Umbridge cu o foarte s
ubtila nota ironica n glas.
Harry puse vrful penei pe hrtie si scrise: Nu am voie sa spun minciuni.

Scoase un icnet de durere. Cuvintele aparusera pe pergament scrise cu ceea ce par

ea sa fie o cerneala rosie, stralucitoare. n acelasi timp, ele se ivisera pe spate
le minii drepte a lui Harry, crestate n piele de parca ar fi fost scrise cu un bist
uriu ? si chiar n timp ce se uita la taietura scnteietoare, pielea se vindeca la lo
c, lasnd locul unde fusese ceva mai rosu dect de obicei, dar destul de neted.
Harry se uita la profesoara Umbridge. l urmarea, iar gura ei mare de broasca rioas
a se deschisese ntr-un zmbet.
? Da?
? Nimic, spuse Harry ncet.
Se uita iar la pergament, puse iar pana pe el, scrise Nu am voie sa spun minciun
i si simti pentru o a doua oara durerea usturatoare pe mna; iarasi, cuvintele i fus
esera crestate n piele; si din nou se vindecara cteva secunde mai trziu.
Si asa se ntmpla n continuare. De mai multe ori Harry scrise cuvintele pe pergament
cu ceea ce si dadu seama n scurt timp ca nu era cerneala, ci propriul snge. Din no
u cuvintele fura crestate pe mna sa, apoi vindecate, reaparnd data urmatoare cnd pun
ea pana pe pergament.
Dincolo de fereastra lui Umbridge se lasa ntunericul. Harry nu ntreba cnd i se va p
ermite sa se opreasca. Nici macar nu se uita la ceas. Stia ca l privea, cautnd semn
e de slabiciune, si nu avea de gnd sa dea dovada de asa ceva, nici macar daca treb
uia sa stea acolo toata noaptea, taindu-si propria mna cu aceasta pana...
? Vino aici, i zise ea, dupa ce lui Harry i se paru ca trecusera ore ntregi.
Se ridica. l durea mna ngrozitor. Cnd se uita la ea, si dadu seama ca taietura se vin
decase, nsa pielea era rosie si foarte iritata.
? Mna, zise ea.
I-o ntinse. O lua n mna ei. Harry si nabusi un fior cnd l atinse cu degetele ei groase
si butucanoase pe care purta mai multe inele vechi si urte.
? Hm, mai sa fie, se pare ca nca nu esti convins pe deplin, spuse ea, zmbind. Pai,
nu ne ramne dect sa ncercam si mine seara, nu-i asa? Poti sa pleci.
Harry iesi din birou fara sa spuna un cuvnt. Scoala era destul de pustie si trecu
se, desigur, de miezul noptii. Merse ncet pe coridor, iar apoi, dupa ce dadu colt
ul si fu sigur ca nu l auzea nimeni, o lua la fuga.
*
Nu avusese timp sa exerseze Vrajile de Disparitie, nu trecuse nici macar un vis n
jurnal, nu terminase de desenat Apararcul si nici nu si scrisese eseurile. Dimin
eata urmatoare sari peste micul dejun ca sa descrie repede niste vise inventate
pentru Previziuni despre Viitor, pentru prima lor ora, si fu surprins vazndu-i al
aturi pe Ron care era bulversat.
? Cum de nu le-ai scris aseara? ntreba Harry, n timp ce Ron se uita cu atentie pri
n camera n cautarea inspiratiei.
Ron, care dormea bustean cnd se ntorsese Harry n camera, murmura ceva despre "alte
lucruri", se apleca mult deasupra pergamentului si mzgali cteva cuvinte.
? Asta ar trebui sa fie de-ajuns, zise el, nchiznd brusc jurnalul. Am zis ca am vi
sat o noua pereche de pantofi, nu poate sa scoata nimic ciudat din asta, nu-i as
a?
Plecara amndoi n graba catre Turnul de Nord.
? Apropo, cum a fost detentia cu Umbridge? Ce te-a pus sa faci?
Harry ezita o fractiune de secunda si apoi zise:
? Sa scriu.
? Pai, asta nu e chiar asa de rau, nu? spuse Ron.
? Deloc, zise Harry.
? Ah ? am uitat ? ti-a dat drumul vineri?
? Nu, zise Harry.
Ron ofta cu compasiune.
Harry avu o alta zi proasta; fu unul dintre cei mai nepriceputi la Transfigurare,
fiindca nu exersase deloc Vrajile de Disparitie. Trebui sa renunte la ora de prn
z ca sa si termine de desenat Apararcul si, ntre timp, profesoarele McGonagall, Gr
ubbly-Plank si Sinistra le dadura alte teme, pe care fu convins ca nu le va termi
na n seara aceea, din cauza celei de-a doua portii de detentie cu Umbridge. Ca sa

puna capac la toate, Angelina Johnson dadu iar de el la cina si, cnd afla ca nu
putea sa vina vineri la selectionarea portarului, i spuse ca nu era deloc multumi
ta de atitudinea sa si ca se astepta ca jucatorii care doreau sa ramna n echipa sa
puna antrenamentul pe primul plan, mai presus de alte obligatii.
? Am detentie! striga Harry dupa ea, n timp ce fata se ndeparta cu pasi mari. Crez
i ca prefer sa stau nchis ntr-o camera cu broasca aia batrna n loc sa joc vjthat?
? Macar nu trebuie dect sa scrii, zise Hermione consolndu-l, n timp ce Harry se prel
inse napoi pe banca si se uita la placinta cu carne si rinichi, care nu prea l mai
atragea. De fapt, nu poti sa zici ca este o pedeapsa groaznica...
Harry deschise gura, o nchise la loc si ncuviinta din cap. Nu era foarte sigur de
ce nu le spunea lui Ron si Hermione exact ce se ntmpla n biroul lui Umbridge: tot c
e stia era ca nu vroia sa le vada fetele ngrozite; asta ar fi agravat totul si n c
onsecinta i-ar fi fost mult mai greu sa faca fata. De ase menea, avea sentimentu
l vag ca exista ceva ntre el si Umbridge, o batalie secreta a vointelor, si nu ave
a de gnd sa-i dea satisfactia sa auda ca se plnsese.
? Nu pot sa cred cte teme avem de facut, zise Ron nefericit.
? Pai, de ce nu ti le-ai facut aseara? l ntreba Hermione. Apropo, unde ai fost?
? M-am... Am facut o plimbare, spuse Ron nehotart.
Harry fu aproape sigur ca n acel moment nu era singurul care ascundea ceva.
*
A doua zi de detentie fu la fel de rea ca si cea precedenta. Pielea de pe mna lui
Harry se irita mai repede de data aceasta si ct de curnd deveni rosie si inflamata
. Lui Harry i se paru putin probabil sa se vindece la fel de repede ca pna atunci
. n scurt timp, taietura i va ramne crestata pe mna si Umbridge va fi, poate, multum
ita. Nu lasa sa-i scape nici un icnet de durere, nsa, din clipa n care intra n came
ra si pna cnd i se dadu drumul sa plece, tot dupa miezul noptii, nu spuse dect "bun
a seara" si "noapte buna".
Dar situatia temelor devenise disperata, iar cnd Harry se ntoarse n camera de zi a
Cercetasilor nu se duse la culcare, desi era extenuat, ci si deschise cartile si n
cepu sa scrie eseul despre piatra lunii pentru Plesneala. Cnd l termina, trecuse d
eja de ora doua noaptea. Stia ca nu iesise bine, dar nu avea ce sa faca; daca nu
ar fi avut nimic scris, ar fi ajuns dupa aceea n detentie cu Plesneala. Apoi ras
punse grabit la ntrebarile pe care le daduse profesoara McGonagall, ncropi ceva de
spre mnuirea corecta a Apararcurilor pentru profesoara Grubbly-Plank si se duse s
frsit sa se culce, prabusindu-se mbracat peste cuvertura si adormind instantaneu.
*
Ziua de joi le produse tuturor o oboseala nedefinita. Si lui Ron parea sa-i fie
foarte somn, desi Harry nu ntelegea de ce. Cea de-a treia seara de detentie se de
sfasura la fel ca si cele de dinainte, n afara de faptul ca, dupa doua ore, cuvin
tele "Nu am voie sa spun minciuni" nu se mai stersera de pe mna lui Harry, ci ram
asera zgriate acolo, genernd picaturi de snge. Faptul ca zgriatul penei ascutite ncet
a o facu pe profesoara Umbridge sa ridice privirea.
? Ah, zise ea ncet, ocolind biroul ca sa-i examineze mna personal. Bine. Asta ar t
rebui sa te ajute sa-ti aduci aminte, nu-i asa? Este destul pentru azi.
? Mai trebuie sa ma ntorc? zise Harry, ridicndu-si ghiozdanul cu mna stnga n locul cel
ei drepte, care l durea.
? O, da, spuse profesoara Umbridge, zmbind la fel de larg ca nainte. Da, cred ca p
utem sa inscriptionam ceva mai adnc mesajul ntr-o alta seara de lucru.
Harry n-ar fi conceput niciodata ca putea sa existe un profesor pe care sa-l ura
sca mai tare dect pe Plesneala, dar, n timp ce se ndrepta spre Turnul Cercetasilor,
trebui sa admita ca aparuse un rival de seama. Este rea, si zise el, n timp ce ur
ca o scara catre etajul sapte, este rea, nebuna de legat, batrna si...
? Ron?
Ajunse la capul scarilor, o lua la dreapta si aproape ca intra n Ron, care se asc
undea dupa o statuie a lui Lachlan cel Lung, strngndu-si cu putere matura n mna. Ace
sta tresari foarte tare cnd l vazu pe Harry pe neasteptate si ncerca sa-si ascunda

la spate noul Maturin Unsprezece.

? Ce faci?
? Aa... nimic. Tu ce faci?
Harry se ncrunta la el.
? Haide, mie poti sa-mi spui! De ce te ascunzi?
? Ma... ma ascund de Fred si George, daca tii mortis sa stii, zise Ron. Tocmai a
u trecut pe aici cu un grup de elevi din primul an, pariez ca iar testeaza ceva
pe ei. Vreau sa spun ca acum nu pot sa o mai faca n camera de zi, nu cu Hermione
acolo.
Vorbea foarte repede si precipitat.
? Dar ce faci cu matura la tine, nu ai zburat, nu? ntreba Harry.
? Eu... pai... pai, bine, ti spun, dar sa nu rzi, da? spuse Ron defensiv, devenind
din ce n ce mai rosu cu fiecare secunda care trecea. M-am... m-am gndit ca acum,
ca am o matura mai buna, sa ncerc sa ma duc la selectionarea portarului Cercetasil
or. Gata. Hai. Rzi.
? Nu rd, zise Harry, iar Ron se uita la el. Este o idee extraordinara! Ar fi groza
v sa fii n echipa! Nu te-am vazut niciodata jucnd ca portar, te pricepi?
? Destul de bine, spuse Ron, care paru extrem de usurat dupa ce vazu reactia lui
Harry. Charlie, Fred si George ma puneau tot timpul sa fiu portar cnd se antrena
u n vacantele de vara.
? Deci, ai exersat asta-seara?
? n fiecare seara de marti... nsa de unul singur. Am ncercat sa vrajesc baloanele s
a zboare spre mine, nsa nu a fost usor si nu stiu ct o sa ma ajute.
Ron parea agitat si nelinistit.
? Fred si George or sa moara de rs cnd o sa apar la selectionari. si bat joc de min
e de cnd am fost facut Perfect.
? Mi-as dori sa pot sa fiu acolo, zise Harry cu amaraciune, n timp ce se ndreptau m
preuna spre camera de zi.
? Da, si... Harry, ce ai pe mna?
Harry, care tocmai si scarpinase nasul cu mna dreapta, care era libera, ncerca sa o
ascunda, dar avu acelasi succes ca si Ron cu Maturinul.
? Este doar o taietura... nu-i nimic... este...
nsa Ron l prinse pe Harry de brat si i ridica mna la nivelul ochilor. Urma o pauza,
timp n care se holba la cuvintele crestate n piele, apoi, parnd sa i se faca rau, i d
adu diurnul lui Harry.
? Parca ai zis ca te-a pus sa scrii?
Harry ezita, dar pna la urma Ron fusese sincer cu el, asa ca i spuse adevarul desp
re cum si petrecea orele n biroul lui Umbridge.
? Cotoroanta afurisita! zise Ron ntr-o soapta revoltata cnd se oprira n fata Doamne
i Grase, care dormea linistita, cu capul sprijinit de rama. E bolnava! Du-te la
McGonagall, spune-i ceva!
? Nu, zise Harry imediat. Nu o sa-i dau satisfactia sa stie ca a cstigat.
? Ca a cstigat? Nu poti s-o lasi sa scape asa usor!
? Nu stiu cta putere are McGonagall asupra ei, zise Harry.
? Atunci, du-te la Dumbledore, spune-i lui!
? Nu, zise Harry scurt.
? De ce nu?
? Are destule pe cap, spuse Harry, dar nu acesta era adevaratul motiv.
Nu avea de gnd sa se duca sa-i ceara ajutorul lui Dumbledore, cnd el nu i vorbise de
loc din iunie.
? Ei bine, eu cred ca ar trebui... ncepu Ron, dar fu ntrerupt de Doamna Grasa, car
e i privise adormita si acum ntreba:
? Aveti de gnd sa-mi ziceti parola sau o sa trebuiasca sa stau treaza toata noapt
ea, asteptnd sa va terminati conversatia?
*
Ziua de vineri se ivi la fel de mohorta si ploioasa ca restul saptamnii. Desi Harr
y se uita automat catre masa profesorilor cnd intra n Marea Sala, nu prea spera cu
adevarat sa-l vada pe Hagrid, asa ca se concentra imediat asupra unor lucruri m

ai urgente, cum ar fi mormanul de teme ct un munte pe care le avea de facut si pe

rspectiva unei alte detentii cu Umbridge.
Doua lucruri l facura pe Harry sa suporte ziua aceea. Unul era gndul ca aproape ca
venise sfrsitul de saptamna; celalalt era ca, desi ultima detentie urma sa fie cu
siguranta ngrozitoare, de la fereastra camerei se vedea n departare terenul de vjtha
t si, cu putin noroc, ar fi putut sa asiste de la distanta la proba lui Ron. Ace
stea erau niste raze slabe de lumina, era adevarat, dar Harry era recunoscator p
entru orice ar fi putut sa-i nveseleasca ntunericul din prezent; niciodata nu mai
avusese o prima saptamna mai urta la Hogwarts.
n acea dupa-amiaza la ora cinci, batu la usa biroului profesoarei Umbridge pentru
ultima oara, spera el, si i se spuse sa intre. Pergamentul gol era pregatit pent
ru el pe masa acoperita cu dantela, cu pana neagra ascutita lnga el.
? Stii ce sa faci, domnule Potter, zise Umbridge, zmbindu-i dulce.
Harry lua pana si arunca o privire pe fereastra. Daca si-ar fi mutat scaunul ctiv
a centimetri mai la dreapta... pretinznd ca se apropia de masa, ar fi reusit sa v
ada. Acum avea o priveliste de la distanta a echipei de vjthat a Cercetasilor car
e zburau n sus si n jos pe teren, n timp ce sase siluete ntunecate stateau la picioa
rele celor trei stlpi nalti, parnd sa si astepte rndul la poarta. Era imposibil sa si
dea seama care dintre ei era Ron de la distanta aceea.
Nu am voie sa spun minciuni, scrise Harry. Taietura de pe mna dreapta se deschise
si ncepu iar sa sngereze.
Nu am voie sa spun minciuni. Taietura se adnci, usturndu-l si durndu-l.
Nu am voie sa spun minciuni. Sngele i curse pe ncheietura.
Risca sa mai arunce o privire pe fereastra. Indiferent cine era cel care apara a
cum cercurile, nu se pricepea deloc. Katie Bell dadu doua goluri n cele cteva secu
nde ct ndrazni Harry sa se uite. Spernd din suflet ca portarul nu era Ron, si cobor ia
r ochii pe pergamentul pe care scnteia sngele.
Nu am voie sa spun minciuni.
Nu am voie sa spun minciuni.
si ridica privirea ori de cte ori credea ca putea sa-si asume riscul: cnd auzea scr
ijelitul penei lui Umbridge sau cnd deschidea un sertar al biroului. A treia pers
oana care dadu proba fu destul de buna, cea de-a patra fu groaznica, a cincea se
feri cu maiestrie de un balon-ghiulea, nsa apoi nu reusi o aparare simpla. Cerul
se ntuneca, iar Harry se ndoia ca va putea sa-i mai vada pe cei sase sau sapte oa
meni.
Nu am voie sa spun minciuni.
Nu am voie sa spun minciuni.
Pergamentul era acum patat cu picaturi de snge de pe mna, care acum l ardea de durer
e. Cnd si ridica privirea din nou, se lasase noaptea si terenul de vjthat nu mai er
a vizibil.
? Hai sa vedem daca ai nteles mesajul, ce zici? spuse Umbridge pe o voce molcoma,
o jumatate de ora mai trziu.
Veni spre el, ntinzndu-si degetele mici si pline de inele spre bratul sau. Apoi, cn
d i lua mna ca sa examineze cuvintele care erau acum crestate n piele, Harry simti o
durere ngrozitoare, nu de la mna, ci de la cicatricea de pe frunte. n acelasi timp,
avu o senzatie ct se poate de ciudata n dreptul abdomenului.
si smulse mna din strnsoarea ei si se ridica imediat n picioare, privind-o fix. Ea i n
toarse privirea cu un zmbet care i se ntinse pe buzele uscative ale gurii mari.
? Da, doare, nu-i asa? spuse ea cu blndete.
Harry nu raspunse. Inima i batea foarte repede si cu putere. Vorbea de mna, sau sti
a ce simtise pe frunte?
? Ei bine, domnule Potter, cred ca am demonstrat ce vroiam sa demonstrez. Poti s
a pleci.
Harry si lua ghiozdanul si iesi din camera ct putu de repede.
Fii calm, si spuse el, n timp ce urca treptele n salturi. Fii calm, nu nseamna neapa
rat ce crezi tu ca nseamna...
? Mimbulus mimbletonia! gemu el catre Doamna Grasa, care se dadu la o parte.
l ntmpina o furtuna de sunete. Ron veni la el n fuga, zmbind larg si varsnd pe el Bere
zero din pocalul pe care l tinea n mna.
? Harry, am reusit, sunt n echipa, sunt portar!

? Poftim? A... minunat! spuse Harry, ncercnd sa zmbeasca natural, n timp ce inima i zv
nea cu putere n continuare, iar mna l durea si-i sngera.
? Ia o Berezero.
Ron l puse sa ia o sticla cu forta.
? Nu-mi vine sa cred... unde s-a dus Hermione?
? E acolo, zise Fred, care bea si el o Berezero, aratnd catre un fotoliu de lnga f
oc.
Hermione atipise acolo, cu paharul balansndu-se precar n mna.
? Pai, a spus ca se bucura cnd i-am zis, spuse Ron, parnd putin ntristat.
? Las-o sa doarma, zise George grabit.
Trecura cteva clipe pna cnd Harry observa ca mai multi dintre elevii din primul an
care erau strnsi n jurul lor purtau semne clare ca le cursese snge din nas de curnd.
? Vino aici, Ron, si vezi daca ti vine roba veche a lui Oliver! striga Katie Bell
. Putem sa dam jos numele lui si sa-l punem pe al tau...
n timp ce Ron se ndeparta, Angelina se apropie de Harry cu pasi mari.
? mi pare rau ca te-am luat din scurt mai devreme, Potter, zise ea transant. Stii
, e stresant sa te ocupi de chestia asta, am nceput sa cred ca uneori am fost un p
ic cam dura cu Baston.
Se uita putin ncruntata la Ron peste marginea pocalului si continua.
? Asculta, stiu ca e prietenul tau cel mai bun, dar nu e extraordinar, spuse ea s
curt. nsa cred ca, dupa un pic de antrenament, se va descurca. Face parte dintr-o
familie de jucatori de vjthat buni. Eu, sincera sa fiu, ma bazez pe faptul ca va
dovedi ca are ceva mai mult talent dect s-a vazut azi. Si Vicky Frobisher, si Geof
frey Hooper au zburat mai bine asta seara, dar Hooper se vaita mereu, se plnge to
t timpul de una sau de alta, iar Vicky face parte din tot felul de societati. Ch
iar ea a recunoscut ca, daca ar avea de ales ntre antrenamente si Clubul de Farme
ce, ar pune clubul pe primul plan. Oricum, o sa avem antrenament mine la ora doua
, asa ca te rog sa ai grija sa fii acolo de data asta. Si fa-mi o placere, ajuta
-l ct poti pe Ron, bine?
Harry ncuviinta din cap, iar Angelina se ntoarse la Alicia Spinnet. Harry se duse
sa stea lnga Hermione, care se trezi brusc cnd baiatul si puse ghiozdanul jos.
? Harry, tu esti... ce bine pentru Ron, nu? spuse ea adormita. Dar sunt asa de...
de... de obosita, casca ea. Am stat azi-noapte pna la unu ca sa fac alte palarii
. Dispar ntr-o veselie!
Si ntr-adevar, acum ca se uita, Harry vazu ca prin toata camera erau ascunse pala
rii de lna acolo unde ar putea sa le ia spiridusii nestiutori din greseala.
? Bravo, zise neatent Harry, care daca nu i spunea cuiva ct de curnd, avea sa explo
deze. Asculta, Hermione, tocmai am fost n biroul lui Umbridge si mi-a atins mna...
Hermione asculta cu atentie. Cnd Harry termina de povestit, ea zise rar:
? Ti-e teama ca Stii-Tu-Cine o controleaza si pe ea cum l-a controlat pe Quirrel
l?
? Pai, spuse Harry, cobornd vocea, este posibil, nu?
? Presupun ca da, zise Hermione, desi nu parea foarte convinsa. Dar nu cred ca a
r putea sa o aiba n stapnire asa cum l-a avut pe Quirrell. Nu de alta, dar acum es
te viu n toata puterea cuvntului, nu-i asa? Are propriul sau corp, nu mai are nevo
ie sa mparta un trup cu altcineva. Banuiesc ca ar putea sa o aiba sub controlul B
lestemului Imperius...
Harry i urmari o clipa pe Fred, George si Lee Jordan, care jonglau cu niste sticl
e goale de Berezero. Apoi Hermione zise:
? nsa anul trecut te-a durut cicatricea si cnd nu te-a atins nimeni. Nu ti-a zis D
umbledore ca avea legatura cu ce simtea Stii-Tu-Cine n momentul acela? Cum sa zic
, poate ca nu are nici o legatura cu Umbridge, poate ca este doar o coincidenta
ca s-a ntmplat n timp ce erai cu ea.
? Este rea, spuse Harry scurt. Nebuna.
? Este ngrozitoare, da, nsa... Harry, cred ca ar trebui sa-i spui lui Dumbledore c
a te-a durut cicatricea.
Era a doua oara n doua zile cnd era sfatuit sa se duca la Dumbledore si raspunsul
pe care i-l dadu lui Hermione fu acelasi pe care i-l daduse lui Ron.
? Nu l deranjez cu asta. Cum ai zis si tu, nu este ceva spectaculos. M-a durut di
n cnd n cnd pe tot parcursul verii... asta-seara a fost doar putin mai rau, asta e

tot...
? Harry, sunt sigura ca Dumbledore ar vrea sa l deranjezi cu asta...
? Da, spuse Harry, nainte sa se poata abtine, asta e singura parte din mine de car
e i pasa lui Dumbledore, cicatricea, nu?
? Nu spune asta, nu e adevarat!
? Cred ca o sa-i scriu si o sa-i spun lui Sirius, sa vad ce zice el...
? Harry, nu poti sa scrii asa ceva ntr-o scrisoare! spuse Hermione, parnd speriata
. Nu mai tii minte, Moody ne-a spus sa avem grija ce scriem! Nu mai putem garant
a ca nu ne sunt interceptate bufnitele!
? Bine, bine, atunci nu o sa-i mai spun! spuse Harry suparat si se ridica. Ma du
c la culcare. Spune-i tu lui Ron, da?
? O, nu, zise Hermione, parnd usurata, daca te duci tu, asta nseamna ca pot sa ma
duc si eu, fara sa fiu nepoliticoasa. Sunt complet extenuata si vreau sa mai fac
niste palarii si mine. Stii ceva, poti sa ma ajuti daca vrei, este destul de dist
ractiv, m-am perfectionat, acum pot sa fac modele, bumbi si tot felul de chestii
.
Harry se uita la fata care radia de fericire si ncerca sa arate macar vag tentat
de aceasta propunere.
? Aa... nu, cred ca nu, multumesc, zise el. aa... nu mine. Am o gramada de teme d
e facut...
Si se duse cu pasi grei spre scara baietilor, lasnd-o oarecum dezamagita pe Hermio
ne.
CAPITOLUL XIV
PERCY SI AMPRENTA
Harry fu primul din camera lui care se trezi n dimineata urmatoare. Statu cteva cl
ipe si privi cum praful dansa n raza de soare care trecea prin spatiul dintre dra
periile baldachinului si savura gndul ca era smbata. Prima saptamna a semestrului pa
rea sa fi durat la nesfrsit, ca o lectie gigantica de Istoria Magiei.
Judecnd dupa tacerea somnolenta si aspectul proaspat al acelei raze, tocmai se cr
apase de ziua. Trase draperiile din jurul patului, se ridica si ncepu sa se mbrace.
Singurul sunet, n afara de ciripitul ndepartat al pasarilor, era rasuflarea colegi
lor sai Cercetasi. si deschise ghiozdanul cu grija, scoase pergamentul si pana, si
iesi din dormitor, ndreptndu-se spre camera de zi.
Ducndu-se direct la fotoliul vechi si moale favorit de lnga locul care acum era st
ins, Harry se aseza confortabil si si derula pergamentul, n timp ce se uita n jur pr
in camera. Amestecul de bucati mototolite de pergament, bile vechi, borcane goale
de ingrediente si ambalaje de dulciuri care acoperea de obicei camera la sfrsitu
l fiecarei zile disparuse, la fel ca si palariile pentru spiridusi ale lui Hermi
one. ntrebndu-se n treacat cti spiridusi fusesera eliberati, indiferent daca vroiau
sau nu, Harry si deschise calimara, nmuie pana si apoi o tinu suspendata la ctiva c
entimetri deasupra suprafetei galbui si netede a pergamentului, gndindu-se din ra
sputeri... dar dupa doua-trei minute se trezi uitndu-se n semineul gol, fara sa ai
ba habar ce sa scrie.
Acum si dadea seama ct de greu le fusese lui Ron si Hermione sa i scrie pe timpul v
erii. Cum putea sa-i spun. lui Sirius tot ce se ntmplase pe parcursul ultimei sapt
amni si sa-i puna toate ntrebarile care l presau, fara sa le dea hotilor de scrisori
potentiali o gramada de informatii care nu aveau voie sa ajunga n minile lor?
O vreme ramase nemiscat, uitndu-se n semineu, apoi lund n sfrsit o decizie, mai nmuie
o data pana n calimara si o puse hotart pe pergament.
Draga Snuffles,
Sper ca esti bine, prima saptamna petrecuta aici a fost groaznica, sunt foarte fe
ricit ca a venit week-end-ul.
Avem o noua profesoara de Aparare contra Magiei Negre doamna profesoara Umbridge
. Este aproape la fel de draguta ca mama ta. ti scriu pentru ca aseara, n timp ce
eram n detentie cu Umbridge, mi s-a ntmplat iar lucrul acela despre care ti-am zis n
vara.

Ne este dor de cel mai mare prieten al nostru, speram ca o sa se ntoarca n curnd.
Te rog raspunde-mi repede.
Cele bune,
Harry
Harry reciti scrisoarea de mai multe ori, ncercnd sa priveasca din punctul de vede
re al unui strain. Nu putea sa-si imagineze cum ar fi putut sa stie despre ce er
a vorba ? sau cui i scria ? doar prin citirea scrisorii. nsa spera ca Sirius price
apa aluzia despre Hagrid si sa-i spuna cnd urma sa se ntoarca. Harry nu vroia sa-l n
trebe direct ca sa nu cumva atraga prea multa atentie asupra a ceea ce ar putea
sa faca uriasul ct timp nu era la Hogwarts.
Desi era o scrisoare foarte scurta, i luase mult timp sa compuna; lumina soarelui
ajunsese pna n mijlocul camerei n timp ce lucrase la ea, iar acum Harry auzea zgomo
te ndepartate dinspre dormitoarele de deasupra. Sigilnd cu grija pergamentul, trec
u prin gaura tabloului si se ndrepta spre culcusul bufnitelor.
? Eu nu m-as duce acolo n locul tau, zise Nick Aproape-Far'-de-Cap, plutind zapac
itor printr-un perete chiar n fata lui Harry, n timp ce mergea pe hol. Peeves pune
la cale o gluma pentru urmatoarea persoana care va trece pe lnga bustul lui Para
celsus de la mijlocul holului.
? Inclusiv partea cu Paracelsus care cade n capul acelei persoane? ntreba Harry.
? Ai sa rzi, dar da, spuse Nick Aproape-Far'-de-Cap pe un ton plictisit. Subtilit
atea nu a fost niciodata punctul forte al lui Peeves. Ma duc sa ncerc sa-l gasesc
pe Baronul Sngeros... ar putea sa l opreasca... pe curnd, Harry...
? Bine, pa, zise Harry si, n loc sa o ia la dreapta, o lua la stnga, pe un drum ma
i lung, dar mai sigur catre culcusul bufnitelor.
Se nveseli n timp ce trecu pe lnga ferestrele dincolo de care se vedea cerul albast
ru si senin. Mai trziu avea antrenament. n sfrsit, avea sa se ntoarca pe terenul de vj
that.
Ceva trecu pe lnga gleznele sale. Se uita n jos si o vazu pe Doamna Norris, schele
tica pisica cenusie a ngrijitorului, strecurndu-se pe lnga el. Pentru o clipa si ntoa
rse ochii ca niste lanterne spre el, nainte sa dispara dupa o statuie a lui Wilfr
ed cel Trist.
? Nu fac nimic rau, striga Harry dupa ea.
Avea aerul inconfundabil al unei pisici care se ducea sa-i dea raportul sefului
ei, si totusi, Harry nu-si dadu seama de ce; avea tot dreptul din lume sa mearga
la culcusul bufnitelor smbata dimineata.
Soarele era acum sus pe cer si, cnd Harry intra n culcusul bufnitelor, fu orbit de
ferestrele fara geam; razele de soare groase si argintii se intersectau n camera
circulara unde erau cuibarite pe stinghii sute de bufnite, putin nelinistite n l
umina diminetii, unele abia ntoarse de la vnatoare. Podeaua acoperita cu paie trosn
i putin n timp ce el calca peste niste oase de animale mici, ntinzndu-si gtul pentru
a o vedea pe Hedwig.
? Te-am gasit, spuse el, zarind-o undeva foarte aproape de tavanul boltit. Vino
aici, am o scrisoare pentru tine.
Cu un tipat puternic, pasarea si ntinse aripile mari albe si zbura pna pe umarul sa
u.
? Uite, stiu ca scrie Snuffles pe exterior, i spuse el, dndu-i scrisoarea sa o prin
da n cioc si vorbindu-i, fara sa stie de ce, n soapta, dar este pentru Sirius, da?
Clipi o data cu ochii ei de chihlimbar si Harry considera ca asta nsemna ca nteles
ese.
? Atunci, drum bun, zise Harry si o duse la una dintre ferestre.
Dupa ce se sprijini o clipa pe bratul sau, Hedwig zbura n vazduhul orbitor de lum
inos. Harry o privi pna cnd de veni un mic punct negru si disparu, apoi si muta pri
virea spre coliba lui Hagrid, care se vedea foarte bine de la acea fereastra, si
la fel de bine se vedea ca era nelocuita: hornul nu scotea fum, draperiile erau
trase.
Vrfurile copacilor din Padurea Interzisa erau leganate de o adiere. Harry le priv
i, savurnd aerul proaspat care i atingea fata, si gndindu-se la vjthatul de mai trziu
... si atunci l vazu. Un cal mare, naripat, ca o reptila, exact ca cei care tragea

u trasurile spre Hogwarts, cu aripile negre de piele larg ntinse ale unui pterodac
til, se ridica dintre copaci ca o groaznica pata uriasa. Dadu un cerc mare n zbor
si apoi se pierdu printre copaci. Totul se ntmplase att de repede, nct lui Harry abi
a i venea sa creada ce vazuse, nsa inima i batea cu putere.
n spatele sau se deschise usa de la culcusul bufnitelor. Harry tresari socat si, n
torcndu-se repede, o vazu pe Cho Chang, care tinea o scrisoare si un pachet.
? Buna, zise Harry automat.
? A... buna, spuse ea pe nerasuflate. Nu am crezut c-o sa fie cineva aici att de
devreme... abia acum cinci minute mi-am amintit ca este ziua mamei mele.
i arata pachetul.
? Am nteles, zise Harry, care avea impresia ca i se blocase creierul.
Vroia sa spuna ceva amuzant si interesant, nsa amintirea acelui cal naripat ngrozit
or i era nca proaspata n minte.
? E o zi frumoasa, zise el, aratnd spre ferestre, iar stomacul paru sa i se strnga
de jena.
Vremea. Vorbea despre vreme...
? Da, spuse Cho, uitndu-se n jur dupa o bufnita potrivita. Este o vreme buna pentru
vjthat. Eu nu am iesit deloc saptamna asta, dar tu?
? Nici eu, zise Harry.
Cho alese una dintre bufnitele de hambar ale scolii. O convinse sa coboare pe br
atul ei, unde acum aceasta ntinse cuminte un picior, ca Cho sa poata lega pachetu
l.
? Hei, aveti un portar nou la Cercetasi? ntreba ea.
? Da, zise Harry. Este prietenul meu, Ron Weasley, l stii?
? Cel care detesta Tornadele? spuse Cho destul de calma. E bun?
? Da, zise Harry, cred ca da. Dar nu l-am vazut cnd a dat proba, eram n detentie.
Cho si ridica privirea, cu pachetul prins doar pe jumatate de picioarele bufnitei.
? Umbridge aia este oribila, spuse ea n soapta. Sa-ti dea ore de detentie doar pe
ntru ca ai spus adevarul despre cum... cum... cum a murit. A auzit toata lumea d
espre asta, a aflat toata scoala. Ai fost foarte curajos ca ai nfruntat-o.
Stomacul lui Harry se destinse att de repede, ca se simti de parca ar fi putut ch
iar sa pluteasca la ctiva centimetri deasupra podelei acoperite cu paie. Cui i pas
a de calul acela naripat si idiot; Cho credea ca fusese foarte curajos. Pentru o
clipa, se gndi sa i arate ca din greseala mna crestata, n timp ce o ajuta sa lege pac
hetul... dar chiar n clipa n care i veni ideea, usa se deschise din nou.
Filch, ngrijitorul, intra n culcusul bufnitelor ca o furtuna. Avea niste pete mov
pe obrajii supti si strabatuti de vinisoare, falca i tremura si parul sau carunt
si subtire era ravasit; era evident ca alergase pna acolo. Doamna Norris veni la
pas n urma sa, uitndu-se n sus la bufnite si mieunnd nfometata.
De deasupra se auzira miscari nelinistite de aripi si o bufnita mare, cafenie, c
lampani din cioc ntr-un mod amenintator.
? Aha! zise Filch, calcnd apasat spre Harry si cu obrajii cazuti tremurndu-i de su
parare. Am primit un pont ca ai de gnd sa faci o comanda uriasa de bombe cu miros
de baligar!
Harry si ncrucisa minile si se uita fix la ngrijitor.
? Cine v-a spus ca fac comanda de bombe cu miros de balegar?
Cho se uita cnd la Harry cnd la Filch, ncruntndu-se si ea; bufnita de hambar de pe b
ratul ei, obosita sa stea ntr-un picior, scoase un tipat admonestnd-o, dar Cho o i
gnora.
? Am sursele mele, spuse Filch, suiernd satisfacut. Acum da-mi ce vrei sa trimiti
.
Simtindu-se extrem de recunoscator ca nu lungise trimiterea scrisorii, Harry spu
se:
? Nu pot, am trimis-o.
? Ai trimis-o? spuse Filch, schimonosindu-si chipul de furie.
? Am trimis-o, zise Harry calm.
Filch deschise gura suparat, dadu din buze cteva clipe, iar apoi cerceta din priv
iri roba lui Harry.
? De unde stiu ca nu o ai n buzunar?
? Nu o am, pentru ca...

? L-am vazut cnd a trimis-o, spuse Cho suparata.

Filch se ntoarse spre ea.
? L-ai vazut... ?
? Exact, l-am vazut, spuse ea hotarta.
Urma o clipa de liniste, timp n care Filch se uita urt la Cho, iar fata i ntoarse pr
ivirea. ngrijitorul se ntoarse pe calcie si se ndrepta spre usa, trndu-si picioarele.
Se opri cu mna pe clanta si se uita iar la Harry.
? Daca simt numai un iz de bomba cu miros de baligar...
Cobor scarile rasunator. Doamna Norris arunca o ultima privire cu jind catre bufn
ite si l urma.
Harry si Cho se uitara unul la celalalt.
? Multumesc, zise Harry.
? Pentru putin, spuse Cho, prinznd n sfrsit pachetul de celalalt picior al bufnitei
, cu fata putin rozalie. Dar nu comandai bombe cu miros de baligar, nu?
? Nu, zise Harry.
? Atunci, ma ntreb de ce o fi crezut ca da? spuse ea, n timp ce ducea bufnita la f
ereastra.
Harry ridica din umeri. Era la fel uimit ca ea, nsa era ciudat ca nu l prea deranja
deloc n acel moment.
Plecara mpreuna din culcusul bufnitelor. La intrarea ntr-un hol care ducea spre ar
ipa de vest a castelului, Cho zise:
? Eu o iau pe aici. Pai, ne... ne mai vedem, Harry.
? Da... ne vedem.
i zmbi si pleca. Harry merse mai departe, jubilnd n tacere. Reusise sa aiba o convers
atie ntreaga cu ea si nu se facuse de rusine nici macar o data... Ai fost foarte c
urajos ca ai nfruntat-o... Cho i spusese ca fusese curajos... nu l ura defel...
Binenteles, l preferase pe Cedric, stia asta... desi, daca ar fi invitat-o la bal n
aintea lui Cedric, poate ca lucrurile ar fi decurs altfel... i paruse sincer rau
cnd trebuise sa refuze invitatia lui Harry...
? Buna dimineata, le spuse acesta vesel lui Ron si Hermione cnd li se alatura la m
asa Cercetasilor n Marea Sala.
? De ce esti asa de fericit? zise Ron, privindu-i surprins.
? Aa... pentru vjthatul de mai trziu, zise Harry bucuros, tragnd un platou mare cu
oua si costita afumata.
? A... da... spuse Ron.
Lasa deoparte felia de pine prajita pe care o mnca si lua o gura de suc de dovleac
. Apoi zise:
? Auzi... ai vrea sa vii mai putin mai devreme cu mine? Doar ca sa... aa... sa e
xersez putin nainte de antrenament? Ca sa, stii tu, sa ma obisnuiesc putin.
? Da, bine, zise Harry.
? Stii, nu cred ca ar trebui sa mergeti, spuse Hermione serioasa. Si asa ati ram
as amndoi n urma cu te...
nsa se ntrerupse; sosea posta de dimineata si, ca de obicei, Profetul zilei venea n
zbor spre ea n ciocul unei strigi care ateriza periculos de aproape de zaharnita
si ntinse un picior. Hermione i puse un cnut n punguta de piele, lua ziarul si exam
ina cercetator prima pagina, n timp ce bufnita si lua zborul.
? E ceva interesant? zise Ron.
Harry zmbi, stiind ca Ron vroia sa o ndeparteze de subiectul temelor.
? Nu, ofta ea, doar niste prostii despre casatoria basistei din trupa Surorile S
tranii.
Hermione deschise ziarul si disparu n spatele lui. Harry si mai lua o portie de ou
a cu costita afumata. Ron se uita n sus la ferestrele nalte, parnd putin preocupat.
? Stati asa, zise Hermione deodata. O, nu... Sirius!
? Ce s-a ntmplat? spuse Harry, apucnd ziarul att de tare, nct se rupse de la mijloc, r
amnnd si el, si Hermione cu cte o jumatate.
?"Ministerul Magiei a fost informat de o sursa de ncredere ca Sirius Black, rau-f
amatul ucigas n masa... bla, bla, bla... se ascunde n prezent n Londra", citi Hermi
one de pe jumatatea ei ntr-o soapta speriata.
? Lucius Reacredinta, pariez orict, zise Harry cu o voce joasa, mnioasa. L-a recun
oscut pe Sirius pe peron...

? Ce? zise Ron alarmat. Nu mi-ai zis ca...

? Sst! spusera ceilalti doi.
? ... "Ministerul avertizeaza comunitatea vrajitoreasca informnd ca Black este fo
arte periculos... a omort treisprezece oameni... a evadat din Azkaban..." prostii
le de rigoare, ncheie Hermione, punnd deoparte jumatatea ei de ziar si uitndu-se tem
atoare la Harry si Ron. Pai, pur si simplu nu va putea sa mai iasa din casa, ast
a e tot, sopti ea. Dumbledore l-a prevenit sa nu o faca.
Harry se uita n jos sumbru la bucata din Profetul zilei pe care o rupsese. Cea ma
i mare parte a paginii era dedicata unei reclame pentru "Robele pentru orice oca
zie ale doamnei Malkin," care se parea ca se vindeau cu reduceri.
? Hei! zise el, ntinzndu-i ca sa poata sa vada si Hermione si Ron. Uitati-va la ast
a!
? Eu nu mai am nevoie de robe, spuse Ron.
? Nu, zise Harry. Uite... articolul asta mic...
Ron si Hermione se aplecara ca sa-l citeasca; articolul nu era mai lung de trei
centimetri si era plasat n josul paginii. Era intitulat:
CONTRAVENTIE LA MINISTER
Sturgis Podmore, 38 de ani, domiciliat n Laburnum Gardens, numarul doi, Clapham, a
aparut n fata Vrajustitiei acuzat de ncalcarea proprietatii si tentativa de furt l
a Ministerul Magiei pe data de 31 august. Podmore a fost arestat de vrajitorul de
paza al Ministerului Magiei, Eric Munch, care l-a descoperit ncercnd sa forteze o
usa de maxima securitate la ora unu noaptea. Podmore, care a refuzat sa vorbeasc
a n apararea sa, a fost condamnat pentru ambele delicte si a primit ca sentinta sa
se luni n Azkaban.
? Sturgis Podmore? zise Ron ncet. El este individul ala (are arata de parca ar av
ea paie pe cap, nu-i asa? Este membru al Or ?
? Ron, sst! zise Hermione, aruncnd o privire ngrozita n jur.
? Sase luni n Azkaban, sopti Harry socat. Doar pentru ca a ncercat sa deschida o u
sa!
? Fii serios, nu doar pentru ca a ncercat sa deschida o usa. Ce Dumnezeu cauta la
Ministerul Magiei la unu noaptea? sopti Hermione.
? Credeti ca facea ceva pentru Ordin? murmura Ron.
? Stati putin... zise Harry ncet. Sturgis ar fi trebuit sa vina si sa ne conduca
la gara, tineti minte?
Ceilalti doi se uitara la el.
? Da, ar fi trebuit sa faca parte din garda noastra cnd un mers la King's Cross,
nu-i asa? Iar Moody era foarte suparat fiindca nu aparuse; asa ca nu avea cum sa
fie ntr-o misiune pentru ei, nu?
? Pai, poate ca nu s-au asteptat sa fie prins, zise Hermione.
? Ar fi putut sa fie o nscenare! exclama Ron entuziasmat. Nu ? fiti atenti, zise e
l, coborndu-si vocea dramatic cnd vazu expresia amenintatoare de pe chipul lui Her
mione. Ministerul banuieste ca face parte din tabara lui Dumbledore ? nu stiu ? lau ademenit la Minister, si de fapt n-a ncercat deloc sa treaca de usa aia! Poate
ca pur si simplu au inventat ceva ca sa-l prinda!
Urma o pauza, timp n care Harry si Hermione cntarira cele auzite. Lui Harry i se p
aru ca era o exagerare. Hermione, nsa, se arata destul de impresionata.
? Stii, nu m-as mira deloc sa fie adevarat.
si mpaturi gnditoare jumatatea ei de ziar. n timp ce si punea deoparte cutitul si fur
culita, Harry paru sa se trezeasca dintr-un vis.
? Da, pai, cred ca ar trebui sa ne ocupam mai nti de eseul ala pentru Lastar despr
e tufisurile care se fertilizeaza singure si, daca avem noroc, o sa putem ncepe V
raja Creatus Neanimatus pentru McGonagall nainte de prnz...
Harry simti o mica mustrare de constiinta cnd se gndi la mormanul de teme care l as
tepta sus, nsa cerul era senin, de un albastru ncntator, si nu se mai urcase pe Fulg
er de o saptamna...
? Adica, putem sa le facem diseara, zise Ron, n timp ce el si Harry mergeau pe pe
luza n panta catre terenul de vjthat, cu maturile pe umar si cu avertismentele lui
Hermione ca si vor pica N.O.V.-urile nca rasunndu-le n urechi. Si mai este si ziua d

e mine. si face prea multe griji cu munca, asta este problema ei...
Urma o pauza, iar Ron adauga, pe un ton ceva mai nelinistit:
? Crezi c-a vorbit serios cnd a zis ca nu o sa ne mai dea sa copiem de la ea?
? Da, cred ca vorbea serios, spuse Harry. Totusi, si asta este important, trebui
e sa ne antrenam, daca vrem sa ramnem n echipa de vjthat...
? Da, asa e, zise Ron, pe un ton nsufletit. Si avem timp sa le facem pe toate...
Pe cnd se apropiau de terenul de vjthat, Harry arunca o privire spre dreapta, unde
se leganau copacii ntunecati din Padurea Interzisa. Locul parea ncremenit; cerul
era pustiu n afara de niste bufnite care zburau n departare pe lnga turnul unde era
culcusul lor. Harry avea destule pe cap; calul zburator nu i facea nici un rau, as
a ca si-l scoase din minte.
Luara cteva mingi din dulapul din vestiar si se pusera pe treaba. Ron pazea cei t
rei stlpi, Harry juca naintas si ncerca sa arunce balonul dincolo de Ron. Harry se
gndi ca Ron era destul de priceput: respinse trei sferturi din golurile pe care nc
erca sa le nscrie Harry, si cu ct exersau mai mult, cu att juca mai bine. Cteva ore
mai trziu, se ntoarsera la castel sa ia prnzul ? cnd Hermione le spuse foarte clar c
a-i credea iresponsabili ? iar apoi revenira pe terenul de vjthat pentru antrenam
ent. Cnd intrara n vestiar, erau deja prezenti toti coechipierii lor, n afara de An
gelina.
? E totul bine, Ron? zise George, facndu-i cu ochiul.
? Da, spuse Ron, care devenise din ce n ce mai tacut, pe masura ce se apropiasera
de teren.
? Esti gata sa ne dai gata pe toti, micutule Perfect? zise Fred, scotndu-si capul
ciufulit prin roba sa de vjthat, cu un zmbet putin rautacios pe chip.
? Taci din gura, spuse Ron cu o expresie mpietrita, mbracnd pentru prima oara echipa
mentul echipei.
i venea bine, avnd n vedere ca fusese al lui Oliver Baston, care era ceva mai lat n u
meri.
? n ordine, zise Angelina, aparnd din biroul capitanului, deja schimbata. Haideti s
a ncepem; Alicia si Fred, va rog sa aduceti cufarul cu mingile. A, si mai sunt un
ii afara care ne vor urmari, dar vreau sa faceti abstractie de ei, bine?
Ceva din vocea ei fals dezinvolta l facu pe Harry sa-si spuna ca s-ar putea sa st
ie cine erau spectatorii neinvitati, si ntr-adevar, cnd iesira din vestiar n lumina
puternica de pe teren, se dezlantui o furtuna de fluieraturi si cuvinte batjoco
ritoare dinspre echipa de vjthat a Viperinilor si o multime de gura-casca, grupat
i la mijlocul tribunelor si ale caror voci rasunau n jurul stadionului.
? Pe ce sta calare Weasley? striga Reacredinta cu vocea sa taraganata batjocorit
or. De ce ar vrea cineva sa arunce o vraja de zbor pe un butuc vechi si putrezit
ca ala?
Crabbe, Goyle si Pansy Parkinson rsera n hohote. Ron se urca pe matura si se ridic
a de la sol iar Harry l urma, vaznd de la spate cum i se nrosesc urechile.
? Ignora-i, zise el, accelernd ca sa-l prinda din urma pe Ron, o sa vedem cine o
sa rda la urma, dupa ce o sa jucam cu ei...
? Exact asta-i atitudinea pe care o vreau, Harry, zise Angelina aprobator, zburnd
pe lnga ei cu balonul sub brat si ncetinind ca sa pluteasca n fata echipei ei n zbo
r. Fiti atenti, o sa ncepem cu niste pase ca sa ne ncalzim, toata echipa, va rog...
? Hei, Johnson, ce coafura e aia? striga Pansy Parkinson de dedesubt. De ce ar v
rea cineva sa arate ca si cnd i-ar iesi viermi din cap?
Angelina si dadu din fata parul lung mpletit n codite si continua calma:
? Haideti sa ne mprastiem si sa vedem ce putem face...
Harry se ndeparta de ceilalti, catre capatul terenului. Ron se dadu n spate spre p
artea opusa. Angelina ridica balonul cu o mna si i-l arunca lui Fred cu putere, c
are i-l pasa lui George, care i-l pasa lui Harry, care i-l pasa lui Ron, care l s
capa.
Viperinii, condusi de Reacredinta, urlara si rsera n hohote. Ron, care tsnise spre s
ol ca sa prinda balonul nainte sa cada, se opri din coborre nu tocmai cum trebuia,
asa ca aluneca de pe matura ntr-o parte si se ntoarse la naltimea la care se juca.
Harry i vazu pe Fred si pe George schimbnd niste priviri, fara sa spuna nimic, cee
a ce nu le statea n caracter. Se simti recunoscator.
? Paseaza, Ron! striga Angelina, de parca nu s-ar fi ntmplat nimic.

Ron i arunca balonul lui Alicia, care i-l pasa napoi lui Harry, care i-l arunca lu
i George...
? Hei, Potter, ce-ti mai face cicatricea? striga Reacredinta. Sigur nu vrei sa te
ntinzi? Cred ca a trecut o saptamna de cnd nu ai fost n aripa spitalului, asta e un
record pentru tine, nu?
George i dadu o pasa Angelinei; ea i dadu o pasa n spate lui Harry, care nu se aste
ptase la asta, dar prinse balonul cu vrful degetelor si i-l pasa repede lui Ron, c
are se ntinse dupa el, dar l rata la mustata.
? Hai, Ron, spuse Angelina ncruntata, n timp ce el se ndrepta iar spre sol, dupa ba
lon. Fii atent.
Cnd reveni la altitudinea potrivita, era greu de stabilit daca fata lui Ron era d
e un rosu mai aprins dect balonul sau invers. Reacredinta si restul echipei Viper
inilor se tavaleau pe jos de rs.
La a treia ncercare, Ron prinse balonul; poate ca, din cauza febrei jocului, l pas
a mai departe cu atta rvna, nct trecu direct printre minile ntinse ale lui Katie si o
lovi direct n fata.
? mi pare rau! gemu Ron, tsnind nainte ca sa vada daca facuse ceva grav.
? Rami pe pozitie, e bine! racni Angelina. Dar cnd i dai pasa unui coechipier, fii
dragut si nu l da jos de pe matura, da? Pentru asta avem baloane-ghiulea!
Lui Katie i curgea snge din nas. Dedesubt, Viperinii tropaiau si si bateau joc. Fre
d si George se apropiara amndoi de Katie.
? Uite, ia asta, i spuse Fred, dndu-i ceva mic si mov din buzunarul sau. O sa se o
preasca imediat.
? Bine! striga Angelina. Fred, George, duceti-va si luati-va btele si un balon-gh
iulea. Ron, du-te la stlpii portii. Harry, i dai drumul hotoaicei cnd ti spun eu. Ev
ident, o sa atacam spre poarta lui Ron.
Harry tsni dupa gemeni ca sa ia hotoaica.
? Ron se face de rsul curcilor, nu? sopti George, cnd toti trei aterizara lnga cufa
rul n care erau mingile si l deschise ca sa scoata unul dintre baloanele-ghiulea s
i hotoaica.
? Are emotii, atta tot, spuse Harry, a mers foarte bine cnd am exersat cu el azi-d
imineata.
? Da, pai, sper ca n-o sa dea n primire asa de repede, zise Fred posomort.
Se ntoarsera n aer. Cnd Angelina fluiera, Harry i dadu drumul hotoaicei, iar Fred si
George lasara balonul-ghiulea sa zboare. Din acea clipa, Harry abia daca si mai
dadu seama ce faceau ceilalti. Datoria lui era sa prinda mica minge aurie zburato
are care valora o suta cincizeci de puncte pentru echipa cautatorului si, drept
urmare, necesita o viteza si o pricepere extraordinara. Accelera, trecnd si rotin
du-se pe lnga naintasi, cu aerul cald de toamna biciuindu-i fata si cu tipetele ndepa
rtate ale viperinilor ca niste zgomote total nensemnate pentru urechile sale... d
ar, mai repede dect ar fi vrut, fluierul l opri din nou.
? Stop ? stop ? STOP! striga Angelina. Ron... nu acoperi cercul din mijloc!
Harry se uita la Ron, care zbura n fata cercului din stnga, lasndu-le pe celelalte d
oua complet neprotejate.
? A, scuze...
? Te muti tot timpul ct i urmaresti pe naintasi! zise Angelina. Ori stai pe pozitia
centrala pna cnd trebuie sa te misti ca sa aperi un cerc, ori daca nu, zbori n juru
l cercurilor, nsa nu plutesti ntr-o parte, asa i-ai lasat sa dea ultimele trei gol
uri!
? Scuze... repeta Ron, cu chipul rosu stralucindu-i ca un semnal luminos pe fund
alul cerului albastru si senin.
? Ia zi, Katie, nu poti sa faci ceva cu sngele ala care ti curge din nas?
? E din ce n ce mai rau! spuse Katie cu o voce groasa, ncercnd sa opreasca sngele cu
mneca.
Harry se uita la Fred, care parea nelinistit si se cauta n buzunare. l vazu scotnd
ceva mov, examinndu-l o clipa si apoi uitndu-se la Katie, evident ngrozit.
? Pai, haideti sa mai ncercam, zise Angelina.
i ignora pe Viperini care acum ncepusera sa scandeze "Cercetasii sunt ratati, Cerc
etasii sunt ratati," nsa, cu toate acestea, pozitia ei pe matura fu destul de rig
ida.

De data asta zburasera abia vreo trei minute cnd se auzi fluierul Angelinei. Harr
y, care tocmai zarise hotoaica zburnd n cercuri n jurul unui stlp de poarta opus, se
opri, simtindu-se extrem de mhnit.
? Acum ce mai e? i zise el nerabdator Aliciei, care era cel mai aproape.
? Katie, zise ea scurt.
Harry se ntoarse si i vazu pe Angelina, Fred si George zburnd toti ct puteau de repe
de spre Katie. Harry si Alicia gonira si ei spre ea. Era clar ca Angelina oprise
antrenamentul la momentul oportun; Katie era acum alba ca varul si plina de snge.
? Trebuie dusa n aripa spitalului, zise Angelina.
? O ducem noi, spuse Fred. S-ar... aa... putea sa fi nghitit din greseala o Pasta
ie-Snge...
? Pai, nu are sens sa continuam fara prinzatori si fara un naintas, zise Angelina
descurajata, n timp ce Fred si George zburara imediat spre castel, tinnd-o pe Kat
ie ntre ei. Haideti, sa mergem sa ne schimbam.
Viperinii scandara n continuare, n timp ce ei se ntorceau la vestiar.
? Cum a fost la antrenament? ntreba Hermione destul de rece o jumatate de ora mai
trziu, cnd Harry si Ron intrara pe gaura tabloului n camera de zi a Cercetasilor.
? A fost ? ncepu Harry.
? Absolut jalnic, spuse Ron cu o voce pustie, afundndu-se ntr-un fotoliu de lnga He
rmione.
Ea si ridica privirea spre Ron si aerul glacial paru sa i se topeasca.
? Pai, a fost doar primul, spuse ea, consolndu-l. Sunt sigura ca trebuie sa treaca
un timp pna...
? Cine a spus ca a fost jalnic din cauza mea? se rasti Ron.
? Nimeni, zise Hermione, parnd jignita, m-am gndit ca...
? Am cam zbrcit-o, nu?
? Nu, nici vorba! Ai spus ca a fost jalnic si atunci eu doar am...
? Ma duc sa ma apuc de teme, zise Ron suparat si se ndrepta cu pasi grei catre sc
ara care ducea spre dormitoarele baietilor, disparnd din cmpul lor vizual.
Hermione se ntoarse spre Harry.
? Chiar a fost jalnic?
? Nu, spuse Harry cu loialitate.
Hermione si ridica sprncenele.
? Ma rog, presupun ca ar fi putut sa joace mai bine, murmura Harry, nsa, cum ai zi
s si tu, a fost doar primul antrenament...
Nici Harry si nici Ron nu parura sa o scoata la capat cu temele n seara aceea. Ha
rry stia ca Ron era prea preocupat, gndindu-se ct de prost jucase la antrenamentul
de vjthat, iar lui i era greu sa-si scoata din minte refrenul "Cercetasii sunt ra
tati. "
Petrecura ntreaga zi de duminica n camera de zi, printre carti, n timp ce camera se
umplu si apoi se goli n jurul lor. Fu o alta zi frumoasa si senina, iar cei mai
multi colegi Cercetasi si petrecura timpul prin mprejurimi, bucurndu-se poate de ult
ima zi nsorita a anului. Cnd se lasa seara, Harry se simti ca si cnd cineva i izbise
creierul de cutia craniana.
? Stii, poate ca ar trebui sa ncercam sa facem mai multe teme n timpul saptamnii, i
sopti el lui Ron, cnd terminara n sfrsit lungul eseu despre Vraja Creatus Neanimatus
pentru profesoara McGonagall si se apucara mhniti de eseul la fel de lung si de d
ificil cerut de profesoara Sinistra despre numeroasele luni ale lui Jupiter.
? Da, zise Ron, frecndu-se la ochii putin injectati si aruncnd a treia foaie gresi
ta de pergament n focul de lnga ei. Stii... ce ar fi s-o rugam pe Hermione sa ne la
se sa ne uitam la ce a scris ea?
Harry se uita la fata; statea cu Smecherila n poala si discuta vesela cu Ginny, n t
imp ce n fata ei se miscau zgomotos niste andrele suspendate n aer, care tricotau n
iste sosete pentru spiridusi.
? Nu, spuse el sumbru, stii ca nu o sa ne lase.
Asa ca lucrara n continuare, pna cnd cerul de dincolo de ferestre se ntuneca din ce n
ce mai tare. ncet, multimea din camera de zi ncepu iar sa se rareasca. La unsprezec
e jumatate, Hermione se apropie de ei, cascnd.
? Mai aveti mult?
? Da, spuse Ron scurt.

? Luna cea mai mare a lui Jupiter este Ganymede, nu Callisto, zise ea, aratnd un
rnd din eseul la Astronomie peste umarul lui Ron, iar cea care are vulcani este I
o.
? Mersi, mri Ron, taind propozitiile gresite.
? mi pare rau, am vrut doar sa...
? Da, ma rog, daca ai venit ca sa critici ce...
? Ron...
? Nu am timp sa ascult o prelegere, Hermione, sunt prins pna peste cap cu temele.
..
? Nu... uite!
Hermione arata spre fereastra cea mai apropiata. Harry si Ron se uitara amndoi n d
irectia aceea. O striga frumoasa statea pe pervaz, privind n camera catre Ron.
? Este Hermes? zise Hermione uimita.
? Sa nu-mi cred ochilor, el e! spuse Ron ncet, aruncnd pana ntr-o parte si ridicnduse n picioare. De ce mi-ar scrie Percy?
Se duse la fereastra si o deschise; Hermes zbura nauntru, ateriza pe eseul lui Ron
si ntinse piciorul de care era prinsa scrisoarea. Ron o lua si bufnita pleca ime
diat, lasnd cteva urme de cerneala pe desenul lui Ron cu luna Io.
? Asta este n mod sigur scrisul lui Percy, zise Ron, asezndu-se iar pe fotoliu si h
olbndu-se la cuvintele de pe exteriorul sulului de hrtie: Ronald Weasley, Casa Cer
cetasilor, Hogwarts.
si ridica privirea catre ceilalti doi.
? Ce ziceti?
? Deschide-o! spuse Hermione nerabdatoare, iar Harry ncuviinta din cap.
Ron desfasura pergamentul si ncepu sa citeasca. Cu ct si cobor privirea pe foaie, cu
att se ncrunta mai tare. Cnd termina de citit, parea scrbit. Le arunca scrisoarea l
ui Harry si Hermione, care se aplecara unul spre altul ca sa o citeasca mpreuna:
Draga Ron,
Tocmai am auzit (de la nimeni altul dect nsusi Ministrul Magiei, care a aflat de l
a noua ta profesoara, doamna Umbridge) ca ai fost facut Perfect la Hogwarts.
Am fost deosebit de placut surprins cnd am primit aceste vesti si se cuvine, n pri
mul rnd, sa te felicit. Trebuie sa recunosc ca m-am temut ntotdeauna ca o vei lua
pe urmele lui Fred si George, si nu pe ale mele, asa ca ti poti imagina care au f
ost sentimentele mele cnd am aflat ca ai ncetat sa dispretuiesti autoritatea si ca
te-ai hotart sa ti asumi niste responsabilitati.
nsa, Ron, vreau sa ti ofer ceva mai mult dect felicitari, vreau sa ti dau niste sfat
uri, acesta este motivul pentru care ti trimit aceasta scrisoare noaptea si nu cu
posta de dimineata, cum se obisnuieste. Sper ca vei putea sa o citesti departe
de ochi iscoditori si sa eviti ntrebarile neplacute.
Am nteles, din ceva ce i-a scapat Ministrului cnd mi-a spus ca esti acum Perfect,
ca nca mai esti apropiat de Harry Potter. Ron, trebuie sa-ti spun ca nimic nu ar
putea sa te puna ntr-un pericol mai mare de a-ti pierde insigna dect continuarea p
rieteniei cu baiatul acela. Da, sunt sigur ca esti foarte surprins -vei spune, fa
ra ndoiala, ca Potter a fost mereu preferatul lui Dumbledore ? nsa ma simt dator s
a-ti spun ca Dumbledore s-ar putea sa nu mai fie director la Hogwarts mult timp
si ca oamenii care conteaza vad altfel ? si poate mai corect ? comportamentul lui
Potter. Nu voi spune mai multe acum, dar, daca vei citi Profetul zilei de mine, ti
vei da seama n ce directie curge rul ? si vezi daca poti sa-l zaresti chiar pe su
bsemnat!
Serios vorbind, Ron, nu e bine sa fii vrt n aceiasi oala cu Potter, ar putea sa fie
foarte rau pentru planurile tale de viitor, iar acum vorbesc de viata ta de dup
a scoala. Dupa cum trebuie sa stii, avnd n vedere ca tatal tau l-a nsotit la tribun
al, n vara aceasta, Potter a avut o audiere disciplinara, a comparut n fata ntregii
Vrajustitii si pna la urma nu a iesit tocmai bine. Daca ma ntrebi pe mine, a scap
at doar datorita unor amanunte tehnice, si multi dintre cei cu care am vorbit ra
mn convinsi de vinovatia sa.
S-ar putea sa ti fie teama sa retezi legaturile cu Potter ? stiu ca e dezechilibr
at si, din cte stiu, violent ? dar, daca esti ngrijorat din cauza asta, sau daca ai
observat altceva ciudat n comportamentul lui Potter care te deranjeaza, te ndemn s

a vorbesti negresit cu Dolores Umbridge, o femeie cu adevarat ncntatoare, care stiu

ca te va sfatui cu draga inima.
Si cu asta ajung la un alt sfat. Dupa cum am insinuat si mai sus, conducerea lui
Dumbledore la Hogwarts s-ar putea sa se sfrseasca n curnd. Loialitatea ta, Ron, nu
ar trebui sa fie fata de el, ci fata de scoala si de Minister. mi pare foarte ra
u sa aud ca pna acum profesoara Umbridge are parte de extrem de putina cooperare
din partea celorlalti profesori, n timp ce se straduieste sa faca acele schimbari
necesare la Hogwarts pe care si le doreste cu atta ardoare Ministerul (desi s-ar
putea sa i fie mai usor de saptamna viitoare ? iar, citeste Profetul zilei de mine!
). ti spun doar att ? un elev care se dovedeste dornic sa o ajute acum pe profesoar
a Umbridge ar putea sa fie ntr-o pozitie foarte favorabila pentru a ajunge n ctiva
ani premiantul scolii!
mi pare rau ca nu am putut sa te vad mai des n timpul verii. Ma doare sa i critic p
e parintii nostri, dar ma tem ca nu mai pot trai n aceeasi casa cu ei, atta timp ct
continua sa se nvrta n cercul periculos din jurul lui Dumbledore. (Daca i vei scrie
cumva mamei, poti sa-i spui ca un anumit Sturgis Podmore, care este un bun priet
en al lui Dumbledore, a fost trimis de curnd n Azkaban pentru ncalcarea proprietati
i la Minister. Poate ca asta o sa le deschida ochii si vor vedea de ce delincventi
de doua parale s-au nconjurat. ) Ma consider foarte norocos ca am scapat de stigm
atul asocierii cu asemenea oameni ? Ministerul a fost extrem de amabil cu mine ?
si, Ron, sper din tot sufletul ca nu te vei lasa orbit de legaturile de familie
n ceea ce priveste caracterul nechibzuit al credintelor si faptelor parintilor n
ostri. Sper sincer ca, n timp, vor realiza ct au gresit, iar eu voi fi desigur, pr
egatit sa le accept scuzele la momentul potrivit.
Te rog sa meditezi cu atentie la ce ti-am spus, mai ales la partea despre Harry
Potter, si nca o data, felicitari pentru ca ai fost facut Perfect.
Fratele tau,
Percy

Harry si ridica privirea spre Ron.

? Pai, zise el, ncercnd sa ia totul n gluma, daca vrei sa... Aa... cum era? ? verif
ica scrisoarea lui Percy ? a, da... "retezi legaturile" cu mine, jur ca nu o sa
fiu violent.
? Da-mi-o napoi, spuse Ron, ntinznd mna. Este... zise Ron agitat, rupnd scrisoarea lu
i Percy n jumatate, cel mai mare ? o rupse n sferturi ? idiot ? o rupse n opt ? din
lume.
Arunca bucatile n foc.
? Hai, trebuie sa terminam asta nainte sa se faca ziua, i zise el vioi lui Harry,
ocupndu-se iar de eseul pentru profesoara Sinistra.
Hermione se uita la Ron cu o expresie ciudata pe chip.
? Of, dati-le ncoace, spuse ea brusc.
? Poftim? zise Ron.
? Dati-mi-le, o sa ma uit pe ele si o sa le corectez, zise ea.
? Vorbesti serios? Vai, Hermione, ne-ai salvat, spuse Ron, ce pot sa fac ca sa-t
i...?
? Ati putea sa spuneti, "Promitem sa nu mai amnam niciodata att de mult sa ne face
m temele", zise ea, ntinznd minile si asteptnd sa i se dea eseurile, nsa parnd vag amu
ata.
? Multumim de o mie de ori, Hermione, spuse Harry stins, dndu-i eseul, cufundndu-s
e la loc n fotoliu si frecndu-se la ochi.
Acum era trecut de miezul noptii si camera de zi era pustie, cu exceptia lor si
a lui Smecherila. Singurul sunet era facut de pana lui Hermione, care taia din l
oc n loc propozitii din eseurile lor, si de frunzaritul paginilor, n timp ce verifi
ca diferite date n cartile ntinse pe masa. Harry era extenuat. Avea de asemenea si
un sentiment ciudat, pustiu, un gol n stomac care nu avea legatura cu oboseala,
ci cu tot ce citise n scrisoarea care se nnegrea acum contorsionndu-se n mijlocul foc
ului.
Stia ca jumatate din oamenii de la Hogwarts l credeau ciudat, chiar nebun; stia c
a Profetul zilei facea aluzii rautacioase la adresa lui de luni ntregi, nsa era cu

totul altceva sa vada aceste lucruri scrise de mna lui Percy, sa stie ca Percy l s
fatuia pe Ron sa-l lase balta si chiar sa-i povesteasca de el lui Umbridge; asta
arata ct de grava era situatia, cum nu o mai facuse nimic pna atunci. l stia pe Pe
rcy de patru ani, locuise la el n casa n timpul vacantei de vara, statuse n acelasi
cort cu el la Cupa Mondiala de Vjthat, chiar primise note maxime de la el la a d
oua proba a Turnirului Trivrajitor de anul trecut, si totusi, acum Percy l consid
era dezechilibrat si chiar violent.
Strabatut de un val de afectiune pentru nasul sau, Harry se gndi ca Sirius era, p
robabil, singura persoana pe care o cunostea si care ar fi putut sa nteleaga cu a
devarat ce simtea n momentul acela, pentru ca si el era n aceeasi situatie. Aproape
toata lumea vrajitoreasca l considera pe Sirius un ucigas periculos si un adept
devotat al lui Cap-de-Mort, iar el trebuise sa traiasca paisprezece ani stiind a
sta...
Harry clipi. Tocmai vazuse n foc ceva care nu avea cum sa fie acolo. Aparu si dis
paru imediat. Nu... nu avea cum sa fi fost... si imaginase asta pentru ca se gndis
e la Sirius...
? Bine, scrie asta, i spuse Hermione lui Ron, dndu-i napoi eseul si o foaie plina c
u scrisul ei, iar apoi adauga concluzia asta pe care ti-am scris-o.
? Hermione, esti cea mai grozava persoana pe care am cunoscut-o vreodata, sincer
, spuse Ron stins, si daca o sa mai fiu nepoliticos cu tine...
? O sa stiu ca ai revenit la normal, spuse Hermione. Harry, al tau este bine, n a
fara de partea asta de la sfrsit, cred ca n-ai auzit bine ce a spus profesoara Si
nistra, Europa este acoperita cu gheata, nu cu o gaita... Harry?
Harry se prelinsese de pe fotoliu, statea n genunchi si acum era ghemuit pe covor
ul prlit si ros din fata semineului, uitndu-se n flacari.
? Aa... Harry? spuse Ron nesigur. De ce esti pe jos?
? Pentru ca tocmai am vazut capul lui Sirius n foc, zise Harry.
Vorbi destul de calm; pna la urma, mai vazuse capul lui Sirius n acelasi foc anul
trecut si chiar vorbise cu el; cu toate acestea, nu putea sa fie sigur ca de dat
a aceasta chiar l vazuse... disparuse att de repede...
? Capul lui Sirius? repeta Hermione. Vrei sa spui, ca atunci cnd a vrut sa-ti vor
beasca n timpul Turnirului Trivrajitor? Dar acum nu ar face asta, ar fi prea ? Si
rius!
Tresari, uitndu-se n foc; lui Ron i cazu pana din mna. Acolo, n mijlocul flacarilor v
esele, se afla capul lui Sirius, cu parul lung si negru ncadrndu-i fata zmbitoare.
? ncepusem sa cred ca o sa va duceti la culcare nainte sa dispara toti ceilalti, z
ise el. Am verificat din ora-n ora.
? Ai aparut n foc din ora-n ora? zise Harry, aproape rznd.
? Doar pentru cteva secunde, ca sa verific daca aveam cale libera.
? Si daca te vedea cineva? spuse Hermione nelinistita.
? Pai, cred ca s-ar putea sa ma fi zarit o fata mai devreme ? din primul an, dup
a cum arata, dar nu va faceti griji, zise Sirius grabit, cnd Hermione si duse o mna
la gura, am disparut exact n clipa cnd s-a uitat la mine, si sunt sigur ca a crez
ut ca eram un fel de butuc cu o forma ciudata, sau ceva de genul asta.
? Dar, Sirius, este ngrozitor de riscant... ncepu Hermione.
? Parca ai fi Molly, spuse Sirius. Este singurul mod pe care l-am gasit ca sa ra
spund la scrisoarea lui Harry fara sa recurg la coduri ? codurile pot fi descifr
ate.
Cnd mentiona scrisoarea lui Harry, Hermione si Ron se ntoarsera amndoi spre el cu o
chii mari.
? Nu ne-ai zis ca i-ai scris lui Sirius! spuse Hermione pe un ton acuzator.
? Am uitat, zise Harry, ceea ce era complet adevarat.
ntlnirea sa cu Cho n culcusul bufnitelor i stersese din minte tot ce se ntmplase naint
.
? Hermione, nu te uita asa la mine, nu avea cum sa scoata nimeni informatii secr
ete din ea, nu-i asa, Sirius?
? Nu, a fost foarte bine scrisa, zise Sirius, zmbind. Oricum, ar fi cazul sa ne gr
abim, pentru orice eventualitate, n caz ca ne deranjeaza cineva ? cicatricea.
? Ce-i cu... ? ncepu Ron, dar Hermione l ntrerupse.
? ti povestim dupa aceea. Spune, Sirius.

? Pai, stiu ca nu are cum sa fie prea placut cnd te doare, dar nu credem ca asta
este un motiv ca sa-ti faci griji. Te-a durut pe tot parcursul anului trecut, nu
-i asa?
? Da, si Dumbledore a spus ca se ntmpla de fiecare data cnd Cap-de-Mort are un sent
iment puternic, zise Harry, ignornd, ca de obicei, tresaririle lui Ron si Hermion
e. Asa ca poate ca a fost doar, nu stiu, foarte suparat sau ceva de genul asta, n
seara aceea cnd am fost n detentie.
? Ei bine, acum ca s-a ntors, sigur o sa te doara mai des, spuse Sirius.
? Deci, nu crezi ca a avut vreo legatura cu faptul ca m-a atins Umbridge cnd am f
ost n detentie cu ea? ntreba Harry.
? Ma ndoiesc, spuse Sirius. O stiu din auzite si sunt sigur ca nu este un Devorat
or al Mortii ?
? Este destul de rea ca sa poata fi, spuse Harry sumbru, iar Ron si Hermione ncuv
iintara din cap hotarti.
? Da, dar lumea nu se mparte n oameni buni si Devoratori ai Mortii, spuse Sirius cu
un zmbet strmb. nsa stiu ca este o fiinta foarte nesuferita ? ar trebui sa-l auzi
pe Remus cum vorbeste de ea.
? Lupin o cunoaste? ntreba Harry repede, amintindu-si de comentariile lui Umbridg
e despre corciturile periculoase din timpul primei ore cu ea.
? Nu, zise Sirius, nsa acum doi ani a ntocmit o legislatie mpotriva oamenilor-lupi,
din cauza careia i este aproape imposibil sa-si gaseasca de lucru.
Harry si aminti ct de saracacios arata Lupin n ultimul timp, iar antipatia pentru U
mbridge deveni si mai pronuntata.
? Ce are cu oamenii-lupi? spuse Hermione suparata.
? Presupun ca i este frica de ei, zise Sirius, zmbind cnd o vazu ct era de indignata
. Se pare ca-i detesta pe semi-oameni; anul trecut a organizat o campanie pentru
strngerea si nregistrarea oamenilor marii. Imaginati-va cum este sa-ti pierzi tim
pul si energia persecutnd niste oameni ai marii cnd sunt n liberate niste lichele d
e teapa lui Kreacher.
Ron rse, dar Hermione paru suparata.
? Sirius! spuse ea cu repros. Sincer, daca ai face un mic efort cu Kreacher, sun
t sigura ca ar reactiona pozitiv. Esti, pna la urma, singurul membru al familiei
care i-a mai ramas, iar domnul profesor Dumbledore a zis ca...
? Cum sunt lectiile lui Umbridge? o ntrerupse Sirius. Va antreneaza pe toti sa om
orti corcituri?
? Nu, zise Harry, facnd abstractie de expresia jignita a lui Hermione, care nu te
rminase ce avea de spus n apararea lui Kreacher. Nu ne lasa sa facem vraji deloc!
? Si nu facem dect sa citim niste manuale idioate, zise Ron.
? A, pai, este de nteles, spuse Sirius. Conform informatiilor noastre din Minister
, Fudge nu vrea sa fiti antrenati pentru lupta.
? Antrenati pentru lupta! repeta Harry, nevenindu-i sa creada. Dar ce crede ca f
acem aici, ca formam un fel de armata de vrajitori?
? Exact asta crede ca faceti, zise Sirius, sau, mai degraba, exact de asta se te
me ca face Dumbledore ? ca si alcatuieste armata personala cu care va putea sa at
ace Ministerul Magiei.
Urma o pauza, iar apoi Ron spuse:
? Este cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata, mai mare si dect inventi
ile Lunei Lovegood.
? Deci, suntem mpiedicati sa nvatam Apararea contra Magiei Negre pentru ca Fudge e
ste speriat ca vom folosi vrajile mpotriva Ministerului? ntreba Hermione, mnioasa.
? Da, zise Sirius. Fudge crede ca Dumbledore nu se va da n laturi de la nimic pen
tru a lua puterea. Este pe zi ce trece mai paranoic n ceea ce-l priveste pe Dumbl
edore. E doar o problema de timp pna cnd l va aresta pentru cine stie ce infractiun
e inventata.
Asta i aminti lui Harry de scrisoarea lui Percy.
? Stii cumva daca o sa scrie ceva despre Dumbledore n Profetul zilei de mine? Frat
ele lui Ron, Percy, spune ca da...
? Nu stiu, zise Sirius, nu am vazut pe nimeni din Ordin tot week-end-ul, toti su
nt ocupati. Am fost doar eu cu Kreacher...
n vocea lui Sirius se simti o nota clara de amaraciune.

? Deci, nu ai vesti nici despre Hagrid?

? A, spuse Sirius, pai, ar fi trebuit sa se fi ntors pna acum, nimeni nu stie sigu
r ce s-a ntmplat cu el.
Apoi, vazndu-le fetele socate, adauga repede:
? Dar Dumbledore nu este ngrijorat, asa ca nu disperati; sunt convins ca Hagrid e
ste bine.
? Dar ar fi trebuit sa se fi ntors deja... spuse Hermione cu o voce subtire, neli
nistita.
? Madame Maxime a plecat cu el, am tinut legatura cu ea si a zis ca s-au despart
it la ntoarcere ? nsa nu a spus nimic care sa sugereze ca este ranit sau... ma rog
, nimic care sa insinueze ca ar fi patit ceva.
Fara sa fie convinsi, Harry, Ron si Hermione schimbara niste priviri ngrijorate.
? Auziti, nu mai puneti prea multe ntrebari despre Hagrid, zise Sirius grabit, or
sa atraga mai multa atentie asupra faptului ca nca nu s-a ntors si stiu ca Dumbled
ore nu vrea asta. Hagrid e puternic, o sa fie bine.
Cum copiii nu dadeau semne ca si-ar fi revenit, Sirius adauga:
? Si cnd este urmatorul sfrsit de saptamna n Hogsmeade? Ma gndeam ca, daca am reusit s
a scap deghizat n cine la gara... Ma gndeam ca as putea sa...
? NU! zisera Harry si Hermione ntr-un glas, foarte tare.
? Sirius, nu ai citit Profetul zilei? zise Hermione nelinistita.
? A, ba da, spuse Sirius zmbind, au tot timpul o banuiala unde as fi, dar de fapt
habar n-au...
? Da, dar credem ca de data chiar stiu, zise Harry. Reacredinta a spus ceva n tre
n care m-a facut sa cred ca stia ca tu ai fost, iar taica-sau era pe peron, Siri
us ? stii, Lucius Reacredinta ? asa ca nu veni aici, n nici un caz. Daca te recun
oaste iar Reacredinta...
? Bine, bine, am nteles, spuse Sirius, parnd foarte nemultumit. A fost doar o idee
, m-am gndit ca vrei sa ne ntlnim.
? Vreau, nsa nu vreau sa ajungi iar n Azkaban! zise Harry.
Urma o pauza, timp n care Sirius se uita la Harry dintre flacari, cu o cuta ntre s
prncene.
? Semeni mai putin cu tatal tau dect crezusem, zise el pna la urma, avnd o nota cla
ra de raceala n voce. Lui James i s-ar fi parut ca riscul ar fi facut sa fie totu
l mai palpitant.
? Stii...
? Bun, ar trebui sa plec, l aud pe Kreacher cobornd scarile, zise Sirius, nsa Harry
fu sigur ca mintea. Atunci, o sa va anunt cnd o sa pot sa ma ntorc n foc, da? Daca
puteti sa va asumati riscul?
Se auzi un pocnet scurt, iar locul unde fusese capul lui Sirius se transforma di
n nou n niste flacari plpitoare.
CAPITOLUL XV
MARELE INCHIZITOR DE LA HOGWARTS
Se asteptasera ca n dimineata urmatoare sa fie nevoie sa caute cu atentie prin Pr
ofetul zilei, ca sa gaseasca articolul de care vorbise Percy n scrisoare. Cu toat
e acestea, bufnita care l adusese abia si luase zborul pe deasupra marginii canii
cu lapte, cnd Hermione scoase un icnet puternic si ntinse ziarul ca sa le arate o
poza mare cu Dolores Umbridge, care zmbea larg si se uita la ei, clipind ncet de s
ub titlu.
MINISTERUL DORESTE REFORME N EDUCATIE
DOLORES UMBRIDGE NUMITA
PRIMUL MARE INCHIZITOR DIN ISTORIE
? Umbridge Mare Inchizitor? zise Harry sumbru, scapnd din mna felia de pine prajita
mncata pe jumatate. Ce nseamna asta?
Hermione citi cu voce tare:

Facnd o mutare surpriza Ministerul Magiei a promulgat aseara o legislatie noua, a

cordndu-si un nivel de control fara precedent al Scolii Hogwarts de Farmece si Vr
ajitorii.
"Ministerul era nelinistit de ctava vreme din cauza desfasurarii lucrurilor la Hog
warts," a spus adjunctul Ministrului, Percy Weasley. "Acum el raspunde problemel
or ridicate de parintii ngrijorati, care sunt de parere ca scoala s-ar putea ndrept
a catre o directie cu care ei nu sunt de acord."
Nu este prima data n ultimele saptamni cnd domnul ministru Cornelius Fudge, s-a folo
sit de legi noi pentru a impune mbunatatiri n cadrul scolii vrajitoresti. Chiar pe
30 august, a fost aprobat Decretul Educational Numarul Douazeci si Doi, pentru
a se asigura ca, n cazul n care actualul director nu va putea sa gaseasca un candi
dat pentru un post de profesor, Ministerul va alege o persoana potrivita.
"Astfel a ajuns sa fie numita Dolores Umbridge printre profesorii de la Hogwarts,
" a declarat Weasley aseara. "Dumbledore nu a reusit sa gaseasca pe nimeni, asa
ca Ministerul a desemnat-o pe Umbridge, si binenteles, a avut un succes rasunato
r..."
? CE a avut? spuse Harry tare.
? Stai, n-am terminat, spuse Hermione sumbra.
" ? un succes rasunator, revolutionnd cu totul predarea Apararii contra Magiei Ne
gre si furniznd Ministerului date de la locul faptei despre ce se ntmpla cu adevara
t la Hogwarts."
Aceasta ultima functie care a fost nfiintata de Minister prin promulgarea Decretu
lui Educational Numarul Douazeci si Trei, care creeaza noul post de Mare Inchizi
tor la Hogwarts.
"Aceasta este o noua faza interesanta a planului Ministerului de a contracara cee
a ce unii numesc coborrea standardelor la Hogwarts," a spus Weasley. "Inchizitorul
va avea puterea de a-si inspecta colegii profesori si va avea grija ca acestia s
a se ridice la nivelul cerut. Doamnei profesoare Umbridge i s-a oferit acest pos
t pe lnga cel de profesor, pe care l are deja, si suntem ncntati sa anuntam ca a acc
eptat."
"Acum ma simt mult mai linistit, stiind ca Dumbledore este supus unei evaluari c
orecte si obiective," a declarat aseara domnul Lucius Reacredinta, patruzeci si u
nu de ani, vorbindu-ne din conacul sau din Wiltshire. "Multi dintre noi, cei car
e nu ne gndim dect la binele copiilor nostri, am fost ngrijorati de unele decizii ex
centrice ale lui Dumbledore din ultimii ani si suntem bucurosi sa stim ca Minist
erul este stapn pe situatie."
Printre acele decizii excentrice se numara, fara ndoiala, si alegerea controversa
ta a profesorilor, descrisa n trecut n acest ziar, inclusiv angajarea omului-lup R
emus Lupin, a uriasului Rubeus Hagrid si a ex-Aurorului care sufera de halucinat
ii "Ochi-Nebun" Moody.
Zvonuri exista din belsug, desigur, iar ele sustin ca Albus Dumbledore, cndva Magu
amp Suprem al Confederatiei Internationali' a Vrajitorilor si Vrajitorul Sef al
Vrajustitiei, nu mai poate ndeplini sarcina de a conduce prestigioasa Scoala Hogwa
rts.
"Cred ca numirea inchizitorului este o prima garantie a faptului ca Hogwarts are
un director n care putem sa avem ncredere deplina," a declarat aseara un om din Min
ister.
Griselda Marchbanks si Tiberius Ogden, membrii mai n vrsta ai Vrajustitiei, si-au
dat demisia n semn de protest fata de nfiintarea postului de inchizitor la Hogwart
s.
"Hogwarts este o scoala, nu un avanpost al biroului lui Cornelius Fudge," a spus
doamna Marchbanks. "Este o alta ncercare dezgustatoare de a-l discredita pe Albus
Dumbledore."
(Pentru o relatare detaliata a presupuselor legaturi ale doamnei Marchbanks cu gr
uparile distructive ale goblinilor, cititi materialul din pagina saptesprezece.)
Hermione termina de citit si se uita peste masa la ceilalti.
? Deci, acum stim cum ne-am procopsit cu Umbridge! Fudge a promulgat "decretul"

asta educational si a adus-o cu forta aici! Si acum i-a dat puterea sa-i inspect
eze pe ceilalti profesori!
Hermione respira repede si avea ochii stralucitori.
? Nu pot sa cred ce se ntmpla. Este strigator la cer!
? Stiu, zise Harry.
Se uita n jos la mna sa strnsa pe masa si vazu conturul alb, sters, al cuvintelor p
e care l obligase Umbridge sa si le cresteze n piele.
nsa pe chipul lui Ron se ivise un zmbet.
? Ce e? zisera Harry si Hermione ntr-un glas, uitndu-se la el cu ochii mari.
? A, abia astept s-o vad pe McGonagall la inspectie, zise Ron fericit. Umbridge
o s-o ia n barba rau de tot.
? Pai, haideti, zise Hermione, ridicndu-se repede, ar fi cazul sa mergem, daca vi
ne n inspectie la ora lui Binns, ar fi bine sa nu ntrziem...
Dar profesoara Umbridge nu veni n inspectie la ora lor de Istoria Magiei, care fu
la fel de plictisitoare ca si lunea trecuta, si nu fu nici n celula lui Plesneal
a, pentru cele doua ore de Potiuni, timp n care eseul lui Harry despre piatra luni
i i fu returnat cu un "G" negru, mare si colturos, scrijelit n coltul de sus.
? V-am dat notele pe care le-ati fi primit daca ati fi prezentat aceasta lucrare n
cadrul N.O.V.-ului, zise Plesneala rnjind, n timp ce trecu pe lnga ei, dndu-le napoi
temele. Asta ar trebui sa va ajute sa va faceti o idee realista, ca sa stiti la
ce sa va asteptati la examen.
Plesneala ajunse n fata clasei si se ntoarse spre elevi.
? Nivelul general al rezolvarii acestei teme a fost deplorabil. Cei mai multi din
tre voi ati fi picat acest test. Ma astept sa vad mult mai multe eforturi depuse
pentru eseul din aceasta saptamna despre diferitele varietati ale antidoturilor mp
otriva veninului, sau o sa fiu nevoit sa le dau ore de detentie nerozilor care i
au "G".
Rnji, n timp ce Reacredinta rse batjocoritor si spuse ntr-o soapta rasunatoare:
? Unii au luat "G"? Ha!
Harry si dadu seama ca Hermione se uita piezis, ca sa vada ce nota luase, si si ba
ga eseul despre piatra lunii napoi n ghiozdan ct putu de repede, simtind ca ar fi pr
eferat sa tina aceasta informatie numai pentru el.
Hotart sa nu-i ofere lui Plesneala prilejul de a-i da nota mica si la aceasta lec
tie, Harry citi si reciti fiecare rnd al instructiunilor de pe tabla de cel putin
trei ori nainte sa le urmeze. Solutia sa ntaritoare nu avea exact aceeasi nuanta t
urcoaz clara ca a lui Hermione, dar cel putin era albastra si nu roz, ca a lui N
eville, iar la sfrsitul lectiei puse pe biroul lui Plesneala un termos cu o mostr
a, ncercnd un amestec de sfidare si usurare.
? Pai, n-a fost asa de rau ca saptamna trecuta, nu-i asa? spuse Hermione cnd paras
ira hruba, urcnd treptele si ndreptndu-se catre holul de intrare pentru a lua prnzul
. Si nici cu tema nu a mers rau, nu?
Cum nici Ron si nici Harry nu raspunsera, ea insista:
? Adica, ma rog, nu ma asteptam la o nota maxima, acum ca noteaza dupa standarde
le N.O.V.-urilor, nsa o nota de trecere este destul de ncurajatoare n etapa asta, n
u sunteti de acord?
Harry scoase un zgomot de nepasare din gt.
? Binenteles, se pot ntmpla multe pna la examen, avem destul timp sa ne perfectionam
, nsa notele pe care le luam acum sunt un fel de temelie, nu? Ceva pe care putem
sa construim...
Se asezara mpreuna la masa Cercetasilor.
? Evident, as fi fost ncntata daca as fi luat un "R"...
? Hermione, zise Ron taios, daca vrei sa stii ce calificative am luat, ntreaba-ne
.
? N-am vrut... n-am vrut sa spun ca... pai, daca vreti sa-mi spuneti...
? Am luat un "I", spuse Ron, punndu-si supa n farfuria adnca. Multumita?
? Pai, asta nu este un motiv de rusine, zise Fred, care tocmai sosise la masa cu
George si Lee Jordan si se asezase n dreapta lui Harry. Este foarte bine sa pui p
unctul pe "I".
? Dar, spuse Hermione, "I" nu vine de la...
? Insuficient, da, zise Lee Jordan. Totusi, e mai bine dect "G", nu? Dect "Groaznic

".
Harry simti cum i se nfierbnta fata si simula un mic atac de tuse. Cnd se opri, fu
dezamagit sa descopere ca Hermione era nca n miezul discutiei despre notele de la N
.O.V.-uri.
? Deci, calificativul maxim este "R" de la "Remarcabil", spunea ea, si apoi este
un "A"? Nu, "P", o corecta George, "P" de la "Peste Asteptari". Am considerat mereu ca
eu si Fred ar fi trebuit sa luam "P"-uri la toate, pentru ca eram peste astepta
ri fie si pentru ca ne prezentam la examene.
Rsera cu totii, n afara de Hermione, care continua intransigenta:
? Si, dupa "P" este "A" pentru "Acceptabil", si asta este ultima nota de trecere
, nu-i asa?
? Da, zise Fred, punndu-si o chifla ntreaga n supa, transfernd-o apoi n gura si nghiti
nd-o ntreaga.
? Si dupa aia iei un "I" pentru "Insuficient" ? Ron ridica minile, parodiind o sa
rbatorire ? si "G" de la "Groaznic".
? Si apoi "T", i reaminti George.
? "T"? ntreba Hermione, ngrozita. Mai mic de "G"? De la ce poate sa vina "T"?
? De la "Trol", zise George prompt.
Harry rse din nou, desi nu era foarte sigur daca George vorbea sau nu serios. si i
magina cum ar fi fost daca ar fi ncercat sa-i ascunda lui Hermione ca luase "T" l
a toate N.O.V.-urile si imediat si promise ca din acel moment sa nvete mai mult.
? Ati avut pna acum inspectie la vreo ora? i ntreba Fred.
? Nu, zise Hermione imediat. Dar voi?
? Chiar acum, nainte de prnz, zise George. La Farmece.
? Cum a fost? ntrebara Harry si Hermione n acelasi timp. Fred ridica din umeri.
? Nu a fost rau. Umbridge doar a stat ntr-un colt, lund notite pe un clipboard. St
iti cum e Flitwick, a tratat-o ca pe un musafir, nu a parut sa-l deranjeze deloc
. Ea nu a zis prea multe. I-a pus Aliciei niste ntrebari despre cum e la ore de o
bicei, Alicia i-a spus ca foarte bine, si asta a fost tot.
? Nu pot sa mi-l imaginez pe Flitwick notat necorespunzator, zise George, de obic
ei toti elevii lui trec cu bine de examene.
? Cu cine aveti dupa-amiaza asta? l ntreba Fred pe Harry.
? Cu Trelawney...
? Un "T" adevarat.
? ... Si cu Umbridge n persoana.
? Pai, sa fii baiat cuminte si sa nu-ti pierzi firea cu Umbridge, spuse George. A
ngelina o sa-si iasa din minti daca mai lipsesti de la alte antrenamente de vjtha
t.
nsa Harry nu trebui sa astepte ora de Aparare contra Magiei Negre ca sa o ntlneasca
pe profesoara Umbridge. Tocmai si scotea jurnalul de vise asezat chiar n fundul c
lasei ntunecoase de Previziuni despre Viitor, cnd Ron i dadu un cot n coaste si, uitnd
-se n jur, o vazu pe profesoara Umbridge aparnd prin trapa din podea. Elevii, care
pna atunci vorbisera veseli, tacura imediat. Coborrea subita a nivelului zgomotelor
o facu pe profesoara Trelawney, care trecea printre ei mpartind exemplare din Or
acolul viselor, sa se uite n jur.
? Buna seara, doamna profesoara Trelawney, zise profesoara Umbridge cu zmbetul ei
larg. Sper ca ati primit mesajul meu? n care va erau anuntate ora si data inspect
iei?
Profesoara Trelawney ncuviinta scurt din cap si, parnd foarte nemultumita, se ntoar
se cu spatele la profesoara Umbridge si continua sa mparta carti. Zmbind n continuar
e, profesoara Umbridge apuca cel apropiat scaun de spatar si l trase n fata clasei
, astfel nct sa ramna cu ctiva centimetri n spatele profesoarei Trelawney. Apoi se as
eza, si scoase clipboard-ul din sacosa nflorata si ridica privirea, asteptnd sa ncea
pa ora.
Profesoara Trelawney si strnse salurile n jurul ei, cu minile tremurndu-i putin, si c
erceta clasa prin ochelarii care mareau extraordinar de tare.
? Astazi vom continua studiul viselor profetice, spuse ea cu o tentativa curajoa
sa de a-si pastra obisnuitul ton mistic, desi i tremura putin vocea. Va rog sa va
grupati pe perechi si va sa interpretati ntre voi ultimele viziuni de pe timpul

noptii cu ajutorul Oracolului.

Dadu sa pluteasca napoi, o vazu pe profesoara Umbridge stnd chiar lnga scaunul ei si
coti imediat la stnga, catre Parvati si Lavender, care erau deja cufundate ntr-o
discutie despre cel mai recent vis al lui Parvati.
Harry si deschise exemplarul sau din Oracolul viselor, privind-o pe Umbridge pe f
uris. ncepuse deja sa ia notite pe clipboard. Dupa cteva minute se ridica si ncepu
sa se plimbe prin camera, pe urmele lui Trelawney, ascultndu-i conversatiile cu e
levii si punnd din cnd n cnd ntrebari. Harry si pleca grabit capul peste carte.
? Gndeste-te la un vis, repede, i spuse el lui Ron, n caz ca vine broasca rioasa.
? M-am gndit data trecuta, protesta Ron, e rndul tau, povesteste tu unul.
? Ah, nu stiu, spuse disperat Harry, care nu si amintea sa fi visat deloc n ultime
le zile. Sa zicem ca am visat ca... l necam pe Plesneala n ceaun. Da, asta s-ar pot
rivi...
Ron chicoti, n timp ce deschidea Oracolul viselor.
? Bine, trebuie sa adunam vrsta ta cu data cnd ai avut visul, numarul literelor su
biectului... adica "nec", "ceaun" sau "Plesneala"?
? Nu conteaza, alege-l pe oricare dintre ele, zise Harry, riscnd sa arunce o priv
ire n spate.
Profesoara Umbridge statea acum lnga profesoara Trelawney, lund notite, n timp ce p
rofesoara de Previziuni despre Viitor i punea ntrebari lui Neville despre jurnalul
sau de vise.
? Cnd ai visat asta? spuse Ron, cufundat n calcule.
? Nu stiu, azi-noapte, cnd vrei tu, i zise Harry, ncercnd sa asculte ce i spunea Umbr
idge profesoarei Trelawney.
Acum erau doar la o masa departare de el si Ron. Profesoara Umbridge si mai nota c
eva pe clipboard, iar profesoara Trelawney paru extrem de prost dispusa.
? Deci, zise Umbridge, ridicndu-si privirea spre Trelawney, de ct timp sunteti n ace
st post, mai exact?
Profesoara Trelawney se ncrunta la ea, cu bratele ncrucisate si umerii cocosati, de
parca si-ar fi dorit sa se protejeze ct de mult putea de umilinta inspectiei. Dup
a o scurta pauza, timp n care paru sa decida ca ntrebarea nu era att de jignitoare
ca sa o poata ignora n mod convenabil, spuse pe un ton ncarcat de resentimente:
? De aproape saisprezece ani.
? Destul de mult, zise profesoara Umbridge, notndu-si ceva pe clipboard. Si ati f
ost numita de domnul profesor Dumbledore?
? Exact, spuse profesoara Trelawney scurt.
Profesoara Umbridge si mai nota ceva.
? Sunteti o stra-stra-stranepoata a celebrei clarvazatoare Cassandra Trelawney?
? Da, spuse profesoara Trelawney, tinndu-si capul un pic mai sus.
O alta nsemnare pe clipboard.
? nsa cred ? va rog sa ma corectati daca gresesc ? ca sunteti prima din familia du
mneavoastra dupa Cassandra care este nzestrata cu darul clarviziunii?
? Se ntmpla uneori ca genul asta de lucruri sa sara... aa... peste trei generatii,
zise profesoara Trelawney.
Zmbetul ca de broasca rioasa al profesoarei Umbridge se lati.
? Desigur, spuse ea dulce, notndu-si iar ceva. Pai, atunci, ati putea sa mi prezic
eti ceva?
si ridica privirea ntrebatoare, zmbind mai departe.
Profesoara Trelawney ncremeni, de parca nu i-ar fi venit sa-si creada urechilor.
? Nu nteleg ce vreti sa spuneti, zise ea, strngndu-si convulsiv salul n jurul gtului
ei sfrijit.
? As vrea sa mi preziceti ceva, zise profesoara Umbridge foarte clar.
Acum Harry si Ron nu mai erau singurii care se uitau si ascultau pe furis de dup
a carti. Cei mai multi din clasa se holbau fascinati la profesoara Trelawney, n t
imp ce aceasta se ridica n picioare ct era de nalta, zornaindu-si margelele si brat
arile.
? Ochiul launtric nu vede la comanda! spuse ea pe un ton scandalizat.
? nteleg, spuse profesoara Umbridge cu blndete, notndu-si iar ceva pe clipboard.
? Dar... eu... dar... stati putin! zise profesoara Trelawney brusc, ncercnd sa si r
ecapete vocea eterica, desi efectul mistic fu oarecum distrus de modul n care tre

mura de suparare. Cred... cred ca vad ceva... ceva care va priveste... vai, simt
ceva... ceva sumbru... un mare pericol...
Profesoara Trelawney si ndrepta un deget tremurnd catre profesoara Umbridge, care c
ontinua sa i zmbeasca prietenos, cu sprncenele ridicate.
? Ma tem... ma tem ca sunteti ntr-un mare pericol! ncheie dramatic profesoara Trel
awney.
? Am nteles, zise ea ncet, mzgalind iarasi pe clipboard. Pai, daca asta este tot ce
puteti...
Se ntoarse, lasnd-o pe profesoara Trelawney ncremenita n acel loc, cu rasuflarea tai
ata. Harry ntlni pe furis privirea lui Ron si stiu ca si el se gndea exact la acela
si lucru: stiau amndoi ca profesoara Trelawney era o escroaca batrna, dar pe de al
ta parte, o detestau att de mult pe Umbridge, nct se simteau cu totul de partea lui
Trelawney ? asta pna cnd se arunca asupra lor cteva secunde mai trziu.
? Ei bine? zise ea, trosnindu-si neobisnuit de vioi degetele lungi sub nasul lui
Harry. Te rog, arata-mi cum te-ai descurcat cu jurnalul de vise.
Iar cnd termina de interpretat cu vocea ridicata visele lui Harry (dintre care to
ate, chiar si cele n care era vorba de mncatul terciului, pareau sa prezica o moar
te nspaimntatoare si apropiata), nu o mai privi deloc cu la fel de multa compasiune
ca nainte. n tot acest timp, profesoara Umbridge ramase la ctiva metri departare,
lund notite pe clipboard-ul acela, iar cnd suna clopotelul, cobor prima pe scara ar
gintie si zece minute mai trziu, cnd ajunsera cu totii la ora de Aparare contra Ma
giei Negre, i astepta acolo.
Cnd intrara n clasa, fredona si si zmbea siesi. Harry si Ron i spusera lui Hermione,
care fusese la Aritmantie, ce se ntmplase la Previziunile despre Viitor, n timp ce s
i scoasera cu totii exemplarele din Teoria defensivei magice.
nsa nainte ca Hermione sa poata sa ntrebe ceva, profesoara Umbridge le spuse sa fac
a liniste si se asternu tacerea.
? Baghetele n ghiozdane, le zise ea tuturor zmbind, iar cei care fusesera destul d
e ncrezatori si le scosesera, le pusera cu tristete napoi n ghiozdane. Avnd n vedere
ca am terminat primul capitol ora trecuta, as vrea ca azi sa dati cu totii la pa
gina nouasprezece si sa ncepeti sa cititi Capitolul doi, "Teorii defensive obisnui
te si derivatiile lor". Nu aveti voie sa vorbiti.
Zmbind n continuare larg, se aseza multumita la catedra. Clasa ofta, n timp ce elevi
i dadura cu totii, n acelasi timp, paginile pna la numarul nouasprezece. Harry se nt
reba daca erau destule capitole ca sa stea sa citeasca din carte tot anul, si er
a pe punctul de a verifica la pagina cu cuprinsul, cnd observa ca Hermione ridica
se iar mna.
Profesoara Umbridge observa si ea, ba mai mult dect att, parea sa fi ales o strate
gie potrivita pentru aceasta eventualitate. n loc sa ncerce sa simuleze ca nu o ob
servase pe Hermione, se ridica si se plimba n jurul primului rnd de banci, pna cnd a
junse n dreptul ei, apoi se apleca si sopti, ca sa nu o poata auzi ceilalti:
? Ce mai este de data asta, domnisoara Granger?
? Am citit deja al doilea capitol, spuse Hermione.
? Bine, atunci treci la al treilea.
? L-am citit si pe acela. Am citit toata cartea.
Profesoara Umbridge clipi n gol, nsa si recapata prezenta de spirit aproape imediat
.
? Pai, atunci ar trebui sa mi poti spune ce zice Slinkhard despre contrablesteme n
capitolul cincisprezece.
? Spune ca aceste contrablesteme au o denumire nepotrivita, zise Hermione cu pro
mptitudine. Spune ca denumirea de "contrablestem" este folosita de oameni pentru
blestemele lor cnd vor sa le faca sa sune mai acceptabil.
Profesoara Umbridge si ridica sprncenele si Harry stiu ca era impresionata, mpotriv
a vointei ei.
? nsa eu nu sunt de acord, continua Hermione.
Sprncenele profesoarei Umbridge se ridicara putin mai sus si privirea i deveni cev
a mai rece.
? Nu esti de acord? repeta ea.
? Da, nu sunt de acord, spuse Hermione care, spre deosebire de Umbridge, nu vorbe
a n soapta, ci pe un ton clar, rasunator, care pna atunci atrasese deja atentia res

tului clasei. Domnului Slinkhard nu i prea plac blestemele, nu-i asa? nsa eu cred
ca pot fi foarte utile, cnd sunt folosite defensiv.
? A, da, chiar asa? spuse profesoara Umbridge, uitnd sa vorbeasca n soapta si ndepa
rtndu-se. Pai, ma tem ca parerea care conteaza e a domnului Slinkhard, nu a dumita
le, domnisoara Granger.
? Dar... ncepu Hermione.
? Destul, zise profesoara Umbridge.
Se ntoarse n fata clasei si ramase naintea lor, lipsita de toata voiosia de care da
duse dovada la nceputul orei.
? Domnisoara Granger, o sa iau cinci puncte de la casa Cercetasilor.
La auzul acestor cuvinte, avu loc o explozie de soapte.
? Din ce motiv? zise Harry suparat.
? Nu te baga! i sopti Hermione poruncitor.
? Pentru ca mi deranjeaza ora cu comentarii inutile, spuse profesoara Umbridge li
nistita. Sunt aici ca sa va nvat sa folositi o metoda aprobata de Minister, care n
u include invitarea elevilor sa si spuna parerile despre niste probleme pe care n
u le nteleg aproape deloc. Se prea poate ca profesorii pe care i-ati avut nainte l
a aceasta materie sa va fi dat mai multa libertate, nsa avnd n vedere ca nici unul d
intre ei ? poate n afara de profesorul Quirrell, care cel putin a parut sa se rez
ume la subiecte potrivite vrstei voastre ? nu ar fi trecut de inspectia Ministerulu
i...
? Da, Quirrell a fost un profesor extraordinar, zise Harry tare, dar a avut doar
problema aceea nensemnata cu Cap-de-Mort, care i iesea prin ceafa.
Aceasta declaratie fu urmata de una dintre cele mai apasatoare taceri pe care le
auzise Harry n viata lui. Apoi veni si verdictul.
? Cred ca nu ti-ar strica nca o saptamna de detentie, domnule Potter, zise Umbridg
e mieros.
*
Taietura de pe mna lui Harry abia se vindecase, nsa pna n dimineata urmatoare sngera
din nou. Nu se plnse n timpul detentiei din acea seara; era hotart sa nu i dea aceas
ta satisfactie lui Umbridge; scrise iar Nu am voie sa spun minciuni si nu i scapa
nici un sunet de pe buze, desi taietura se adncea cu fiecare litera.
Partea cea mai rea a acestei a doua saptamni de detentie fu reactia Angelinei, ex
act asa cum prezisese George. l prinse marti, chiar cnd sosise la masa Cercetasilo
r sa ia micul dejun, si striga att de tare, nct profesoara McGonagall veni ca o fur
tuna la ei de la masa profesorilor.
? Domnisoara Johnson, cum ndraznesti sa faci o asemenea galagie n Marea Sala? Cinc
i puncte pierdute de Cercetasi!
? Dar, doamna profesoara... a reusit sa ajunga iar n detentie...
? Cum adica, Potter? zise profesoara McGonagall taios, ntorcndu-se spre Harry. Det
entie? De la cine?
? De la doamna profesoara Umbridge, murmura Harry, evitnd sa ntlneasca ochii sticlo
si din spatele ramelor dreptunghiulare ale profesoarei McGonagall.
? Vrei sa-mi spui, zise ea, coborndu-si vocea astfel nct sa nu o auda un grup de el
evi curiosi de la Ochi-de-Soim, ca dupa ce te-am avertizat lunea trecuta ti-ai p
ierdut iar cumpatul la ora doamnei profesoare Umbridge?
? Da, bigui Harry, vorbind cu podeaua.
? Potter, trebuie sa-ti vii n fire! O sa ai probleme serioase! Alte cinci puncte p
ierdute de Cercetasi!
? Dar... de ce? Doamna profesoara, nu! zise Harry, suparat de aceasta nedreptate,
sunt deja pedepsit de ea, de ce trebuie sa ne si luati puncte?
? Pentru ca se pare ca detentiile nu au absolut nici un efect asupra ta! zise pr
ofesoara McGonagall cu asprime. Nu, sa nu aud nici un cuvnt de nemultumire, Potte
r! Ct despre tine, domnisoara Johnson, sa ti limitezi strigatele la terenul de vjtha
t pe viitor, sau risti sa ti pierzi postul de capitan!
Profesoara McGonagall se ntoarse cu pasi mari la masa profesorilor. Angelina i aru
nca lui Harry o privire de dispret absolut si pleca suparata, cnd Harry se prabusi
pe banca lnga Ron, extrem de mnios.

? A luat puncte de la Cercetasi pentru ca mi spintec mna n fiecare seara! Pai, e co

rect?
? Stiu, prietene, zise Ron cu ntelegere, punndu-i niste costita afumata n farfurie
lui Harry, a luat-o razna.
Hermione, nsa, doar frunzari paginile Profetului zilei si nu zise nimic.
? Crezi ca McGonagall a avut dreptate, nu? spuse Harry suparat catre poza lui Co
rnelius Fudge, care-i acoperea fata lui Hermione.
? Mi-as dori sa nu ti fi luat puncte, dar cred ca are dreptate sa te avertizeze sa
nu ti pierzi cumpatul cu Umbridge, zise vocea lui Hermione, n timp ce Fudge gesti
cula cu convingere pe prima pagina, fiind evident ca rostea un fel de discurs.
Harry nu vorbi deloc cu Hermione toata ora de Farmece, nsa cnd ajunsera n clasa de
Transfigurare, uita ca era suparat pe ea. Profesoara Umbridge si clipboard-ul ei
stateau ntr-un colt si, cnd o vazu, i disparu complet din minte ntmplarea de la micul
dejun.
? Minunat, sopti Ron, cnd se asezara pe locurile lor obisnuite. Hai sa vedem cum
o sa aiba Umbridge parte de ce merita.
Profesoara McGonagall intra hotarta n clasa, fara sa dea nici cel mai mic semn ca
stia ca profesoara Umbridge era acolo.
? Gata, zise ea si se facu liniste imediat. Domnule Finnigan, te rog frumos sa vi
i si sa mparti temele corectate... domnisoara Brown, te rog sa iei aceasta cutie
cu soareci... nu te prosti, fetito, nu o sa-ti faca nici un rau... si da-i fiecar
ui elev cte unul...
? Hm, hm, zise profesoara Umbridge, ntrebuintnd aceeasi tuse pe care o folosise ca
sa-l ntrerupa pe Dumbledore n prima seara a semestrului.
Profesoara McGonagall o ignora. Seamus i dadu eseul napoi lui Harry; acesta l lua f
ara sa se uite la el si vazu, spre usurarea lui, ca reusise sa ia un "A".
? n ordine, acum, ascultati-ma cu atentie... Dean Thomas, daca i mai faci o data a
sta soarecelui, o sa ti dau ore de detentie... Cei mai multi dintre voi ati reusi
t sa faceti astfel nct sa va dispara melcii si chiar cei carora le-a ramas o anumit
a cantitate de cochilie au prins esenta vrajii. Azi, vom...
? Hm, hm, spuse profesoara Umbridge.
? Da? zise profesoara McGonagall, ntorcndu-se.
Avea sprncenele att de apropiate, nct pareau sa formeze o singura linie lunga si seve
ra.
? Ma ntrebam, doamna profesoara, daca ati primit mesajul meu n care va anuntam dat
a si ora inspec...
? Evident ca l-am primit, altfel v-as fi ntrebat ce cautati n clasa mea, zise prof
esoara McGonagall, ntorcndu-se hotarta cu spatele la profesoara Umbridge.
Multi dintre elevi schimbara priviri fericite.
? Dupa cum va spuneam, azi, vom exersa mult mai dificila disparitie a soarecilor
. Acum, Vraja de Disparitie...
? Hm, hm.
? Ma ntreb, zise profesoara McGonagall cu o furie glaciala, ntorcndu-se catre profe
soara Umbridge, cum va asteptati sa va dati seama care este metoda mea obisnuita
de predare, daca ma tot ntrerupeti? Stiti, eu nu le permit de obicei altora sa v
orbeasca atunci cnd vorbesc eu.
Profesoara Umbridge arata de parca tocmai i-ar fi dat cineva o palma. Nu vorbi, n
sa si aranja pergamentul pe clipboard si ncepu sa scrie suparata.
Parnd maiestuos de linistita, profesoara McGonagall se mai adresa o data clasei.
? Dupa cum spuneam, Vraja de Disparitie este cu att mai dificila cu ct este mai co
mplex animalul care trebuie facut sa dispara. Melcul fiind o nevertebrata, nu pr
ea constituie o miza; soarecele fiind mamifer, e o provocare mai antrenanta. Drep
t urmare, aceasta nu este o magie pe care puteti sa o faceti n gnd, n timp ce luati
cina. Deci... stiti incantatia, aratati-mi ce puteti sa faceti...
? Cum poate sa-mi tina mie predici despre cum sa nu-mi pierd cumpatul cu Umbridg
e, i sopti Harry lui Ron, dar zmbind ? supararea sa pe profesoara McGonagall se ev
aporase cu desavrsire.
Profesoara Umbridge nu o urma pe profesoara McGonagall prin clasa, asa cum facuse
cu profesoara Trelawney; poate ca si daduse seama ca profesoara McGonagall nu i-a
r fi permis, nsa lua mult mai multe notite, stnd n coltul ei, si cnd profesoara McGon

agall le spuse n sfrsit sa si strnga lucrurile, se ridica, avnd o expresie sumbra pe c

hip.
? Pai, e un nceput, zise Ron, ridicnd o coada de soarece lunga si miscatoare, care
ia i dadu drumul la loc n cutia pe care o dadea Lavender de la unul la altul.
n timp ce ieseau din clasa, Harry o vazu pe profesoara Umbridge apropiindu-se de
catedra; i dadu un cot lui Ron, care la rndul lui i dadu un cot lui Hermione, si to
ti trei ramasera deliberat n urma, ca sa traga cu urechea.
? De ct timp predati la Hogwarts? ntreba profesoara Umbridge.
? Se fac treizeci si noua de ani n decembrie, zise profesoara McGonagall rastit, nc
hizndu-si geanta cu zgomot.
Profesoara Umbridge si nota ceva.
? Foarte bine, zise ea, veti primi rezultatul inspectiei peste zece zile.
? Abia astept, zise profesoara McGonagall, cu o indiferenta rece, n timp ce se ndre
pta spre usa cu pasi mari. Voi trei, grabiti-va, adauga ea, dndu-i pe Harry, Ron
si Hermione din fata ei.
Harry nu putu sa nu-i adreseze un surs si ar fi putut sa jure ca primise unul dre
pt raspuns.
Crezuse ca data viitoare cnd avea sa o vada pe Umbridge avea sa fie n detentia din
seara aceea, dar se nselase. Cnd mersera n jos pe peluza catre padure, pentru ora
de Grija fata de Creaturile Magice, o gasira narmata cu clipboard-ul si asteptndui lnga profesoara Grubbly-Plank.
? De obicei nu predati aceasta materie, asa este? o auzi Harry ntrebnd cnd ajunsera
la masa pe capre unde se gasea un grup de Apararcuri captive, care umblau n patr
u labe dupa niste cinele-babei ca niste ramurele vii.
? Asa este, spuse profesoara Grubbly-Plank, cu minile la spate si balansndu-se din
glezne. Eu sunt suplinitoarea profesorului Hagrid.
Harry schimba niste priviri nelinistite cu Ron si Hermione. Reacredinta susotea c
u Crabbe si Goyle; cu siguranta, i-ar fi placut la nebunie sa profite de aceasta
ocazie, spunndu-i unui membru al Ministerului minciuni despre Hagrid.
? Hmm, zise profesoara Umbridge, coborndu-si vocea, desi Harry o auzi n continuare
destul de limpede. Ma ntreb ? directorul pare straniu de evaziv n ceea ce privest
e informatiile despre acest subiect ? puteti sa-mi spuneti dumneavoastra care est
e motivul concediului att de prelungit al lui Hagrid?
Harry l vazu pe Reacredinta ridicndu-si privirea entuziasmat si urmarindu-le cu ate
ntie pe Umbridge si Grubbly-Plank.
? Ma tem ca nu, zise profesoara Grubbly-Plank degajata. Nu stiu mai multe dect du
mneavoastra. Am primit o bufnita de la Dumbledore, ntrebndu-ma daca nu as vrea sa p
redau pentru cteva saptamni. Am acceptat. Asta este tot ce stiu. Ce ziceti... ncepe
m?
? Da, va rog, zise profesoara Umbridge, mzgalind pe clipboard.
Umbridge adopta o noua metoda n aceasta ora si se plimba printre elevi, punndu-le n
trebari despre creaturile magice. Cei mai multi reusira sa raspunda bine si Harr
y se nveseli ntr-o anumita masura; cel putin clasa lor nu l facea de rs pe Hagrid.
? Per ansamblu, zise profesoara Umbridge, ntorcndu-se lnga profesoara Grubbly-Plank
dupa ce l interogase ndelung pe Dean Thomas, cum vi se pare dumneavoastra, ca prof
esor temporar ? un strain obiectiv, am putea spune -cum vi se pare la Hogwarts?
Simtiti ca primiti destul sprijin de la conducerea scolii?
? O, da, Dumbledore este extraordinar, spuse profesoara Grubbly-Plank din inima.
Da, sunt foarte multumita de felul cum se desfasoara lucrurile, cu adevarat foa
rte multumita.
Parnd sa se ndoiasca politicos, Umbridge nota o mica observatie pe clipboard si co
ntinua:
? Si ce programa planuiti sa urmati n acest an ? presupunnd, desigur, ca nu se va nt
oarce domnul profesor Hagrid?
? A, voi insista pe creaturile care apar cel mai des n N.O.V.-uri, zise profesoar
a Grubbly-Plank. Nu mi-au mai ramas multe de facut ? au studiat Unicorni si Niffl
eri, stiti, m-am gndit sa acoperim Porlocsii si Knizii, sa ma asigur ca pot sa re
cunoasca un Crup sau Knarl...
? Ei bine, cel putin dumneavoastra pareti sa stiti ce faceti, zise profesoara Um
bridge, fiind evident ca bifase ceva pe clipboard.

Lui Harry nu i placu deloc cum apasase pe stiti si-i placu si mai putin cnd i puse
urmatoarea ntrebare lui Goyle.
? Am auzit ca unii elevi au fost raniti. E adevarat?
Goyle rnji ca un idiot. Reacredinta sa grabi sa raspunda la ntrebare.
? Eu am fost, zise el. Am fost sfsiat de un Hipogrif.
? Un Hipogrif? zise profesoara Umbridge, scriind de zor.
? Doar pentru ca a fost prea prost ca sa asculte ce i spusese Hagrid sa faca, spus
e Harry suparat.
Ron si Hermione oftara amndoi. Profesoara Umbridge si ntoarse ncet capul spre Harry.
? nca o seara de detentie, cred, zise ea cu blndete. Ei bine, va multumesc frumos,
doamna profesoara Grubbly-Plank, cred ca nu mai am nevoie de nimic. Veti primi
rezultatul inspectiei peste maximum zece zile.
? Grozav, spuse profesoara Grubbly-Plank, iar profesoara Umbridge strabatu peluz
a si se ntoarse la castel.
*

Era aproape miezul noptii cnd Harry iesi din biroul lui Umbridge n noaptea aceea,
iar acum mna i sngera att de tare, nct i pata esarfa n care si-o nfasurase. Se astep
a la ntoarcere sa nu gaseasca pe nimeni n camera de zi, dar Ron si Hermione ramase
sera treji, asteptndu-l. Fu multumit sa-i vada, mai ales ca Hermione era dispusa
sa fie mai degraba ntelegatoare dect critica.
? Uite, zise ea nelinistita, dndu-i un bol cu un lichid galben, pune-ti mna n el, es
te o solutie de tentacule ntinse si murate de Murtlap, ar trebui sa te ajute.
Harry si puse mna care sngera si l durea n bol si avu un sentiment minunat de usurare
. Smecherila se freca de picioarele sale, torcnd tare, apoi i sari n poala si se gh
emui.
? Multumesc, zise el recunoscator, mngindu-l pe Smecherila dupa urechi cu mna stnga.
? Eu tot zic ca ar trebui sa-i spui cuiva, zise Ron pe o voce joasa.
? Nu, spuse Harry scurt.
? McGonagall si-ar iesi din minti daca ar sti...
? Da, probabil ca da, zise Harry monoton. Si ct timp crezi ca i-ar lua lui Umbrid
ge sa dea un alt decret conform caruia toti cei care se plng de Marele Inchizitor
sunt exmatriculati imediat?
Ron deschise gura ca sa raspunda, dar nu spuse nimic si, dupa o clipa, o nchise l
a loc, nvins.
? Este o femeie ngrozitoare, zise Hermione cu o voce mica. ngrozitoare. Stii, tocm
ai i spuneam lui Ron cnd ai venit... trebuie sa facem ceva cu ea.
? Eu propun s-o otravim, zise Ron sumbru.
? Nu... ma refer la faptul ca este o profesoara groaznica si ca nu o sa ne nvete
nici o metoda de aparare, zise Hermione.
? Pai... si ce putem sa facem? zise Ron, cascnd. E prea trziu, nu-i asa? A primit
postul, aici o sa ramna. O sa aiba grija Fudge.
? Pai, zise Hermione facnd o ncercare. Stii, m-am gndit azi...
i arunca o privire destul de tulburata lui Harry si apoi continua hotarta:
? Ma gndeam ca... poate a venit momentul sa... sa o facem singuri.
? Ce sa facem singuri? spuse Harry suspicios, tinndu-si mna n continuare n esenta de
tentacule de Murtlap.
? Pai... sa nvatam singuri Apararea contra Magiei Negre, zise Hermione.
? Las-o balta, mormai Ron. Vrei sa avem si mai mult de lucru? Tu ti dai seama ca
Harry si cu mine am ramas n urma cu temele si suntem de-abia n a doua saptamna?
? Dar asta e ceva mult mai important dect temele! spuse Hermione.
Harry si Ron se holbara la ea.
? Eu credeam ca temele sunt cel mai important lucru din univers! zise Ron.
? Fii serios, binenteles ca nu, spuse Hermione, si Ron vazu, cu un sentiment care
prevestea ceva de rau, ca fata i se luminase brusc de genul acela de pasiune pe
care i-o trezea de obicei S.P.A.S.-ul. Este vorba despre pregatirea noastra, asa
cum a zis Harry la prima ora a lui Umbridge, pentru ceea ce ne asteapta afara.
Trebuie sa fim siguri ca ne putem apara. Daca nu o sa nvatam nimic un an ntreg...
? Nu prea putem sa facem multe de unii singuri, zise Ron pe o voce nvinsa. Adica,

bine, putem sa mergem la biblioteca, sa cautam blesteme si sa ncercam sa le exer

sam, presupun...
? Nu sunt de acord, am trecut de etapa n care putem sa nvatam doar din carti, zise
Hermione. Avem nevoie de un profesor, de unul adevarat, care sa ne arate cum sa
folosim vrajile si sa ne corecteze daca gresim.
? Daca te referi la Lupin... ncepu Harry.
? Nu, nu, nu ma refer la Lupin, spuse Hermione. Este prea ocupat cu Ordinul si o
ricum, nu l-am putea vedea dect la sfrsit de saptamna n Hogsmeade, iar asta nu este n
ici pe departe suficient.
? Atunci, cine? spuse Harry, ncruntndu-se la ea.
Hermione ofta adnc.
? Nu este evident? zise ea. Ma refer la tine, Harry.
Urma un moment de tacere. In spatele lui Ron, ferestrele fura atinse n noapte de
o adiere, iar focul sfri.
? Cum adica, te referi la mine? zise Harry.
? Ma refer la tine, adica sa ne predai Apararea contra Magiei Negre.
Harry se uita la ea cu ochii mari. Apoi se ntoarse spre Ron, pregatit pentru priv
irile exasperate pe care le schimbau uneori cnd Hermione si elabora unul dintre pla
nurile exagerate, ca de pilda S.P.A.S.-ul. nsa, spre disperarea lui Harry, Ron nu
parea exasperat.
Era putin ncruntat, arata ca se gndeste. Apoi zise:
? Asta e o idee buna.
? Ce idee? spuse Harry.
? Sa ne nveti tu cum sa facem, raspunse Ron.
? Dar...
Acum Harry zmbea, convins ca l luau amndoi peste picior.
? Dar eu nu sunt profesor, nu pot sa...
? Harry, esti cel mai bun din anul nostru la Apararea contra Magiei Negre, zise H
ermione.
? Eu? spuse Harry, zmbind mai larg ca niciodata. Nu, nu e adevarat, mi-ai luat-o n
ainte la toate testele...
? Da' de unde, spuse Hermione calma. Tu mi-ai luat-o nainte n anul trei ? singurul
an cnd am dat amndoi testul si am avut un profesor care chiar a cunoscut materia. n
sa, Harry, nu vorbesc despre rezultatele unor teste. Gndeste-te la ce ai facut!
? Ce vrei sa spui?
? Stii ceva, nu sunt sigur ca vreau sa-mi predea un tip att de prost, i zise Ron l
ui Hermione, zmbind putin, si se ntoarse catre Harry. Sa ne gndim, continua el, facn
d o fata ca a lui Goyle cnd se concentra. Asa... anul nti ? ai salvat Piatra Filozo
fala de Stii-Tu-Cine.
? Dar a fost noroc, zise Harry, nu iscusinta...
? Anul doi, l ntrerupse Ron, ai omort vasiliscul si l-ai distrus pe Cruplud.
? Da, dar daca nu ar fi aparut Fawkes, as fi...
? Anul trei, zise Ron, si mai tare, te-ai luptat cu aproape o suta de Dementori
odata...
? Stii ca am scapat ca prin urechile acului, daca nu ar fi fost Clepsidra Timpul
ui...
? Anul trecut, spuse Ron, acum aproape strignd, te-ai luptat din nou cu Stii-Tu-C
ine...
? Ascultati-ma! spuse Harry aproape suparat, pentru ca acum Ron si Hermione zmbea
u amndoi. Ascultati-ma, da? Suna extraordinar cnd o spuneti asa, dar tot ce s-a ntmp
lat a fost noroc... n cea mai mare a timpului nici nu stiam ce fac, nu am planuit
nimic, am facut doar ce mi-a venit n minte, si am fost aproape tot timpul ajutat
...
Ron si Hermione nca zmbeau, iar Harry simti cum ncepe sa-si piarda cumpatul; nici m
acar nu era sigur de ce era att de suparat.
? Nu mai stati acolo zmbind de parca ati sti mai bine ca mine, am fost acolo, nui asa? spuse el nflacarat. Stiu ce s-a ntmplat, da? Si nu am scapat de toate astea
pentru ca am fost stralucit la Apararea contra Magiei Negre, am scapat pentru ca
... pentru ca am primit mereu ajutor la momentul potrivit, sau pentru ca am ghic
it corect... dar totul a fost o bjbiala, habar nu aveam ce faceam... NU MAI RDETI!

Bolul cu esenta de Murtlap cazu pe jos si se facu tandari. si dadu seama ca era n
picioare, desi nu si aminti cnd se ridicase. Smecherila fugi ca din pusca sub o ca
napea. Zmbetele lui Ron si Hermione disparusera.
? Nu stiti cum este! Nici unul... nici unul dintre voi nu a trebuit sa-l nfrunte,
nu-i asa? Credeti ca nu trebuie dect sa memorezi niste vraji si dupa aceea sa i le
arunci n fata, de parca ai fi n clasa sau ceva de genul asta? Tot timpul stii sig
ur ca ntre tine si moarte nu este dect propriul... propriul creier, sau instinct s
au ce-o fi... De parca poti sa gndesti cum trebuie cnd stii ca mai ai o nanosecund
a pna vei fi ucis sau torturat, sau pna vei privi cum ti mor prietenii... Asta nu n
e-au predat niciodata la ore, cum este sa ai de-a face cu astfel de lucruri... Si
voi doi stati acolo si va purtati ca si cnd as fi un baietel destept fiindca am r
amas n viata, de parca Diggory a fost prost, de parca ar fi facut o greseala... C
hiar nu ntelegeti, as fi putut foarte bine sa fiu eu, asa ar fi fost daca nu ar f
i avut nevoie de mine Cap-de-Mort...
? Nu am zis nimic de genul asta, prietene, zise Ron ngrozit. Nu ne-am luat de Digg
ory, sincer... ai nteles gresit ce...
Se uita neajutorat la Hermione, care ncremenise.
? Harry, zise ea timid, nu ntelegi? Exact... exact de asta avem nevoie de tine...
Trebuie sa stim cum este n r-realitate... sa l nfrunti... Sa l nfrunti pe C-Cap-de-Mo
rt.
Era prima oara cnd rostise vreodata numele lui Cap-de-Mort, iar asta l calma pe Ha
rry mai mult dect orice. Rasuflnd nca din greu, se prabusi la loc n fotoliu, dndu-si s
eama abia atunci ca nou l mna l durea din nou ngrozitor. si dorea sa nu fi spart bolul
cu esenta de Murtlap.
? Pai... gndeste-te la asta, spuse Hermione ncet. Te rog?
Lui Harry nu i veni nimic n minte. i era deja rusine de felul cum izbucnise. ncuviin
ta din cap, fara sa fie foarte sigur cu ce anume era de acord.
Hermione se ridica.
? Pai, ma duc la culcare, zise ea pe o voce cum nu se poate mai fireasca. Aa...
noapte buna.
Se ridica si Ron.
? Vii? i spuse el stnjenit lui Harry.
? Da, spuse Harry. I-imediat. Sa strng aici.
Arata spre bolul spart de pe jos. Ron ncuviinta din cap si pleca.
? Reparo, murmura Harry, ndreptndu-si bagheta spre cioburile de portelan.
Cioburile se adunara imediat, la fel ca la nceput, nsa esenta de Murtlap era pierd
uta pentru totdeauna.
Era deodata att de obosit, nct fu tentat sa se aseze iar n fotoliu si sa doarma acol
o, nsa facu un efort, se ridica si se duse sus dupa Ron. Noaptea sa agitata fu ma
rcata iar de vise cu coridoare lungi si usi ncuiate.
Ziua urmatoare se trezi ca-l ustura din nou cicatricea.
CAPITOLUL XVI
LA "CAPUL DE MISTRET"
Timp de doua saptamni ntregi dupa propunerea initiala, Hermione nu mai zise nimic
despre ideea ca Harry sa predea lectii de Apararea contra Magiei Negre. Detentii
le lui Harry cu Umbridge se terminasera n sfrsit (se ndoia ca-i vor mai disparea vr
eodata cuvintele care acum i erau inscriptionate pe mna); Ron mai fusese la patru a
ntrenamente de vjthat si n timpul ultimelor doua nu mai tipase nimeni la el; n fine,
toti trei reusira sa-si faca soarecii sa dispara la Transfigurare (Hermione chia
r trecuse la pisoi). Asa ca abordara din nou subiectul, ntr-o seara vijelioasa de
la sfrsitul lui septembrie, cnd erau la biblioteca, cautnd ingrediente de potiuni p
entru Plesneala.
? Harry, ma ntrebam, spuse Hermione brusc, daca te-ai mai gndit la Apararea contra
Magiei Negre.
? Binenteles ca m-am gndit, spuse Harry morocanos, cum as putea sa uit, cu hoasca
aia batrna care ne preda...
? Ma refer la ideea pe care am avut-o eu si Ron...

Ron i arunca o privire speriata, putin amenintatoare. Fata se ncrunta la el.

? A, da, am nteles... sa ne nveti tu.
Harry nu raspunse imediat. Chipurile, citea o pagina din cartea Antidoturi asiat
ice antivenin, dar de fapt vroia sa spuna ce gndea.
Chibzuise foarte mult la asta pe parcursul ultimelor doua saptamni. Uneori i se p
area o idee nebuneasca, asa cum i se paruse n seara cnd i-o sugerase Hermione, nsa
cteodata se trezea gndindu-se la vrajile care l ajutasera cel mai mult n diferitele c
onfruntari cu creaturile ntunecate si cu Devoratorii Mortii... De fapt, se trezis
e facnd planuri de lectii inconstient...
? Pai, zise el rar, cnd nu mai putu sa pretinda ca i se pareau interesante Antidot
urile asiatice antivenin, da, m-am... m-am gndit putin la asta.
? Si? spuse Hermione entuziasmata.
? Nu stiu, zise Harry, tragnd de timp si ridicndu-si privirea spre Ron.
? Eu am crezut de la bun nceput ca e o idee valabila, Ron, care parea mai dornic
sa se alature conversatiei, acum ca era sigur ca Harry nu avea sa nceapa iar sa t
ipe.
Harry se foi nelinistit n scaun.
? Ati auzit tot ce am zis despre faptul ca o mare parte fost noroc, nu?
? Da, Harry, spuse Hermione cu blndete, dar cu toate astea nu are nici un sens sa
ne prefacem ca nu esti bun la Apararea contra Magiei Negre, pentru ca esti. Anu
l trecut ai fost singura persoana care a putut sa respinga cu totul Blestemul Im
perius, poti sa creezi un Patronus, poti sa faci tot felul de lucruri pe care nu
le pot face vrajitori adulti, Viktor a zis ntotdeauna ca...
Ron se ntoarse spre ea att de repede, nct fu ct pe-aci sa-si suceasca gtul. Frecndu-si
ceafa, zise:
? Da? Si ce a spus Vicky?
? Ha ha, zise Hermione cu o voce plictisita. A spus ca Harry stia sa faca lucrur
i pe care nici el nu le stia, chit ca era n ultimul an la Durmstrang.
Ron o privi suspicios pe Hermione.
? Doar nu ai pastrat legatura cu el?
? Si ce daca am pastrat legatura? spuse Hermione calma, desi chipul i era putin r
ozaliu. Pot sa am un prieten prin corespondenta, daca vreau...
? El nu vroia sa fie doar prietenul tau prin corespondenta, spuse Ron acuzator.
Hermione clatina din cap exasperata si, ignorndu-l pe Ron, care se uita n continua
re la ea, l ntreba pe Harry:
? Ei bine, ce zici? Ne predai?
? Doar tie si lui Ron, nu?
? Pai, spuse Hermione, parnd iar putin nelinistita. Pai... sa nu o iei iar razna
din nou, Harry, te rog... Eu chiar cred ca ar trebui sa-i nveti pe toti cei care
vor sa nvete. n fond, este vorba despre felul cum sa ne aparam de C-Cap-de-Mort. A
h, nu fi penibil, Ron. Mi se pare nedrept sa nu le oferim si altora sansa asta.
Harry se gndi o clipa, iar apoi spuse:
? Da, dar ma ndoiesc ca o sa vrea cineva, n afara de voi doi, sa fiu cel care le p
reda. Ati uitat ca eu sunt smintit?
? Pai, cred ca ai putea sa fii uimit cti ar fi interesati sa auda ce ai de spus,
rosti Hermione serioasa. Fii atent, zise ea, aplecndu-se spre Ron, care o privea n
continuare ncruntat, dar se apleca n fata, ca sa asculte. Stii ca primul week-end
din octombrie este n Hogsmeade? Ce-ar fi sa le spunem tuturor celor care sunt inter
esati ca o sa ne ntlnim n sat ca sa discutam?
? De ce trebuie sa fie n afara scolii? zise Ron.
? Pentru ca, spuse Hermione, ntorcndu-se la diagrama Verzei Speciale Chinezesti pe
care o copia, nu cred ca Umbridge ar fi foarte multumita daca ar afla ce punem l
a cale.
*
Harry abia asteptase excursia de la sfrsit de saptamna din Hogsmeade, nsa l ngrijora
un singur lucru. Sirius pastrase o tacere totala de cnd aparuse n foc la nceputul lu
i Septembrie; Harry stia ca l suparasera cnd i spusesera ca nu vroiau sa vina ? nsa
tot si facea griji din cnd n cnd ca Sirius ar putea sa lase balta precautia si sa ap

ara oricum. Ce aveau sa faca daca avea sa se iveasca un cine mare si negru, gonind
pe strada catre ei n Hogsmeade, poate chiar sub nasul lui Draco Reacredinta?
? Pai, nu poti sa-l condamni ca vrea sa mai iasa putin, zise Ron, cnd Harry si dis
cuta temerile cu el si cu Hermione. Adica, s-a tot ascuns vreme de doi ani, nu-i
asa, si stiu ca nu i-a placut, nsa cel putin a fost liber, nu? Iar acum sta nchis
tot timpul cu Spiridusul ala sinistru.
Hermione se ncrunta la Ron, nsa facu abstractie de aluzia la Kreacher.
? Problema este, i spuse ea lui Harry, ca pna cnd C-Cap-de-Mort ? ah, Ron, pentru n
umele lui Dumnezeu ? nu si va face aparitia public, Sirius va trebui sa ramna ascu
ns, nu? Adica, idiotii de la Minister nu vor recunoaste ca Sirius este nevinovat
pna cnd nu vor accepta ca Dumbledore a spus tot timpul adevarul despre el. Si dup
a ce o sa nceapa sa prinda iar Devoratori ai Mortii, o sa fie evident ca Sirius n
u este unul dintre ei... n primul rnd, nu are Semnul.
? Nu cred ca este att de nesabuit ca sa apara, zise Ron ncurajator. Dumbledore ar n
nebuni daca ar face-o, iar Sirius l asculta pe Dumbledore, chiar daca nu-i convin
e.
Cum Harry continua sa para ngrijorat, Hermione zise:
? Fii atent, Ron si cu mine am cautat persoane care am crezut ca ar vrea sa nvete
Apararea contra Magiei Negre cu adevarat, si sunt ctiva care par interesati. Leam spus sa ne ntlnim n Hogsmeade.
? Bine, zise Harry vag, gndindu-se tot la Sirius.
? Harry, nu-ti face griji, spuse Hermione ncet. Ai destule pe cap si fara Sirius.
Si avea, desigur, dreptate, abia reusea sa fie cu temele la zi, nsa acum, ca nu m
ai petrecea fiecare seara n detentie cu Umbridge, se descurca mult mai bine. Ron
ramasese si mai n urma cu lectiile dect Harry, pentru ca, pe lnga ca aveau mpreuna a
ntrenament de vjthat de doua ori pe saptamna, Ron avea si ndatoririle de Perfect. C
u toate acestea, Hermione, care avea mai multe cursuri dect amndoi, nu numai ca si t
ermina toate temele, dar gasea timp sa mai tricoteze si haine pentru spiridusi.
Harry trebui sa recunoasca faptul ca ncepuse sa se perfectioneze; acum putea sa f
aca aproape tot timpul diferenta dintre palarii si sosete.
Dimineata vizitei n Hogsmeade se ivi luminoasa, dar vijelioasa. Dupa micul dejun s
e nsiruira n fata lui Filch, care le verifica numele pe lista lunga a elevilor car
e aveau permisiunea parintilor sau a tutorilor de a vizita salul. Cu o oarecare
durere, Harry si aminti ca, daca nu ar fi fost Sirius, nu ar fi putut sa se duca
deloc.
Cnd Harry ajunse la Filch, ngrijitorul inspira cu putere, de parca ar fi ncercat sa
detecteze un miros suspect. Apoi ncuviinta scurt din capul care i facu iar maxila
rul sa tremure si Harry merse mai departe, iesind pe treptele de piatra, n ziua r
ece si totusi nsorita.
? Aa... de ce te-a mirosit Filch? ntreba Ron, n timp ce el, Harry si Hermione porn
ira cu un pas vioi spre drumul larg catre poarta de intrare.
? Banuiesc ca a verificat daca era vreun iz de bombe cu miros de baligar, zise Ha
rry, rznd ncet. Am uitat sa va spun...
Si le povesti cum i trimisese scrisoarea lui Sirius si cum, cteva secunde mai trziu
, Filch daduse buzna nauntru, cernd sa o vada. ntr-un fel, spre uimirea sa, lui Her
mione i se paru foarte interesanta aceasta istorisire, mult mai atragatoare dect i
se paruse lui nsusi.
? A spus ca a primit un pont ca faceai o comanda de bombe cu miros de baligar? D
ar cine i-a vndut pontul?
? Nu stiu, zise Harry ridicnd din umeri. Poate Reacredinta, poate i s-o fi parut o
gluma buna.
Trecura printre stlpii nalti de piatra mpodobiti cu mistreti naripati si o luara la s
tnga pe drumul catre sat, cu vntul ravasindu-le parul.
? Reacredinta? zise Hermione sceptica. Pai... da... poate...
Si ramase cufundata n gnduri pe tot drumul prin mprejurimile satului Hogsmeade.
? Si unde mergem pna la urma? ntreba Harry. La "Trei maturi"?
? A... nu, zise Hermione, trezindu-se din visare, este totdeauna aglomerat si foa
rte zgomotos. Le-am spus celorlalti sa ne ntlnim la "Capul de mistret", celalalt b
ar, stiti voi care, nu este pe strada principala. Cred ca este putin... stiti vo
i... ferit... dar elevii nu merg acolo n mod normal, asa ca nu cred ca o sa ne au

da cineva.
Mersera pe strada principala, pe lnga "Magazinul de glume vrajitoresti al lui Zonk
o", unde fura surprinsi sa-i vada pe Fred, George si Lee Jordan, pe lnga posta, d
e unde ieseau bufnitele la intervale regulate. O luara pe o strada laturalnica n
capul careia era un mic han. Deasupra usii era agatat un semn de lemn ponosit ca
re atrna de un lant ruginit, cu o poza a unui cap de mistret taiat, care sngera pe
pnza alba din jur. n timp ce se apropiau, semnul scrtia batut de vnt. Toti trei rama
sera nehotarti n fata usii.
? Pai, haideti, zise Hermione, putin nelinistita.
Harry intra primul.
Nu era deloc ca la "Trei Maturi", care dadea o impresie de caldura si curatenie.
Barul "Capul de mistret" era compus dintr-o singura camera mica, saracacioasa si
foarte murdara, care raspndea un iz puternic de capra. Bovindourile erau att de pl
ine de funingine, nct n camera patrundea foarte putina lumina, dublata de plpirea ctor
va cioturi de lumnari asezate pe mesele de lemn. La nceput pe jos parea sa fie pamn
t batatorit, desi, cnd Harry pasi nauntru, si dadu seama ca dedesubt erau niste lesp
ezi de piatra care pareau sa fi acumulat murdarie de secole ntregi.
Harry si aminti ca Hagrid i vorbise de acest bar n anul nti: Vin fel de fel de indivi
zi la "Capul de mistret", zisese el, explicnd cum cstigase acolo un ou de dragon d
e la un strain cu gluga pe cap. La vremea aceea Harry se ntrebase de ce lui Hagri
d nu i se paruse ciudat ca strainul si tinuse fata ascunsa n timpul ntlnirii; acum v
azu ca a-ti tine fata ascunsa era o moda la "Capul de mistret". La bar se afla u
n barbat care era nfasurat n mici bandaje gri si murdare, desi tot reusea sa dea p
e gt ntruna pahare cu o substanta fierbinte, care scotea fum, printr-o taietura n d
reptul gurii; doua siluete acoperite cu glugi stateau la o masa de lnga una dintr
e ferestre; Harry i-ar fi considerat Dementori, daca nu ar fi avut un accent pute
rnic de Yorkshire; iar ntr-un colt ntunecat de lnga semineu statea o vrajitoare acop
erita cu un val negru dintr-un material gros, care cadea pna la pamnt. Abia i vedea
u vrful nasului, pentru ca valul era putin iesit n afara.
? Nu sunt foarte sigur, Hermione, murmura Harry, cnd se ndreptara spre bar, uitnduse mai ales la vrajitoarea acoperita cu valul din cap pna-n picioare. V-a trecut
prin minte ca ar putea sa fie Umbridge sub valul acela?
Hermione arunca o privire cercetatoare siluetei drapate.
? Umbridge este mai scunda dect femeia aceea, spuse ea ncet. Si oricum, chiar daca
vine aici, nu poate sa faca nimic ca sa ne opreasca, Harry, pentru ca am verifi
cat de o mie de ori regulile scolii. Nu ncalcam nici o lege; l-am ntrebat special p
e domnul profesor Flitwick daca elevii au voie sa intre n "Capul de mistret", si
a zis ca da, nsa m-a sfatuit cu convingere sa ne aducem propriile pahare. Si am ca
utat peste tot unde m-am gndit ca ar putea sa existe ceva despre cercurile de stu
diu si temele scolare, si n mod sigur sunt permise. Doar ca nu cred ca este o ide
e buna daca lucram la vedere.
? Nu, spuse Harry pe un ton sec, mai ales ca nu pui la cale un cerc de teme scol
are, nu-i asa?
Barmanul se apropie de ei, mergnd ntr-o parte, dintr-o camera din fund. Era un bat
rn barbos, aparent ursuz, cu un par lung si carunt. Era nalt si slab, iar lui Harr
y i se paru ca i era oarecum cunoscut.
? Da? mormai el.
? Trei Berizero, va rog, spuse Hermione.
Barbatul ntinse mna dedesubt si scoase trei sticle foarte murdare si pline de praf
, pe care le trnti pe tejghea.
? Sase sicli, zise el.
? Le iau eu, zise Harry repede, dnd monedele de argint.
Ochii barmanului l cercetara pe Harry, oprindu-se pentru o fractiune de secunda p
e cicatricea sa. Apoi barbatul se ntoarse si puse banii lui Harry ntr-un sertar fo
arte vechi de lemn, care se deschise automat ca sa-i primeasca. Harry, Ron si He
rmione se retrasera la masa cea mai ndepartata de bar si se asezara, uitndu-se n ju
r. Barbatul acoperii de bandaje murdare gri batu o data n tejghea si primi o alta
bautura fumegnda de la barman.
? Stiti ceva? murmura Ron, uitndu-se spre bar cu entuziasm. Aici putem sa comandam
orice vrem. Pun pariu ca tipul ala ne-ar vinde orice, nu i-ar pasa. Dintotdeaun

a am vrut sa ncerc un whisky-foc...

? Esti... Perfect, se rasti Hermione.
? A, zise Ron, pierindu-i zmbetul de pe chip. Da...
? Asa, cu cine ziceati ca o sa ne ntlnim aici? ntreba Harry, desfacnd capacul rugini
t al sticlei de Berezero si lund o gura.
? Cu ctiva oameni, repeta Hermione, uitndu-se la ceas si apoi spre usa, nelinistit
a. Le-am spus sa fie aici cam pe la ora asta si sunt convinsa ca stiu toti unde
este... a, uite, s-ar putea sa fi venit.
Usa hanului se deschisese. Camera fu despicata de un straif de lumina si praf ca
re apoi disparu, eclipsat de suvoiul de oameni care patrunsera nauntru.
Mai nti intrara Neville cu Dean si Lavender, care fura urmati ndeaproape de Parvati
, Padma Patil, (stomacul lui Harry se facu ghem), Cho si una dintre prietenele e
i care chicoteau tot timpul, apoi (singura si parnd att de adormita, nct parca ar fi
intrat din greseala) Luna Lovegood; pe urma aparura Katie Bell, Alicia Spinnet s
i Angelina Johnson, Colin si Dennis Creevey, Ernie Macmillan, Justin Finch-Fletc
hley, Hannah Abbott, o fata de la Astropufi cu o coada mare, mpletita la spate, a
l carui nume Harry nu l cunostea, trei baieti de la Ochi-de-Soim, pe care era des
tul de sigur ca i chema Anthony Goldstein, Michael Corner si Terry Boot, Ginny si
imediat dupa ea un baiat blond, nalt si slab, cu nasul crn, pe care Harry l recuno
scu drept un membru al echipei de vjthat a Astropufilor, iar la urma Fred si Geor
ge Weasley, cu prietenul lor, Lee Jordan, toti trei tinnd n brate niste pungi de hr
tie mari, pline cu articole cumparate de la Zonko.
? Ctiva oameni? i sopti Harry ragusit lui Hermione. Ctiva oameni?
? Da, pai, se pare ca ideea a fost foarte populara, zise Hermione fericita. Ron,
poti sa mai aduci niste scaune?
Barmanul ncremenise, n timp ce stergea un pahar cu o crpa att de murdara, nct arata de
parca nu ar fi fost spalata niciodata. Probabil ca nu si mai vazuse niciodata ha
nul att de plin.
? Buna, zise Fred, ajungnd primul la bar si numarndu-si repede tovarasii, am vrea..
. douazeci si cinci de Berizero, va rog.
Barmanul se uita urt la el o clipa, apoi, aruncnd crpa deoparte, enervat de parca a
r fi fost ntrerupt dintr-o actiune foarte importanta, ncepu sa scoata de sub tejgh
ea niste Berizero pline de praf.
? Salut, zise Fred, mpartindu-le. Deschideti buzunarele, nu am destui galbeni pen
tru toate...
Harry urmari amortit cum cei din grupul mare si galagios si luara berile de la Fr
ed si se cautara n buzunarele robelor dupa monede. Nu si imagina de ce venisera to
ti acesti oameni, pna cnd i trecu prin minte ngrozitorul gnd ca era posibil sa se ast
epte la un fel de discurs, moment n care se ntoarse catre Hermione.
? Ce le-ai spus? spuse el pe o voce joasa. La ce se asteapta?
? Ti-am zis, nu vor dect sa auda ce ai de spus, zise Hermione linistitoare, nsa Har
ry se uita n continuare att de suparat la ea, nct adauga grabita: nca nu trebuie sa f
aci nimic, vorbesc eu cu ei mai nti.
? Buna, Harry, zise Neville, zmbind si asezndu-se vizavi de el.
Harry ncerca sa-i ntoarca zmbetul, nsa nu vorbi; avea gura extrem de uscata. Tocmai i
zmbise Cho, care apoi luase loc n dreapta lui Ron. Prietena ei, care avea parul c
ret, blond-roscat, nu zmbi, ci i arunca lui Harry o privire complet lipsita de ncre
dere, care i spuse ca, daca ar fi fost dupa ea, nici nu ar fi fost acolo.
Cei abia sositi se asezara pe perechi sau cte trei n jurul lui Harry, Ron si Hermi
one. Unii pareau destul de entuziasmati, altii curiosi. Luna Lovegood privea n go
l, ca n transa. Dupa ce si luara toti scaune, se facu liniste. Toti ochii erau ati
ntiti asupra lui Harry.
? Aa... zise Hermione, cu un glas ceva mai subtire dect de obicei din cauza emoti
ei. Pai... aa... buna ziua.
Acum grupul si concentra atentia asupra ei, desi perechile de ochi tot reveneau a
supra lui Harry la intervale regulate.
? Ei bine... aa... ei bine, stiti de ce sunteti aici. Aa... pai, Harry s-a gndit.
.. adica (Harry i aruncase o privire taioasa) eu m-am gndit ca ar fi bine daca cei
care vor sa nvete Apararea contra Magiei Negre... si vreau sa spun chiar sa nvete
, stiti voi, nu prostiile pe care le face Umbridge cu noi... (vocea lui Hermione

deveni brusc mult mai puternica si mai ncrezatoare)... pentru ca nimeni nu ar pu

tea sa spuna ca aia este Aparare contra Magiei Negre... ("Asa este", zise Anthon
y Goldstein si Hermione paru ncurajata)... Pai, m-am gndit ca ar fi bine daca ne-am
ocupa singuri de aceasta problema.
Facu o pauza, se uita piezis la Harry si continua:
? Si prin asta vreau sa spun ca e bine sa nvatam sa ne aparam cum trebuie si sa l
asam teoriile despre cum se fac vrajile adevarate...
? Pun pariu ca si tu vrei sa treci N.O.V.-ul de Aparare contra Magiei Negre, nu?
spuse Michael Corner, care o privea cu atentie.
? Sigur ca da, zise Hermione imediat. nsa mai mult dect att, vreau sa fiu pregatita
cum trebuie pentru aparare pentru ca... pentru ca...
Trase aer n piept si ncheie:
? Pentru ca s-a ntors Lordul Cap-de-Mort.
Reactia fu imediata si previzibila. Prietena lui Cho tipa si varsa Berezero pe e
a; Terry Boot se cutremura involuntar; Padma Patil tremura, iar Neville scoase u
n icnet ciudat, pe care reusi sa-l transforme n tuse. nsa toti se uitara fix, chia
r entuziasmati, la Harry.
? Pai... cam acesta este planul, spuse Hermione. Daca vreti sa va alaturati noua
, trebuie sa hotarm unde vom...
? Unde este dovada ca s-a ntors Stii-Tu-Cine? zise jucatorul blond de la Astropufi
pe un ton destul de agresiv.
? Pai, Dumbledore crede ? ncepu Hermione.
? Vrei sa spui ca Dumbledore l crede pe el, spuse baiatul blond, facnd un semn cu
capul spre Harry.
? Dar tu cine esti? spuse Ron, pe un ton destul de grosolan.
? Zacharias Smith, spuse baiatul, si cred ca avem dreptul sa stim ce-l face sa s
puna ca s-a ntors Stiti-Voi-Cine.
? Stii, zise Hermione, intervenind repede, de fapt nu asta este motivul acestei n
tlniri...
? Este n ordine, Hermione, spuse Harry.
Tocmai si daduse seama de ce venisera attia oameni. S-ar fi asteptat ca Hermione s
a fi intuit asta. Unii dintre ei ? poate chiar majoritatea ? venisera spernd sa a
uda povestea lui Harry chiar de la sursa.
? Ce ma face sa spun ca s-a ntors Stiti-Voi-Cine? repeta el, privindu-i pe Zachar
ias drept n ochi. L-am vazut. Dar Dumbledore a spus ntregii scoli ce s-a ntmplat anu
l trecut si, daca nu l-ai crezut pe el, nu o sa ma crezi nici pe mine, iar eu nu
am de gnd sa-mi pierd dupa-amiaza facnd munca de convingere.
Tot grupul parca si tinuse respiratia ct timp vorbise Harry. Acesta avea impresia
ca pna si barmanul asculta. Stergea acelasi pahar cu crpa aia jegoasa, mai degraba
murdarindu-l.
Zacharias spuse scurt:
? Tot ce ne-a zis Dumbledore anul trecut a fost ca Cedric Diggory a fost omort de
Stiti-Voi-Cine si ca tu i-ai adus trupul nensufletit napoi la Hogwarts. Nu ne-a d
at detalii, nu ne-a spus exact cum a fost ucis Diggory, cred ca am vrea sa stim
cu totii...
? Daca ai venit sa afli cum este cnd ucide Cap-de-Mort pe cineva, nu te pot ajuta
, zise Harry.
ncepea sa-si piarda cumpatul, care oricum era greu de stapnit n ultimele zile. Nu si
lua ochii de pe chipul agresiv al lui Zacharias Smith si se hotar sa nu se uite
la Cho.
? Nu vreau sa vorbesc despre Cedric Diggory, bine? Asa ca, daca ati venit pentru
asta, puteti foarte bine sa plecati.
Arunca o privire suparata spre Hermione. Simtea ca totul era din vina ei; hotarse
sa-l prezinte ca pe un fel de ciudatenie si desigur ca venisera toti ca sa vada
exact ct de stranie i era povestea. nsa nici unul dintre ei nu se ridica, nici mac
ar Zacharias Smith, desi continua sa l priveasca fix pe Harry.
? Bun, spuse Hermione, avnd iar vocea putin mai subtire. Deci... dupa cum va spune
am... daca vreti sa nvatati sa va aparati, atunci trebuie sa stabilim cum o sa fa
cem, ct de des o sa ne ntlnim si unde o sa...
? Este adevarat, o ntrerupse fata cu coada lunga, mpletita pe spate, uitndu-se la H

arry, ca poti sa creezi un Patronus?

La auzul acestor cuvinte, grupul fu cuprins de un zumzet de interes.
? Da, spuse Harry precaut.
? Un Patronus concret?
Propozitia declansa ceva n amintirile lui Harry.
? Aa... o cunosti cumva pe doamna Bones? ntreba el.
Fata zmbi.
? Este matusa mea, spuse ea. Ma numesc Susan Bones. Mi-a vorbit de audierea ta.
Deci... este adevarat? Creezi un Patronus n forma de cerb?
? Da, spuse Harry.
? Harry, pe onoarea mea! zise Lee, profund impresionat. N-am stiut asta niciodat
a!
? Mama i-a zis lui Ron sa nu le zica altora, spuse Fred, zmbindu-i lui Harry. A s
pus ca oricum atrageai destula atentie.
? Si a avut dreptate, murmura Harry, iar ctiva rsera. Vrajitoarea drapata, care st
atea singura, se misca foarte putin n scaun.
? Si ai omort vasiliscul cu sabia aia din biroul lui Dumbledore? ntreba Terry Boot
. Asta mi-a zis unul dintre portrete cnd am fost acolo anul trecut...
? Aa... da, asa este, zise Harry.
Justin Finch-Fletchley fluiera; fratii Creevey schimbara niste priviri coplesite
de admiratie amestecata cu groaza, iar Lavender Brown scoase un "Uau!" ncet. Acu
m Harry simtea o usoara caldura n jurul gulerului; se uita hotart oriunde, numai l
a Cho nu.
? Si n primul an, spuse Neville ntregului grup, a salvat Piatra Filologica...
? Filozofala, sopti Hermione.
? Da, ma rog... de Stiti-Voi-Cine, ncheie Neville.
Ochii lui Hannah Abbott erau la fel de rotunzi ca niste galioni.
? Ca sa nu mai vorbim, zise Cho (ochii lui Harry zburara brusc catre ea; fata se
uita la el, zmbind, iar el simti un nod n gt), de toate probele pe care a trebuit
sa le treaca n Turnirul Trivrajitor de anul trecut... cnd a nfruntat dragoni, oameni
ai marii, paianjenul si multe altele...
n jurul mesei se auzi un murmur de ncuviintare impresionata. Stomacul lui Harry se
facuse ghem. ncerca sa si aranjeze fata astfel nct sa nu para prea multumit de sine.
Faptul ca Cho tocmai l laudase facea sa i fie mult, mult mai greu sa spuna ce si j
urase ca avea sa le spuna.
? Fiti atenti, zise el, si toata lumea tacu imediat, nu... nu vreau sa para ca f
ac pe modestul sau ceva de genul asta, dar... am primit mult ajutor cu toate ast
ea...
? Cu dragonul n nici un caz, spuse Michael Corner imediat. A fost o demonstratie d
e zbor cu totul speciala...
? Da, ma rog... spuse Harry, simtind ca ar fi fost o prostie sa l contrazica.
? Si nimeni nu te-a ajutat sa scapi de Dementorii aia asta-vara, zise Susan Bone
s.
? Nu, zise Harry, nu, bine, stiu ca am facut si mici chestii fara ajutor, nsa ce
vreau sa va spun este ca...
? ncerci sa te fofilezi ca o nevastuica si sa nu ne arati cum se fac toate astea?
zise Zacharias Smith.
? Stii ceva, spuse Ron tare, nainte ca Harry sa vorbeasca, ce-ar fi sa taci din g
ura?
Poate ca Ron fusese foarte afectat mai ales de cuvntul "nevastuica". n orice caz,
acum l privea pe Zacharias de parca tot ce si dorea era sa-l bata. Zacharias rosi.
? Pai, am venit toti ca sa nvatam si acum zice ca nu poate sa faca nimic din toat
e astea, spuse el.
? Nu a spus asta, se rasti Fred.
? Vrei sa-ti scoatem noi dopurile din urechi? ntreba George, dnd la iveala un inst
rument lung de metal cu un aspect letal din una dintre pungile de la magazinul l
ui Zonko.
? Sau de fapt din oricare alta parte a corpului; nu avem preferinte pentru locul
n care nfigem chestia asta, zise Fred.
? Da, ma rog, zise Hermione repede, sa trecem peste... Ideea este urmatoarea, su

ntem toti de acord ca vrem sa luam lectii de la Harry?

Se isca un murmur general de ncuviintare. Zacharias si ncrucisa bratele si nu zise
nimic, dar poate ca din cauza ca era prea ocupat sa urmareasca instrumentul din
mna lui Fred.
? Bine, spuse Hermione, parnd usurata ca se stabilise ceva. Ei bine, atunci urmat
oarea ntrebare este ct de des sa ne ntlnim. Sincera sa fiu, nu cred ca are sens sa n
e vedem mai rar de o data pe saptamna...
? Stai putin, zise Angelina, trebuie sa avem grija sa nu pice n aceeasi zi cu ant
renamentele noastre de vjthat.
? Nu, zise Cho, nici cu ale noastre.
? Nici cu ale noastre, adauga Zacharias Smith.
? Sunt sigura ca putem sa gasim o seara care sa ne convina tuturor, zise Hermione
putin nerabdatoare, dar sa stiti, este foarte de important, este vorba despre f
elul cum ne aparam de Devoratorii lui C-Cap-de-Mort...
? Bine zis! striga Ernie Macmillan, la care Harry se asteptase deja sa vorbeasca
mai mult. Eu, unul, cred ca este extrem de important, poate chiar mai important
dect tot ce facem anul asta, chiar daca se apropie N.O.V.-urile!
Se uita n jur semet, de parca ar fi asteptat ca unu sa strige "Ba nu!" Vaznd ca nu
vorbeste nimeni, continua:
? Eu, unul, nu nteleg de ce ne-a bagat Ministerul pe gt o profesoara att de inutila
n aceasta perioada vitala. Evident, nu vor sa admita ntoarcerea Stiti-Voi-Cui, da
r sa ne puna o profesoara care face totul ca sa ne mpiedice sa folosim vrajile de
aparare...
? Credem ca motivul pentru care Umbridge nu vrea sa fim pregatiti la Apararea co
ntra Magiei Negre, zise Hermione, este ca... crede, n nebunia ei, ca Dumbledore iar folosi pe elevii scolii ca pe un fel de armata personala. Crede ca ne-ar mobil
iza mpotriva Ministerului.
Aproape toata lumea paru uluita la auzul acestor cuvinte; toata lumea, n afara de
Luna Lovegood, care zise tare:
? Pai, este logic. Pna la urma, si Cornelius Fudge are propria sa armata.
? Poftim? zise Harry, complet dat peste cap de aceasta ultima informatie surprin
zatoare.
? Da, are o armata de Heliopati, zise Luna cu solemnitate.
? Nu este adevarat, se rasti Hermione.
? Ba da, spuse Luna.
? Ce sunt Heliopatii? ntreba Neville, parnd complet derutat.
? Sunt spirite de foc, zise Luna, cascndu-si ochii exoftalmici, astfel nct arata mai
nebuna ca niciodata. Niste creaturi mari, nalte, n flacari, care galopeaza prin l
ume prjolind tot ce le iese n...
? Nu exista, Neville, zise Hermione caustic.
? O, ba da! spuse Luna suparata.
? Exista, dar care este dovada? se rasti Hermione.
? Sunt o gramada de relatari ale martorilor oculari. Doar pentru ca tu esti att d
e ngusta la minte nct trebuie sa ti se dea mura n gura nainte sa poti sa...
? Hm, hm, zise Ginny, imitnd-o att de bine pe profesoara Umbridge, nct ctiva elevi se
uitara n jur speriati si apoi rsera. Parca ncercam sa hotarm ct de des o sa ne ntlnim
entru lectiile de aparare, nu?
? Da, spuse Hermione imediat, da, asa este, ai completa dreptate, Ginny.
? Pai, o data pe saptamna e bine, zise Lee Jordan.
? Atta timp ct... ncepu Angelina.
? Da, da, n-am uitat de vjthat, spuse Hermione pe un ton ncordat. Pai, mai trebuie
sa decidem unde o sa ne ntlnim...
Asta era ceva mai dificil; tot grupul tacu.
? La biblioteca? sugera Katie Bell cteva clipe mai trziu.
? Nu-mi imaginez ca doamna Pince o sa fie tocmai ncntata cnd o sa aruncam blesteme n
biblioteca, zise Harry.
? Poate ntr-o clasa goala? zise Dean.
? Da, spuse Ron, McGonagall ar putea sa ne lase sa ne ntlnim n clasa ei, asa a facu
t cnd s-a antrenat Harry pentru Turnir.
nsa Harry era destul de sigur ca McGonagall nu ar fi fost la fel de amabila si de

data aceasta. n ciuda celor spuse de Hermione despre cum erau acceptate cercuril
e de studiu si de teme scolare, avea un puternic presentiment ca acesta ar fi fo
st considerat mult mai daunator dect celelalte.
? Da, atunci o sa ncercam sa gasim un loc, zise Hermione. O sa va trimitem tuturo
r un mesaj cnd o sa stim ora si locul primei noastre ntlniri.
Cotrobai prin geanta, scoase un pergament si o pana, iar apoi ezita, ca si cnd si
-ar fi facut curaj sa zica ceva.
? Cred... cred ca toata lumea ar trebui sa si scrie numele, ca sa stim cine a fos
t aici. nsa de asemenea cred ca ar trebui sa cadem cu totii de acord ca nu o sa ne
apucam sa strigam n gura mare ce facem. Daca semnati, sunteti de acord sa nu i sp
uneti nici lui Umbridge, nici altcuiva ce punem la cale.
Fred ntinse mna dupa pergament si semna vesel, nsa Harry observa imediat ca mai mul
ti dintre cei prezenti nu pareau tocmai ncntati de perspectiva de a-si trece numel
e pe lista.
? Aa... zise Zacharias rar, n timp ce refuza pergamentul pe care ncerca sa i-l dea
George, pai... sunt sigur ca o sa-mi spuna Ernie cnd este ntlnirea.
nsa Ernie parea si el sa ezite. Hermione l privi, ridicndu-si sprncenele.
? Eu... pai, suntem totusi Perfecti, izbucni Ernie. Si daca ar fi gasita lista a
sta... Vreau sa spun ca... si tu ai zis, daca afla Umbridge...
? Ai spus ca acest grup e mai important lucru pe care-l faci anul asta, i reamint
i Harry.
? Eu ? da, zise Ernie, da, chiar cred asta, doar ca...
? Ernie, tu chiar crezi ca as lasa lista la vedere? zise Hermione, facnd nca o ncerc
are.
? Nu. Nu, sigur ca nu, zise Ernie, parnd ceva mai putin nelinistit, aa... da, sig
ur, semnez.
Nimeni nu mai avu nici o obiectie dupa Ernie, desi Harry o vazu pe prietena lui
Cho aruncndu-i o privire plina de repros nainte sa si scrie numele. Dupa ce semna si
ultima persoana ? Zacharias ? Hermione lua pergamentul si l puse cu grija n ghiozd
an. Acum, n cadrul grupului plutea un sentiment ciudat. Era ca si cnd ar fi semnat
un fel de contract.
? Pai, trece timpul, zise Fred vioi, ridicndu-se. George, Lee si cu mine avem de
achizitionat niste lucruri de natura delicata, ne vedem mai trziu.
Ceilalti din grup plecara si ei, cte doi sau cte trei.
Lui Cho i lua ceva mai mult timp dect n mod normal sa si nchida geanta nainte sa plece
, cu coama de par negru si lung alunecndu-i n fata si ascunzndu-i chipul, dar priete
na ei statea alaturi, cu bratele ncrucisate si plescaind, asa ca Cho nu avu de al
es si trebui sa plece cu ea. n timp ce prietena ei o mpingea dincolo de usa, Cho s
e uita napoi si i facu cu mna lui Harry.
? Ei bine, cred ca a fost n regula, zise Hermione fericita, cnd ea, Harry si Ron i
esira din "Capul de mistret" n lumina orbitoare de afara.
Harry si Ron aveau n mna sticlele de Berezero.
? Tipul ala, Zacharias, este un idiot, spuse Ron, uitndu-se urt la silueta lui Smi
th, care abia se distingea n departare.
? Nici mie nu prea mi place de el, recunoscu Hermione, nsa m-a auzit cnd vorbeam cu
Ernie si cu Hannah la masa Astropufilor si parea foarte dornic sa vina, ce pute
am sa-i spun? Dar de fapt, cu ct mai multi, cu att mai bine... adica, Michael Corn
er si prietenii lui nu ar fi venit, daca nu ar fi fost prietenul lui Ginny...
Ron, care si bause ultimele picaturi din sticla sa de Berezero, se neca si si scuip
a lichidul pe haine.
? Prietenul CUI? izbucni el exasperat, cu urechile semanndu-i acum cu niste fsii de
carne macra. Este prietena... sora mea iese cu... cum adica, Michael Corner?
? Pai, cred ca de asta au venit el si prietenii lui... ma rog, este evident ca s
unt interesati sa nvete sa se apere, dar, daca Ginny nu i-ar fi zis lui Michael c
e se ntmpla...
? Cnd s-a... de cnd e... ?
? S-au ntlnit la balul de Craciun si sunt mpreuna de la sfrsitul anului trecut, zise
Hermione calma.
Ajunsesera pe strada principala, iar ea se opri n fata magazinului "Penele lui Sc
rivenshaft", unde erau prezentate niste frumoase pene de scris de fazan n vitrina

.
? Hmm... nu mi-ar strica o pana noua.
Intra n magazin. Harry si Ron o urmara.
? Care din ei era Michael Corner? ntreba Ron furios.
? Cel brunet, spuse Hermione.
? Nu mi-a placut de el, spuse Ron imediat.
? Ce surpriza, spuse Hermione n soapta.
? Dar, zise Ron, tinndu-se dupa Hermione pe lnga un rnd lung de pene n vase de arama
, credeam ca lui Ginny i placea de Harry!
Hermione se uita la el oarecum cu mila si clatina din cap.
? Lui Ginny i-a placut de Harry, dar a renuntat la el cu luni n urma. Nu ca n-ar
tine la tine, desigur, adauga ea amabila pentru Harry, n timp ce examina o pana l
unga, negru cu auriu.
Harry, care nca se gndea la semnul pe care i-l facuse Cho cu mna la despartire, nu
considera subiectul acesta la fel de interesant ca Ron, care pur si simplu tremu
ra de indignare, nsa l facu sa-si dea seama de ceva ce nu realizase pna atunci.
? Deci, de asta a nceput sa vorbeasca? o ntreba el pe Hermione. De obicei nu vorbe
a niciodata de fata cu mine.
? Exact, zise Hermione. Da, cred ca o sa mi-o iau pe asta...
Se duse la tejghea si plati cincisprezece sicii si doi cnuti, cu Ron dupa ea.
? Ron, spuse ea cu severitate cnd se ntoarse si l calca, exact de asta nu ti-a spus
Ginny ca se vede cu Michael, stia ca o sa reactionezi n halul asta. Pentru numel
e lui Dumnezeu, nu mai insista.
? Ce vrei sa spui? Cine, cum a reactionat? Eu nu insist deloc...
Dar Ron continua sa bombane n soapta pe tot drumul pe strada.
Hermione si dadu ochii peste cap spre Harry si apoi spuse n soapta, n timp ce Ron nc
a mormaia blesteme la adresa lui Michael Corner:
? Si, apropo de Michael si Ginny... cum e cu Cho si cu tine?
? Ce vrei sa spui? zise Harry repede.
Era ca si cnd n interiorul lui s-ar fi strns un cazan cu apa fierbinte; avea o senz
atie arzatoare, care i facea fata sa l usture n aerul rece... Fusese att de evident?
? Pai, zise Hermione, zmbind usor, pur si simplu nu putea sa-si dezlipeasca ochii
de pe tine, nu-i asa?
Harry nu mai apreciase niciodata pna atunci exact ct era de frumos la Hogsmeade.
CAPITOLUL XVII
DECRETUL EDUCATIONAL NUMARUL DOUAZECI SI PATRU
Harry se simti mai fericit n restul sfrsitului de saptamna dect fusese tot semestrul.
El si Ron si petrecura cea mai mare parte a zilei de duminica facndu-si temele din
urma si, desi nu se putea spune ca, era distractiv, ultima explozie a soarelui d
e toamna persista, asa ca n loc sa stea cocosati la niste mese n camera de zi, si l
uara de lucru afara si se asezara la umbra unui mesteacan mare de pe marginea la
cului. Hermione, care binenteles ca era la zi cu toate temele, lua cu ea un nou g
hem de lna si si vraji andrelele, astfel nct acestea se miscau si tacaneau suspendate
n aer lnga ea, facnd alte palarii si fulare.
Faptul ca faceau ceva pentru a se opune lui Umbridge si Ministerului, si ca era
un membru cheie al razvratirii, i dadea lui Harry un sentiment de imensa satisfac
tie. Continua sa retraiasca n minte ntlnirea de smbata: toti acei oameni care venise
ra la el sa-i nvete Apararea contra Magiei Negre... expresiile de pe fetele lor cn
d auzisera de unele lucruri pe care le facuse... si Cho, care l laudase pentru cum
se descurcase la Turnirul Trivrajitor ? stiind ca toti acei oameni nu l consider
au o ciudatenie mincinoasa, ci o persoana demna de admiratie; fu att de remontat,
nct luni dimineata nca era vesel, n ciuda apropierii iminente a orelor care i placea
u cel mai putin.
El si Ron coborra din dormitor, discutnd despre ideea Angelinei de a lucra la o ma
nevra noua, numita "agata-prinde-rostogoleste", din timpul antrenamentului de vjt
hat din ziua aceea, si abia cnd ajunsera n mijlocul camerei de zi nsorite observara
elementul nou care atrasese deja atentia unui mic grup de persoane.

Pe avizierul Cercetasilor fusese prins un anunt mare; att de mare, nct le acoperea
pe toate celelalte ? lista cu cartile de vnzare la mna a doua, lista cu regulile s
colii, reamintite de Argus Filch, orarul de antrenamente al echipei de vjthat, pr
opunerile de schimb ale unor anumite poze din broscutele de ciocolata cu altele,
ultimul anunt al fratilor Weasley pentru experimente, datele sfrsiturilor de sapt
amna n Hogsmeade si anunturile de obiecte pierdute sau gasite. Noul anunt era tipa
rit cu litere mari, negre, si avea un sigiliu cu un aspect foarte oficial n parte
a de jos, lnga o semnatura ngrijita si nflorata.
DIN ORDINUL MARELUI INCHIZITOR
DE LA HOGWARTS
Toate organizatiile, societatile, echipele, grupurile si cluburile elevilor sunt
din acest moment desfiintate.
O organizatie, societate, echipa, un grup sau un club este definit(a) ca o ntlnire
ntre trei sau mai multi elevi la intervale stabilite.
Permisiunea de renfiintare poate fi obtinuta de la Marele Inchizitor.
(Doamna profesoara Umbridge).
Nu poate exista nici o organizatie, societate, echipa, grup sau club fara stiint
a si aprobarea Marelui Inchizitor.
Orice elev dovedit ca a format sau a facut parte dintr-o organizatie, societate,
echipa, grup sau club care nu a fost aprobat de Marele Inchizitor va fi exmatric
ulat.
Cele de sus sunt conforme Decretului Educational Numarul Douazeci si Patru.
Semnat: Dolores Jane Umbridge, Mare Inchizitor
Harry si Ron citira anuntul peste capetele unor elevi nelinistiti din anul doi.
? Asta nseamna ca o sa desfiinteze clubul nostru de Gobstones? l ntreba unul din ei
pe un prieten.
? Nu cred ca o sa aveti probleme cu Gobstones, zise Ron sumbru, facndu-i pe elevu
l din anul doi sa tresara. nsa nu cred ca o sa fim si noi la fel de norocosi, ce
zici? l ntreba el pe Harry, n timp ce cei din anul doi plecara grabiti.
Harry reciti anuntul. Fericirea care l cuprinsese ncepnd de smbata disparuse. Stomac
ul i zvcnea de suparare.
? Nu este o coincidenta, spuse el, nclestndu-si pumnii. Stie.
? Nu are cum, zise Ron imediat.
? n hanul acela au fost oameni care au tras cu urechea. Si hai sa recunoastem, nu
stim n cti dintre cei care au aparut putem avea ncredere... oricare dintre ei ar f
i putut sa se duca si sa-i spuna lui Umbridge...
Si el, care avusese impresia ca l credeau, ca l admirau...
? Zacharias Smith! zise Ron imediat, dndu-si cu pumnul n palma. Sau... mi s-a paru
t ca si Michael Corner ala avea o privire cam smechera...
? Ma ntreb daca a aflat Hermione, zise Harry, ntorcndu-se sa se uite la usa care duc
ea spre dormitoarele fetelor.
? Hai sa mergem sa-i spunem, zise Ron.
O lua la fuga, deschise usa si ncepu sa urce scara n spirala. Ajunse la a sasea tr
eapta cnd se auzi un sunet rasunator ca un claxon si treptele se topira unele n al
tele, formnd un tobogan de piatra lung si uniform ca o rampa. Pentru o fractiune
de secunda, Ron ncerca sa fuga n continuare, dnd energic din mini ca o moara de vnt, n
sa apoi cazu pe spate si aluneca extrem de repede pe toboganul nou-creat, oprindu
-se ntins pe spate la picioarele lui Harry.
? Aa... nu cred ca avem voie n dormitoarele fetelor, spuse Harry, ridicndu-l pe Ro
n n picioare si ncercnd sa nu rda.
Doua fete din anul patru alunecara vesele n viteza pe toboganul de piatra.

?
a
?
e

Ooo, cine a ncercat sa urce? chicotira ele fericite, ridicndu-se dintr-o saritur
si privindu-i cercetator pe Harry si Ron.
Eu, zise Ron, care era nca destul de ravasit. Nu mi-am dat seama ca o sa se ntmpl
asa ceva. Este nedrept! adauga el catre Harry, n timp ce fetele ieseau pe gaura
tabloului, chicotind n continuare cu pofta. Hermione are voie n dormitorul nostru,
atunci noi de ce nu...?
? Pai, este o regula de moda veche, spuse Hermione, care tocmai alunecase frumos
n fata lor pe un covor si acum se ridica, nsa n Hogwarts: o istorie scrie ca fonda
torii au crezut ca fetele erau mai de ncredere dect baietii. Oricum, de ce ai vrut
sa urci?
? Ca sa te vad... uite! zise Ron, tragnd-o spre avizier.
Ochii lui Hermione parcursera repede anuntul. Expresia de pe chipul ei deveni de
piatra.
? Trebuie sa-i fi zis cineva! spuse Ron mnios.
? Nu se poate, zise Hermione pe o voce joasa.
? Esti tare naiva, zise Ron, crezi ca doar pentru ca tu esti cinstita si demna d
e ncredere...
? Nu, nu se poate, pentru ca, am aruncat un blestem pe bucata de pergament pe ca
re am semnat-o cu totii, zise Hermione sumbru. Crede-ma, daca s-a apucat cineva
si i-a zis lui Umbridge, o sa stim exact cine a fost si o sa-i para foarte rau.
? Ce o sa pateasca? zise Ron entuziasmat.
? Pai, spuse Hermione, hai sa zicem ca, pe lnga ce or sa aiba ei, acneea lui Eloi
se Midgeon o sa para niste pistrui draguti. Hai sa mergem la micul dejun si sa v
edem ce zic ceilalti... Oare a fost afisat n toate casele?
Imediat cum intrara n Marea Sala si dadura seama ca anuntul lui Umbridge nu aparus
e doar n Turnul Cercetasilor. n sala era o galagie de o intensitate stranie si o mi
scare mai energica dect de obicei, n timp ce oamenii se asezau si se ridicau de la m
ese, discutnd despre ce citisera. Harry, Ron si Hermione abia luasera loc, cnd Nev
ille, Dean, Fred, George si Ginny se aruncara asupra lor.
? Ati vazut?
? Credeti ca stie?
? Ce o sa facem?
Toti l privira pe Harry. Acesta se uita n jur, ca sa fie sigur ca nu era nici un p
rofesor prin apropiere.
? O s-o facem oricum, binenteles, spuse el ncet.
? Stiam eu ca asta o sa zici, spuse George, zmbind si batndu-i pe umar pe Harry.
? Si Perfectii? zise Fred, uitndu-se ntrebator la Ron si Hermione.
? Sigur ca da, spuse Hermione calma.
? Uitati, vin Ernie si Hannah Abbot, zise Ron, uitndu-se peste umar. Plus tipii a
ia de la Ochi-de-Soim si Smith... si n-are nimeni acnee.
Hermione paru alarmata.
? Lasa acneea, idiotii nu pot sa vina aici acum, ar parea extrem de suspect ? st
ati jos! le spuse ea cu fermitate lui Ernie si Hannah, facndu-le semn disperata s
a se ntoarca la masa Astropufilor. Mai trziu! Vorbim ? mai ? trziu!
? Ma duc sa-i spun lui Michael, zise Ginny nerabdatoare, ridicndu-se grabita, ce
prost, zau asa...
Se ndrepta repede catre masa Ochilor-De-Soim, iar Harry se uita dupa ea. Cho nu s
tatea foarte departe, vorbea cu prietena ei cu parul cret, pe care o adusese cu
ea la "Capul de mistret". Oare avea sa se sperie de Umbridge si sa nu mai vina l
a ntlniri?
nsa repercusiunile complete ale anuntului nu se facura simtite pna cnd fura pe punc
tul sa iasa din Marea Sala si sa se duca la Istoria Magiei.
? Harry! Ron!
Era Angelina, care se apropia n graba, parnd disperata.
? Este n ordine, spuse Harry ncet, cnd ea ajunse destul de aproape ca sa-l auda. To
t o sa...
? ti dai seama ca asta include si vjthatul? spuse Angelina peste el. Trebuie sa mer
gem si sa-i cerem voie sa renfiintam echipa Cercetasilor!
? Poftim? zise Harry.
? Nu se poate, spuse Ron, ngrozit.

? Ati citit anuntul, mentioneaza si echipele! Asa ca, Harry, fii atent... ti spun
pentru ultima oara... te rog, te rog sa nu ti pierzi cumpatul cu Umbridge din no
u, sau s-ar putea sa nu ne mai lase sa jucam!
? Bine, bine, zise Harry, dat fiind ca Angelina arata de parca mai avea putin si
plngea. Nu-ti face griji, o sa fiu cuminte...
? Pun pariu ca Umbridge e la Istoria Magiei, spuse Ron sumbru, cnd pornira catre
cursul lui Binns. nca nu a venit n inspectie la Binns... Pariez pe ct vreti ca-i ac
olo...
nsa se nselase; singurul profesor prezent cnd intrara era profesorul Binns, plutind
la ctiva centimetri deasupra scaunului, ca de obicei, si pregatindu-se sa si cont
inue zumzaitul monoton despre razboaiele uriasilor. n ziua aceea, Harry nici macar
nu ncerca sa fie atent la ce spunea; mzgali la ntmplare pe pergament ignornd coatele
si privirile mustratoare ale lui Hermione, pna cnd o lovitura n coaste deosebit de
dureroasa l facu sa-si ridice privirea suparat.
? Ce e?
Ea arata spre fereastra. Harry se uita n jur. Hedwig era asezata pe pervazul ngust
, privindu-i prin geamul gros, cu o scrisoare legata de picior. Harry nu ntelegea
; tocmai fusesera la micul dejun, de ce Dumnezeu nu i daduse scrisoarea atunci, ca
de obicei? Multi dintre ceilalti colegi ai sai aratau si ei cu degetul spre Hed
wig.
? Ah, ntotdeauna mi-a placut bufnita asta, este tare frumoasa, o auzi Harry pe La
vender soptindu-i lui Parvati.
Se uita la profesorul Binns, care si citea n continuare notitele, la fel de senin
si fara sa stie ca elevii erau chiar mai putin atenti dect de obicei. Harry se ri
dica n tacere de pe scaun, se ghemui si se duse grabit de-a lungul sirului pna la
fereastra, unde mpinse zavorul si o deschise foarte ncet.
Se asteptase ca Hedwig sa ntinda piciorul, pentru ca el sa poata lua scrisoarea,
si apoi sa zboare catre culcusul bufnitelor, nsa n clipa n care deschise fereastra
destul de larg, ea intra repede, ciripind a jale. Harry nchise fereastra, aruncndu
-i o privire nelinistita profesorului Binns, se lasa iar n jos si se ntoarse reped
e la locul lui, cu Hedwig pe umar. Se aseza, o lua pe Hedwig n poala si dadu sa d
esfaca scrisoarea pe care o avea legata de picior.
Abia atunci si dadu seama ca penele lui Hedwig erau zbrlite ntr-un mod ciudat; unel
e erau curbate n directia gresita, iar o aripa statea ntr-un unghi nefiresc.
? E ranita! sopti Harry, coborndu-si capul deasupra ei. Hermione si Ron se apleca
ra spre el, Hermione chiar si puse pana deoparte.
? Uite... a patit ceva la aripa...
Hedwig tremura; cnd Harry ncerca sa i atinga aripa, tresari putin, nfoindu-se de par
ca s-ar fi umflat, si l privi cu repros.
? Domnule profesor Binns, zise Harry tare, si toti cei din clasa se ntoarsera sa
se uite la el. Nu ma simt bine.
Profesorul Binns si ridica privirea de pe notite, parnd uimit, ca ntotdeauna, sa de
scopere camera din fata lui plina de elevi.
? Nu te simti bine? repeta el nesigur.
? Ctusi de putin, spuse Harry hotart, ridicndu-se n picioare, cu Hedwig ascunsa la s
pate. Cred ca trebuie sa ma duc n aripa spitalului.
? Da, zise profesorul Binns, evident nedumerit. Da... da, aripa spitalului... bi
ne, du-te, Perkins...
Dupa ce iesi din clasa, Harry o puse pe Hedwig napoi pe umar si strabatu repede h
olul, oprindu-se ca sa se gndeasca doar cnd ajunse departe de usa lui Binns. Prima
persoana la care s-ar fi gndit sa o vindece pe Hedwig ar fi fost Hagrid, desigur
; nsa, avnd n vedere ca habar nu avea unde era Hagrid, nu i mai ramnea dect sa o gasea
sca pe profesoara Grubbly-Plank si sa spere ca l va ajuta.
Se uita pe fereastra la terenul batut de vijelie si pustiu. Nu era nici urma de
ea pe lnga coliba lui Hagrid; daca nu preda, probabil ca era n cancelarie. ncepu sa
coboare scarile, cu Hedwig ciripind slabita, n timp ce i se balansa pe umar.
Usa cancelariei era flancata de doua himere. Cnd Harry se apropie, una dintre ele
cri:
? Ar trebui sa fii la ore, tipule.
? Este o urgenta, zise Harry scurt.

? Oooo, o urgenta, da? spuse cealalta himera pe o voce subtire. Pai, asta ne-a l
asat fara replica, nu?
Harry batu la usa. Auzi pasi, apoi usa se deschise si el se trezi fata-n fata cu
profesoara McGonagall.
? Doar nu ai primit o alta detentie! zise ea imediat, cu lentilele dreptunghiula
re scnteindu-i amenintator.
? Nu, doamna profesoara! zise Harry grabit.
? Atunci, de ce nu esti la ore?
? Se pare ca este o urgenta, zise mieros a doua himera.
? O caut pe doamna profesoara Grubbly-Plank, i explica Harry. Este vorba de bufni
ta mea, este ranita.
? Bufnita ranita, ai zis?
Profesoara Grubbly-Plank aparu lnga umarul profesoarei McGonagall, fumnd pipa si ti
nnd n mna un exemplar din Profetul zilei.
? Da, spuse Harry, ridicnd-o pe Hedwig cu grija de pe umar, a aparut dupa celelal
te bufnite de la posta de dimineata si are ceva la aripa, uitati...
Profesoara Grubbly-Plank strnse pipa cu hotarre ntre dinti si o lua pe Hedwig de la
Harry, n timp ce profesoara McGonagall o urmarea.
? Hmm, zise profesoara Grubbly-Plank, miscndu-i-se putin pipa n timp ce vorbea. Se
pare ca a atacat-o cineva. nsa nu-mi dau seama ce ar fi putut sa fie. Thestralii
ataca uneori si pasari, desigur, nsa Hagrid i-a dresat foarte bine pe Thestralii
de la Hogwarts sa nu se atinga de bufnite.
Harry nu stia si nici nu i pasa ce erau Thestralii; nu vroia sa stie dect ca Hedwi
g avea sa se faca bine. Profesoara McGonagall, nsa, se uita taios la Harry si zis
e:
? Potter, stii ct a calatorit bufnita aceasta?
? Aa, spuse Harry. Vine de la Londra, cred.
i ntlni privirea pentru o clipa si stiu, dupa modul n care i se unira sprncenele la m
ijloc, ca ntelesese ca "Londra" nsemna " Casa Cumplita, numarul doisprezece."
Profesoara Grubbly-Plank scoase un monoclu dintr-un buzunar interior al robei si
si-l puse la ochi, pentru a examina ndeaproape aripa lui Hedwig.
? Cred ca as putea rezolva problema daca o lasi la mine, Potter, zise ea.
? n orice caz, nu are voie sa zboare la distante mari timp de cteva zile.
? Aa... sigur... multumesc, zise Harry, exact cnd suna de iesire.
? Pentru putin, spuse profesoara Grubbly-Plank pe un ton aspru, ntorcndu-se n cance
larie.
? Stai putin, Wilhelmina! zise profesoara McGonagall. Scrisoarea lui Potter!
? A, da! spuse Harry, care uitase pentru o clipa de pergamentul legat de piciorul
lui Hedwig.
Profesoara Grubbly-Plank i-l dadu si apoi disparu n cancelarie tinnd-o n brate Hedwi
g, care se uita la Harry de parca nu i venea sa creada ca o dadea asa. Simtindu-s
e putin vinovat, acesta vru sa plece, dar profesoara McGonagall l chema napoi.
? Potter!
? Da, doamna profesoara McGonagall?
Se uita ntr-o parte si n alta a holului; veneau elevi din ambele parti.
? Tine minte, zise ea ncet grabita, cu ochii pe sulul de pergament din mna lui, ca
liniile de comunicatie spre si dinspre Hogwarts ar putea fi urmarite, da?
? Eu... spuse Harry, dar suvoiul de elevi care curgea de-a lungul holului aproap
e ca l ajunsese din urma.
Profesoara McGonagall i facu un mic semn cu capul si se ntoarse n cancelarie, lasndu
-l acolo pe Harry, care fu luat de curent si dus n curte. i zari pe Ron si pe Herm
ione stnd deja adapostiti ntr-un colt, cu gulerele ridicate mpotriva vntului. Harry d
esfacu sulul, n timp ce se ndrepta grabit spre ei, si descoperi cinci cuvinte scri
se de Sirius:
Azi, acelasi loc, aceeasi ora.
? Hedwig e bine? ntreba Hermione nelinistita, n clipa cnd Harry ajunse destul de ap
roape ca sa o auda.
? Unde ai dus-o? ntreba Ron.
? La Grubbly-Plank, zise Harry. Si m-am ntlnit cu McGonagall... Fiti atenti...
Si le povesti ce spusese profesoara McGonagall. Spre uimirea lui, nici unul dintr

e ei nu paru socat. Din contra, schimbara niste priviri pline de nteles.

? Ce e? spuse Harry, uitndu-se cnd la Ron, cnd la Hermione.
? Pai, tocmai i ziceam lui Ron... daca a ncercat cineva sa o intercepteze pe Hedwi
g? Adica, pna acum nu a mai fost ranita niciodata pe parcursul unui zbor, nu-i as
a?
? De fapt, de la cine este scrisoarea? ntreba Ron, lund mesajul de la Harry.
? De la Snuffles, spuse Harry ncet.
? "Acelasi loc, aceeasi ora?" Se refera la focul din camera de zi?
? Evident, spuse Hermione, citind si ea mesajul si parnd ngrijorata. Tot ce sper e
ste ca nu a mai citit-o si altcineva...
? nsa era sigilata cum trebuie, zise Harry, ncercnd sa se convinga n acelasi timp si
pe el. Si nimeni nu ar ntelege ce nseamna, daca nu ar sti ca am mai vorbit cu el n
ainte, nu-i asa?
? Nu stiu, spuse Hermione nelinistita, aruncndu-si ghiozdanul pe umar cnd suna iar
clopotelul, nu ar fi foarte greu sa sigileze pergamentul la loc prin magie... Ia
r daca este urmarita Reteaua Zvrr... chiar nu pot sa-mi dau seama cum am putea s
a-l avertizam sa nu vina fara sa fim si de data asta interceptati!
Coborra treptele catre celule trsindu-si picioarele catre ora de Potiuni si cufunda
ti n gnduri, nsa cnd ajunsera la capatul scarilor fura treziti la realitate de vocea
lui Draco Reacredinta, care statea chiar n fata clasei lui Plesneala, fluturnd o b
ucata de pergament cu aspect oficial si vorbind mult mai tare dect era cazul, ca
sa-i poata auzi fiecare cuvnt.
? Da, Umbridge i-a dat echipei de vjthat a Viperinilor permisiunea de a continua
imediat sa joace, m-am dus sa vorbesc cu ea la prima ora. Nici n-a durat mult, a
dica, l stie foarte bine pe tata, el trece tot timpul pe la Minister... o sa fie
interesant sa vedem daca o sa li se permita si Cercetasilor sa joace n continuare,
nu-i asa?
? Nu spuneti nimic, i implora soptit Hermione pe Harry si Ron, care l priveau pe R
eacredinta cu chipurile mpietrite si pumnii nclestati. Asta vrea.
? Adica, spuse Reacredinta, ridicnd vocea nca putin, cu ochii cenusii scnteind rauv
oitor spre Harry si Ron, daca este o problema de influenta la Minister, nu prea
cred ca au sanse... Din cte zice tata, de ani de zile cauta o scuza sa-l concedieze
pe Arthur Weasley... Iar ct despre Potter... tata spune ca nu este dect o problem
a de timp pna cnd o sa-l expedieze Ministerul la Sf. Mungo... se pare ca au o secti
e speciala pentru cei carora le-a fost zapacit creierul prin magie.
Reacredinta facu o mutra caraghioasa, cu maxilarul atrnndu-i si dnd ochii peste cap.
Crabbe si Goyle scoasera hohotele lor obisnuite de rs; Pansy Parkinson icni de b
ucurie.
Ceva se lovi cu putere de umarul lui Harry, dndu-l la o parte. O fractiune de sec
unda mai trziu, si dadu seama ca era Neville, care tocmai trecuse furios pe lnga el
, ndreptndu-se direct spre Reacredinta.
? Neville, nu!
Harry facu un salt nainte si l prinse pe Neville de roba; Neville se lupta cu disp
erare, vnturndu-si pumnii si ncercnd cu orice pret sa ajunga la Reacredinta, care par
u extrem de socat pentru o clipa.
? Ajuta-ma! i striga Harry lui Ron, reusind sa treaca un brat n jurul gtului lui Ne
ville si sa l trasca napoi, departe de Viperini.
Crabbe si Goyle si flexau muschii bratelor, n timp ce se asezau n fata lui Reacredi
nta, gata de lupta. Ron l apuca pe Neville de mini si, mpreuna cu Harry, reusi sa-l
aduca napoi n rndul Cercetasilor. Neville avea fata rosie ca focul; strnsoarea lui
Harry n jurul gtului l facea greu de nteles, nsa reusi sa biguie niste cuvinte.
? Nu... amuzant... nu ma... Mungo... i arat... eu...
Usa celulei se deschise. Plesneala aparu n prag. Ochii sai ntunecati scrutara rndul
Cercetasilor pna n dreptul lui Harry si Ron, care se luptau cu Neville.
? Potter, Weasley, Poponeata, va bateti? vorbi Plesneala cu o voce rece, batjoco
ritoare. Zece puncte pierdute de Cercetasi. Potter, da-i drumul lui Poponeata, s
au te paste detentia. Toata lumea, nauntru.
Harry i dadu drumul lui Neville, care ramase pe loc, gfind si uitndu-se urt la el.
? A trebuit sa te opresc, zise Harry, ridicndu-si ghiozdanul. Crabbe si Goyle te-a
r fi facut bucati.

Neville nu spuse nimic; si nsfaca ghiozdanul si intra suparat n celula.

? Ce a fost asta, zise Ron rar, n timp ce l urmau pe Neville, pentru numele lui Me
rlin?
Harry nu raspunse. Stia exact de ce lui Neville i era foarte greu sa auda de oame
nii care erau n spitalul Sf. Mungo din cauza unor afectiuni magice la creier, nsa i
jurase lui Dumbledore ca nu va dezvalui nimanui secretul baiatului. Nici macar
Neville nu stia ca Harry era la curent.
Harry, Ron si Hermione se asezara la locurile lor obisnuite din fundul clasei, si
scoasera pergamentele, penele si exemplarele cartii O suta de plante si ciuperc
i magice. Cei din jurul lor vorbeau n soapta despre ce facuse Neville, dar, cnd Pl
esneala nchise usa celulei cu un zgomot rasunator, toata lumea amuti.
? Observati, zise Plesneala pe tonul sau jos si ironic, ca astazi avem un oaspet
e.
Facu un semn catre coltul ntunecat al celulei si Harry o vazu pe profesoara Umbri
dge stnd acolo, cu clipboard-ul pe genunchi. Se uita piezis la Ron si Hermione, c
u sprncenele ridicate. Plesneala si Umbridge, cei doi profesori pe care i detesta
cel mai mult. i era greu sa se hotarasca pe care dintre ei si dorea sa-l vada triu
mfnd asupra celuilalt.
? Azi vom continua cu Solutia ntaritoare. Veti gasi amestecurile la fel cum le-ati
lasat lectia trecuta; daca au fost facute corect, trebuie sa se fi maturat bine
n timpul week-end-ului. Aveti instructiunile ? flutura iar bagheta ? pe tabla. C
ontinuati.
Profesoara Umbridge petrecu prima jumatate de ora lund notite n coltul ei. Harry e
ra foarte nerabdator sa o vada punndu-i ntrebari lui Plesneala; att de nerabdator, n
ct deveni din nou neglijent cu potiunea.
? Snge de salamandra, Harry! gemu Hermione, apucndu-l de ncheietura ca sa-l mpiedice
sa adauge ingredientul gresit pentru a treia oara, nu suc de rodii!
? Da, spuse Harry vag, lasnd sticla jos si continund sa se uite spre colt.
Umbridge tocmai se ridicase.
? Ha, zise el ncet, n timp ce ea se plimba printre doua rnduri de mese catre Plesne
ala, care era aplecat peste ceaunul lui Dean Thomas.
? Ei bine, elevii par sa fie destul de avansati pentru nivelul lor, zise ea vioi
din spatele lui Plesneala. Desi nu sunt foarte sigura ca este bine faptul ca le
predati o potiune ca Solutia ntaritoare. Cred ca Ministerul ar prefera sa fie el
iminata din programa.
Plesneala se ridica ncet si se ntoarse spre ea.
? Ia spuneti... de ct timp predati la Hogwarts? ntreba ea, cu pana pe clipboard.
? De paisprezece ani, raspunse Plesneala.
Avea o expresie impenetrabila. Harry, privindu-i cu atentie, mai puse cteva picatu
ri n potiune; aceasta suiera amenintator si se facu din turcoaz portocalie.
? Ati candidat nti pentru postul de profesor de Aparare contra Magiei Negre, daca
nu ma nsel? l ntreba profesoara Umbridge pe Plesneala.
? Da, spuse Plesneala ncet.
? nsa ati esuat?
Plesneala strnse din buze.
? Evident.
Profesoara Umbridge mzgali ceva pe clipboard.
? Si cred ca ati candidat n mai multe rnduri pentru postul de la Apararea contra Ma
giei Negre de cnd ati devenit profesor n aceasta scoala, daca nu ma nsel?
? Da, spuse Plesneala ncet, abia miscndu-si buzele si parnd foarte suparat.
? Banuiti cumva de ce Dumbledore a refuzat sistematic sa va numeasca n acest post
? ntreba Umbridge.
? Va sugerez sa l ntrebati pe el, zise Plesneala repezit.
? O, asa voi face, zise profesoara Umbridge cu un zmbet dulce.
? Sa nteleg ca este ceva important? ntreba Plesneala, cu ochii sai negri ntredeschi
si.
? O, da, zise profesoara Umbridge, da, Ministerul doreste sa nteleaga... aa... tr
ecutul profesorilor pna n cele mai mici detalii.
Se ndeparta, se duse la Pansy Parkinson si ncepu sa i puna ntrebari despre orele de
curs. Plesneala se uita la Harry si pentru o clipa li se ntlnira privirile. Harry s

i cobor repede privirea spre potiunea care acum se nchega ntr-un mod ngrozitor si em
ana un miros puternic de cauciuc ars.
? Iar nu primesti note, Potter, spuse Plesneala cu rautate, golind ceaunul lui H
arry cu o miscare de bagheta. mi vei scrie un eseu despre compozitia corecta a ac
estei potiuni, aratnd unde si de ce ai gresit. l vei preda data viitoare, ai nteles
?
? Da, spuse Harry furios.
Plesneala le daduse deja teme si n seara aceea avea antrenament de vjthat; asta nsem
na alte nopti nedormite. Habar n-avea cum de se trezise fericit n dimineata aceea
. Acum nu simtea dect o dorinta arzatoare ca ziua sa se termine.
? Poate ca nu ma duc la Previziuni despre Viitor, spuse el sumbru, n timp ce stat
eau n curte dupa prnz, cu vntul miscndu-le poalele robelor si borurile palariilor. O
sa ma prefac ca sunt bolnav si o sa scriu eseul pentru Plesneala, ca sa nu mai t
rebuiasca sa stau treaz aproape toata noaptea.
? Trebuie sa te duci la Previziuni despre Viitor, zise Hermione cu severitate.
? Auzi cine vorbeste, tu ai renuntat la Previziuni despre Viitor, o urasti pe Tr
elawney! spuse Ron indignat.
? Nu o urasc, spuse Hermione cu superioritate. Pur si simplu cred ca este o prof
esoara ngrozitoare si ca de fapt e o escroaca batrna. Dar Harry a lipsit deja de l
a Istoria Magiei si nu cred ar trebui sa mai piarda nca o ora!
Era prea mult adevar n aceste cuvinte pentru ca Harry sa le poata ignora, asa ca
jumatate de ora mai trziu se aseza nconjurat de atmosfera fierbinte, prea parfumat
a din clasa de Previziuni despre Viitor, fiind suparat pe toata lumea. Profesoar
a Trelawney mpartea din nou exemplare ale Oracolului viselor. Harry se gndi ca ar
fi fost mult mai cstigat daca ar fi scris eseul-pedeapsa pentru Plesneala n loc sa
fi stat acolo, ncercnd sa gaseasca ntelesuri ascunse ntr-o gramada de vise inventate
.
nsa se parea ca nu era singura persoana din clasa de la Previziuni despre Viitor
care era prost dispusa. Profesoara Trelawney trnti un exemplar al Oracolului pe m
asa ntre Harry si Ron si se ndeparta grabita, cu gura punga; azvrli urmatorul exemp
lar al Oracolului catre Seamus si Dean, ratnd de putin capul lui Seamus, si-l aru
nca pe ultimul spre pieptul lui Neville cu o forta att de mare ca acesta aluneca
de pe perna.
? Ei bine, la treaba! zise profesoara Trelawney tare, cu o voce ascutita si oare
cum isterica, stiti ce aveti de facut! Sau sunt o profesoara att de slaba nct nu at
i nvatat pna acum cum sa deschideti o carte?
Toata clasa o privi derutata, iar apoi elevii se uitara unii la altii. Harry, nsa
, credea ca stia ce se ntmplase. n timp ce profesoara Trelawney se trntea la loc pe
scaunul ei cu spatar nalt, cu ochii ei mari si plini de lacrimi de suparare, se a
pleca spre Ron si i sopti:
? Cred ca a primit rezultatul inspectiei.
? Doamna profesoara? zise Parvati Patil pe o voce joasa (ea si Lavender o admira
sera dintotdeauna pe profesoara Trelawney). Doamna profesoara, s-a ntmplat... aa..
. ceva?
? Daca s-a ntmplat? striga profesoara Trelawney cu o voce cutremurata de sentiment
. Sigur ca nu! Am fost jignita, desigur... au fost facute insinuari mpotriva mea.
.. s-au formulat acuzatii nefondate... dar nu, nu s-a ntmplat nimic, sigur ca nu!
Trase aer n piept cutremurndu-se si nu se mai uita la Parvati, cu lacrimile de fur
ie siroindu-i pe sub ochelari.
? Nu spun nimic, se neca ea, de cei saisprezece ani de munca pasionata... se pare
ca au trecut neobservati... nsa nu voi accepta sa fiu insultata, nu, asta nu!
? Dar, doamna profesoara, cine va insulta? ntreba Parvati cu timiditate.
? Institutia! spuse profesoara Trelawney, pe o voce joasa, dramatica si tremurnda
. Da, cei care au ochii prea ntunecati de cotidian ca sa vada ce vad eu, sa stie
ce stiu eu... Desigur, noi clarvazatorii am fost mereu temuti, mereu persecutati
... Este... vai... soarta noastra.
nghiti n sec, si sterse cu putere obrajii uzi cu un capat al salului, iar apoi si sc
oase din mneca o mica batista cu broderie si si sufla nasul foarte tare, facnd un z
gomot asemanator celui pe care l facea Peeves cnd scotea limba.
Ron rse ironic. Lavender i arunca o privire dezgustata.

? Doamna profesoara, zise Parvati, vreti sa spuneti ca... are legatura cu doamna
profesoara Umbridge...?
? Sa nu mi vorbesti de femeia aceea! striga profesoara Trelawney, ridicndu-se brus
c, zanganindu-si margelele si aruncnd sageti din spatele ochelarilor. Te rog frum
os sa lucrezi n continuare!
si petrecu restul orei plimbndu-se printre ei, cu lacrimile nca prelingndu-i-se de du
pa ochelari si murmurnd n soapta ceea ce pareau sa fie amenintari.
? ... Puteti sa alegeti sa plecati... cta lipsa de demnitate... perioada de proba
... mai vedem noi... cum ndrazneste...
? Tu si Umbridge aveti ceva n comun, i spuse Harry ncet lui Hermione cnd se rentlnira
la ora de Aparare contra Magiei Negre. Este clar ca si ea crede ca Trelawney est
e o escroaca batrna... se pare ca i-a dat o perioada de proba.
n timp ce Harry vorbea, Umbridge intra n clasa, purtndu-si funda neagra de catifea s
i o expresie de ngmfare maxima.
? Buna ziua, elevi !
? Buna ziua, doamna profesoara Umbridge, zisera ei.
? Baghetele deoparte, va rog.
nsa de data asta nu se auzi nici un zgomot de raspuns; nimeni nu se obosise sa si
scoata baghetele.
? Va rog sa dati la pagina treizeci si patru a cartii Teoria magica defensiva si
sa cititi al treilea capitol, intitulat "Pledoarie pentru raspunsul neofensiv l
a atacurile magice". Nu este nevoie sa...
? Vorbiti, spusera n acelasi timp Harry, Ron si Hermione n soapta.
*
? Nici un antrenament de vjthat, spuse Angelina pe un ton sec cnd Harry, Ron si He
rmione intrara n camera de zi dupa cina din seara aceea.
? Dar nu mi-am pierdut cumpatul! zise Harry ngrozit. Angelina, nu i-am zis nimic,
ti jur, nu am...
? Stiu, stiu, zise Angelina distrusa. Nu a spus dect ca are nevoie sa se gndeasca
putin.
? Sa se gndeasca la ce? spuse Ron suparat. Viperinilor le-a dat aprobarea, noua d
e ce ne-o refuza?
nsa Harry si imagina ct de mult i placea lui Umbridge sa-i ameninte pe Cercetasi cu
interzicerea vjthatului si la fel de usor pricepea de ce nu vroia sa renunte prea
curnd la aceasta arma contra lor.
? Pai, zise Hermione, gndeste-te la partea buna... cel putin acum ai timp sa scri
i eseul pentru Plesneala!
? Si asta e partea buna, nu? se rasti Harry, n timp ce Ron o privea pe Hermione,
nevenindu-i sa creada. Fara antrenament de vjthat si cu Potiuni suplimentare?
Harry se prabusi ntr-un scaun, si scoase din ghiozdan eseul pentru Potiuni fara pr
ea multa tragere de inima si se apuca de lucru. i era foarte greu sa se concentre
ze; chiar daca stia ca Sirius nu avea sa apara n foc dect mult mai trziu, nu putea
sa nu se uite n flacari la fiecare cteva minute, doar ca sa fie sigur. De asemenea
, n camera era extrem de mult zgomot: se parea ca Fred si George si perfectionasera
o parte din Cutiile de Gustari cu Surprize, iar acum o demonstrau pe rnd n fata u
nei multimi care i aclama si ncuraja.
Mai nti, Fred musca din capatul portocaliu al unei caramele si ncepea sa vomite spec
taculos ntr-o galeata pe care o asezasera n fata lor. Apoi nghitea cu greu capatul
mov al caramelei, moment n care se oprea imediat din vomitat. Lee Jordan, care as
ista la demonstratie, facea sa dispara voma la intervale regulate cu aceeasi Vra
ja de Disparitie pe care o tot folosea Plesneala la potiunile lui Harry.
Din cauza zgomotelor sistematice de vomitat, a urletelor si a vocilor lui Fred s
i George, care luau comenzi n avans de la ceilalti, lui Harry i era extraordinar d
e dificil sa se concentreze asupra metodei corecte de a prepara Solutia ntaritoar
e. Hermione nu i era de nici un ajutor; sunetele multimii si cele facute de varsa
tura care ajungea pe fundul galetii lui Fred si George erau marcate de pufnituri
le ei tari si dezaprobatoare, ceea ce Harry descoperi ca i distragea si mai mult
atentia.

? Pai, du-te si opreste-i! zise el enervat, dupa ce gresise pentru a patra oara c
antitatea de pudra de gheare din griffon.
? Nu pot, tehnic vorbind, nu fac nimic gresit, spuse Hermione printre dinti. Au d
reptul sa mannce chestiile alea sinistre si nu pot sa gasesc nici o regula care s
a spuna ca idiotii astia nu au voie sa le cumpere, daca nu se dovedeste ca sunt
periculoase. Si se pare ca nu sunt.
Ea, Harry si Ron l urmarira pe George varsnd drept n galeata, nghitind restul carame
lei si ndreptndu-se cu un zmbet larg si cu bratele ntinse pentru a culege aplauzele.
? Stiti, nu nteleg de ce Fred si George au luat doar trei N.O.V.-uri fiecare, spu
se Harry, privindu-i pe Fred, George si Lee cum strngeau galbeni de la multimea e
ntuziasmata. Chiar stiu ce fac.
? Ah, nu stiu dect chestii care iau ochii si asta nu foloseste la nimic, spuse Her
mione cu dispret.
? Nu foloseste la nimic? repeta Ron pe o voce ncordata. Hermione, deja au cstigat
aproape douazeci si sase de galioni.
Trecu mult pna cnd se risipi multimea din jurul gemenilor Weasley, apoi Fred, Lee s
i George petrecura si mai mult timp numarndu-si profiturile, asa ca trecuse deja
cu mult de miezul noptii cnd Harry, Ron si Hermione ramasera n sfrsit singuri n came
ra de zi. ntr-un trziu, Fred nchise usa catre dormitoarele baietilor dupa el, zornai
nd ostentativ o cutie cu galioni, iar Hermione se ncrunta. Harry, care facea foart
e putine progrese cu eseul pentru Potiuni, se hotar sa renunte n seara aceea. n tim
p ce el si strngea cartile, Ron, care atipise ntr-un fotoliu, scoase un mormait ste
rs, se trezi si se uita ametit n foc.
? Sirius! zise el.
Harry se ntoarse imediat. Capul cu parul negru si nengrijit al lui Sirius se ivise
iar printre flacari.
? Buna, zise el, zmbind.
? Buna, spusera Harry, Ron si Hermione ntr-un glas, ngenunchind cu totii pe covorul
din fata semineului. Smecherila toarse tare si se apropie de foc, ncercnd, n ciuda
caldurii, sa si apropie capul de cel al lui Sirius.
? Cum merge? spuse Sirius.
? Nu prea bine, spuse Harry, n timp ce Hermione l tragea pe Smecherila napoi, ca sa
nu si arda mustatile. Ministerul a mai dat un decret, care spune ca nu mai putem
sa avem echipe de vjthat...
? Si nici grupuri secrete de Aparare contra Magiei Negre? zise Sirius.
Urma o scurta pauza.
? Cum ai aflat de asta? ntreba Harry.
? Ar trebui sa alegeti cu mai mare grija locul unde va ntlniti, spuse Sirius, zmbin
d si mai larg. "Capul de mistret" credeti ca a fost potrivit?
? Pai, a fost mai bine dect la "Trei maturi"! spuse Hermione aparndu-se. Acolo e t
ot timpul plin de oameni...
? Ceea ce nseamna ca ar fi fost mai greu sa fiti auziti, spuse Sirius. Mai ai mul
te de nvatat, Hermione.
? Cine ne-a auzit? ntreba Harry.
? Mundungus, desigur, spuse Sirius, si l pufni rsul cnd toti parura derutati. Era v
rajitoarea ascunsa sub val.
? Mundungus era? zise Harry, uluit. Ce cauta la "Capul de mistret?"
? Tu de ce crezi ca s-a dus acolo? spuse Sirius nerabdator. Era cu ochii pe tine,
binenteles.
? nca sunt urmarit? ntreba Harry suparat.
? Da, spuse Sirius, si e foarte bine, nu-i asa, daca primul lucru pe care l faci n
sfrsitul de saptamna liber este sa organizezi un grup de aparare ilegal.
nsa nu parea nici suparat si nici ngrijorat. Din contra, se uita la Harry cu deose
bita mndrie.
? De ce s-a ascuns Dung de noi? ntreba Ron, parnd dezamagit. Ne-ar fi placut sa vor
bim cu el.
? Nu mai are voie sa mai calce pe la "Capul de mistret" de acum douazeci de ani,
spuse Sirius, iar barmanul ala are o memorie foarte buna. Am pierdut Pelerina I
nvizibila de rezerva a lui Moody cnd a fost arestat Sturgis, asa ca n ultimul timp
Dung se tot mbraca n vrajitoare... ma rog... n primul rnd, Ron... am jurat sa-ti tr

ansmit urmatorul mesaj de la mama ta.

? A, da? spuse Ron temator.
? A spus ca pentru nimic n lume sa nu faci parte dintr-un grup secret si ilegal d
e Aparare contra Magiei Negre. A zis ca sigur o sa fii exmatriculat si ca ti vei
distruge viitorul. A zis ca o sa ai o gramada de timp sa nveti cum sa te aperi ma
i trziu si ca esti prea tnar ca sa ti faci griji pentru asta acum. De asemenea (ochi
i lui Sirius se ntoarsera spre ceilalti doi), i sfatuieste pe Harry si pe Hermione
sa nu continue cu acest grup, desi accepta ca nu are nici o autoritate asupra lo
r, dar pur si simplu i implora sa nu uite ca le vrea numai binele. V-ar fi scris
toate astea, nsa, daca ar fi fost interceptata bufnita, ati fi avut mari probleme
, si n-a putut sa va spuna ea nsasi pentru ca este de garda n noaptea asta.
? De garda la ce? spuse Ron repede.
? Nu te priveste, niste chestii pentru Ordin, spuse Sirius. Asa ca trebuie sa fa
c eu pe mesagerul si sa ma asigur ca o sa-i spuneti ca v-am transmis ce a spus,
pentru ca nu cred ca are ncredere n mine.
Urma o alta pauza timp n care Smecherila, mieunnd, ncerca sa atinga capul lui Siriu
s cu o labuta, iar Ron si facu de lucru cu o gaura din covorul din fata semineulu
i.
? Deci, vrei sa spun ca nu o sa mai fac parte din grupul de aparare? murmura el n
tr-un trziu.
? Eu? Sigur ca nu! spuse Sirius, parnd surprins. Eu cred ca este o idee excelenta
!
? Da? zise Harry, crescndu-i inima.
? Sigur ca da! spuse Sirius. Crezi ca tatal tau si cu mine ne-am fi supus si am
fi urmat ordinele unei cotoroante batrne ca Umbridge?
? Dar... semestrul trecut nu mi-ai spus dect sa am grija si sa nu risc nimic...
? Harry, anul trecut tot ce stiam era ca cineva din Hogwarts ncerca sa te omoare!
spuse Sirius nerabdator. Anul asta, stim ca exista cineva din afara Scolii Hogwa
rts care ar vrea sa ne omoare pe toti, asa ca mi se pare o idee foarte buna sa nv
atati sa va aparati singuri cum trebuie!
? Si daca suntem exmatriculati? ntreba Hermione, cu o expresie nelamurita pe chip
.
? Hermione, toata chestia asta a fost ideea ta! spuse Harry, holbndu-se la ea.
? Stiu ca a fost ideea mea. Dar vreau sa stiu ce crede Sirius, spuse ea, ridicnd
din umeri.
? Pai, mai bine exmatriculati si capabili sa va aparati, dect sa stati n scoala fa
ra sa aveti habar de nimic, spuse Sirius.
? Asa este, zisera Harry si Ron entuziasmati.
? Bun, spuse Sirius, cum organizati grupul asta? Unde va ntlniti?
? Pai, asta ar cam fi o problema, zise Harry. Nu stiu unde o sa putem sa mergem.
? Ce ziceti de "Urlet n noapte"? sugera Sirius.
? Da, asta e o idee buna! spuse Ron entuziasmat, dar Hermione scoase un sunet sc
eptic si toti trei se uitara la ea.
Sirius si ntoarse capul cuprins de flacari.
? Pai, Sirius, voi erati doar patru persoane care va ntlneati n "Urlet n noapte" cnd
erati la scoala, zise Hermione. Puteati sa va transformati n animale si presupun
ca, daca ati fi vrut, v-ati fi putut nghesui cu totii sub o singura Pelerina Invi
zibila. nsa noi suntem douazeci opt si nici unul dintre noi nu este Animag, asa c
a nu am avea nevoie de o Pelerina Invizibila, ci mai degraba de un Cort Invizibi
l...
? Ai dreptate, spuse Sirius, putin dezumflat. Pai, sunt sigur ca o sa gasiti voi
ceva. Parca era un loc de trecere destul de mare n spatele oglinzii mari de la e
tajul patru, acolo ati putea avea destul loc ca sa exersati blestemele.
? Fred si George mi-au spus ca este blocat, zise Harry, clatinnd din cap. S-a sur
pat, sau ceva de genul asta.
? A... spuse Sirius, ncruntndu-se. Pai, o sa ma mai gndesc si o va spun data...
Se ntrerupse. Chipul i deveni deodata ncordat, speriat. Se ntoarse ntr-o parte, parnd
sa se uite prin zidul gros de caramida al semineului.
? Sirius? zise Harry nelinistit.
Dar acesta disparuse. Harry se uita cteva clipe cu gura cascata la flacari, apoi

se ntoarse spre Ron si Hermione.

? De ce a... ?
Hermione scoase un icnet ngrozit si fu n picioare dintr-o saritura, uitndu-se n cont
inuare la foc.
Printre flacari aparuse o mna pipaind n jur, de parca ar fi vrut sa prinda ceva; o
mna butucanoasa, cu degetele scurte, pline de inele urte de moda veche.
Toti trei o luara la fuga. Harry se uita napoi din usa care ducea spre dormitoare
le baietilor. Mna lui Umbridge nca facea miscari bruste printre flacari, de parca
ar fi stiut exact unde fusese parul lui Sirius cu cteva secunde nainte si ar fi fo
st hotarta sa l prinda.
CAPITOLUL XVIII
ARMATA LUI DUMBLEDORE

? Harry, Umbridge ti-a citit scrisorile. Nu exista alta explicatie.

Crezi ca Umbridge a atacat-o pe Hedwig? zise el, foarte suparat.
? Sunt aproape sigura, zise Hermione sumbru. Ai grija, ti fuge broasca!
Harry si ndrepta bagheta spre broasca-bou care sarea plina de speranta catre celal
alt capat al mesei ? "Accio!" ? iar ca se ntoarse posomorta napoi n mna sa.
Farmecele erau mereu una dintre orele la care puteau sa se bucure n liniste de o
discutie personala; de obicei era atta miscare si activitate, nct pericolul de a fi
auziti era foarte scazut. Azi, cu clasa plina de broaste-bou care oracaiau si co
rbi care croncaneau, si din cauza ploii torentiale care siroia si rapaia pe fere
strele clasei, discutia n soapta a lui Harry, Ron si Hermione despre felul n care
Umbridge aproape ca l prinsese pe Sirius trecu neobservata.
? Eu m-am gndit la asta de cnd te-a acuzat Filch ca ai comandat bombe cu miros de
baliga, pentru ca mi s-a parut o minciuna stravezie, sopti Hermione. Adica, dupa
ce ti-ar fi fost citita scrisoarea, ar fi fost ct se poate de clar ca nu daduses
i nici o comanda, asa ca nu ai fi avut deloc probleme... o gluma proasta, nu-i as
a? nsa apoi m-am gndit: dar daca cineva nu dorise dect o scuza ca sa-ti citeasca sc
risorile? Pai, atunci, ar fi fost un mod perfect de a obtine asta pentru Umbridg
e... Sa i vnda un pont lui Filch, sa l lase pe el sa se ocupe de partea murdara si
sa confiste scrisoarea. Apoi ori gasea un mod sa o fure, ori i cerea sa o vada ?
nu cred ca Filch s-ar fi opus, cnd a sustinut el drepturile elevilor? Harry, stri
vesti broasca.
Harry se uita n jos; ntr-adevar, si strngea att de tare broasca-bou, nct i ieseau och
din cap; o puse repede la loc pe masa.
? Aseara chiar ca am scapat ca prin urechile acului, spuse Hermione. Eu nu ma ntr
eb dect daca Sirius stie ct de aproape a fost. Silencio.
Broasca-bou pe care si exersa Vraja de Tacere amuti n mijlocul oracaitului si se u
ita la el urt si cu repros.
? Daca l-ar fi prins pe Snuffles...
Harry termina fraza n locul ei.
? Probabil ca n dimineata asta ar fi fost napoi n Azkaban.
si misca bagheta fara sa se concentreze prea tare; broasca bou se umfla ca un balo
n mare si scoase un fluierat foarte ascutit.
? Silencio! zise Hermione grabita, ndreptndu-si bagheta catre broasca lui Harry, c
are se dezumfla ncet n fata lor. Pai, n-are voie sa o mai faca, asta este tot. nsa
nu pot sa-mi dau seama cum sa-l anuntam. Nu putem sa-i trimitem o bufnita.
? Nu cred ca va mai risca, spuse Ron. Nu e prost, stie si el ca a fost ct pe-aci
sa-l prinda. Silencio!
Corbul mare si urt din fata lui scoase un croncanit batjocoritor.
? Silencio. SILENCIO!
Corbul croncani si mai tare.
? E din cauza modului n care ti misti bagheta, spuse Hermione, privindu-i critic p
e Ron. Nu ar trebui sa o fluturi, este mai mult o zvcnitura.
? Corbii sunt mai dificili dect broastele, spuse Ron printre dinti.
? Bine, hai sa facem schimb, zise Hermione, nsfacnd corbul lui Ron si nlocuindu-l c
u broasca-bou grasa pe care o avea ea. Silencio!

Corbul continua sa si deschida si nchida ciocul ascutit, nsa nu iesi nici un sunet.
? Foarte bine, domnisoara Granger, zise profesorul Flitwick cu vocea sa mica si
chitaita, facndu-i pe Harry, Ron si Hermione sa tresara. Acum ncearca si tu, domnu
le Weasley.
? Pof... ? A... a, da, zise Ron, foarte tulburat. Aa... Silencio!
Zvcni bagheta att de tare spre broasca, nct o ntepa
n ochi: broasca scoase un oracait asurzitor si sari de pe masa.
Nici unul dintre ei nu fu surprins ca Harry si Ron primira ca tema exercitii n plu
s cu Vraja de Tacere.
Le fu permis sa ramna nauntru n timpul pauzei din cauza ploii torentiale de afara. s
i gasira locuri ntr-o clasa galagioasa si foarte aglomerata de la primul etaj n ca
re Peeves plutea visator lnga candelabru, suflnd din cnd n cnd bile cu cerneala peste
capul cuiva. Abia se asezasera, cnd Angelina se apropie de ei, croindu-si drum p
rintre grupurile de elevi care susoteau.
? Am primit aprobarea! zise ea. Sa renfiintez echipa de vjthat!
? Minunat! spusera Ron si Harry ntr-un glas.
? Da, zise Angelina, zmbind larg. M-am dus la McGonagall si cred ca s-ar putea sa
fi vorbit cu Dumbledore. Oricum, Umbridge nu a avut cum sa nu cedeze. Ha! Asa ca
vreau sa fiti pe teren asta-seara la sapte, pentru ca avem de recuperat timpul
pierdut. Va dati seama ca mai avem doar trei saptamni pna la primul meci?
Se ndeparta de ei strecurndu-se n continuare, scapa de putin sa nu fie stropita de
Peeves cu cerneala, lasndu-i aceasta placere unui elev din primul an, si se facu
nevazuta.
Lui Ron i pali putin zmbetul de pe fata cnd se uita pe fereastra care acum era opac
a din cauza ploii torentiale.
? Sper sa se faca frumos. Hermione, ce-i cu tine?
Si ea se uita pe fereastra, dar parca nici n-ar fi vazut-o. Privea n gol si cazus
e pe gnduri.
? Ma gndeam... zise ea, ncruntndu-se nca la fereastra care siroia de ploaie.
? La Siri... Snuffles? spuse Harry.
? Nu... nu chiar... spuse Hermione rar. Ci... ma ntrebam... presupun ca facem ce t
rebuie... cred... nu-i asa?
Harry si Ron se uitara unul la celalalt.
? Pai, aici chiar ca ne-a lamurit, zise Ron. Ar fi fost foarte neplacut daca nu
ne-ai fi explicat cum trebuie.
Hermione se uita la el de parca tocmai si daduse seama ca era acolo.
? Ma gndeam, zise ea, avnd acum o voce mult mai puternica, daca am facut ce trebuie
nfiintnd grupul acesta de Aparare contra Magiei Negre.
? Poftim? zisera Harry si Ron n acelasi timp.
? Hermione, dar a fost ideea ta! spuse Ron indignat.
? Stiu, spuse Hermione, frngndu-si minile. Dar, dupa ce am vorbit cu Snuffles...
? Dar el este complet de acord, zise Harry.
? Da, spuse Hermione, uitndu-se iar la fereastra. Da, si tocmai asta m-a facut sa
cred ca, poate, pna la urma nu este o idee buna...
Peeves pluti pe deasupra lor pe burta, avnd un pai de suflat pregatit; toti trei s
i ridicara automat ghiozdanele ca sa si acopere capetele pna cnd trecu de ei.
? Stai sa vad daca am nteles bine, spuse Harry suparat, n timp ce si lasau ghiozdan
ele jos. Sirius este de acord cu noi, asa ca tu crezi ca nu ar mai trebui s-o fa
cem?
Hermione parea ncordata si destul de nefericita. Uitndu-se acum la minile ei, zise:
? Tu chiar ai ncredere n judecata lui?
? Da, am! spuse Harry imediat. Ne-a dat mereu sfaturi excelente!
O bila cu cerneala vji pe lnga ei, nimerind-o pe Katie Bell direct n ureche. Hermion
e o urmari pe Katie cum se ridica imediat n picioare si ncepe sa arunce cu obiecte
l Peeves; trecura cteva clipe pna cnd Hermione vorbi din nou si parea sa-si fi ales
cu foarte mare grija cuvintele.
? Nu credeti ca a devenit... oarecum... nesabuit... de este nchis n Casa Cumplita?
Nu credeti ca... ntr-un fel traieste prin noi?
? Cum adica, "traieste prin noi"? replica Harry.
? Adica... pai, cred ca ar fi ncntat daca ar putea sa formeze societati secrete de

aparare chiar sub nasul cuiva de la Minister... Cred ca este extrem de frustrat
pentru ca nu poate sa faca mai nimic de acolo de unde este... Asa ca am impresi
a ca este dornic sa ne strneasca... ntr-un fel.
Ron paru cu totul derutat.
? Sirius are dreptate, zise el, chiar ca vorbesti ca mama. Hermione si musca buza
si nu raspunse. Clopotelul suna exact cnd Peeves zbura spre Katie si i varsa o ca
limara plina n cap.
*
Vremea nu fu cu nimic mai frumoasa o data cu trecerea timpului, asa ca la ora sa
pte n seara aceea, cnd Harry si Ron se dusera la antrenamentul de pe terenul de vjt
hat, se udara leoarca n cteva minute, cu picioarele alunecndu-le pe iarba nmuiata. C
erul era cenusiu nchis si propice tunetelor, iar ei fura usurati cnd ajunsera n ves
tiarele calde si luminoase, chiar daca stiau ca si trageau sufletul doar pentru p
utin timp. i gasira pe Fred si George discutnd daca sa se foloseasca de propriile C
utii de Gustari cu surprize ca sa scape de zburat.
? ... dar pariez ca o sa stie ce am facut, zise Fred din coltul gurii. Macar dac
a nu i-as fi propus sa cumpere niste Pastile de Varsat ieri.
? Am putea sa ncercam Fondanta Febrei, murmura George, pe asta nca nu a vazut-o nim
eni...
? Functioneaza? ntreba Ron plin de speranta, n timp ce rapaitul ploii pe acoperis
se ntetea si vntul urla n jurul cladirii.
? Pai, da, spuse Fred, o sa-ti creasca imediat temperatura.
? nsa te alegi si cu niste cosuri pline de puroi, zise George, de care nca nu am d
escoperit cum sa scapi.
? Dar nu vad nici un cos, zise Ron, uitndu-se la gemeni.
? Nu, pai, nu ai cum, spuse Fred sumbru, nu sunt ntr-un loc expus privirilor celo
rlalti.
? nsa fac ca urcatul pe matura sa fie o adevarata pacoste, daca stai n...
? Bine, toata lumea sa fie atenta la mine, spuse Angelina tare, iesind din birou
l capitanului. Stiu ca nu este o vreme ideala, nsa este posibil sa jucam cu Viper
inii n conditii asemanatoare cu acestea, asa ca este o idee buna sa vedem cum o s
a ne descurcam. Harry, parca ti-ai facut ceva la ochelari ca sa nu ti se abureas
ca de la ploaie, de cnd am jucat cu Astropufii pe furtuna aia, nu?
? I-a vrajit Hermione, spuse Harry.
si scoase bagheta, si atinse ochelarii si zise: Impervius!
? Cred ca ar trebui sa ncercam toti, spuse Angelina. Daca nu ne-ar mai ploua n fat
a, am vedea mai bine ? hai, toata lumea ? Impervius! Bine, hai sa mergem.
si bagara toti baghetele n buzunarele interioare ale robelor, si pusera maturile pe
umar si iesira din vestiar n urma Angelinei.
Lipaira prin noroiul din ce n ce mai adnc pna n mijlocul terenului; cu tot cu Vraja
Impervius, vizibilitatea era nca redusa; lumina scadea repede si domeniul era aco
perit de o perdea de ploaie.
? Bine, la fluierul meu! striga Angelina.
Harry se ridica de la sol, stropind cu noroi n toate partile, si tsni n sus, fiind
desigur ajutat putin de vnt. Habar nu avea cum urma sa vada hotoaica pe vremea ac
eea; i era si asa destul de greu sa observe singurul balon-ghiulea cu care se ant
renau; dupa ce trecuse doar un minut aproape ca l dadu jos de pe matura si trebui
sa foloseasca tehnica "agata-prinde-rostogoleste" ca sa l evite. Din pacate, Ang
elina nu vazu asta. De fapt, nu parea sa vada nimic; nici unul dintre ei nu stia
ce faceau ceilalti. Vntul se ntetea; Harry auzea ploaia rapaind rasunator pe supr
afata lacului chiar si de la departare.
Angelina i tinu acolo aproape o ora, nainte sa accepte nfrngerea. Conduse echipa mui
ata si nemultumita napoi n vestiar, insistnd ca antrenamentul nu fusese o pierdere
de vreme, desi nu parea nici ea foarte convinsa. Fred si George pareau deosebit
de suparati; amndoi mergeau cracanati si tresareau la fiecare miscare. Harry i auz
i plngndu-se n soapta, n timp ce si stergea parul ud cu un prosop.
? Cred ca mie mi s-au spart cteva, spuse Fred pe o voce pustie.
? Mie nu, zise George, cu dintii nclestati, dar pulseaza ntr-un hal fara de hal...

mi se pare ca sunt mai mari.

? AU! zise Harry.
si nfunda fata n prosop, cu ochii strnsi de durere. l usturase cicatricea de pe frunt
e, mai tare dect n ultimele saptamni.
? Ce s-a ntmplat? ntrebara mai multe glasuri.
Harry si scoase capul de dupa prosop; vestiarul era n ceata, pentru ca nu si pusese
ochelarii, nsa si dadu seama ca toti se uitau la el.
? Nimic, murmura el, mi-am... bagat un deget n ochi, atta tot.
nsa i arunca lui Ron o privire cu subnteles, iar cei doi ramasera n urma, n timp ce r
estul echipei iesi afara, nfofoliti n pelerine si cu palariile trase mult pe urechi
.
? Ce s-a ntmplat? zise Ron, n clipa cnd Alicia Spinnet disparu pe usa. Te-a durut ci
catricea?
Harry ncuviinta din cap.
? Dar...
Speriat, Ron se duse la fereastra si se uita la ploaia de afara.
? Nu... nu poate sa fie pe aici, nu-i asa?
? Nu, murmura Harry, asezndu-se pe o banca si frecndu-si fruntea. Probabil ca este
la ctiva kilometri departare. M-a durut pentru ca... este... suparat.
Harry nu voise sa spuna asta si auzi cuvintele de parca le-ar fi rostit un strai
n... Si totusi, stia ca erau adevarate. Nu stia cum anume, dar asa era; Cap-de-M
ort, oriunde ar fi fost, indiferent ce-ar fi facut, era suparat.
? L-ai vazut? zise Ron ngrozit. Ai... avut o viziune, sau ceva de genul asta?
Harry ramase nemiscat, uitndu-se n jos si lasndu-si mintea si memoria sa se relaxez
e dupa durere.
Un amestec confuz de forme, o afluenta asurzitoare de voci...
? Vrea sa aiba loc ceva si nu se ntmpla destul de repede, zise el.
Din nou, fu surprins sa auda aceste cuvinte din gura lui, si fu iarasi sigur ca
erau adevarate.
? Dar... de unde stii? zise Ron.
Harry clatina din cap si si acoperi ochii cu minile, apasndu-i cu palmele. Vazu ctev
a stelute. l simti pe Ron asezndu-se alaturi pe banca si stiu ca se uita la el.
? Asta a fost data trecuta? zise Ron pe o voce joasa. Cnd te-a durut cicatricea n
biroul lui Umbridge? Era suparat Stii-Tu-Cine?
Harry clatina din cap.
? Atunci, ce a fost?
Harry se ntorcea n timp. Se uitase n ochii lui Umbridge... l duruse cicatricea... si
avusese sentimentul acela straniu n stomac... un sentiment ciudat, un salt... un
sentiment fericit... sigur ca da, nu si daduse seama despre ce era vorba, fiindc
a fusese att de nefericit...
? Data trecuta a fost pentru ca era multumit, zise el. Foarte multumit. Credea...
ca o sa se ntmple ceva de bine. Si n seara nainte, sa ne ntoarcem la Hogwarts ? se gn
di la momentul cnd l duruse att de tare cicatricea n camera lui si a lui Ron din Cas
a Cumplita ? era mnios...
Se uita la Ron, care l privea cu gura cascata.
? Ai putea sa-i iei locul lui Trelawney, prietene, spuse el pe un ton care oscil
a ntre admiratie si groaza.
? Nu fac profetii, zise Harry.
? Nu, stii ce faci? zise Ron, parnd si speriat si impresionat. Harry, i citesti gndu
rile Stii-Tu-Cui!
? Nu, zise Harry, clatinnd din cap. Presupun ca este vorba despre... starea lui.
Eu primesc doar frnturi din starea n care este. Dumbledore a zis ca s-a ntmplat ceva
de genul asta anul trecut. A spus ca pot sa-mi dau seama cnd Cap-de-Mort este lng
a mine, sau cnd uraste pe cineva. Ei bine, acum simt si cnd este multumit...
Urma o pauza. Vntul si ploaia biciuiau cladirea.
? Trebuie sa i spui cuiva, zise Ron.
? Ultima data i-am zis lui Sirius.
? Pai, spune-i si acum!
? Nu pot, nu? spuse Harry sumbru. Umbridge urmareste bufnitele si focurile, ai u
itat?

? Atunci, spune-i lui Dumbledore.

? Tocmai ti-am zis, stie deja, spuse Harry scurt, ridicndu-se, lundu-si pelerina di
n cui si ncheindu-si-o. Nu are sens sa-i spun din nou.
Ron si nchise pelerina, privindu-i gnditor pe Harry.
? Dumbledore ar vrea sa stie, zise el.
Harry ridica din umeri.
? Hai... mai avem de exersat Farmecele de Tacere. Traversara grabiti domeniul ntu
necat, alunecnd si poticnindu-se pe peluzele noroioase, fara sa spuna nimic. I Ha
rry se gndea din rasputeri. Ce vroia Cap-de-Mort sa aiba loc si nu se se ntmpla des
tul de repede?
? ... are alte planuri... planuri pe care le poate pune n functiune chiar foarte
curnd... lucruri pe care nu le poate obtine dect prin furt... ca o arma. Ceva ce n
u a avut data trecuta.
Harry nu se mai gndise de saptamni ntregi la aceste cuvinte; fusese prea absorbit d
e ce se ntmpla la Hogwarts, prea ocupat de luptele nesfrsite cu Umbridge, de nedrep
tatea implicarii Ministerului... nsa acum si le reaminti, iar l facura sa-si puna n
trebari... furia lui Cap-de-Mort ar fi fost logica daca el nu s-ar fi apropiat d
e arma aceea, oricare ar fi fost. Oare l oprise Ordinul, oare l mpiedicase sa ajung
a la ea? Unde era tinuta? La cine era acum?
? Mimbulus mimbletonia, zise Ron, iar Harry se ntoarse la realitate chiar la timp
pentru a trece prin gaura tabloului catre camera de zi.
Se parea ca Hermione se dusese la culcare mai devreme, lasndu-l pe Smecherila ghe
muit pe un scaun din apropiere si mai multe palarii noduroase de spiridusi trico
tate pe o masa de lnga foc. Harry se arata recunoscator ca nu era prin preajma, p
entru ca nu si prea dorea sa-i spuna si ei ca l duruse cicatricea si s-o auda ndemnn
du-l sa mearga imediat la Dumbledore. Ron i arunca priviri nelinistite, dar Harry s
i scoase cartile de farmece si se apuca sa si termine eseul, desi doar se preface
a concentrat. Nu scrisese aproape nimic de cnd Ron zise ca se ducea la culcare.
Miezul noptii sosi si trecu, n timp ce Harry citea si recitea pasajul despre ntreb
uintarile ierbii pentru scorbut, ale leusteanului si ale ierbii-stranutului, fara
sa retina o silaba.
Aceste plante sunt foarte eficiente la inflamarea creierului si drept urmare sun
t foarte folosite n Esentele de Derutare si Ametire, cu care vrajitorul vrea sa g
enereze lipsa de ntelepciune si nechibzuinta...
... Hermione zicea ca Sirius devenise nechibzuit de cnd era nchis n Casa Cumplita..
.
... foarte eficiente la inflamarea creierului si drept urmare sunt foarte folosi
te...
... Profetul zilei ar fi crezut ca i se inflamase creierul, daca ar fi aflat ca
stia ce simtea Cap-de-Mort...
... drept urmare sunt foarte folosite n Esentele de Derutare si Ametire...
... derutare, asta era cuvntul; de ce stia ce simtea Cap-de-Mort? Care era aceast
a legatura ntre ei, pe care Dumbledore nu reusise niciodata sa o explice cu adeva
rat?
... cu care vrajitorul vrea...
... ct de mult si dorea sa doarma...
... sa genereze lipsa de ntelepciune...
n fotoliul din fata focului era cald si confortabil, ploaia nca rapaia pe pervazur
i, Smecherila torcea, flacarile sfriau...
Cartea i aluneca din mini lui Harry si ateriza cu o bufnitura surda pe covorul din
fata focului. Capul i cazu ntr-o parte...
Mergea iar de-a lungul unui hol fara ferestre, cu pasii rasunndu-i n urechi. n timp
ce usa de la capatul coridorului era din ce n ce mai mare, inima i batea rapid de
emotie... de-ar fi putut sa o deschida... sa treaca dincolo...
ntinse mna... vrfurile degetelor erau la ctiva centimetri de ea...
? Harry Potter, domnule!
Se trezi cu o tresarire. n camera de zi fusesera stinse toate lumnarile, nsa ceva s
e misca prin apropiere.
? Cine-i acolo? zise Harry, ridicndu-se n scaun.
Focul aproape ca se stinsese, iar camera era foarte ntunecata.

? Dobby v-a adus bufnita, domnule! zise o voce chitaitoare.

? Dobby? zise Harry cu un glas gros, uitndu-se prin ntuneric catre directia de unde
venea vocea.
Dobby, Spiridusul de casa, statea lnga masa pe care Hermione lasase douasprezece
palarii tricotate. Urechile sale mari si ascutite ieseau acum pe sub toate palar
iile pe care le tricotase Hermione vreodata, dupa cte se parea. Le purta unele pe
ste altele, asa ca arata ca si cum i se alungise capul cu aproape un metru, iar
pe ultimul ciucure era asezata Hedwig, ciripind senin si evident vindecata.
? Dobby s-a oferit voluntar sa i aduca bufnita napoi lui Harry Potter, chitai Spir
idusul, cu o expresie de adorare desavrsita pe chip. Domnule, doamna profesoara G
rubbly-Plank a zis ca acum este bine.
Facu o plecaciune foarte joasa, nct nasul ca un creion se freca de suprafata tocit
a a covorului din fata semineului, iar Hedwig scoase un strigat indignat si zbur
a pna pe bratul fotoliului lui Harry.
? Multumesc, Dobby! zise Harry, mngind-o pe cap pe Hedwig si clipind des, ncercnd sa
scape de imaginea usii din vis... care fusese att de reala.
Cercetndu-l cu mai mare atentie pe Dobby, observa ca Spiridusul de casa purta si
mai multe fulare si nenumarate sosete, astfel nct picioarele i pareau mult prea mar
i pentru restul corpului.
? Aa... ai luat toate hainele pe care le-a lasat Hermione?
? O, nu, domnule, zise Dobby fericit. Dobby i-a dus unele si lui Winky, domnule.
? Da, ce mai face Winky? ntreba Harry.
Lui Dobby i se pleostira putin urechile.
? Winky tot bea, domnule, bea mult, zise el cu tristete, plecndu-si ochii verzi,
rotunzi si mari ct niste mingi de tenis. Tot nu o intereseaza hainele, Harry Pott
er. Si nici pe ceilalti spiridusi de casa. Nici unul nu mai vrea sa mai faca ord
ine n Turnul Cercetasilor, nu cnd sunt ascunse palarii si sosete peste tot. Li se
pare ca este jignitor, domnule. Dobby le face pe toate singur, domnule, dar pe D
obby nu l deranjeaza, domnule, caci spera ntotdeauna sa l ntlneasca pe Harry Potter si
n seara acesta, domnule, dorinta i s-a ndeplinit!
Dobby facu iar o plecaciune pna la pamnt.
? Dar Harry Potter nu pare fericit, continua Dobby, ndreptndu-se si uitndu-se timid
la Harry. Dobby l-a auzit vorbind n soapta n somn. Harry Potter a avut cosmaruri?
? Nu tocmai cosmaruri, zise Harry, cascnd si frecndu-se la ochi. Am avut vise si m
ai rele.
Spiridusul l cerceta pe Harry cu ochii sai mari, ca niste sfere. Apoi zise foarte
serios, plecndu-si urechile:
? Dobby si-ar dori sa l poata ajuta pe Harry Potter, caci Harry Potter l-a eliber
at pe Dobby si acum Dobby este mult, mult mai fericit.
Harry zmbi.
? Nu ai cum sa ma ajuti, Dobby, dar ti multumesc pentru propunere.
Se apleca si si ridica manualul de Potiuni. Trebuia sa ncerce sa si termine eseul a
doua zi. nchise cartea si, cnd o facu, focul i lumina cicatricele albe de pe mna ?
rezultatul detentiilor cu Umbridge...
? Stai putin, Dobby, ai putea sa faci ceva pentru mine, zise Harry rar.
Spiridusul se uita la el, zmbind larg.
? Orice, Harry Potter, domnule.
? Trebuie sa gasesc un loc unde douazeci si opt de oameni sa poata sa exerseze A
pararea contra Magiei Negre fara sa fie descoperiti de nici un profesor. Mai ale
s de profesoara Umbridge, zise Harry si si nclesta mna pe carte, astfel nct cicatricel
i stralucira albe ca laptele.
Se asteptase ca spiridusului sa-i piara zmbetul sau sa i se pleosteasca urechile;
se asteptase sa spuna ca era imposibil, sau ca va ncerca sa gaseasca un loc, nsa
nu si prea facea sperante. nsa nu se asteptase ca Dobby sa faca un mic salt, flutu
rndu-si urechile vesel, si sa bata din palme.
? Dobby stie locul perfect, domnule! zise el fericit. Dobby i-a auzit pe alti sp
iridusi de casa vorbind despre el cnd a venit la Hogwarts, domnule. Noua ne este
cunoscut drept Camera Du-Te-Vino, domnule, sau Camera Necesitatii!
? De ce? spuse Harry curios.
? Pentru ca este o camera n care se poate intra, zise Dobby cu seriozitate, cnd ai

cu adevarat nevoie de ea. Uneori este acolo, uneori nu este, nsa cnd apare, este
mereu echipata conform nevoilor cautatorului. Dobby a folosit-o, domnule, zise S
piridusul, coborndu-si vocea si parnd vinovat, cnd Winky a fost foarte beata; a asc
uns-o n Camera Necesitatii si acolo a gasit antidoturi pentru Berezero, un pat dr
agut de spiridus de casa, pe care sa o ntind ca sa doarma, domnule... si Dobby st
ie ca domnul Filch a gasit materiale suplimentare de curatat cnd si-a terminat pro
viziile, domnule, si...
? Si daca ai avea mare nevoie sa te duci la baie, zise Harry, amintindu-si deoda
ta ceva ce spusese Dumbledore la Balul de Craciun de anul trecut, s-ar umple cu
oale de noapte?
? Dobby presupune ca da, domnule, zise Dobby, ncuviintnd din cap cu sinceritate. Es
te o camera ct se poate de uimitoare, domnule.
? Cti oameni stiu de ea? zise Harry, ndreptndu-se n fotoliu.
? Foarte putini, domnule. Multi o gasesc cnd au nevoie de ea, domnule, dar de cel
e mai multe ori nu o mai gasesc a doua oara, pentru ca nu stiu ca este mereu aco
lo, asteptnd sa fie folosita, domnule.
? Suna extraordinar, zise Harry, cu inima batndu-i puternic. Dobby, pare perfecta.
Cnd poti sa-mi arati unde este?
? Oricnd, Harry Potter, domnule, spuse Dobby, ncntat de entuziasmul lui Harry. Am pu
tea sa mergem si acum, daca vreti!
Pentru o clipa, Harry fu tentat sa mearga cu Dobby. Aproape ca se ridicase, inte
ntionnd sa se duca n camera sa-si ia Pelerina Invizibila, cnd, nu pentru prima oara
, o voce foarte asemanatoare cu cea a lui Hermione i sopti n ureche: nechibzuit. E
ra, totusi, foarte trziu, era extenuat si avea de terminat eseul pentru Plesneala
.
? Nu asta-seara, Dobby, zise Harry cu jumatate de gura, asezndu-se la loc. Este f
oarte important... nu vreau sa o dau n bara, trebuie gndit totul cu grija. Auzi, p
oti sa-mi spui exact unde este Camera asta a Necesitatii si cum sa ajung la ea?
*
Robele le fluturau si vjiau n jur, n timp ce traversara lipaind stratul de legume in
undat, ducndu-se la cele doua ore consecutive de Ierbologie, unde abia auzira ce
spunea profesoara Lastar, din cauza rapaitului picaturilor de ploaie ca niste bu
cati de gheata pe acoperisul serei. Lectia de Grija fata de Creaturile Magice di
n acea dupa-amiaza trebui tinuta n alta parte dect pe domeniul batut de furtuna, s
i anume ntr-o clasa libera de la parter. Spre marea lor usurare, Angelina i cautase
pe membrii echipei ca sa le spuna ca antrenamentul de vjthat fusese anulat.
? Foarte bine, zise Harry ncet cnd l anunta, pentru ca am gasit un loc unde sa avem
prima ntlnire de Aparare. Asta-seara, la opt, etajul sapte, vizavi de tapiseria c
u Barnabas cel Smintit, pe care l bat niste troli cu btele. Poti sa le spui tu lui
Katie si Aliciei?
Paru putin jignita dar promise sa le spuna si celorlalti. Harry se ntoarse nfometa
t la crnatii si piureul sau. Cnd si ridica privirea sa ia o gura de suc de dovleac,
vazu ca Hermione l privea.
? Ce este? zise el cu o voce groasa.
? Pai... nimic, doar ca planurile lui Dobby nu sunt totdeauna foarte sigure. Mai
tii minte cnd te-a facut sa ti pierzi oasele bratului?
? Camera asta nu este doar o idee nebuneasca a lui Dobby; si Dumbledore stie, mi
-a vorbit de ea la Balul de Craciun.
Figura lui Hermione se lumina.
? Ti-a zis Dumbledore de ea?
? Doar n trecere, zise Harry, ridicnd din umeri.
? A, pai, atunci e n ordine, spuse Hermione vioaie, fara vreun alt comentariu.
Cei doi si cu Ron petrecura aproape restul zilei gasind oamenii care semnasera l
ista la "Capul de mistret" si spunndu-le unde sa se ntlneasca n seara aceea. Oarecum
spre dezamagirea lui Harry, Ginny fu cea care reusi sa le gaseasca prima pe Cho C
hang si pe prietena ei; nsa, pna la sfrsitul cinei se convinse ca vestile fusesera
transmise fiecaruia dintre cei douazeci si cinci de oameni care aparusera la "Cap
ul de mistret".

La sapte jumatate Harry, Ron si Hermione iesira din camera de zi a Cercetasilor,

Harry strngnd n mna o anumita bucata de pergament vechi. Cei din anul cinci aveau vo
ie pe hol pna la ora noua, nsa toti trei se tot uitau n jur nelinistiti, n timp ce s
e ndreptau spre etajul sapte.
? Stati putin, i avertiza Harry, desfasurnd pergamentul cnd ajunse la capul scarilo
r, atingndu-i cu bagheta si murmurnd: Jur solemn ca nu e nimic de capul meu.
Pe pergamentul gol aparu o harta a Scolii Hogwarts. Puncte mici si negre, etichet
ate cu nume, se miscau ntruna, aratnd unde erau diversi oameni.
? Filch este la etajul doi, zise Harry, tinnd harta aproape de ochi, iar Doamna N
orris este la etajul patru.
? Si Umbridge? ntreba Hermione nelinistita.
? n biroul ei, zise Harry, aratnd-o cu degetul. n ordine, la drum.
Mersera repede pe coridor catre locul pe care i-l descrisese Dobby lui Harry ? o
bucata de perete gol vizavi de o tapiserie imensa, care nfatisa ncercarea prostea
sca a lui Barnabas cel Smintit de a-i nvata pe troli sa faca balet.
? Bine, zise Harry ncet, n timp ce un trol mncat de molii se opri din bataia nenceta
ta a celui ce se dorise profesor de balet pentru a se uita la ei. Dobby a zis sa
trecem dincolo de portiunea asta de perete de trei ori, concentrndu-ne asupra a ce
ea ce ne trebuie.
Asa facura, ntorcndu-se brusc n dreptul ferestrei chiar de dincolo de bucata de per
ete si apoi n dreptul vazei de marimea unui om de pe partea cealalta. Ron nchise o
chii, concentrndu-se; Hermione spuse ceva n soapta; Harry si tinu pumnii strnsi, n ti
mp ce se uita nainte.
Avem nevoie de un loc unde sa ne luptam... si zise el.
Da-ne un loc unde sa ne antrenam... un loc unde sa nu ne poata gasi...
? Harry! zise Hermione taios, cnd se ntoarsera dupa ce trecura a treia oara pe aco
lo.
O usa foarte lustruita aparuse n perete. Ron se holba la ea, parnd putin ngrijorat.
Harry ntinse mna, apuca clanta de arama, deschise usa si intra primul ntr-o camera
spatioasa, luminata de torte plpitoare ca acelea care luminau celulele aflate cu
opt etaje mai jos.
Peretii erau plini cu dulapuri de lemn ntesate cu carti si n loc de scaune iar, pe
jos erau perne mari de matase. Pe rafturile din capatul opus al camerei se gase
au mai multe instrumente cum ar fi Tradare, Senzori Secretosi si o Oglinda mare a
Dusmanilor, despre care Harry era sigur ca o vazuse anul trecut n biroul falsulu
i Moody.
? Or sa fie bune cnd o sa exersam mpietrirea, zise Ron entuziasmat, atingnd una din
tre perne cu piciorul.
? Si uite cte carti! spuse Hermione ncntata, trecndu-si un deget peste cotoarele vol
umelor legate n piele. Compendiul blestemelor obisnuite si contraactiunile lor...
Magia neagra nfrnta... Vraji de autoaparare... uau!
Se uita la Harry radiind, iar el si dadu seama ca prezenta acelor sute de carti o
convinsese pna la urma pe Hermione ca faceau ce trebuia.
? Harry, este minunat, avem aici tot ce ne trebuie!
Si, fara alte comentarii, lua Blesteme pentru blestemati de pe un raft, se aseza
pe perna cea mai apropiata si ncepu sa citeasca.
Se auzi o bataie timida la usa. Harry se ntoarse sa vada cine era. Dadu cu ochii
de Ginny Neville, Lavender, Parvati si Dean.
? Vaai, zise Dean, uitndu-se n jur impresionat. Ce este locul asta?
Harry ncepu sa explice, nsa, nainte sa termine, mai sosira altii si trebui sa o ia
de la capat. Cnd se facu ora opt, era ocupata fiecare perna. Harry se duse la usa
si ntoarse cheia care iesea din broasca; aceasta scoase un sunet limpede si toata
lumea tacu, uitndu-se la el. Hermione si puse cu grija un semn la pagina din Bles
teme pentru blestemati la care ajunsese si lasa cartea deoparte.
? Bine, zise Harry, putin emotionat. Acesta este locul pe care l-am gasit pentru
antrenamente, si este... aa... evident ca sunteti multumiti.
? Este fantastic! zise Cho, si mai multi ncuviintara n soapta.
? Este ciudat, zise Fred, ncruntndu-se n jur. Ne-am ascuns o data aici de Filch, ti
i minte, George? Dar atunci era doar un dulap de maturi.
? Hei, Harry, ce sunt chestiile alea? ntreba Dean din fundul camerei, aratnd spre T

radare si Oglinda Dusmanilor.

? Detectori ntunecati, zise Harry, pasind printre perne ca sa ajunga acolo. n mare
, arata cnd anume sunt prin preajma vrajitori ntunecati sau dusmani, nsa nu ar treb
ui sa ai prea mare ncredere n ele, pot fi pacalite...
Se uita pentru o clipa n Oglinda crapata a Dusmanilor; n ea se miscau siluete ntune
cate, desi nici una dintre ele nu putea fi recunoscuta. Se ntoarse cu spatele la
ea.
? Ei bine, m-am gndit cam ce ar trebui sa facem mai nti si... aa...
Observa o mna ridicata.
? Ce este, Hermione?
? Cred ca ar trebui sa alegem un lider, zise Hermione.
? Harry este liderul, zise Cho imediat, uitndu-se la Hermione de parca ar fi fost
nebuna.
Stomacul lui Harry facu iar o tumba.
? Da, dar cred ca ar trebui sa-l votam cum trebuie, zise Hermione netulburata. E
mai oficial sporeste autoritatea. Deci... cine crede ca Harry ar trebui sa fie
liderul nostru?
Toata lumea ridica mna, chiar si Zacharias Smith, desi o facu fara nici o tragere
de inima.
? Aa... n ordine, multumesc, zise Harry, care simtea ca i luase foc fata. Si ? ce
mai este, Hermione?
? Cred ca ar trebui sa avem si un nume, spuse ea vesela, cu mna nca ridicata. Ar p
romova spiritul de echipa si unitatea, nu credeti?
? Putem sa fim Liga Anti-Umbridge? zise Angelina plina de speranta.
? Sau Grupul Care Crede ca Cei din Ministerul Magiei sunt Imbecili? sugera Fred.
? Eu ma gndeam, zise Hermione, ncruntndu-se la Fred, mai degraba la o denumire care
sa nu le spuna tuturor ce punem la cale, ca sa putem vorbi de ea n siguranta si n
afara ntlnirilor.
? Asociatia Defensiva? zise Cho. A.D. pe scurt, ca sa nu stie nimeni despre ce v
orbim?
? Da, A.D. suna bine, zise Ginny. Dar hai sa o facem sa vina de la Armata lui Du
mbledore, pentru ca de asta se teme cel mai tare Ministerul, nu-i asa?
La auzul acestor cuvinte se auzira multe soapte si rsete aprobatoare.
? Cine e pentru A.D.? zise Hermione pe un ton autoritar, ngenunchind pe perna ca
sa numere. Majoritatea... motiune aprobata!
Agata foaia de pergament cu toate semnaturile lor pe perete si n partea de sus sc
rise cu litere mari:
ARMATA LUI DUMBLEDORE
? Bine, zise Harry, dupa ce Hermione se aseza la loc, ce ziceti, ncepem antrename
ntul? Ma gndeam ca primul lucru pe care ar trebui sa-l facem ar fi Expelliarmus,
stiti voi, Vraja de Dezarmare. Stiu ca este destul de simpla, nsa a fost foarte f
olositoare cnd...
? Ah, te rog, spuse Zacharias Smith, dndu-si ochii peste cap si ncrucisndu-si minile
. Eu nu cred ca Expelliarmus chiar o sa ne fie de ajutor mpotriva Stii-Tu-Cui, nu
gasesti?
? Am folosit-o contra lui, zise Harry ncet. Mi-a salvat viata n iunie.
Smith casca gura ca un prost. Ceilalti din camera ramasera tacuti.
? nsa daca ai senzatia ca este degradant pentru tine, poti sa pleci, zise Harry.
Smith nu se misca, si nici ceilalti.
? n ordine, zise Harry, care avea gura putin mai uscata dect de obicei, din cauza
tuturor perechilor de ochi atintite asupra lui, cred ca ar trebui sa ne grupam ct
e doi si sa ne antrenam.
I se parea ciudat sa dea indicatii, nsa si mai ciudat era sa vada ca i erau ascult
ate. Toti se ridicara imediat si se mpartira pe perechi. Dupa cum era de asteptat
, Neville ramase fara partener.
? Poti sa te antrenezi cu mine, i zise Harry. Bine... deci, la trei... unu, doi,
trei...
Camera se umplu brusc de tipete de "Expelliarmus". Baghetele zburara n toate part

ile; vrajile care dadusera pe lnga lovira carti de pe rafturi si le ridicara n aer
. Harry fu prea rapid pentru Neville, a carui bagheta i zbura din mna nvrtindu-se, s
e lovi de tavan ntr-o ploaie de scntei si ateriza zanganind pe un dulap cu carti, d
e unde Harry o recupera cu o Vraja de Chemare. Uitndu-se n jur, se gndi ca fusese bi
ne ca sugerase sa nceapa antrenamentul cu elementele de baza; era vorba despre o m
agie de proasta calitate; multi nu reuseau deloc sa si dezarmeze adversarii, facndu
-i doar sa se dea napoi cu ctiva pasi sau sa nchida ochii cnd i atingea suflul unei v
raji slabe.
? Expelliarmus! zise Neville, si Harry, luat prin surprindere, simti cum i zboara
bagheta din mna.
? AM REUSIT! zise Neville bucuros. Este prima oara cnd mi-a iesit ? AM REUSIT!
? Bravo! zise Harry ncurajator, hotarndu-se sa nu sublinieze ca, ntr-un duel adevara
t, era foarte putin probabil ca adversarul lui Neville sa se uite n directia opus
a, tinnd lejer bagheta pe lnga corp. Neville, fii atent, poti sa te antrenezi pe rn
d cu Ron si cu Hermione cteva minute, ca sa fac un tur si sa vad cum se descurca
ceilalti?
Harry se duse n mijlocul camerei. Se ntmpla ceva foarte straniu cu Zacharias Smith.
De fiecare data cnd deschidea gura sa-l dezarmeze pe Anthony Goldstein, i zbura d
in mna propria bagheta, si totusi, Anthony nu parea sa scoata nici un sunet. Harr
y nu trebui sa caute mult ca sa elucideze misterul: Fred si George erau la ctiva
metri de Smith si si ndreptau pe rnd baghetele catre el de undeva din spate.
? Scuze, Harry, zise George repede, cnd Harry i ntlni privirea. Nu ne-am putut abtin
e.
Harry se duse la alte perechi, ncercnd sa-i corecteze pe cei care faceau vraja gre
sit. Ginny era partenera cu Michael Corner; se descurca foarte bine, n timp ce Mi
chael ori nu se pricepea deloc ori nu vroia sa atace. Ernie Macmillan si flutura
bagheta fara motiv, dndu-i partenerului sau timp sa l prinda cu garda jos; fratii
Creevey erau entuziasmati, dar haotici, fiind principalii vinovati pentru toate
cartile care tsneau din rafturile din jur; Luna Lovegood era la fel de dezordonat
a, uneori facnd sa-i zboare nvrtindu-se bagheta lui Justin Finch-Fletchley, alteori
reusind doar sa-i faca parul maciuca.
? Bine, opriti-va! striga Harry. Opriti-va! OPRITI-VA!
Am nevoie de un fluier, si zise el, si imediat zari unul pe
cel mai apropiat rnd de carti. l lua si sufla cu putere. Toti si coborra baghetele.
? Nu a fost rau, zise Harry, nsa este clar ca e loc de mai bine.
Zacharias Smith se uita urt la el.
? Hai sa mai ncercam o data.
Se plimba din nou printre ei, oprindu-se din cnd n cnd sa le dea sfaturi. ncet, perf
ormantele se mbunatatira n general. O vreme, evita sa se apropie de Cho si de priet
ena ei, dar dupa ce trecu de doua ori pe lnga toate celelalte perechi din camera,
simti ca nu putea sa le mai ignore.
? O, nu, zise Cho destul de alarmata cnd el se apropie. Expelliarmious! Adica, Ex
pellimellius! Eu ? ah, scuze, Marietta!
Prietenei ei cu parul cret i luase foc mneca; Marietta o stinse cu propria bagheta
si se uita urt la Harry, de parca ar fi fost vina lui.
? M-ai facut sa ma emotionez, ma descurcam bine nainte sa vii, i spuse Cho trista
lui Harry.
? A fost destul de bine, minti Harry, dar, cnd ea ridica sprncenele, adauga: Adica
nu a fost jalnic, dar stiu ca poti sa o faci cum trebuie, m-am uitat de departe
.
Cho rse. Prietena ei Marietta i privi cu o oarecare acreala si apoi se ntoarse cu s
patele la ei.
? Nu o baga n seama, murmura Cho. De fapt, nu voia sa vina, dar am obligat-o. Par
intii i-au interzis sa faca orice ar putea sa o supere pe Umbridge. Vezi tu... m
ama ei lucreaza pentru Minister.
? Dar parintii tai? ntreba Harry.
? Pai, si mie mi-au interzis sa ma pun rau cu Umbridge, zise Cho, ndreptndu-se cu
mndrie. Dar, daca si imagineaza ca nu o sa lupt mpotriva Stii-Tu-Cui dupa ce s-a ntmpl
at cu Cedric...
Se ntrerupse, parnd oarecum derutata, si ntre ei se lasa o tacere stnjenitoare; bagh

eta lui Terry Boot trecu vjind pe lnga urechea lui Harry si o lovi pe Alicia Spinne
t drept n nas.
? Pai, tatal meu este un mare suporter al oricarei actiuni anti-Minister! zise L
una Lovegood cu mndrie chiar din spatele lui Harry.
Era evident ca trasese cu urechea la ce vorbeau, n timp ce Justin Finch-Fletchley
ncerca sa se elibereze din robele care i se ridicasera n cap.
? Spune mereu ca l crede n stare de orice pe Fudge; pai, dupa ce a asasinat attia g
oblini! Si binenteles ca foloseste Departamentul Misterelor ca sa creeze otravuri
teribile, pe care le administreaza n secret tuturor celor care nu sunt de acord
cu el. Si apoi mai este si Slashkilterul Umgubular...
? Nu ntreba, i sopti Harry lui Cho cnd ea deschise gura, parnd derutata, dupa care c
hicoti.
? Hei, Harry, striga Hermione de la celalalt capat al camerei, te-ai uitat ct e o
ra?
Se uita la ceas si fu socat sa vada ca era deja noua si zece, ceea ce nsemna ca t
rebuiau sa se ntoarca imediat n camerele lor de zi, sau riscau sa fie prinsi si pe
depsiti de Filch pentru ca ncalcau regulile. Fluiera, toti se oprira din tipat "E
xpelliarmus" si ultimele cteva baghete zanganira pe podea.
? A fost destul de bine, zise Harry, nsa am depasit limita de timp. Saptamna viito
are, la aceeasi ora, n acelasi loc?
? Mai repede! zise Dean Thomas entuziasmat si multi ncuviintara din capete.
Angelina, nsa, zise repede:
? Este pe cale sa nceapa sezonul de vjthat, trebuie sa se antreneze si echipele!
? Atunci, hai sa ramna miercurea urmatoare, seara, zise Harry. Putem sa hotarm atu
nci cnd vor fi ntlnirile suplimentare. Hai, ar fi bine sa mergem.
Scoase iar Harta Strengarilor si se uita cu atentie daca exista vreun profesor l
a etajul sapte. i lasa sa plece pe toti, n grupuri de trei sau patru, privind neli
nistit punctuletele, ca sa vada daca ajunsesera cu bine n dormitoarele lor: Astro
pufii o luara pe holul de la subsol care ducea si spre bucatarii, cei de la Ochi
-de-Soim se ndreptara spre un turn din partea de vest a castelului, iar Cercetasi
i de-a lungul coridorului, catre portretul Doamnei Grase.
? A fost foarte, foarte bine, Harry, zise Hermione, cnd n sfrsit nu mai ramasera de
ct ea, Harry si Ron.
? Da, asa e! spuse Ron entuziasmat, n timp ce se strecurara toti pe usa o privira
transformndu-se napoi n piatra n urma lor. Ai vazut cum am dezarmat-o pe Hermione, H
arry?
? Doar o data, zise Hermione ntepata. Te-am dezarmat de mult mai multe ori dect tu
pe mine...
? Nu te-am dezarmat doar o data, ci cel putin de trei ori...
? Pai, daca pui la socoteala si cnd te-ai mpleticit si mi-ai dat peste mna cu baghe
ta...
Se certara tot drumul napoi n camera de zi, nsa Harry nu i asculta. Era cu un ochi p
e Harta Strengarilor, nsa se gndea de asemenea la felul cum i spusese Cho ca o facu
se sa se emotioneze.
CAPITOLUL XIX
LEUL SI SARPELE
Pe parcursul urmatoarelor doua saptamni, Harry se simti ca si cnd ar fi avut un fel
de talisman n piept, un secret luminos, care l ajuta sa suporte orele cu Umbridge
si chiar i permitea sa-i poata zmbi prietenos, n timp ce se uita n ochii ei ngrozito
ri si exoftalmici. El si A. D. rezistau chiar sub nasul ei, facnd exact lucrul de
care ea si Ministerul se temeau cel mai mult, si de fiecare data cnd ar fi trebu
it sa citeasca din cartea lui Wilbert Slinkhard la orele ei, medita, n schimb, as
upra amintirilor placute ale celor mai recente ntlniri, rememornd cum reusise Nevill
e sa o dezarmeze pe Hermione, cum stapnise Colin Creevey Vraja de Oprire dupa ce s
e straduise din rasputeri n trei sedinte, si cum facuse Parvati Patil un Blestem
de Reducere att de reusit, nct micsorase masa, lasnd toate Tradarele pe praful de pe
podea.

i era aproape imposibil sa fixeze o anumita seara din saptamna pentru ntlnirile A. D
., avnd n vedere ca trebuia sa tina cont de trei antrenamente separate ale echipelor
de vjthat, care erau adeseori reprogramate din cauza vremii urte; dar lui Harry n
u i parea rau; din punctul lui de vedere, poate ca era mai bine ca aranjarea ntlnir
ilor sa fie imprevizibila. Daca i urmarea cineva, le-ar fi fost greu sa gaseasca
un tipar.
Hermione elabora n scurt timp o metoda foarte isteata de a le comunica tuturor me
mbrilor data si ora urmatoarei ntlniri, n cazul n care ar fi fost nevoie sa le schim
be subit, fiindca ar fi parut suspect ca elevi de la case diferite sa fie vazuti
n repetate rnduri traversnd Marea Sala pentru a vorbi ntre ei. Le dadu tuturor memb
rilor A. D. un galion fals (Ron fu foarte entuziasmat cnd vazu cosul pentru prima
oara si fu convins ca mpartea galbeni adevarati).
? Vedeti numerele de pe marginea monedelor? zise Hermione, ridicnd una pentru a o
cerceta, la sfrsitul celei de-a patra ntlniri.
Moneda stralucea mare si galbena la lumina tortelor.
? Pe galionii adevarati exista doar un numar de serie care face referinta la gob
linul care a facut moneda. nsa pe aceste monede false numerele se vor schimba, pen
tru a arata data si ora urmatoarei ntlniri. Monedele se vor ncalzi atunci cnd se vor
schimba datele, asa ca, daca o sa le purtati n buzunar, o sa le puteti simti. Vom
lua cte una fiecare si, dupa ce Harry va fixa data urmatoarei ntlniri, o sa schimbe
numerele de pe moneda lui, si pentru ca am aruncat o Vraja Protean asupra ei, t
oate se vor schimba n acelasi fel.
Cuvintele lui Hermione fura ntmpinate de o tacere confuza. Se uita n jur la toate c
hipurile oarecum derutate, ntoarse spre ea.
? Pai... m-am gndit ca ar fi o idee buna, zise ea nesigura, adica... si daca Umbr
idge ne-ar pune sa ne ntoarcem buzunarele pe dos, nu este deloc ciudat daca ai un
galion la tine, nu-i asa? Dar... ma rog, daca nu vreti sa le folositi...
? Poti sa faci o Vraja Protean? zise Terry Boot.
? Da, spuse Hermione.
? Dar asta este... este de nivelul T.V.E.E., zise el cu o voce mica.
? A, zise Hermione, ncercnd sa para modesta. A... ma rog... da, presupun ca asa es
te.
? Cum de nu esti la Ochi-de-Soim? ntreba el, uitndu-se la Hermione cu o privire ap
roape extaziata. Cu un creier ca al tau?
? Pai, Jobenul Magic chiar s-a gndit sa ma trimita la Ochi-de-Soim n timpul sortat
ului, zise Hermione vesela, dar pna la urma a ales Cercetasii. Bun, nteleg ca folo
sim galionii?
Se auzi un murmur de ncuviintare si toti se apropiara ca sa ia cte unul din cos. H
arry se uita piezis la Hermione.
? Stii de ce mi amintesc astea?
? Nu, de ce?
? De cicatricele Devoratorilor Mortii. Cap-de-Mort atinge una dintre ele, cicatr
icele i ard pe toti si stiu ca trebuie sa i se alature.
? Pai... da, zise Hermione ncet, de acolo mi-a venit ideea... dar te rog sa obser
vi ca am decis sa gravez data pe bucati de metal si nu pe pielea membrilor.
? Da... prefer metoda ta, zise Harry zmbind, n timp ce si baga galionul n buzunar. P
resupun ca singurul pericol cu astia este ca i-am putea cheltui din greseala.
? Slabe sanse, zise Ron, care si examina propriul galion fals cu un aer putin tri
st. Eu nu am nici un galion adevarat cu care sa l confund.
Avnd n vedere ca se apropia primul meci de vjthat din acel sezon, Cercetasii mpotriv
a Viperinilor, ntlnirile A.D. fura amnate, pentru ca Angelina insista sa se antrene
ze aproape n fiecare zi. Faptul ca nu mai avusese loc de atta timp Cupa de Vjthat s
porea semnificativ interesul si entuziasmul fata de meciul apropiat; cei de la Oc
hi-de-Soim si Astropufi erau foarte interesati de rezultat, pentru ca ei, desigur,
aveau sa joace cu ambele echipe pe parcursul anului; si sefii Caselor echipelor
adverse, desi ncercau sa se ascunda sub o aparenta de sportivitate, erau hotarti
sa si vada propria echipa victorioasa. Harry realiza ct de mult si dorea profesoara
McGonagall sa i bata pe Viperini cnd aceasta nu le dadu teme n saptamna dinaintea me
ciului.
? Cred ca n momentul de fata aveti destule de facut, zise ea cu un aer superior.

Nimanui nu i veni sa-si creada urechilor, pna cnd ea nu se uita direct la Harry si
Ron si zise poruncitor:
? Baieti, m-am obisnuit sa vad Cupa de Vjthat n biroul meu, si zau ca nu vreau sa
fiu nevoita sa i-o dau profesorului Plesneala, asa ca sa folositi timpul liber c
a sa va antrenati, da?
*

Plesneala, la fel de evident de partinitor, rezervase att de des stadionul de vjth

at pentru Viperini, nct Cercetasilor le era greu sa ajunga acolo ca sa joace. De a
semenea, se facea ca nu aude numeroasele ncercari raportate ale Viperinilor de ai blestema pe jucatorii Cercetasi pe holuri. Cnd Alicia Spinnet aparu n aripa spita
lului cu sprncenele crescndu-i att de des si de repede, nct i acopereau ochii si i ast
pau gura, Plesneala insista ca trebuia sa fi ncercat sa arunce o Vraja de nsanatos
ire a parului asupra ei nsasi si refuza sa i asculte pe cei paisprezece martori oc
ulari care staruiau ca l vazusera pe portarul Viperinilor, Miles Bletchly, bleste
mnd-o pe la spate, n timp ce nvata la biblioteca.
Harry era optimist n legatura cu sansele Cercetasilor; pna la urma nu pierdusera n
iciodata n fata echipei lui Reacredinta. ntr-adevar, Ron nca nu juca la nivelul lui
Baston, dar facea mari eforturi sa se perfectioneze. Marea sa slabiciune era ten
dinta de a-si pierde ncrederea n sine dupa ce facea o gafa; daca ncasa un gol, deve
nea agitat si drept urmare era posibil sa mai ia si altele. Pe de alta parte, Ha
rry l vazuse pe Ron aparnd spectaculos de cteva ori, cnd era n forma; n timpul unui an
trenament memorabil, se atrnase cu o singura mna de matura si lovise balonul att de
tare n partea opusa stlpilor portii, nct acesta traversa stadionul n zbor si trecu pr
in cercul din mijloc din capatul celalalt; ceilalti din echipa fura de parere ca
aceasta parada putea fi comparata cu succes cu una realizata de curnd de Barry R
yan, portarul nationalei irlandeze contra naintasului polonez Ladislaw Zamojski.
Chiar si Fred spusese ca mai erau sanse ca Ron sa-i faca mndri pe el si pe George,
si ca meditau serios daca sa recunoasca sau nu ca era ruda cu ei, desi ncercaser
a sa-l nege de patru ani.
Singurul fapt care l ngrijora cu adevarat pe Harry era ct de mult se lasa Ron afect
at de tactica echipei Viperinilor de a-l sicana chiar nainte sa fi ajuns pe stadi
on. Harry, desigur, le suporta de patru ani comentariile rautacioase, asa ca sus
otelile gen "Hei, Potty, am auzit ca Warrington a jurat ca smbata o sa te dea jos
de pe matura", departe de a-i ngheta sngele n vine, l faceau sa rda. "Warrington tinte
ste att de jalnic, nct as fi mai ngrijorat daca ar viza-o pe persoana de lnga mine", r
plica el, facndu-i pe Ron si Hermione sa rda si stergnd zmbetul de pe chipul lui Pan
sy Parkinson.
nsa Ron nu mai ndurase niciodata o campanie asidua de insulte, batjocuri si intimi
dari. Cnd, n timp ce treceau pe hol, unii Viperini, din anul sapte si mult mai mar
i ca el i aruncau "ti-ai rezervat un pat n aripa spitalului, Weasley?" nu rdea, ci c
apata o nuanta de verde deschis. Cnd Draco Reacredinta l imita pe Ron cum scapa ba
lonul (ceea ce facea de fiecare data cnd se vedeau), lui Ron i se nroseau urechile
si minile i tremurau att de tare, nct era foarte posibil sa scape orice altceva avea
n mna n momentul acela.
Octombrie se stinse cu o avalansa de vnturi vijelioase si ploi torentiale, iar no
iembrie sosi rece ca fierul nghetat, cu o chiciura aspra n fiecare dimineata si cu
pale de vnt glacial, care nfiorau minile si chipurile descoperite. Cerul si tavanul
din Marea Sala prinsera o nuanta deschisa de gri-sidefiu, muntii din jurul Hogw
arts-ului erau cu crestele nzapezite si temperatura din castel cobor att de mult, nct
n pauzele dintre ore multi dintre elevi purtau manusi groase din piele de dragon
pe holuri.
n ziua meciului, era o dimineata luminoasa si rece. Cnd Harry se trezi, se uita sp
re patul lui Ron si l vazu pe acesta ud n capul oaselor, cu bratele n jurul genunch
ilor, uitndu-se n gol.
? Esti bine? zise Harry.
Ron ncuviinta din cap, dar nu vorbi. Harry si aminti foarte bine de data cnd Ron si
aruncase din greseala o Vraja de Vomitat-Melci asupra lui nsusi; parea sa fie la
fel de palid si transpirat ca si atunci, plus ca nu prea vroia sa deschida gura.

? Nu trebuie dect sa mannci ceva, zise Harry ncurajator. Hai!

Cnd sosira, Marea Sala se umplea rapid. Se vorbea mai tare si era o atmosfera mai
exuberanta dect de obicei. Cnd trecura pe lnga masa Viperinilor, avu loc o explozi
e de zgomote. Harry se uita la ei si vazu ca, pe lnga obisnuitele fulare si palari
i verzi cu argintiu, fiecare dintre ei purta o insigna argintie care parea sa ai
ba forma unei coroane. Nu stia de ce, dar multi i facura cu mna lui Ron, rznd n hohot
e. n timp ce trecea prin dreptul lor, Harry ncerca sa vada ce scria pe insigne, nsa
era prea preocupat sa-l duca pe Ron dincolo de masa lor ca sa zaboveasca destul
timp pentru a le citi.
La masa Cercetasilor fura ntmpinati de o primire plina de entuziasm. Acolo toata l
umea era mbracata n rosu cu auriu, nsa, departe de a-l nveseli pe Ron, se parea ca u
ralele i storsesera si ultima picatura de curaj; se prabusi pe cea mai apropiata
banca, aratnd de parca ar fi fost ultima oara cnd lua masa.
? Am fost nebun cnd am acceptat, zise el ntr-o soapta ragusita. Nebun.
? Nu fi prost, zise Harry hotart, dndu-i un amestec de cereale, o sa te descurci f
oarte bine. E normal sa ai emotii.
? Sunt la pamnt, mormai Ron. Sunt jalnic. Nu pot sa joc bine nici daca ma pici cu
ceara. Ce-o fi fost n capul meu?
? Vino-ti n fire, zise Harry cu fermitate. Gndeste-te la cum ai salvat cu piciorul
golul ala acum cteva zile, chiar si Fred si George au zis ca ai fost extraordina
r.
Ron se ntoarse spre Harry cu o expresie chinuita.
? A fost din ntmplare, sopti el distrus. Nu am vrut sa o fac... am alunecat de pe
matura cnd nu v-ati uitat nici unul si am lovit balonul din greseala, n timp ce nce
rcam sa ma urc la loc.
? Aa... zise Harry, revenindu-si repede de pe urma acestei surprize neplacute, cu
nca vreo cteva ntmplari ca asta meciul e ca si cstigat, nu-i asa?
Hermione si Ginny se asezara vizavi de ei, purtnd fulare, manusi si rozete rosii
cu auriu.
? Cum te simti? l ntreba Ginny pe Ron, care acum se holba la urmele de lapte de pe
fundul bolului gol de cereale, de parca s-ar fi gndit serios daca sa se nece sau
nu n el.
? Are emotii, spuse Harry.
? Pai, asta este un semn bun, mie mi se pare ca ntotdeauna ai rezultate mai bune l
a examene daca ai emotii, zise Hermione cu nsufletire.
? Buna, zise o voce difuza si visatoare din spatele lor.
Harry si ridica privirea: Luna Lovegood plutise spre ei de la masa Ochilor-de-Soi
m. Multi se holbau la ea, iar ctiva chiar rdeau si o aratau cu degetul; reusise sa
faca rost de o palarie n forma unui cap de leu n marime naturala, pe care o purta
ntr-un echilibru precar.
? Tin cu Cercetasii, zise Luna, facnd un semn spre palarie fara sa fi fost nevoie.
Uite ce face...
ntinse mna si atinse palaria cu bagheta. Aceasta deschise gura larg si scoase un r
aget extrem de realist, care i facu sa tresara pe toti cei din jur.
? E reusita, nu? zise Luna fericita. Stiti, am vrut sa o fac sa mestece un sarpe
care sa-i reprezinte pe Viperini, dar nu am avut timp. Oricum... bafta, Ronald!
Se ndeparta plutind. nca nu si revenisera de pe urma socului trezit de palaria Lune
i, cnd Angelina se apropie n graba de ei, nsotita de Katie si Alicia, ale carei sprn
cene revenisera la normal datorita ajutorului doamnei Pomfrey.
? Cnd sunteti gata, zise ea, o sa mergem direct pe stadion, sa verificam cum stau
lucrurile si sa ne schimbam.
? Venim imediat, o asigura Harry. Stai sa mannce si Ron ceva.
nsa dupa zece minute fu clar ca Ron nu mai putea sa mannce nimic si Harry se gndi c
a era mai bine sa-l duca la vestiare. Cnd se sculara de la masa, se ridica si Her
mione, care l trase deoparte, apucndu-l de mna.
? Sa nu-l lasi pe Ron sa vada ce scrie pe insignele Viperinilor, i sopti ea imper
ios.
Harry o privi ntrebator, nsa ea clatina din cap prevenitor; Ron tocmai se apropie a
gale de ei, parnd pierdut si disperat.
? Bafta, Ron, zise Hermione, ridicndu-se n vrful picioarelor si pupndu-l pe obraz. Si

tie, Harry...
Ron paru sa si revina putin, ct timp traversara iar Marea Sala. Atinse locul de pe
obraz unde l pupase Hermione, oarecum derutat, de parca nu era sigur de ceea ce
se ntmplase. Parea prea absorbit ca sa mai observe ce era n jur, nsa Harry arunca o
privire curioasa spre insignele n forma de coroana cnd trecura pe lnga masa Viperinil
or, si de data asta descifra cuvintele gravate pe ele:
WEASLEY E AL NOSTRU REGE
Cu presentimentul sumbru ca nu avea cum sa fie de bine, l grabi pe Ron sa travers
eze holul de la intrare si sa coboare treptele de piatra, ajungnd afara, n aerul g
lacial.
Iarba acoperita cu chiciura le scrtia sub picioare, n timp ce parcurgeau grabiti pe
luzele n panta catre stadion. Vntul nu batea deloc si cerul era de un alb sidefiu
uniform, ceea ce nsemna ca vizibilitatea avea sa fie buna, neafectata de lumina d
irecta a soarelui care sa le intre n ochi. Harry i sublinie lui Ron acesti factori
ncurajatori n drumul lor, dar nu era sigur ca Ron l asculta.
Angelina se schimbase deja si, cnd intrara, vorbea cu restul echipei. Harry si Ron
si pusera robele (Ron ncerca sa si mbrace roba pe dos timp de cteva minute, nainte ca
Aliciei sa i se faca mila de el si sa se duca sa l ajute), apoi se asezara sa as
culte discursul de dinainte de meci, n timp ce zumzetul vocilor de afara devenea
din ce n ce mai tare, multimea parasind castelul n numar mare si ndreptndu-se spre st
adion.
? Bine, tocmai am aflat asezarea finala n teren a Viperinilor, zise Angelina, cons
ultnd o foaie de pergament. Au plecat prinzatorii de anul trecut, Derrick si Bole
, nsa se pare ca Montague i-a nlocuit cu niste gorile, nu cu persoane care pot sa z
boare foarte bine. Sunt doi tipi pe care i cheama Crabbe si Goyle, nu stiu prea mu
lte despre ei...
? Noi da, spusera Harry si Ron ntr-un glas.
? Pai, nu par destul de inteligenti ca sa deosebeasca un capat al maturii de cel
alalt, zise Angelina, punnd pergamentul n buzunar, dar pe de alta parte m-am mirat n
totdeauna cum reuseau Derrick si Bole sa gaseasca stadionul fara indicatoare.
? Crabbe si Goyle sunt de aceeasi teapa, o asigura Harry.
Auzeau cum sute de persoane se asezau pe bancile dispuse simetric ale tribunelor.
Unii cntau, dar Harry nu putea sa descifreze cuvintele. ncepea sa aiba emotii, nsa
stia ca nodul din stomacul sau nu se compara cu cel al lui Ron, care statea cu
minile lipite de corp si se uita iar n gol, cu maxilarul nclestat si cu chipul pamnt
iu.
? A sosit timpul, zise Angelina cu o voce tacuta, uitndu-se la ceas. Haideti... b
afta.
Jucatorii se ridicara, si pusera maturile pe umar si iesira nsiruiti din vestiar n
lumina zapacitoare de afara. Fura ntmpinati de o avalansa de zgomote printre care H
arry nca auzea cntecele, desi erau estompate de urale si fluieraturi.
Erau asteptati de echipa Viperinilor. Iar ei purtau acele insigne argintii n forma
de coroana. Noul capitan, Montague, avea n linii mari constructia lui Dudley Dur
sley, cu niste antebrate mari ca niste jamboane paroase. n spatele sau stateau la
pnda Crabbe si Goyle, aproape la fel de mari, clipind ca niste idioti n lumina soa
relui si rotindu-si btele de prinzatori. Reacredinta statea ntr-o parte, cu parul
blond-alb stralucind n lumina soarelui. i ntlni privirea lui Harry si-i zmbi batjocori
tor, atingnd insigna n forma de coroana prinsa n piept.
? Capitanii sa-si dea minile, ordona arbitrul, doamna Hooch, cnd Angelina si Monta
gue ajunsera unul lnga celalalt.
Harry si dadu seama ca Montague ncerca sa-i striveasca degetele Angelinei, cu toat
e ca aceasta nu avu nici o tresarire.
? Urcati-va pe maturi... !
Doamna Hooch si duse fluierul la gura si sufla.
Mingile fura eliberate si cei paisprezece jucatori tsnira spre vazduh. Harry l vaz
u cu coada ochiului pe Ron cum goni spre stlpii portii. Harry zbura si mai sus fe
rindu-se de un balon-ghiulea, si facu un tur larg al terenului, uitndu-se n jur du
pa sclipirea aurie; de partea cealalta a stadionului, Draco Reacredinta facea ex

act acelasi lucru.

? Iat-o pe Johnson Johnson are balonul, ce bine joaca fata asta, o spun de ani nt
regi, dar tot nu vrea sa iasa cu mine...
? JORDAN! striga profesoara McGonagall.
? ... era doar un detaliu pentru amuzament, doamna profesoara, da o nota de inter
es ? Johnson se fereste de Warrington, trece de Montague, este... au!... lovita p
e la spate de un balon-ghiulea trimis de Crabbe... Montague prinde balonul, se r
idica la loc si... un frumos balon-ghiulea trimis de George Weasley, Montague es
te lovit n cap de un balon-ghiulea, l scapa, balonul este prins de Katie Bell de l
a Cercetasi, care i paseaza n spate Aliciei Spinnet, iar Spinnet porneste...
Comentariul lui Lee Jordan rasuna n tot stadionul si Harry asculta din rasputeri,
cu vntul vjindu-i n urechi si cu multimea galagioasa care tipa, huiduia si cnta.
? ... se fereste de Warrington, evita un balon-ghiulea... ca prin urechile aculu
i, Alicia... si multimea este ncntata, ascultati-i, ce cnta?
Cnd Lee se opri ca sa asculte, cntecul se ridica tare si limpede din marea de verd
e cu argintiu din partea tribunelor Viperinilor:
Weasley
Un cerc
De asta
Weasley

nimic nu poate sa apere,

macar sa blocheze nu poate,
Viperinii vor toti sa cnte:
e al nostru rege.

Weasley s-a nascut printre pubele

Mereu lasa balonul sa intre
Weasley o sa ne aduca o victorie
Weasley e al nostru rege.
? ... si Alicia i paseaza napoi Angelinei! striga Lee.
n timp ce cotea, lui Harry i fierbea stomacul din cauza a ceea ce tocmai auzise: s
tia ca Lee ncerca sa acopere cuvintele cntecului.
? Haide Angelina... se pare ca nu mai trebuie sa treaca dect de portar!... trage
la poarta... sut!... aaaah!...
Bletchley, portarul Viperinilor, salvase golul; i arunca balonul lui Warrington,
care goni cu el, zburnd n zigzag printre Alicia si Katie; cntecul de dedesubt era d
in ce n ce mai tare, pe masura ce Narrington se apropia de Ron.
Weasley e al nostru rege,
Weasley e al nostru rege,
Mereu lasa balonul sa intre
Weasley e al nostru rege.
Harry nu se putu abtine: renuntnd sa caute Hotoaica, si ntoarse Fulgerul spre Ron,
o silueta singuratica din capatul ndepartat al stadionului, plutind n fata celor t
rei cercuri, n timp ce uriasul Warrington gonea spre el.
? ... balonul este la Warrington, Warrington se ndreapta spre poarta, a iesit din
raza baloanelor-ghiulea si nu l mai are n fata dect pe portar...
Dinspre tribunele Viperinilor, de dedesubt, se ridica un val rasunator de cntece:
Weasley nimic nu poate sa apere,
Un cerc macar sa blocheze nu poate...
? ... acesta este primul test pentru Weasley, noul portar al Cercetasilor, frate
le prinzatorilor Fred si George, si un tnar talent promitator al echipei... haide
, Ron!
nsa strigatele de ncntare venira dinspre capatul Viperinilor: Ron zburase haotic, cu
bratele ntinse, si balonul trecuse direct printre ele si prin cercul din mijloc.
? Viperinii marcheaza! se auzi vocea lui Lee printre uralele si huiduielile mult
imii de dedesubt, asa ca este zece la zero pentru Viperini... ai avut ghinion, R
on.
Viperinii cntara si mai tare:

WEASLEY S-A NASCUT PRINTRE PUBELE

MEREU LASA BALONUL SA INTRE...
? ... Cercetasii sunt iar n posesia balonului, si iat-o pe Katie Bell croindu-si
drum pe teren... striga Lee cu vitejie, desi cntecele erau att de rasunatoare, nct a
bia putea sa se mai faca auzit peste ele.
WEASLEY O SA NE ADUCA O VICTORIE
WEASLEY E AL NOSTRU REGE...
? Harry, CE FACI? striga Angelina, zburnd pe lnga el ca sa tina pasul cu Katie. VE
ZI-TI DE JOC!
Harry realiza ca ramasese locului n aer peste un minut, urmarind desfasurarea mec
iului fara sa se gndeasca deloc unde era Hotoaica. Cobor ngrozit si ncepu iar sa dea
roata terenului, uitndu-se n jur si ncercnd sa ignore refrenul care acum tuna n tot
stadionul:
WEASLEY E Al NOSTRU REGE
WEASLEY E AL NOSTRU REGE...
Oriunde se uita, nu era nici urma de Hotoaica; Reacredinta dadea ture n jurul stad
ionului, ca si el. Trecura unul pe lnga altul pe la jumatatea terenului, zburnd n d
irectii opuse, iar Harry l auzi pe Reacredinta cntnd tare:
WEASLEY S-A NASCUT PRINTRE PUBELE...
? ... si iata-l din nou pe Warrington, racni Lee, care i paseaza lui Pucey, Pucey
trece de Spinnet, haide, Angelina, poti sa-l opresti ? se pare ca nu ? nsa un fr
umos balon-ghiulea trimis de Fred Weasley, adica, de George Weasley, ah, cui i pa
sa, oricum, de unul dintre ei, Warrington scapa balonul si Katie Bell... aa... l
scapa si ea... asa ca iata-l pe Montague cu balonul, Montague, capitanul Viperin
ilor, ia balonul si se ridica, haideti, Cercetasilor, blocati-l!
Harry zbura pe lnga capatul stadionului, prin spatele stlpilor portii Viperinilor,
fortndu-se sa nu se uite la ce se ntmpla n partea lui Ron. n timp ce trecea vjind pe
ga portarul Viperinilor, l auzi pe Bletchley cntnd si el cu multimea de dedesubt:
WEASLEY NIMIC NU POATE SA APERE...
?... Pucey o evita iar pe Alicia si se ndreapta direct spre poarta, opreste-l, Ro
n!
Harry nu fu nevoit sa se uite ca sa vada ce se ntmplase: se auzi un mormait teribi
l dinspre capatul Cercetasilor, nsotit de noi zbierete si aplauze de la Viperini.
Uitndu-se n jos, Harry o vazu n tribune pe Pansy Parkinson, cu fata ei de mops, ch
iar n primele rnduri, cu spatele la teren, n timp ce-i dirija pe suporterii Viperin
i care racneau:
DE-ASTA TOTI VIPERINII VOR SA CNTE
WEASLEY E AL NOSTRU REGE.
nsa douazeci la zero era o nimica toata, Cercetasii nca aveau timp sa-i ajunga din
urma sau sa prinda Hotoaica. Cteva goluri si aveau sa conduca iar ca de obicei,
se asigura Harry pe sine, plutind, croindu-si drum printre ceilalti jucatori si u
rmarind ceva stralucitor, care se dovedi cureaua de la ceasul lui Montague.
nsa Ron mai ncasa doua goluri. Acum n dorinta lui Harry de a prinde Hotoaica aparu
si un dram de panica. Macar daca ar fi putut sa o prinda curnd si sa termine meci
ul repede.
... Katie Bell de la Cercetasi l evita pe Pucey, se fereste de Montague, buna ntoa
rcere, Katie, i paseaza lui Johnson, Angelina Johnson ia balonul, trece de Warrin
gton, se ndreapta spre poarta, haide, Angelina ? CERCETASII MARCHEAZA! Este patruz

eci la zece, patruzeci la zece pentru Viperini si Pucey preia balonul...

Harry auzi printre uralele Cercetasilor ragetul palariei ridicole cu leu a Lunei
si se simti ncurajat; mai erau doar treizeci de puncte, o nimica toata, puteau s
a se redreseze usor. Harry se feri de un balon ghiulea pe care Crabbe l trimise vji
nd spre el si rencepu sa cerceteze terenul nnebunit dupa Hotoaica, cu un ochi pe Re
acredinta, n caz ca dadea semne sa o fi zarit, nsa Reacredinta, ca si el, zbura n c
ontinuare n jurul stadionului, cautnd fara succes...
?... Pucey i paseaza lui Warrington, Warrington lui Montague, Montague napoi lui P
ucey... intervine Johnson, Johnson preia balonul, Johnson catre Bell, arata bine
... adica rau... Bell este lovita de un balon-ghiulea trimis de Goyle de la Vipe
rini si Pucey intra iar n posesia balonului...
WEASLEY S-A NASCUT PRINTRE PUBELE
MEREU LASA BALONUL SA INTRE
WEASLEY O SA NE ADUCA O VICTORIE...

nsa Harry o vazu n sfrsit: micuta Hotoaica Aurie naripata plutea la ctiva metri deasup
ra solului n partea de teren a Viperinilor.
Cobor n picaj...
n cteva secunde, Reacredinta cobor n goana din vazduh, n stnga lui Harry ? o silueta v
rde cu argintiu, neclara, lipita de matura...
Hotoaica ocoli unul dintre stlpii portii la baza si porni catre partea opusa a tr
ibunelor; schimbarea ei de directie i fu favorabila lui Reacredinta, care era mai
aproape; Harry si ntoarse Fulgerul; acum el si Reacredinta erau umar la umar...
La ctiva metri de pamnt, Harry si desprinse mna dreapta de pe matura, ntinzndu-se dupa
Hotoaica... n dreapta sa, ntinse bratul si Reacredinta, care ncerca sa ajunga la e
a si s-o apuce...
Totul se termina n doua secunde efemere si disperate, de respiratie taiata... deg
etele lui Harry se strnsera n jurul micutei mingi miscatoare... unghiile lui Reacr
edinta zgriara deznadajduite dosul palmei lui Harry... Harry se ridica pe matura,
tinnd n mna mingea care se zbatea, iar spectatorii Cercetasi strigara la unison...
Erau salvati, nu conta ca Ron ncasase acele goluri, nimeni nu avea sa si aminteasc
a, atta timp ct cstigasera Cercetasii...
ZDUF.
Harry fu lovit de un balon-ghiulea n sale si fu aruncat de pe matura. Din fericir
e, era la doar doi-trei metri de pamnt, avnd n vedere ca plonjase att de jos ca sa p
rinda Hotoaica, nsa tot era ranit si cazu pe spate pe terenul nghetat. Auzi fluier
ul strident al doamnei Hooch, o explozie dinspre tribune, compusa din huiduieli,
strigate de suparare si batjocoritoare, o bufnitura si apoi vocea alarmata a Ange
linei.
? Esti bine?
? Sigur ca da, zise Harry sumbru, apucnd-o de mna si lasnd-o sa-l ridice.
Doamna Hooch zbura catre unul dintre jucatorii Viperini de deasupra lui, desi nu
putea sa-si dea seama cine era din unghiul acela.
? A fost matahala aia de Crabbe, zise Angelina suparata, a lovit balonul-ghiulea
spre tine n clipa n care a vazut ca prinsesesi Hotoaica... dar am cstigat, Harry,
am cstigat!
Harry auzi pe cineva pufnind n spatele sau si se ntoarse, tinnd nca strns Hotoaica n m
: Draco Reacredinta aterizase n apropiere. Cu fata alba ca varul de mnie, tot si bat
ea joc.
? I-ai salvat pielea lui Weasley, nu-i asa? i zise lui Harry. Nu am vazut nicioda
ta un portar att de prost... dar a fost nascut printre pubele... ti-au placut ver
surile mele, Potter?
Harry nu raspunse. Se ntoarse cu spatele ca sa ntmpine restul echipei, ai carei memb
ri aterizau unul cte unul, strignd si lovind triumfatori aerul cu pumnii; toti, n a
fara de Ron, care se daduse jos de pe matura lnga stlpii portii si parea sa si croi
asca drum catre vestiare de unul singur.
? Am vrut sa mai scriem niste versuri! striga Reacredinta, n timp ce Katie si Ali
cia l mbratisau pe Harry. Dar nu am gasit rime pentru "grasa" si "urta"... stii, am
vrut sa cntam si despre mama lui...

? Asa e cu strugurii acri, zise Angelina, aruncndu-i o privire dezgustata lui Rea
credinta.
? ... si nu am putut sa includem nici "inutil"... pentru tatal lui, ma ntelegi tu
...
Fred si George si dadusera seama la ce se referea Reacredinta. n timp ce dadeau mna
cu Harry, ntepenira, ntorcndu-si privirea spre Reacredinta.
? Lasa! zise Angelina imediat, lundu-i de brat pe Fred. Lasa, Fred, lasa-l sa tip
e, este suparat ca a pierdut, parvenitul mic si...
? ... dar tie ti place familia Weasley, nu, Potter? zise Reacredinta batjocoritor,
ti-ai petrecut vacantele la ei si asa mai departe, nu-i asa? Nu nteleg cum poti
sa suporti putoarea, dar presupun ca, atunci cnd esti crescut de ncuiati, pna si co
cioaba familiei Weasley miroase bine...
Harry l prinse pe George. ntre timp, fu nevoie de eforturile combinate ale Angeline
i, Aliciei si ale lui Katie pentru a-l mpiedica pe Fred sa sara pe Reacredinta, ca
re rdea n gura mare. Harry se uita n jur dupa doamna Hooch, care nca l mustra pe Crab
be pentru atacul sau nepermis cu balonul-ghiulea.
? Sau, Potter, zise Reacredinta, rznd batjocoritor, n timp ce se dadea napoi, poate
ca tii minte cum putea casa mamei tale, iar cocina familiei Weasley ti aminteste
de ea...
Harry nu fu constient ca i daduse drumul lui George, si nu stiu dect ca, o clipa m
ai trziu, amndoi alergau spre Reacredinta. Uitase complet ca i priveau toti profeso
rii: nu vroia dect sa-i provoace ct mai multa durere posibil lui Reacredinta; neavn
d timp sa si scoata bagheta, doar si retrase pumnul n care tinea Hotoaica si l afund
a ct putu de tare n stomacul lui Reacredinta...
? Harry! HARRY! GEORGE! NU!
Auzi voci de fete care strigau, pe Reacredinta tipnd, pe George njurnd, un fluierat
si racnetele multimii din jurul lui, nsa nu i pasa. Abia cnd cineva din apropiere
striga "Impedimenta!" si puterea vrajii l arunca napoi, abandona ncercarea de a-l t
oca pe Reacredinta centimetru cu centimetru.
? Ce credeti ca faceti? striga doamna Hooch, n timp ce Harry se ridica n picioare.
Se parea ca ea fusese cea care aruncase Vraja de Oprire asupra lui; tinea fluier
ul ntr-o mna si bagheta n cealalta; matura fusese abandonata la ctiva metri departare
. Reacredinta era ghemuit pe pamnt, scncind si gemnd, si i curgea snge din nas; Georg
e avea o buza umflata; Fred nca era tinut cu greutate de cei trei naintasi, iar Cr
abbe chicotea.
? Nu am mai vazut un asemenea comportament... napoi la castel, amndoi, si sa va du
ceti direct la biroul sefului casei voastre! Duceti-va! Acum!
Harry si George parasira terenul cu pasi mari, gfind amndoi, fara sa-si spuna nimic
unul altuia. Strigatele si cuvintele batjocoritoare ale multimii devenira din ce
n ce mai sterse, pna cnd ajunsera n holul de intrare, unde nu mai auzira nimic, n af
ara de propriii lor pasi. Harry realiza ca nca i zvcnea ceva n mna dreapta, avnd pumnu
l vatamat de la maxilarul lui Reacredinta. Uitndu-se n jos, vazu aripile arginti al
e Hotoaicei iesindu-i printre degete si zbatndu-se sa se elibereze.
Nici nu ajunsera bine la usa biroului profesoarei McGonagall, cnd ea se apropie cu
pasi mari de-a lungul holului din spatele lor. Purta un fular de la Cercetasi,
dar si-l dadu jos de la gt cu minile tremurnde, n timp ce se apropia de ei, parnd nea
gra de suparare.
? nauntru! zise ea mnioasa, aratnd spre usa.
Harry si George intrara. Profesoara se duse n spatele biroului si ramase n fata lo
r, tremurnd de furie si aruncndu-si pe jos fularul Cercetasilor.
? Ei, bine? zise ea. Nu am vazut niciodata o asemenea demonstratie condamnabila.
Doi contra unu! Explicati!
? Ne-a provocat Reacredinta, zise Harry cu rigiditate.
? V-a provocat? striga profesoara McGonagall, dnd cu pumnul n birou, astfel nct cuti
a de metal cu carouri aluneca de pe el si se deschise cu putere, umplnd podeaua cu
Tritoni de turta dulce. Tocmai pierduse, nu-i asa? Sigur ca vroia sa va provoac
e! Dar ce ar fi putut sa va spuna ca sa justifice ce ati...
? Mi-a insultat parintii, se rasti George. Si pe mama lui Harry.
? Dar n loc sa o lasati pe doamna Hooch sa lamureasca situatia, ati decis sa face
ti o demonstratie de duel ncuiat, nu-i asa? racni profesoara McGonagall. Aveti id

ee ce ati...?
? Hm, hm.
Harry si George se ntoarsera amndoi. Dolores Umbridge statea n prag, nfasurata ntr-o p
elerina verde de tweed, care evidentia considerabil asemanarea ei cu o ditamai br
oasca rioasa, si zmbea neatragator, sters, ntr-un fel de rau augur, pe care Harry a
junsese sa-l lege de o nenorocire iminenta.
? Pot sa te ajut, doamna profesoara McGonagall? ntreba profesoara Umbridge cu voc
ea ei otravitor de dulce.
Profesoarei McGonagall i se urca sngele la cap.
? Sa ma ajuti? repeta ea, cu o voce sugrumata. Cum adica, sa ma ajuti?
Profesoara Umbridge se apropie de centrul biroului, cu acelasi surs sters.
? Vai, m-am gndit ca mi vei fi recunoscatoare pentru un plus de autoritate.
Harry nu ar fi fost surprins dac-ar fi vazut-o pe profesoara McGonagall scotnd scnt
ei pe nari.
? Te-ai gndit gresit, zise ea, ntorcndu-se cu spatele la Umbridge. Ascultati cu ate
ntie. Nu mi pasa cum v-a provocat Reacredinta, nu mi pasa daca v-a insultat fiecar
e membru al familiei pe care l aveti, comportamentul vostru a fost dezgustator si
va dau fiecaruia o saptamna de detentie! Potter, nu te uita asa la mine, o meriti
! Daca vreunul dintre voi mai...
? Hm, hm.
Profesoara McGonagall nchise ochii, parca rugndu-se sa aiba rabdare, n timp ce si nto
arse iar chipul catre profesoara Umbridge.
? Da?
? Eu cred ca merita ceva mai mult dect niste simple detentii, zise Umbridge, zmbin
d chiar mai larg.
Ochii profesoarei McGonagall se deschisera brusc ct erau de mari.
? Din pacate, zise ea, cu o tentativa de zmbet reciproc care o facea sa arate de
parca i se blocase maxilarul, ceea ce conteaza este ce cred eu, avnd n vedere ca s
unt n casa mea, Dolores.
? Pai, Minerva, de fapt, surse afectata profesoara Umbridge, cred ca vei descoper
i ca ceea ce cred eu chiar conteaza. Ah, unde este? Tocmai mi l-a trimis Corneli
us... adica ? scoase un mic rset, n timp ce cotrobaia prin geanta ? tocmai mi l-a t
rimis ministrul... a, da...
Scoase o foaie de pergament pe care o desfasura, dregn-du-si pedant vocea nainte s
a citeasca:
? Hm, hm... "Decretul Educational Numarul Douazeci si Cinci".
? Altul! exclama profesoara McGonagall violent.
? Pai, da, zise Umbridge, zmbind n continuare. Sincera sa fiu, Minerva, tu ai fost
cea care m-a facut sa-mi dau seama ca mai aveam nevoie de un amendament... ti am
intesti cum ai trecut peste mine, cnd nu am vrut sa permit renfiintarea echipei de
vjthat a Cercetasilor? Cum i-ai prezentat situatia lui Dumbledore, care a insista
t sa i se permita echipei sa joace? Ei bine, zau ca nu puteam sa accept asa ceva
. Am luat imediat legatura cu ministrul, care a fost de acord cu mine ca Marele
Inchizitor trebuie sa aiba puterea de a-i priva pe elevi de privilegii, altminte
ri acesta... adica eu... ar avea mai putina autoritate dect profesorii de rnd! Si
acum, ntelegi, nu-i asa, Minerva, cta dreptate am avut sa ncerc sa mpiedic renfiintar
ea echipei Cercetasilor? Groaznice apucaturi... ma rog, citeam amendamentul... h
m, hm... "Marele Inchizitor va avea de acum autoritate suprema asupra tuturor pe
depselor, sanctiunilor si privarii de privilegii n ceea ce-i priveste pe elevii d
e la Hogwarts, precum si puterea de a modifica aceste pedepse, sanctiuni si priv
ari de privilegii care ar fii putut fi ordonate de alti profesori. Semnat, Corne
lius Fudge, Ministrul Magiei, Ordinul lui Merlin Clasa nti etc. etc."
Rula pergamentul si l puse napoi n geanta, zmbind n continuare.
? Deci... chiar cred ca voi fi nevoita sa le interzic celor doi sa mai joace vjth
at vreodata, zise ea, uitndu-se de la Harry la George si invers.
Harry simti Hotoaica zbatndu-se nnebunita n mna sa.
? Ne interziceti? zise el, cu un glas ciudat de departat, sa mai jucam... vreoda
ta.
? Da, domnule Potter, cred ca o interzicere pe viata va avea rezultatul dorit, z
ise Umbridge, zmbind si mai larg, n timp ce l urmarea cum se chinuia sa nteleaga ce

spusese. Tu si domnul Weasley aici de fata. Si cred, pentru mai multa siguranta,
ca ar trebui mpiedicat si fratele geaman al acestui tnar... Daca nu l-ar fi oprit
coechipierii, sunt sigura ca l-ar fi atacat si el pe tnarul domn Reacredinta. De
sigur, as dori sa li se confiste maturile; le voi tine n siguranta n biroul meu, c
a sa ma asigur ca nu mi va fi ncalcata interdictia. nsa nu exagerez, doamna profesoa
ra McGonagall, continua ea, ntorcndu-se iar spre profesoara McGonagall, care acum
statea la fel de nemiscata ca si cnd ar fi fost cioplita din gheata, cu ochii la e
a. Restul echipei poate sa continue sa joace, din partea lor nu am vazut nici un
semn de violenta. Ei bine... buna ziua.
Si, cu o expresie de satisfactie maxima, Umbridge iesi din camera, lasnd o tacere
ngrozita n urma ei.
*
? Interdictie, zise Angelina pe o voce pustie, mai trziu n cursul serii n camera de
zi. Interdictie. Fara cautator, fara prinzatori... ce Dumnezeu o sa facem?
Nu se simteau deloc cstigatori. Oriunde se uita Harry, vedea chipuri dezamagite s
i suparate; chiar si membrii echipei erau prabusiti n jurul focului, toti n afara
de Ron, care nu mai fusese vazut de cnd se terminase meciul.
? Dar este cumplit de nedrept, zise Alicia n gol. Si ma rog, cum ramne cu Crabbe s
i cu acel balon-ghiulea pe care l-a trimis dupa ce se auzise fluierul? Lui i s-a
interzis?
? Nu, zise Ginny amarta, ncadrndu-l cu Hermione pe Harry. Doar i s-a dat de scris,
l-am auzit pe Montague rznd din cauza asta la cina.
? Si sa i interzica lui Fred, care nici macar nu a facut nimic! zise Alicia mnioas
a, dndu-si cu pumnul n genunchi.
? Nu sunt eu de vina ca nu am facut nimic, zise Fred cu o expresie foarte sumbra
pe chip, l-as fi batut pe nenorocitul ala mic pna l luau cu farasul, daca nu m-at
i fi oprit voi trei.
Harry se uita amart pe fereastra ntunecata. Ningea.
Hotoaica pe care o prinsese mai devreme zbura acum cu viteza prin camera de zi;
oamenii i urmareau traiectoria ca si cnd ar fi fost hipnotizati, iar Smecherila sa
rea de pe un scaun pe altul, ncercnd sa o prinda.
? Ma duc la culcare, zise Angelina, ridicndu-se ncet. Poate ca pna la urma o sa se
dovedeasca totul un vis urt... poate ca o sa ma trezesc mine si o sa descopar ca nc
a nu am jucat...
Fu urmata n scurt timp de Alicia si Katie. Fred si George se dusera si ei sa se c
ulce ceva mai trziu, uitndu-se urt la toti cei pe lnga care trecura, iar Ginny i imit
a imediat dupa aceea. Lnga foc nu mai ramasera dect Harry si Hermione.
? L-ai vazut pe Ron? ntreba Hermione cu o voce joasa.
Harry clatina din cap.
? Cred ca ne evita, zise Hermione. Unde-o fi... ?
Dar, chiar n clipa aceea, se auzi un scrtit n spatele lor cnd Doamna Grasa se apleca n
ainte si Ron intra strecurndu-se prin gaura portretului. Era ntr-adevar foarte pali
d si avea zapada n par. Cnd i vazu pe Harry si Hermione, ncremeni locului.
? Unde ai fost? zise Hermione nelinistita, ridicndu-se imediat.
? M-am plimbat, bigui Ron, mbracat n continuare cu hainele de vjthat.
? Pari nghetat, spuse Hermione. Vino si stai jos!
Ron se duse lnga semineu si se prelinse n scaunul care era cel mai departe de Harr
y, fara sa se uite la el. Hotoaica furata vji pe deasupra capetelor lor.
? mi pare rau, murmura Ron, uitndu-se n jos.
? Pentru ce? zise Harry.
? Pentru ca am crezut ca pot sa joc vjthat, spuse Ron. O sa plec de la echipa mine
la prima ora.
? Daca pleci, spuse Harry, nciudat, n-or sa mai ramna dect trei jucatori n echipa.
Vazndu-i pe Ron derutat, adauga:
? Mie mi s-a interzis pe viata. La fel si lui Fred si George.
? Poftim? striga Ron.
Hermione i spuse toata povestea; Harry nu fu n stare sa o mai spuna o data. Dupa c
e fata termina, Ron paru mai chinuit ca niciodata.

? Este numai vina mea...

? Nu tu m-ai pus sa-l pocnesc pe Reacredinta, zise Harry suparat.
? ... daca nu as fi att de nepriceput la vjthat...
? ... nu are nici o legatura cu asta.
? ... m-a afectat cntecul ala...
? ... oricine ar fi fost afectat.
Hermione se ridica si se duse la fereastra, departe de discutia celor doi, privi
nd cum zapada era viscolita spre ochiul de geam.
? Stii ceva, te rog, las-o balta! izbucni Harry. E destul de greu si fara sa te n
vinovatesti pentru toate!
Ron nu spuse nimic, ci ramase privind mhnit tivul umed al robei sale. Dupa un tim
p spuse cu o voce pustie:
? n viata mea nu m-am simtit mai rau ca acum.
? Mersi la fel, spuse Harry cu amaraciune.
? Ei bine, spuse Hermione, cu vocea tremurndu-i putin. Mie nu mi vine n minte dect u
n singur lucru care v-ar putea nveseli pe amndoi.
? Serios? zise Harry sceptic.
? Serios, spuse Hermione, cu un zmbet larg pe chip, ntorcndu-se cu spatele la ferea
stra neagra ca taciunele, plina de urme de zapada. S-a ntors Hagrid.
CAPITOLUL XX
POVESTEA LUI HAGRID

Harry alerga pna sus n dormitoarele baietilor, ca sa ia din cufar Pelerina Invizib
ila si Harta Strengarilor; fu att de rapid, nct el si Ron erau deja gata de plecare
cu cel putin cinci minute nainte sa se ntoarca Hermione grabita dinspre dormitoar
ele fetelor, purtnd fular, manusi si una dintre palariile ei noduroase pentru spi
ridusii de casa.
? Ce vreti, e frig afara! spuse ea defensiv, n timp ce Ron ttia nerabdator.
Se strecurara pe gaura portretului si se nfasurara repede n pelerina ? Ron crescus
e att de mult, nct acum trebuia sa stea ghemuit ca sa nu i se vada picioarele ? apo
i, mergnd ncet si cu grija, coborra numeroasele scari, oprindu-se din cnd n cnd ca sa
se uite pe harta, dupa Filch sau Doamna Norris. Aveau noroc; nu vazura pe nimeni
, n afara de Nick Aproape-Far'-de-Cap, care plutea distrat, fredonnd o melodie ngro
zitor de asemanatoare cu "Weasley e al nostru rege". Traversara pe furis holul d
e intrare si iesira pe domeniul tacut si nzapezit. Cu inima batndu-i puternic, Har
ry vazu n fata niste mici patratele luminoase aurii si fumul ce se ridica n spirala
din hornul lui Hagrid. nainta repede cu pasi mari, cu ceilalti doi nghiontindu-se
si ciocnindu-se n urma lui. Mersera prin zapada din ce n ce mai mare, scrtind entuz
iasmati, pna cnd ajunsera n sfrsit n fata usii de lemn de la intrare. Cnd Harry ridica
pumnul si batu de trei ori, un cine ncepu sa latre frenetic nauntru.
? Hagrid, noi suntem! striga Harry pe gaura cheii.
? Trebuia sa-mi fi imaginat! zise o voce ragusita.
si zmbira unul altuia sub pelerina; puteau sa-si dea seama dupa vocea lui Hagrid c
a era fericit.
? De trei secunde am ajuns acasa... Colt, da-te la o parte... da-te la o parte,
cine moscait ce esti...
Fu tras zavorul, usa se deschise cu un scrtit si n cadrul ei aparu chipul lui Hagri
d.
Hermione scoase un tipat.
? Pe barba lui Merlin, mai ncet! zise Hagrid repede, uitndu-se nnebunit peste capet
ele lor. Sunteti sub pelerina aia, nu? Pai, intrati, intrati!
? Iarta-ma! icni Hermione, cnd toti intrara strecurndu-se pe lnga Hagrid si si dadur
a jos pelerina ca sa i poata vedea. N-am facut dect sa... vai, Hagrid!
? O nimica toata, o nimica toata! zise Hagrid repede, nchiznd usa dupa ei si grabi
ndu-se sa traga draperiile, nsa Hermione l privi n continuare ngrozita.
Parul lui Hagrid era naclait de snge nchegat si ochiul drept ajunsese o deschizatu
ra umflata printre o multime de vnatai mov si negre. Avea multe taieturi pe fata
si pe mini, dintre care unele nca sngerau, si se misca prudent, ceea ce l facu pe Ha

rry sa se gndeasca la niste coaste rupte. Era evident ca abia ajunsese acasa; pe s
patarul scaunului era pusa o pelerina neagra si groasa de drum, iar de peretele
cu usa era sprijinit un sac destul de mare ca sa ncapa n el mai multi copilasi. Hag
rid, de doua ori mai mare ca un om normal, schiopata acum catre foc si punea la f
iert un ceainic mare de cupru.
? Ce ai patit? ntreba Harry, n timp ce Colt topaia n jurul lor, ncercnd sa-i linga pe
fata.
? V-am zis, nimic, zise Hagrid hotart. Vreti un ceai?
? Las-o balta, spuse Ron, e ceva cu tine!
? Va spun ca n-am nimic, zise Hagrid, ndreptndu-se si ncercnd sa le zmbeasca tuturor,
nsa tresarind de durere. Fir-as sa fiu, ce bine e sa va vad pe toti trei ? ati a
vut o vara placuta?
? Hagrid, ai fost atacat! zise Ron.
? Pentru ultima oara, e o nimica toata! spuse Hagrid.
? Daca unul dintre noi ar aparea cu un kilogram de carne tocata n loc de fata, ai
zice ca e o nimica toata? ntreba Ron.
? Hagrid, ar trebui sa te duci la doamna Pomfrey, zise Hermione nelinistita, une
le taieturi nu arata deloc bine.
? Ma descurc, bine? se rasti Hagrid.
Se duse la masa enorma de lemn din mijlocul colibei si dadu furtunos la o parte
un servet. Sub el era o bucata de carne cruda, n snge, cu o nuanta verzuie, putin
mai mare dect o roata de masina.
? Hagrid, doar nu ai de gnd s-o mannci, nu-i asa? zise Ron, aplecndu-se ca s-o vada
mai bine. Pare otravitoare.
? Asa si trebuie, este carne de dragon, zise Hagrid. Si n-am luat-o ca s-o mannc.
Ridica bucata de carne si si-o lipi de partea stnga a fetei. Sngele verzui i se pr
elinse n barba, iar el scoase un mic geamat de multumire.
? Acum e mai bine. Stiti, micsoreaza durerea.
? Ia zi, ai de gnd sa ne spui ce ai patit? ntreba Harry.
? Nu pot, Harry. E strict secret. Mi-as pierde mai mult dect slujba daca v-as spu
ne.
? Te-au batut uriasii, Hagrid? ntreba Hermione ncet.
Degetele lui Hagrid alunecara de pe bucata de carne si aceasta i se prelinse cu
un lipait pe piept.
? Uriasi? zise Hagrid, prinznd bucata de carne nainte sa-i ajunga la curea si lipi
ndu-si-o la loc pe fata, a zis cineva ceva de uriasi? Cu cine ati vorbit? Cine v
-a zis ce am... cine v-a zis ca asta am facut... ha?
? Am banuit noi, zise Hermione, parca vrnd sa se scuze.
? A, asa ati facut, da? zise Hagrid, fixnd-o sever cu ochiul care nu era ascuns d
upa bucata de carne.
? A fost destul de... clar, spuse Ron, iar Harry ncuviinta din cap.
Hagrid se uita urt la ei, apoi pufni, arunca bucata de carne napoi pe masa si se du
se cu pasi mari la ceainicul, care acum fluiera.
? N-am mai vazut pusti ca voi, care sa stie mai mult dect ar trebui, murmura el,
varsnd apa fierbinte n trei dintre canile lui ca niste galeti. Si sa nu credeti ca
va fac un compliment. Unii ar zice ca sunteti bagaciosi. Ca va bagati nasul pes
te tot.
nsa i se misca barba.
? Deci, chiar te-ai dus sa cauti uriasi? zise Harry zmbind, n timp ce se aseza la
masa.
Hagrid le puse o cana cu ceai n fata fiecaruia, se aseza, si lua iar bucata de car
ne si si-o lipi la loc pe fata.
? Da, bine, mormai el, asa e.
? Si i-ai gasit? zise Hermione pe o voce joasa.
? Pai, sincer sa fiu, nu sunt chiar asa de greu de gasit, zise Hagrid. Sunt dest
ul de mari, vezi tu.
? Unde sunt? zise Ron.
? n munti, zise Hagrid vag.
? Si cum de ncuiatii nu-i...?
? Ba da, zise Hagrid sumbru. nsa de fiecare data cauza mortii e un accident de es

caladare, nu-i asa?

si aranja putin bucata de carne ca sa acopere vnataile cele mai urte.
? Haide, Hagrid, spune-ne ce ai facut! zise Ron. Povesteste-ne cum te-au atacat u
riasii, iar Harry o sa-ti spuna cum l-au atacat Dementorii...
Hagrid se neca brusc cu ceaiul si n acelasi timp dadu drumul bucatii de carne; mas
a fu stropita cu o mare cantitate de saliva, ceai si snge de dragon cnd Hagrid tusi
si bolborosi, si cnd bucata de friptura aluneca pe podea cu un "pleosc" sters.
? Cum adica, atacat de Dementori? mormai el.
? N-ai stiut? l ntreba Hermione, cu ochii mari.
? Nu stiu nimic din ce s-a ntmplat de cnd am plecat. Am fost ntr-o misiune secreta,
nu-i asa, n-am vrut sa ma urmareasca bufnitele peste tot... Dementori afurisiti!
Doar nu vorbesti serios?
? Ba da, au aparut n Little Whinging si ne-au atacat pe varul meu si pe mine, si
apoi Ministerul Magiei m-a exmatriculat...
? POFTIM?
? ... a trebuit sa ma duc la o audiere si asa mai departe, dar povesteste-ne mai
nti de uriasi.
? Ai fost exmatriculat?
? Povesteste-ne ce-ai patit si ti povestesc si eu.
Hagrid se uita urt la el cu singurul ochi deschis. Harry i ntoarse privirea, cu o e
xpresie de hotarre nevinovata pe chip.
? Of, bine, zise Hagrid pe o voce resemnata.
Se apleca si smulse felia de carne din gura lui Colt.
? Ah, Hagrid, nu face asta, nu e igienic... ncepu Hermione, dar Hagrid si lipise de
ja carnea napoi pe ochiul umflat.
Lua nca o nghititura ntaritoare de ceai, iar apoi spuse:
? Pai, am plecat de cum s-a terminat semestrul...
? Deci, Madame Maxime a mers cu tine...? ntreba Hermione.
? Da, asa e, zise Hagrid, si pe putinii centimetri patrati de chip care nu erau
acoperiti de barba sau carne verde aparu o expresie mblnzita. Da, am fost doar noi
doi. Si va spun, Olympe nu se da deloc napoi n fata greutatilor. Stiti, e o femei
e fina, bine mbracata si, stiind unde mergeam, m-am ntrebat cum o sa reactioneze l
a cataratul pe bolovani, la dormitul n pesteri si asa mai departe, nsa nu s-a plns
nici macar o data.
? Stiati unde mergeati? ntreba Harry. Stiai unde erau uriasii?
? Pai, stia Dumbledore si ne-a spus si noua, zise Hagrid.
? Sunt ascunsi? ntreba Ron. E secret locul unde sunt?
? Nu chiar, zise Hagrid, clatinnd din capul nengrijit. Doar ca pe cei mai multi vr
ajitori nu i intereseaza unde sunt, atta timp ct sunt foarte departe. Dar este foar
te greu sa ajungi acolo, cel putin pentru oameni, asa ca am avut nevoie de indic
atiile lui Dumbledore. Ne-a luat cam o luna sa ajungem acolo...
? O luna? spuse Ron, de parca nu ar fi auzit niciodata de o calatorie care sa ia
att de mult timp. Dar... de ce nu ati gasit un Portal sau ceva de genul asta?
n ochiul neacoperit al lui Hagrid aparu o clipire stranie, n timp ce l privea pe Ro
n printre gene; aproape ca-l compatimea.
? Suntem urmariti, Ron, zise el ragusit.
? Cum adica?
? Nu ntelegeti? zise Hagrid. Ministerul e cu ochii pe Dumbledore si pe toti cei p
e care-i banuiesc a fi n crdasie cu el...
? Stim asta, zise Harry repede, dornic sa auda restul istorisirii lui Hagrid, st
im ca Ministerul l urmareste pe Dumbledore...
? Si n-ati putut sa folositi magia ca sa ajungeti acolo? ntreba Ron socat. A treb
uit sa va purtati tot drumul ca niste ncuiati?
? Pai, nu chiar tot drumul, spuse Hagrid evaziv. Doar a trebuit sa avem grija, p
entru ca Olympe si cu mine iesim putin n evidenta...
Ron scoase un zgomot nfundat, undeva ntre rs si pufnit, si lua repede o nghititura d
e ceai.
? ... asa ca nu eram greu de urmarit. Ne-am prefacut ca mergem mpreuna n vacanta,
asa ca ne-am dus n Franta si am dat impresia ca ne ndreptam spre locul unde e scoa
la lui Olympe, pentru ca stiam ca eram urmariti de cineva de la Minister. A treb

uit sa mergem ncet, pentru ca eu nu prea am voie sa fac vraji si stiam ca Ministe
rul cauta un motiv ca sa ne prinda. Dar am reusit sa scapam de cel care ne urmar
ea undeva pe lnga Dee-John...
? Oho, Dijon? zise Hermione entuziasmata. Am fost acolo n vacanta, ai vazut...?
Tacu n clipa cnd vazu expresia de pe chipul lui Ron.
Dupa aceea am mai riscat cteva vraji si nu a fost o calatorie neplacuta. Am dat pe
ste niste troli nebuni pe lnga granita cu Polonia si am avut o mica nentelegere cu
un vampir ntr-un bar din Minsk, dar, n afara de asta, nici n-ar fi putut sa mearg
a mai bine. Si apoi am ajuns acolo si am nceput sa cautam prin munti, ncercnd sa le
dam de urma... A trebuit sa renuntam la magie de cum ne-am apropiat de ei. Pe de
o parte, pentru ca nu le plac vrajitorii si nu vroiam sa-i suparam prea curnd, s
i pe de alta parte, pentru ca Dumbledore ne avertizase ca n mod sigur i cauta si S
titi-Voi-Cine. A zis ca probabil le trimisese deja un mesager. Ne-a spus sa avem
mare grija, sa nu atragem atentia asupra noastra n timp ce ne apropiam de ei, ca
nu cumva sa fie vreun Devorator al Mortii prin preajma.
Hagrid facu o pauza ca sa ia o dusca de ceai.
? Zi mai departe! spuse Harry imperios.
? I-am gasit, spuse Hagrid calm. Am trecut de o creasta ntr-o noapte si acolo era
u, raspnditi la picioarele noastre. Dedesubt ardeau niste focuri mici si am vazut
niste umbre imense... era ca si cnd am fi urmarit cum se miscau bucati din munte
.
? Ct de mari erau? ntreba Ron pe o voce joasa.
? Cam zece metri naltime, zise Hagrid firesc. Cei mai nalti poate ca aveau treispr
ezece.
? Si cti erau? ntreba Harry.
? Banuiesc ca n jur de saptezeci sau optzeci.
? Doar att? zise Hermione.
? Da, spuse Hagrid cu tristete, au mai ramas optzeci. Cndva erau o multime, cam o
suta de triburi n toata lumea. Dar se mputineaza de secole ntregi. Ctiva au fost uci
si de vrajitori, dar cei mai multi s-au omort ntre ei, si acum pier mai repede ca
niciodata. Nu sunt facuti sa traiasca strnsi asa, laolalta. Dumbledore zice ca noi
suntem de vina, ca vrajitorii i-au obligat sa plece si i-au pus sa traiasca foa
rte departe de noi, si ca nu au avut de ales dect sa se adune ca sa se apere.
? Bun, zise Harry, i-ati vazut. Dupa aceea ce s-a ntmplat?
? Pai, am asteptat pna s-a facut dimineata, n-am vrut sa i luam pe nepregatite pe n
tuneric, pentru siguranta noastra, zise Hagrid. Pe la trei noaptea au adormit exa
ct unde erau. N-am ndraznit sa dormim. n primul rnd, vroiam sa fim siguri ca nu se
trezeste vreunul si vine la noi, si n al doilea rnd, sforaiau ceva de speriat. Au
declansat o avalansa spre dimineata. Oricum, dupa ce s-a luminat de ziua ne-am d
us la ei.
? Pur si simplu? zise Ron uluit. V-ati dus direct n tabara uriasilor?
? Pai, Dumbledore ne-a zis cum sa facem, spuse Hagrid. Sa i dam gurgului daruri,
ca sa dam dovada de respect, stiti voi.
? Cui sa-i dati daruri? ntreba Harry.
? A, gurgului ? asta nseamna capetenie.
? Cum v-ati dat seama care dintre ei era gurgui? ntreba Ron.
Harry mormai amuzat.
? Usor, zise el. Era cel mai mare, cel mai urt si cel mai lenes. Statea ca o besni
ta si astepta sa-i aduca ceilalti mncare. Capre moarte si altele de genul asta. l
chema Karkus. I-as da vreo unsprezece, doisprezece metri naltime si cam ct doi elef
anti n greutate. Pielea ca de rinocer si asa mai departe.
? Si pur si simplu v-ati dus la el? zise Hermione pe nerasuflate.
? Pai... am cobort pna la el, pna unde zacea n vale. Erau ntr-un povrnis ntre patru mu
ti destul de nalti, stiti, lnga un lac de munte, iar Karkus era ntins pe malul lacu
lui, racnind la ceilalti sa-l hraneasca pe el si pe sotia lui. Olympe si cu mine
am cobort pe versantul muntelui...
? Dar n-au ncercat sa va omoare cnd v-au vazut? ntreba Ron sceptic.
? Pai, sigur ca unii s-au gndit si la asta, zise Hagrid, ridicnd din umeri, dar am
facut ce ne-a zis Dumbledore, adica sa ridicam cadoul, sa fim cu ochii pe gurg
si sa-i ignoram pe ceilalti. Asa ca exact asta am facut. Ceilalti au tacut si ne-

au urmarit cum am trecut pe lnga ei, am ajuns chiar la picioarele lui Karkus, am
facut o plecaciune si i-am lasat cadoul n fata.
? Ce poti sa-i dai unui urias? ntreba Ron entuziasmat. Mncare?
? Nu, poate sa-si faca rost de mncare fara probleme, zise Hagrid. Le-am dus magie
. Uriasilor le place magia, cu conditia sa n-o folosim mpotriva lor. Oricum, n prim
a zi le-am dat o ramura de foc gubraitian.
Hermione zise "Uau!" ncet, dar Harry si Ron se ncruntara amndoi derutati.
? O ramura de...?
? Foc etern, zise Hermione enervata, ar trebui sa stiti asta pna acum. Domnul pro
fesor Flitwick l-a pomenit de cel putin doua ori la ore!
? Pai, oricum, zise Hagrid repede, intervenind nainte ca Ron sa-i poata raspunde,
Dumbledore a vrajit o ramura ca sa arda pentru totdeauna, ceea ce nu este la nde
mna oricarui vrajitor, asa ca am pus-o n zapada la picioarele lui Karkus si am zis
: un cadou pentru gurgui uriasilor de la Albus Dumbledore, care i trimite salutar
i respectuoase.
? Si ce a zis Karkus? ntreba Harry entuziasmat.
? Nimic, spuse Hagrid. Nu stia engleza.
? Glumesti!
? N-a fost o problema, zise Hagrid imperturbabil, Dumbledore ne prevenise ca s-ar
putea ntmpla si asa ceva. Karkus stia destul ca sa strige dupa vreo doi uriasi ca
re ne cunosteau limba si care au tradus.
? Si i-a placut cadoul? ntreba Ron.
? O, da, a fost o nebunie ntreaga dupa ce-au nteles ce era, zise Hagrid, ntorcnd fel
ia de carne de dragon ca sa-si puna partea mai rece pe ochiul umflat. Au fost fo
arte multumiti. Asa ca am continuat: Albus Dumbledore l roaga pe gurg sa discute
cu mesagerul sau cnd se va ntoarce mine cu un alt dar.
? De ce nu ati putut sa vorbiti cu el n ziua aia? ntreba Hermione.
? Dumbledore a vrut sa l luam cu binisorul, zise Hagrid. Sa i lasam sa vada ca ne
tinem promisiunile. O sa ne ntoarcem mine cu un alt cadou. Face impresie buna, ma nt
elegeti? Si le da timp sa testeze primul cadou, sa afle ca este bun si sa mai vr
ea altele. n orice caz, daca pe uriasii de genul lui Karkus i ncarci cu informatii,
te omoara doar ca sa simplifice lucrurile. Asa ca am facut o plecaciune, ne-am
dat la o parte, am plecat, am gasit o pestera mica si draguta, n care sa petrecem
noaptea, ne-am ntors dimineata urmatoare si de data asta l-am gasit pe Karkus ast
eptndu-ne n capul oaselor si parnd foarte nerabdator.
? Si ati vorbit cu el?
? Da. Mai nti i-am dat un coif dragut de lupta, facut de goblini, indestructibil,
stiti voi ? si apoi am luat loc si am discutat.
? Ce a spus?
? Nu prea multe, zise Hagrid. Mai mult a ascultat. nsa erau semne bune. Auzise de
Dumbledore, auzise ca fusese mpotriva uciderii ultimilor uriasi din Marea Britan
ie. Karkus parea sa fie destul de interesat de ce avea de zis Dumbledore. Iar cti
va, mai ales cei care stiau putina engleza, au venit si au ascultat si ei. Eram
optimisti cnd am plecat n ziua aia. Am promis ca o sa ne ntoarcem n dimineata urmato
are cu un alt cadou. nsa n seara aia totul a lut o ntorsatura gresita.
? Cum adica? ntreba Ron repede.
? Pai, cum v-am spus, uriasii nu sunt facuti sa traiasca mpreuna, zise Hagrid cu
tristete. Nu n grupuri mari. Nu se pot abtine, aproape ca se omoara ntre ei la ctev
a saptamni. Barbatii se lupta unul cu altul, femeile la fel; cei care au mai ramas
din vechile triburi se lupta ntre ei, iar asta fara certurile pe mncare, pe cele
mai bune focuri si pe locurile de dormit. Ai crede ca, vaznd cum aproape ca le-a
pierit rasa, ar fi mai ngaduitori unii cu altii, da'...
Hagrid ofta profund.
? n seara aceea a izbucnit o lupta, am vazut-o de la intrarea n pestera, privind n j
os n vale. A durat ore ntregi, zgomotul era de necrezut. Iar cnd a rasarit soarele,
zapada era rosie si capul i zacea pe fundul lacului.
? Capul cui? icni Hermione.
? Al lui Karkus, zise Hagrid cu greutate. A aparut un gurg nou, Golgomath. Ei bi
ne, nu ne asteptam la un nou gurg la doua zile dupa ce legaseram o relatie de pr
ietenie cu primul, si aveam ciudata senzatie ca Golgomath nu avea sa fie la fel

de dornic sa ne asculte, dar trebuia sa ncercam.

? V-ati dus si ati vorbit cu el? ntreba Ron, nevenindu-i sa creada. Dupa ce l-ati
vazut cum i-a taiat capul altui urias?
? Sigur ca da, spuse Hagrid, doar nu facuseram tot drumul ala ca sa renuntam dupa
doua zile! Ne-am dus cu urmatorul cadou pe care intentionaseram sa i-l dam lui K
arkus. Stiam ca n-aveam nici o sansa nainte sa fi deschis gura. Statea acolo, pur
tnd coiful lui Karkus, si privindu-ne strmb, n timp ce ne apropiam. Era imens, unul
dintre cei mai mari de acolo. Parul negru, dintii la fel si un colier de oase.
Unele pareau sa fie de om. Ei bine, am facut o ncercare, am ntins un sul mare de pi
ele de dragon si am zis: "Un dar pentru gurgui uriasilor... ". nainte sa-mi fi da
t seama, atrnam n aer de picioare, ma nsfacasera doi dintre amicii lui.
Hermione si duse minile la gura.
? Cum ai iesit din ncurcatura asta? ntreba Harry.
? N-as fi reusit daca n-ar fi fost Olympe, zise Hagrid. Si-a scos bagheta si a f
acut niste vraji mai repede dect am vazut vreodata. Absolut minunate. I-a lovit d
irect n ochi pe cei care ma tineau, cu Blesteme de Conjunctivita, asa ca mi-au da
t drumul imediat ? nsa abia atunci am dat de bucluc, pentru ca folosisera magia mp
otriva lor, si tocmai asta urasc uriasii la vrajitori. A trebuit sa ne luam pici
oarele la spinare si am stiut ca nu mai aveam cum sa intram din nou n tabara.
? Fir-as sa fiu, Hagrid, zise Ron ncet.
? Si atunci, cum de v-a luat att de mult sa va ntoarceti acasa, daca ati stat acol
o doar trei zile? ntreba Hermione.
? Nu am plecat dupa trei zile! spuse Hagrid, parnd jignit. Dumbledore conta pe noi
!
? Dar tocmai ai zis ca nu mai aveati cum sa va ntoarceti!
? Ziua nu puteam, asa e. Nu trebuia dect sa regndim lucrurile putin. Ne-am dat la
fund pentru vreo doua zile n pestera si am stat la pnda. Dar ce am vazut nu a fost
de bine.
? A mai taiat si alte capete? ntreba Hermione speriata.
? Nu, zise Hagrid, mi-as dori sa fi fost asa.
? Ce vrei sa spui?
? Vreau sa spun ca am descoperit ct de curnd ca noul gurg nu era mpotriva tuturor v
rajitorilor, ci doar mpotriva noastra.
? Devoratorii Mortii? ntreba Harry repede.
? Da, zise Hagrid sumbru. Ctiva dintre ei l vizitau zilnic, aducndu-i daruri gurgul
ui, iar el nu i atrna cu capul n jos.
? De unde stii ca erau Devoratori ai Mortii? zise Ron.
? Pentru ca l-am recunoscut pe unul dintre ei, mormai Hagrid. Macnair, vi-l amin
titi? Tipul pe care l-au trimis sa-l omoare pe Buckbeak? Nebun, asta e. i place s
a omoare la fel de mult ca lui Golgomath; nici nu ma mir ca s-au nteles att de bin
e.
? Deci Macnair i-a convins pe uriasi sa se alature Stii-Tu-Cui? zise Hermione di
sperata.
? Nu te grabi, nca nu am terminat de povestit! zise indignat Hagrid, care, avnd n v
edere ca la nceput nu voise sa le spuna nimic, parea sa se simta foarte bine. Eu
si cu Olympe am discutat si am cazut de acord ca simplul fapt ca gurgul parea sa
-l prefere pe Stiti-Voi-Cine nu nsemna ca asta simteau toti. Trebuia sa ncercam sa
-i convingem pe altii, pe cei care nu l dorisera pe Golgomath ca gurg.
? Cum ati putut sa va dati seama care erau? ntreba Ron.
? Pai, erau cei care erau batuti zob, nu-i asa? zise Hagrid rabdator. Cei care e
rau ct de ct destepti nu-i stateau n cale lui Golgomath, ascunzndu-se ca si noi n pes
terile din jurul vlcelei. Asa ca ne-am hotart sa mergem noaptea prin pesteri si sa
vedem daca nu puteam sa-i convingem pe unii dintre ei.
? Ati mers prin pesteri ntunecate, cautnd uriasi? zise Ron, cu o nota de respect ng
rozit n glas.
? Pai, nu uriasii erau grija noastra principala, zise Hagrid. Eram mai ngrijorati
din cauza Devoratorilor Mortii. Dumbledore ne spusese dinainte sa nu avem de-a f
ace cu ei, daca puteam sa-i evitam, si problema era ca stiau ca eram prin preajma
, presupun ca le-a povestit Golgomath de noi. Noaptea, cnd uriasii dormeau si noi
vroiam sa ne strecuram n pesteri, Macnair si cu celalalt ne cautau, furisndu-se p

rin munti. Mi-a fost greu s-o mpiedic pe Olympe sa sara pe ei, zise Hagrid, cu co
lturile gurii ridicndu-i barba nengrijita, ardea de nerabdare sa-i atace... Olympe
e extraordinara cnd se nflacareaza... patimasa, stiti voi... presupun ca e de vina
partea frantuzeasca...
Hagrid privi cu ochii ncetosati n foc. Harry l lasa treizeci de secunde nainte sa-si
dreaga vocea.
? Si ce s-a mai ntmplat? Ati reusit sa va apropiati de vreunul dintre ceilalti uria
si?
? Poftim? A... a, da, am reusit. Da, n a treia noapte dupa ce a fost omort Karkus,
ara iesit pe furis din pestera n care ne ascunseseram si am cobort iar n vlcea, fii
nd cu ochii n patru dupa Devoratorii Mortii. Am intrat n cteva pesteri, fara succes
... apoi, cam n a sasea, am gasit trei uriasi care se ascundeau.
? Trebuie sa fi fost nghesuiala n pestera, zise Ron.
? Nu aveai unde sa arunci un cnez, zise Hagrid.
? Nu v-au atacat cnd v-au vazut? ntreba Hermione.
? Probabil ca ar fi facut-o, daca ar fi fost n stare, zise Hagrid, dar erau grav
raniti toti trei. Fusesera batuti mar de gasca lui Golgomath, se trezisera si se
trsera n cel mai apropiat adapost pe care l gasisera. Oricum, unul dintre ei stia c
eva engleza, le-a tradus celorlalti si se parea ca lucrurile pe care le-am spus
n-au fost tocmai rau primite. Asa ca ne-am tot ntors, vizitndu-i pe raniti... cred
ca la un moment dat convinseseram vreo sase sau sapte.
? Sase sau sapte? zise Ron entuziasmat. Pai, nu-i deloc rau... or sa vina aici s
i or sa nceapa sa lupte cu noi mpotriva Stii-Tu-Cui?
nsa Hermione zise:
? Cum adica "la un moment dat", Hagrid?
Hagrid o privi cu tristete.
? Gasca lui Golgomath a atacat pesterile. Dupa asta, cei care au supravietuit nu
au mai vrut sa aiba de-a face cu noi.
? Deci... deci nu mai vine nici un urias? zise Ron dezamagit.
? Nu, spuse Hagrid, oftnd profund, n timp ce si ntorcea felia de carne si si punea pe
fata partea mai rece, dar am facut ce trebuia sa facem, le-am transmis mesajul
lui Dumbledore, iar unii dintre ei l-au ascultat si presupun ca vreo ctiva or sal tina minte. Dar poate ca cei care nu vor sa stea cu Golgomath or sa paraseasca
muntii si trebuie sa existe o posibilitate sa-si aduca aminte ca Dumbledore e d
e partea lor... s-ar putea sa vina.
Acum fereastra ncepuse sa se acopere de zapada. Harry si dadu seama ca avea roba u
da leoarca n dreptul genunchilor: Colt saliva cu capul n poala lui.
? Hagrid? zise Hermione ncet dupa o vreme.
? Mmm?
? Ai... ai gasit vreun indiciu... ai auzit ceva de... de... mama ta ct ai fost ac
olo?
Ochiul neacoperit al lui Hagrid se opri asupra ei si Hermione paru oarecum speri
ata.
? mi pare rau... am ... uita ce-am spus...
? A murit, mormai Hagrid. A murit cu ani n urma. Am aflat de la ei.
? A... mi... mi pare tare rau, zise Hermione cu o voce stinsa.
Hagrid ridica din umerii sai masivi.
? Nu e cazul, zise el scurt.
Hermione se uita nelinistita la Harry si Ron, fiind evident ca astepta de la ei
sa vorbeasca.
? Hagrid, dar tot nu ne-ai explicat cum ai ajuns n halul asta, zise Ron, facnd un
semn spre chipul patat de snge al uriasului.
? Si nici de ce te-ai ntors att de trziu, zise Harry. Sirius ne-a spus ca Madame Ma
xime s-a ntors cu mult timp n urma...
? Cine te-a atacat? spuse Ron.
? Nu am fost atacat! zise Hagrid cu emfaza. Am...
nsa restul propozitiei fu acoperit de o salva subita de ciocanituri n usa. Hermion
e icni. Cana i aluneca din mna si se sparse de podea, iar Colt scheuna. Toti patru
se uitara pe fereastra de lnga usa. Pe draperia subtire era desenata umbra unei
persoane mici si bondoace.

? Ea e! sopti Ron.
? Treceti aici! zise Harry repede.
nsfacnd Pelerina Invizibila, o arunca asupra sa si a lui Hermione, n timp ce Ron al
erga de partea cealalta a mesei si se arunca si el sub pelerina. Strnsi unii n alt
ii, se dadura cu spatele ntr-un colt. Colt latra nnebunit la usa. Hagrid parea cu
totul derutat.
? Hagrid, ascunde-ne canile!
Hagrid lua cana lui Harry si pe a lui Ron si le arunca sub o perna din cosul lui
Colt. Cinele sarea acum la usa; Hagrid l dadu la o parte cu piciorul si o deschis
e.
Profesoara Umbridge statea n pragul usii, mbracata cu pelerina ei verde de tweed s
i o caciula cu aparatori de urechi. Cu gura facuta punga, se dadu n spate ca sa v
ada chipul lui Hagrid; abia i ajungea la buric.
? Asa deci, zise ea rar si tare, de parca ar fi vorbit cu un surd. Tu esti Hagri
d, nu-i asa?
Fara sa astepte un raspuns, intra n camera, rotindu-si ochii exoftalmici n toate p
artile.
? Pleaca, se rasti ea, vnturndu-si geanta spre Colt, care sarise spre ea si ncerca
sa o linga pe fata.
? Aa ? nu vreau sa fiu nepoliticos, zise Hagrid, holbndu-se la ea, dar cine naiba
esti?
? Ma numesc Dolores Umbridge.
Profesoara cerceta coliba cu privirea. De doua ori se uita exact n coltul unde er
a Harry, facut sandvis ntre Ron si Hermione.
? Dolores Umbridge? spuse Hagrid, parnd extrem de derutat. Credeam ca esti la Min
ister... nu lucrezi pentru Fudge?
? Am fost adjunctul ministrului, asa este, zise Umbridge, plimbndu-se acum prin c
oliba si nregistrnd fiecare detaliu, de la sacul sprijinit de perete la pelerina d
e drum abandonata. Acum sunt profesoara de Aparare contra Magiei Negre...
? Mare curaj, zise Hagrid, nu sunt multi care ar mai accepta postul asta.
? ... si Marele Inchizitor de la Hogwarts, zise Umbridge, fara sa dea nici un se
mn ca l auzise.
? Ce nseamna asta? zise Hagrid, ncruntndu-se.
? Exact ce vroiam sa ntreb si eu, zise Umbridge, aratnd spre cioburile de portelan
de pe podea care fusesera cana lui Hermione.
? A, zise Hagrid, cu o privire imprudenta spre coltul unde erau ascunsi Harry, R
on si Hermione, a..., a fost... a fost Colt. A spart o cana. asa ca a trebuit sa
o folosesc pe asta n locul ei.
Hagrid arata spre cana din care bause, cu o mna nca nclestata pe felia de carne de
dragon pusa pe ochi. Umbridge statea acum n fata lui, nregistrnd fiecare detaliu al n
fatisarii sale.
? Am auzit voci, zise ea ncet.
? Vorbeam cu Colt, zise Hagrid cu hotarre.
? Si ti raspundea?
? Pai... ntr-un fel, zise Hagrid, parnd stnjenit. Colt e aproape ca un om, asa cred
uneori...
? Sunt trei rnduri de urme n zapada care duc de la usile castelului la coliba ta,
spuse Umbridge mieros.
Hermione icni, iar Harry i puse o mna pe gura. Din fericire, Colt mirosea zgomotos
poala robei profesoarei Umbridge pe lnga ei si aceasta nu paru sa fi auzit.
? Pai, abia m-am ntors, zise Hagrid, fluturnd o mna enorma catre sacul de merinde.
Poate ca a venit sa ma vada cineva mai devreme si nu m-a gasit.
? Nu sunt urme care sa se ndeparteze de usa colibei.
? Pai, nu... nu stiu ce ar nsemna asta... zise Hagrid, tragndu-se nelinistit de bar
ba si uitndu-se iar spre coltul unde erau Harry, Ron si Hermione, de parca ar fi
cerut ajutor. Aa...
Umbridge se ntoarse si masura coliba, uitndu-se n jur cu atentie. Se apleca si se u
ita sub pat. Deschise dulapurile lui Hagrid. Trecu la patru centimetri de locul
unde erau lipiti de perete Harry, Ron si Hermione; Harry chiar si supse burta cnd
femeia trecu pe lnga ei. Dupa ce se uita atent n ceaunul enorm pe care l folosea Ha

grid la gatit, se ntoarse iar si zise:

? Ce ai patit? Cum te-ai ales cu ranile astea?
Hagrid si dadu repede la o parte felia de carne de pe fata, ceea ce dupa Harry fu
o greseala, pentru ca acum erau vizibile vnataile negre si mov din jurul ochiulu
i, plus marea cantitate de snge proaspat si coagulat de pe chipul sau.
? A, am... avut un fel de accident, zise el neconvingator.
? Ce fel de accident?
? M-am... m-am mpiedicat.
? Te-ai mpiedicat, repeta ea cu raceala.
? Da, exact. De... de coada de matura a unui prieten. Eu, unul, nu zbor. Pai, ui
ta-te ct sunt de mare, nu cred ca exista o coada de matura care sa ma tina. Un pr
ieten al meu creste cai Abraxan, nu stiu daca i-ai vazut vreodata, niste animale
mari, naripate, stii, am calarit putin pe unul dintre ei si a fost...
? Unde ai fost? ntreba Umbridge, ntrerupnd calma bolboroseala lui Hagrid.
? Unde am...?
? Fost, da, zise ea. Semestrul a nceput acum doua luni. Un alt profesor a trebuit
sa te nlocuiasca la orele de curs. Nici unul dintre colegii tai nu a putut sa mi
dea informatii despre locul unde te-ai dus. Nu ai lasat nici o adresa. Unde ai f
ost?
Urma o pauza n care Hagrid se holba la ea cu ochiul descoperit recent. Harry apro
ape ca auzi cum i lucra creierul la capacitate maxima.
? Am... am fost plecat din cauza unor probleme de sanatate, zise el.
? Probleme de sanatate, zise profesoara Umbridge.
Ochii ei cercetara chipul palid si umflat al lui Hagrid; sngele de dragon i se sc
urgea delicat si ncet pe tunica.
? Am nteles.
? Da, spuse Hagrid, un pic de aer curat, stii cum e...
? Da, ca paznic al vnatului, probabil ca e greu sa ai parte de aer curat, zise Um
bridge perfid.
Mica portiune de pe chipul lui Hagrid care nu era neagra si mov rosi.
? Pai... am schimbat decorul, stii doar...
? Cu cel de munte? zise Umbridge repede.
Stie, si zise Harry disperat.
? De munte? repeta Hagrid, fiind evident ca gndea rapid. Nu, cu cel din sudul Fra
ntei, n cazul meu. Un pic de soare si... si de mare.
? ntr-adevar? spuse Umbridge. Nu prea esti bronzat.
? Da... pai... am pielea sensibila, spuse Hagrid, ncercnd sa zmbeasca agreabil.
Harry observa ca si pierduse doi dinti. Umbridge l privi cu raceala; i pierise zmbet
ul. Apoi si ridica geanta putin mai sus sub brat si zise:
? Binenteles, l voi informa pe ministru de ntoarcerea ta trzie.
? Da, zise Hagrid, ncuviintnd din cap.
? Ar trebui sa stii si ca, fiind Mare Inchizitor, am datoria nefericita, dar nec
esara de a-i inspecta pe colegii mei profesori. Asa ca ndraznesc sa spun ca ne vom
rentlni ct de curnd.
Se ntoarse brusc si se ndrepta spre usa.
? Ne inspectezi? raspunse Hagrid absent, ca un ecou, uitndu-se dupa ea.
? A, da, zise Umbridge cu blndete, ntorcndu-si privirea spre el si cu mna pe clanta.
Ministrul este decis sa-i elimine pe profesorii necorespunzatori, Hagrid. Noapt
e buna.
Pleca, nchiznd usa dupa ea cu o bufnitura. Harry vru sa dea la o parte Pelerina In
vizibila, nsa Hermione l prinse de ncheietura.
? Nu nca, i sopti ea la ureche. S-ar putea sa nu fi plecat nca.
Si Hagrid parea sa gndeasca la fel; sonticai spre partea cealalta a camerei si da
du draperia la o parte cu vreo doi centimetri.
? Se ntoarce la castel, zise el cu o voce joasa. Fir-as sa fiu... i inspecteaza pe
oameni, asa deci?
? Da, spuse Harry, dnd jos pelerina. Trelawney e deja n perioada de proba...
? Aa... cam ce ai planificat sa ne predai la ore, Hagrid? ntreba Hermione.
? A, nu-ti face griji pentru asta, am planuit o gramada de lectii, zise Hagrid e
ntuziasmat, ridicnd felia de carne de pe masa si lipindu-si-o iar pe ochi. Am pas

trat cteva creaturi pentru anul N.O.V.-urilor; stai sa vezi, sunt cu totul specia
le.
? Aa... n ce sens speciale? ntreba Hermione cu jumatate de gura.
? Nu va spun, spuse Hagrid fericit. Nu vreau sa stric surpriza.
? Hagrid, fii atent, spuse Hermione imperios, renuntnd la prefacatorii, doamna pr
ofesoara Umbridge nu o sa fie deloc ncntata daca o sa aduci ceva prea periculos la
ore.
? Periculos? zise Hagrid, parnd de-a dreptul amuzat. Fii serioasa, nu v-as aduce
nimic periculos! Adica, ma rog, pot sa aiba grija de ei nsisi...
? Hagrid, trebuie sa treci de inspectia lui Umbridge, iar ca sa faci asta, ar fi
mult mai bine daca ar vedea ca ne nveti cum sa avem grija de Porlocsi, cum sa de
osebim Knarlii de arici, chestii de genul asta! zise Hermione cu sinceritate.
? Dar asta nu-i foarte interesant, Hermione, zise Hagrid. Ce am eu este mult mai
impresionant. i cresc de ani de zile, cred ca am singura herghelie domesticita d
in Marea Britanie.
? Hagrid... te rog... zise Hermione, cu o nota de disperare n glas. Umbridge cauta
un pretext ca sa scape de profesorii care sunt prea apropiati de Dumbledore. Te
rog, Hagrid, preda-ne ceva plicticos, care sigur o sa ni se ceara la N.O.V.-uri.
nsa Hagrid casca larg si privi cu jind si cu singurul ochi bun spre patul imens d
in colt.
? Stiti, am avut o zi lunga si e trziu, zise el, batnd-o usor pe umar pe Hermione,
careia i cedara genunchii, facnd-o sa cada la podea cu o bufnitura. A... iarta-ma
... continua el, ridicnd-o de gulerul robei. Fiti atenti, nu va mai faceti griji p
entru mine, va promit ca am pregatit niste lucruri grozave pentru lectii, daca tot
m-am ntors... Acum ar fi bine sa va ntoarceti la castel si nu uitati sa stergeti u
rmele n urma voastra!
? Nu stiu daca I-ai convins, zise Ron putin mai trziu, cnd, dupa ce verificasera c
a aveau cale libera, se ntorceau napoi la castel prin stratul din ce n ce mai gros
de zapada, fara sa lase nici o urma datorita Vrajii de Stergere pe care o facea
Hermione pe masura ce naintau.
? Atunci o sa ma mai duc si mine, spuse Hermione hotarta. Daca e nevoie, o sa-i pl
anific eu nsami lectiile. Nu ma intereseaza daca o da afara pe Trelawney, dar cu
Hagrid nu o sa-i mearga!
CAPITOLUL XXI
OCHIUL SARPELUI
Duminica dimineata, Hermione si croi drum napoi spre coliba lui Hagrid printr-un s
trat de zapada de un metru. Harry si Ron voisera sa mearga cu ea, dar muntele de
teme atinsese iar o naltime ngrijoratoare, asa ca ramasera invidiosi n camera de z
i, ncercnd sa ignore tipetele vesele care veneau de afara dinspre domeniu, unde el
evii se distrau patinnd pe lacul nghetat, dndu-se pe derdelus si, partea cea mai ne
placuta, vrajind bulgarii de zapada sa zboare pna sus n dreptul Turnului Cercetasil
or si sa bata cu putere n ferestre.
? Alo! racni Ron, pierzndu-si ntr-un trziu rabdarea si scotnd capul pe fereastra, su
nt Perfect si, daca se mai loveste un singur bulgare de fereastra asta... AU!
si retrase capul imediat, cu chipul plin de zapada.
? Sunt Fred si George, spuse el cu amaraciune, trntind fereastra n urma lui. Idiot
ii...
Hermione se ntoarse de la coliba lui Hagrid chiar nainte de prnz, tremurnd putin, cu
robele umede pna la genunchi.
? Ei bine? zise Ron, ridicndu-si privirea spre ea cnd intra. I-ai planificat lecti
ile?
? Pai, am ncercat, zise ea monoton, afundndu-se ntr-un scaun lnga Harry.
si scoase bagheta si o flutura putin ntr-un mod complicat, astfel nct tsni niste aer
cald din vrf; apoi o ndrepta spre roba care ncepu sa scoata aburi, n timp ce se usca
.
? Nu era acolo cnd am sosit, am batut la usa aproape o jumatate de ora. Si apoi a
venit schiopatnd din Padure...

Harry ofta adnc. Padurea Interzisa colcaia de genul de creaturi care aveau cele m
ai mari sanse de a-l face pe Hagrid sa fie concediat.
? Ce tine acolo? Ti-a spus? ntreba el.
? Nu, zise Hermione trista. Zice ca vrea sa fie o surpriza. Am ncercat sa-i expli
c cum e cu Umbridge, dar pur si simplu nu ntelege. Mi-a tot spus ca nici un om ntr
eg la minte nu ar prefera sa studieze Knarli n locul Himerelor ? a, nu, nu cred c
a are o Himera, adauga ea, vaznd expresiile ngrozite ale lui Harry si Ron, dar ast
a nu pentru ca nu ar fi ncercat, dat fiind ca mi-a zis ct e de greu sa faci rost d
e oua. Nu stiu de cte ori i-am zis ca ar fi bine sa urmeze programa lui Grubbly-P
lank, dar, sincer, nu cred ca a ascultat nici macar jumatate din ce am zis. Stit
i, e ntr-o dispozitie destul ciudata. Tot nu vrea sa spuna de unde are toate rani
le alea.
ntoarcerea lui Hagrid la masa profesorilor, la micul dejun din ziua urmatoare nu
fu ntmpinata cu entuziasm de toti elevii. Unii, ca Fred, George si Lee sarira n sus
de fericire si alergara pe culoarul dintre mesele Cercetasilor si Astropufilor
ca sa-i strnga mna enorma, altii, ca Parvati si Lavender, schimbara priviri sumbre
si clatinara din cap dezaprobator. Harry stia ca multi dintre ei preferau lecti
ile profesoarei Grubbly-Plank si partea cea mai rea era ca, n strafundul sufletul
ui, era convins ca aveau dreptate: pentru Grubbly-Plank, o ora interesanta nu er
a una unde exista riscul sa rami fara cap.
Marti, Harry, Ron si Hermione se ndreptara spre coliba lui Hagrid cu o oarecare n
eliniste, nfofoliti bine mpotriva frigului. Harry era ngrijorat, nu numai pentru ce
ea ce ar fi decis Hagrid sa le predea, dar si pentru cum avea sa se poarte restul
clasei, mai ales Reacredinta si amicii sai, daca i urmarea Umbridge.
Cu toate acestea, nu vazura nici un semn de Mare Inchizitor n timp ce razbira prin
zapada spre coliba lui Hagrid, care i astepta la marginea padurii. Nu era o priv
eliste linistitoare; vnataile care fusesera mov smbata seara aveau acum nuante de v
erde si galben, iar unele dintre taieturi nca pareau sa sngereze. Harry nu ntelegea
: oare Hagrid fusese atacat de un tip de creatura al carei venin mpiedica vindeca
rea ranilor pe care le producea? Parca pentru a ntregi tabloul de rau augur, Hagri
d avea pe umeri ceea ce parea sa fie o jumatate de vaca.
? Astazi o sa lucram aici! le striga Hagrid fericit elevilor care se apropiau, f
acnd semn cu capul si ntorcndu-se catre copacii ntunecati din spatele lui. Sunt puti
n mai la adapost! Oricum, prefera ntunericul.
? Cine prefera ntunericul? l auzi Harry pe Reacredinta spunndu-le taios lui Crabbe
si Goyle, cu o urma de panica n glas. Cine a zis ca prefera ntunericul ? ati auzit
?
Harry si aminti o alta ocazie cnd Reacredinta intrase n Padure n trecut; nici atunci
nu fusese foarte curajos. Zmbi n sinea lui; dupa meciul de vjthat, era de acord cu
tot ce l deranja pe Reacredinta.
? Sunteti gata? zise Hagrid vesel, uitndu-se la elevii din jur. n regula, v-am pas
trat o incursiune n Padure pentru anul cinci. M-am gndit sa mergem si sa vedem cre
aturile astea n habitatul lor natural. Astazi vom studia ceva destul de rar, pres
upun ca sunt singura persoana din Marea Britanie care a reusit sa-i dreseze.
? Si esti sigur ca sunt dresati, da? zise Reacredinta, cu o panica si mai pronun
tata n glas. Dar n-ar fi prima oara cnd vii cu chestii salbatice la ore, nu-i asa?
Viperinii murmurara aprobator si ctiva Cercetasi pareau si ei sa-i dea dreptate l
ui Reacredinta.
? Binenteles ca sunt dresati, zise Hagrid, ncruntndu-se si ridicndu-si putin jumatat
ea de vaca pe umeri.
? Atunci, ce ai patit la fata? ntreba Reacredinta.
? Vezi-ti de treaba ta! zise Hagrid, suparat. Bun, daca ati terminat cu ntrebaril
e idioate, veniti dupa mine!
Se ntoarse si se duse direct n Padure. Nimeni nu parea foarte dispus sa-l urmeze.
Harry le arunca o privire lui Ron si Hermione, care oftara, dar ncuviintara din c
ap, si toti trei pornira dupa Hagrid, conducnd restul clasei.
Mersera cam zece minute nainte sa ajunga ntr-un loc unde copacii erau att de apropi
ati ntre ei, nct era ntuneric ca n amurg si nu exista strop de zapada pe pamnt. Cu un
ormait, Hagrid puse jos jumatatea de vaca, se dadu napoi si se ntoarse cu fata spr
e elevii sai, dintre care cei mai multi se furisau de la un copac la altul, si s

e apropiau de el, uitndu-se n jur agitati, de parca s-ar fi asteptat sa-i atace ce
va din clipa n clipa.
? Apropiati-va, apropiati-va, i ncuraja Hagrid. Acum or sa fie atrasi de mirosul c
arnii, dar o sa-i chem oricum, pentru ca or sa se bucure sa afle ca sunt eu.
Se ntoarse, si scutura capul mitos, ca sa-si dea parul din ochi, si scoase un tipa
t strident, ciudat, care rasuna printre copacii ntunecati ca strigatul unei pasari
monstruoase. Nimeni nu rse: cei mai multi erau prea speriati ca sa mai scoata un
sunet.
Hagrid mai scoase un tipat strident. Trecu un minut, timp n care elevii se uitara
n continuare agitati peste umar si printre copaci, ca sa zareasca orice se aprop
ia. Si apoi, i timp ce Hagrid si dadea parul din fata pentru a treia oara si si umf
la pieptul enorm, Harry l nghionti pe Ron si arata spre spatiul ntunecat dintre doi
arbori nodurosi de tisa.
n bezna se ghicea o pereche de ochi pustii, albi, stralucitori, care erau din ce n
ce mai mari, iar o clipa mai trziu aparura din ntuneric capul ca de dragon, gtul si
apoi corpul scheletic al unui cal naripat mare si negru. Se uita n jur la elevi pe
ntru cteva clipe, fluturndu-si coada lunga si neagra, dupa care si pleca ncet capul s
i ncepu sa sfsie o halca din vaca moarta, cu coltii sai ascutiti.
Harry fu cuprins de un mare val de usurare. Macar asta era dovada ca nu si imagin
ase aceste creaturi, ca erau reale: si Hagrid stia de ele. l privi entuziasmat pe
Ron, nsa acesta nca se uita printre copaci, iar dupa cteva clipe i sopti:
? De ce nu-i mai striga Hagrid nca o data?
Majoritatea celorlalti elevi aveau niste expresii de confuzie si de asteptare ncor
data, la fel ca a lui Ron, si nca se uitau n toate partile, nu numai spre calul ca
re era la ctiva metri de ei. Mai erau doar doua persoane care pareau sa-i poata v
edea: un baiat desirat de la Viperini, care statea chiar n spatele lui Goyle si-l
urmarea pe cal mncnd cu o expresie de dezgust maxim pe chip, si Neville, ai carui
ochi urmau miscarea ampla a cozii lungi si negre.
? A, uite, mai vine unul! zise Hagrid mndru, cnd din copacii ntunecati aparu un al d
oilea cal negru, care si strnse aripile de piele mai aproape de corp si si cobor capu
l ca sa se nfrupte din carne. Acum... ridicati mna, cine poate sa-i vada?
Extrem de multumit ca macar avea sa nteleaga n sfrsit misterul acestor cai, Harry r
idica mna. Hagrid i facu un semn aprobator cu capul.
? Da... da, stiam ca o sa poti, Harry, i zise el cu seriozitate. Si tu, Neville, d
a? Si...
? Scuza-ma, zise Reacredinta pe o voce batjocoritoare, dar cam ce s-ar presupune
ca ar trebui sa vedem?
Drept raspuns, Hagrid arata spre scheletul vacii de pe pamnt. Toti elevii se holba
ra la el pentru cteva clipe, apoi mai multora li se taie respiratia si Parvati ti
pa. Harry ntelese de ce: ntr-adevar, era un spectacol foarte ciudat sa vezi cum bu
catelele de carne se desfac de pe oase si dispar din senin.
? Ce anume face chestia asta? ntreba Parvati pe o voce ngrozita, ascunzndu-se dupa
cel mai apropiat copac. Cine o mannca?
? Niste Thestrali, spuse Hagrid mndru, iar Hermione scoase un mic "Aha!" de nteleg
ere de lnga Harry. Hogwarts are o ntreaga herghelie aici. Acum, cine stie...?
? nsa nu-i a buna, zau asa! ntrerupse Parvati, parnd alarmata. Se zice ca le aduc t
ot felul de ghinioane ngrozitoare celor care i vad. Doamna profesoara Trelawney mia spus la un moment dat...
? Nu, nu, nu, zise Hagrid rznd, asta-i doar o superstitie, sunt extrem de intelige
nti si folositori! Binenteles, cei de aici nu prea au mult de lucru, mai mult tra
g trasurile scolii, n afara de cazul n care Dumbledore pleaca ntr-o calatorie lunga
si nu vrea sa Apara ? aha, uite nca vreo doi, uitati-i...
Mai iesira doi cai n liniste dintre copaci, unul dintre ei trecnd foarte aproape d
e Parvati, care tremura si se lipi si mai tare de copac, spunnd:
? Cred ca am simtit ceva, cred ca e aproape de mine!
? N-ai grija, nu ti face nimic, zise Hagrid cu rabdare. n ordine, cine poate sa-mi
spuna de ce unii dintre voi pot sa-i vada si altii nu?
Hermione ridica mna.
? Spune, zise Hagrid, zmbindu-i larg.
? Singurii care pot sa-i vada pe Thestrali, zise ea, sunt cei care au vazut moar

tea.
? Perfect adevarat, zise Hagrid solemn, zece puncte pentru Cercetasi. Sa stiti ca
Thestralii...
? Hm, hm.
Sosise profesoara Umbridge. Statea la ctiva pasi de Harry, purtndu-si palaria si p
elerina verde, cu clipboard-ul pregatit. Hagrid, care nu mai auzise niciodata pna
atunci tusea falsa a lui Umbridge, se uita oarecum ngrijorat la cel mai apropiat
Thestral, convins ca el scosese sunetul acela.
? Hm, hm.
? A, salut! zise Hagrid, zmbind, dupa ce localiza sursa zgomotului.
? Ai primit mesajul pe care ti l-am trimis la coliba azi-dimineata? zise Umbridge
, la fel de raspicat si rar cum vorbise si data trecuta, de parca i s-ar fi adre
sat cuiva care era si strain, si foarte ncet la minte. n care te anuntam ca o sa v
in n inspectie la ora?
? A, da, spuse Hagrid vesel. Ma bucur ca ai gasit locul fara probleme! Pai, dupa
cum poti sa vezi... sau, nu stiu... chiar poti? Astazi studiem Thestralii...
? Poftim? zise profesoara Umbridge tare, ducndu-si mna plnie la ureche si ncruntndu-s
e. Ce ai spus?
Hagrid paru putin derutat.
? Aa... Thestralii! zise el tare. Stii doar, niste cai mari ? aa... naripati!
si ntinse minile imense plin de speranta. Profesoara Umbridge si ridica sprncenele si
murmura, n timp ce si nota ceva pe clipboard:
? Trebuie... sa... recurga... la... limbajul... primitiv... al semnelor... primi
tive.
? Pai... ma rog... zise Hagrid, ntorcndu-se la elevii sai si parnd putin tulburat,
aa... ce spuneam?
? Pare... sa... aiba... memorie... scurta, bombani Umbridge, destul de tare ca sa
o poata auzi toata lumea.
Draco Reacredinta arata de parca ar fi sosit Craciunul cu o luna mai devreme; He
rmione, pe de alta parte, se facuse rosie de o furie nerostita.
? A, da, zise Hagrid, aruncnd o privire nelinistita spre clipboard-ul lui Umbridg
e, nsa continund cu vitejie. Da, vroiam sa va spun cum se face ca avem o herghelie.
Da, deci, am nceput cu un mascul si cinci femele. Acesta ? l batu cu palma pe pri
mul cal care aparuse ? pe nume Tenebrus, este preferatul meu, primul care s-a nas
cut aici, n Padure...
? Esti constient, zise Umbridge tare, ntrerupndu-l, ca Ministerul Magiei a declara
t Thestralii ca fiind "periculosi"?
Lui Harry i se facu inima ct un purice, dar Hagrid rse.
? Thestralii nu sunt periculosi! Ce-i drept, ar putea sa ia o mbucatura din tine
daca i superi rau...
? Da... semne... de... placere... cnd... se... gndeste... la... violenta, bombani
Umbridge, mzgalind iar pe clipboard.
? Ei... haida-de! zise Hagrid, parnd acum putin nelinistit. Pai, si un cine te musc
a daca-l ntarti, nu-i asa?... Dar Thestralii doar au o reputatie proasta din cauza
chestiei cu moartea... se credea ca erau de rau augur, nu-i asa? nsa pur si simp
lu nu ntelegeau, nu-i asa?
Umbridge nu raspunse; si termina de scris ultima observatie si apoi si ridica privi
rea spre Hagrid si zise, din nou foarte tare si rar:
? Te rog sa continui sa predai n mod normal. Eu o sa ma plimb, continua ea si mim
a mersul (Reacredinta si Pansy Parkinson aveau mici crize tacute de rs), printre
elevi (indica diferiti elevi) si o sa le pun ntrebari.
Facu un semn spre gura pentru a indica vorbitul.
Harry se holba la ea, nepricepnd de ce Umbridge se purta de parca Hagrid nu ar fi
nteles engleza obisnuita. Hermione avea acum lacrimi n ochi de suparare.
? Cotoroanto, cotoroanta malefica ce esti! sopti ea, n timp ce Umbridge se ndrepta
spre Pansy Parkinson. Stiu ce faci, cotoroanta groaznica, nebuna, rea ce...
? Aa... oricum, zise Hagrid, chinuindu-se de zor sa reia firul lectiei, deci...
Thestralii. Da. Pai, exista o gramada de lucruri pozitive despre ei...
? Ti se pare, i zise profesoara Umbridge pe o voce rasunatoare lui Pansy Parkinson
, ca ntelegi ce spune domnul profesor Hagrid?

Exact ca si Hermione, Pansy avea lacrimi n ochi, dar lacrimile ei erau de rs: mai
mult, dadu un raspuns aproape incoerent tocmai pentru ca ncerca sa-si reprime chi
cotelile.
? Nu... pentru ca... pai... de cele mai multe ori... seamana cu un mormait...
Umbridge mzgali iar pe clipboard. Putinele portiuni fara vnatai de pe chipul lui H
agrid rosira, nsa uriasul ncerca sa se poarte ca si cnd nu ar fi auzit raspunsul lu
i Pansy.
? Aa... da... lucruri pozitive despre ei. Pai, dupa ce sunt domesticiti, ca aces
tia, nu se vor mai rataci niciodata, si nici tu cu ei. Un simt de orientare uimi
tor, nu trebuie dect sa le spui unde vrei sa mergi...
? Presupunnd ca te nteleg, binenteles, zise Reacredinta tare si Pansy Parkinson izb
ucni ntr-o criza de noi chicoteli.
Profesoara Umbridge le zmbi cu indulgenta si apoi se duse la Neville.
? Poponeata, tu poti sa-i vezi pe Thestrali, nu-i asa? zise ea.
Neville ncuviinta din cap.
? Pe cine ai vazut cum a murit? ntreba ea pe un ton indiferent.
? Pe... pe bunicul meu, zise Neville.
? Si ce parere ai despre ei? zise ea, fluturndu-si mna bondoaca spre caii, care pna
atunci sfsiasera o mare parte din hoit pna la os.
? Aa... zise Neville agitat, aruncndu-i o privire lui Hagrid. Pai, sunt... aaa... n
regula...
? Elevii... sunt... prea... intimidati... ca... sa... recunoasca... faptul... ca
... le... este... frica, murmura Umbridge, notndu-si o alta observatie pe clipboa
rd.
? Ba nu! zise Neville suparat. Nu mi-e frica de ei!
? Nu-i nici o problema, zise Umbridge, batndu-l pe umar pe Neville, cu ceea ce ar
fi vrut sa fie un zmbet ntelegator, desi lui Harry i se paru ca era mai degraba r
autacios. Pai, Hagrid, se ntoarse sa se uite la el, vorbind iar pe vocea aceea ta
re si rara, cred ca am notat destul. Vei primi (mima ca lua ceva din aer din fat
a ei) rezultatul inspectiei (arata spre clipboard) peste zece zile.
Ridica mna cu degete mici si butucanoase, apoi, zmbind mai larg si semannd mai mult
ca oricnd cu o broasca rioasa sub palaria ei verde, pleca de lnga ei, lasndu-i pe Re
acredinta si pe Pansy Parkinson n hohote de rs, pe Hermione tremurnd de mnie si pe N
eville confuz si suparat.
? Hoasca odioasa, mincinoasa care rastalmaceste tot! izbucni Hermione o jumatate
de ora mai trziu, n timp ce se ntorceau la castel prin santurile pe care le facuser
a nainte prin zapada. Va dati seama ce face? Este tot problema hibrizilor... ncearc
a sa faca din Hagrid un fel de trol idiot, doar pentru ca mama lui a fost uriasa
... si este nedrept, chiar nu a fost o lectie rea ? ma rog, daca ar fi fost iar
Homarii cu Capete Explozive, poate, dar Thestralii sunt n regula... de fapt, pent
ru Hagrid a fost foarte bine!
? Umbridge a spus ca sunt periculosi, zise Ron.
? Pai, cum a zis si Hagrid, pot sa aiba grija de ei nsisi, zise Hermione nerabdat
oare, si presupun ca o profesoara ca Grubbly-Plank nu ni i-ar arata nainte de niv
elul T.V.E.E., dar chiar sunt foarte interesanti, nu-i asa? Mai ales cnd te gndesti
ca unii pot sa-i vada si altii nu! Mi-as dori sa pot sa-i vad.
? Zau? o ntreba Harry ncet.
Paru dintr-o data ngrozita.
? Vai, Harry... iarta-ma... nu, sigur ca nu vreau... am spus o mare tmpenie.
? E n ordine, zise el repede, nu-ti face griji.
? Ma mir ca au putut sa-i vada att de multi, zise Ron. Trei dintr-o clasa...
? Da, Weasley, chiar ne ntrebam si noi, se auzi o voce rautacioasa.
Reacredinta, Crabbe si Goyle mergeau chiar n spatele lor pe zapada care nabusea su
netele, fara sa fi fost auziti de nici unul dintre ei.
Crezi ca, daca ai vedea cum o mierleste cineva, ai putea sa vezi balonul mai bin
e?
El, Crabbe si Goyle rsera n hohote n timp ce si croiau drum spre castel, iar apoi nce
pura sa cnte "Weasley e al nostru rege." Lui Ron i se nrosira urechile.
? Ignora-i, pur si simplu ignora-i, zise Hermione, scotndu-si bagheta si facnd iar
vraja care producea aer cald, astfel nct sa poata sa creeze o cale mai simpla prin

zapada neatinsa dintre ei si sere.

*

Sosi luna decembrie, aducnd mai multa zapada si o adevarata avalansa de teme pentr
u cei din anul cinci. ndatoririle de Perfecti ale lui Ron si Hermione erau si ele
din ce n ce mai apasatoare pe masura ce se apropia Craciunul. Fura chemati sa su
pravegheze decorarea castelului ("Sa te vad cum agati beteala, cnd Peeves are cel
alalt capat si ncearca sa te sugrume cu ea", zise Ron), sa aiba grija ca elevii di
n primul si al doilea an sa statea nauntru n pauze din cauza frigului naprasnic. ("
Si sa stii ca sunt niste pusti mici si obraznici, noi nu eram att de nepoliticosi
n primul an," comenta Ron) si sa patruleze pe holuri, n schimburi cu Argus Filch,
care suspecta ca atmosfera sarbatorilor ar fi putut sa se faca simtita printr-o
explozie de dueluri vrajitoresti ("Omul ala are o baliga n loc de creier," observ
a Ron mnios). Erau att de ocupati, nct Hermione chiar ncetase sa tricoteze palarii pe
ntru spiridusi si si facea griji ca nu mai avea dect trei.
? Toti acei bieti spiridusi care nca nu au fost eliberati trebuie sa stea aici de
Craciun, pentru ca nu sunt destule palarii!
Harry, care nu avusese taria sa-i spuna ca Dobby lua tot ce facea ea, se apleca
atent deasupra eseului sau pentru Istoria Magiei. n orice caz, nu vroia sa se gnde
asca la Craciun. Pentru prima oara n cariera sa scolara, si dorea din tot sufletul
sa-si petreaca vacanta departe de Hogwarts. Prins ntre interdictia de a juca vjthat
si grijile legate de eventuala perioada de proba a lui Hagrid, era momentan pli
n de resentimente fata de acest loc. Singurul lucru pe care chiar l astepta cu pl
acere erau ntlnirile A.D., pe care nsa aveau sa le ntrerupa pe durata vacantei, avnd n
vedere ca aproape toti membrii A.D. aveau sa si petreaca acest timp cu familiile
lor. Hermione se ducea la schi cu parintii ei, ceea ce l amuza foarte tare pe Ron
, care nu mai auzise niciodata ca ncuiatii sa-si lege sipci nguste de picioare ca
sa alunece pe munti. Ron se ducea acasa la Vizuina. Harry trai cteva zile de invi
die nainte ca Ron sa-i spuna, dupa o ntrebare despre felul cum avea sa ajunga acas
a de Craciun:
? Dar vii si tu! Nu ti-am zis? Mi-a scris mama cu saptamni n urma si mi-a spus sa
te invit si pe tine!
Hermione si dadu ochii peste cap, dar Harry se nveseli imediat: ideea Craciunului
la Vizuina era cu adevarat minunata, desi umbrita vag de sentimentul de vinovatie
pe care Harry l avea fiindca nu putea sa-si petreaca vacanta cu Sirius. Se ntreba
daca ar fi fost posibil sa o convinga pe doamna Weasley sa-l invite pe nasul sa
u la serbari. Desi se ndoia oricum ca Dumbledore i-ar permite lui Sirius sa plece
din Casa Cumplita, nu putea sa nu se gndeasca la faptul ca s-ar fi putut ca doamn
a Weasley sa nu-l doreasca acolo; erau mai mereu la cutite. Sirius nu mai luase
deloc legatura cu Harry de la ultima sa aparitie n foc si, desi Harry stia ca, n co
nditiile n care Umbridge era la pnda, ar fi fost o imprudenta sa ncerce sa l contact
eze, nu i placea sa se gndeasca la Sirius singur n vechea casa a mamei sale, aprinzn
d poate singura petarda pe care o avea cu Kreacher.
Harry sosi devreme n Camera Necesitatii pentru ultima ntlnire A.D. nainte de vacanta
si fu foarte fericit din acest motiv, pentru ca, atunci cnd se aprinsera tortele
, vazu ca Dobby si asumase rolul de a decora ncaperea de Craciun. Putea sa-si dea
seama ca o facuse el, pentru ca nimeni altcineva nu ar fi atrnat de tavan o suta
de articole aurii, fiecare nfatisnd o poza cu chipul lui Harry si purtnd inscriptia:
UN CRACIUN HARRYCIT!
Harry abia reusise sa le dea jos pe ultimele dintre ele, nainte ca usa sa se desc
hida cu un scrtit n camera si sa intre Luna Lovegood, la fel de visatoare ca de obi
cei.
? Buna, zise ea nu foarte limpede, uitndu-se n jur la ce mai ramasese din decorati
i. Sunt dragute, tu le-ai agatat?
? Nu eu, zise Harry. Dobby, Spiridusul de casa.
? Vsc, spuse Luna visatoare, aratnd spre un manunchi mare si alb, aflat deasupra c
apului lui Harry, si sarind la o parte de sub el. Ai facut bine, zise ea foarte
serioasa. De cele mai multe ori e infestat cu Nargli.
Harry nu fu nevoit s-o ntrebe ce erau Narglii, caci chiar atunci sosira Angelina,

Katie si Alicia. Toate trei si pierdusera rasuflarea si parea sa le fie foarte fr

ig.
? Aha, zise Angelina monoton, dndu-si jos pelerina si aruncnd-o ntr-un colt, n sfrsit
, v-am nlocuit.
? Ne-ai nlocuit? ntreba Harry stins.
? Pe tine, pe Fred si pe George, zise ea nerabdatoare. Avem un alt cautator!
? Pe cine? zise Harry repede.
? Pe Ginny Weasley, spuse Katie.
Harry ramase cu gura cascata.
? Da, stiu, zise Angelina, scotndu-si bagheta si ncordndu-si bratul, dar chiar e des
tul de buna. Nu se compara cu tine, binenteles, zise ea, aruncndu-i o privire foar
te rautacioasa, dar, avnd n vedere ca pe tine nu te putem avea...
Harry si nghiti replica pe care si-ar fi dorit sa o dea. Oare credea, pentru o cli
pa, ca el nu regreta de o suta de ori mai tare dect ea ca fusese dat afara din ec
hipa?
? Ce-ai facut cu prinzatorii? ntreba el, ncercnd sa-si mentina vocea neutra.
? Andrew Kirke, zise Alicia fara entuziasm, si Jack Sloper. Nici unul dintre ei
nu e stralucit, nsa n comparatie cu ceilalti idioti care s-au prezentat...
Aceasta discutie deprimanta fu curmata de sosirea lui Ron, Hermione si Neville,
iar n cinci minute camera fu destul de aglomerata ca sa-l mpiedice pe Harry sa vada
privirile mistuitoare, pline de repros ale Angelinei.
? Bine, zise el, facndu-i pe toti sa fie atenti. M-am gndit ca n seara asta ar fi bi
ne doar sa revenim asupra lucrurilor pe care le-am facut pna acum, pentru ca este
ultima ntlnire nainte de sarbatori si nu are sens sa ncepem ceva nou chiar nainte de
vacanta de trei saptamni...
? Nu facem nimic nou? zise Zacharias Smith, ntr-o soapta nemultumita, destul de ta
re ca sa se auda n toata camera. Daca as fi stiut, n-as mai fi venit.
? Atunci, ne pare tuturor rau ca nu ti-a zis Harry, spuse Fred tare.
Mai multi rsera pe nfundate. Harry o vazu pe Cho rznd si simti o senzatie familiara
de gol n stomac, de parca ar fi ratat o treapta la coborrea unei scari.
? ... putem sa exersam pe perechi, zise Harry. Vom ncepe cu Vraja de Oprire, timp
de zece minute, apoi putem sa scoatem pernele si sa ncercam iar mpietrirea.
Se grupara cu totii ascultatori; Harry facu echipa cu Neville, ca de obicei. Ct d
e curnd, camera fu cuprinsa de strigate de Impedimenta! Cei de afara nghetau pentr
u doua trei minute, timp n care partenerul se uita la ntmplare prin camera, privind
cum se antrenau celelalte perechi, apoi se dezghetau si faceau la rndul lor acee
asi vraja.
Progresul lui Neville era uimitor. Dupa un timp, dupa ce Harry se dezghetase de
trei ori la rnd, l puse iar pe Neville sa li se alature lui Ron si Hermione, ca sa
poata sa se plimbe prin camera si sa-i urmareasca pe ceilalti. Cho i zmbi cnd trec
u pe lnga ea, iar el rezista tentatiei de a mai trece de cteva ori prin acelasi lo
c.
Dupa zece minute de Vraji de Oprire, pusera perne peste tot pe podea si ncepura i
ar sa exerseze mpietrirea. Era prea putin spatiu ca sa le permita tuturor sa faca
aceasta vraja n acelasi timp; jumatate din grup o observa pe cealalta pentru o v
reme, apoi schimbara rolurile. Harry pur si simplu simti cum i crestea inima de mn
drie, n timp ce-i urmarea.
ntr-adevar, Neville o mpietri pe Padma Patil si nu pe Dean, spre care tintise, nsa
fusese o ratare mai acceptabila dect de obicei si toti ceilalti facusera progrese
extrem de mari.
Dupa o ora, Harry le striga sa se opreasca.
? Ati nceput sa fiti foarte priceputi, zise el, zmbindu-le. Cnd ne ntoarcem din vaca
nta, putem sa ncepem sa facem niste chestii importante ? poate chiar Vraji Patron
us.
Urma un zumzet de entuziasm. ncepura sa iasa din camera cte doi sau trei, ca de fi
ecare data, majoritatea i urara "Craciun fericit" lui Harry n drum spre usa. Vesel
, acesta strnse pernele cu Ron si Hermione si le pusera deoparte, stivuindu-le cu
grija. Ron si Hermione plecara naintea lui; el ramase putin n urma, pentru ca Cho
nca era acolo si spera sa aiba parte de un "Craciun fericit" si din partea ei.
? Nu, ia-o nainte, o auzi spunndu-i prietenei ei Marietta si inima i zvcni, gata sa

ajunga n regiunea marului lui Adam.

Simula ca aranja stiva de perne. Era destul de sigur ca acum erau singuri si ast
epta ca fata sa spuna ceva. n schimb, o auzi tragndu-si nasul cu putere.
Se ntoarse si o vazu pe Cho stnd n mijlocul camerei, cu lacrimi pe obraji.
? Ce...?
Nu stia ce sa faca. Cho statea pur si simplu acolo, plngnd ncet.
? Ce s-a ntmplat? zise el timid.
Cho clatina din cap si se sterse cu mneca la ochi.
? mi... pare rau, zise ea cu greutate. Presupun ca... este doar... din cauza a ce
ea ce am nvatat... nsa ma... ma ntreb daca... el ar mai fi fost n viata... daca ar f
i stiut toate astea.
Lui Harry i se strnse inima, care ajunse mai jos de locul ei obisnuit, ramnnd undev
a n jurul buricului. Ar fi trebuit sa-si fi imaginat. Voia sa vorbeasca despre Ced
ric.
? Dar stia foarte bine, zise Harry cu greu. Era foarte priceput, altfel nu ar fi
reusit sa ajunga n mijlocul labirintului. Dar nu ai nici o sansa, n cazul n care Ca
p-de-Mort chiar vrea sa te omoare.
Fata suspina cnd auzi numele lui Cap-de-Mort, nsa se uita la Harry fara sa clipeas
ca.
? Tu ai supravietuit cnd erai foarte mic, zise ea ncet.
? Da, pai... zise Harry ncet, ndreptndu-se spre usa, nu stiu de ce, nimeni nu stie,
asa ca nu e deloc un motiv de mndrie.
? Ah, nu pleca! zise Cho.
Era foarte draguta, chiar si cnd avea ochii rosii si umflati. Harry se simti terib
il de nefericit. Ar fi fost perfect multumit cu un simplu "Craciun fericit".
? Stiu ca e groaznic pentru tine, spuse ea, stergndu-se iar la ochi cu mneca. Sa v
orbesc de Cedric, cnd tu ai vazut cum a murit... presupun ca nu vrei dect sa uiti
ce s-a ntmplat, nu?
Harry nu zise nimic; era ct se poate de adevarat, dar s-ar fi simtit ca ultimul o
m daca i-ar fi spus.
? Stii, esti un profesor f-foarte bun, zise Cho, cu un zmbet nlacrimat. Pna acum nu
am mai reusit sa mpietresc nimic.
? Mersi, spuse Harry stnjenit.
Se uitara unul la altul ndelung. Harry simti o dorinta arzatoare de a fugi din ca
mera si, n acelasi timp, o imposibilitate desavrsita de a-si misca picioarele.
? Vsc, zise Cho ncet, aratnd spre tavan, deasupra lui.
? Da, spuse Harry cu gura foarte uscata. nsa probabil ca e plin de Nargli.
? Ce sunt Narglii?
? Habar n-am, spuse Harry.
Cho se apropiase de el. Lui Harry i se parea ca avea creierul mpietrit.
? Trebuie sa o ntrebi pe Nebuna. Adica pe Luna.
Cho scoase un sunet ciudat, ntre plnset si rs. Acum era si mai aproape de el. Harry
ar fi putut sa-i numere pistruii de pe nas.
? Harry, mi place tare mult de tine.
Harry nu mai putu sa gndeasca. l cuprinse o senzatie de furnicaturi, care i paraliz
au bratele, picioarele si creierul.
Cho era mult prea aproape. i vedea fiecare lacrima care i atrna de gene...
*

Jumatate de ora mai trziu, se ntoarse n camera de zi, unde i gasi pe Hermione si pe
Ron asezati pe cele mai bune locuri de lnga foc. Hermione scria o scrisoare foart
e lunga; umpluse deja o jumatate de sul de pergament, care acum atrna peste margin
ea mesei. Ron era ntins pe covorul din fata semineului, ncercnd sa-si termine temel
e la Transfigurare.
? De ce-ai ntrziat? l ntreba Ron, n timp ce Harry se cufunda n fotoliul de lnga Hermio
e.
Harry nu raspunse. Era n stare de soc. O parte din el voia sa le spuna lui Ron si
Hermione ce se ntmplase, nsa cealalta jumatate ar fi dorit sa duca secretul n mormnt
.

? Harry, te simti bine? ntreba Hermione, privindu-l peste vrful penei.

Harry ridica din umeri fara prea multa convingere. De fapt, nu stia daca i era bi
ne sau nu.
? Ce e? zise Ron, sprijinindu-se n cot ca sa-l vada mai bine pe Harry. Ce s-a ntmpl
at?
Harry nu prea stia cum sa le spuna si nici nu-si dadea seama daca voia cu adevar
at sa o faca. Exact cnd se hotar sa nu spuna nimic, Hermione prelua controlul disc
utiei.
? Este vorba despre Cho? ntreba ea fara ocolisuri. Te-a ncoltit dupa ntlnire?
Harry ncuviinta din cap, oarecum surprins. Ron chicoti, oprindu-se nsa cnd ntlni priv
irea lui Hermione.
? Si... aa... ce voia? ntreba el pe o voce falsa, care se dorea fireasca.
? A... ncepu Harry ragusit, dupa care si drese vocea si mai ncerca o data: A... aa.
..
? V-ati sarutat? ntreba Hermione scurt.
Ron se ridica att de repede, nct rasturna calimara care se rostogoli peste tot covo
rul. Ignornd asta cu desavrsire, se uita la Harry cu sete.
? Ei, bine? dori el sa afle.
Harry privi expresia de curiozitate amestecata cu veselie a lui Ron, apoi se uit
a la Hermione, care era putin ncruntata, si ncuviinta din cap.
? HA!
Ron facu un gest triumfator cu pumnul si izbucni n niste hohote hrite de rs, care fa
cura sa tresara niste elevi timizi din anul doi, aflati lnga fereastra. Lui Harry
i se lati un zmbet reticent pe chip, n timp ce l privea pe Ron cum se tavalea pe co
vorul din fata semineului. Hermione i arunca lui Ron o privire complet dezgustata
si se ntoarse la scrisoarea ei.
? Si? zise Ron n cele din urma, ridicndu-si privirea spre Harry. Cum a fost?
Harry se gndi pentru o clipa.
? Ud, zise el sincer.
Ron scoase un sunet care ar fi putut sa reprezinte fie extazul, fie dezgustul, e
ra greu sa-ti dai seama.
? Pentru ca plngea, continua Harry cu greutate.
? A, zise Ron, pierindu-i putin zmbetul. Esti chiar att de nepriceput la sarutat?
? Nu stiu, zise Harry, care nu se gndise la asta, si ncepu imediat sa-si faca grij
i. Poate ca da.
? Nici vorba, zise Hermione distrata, scriind nca absorbita.
? De unde stii? zise Ron foarte taios.
? Pentru ca, mai nou, Cho plnge cam tot timpul, zise Hermione vag. Plnge la ora me
sei, la baie, peste tot.
? Ai crede ca un mic sarut ar nveseli-o, zise Ron, zmbind.
? Ron, spuse Hermione cu o voce demna, nmuindu-si pana n calimara, esti cea mai in
sensibila fiinta pe care am avut ghinionul sa o ntlnesc.
? Ce ar trebui sa nsemne asta? spuse Ron indignat. Cine plnge n timp ce-l saruta ci
neva?
? Da, chiar asa, zise Harry, aproape disperat, cine?
Hermione se uita la amndoi cu un fel de mila.
? Nu ntelegeti ce simte Cho acum? ntreba ea.
? Nu, zisera Harry si Ron ntr-un glas.
Hermione ofta si puse pana deoparte.
? Pai, este evident ca e foarte trista, din cauza mortii lui Cedric. Apoi, presu
pun ca e derutata din cauza ca i-a placut de Cedric, iar acum i place de Harry si
nu poate sa-si dea seama pe care dintre ei l place mai mult. Pe urma trebuie sa s
e simta vinovata, gndindu-se ca este un afront fata de amintirea lui Cedric ca l s
aruta pe Harry si probabil ca si face griji pentru ce ar putea sa zica ceilalti de
spre ea, daca va fi prietena lui Harry. Si probabil ca oricum nu poate sa-si dea
seama ce simte pentru Harry, pentru ca el a fost cel care a stat cu Cedric cnd a
murit, asa ca totul este foarte confuz si dureros. A... si se teme ca va fi dat
a afara din echipa de vjthat a Ochilor-de-Soim pentru ca zboara foarte prost n ult
ima vreme.
Sfrsitul discursului fu ntmpinat de o tacere ncremenita, dupa care Ron zise:

? Un singur om nu poate sa simta toate astea n acelasi timp, pentru ca ar exploda

.
? Doar pentru ca tu ai capacitatea emotionala a unei lingurite, nu nseamna ca se ntm
pla la fel si cu noi, spuse Hermione rautacioasa, ridicndu-si pana la loc.
? Ea a nceput, zise Harry. Eu nu as fi... ea a venit spre mine... si o secunda ma
i trziu plngea lipita de mine... n-am stiut ce sa fac...
? Nu te condamn, prietene, spuse Ron, alarmat de ideea unei asemenea scene.
? Nu trebuia dect sa fii dragut cu ea, spuse Hermione, ridicndu-si privirea vioaie
. Ai fost, nu-i asa?
? Pai, zise Harry, cu fata cuprinsa de un val neplacut de caldura, oarecum. Am..
. batut-o usor pe umar.
Hermione arata de parca s-ar fi abtinut cu mari eforturi sa nu-si dea ochii pest
e cap.
? Mda, presupun ca ar fi putut sa fie si mai rau, zise ea. O sa te mai vezi cu e
a?
? Trebuie, nu-i asa? zise Harry. Avem ntlnirile A.D., nu?
? Stii la ce ma refer, spuse Hermione nerabdatoare. Harry nu zise nimic. Cuvinte
le lui Hermione i deschisera noi orizonturi si cteva posibilitati nspaimntatoare. nce
rca sa-si imagineze cum ar fi fost sa mearga undeva cu Cho... n Hogsmeade, poate..
. si sa fie singur cu ea ore n sir. Binenteles, probabil ca se astepta sa o invite n
oras dupa ce se ntmplase ... Stomacul i se facu ghem la acest gnd.
? Ma rog, spuse Hermione indiferenta, preocupata iar de scrisoare, o sa ai o gra
mada de ocazii sa o inviti n oras.
? Si daca nu o invita n oras? zise Ron, care l urmarise pe Harry cu o expresie neo
bisnuit de vicleana pe chip.
? Fii serios, spuse Hermione vag, Harry o place de foarte mult timp, nu-i asa, H
arry?
Harry nu raspunse. Da, i placea de Cho de foarte mult timp, nsa de fiecare data cnd
si imaginase o scena cu ei doi mpreuna, Cho se simtea bine mereu, numai ca, n reali
tate, fata plnsese n hohote pe umarul lui.
? Si cui i scrii de fapt romanul? o ntreba Ron pe Hermione, ncercnd sa citeasca porti
unea de pergament care atrna pe jos.
Hermione o ridica imediat din fata lui.
? Lui Viktor.
? Krum?
? Cti Viktori cunoastem?
Ron nu zise nimic, nsa paru tulburat. Ramasera tacuti pentru nca vreo douazeci de
minute, Ron terminndu-si eseul pentru Transfigurare cu multe pufnituri de nerabda
re si taieturi, Hermione scriind nentrerupt chiar pna la sfrsitul pergamentului, ruln
du-l cu grija si sigilndu-l, iar Harry uitndu-se n foc si dorindu-si mai mult dect o
rice sa apara acolo chipul lui Sirius si sa-i dea niste sfaturi despre fete. nsa
focul se facu din ce n ce mai mic, pna cnd carbunii ncinsi se transformara n cenusa, s
i, uitndu-se n jur, Harry observa ca iar erau ultimii ramasi n camera de zi.
? Pai... noapte buna, spuse Hermione, cascnd larg, n timp ce se ndrepta spre scara
fetelor.
? Ce-o vedea la Krum? ntreba Ron, urcnd cu Harry pe scara baietilor.
? Ma rog, spuse Harry, cntarind problema, presupun ca e mai mare, nu-i asa... si
este un jucator international de vjthat...
? Da, dar n afara de asta, spuse Ron, mai tulburat. Pna la urma, e un idiot ursuz,
nu-i asa?
? Cam ursuz, da, zise Harry, care se gndea tot la Cho. si dadura jos robele si si mb
racara pijamalele n tacere;
Dean, Seamus si Neville dormeau deja. Harry si puse ochelarii pe noptiera si se ba
ga n pat, nsa nu trase draperiile din jurul baldachinului, ci se uita fix la porti
unea de cer nstelat care se vedea pe fereastra de lnga patul lui Neville. Daca ar f
i stiut cu o seara nainte ca, dupa douazeci si patru de ore, o va fi sarutat pe C
ho Chang...
? Noapte buna, mormai Ron, de undeva din dreapta lui.
? Noapte buna, zise Harry.
Poate ca data viitoare... daca avea sa mai existe o data viitoare... avea sa fie

ceva mai fericita. Ar fi trebuit sa o invite n oras; probabil ca ea se asteptase

la asta, si acum era foarte suparata pe el... sau oare statea ntinsa pe pat, plngnd n
continuare dupa Cedric? Nu stia ce sa creada. Explicatia data de Hermione facuse
ca totul sa para mai complicat si nicidecum mai usor de nteles.
Asta ar trebui sa ne nvete aici, si zise el, ntorcndu-se pe o parte, cum functioneaz
a creierele fetelor... oricum, ar fi mult mai folositor dect Previziunile despre
Viitor...
Neville bombani n somn. O bufnita striga undeva n noapte.
Harry visa ca era napoi n camera A.D. Cho l acuza ca o ademenise acolo prin siretli
curi; spunea ca i promisese o suta cincizeci de poze de la broscutele de ciocolat
a, daca venea. Harry protesta... Cho striga: "Cedric mi-a dat o gramada de poze
de la broscutele de ciocolata, uite!" Si scoase ctiva pumni de poze din buzunarel
e robei, pe care le arunca n sus. Apoi se transforma n Hermione, care zise: "Harry
, totusi, stii ca i-ai promis... cred ca ar fi bine sa-i dai altceva n schimb...
ce zici de Fulger?" iar Harry sustinu ca nu putea sa-i dea Fulgerul lui Cho, pen
tru ca era la Umbridge, si oricum era complet ridicol, nu venise n camera A.D. de
ct ca sa agate niste globuri de Craciun care aveau forma capului lui Dobby...
Visul se schimba...
si simti corpul linistit, puternic si elastic. Plutea printre niste bare straluci
toare de metal, pe piatra rece, ntunecata... era ntins pe podea, alunecnd pe burta..
. era ntuneric si totusi, putea sa vada obiectele din jur scnteind cu niste nuante
ciudate, vibrante... si ntorcea capul... la prima vedere holul era gol... dar nu..
. n fata, un barbat statea pe podea, cu barbia cazuta pe piept, cu silueta profiln
du-i-se n ntuneric...
Harry scoase limba... simti n aer mirosul barbatului... era viu, dar ametit... stn
d n fata unei usi de la capatul unui hol...
Harry si dorea sa-l muste... nsa trebuia sa-si nfrneze acest impuls... avea lucruri
mai importante de facut...
nsa barbatul se misca... cnd sari n picioare, i cazu din poala o pelerina invizibila
argintie si Harry i vazu silueta tremurnda, neclara, naltndu-se deasupra lui, zari
o bagheta scoasa de la bru... nu avea de ales... se ridica mult de la podea si ata
ca o data, de doua, de trei ori, bagndu-si coltii adnc n carnea barbatului, simtind
cum i se frngeau coastele n maxilare, simtind suvoiul de snge cald...
Barbatul tipa de durere... apoi amuti... se prabusi n spate lnga perete... sngele ts
ni peste tot pe podea...
l durea fruntea ngrozitor... l durea de parca ar mai fi fost putin si exploda...
? Harry! HARRY!
Deschise ochii. Fiecare particica din corpul lui era acoperita de o transpiratie
glaciala; asternutul era rasucit n jurul lui ca o camasa de forta; se simtea de p
arca i s-ar fi pus un vatrai ncins pe frunte.
? Harry!
Ron statea deasupra lui, extrem de speriat. La picioarele patului lui Harry mai
erau si alte siluete. si strnse capul n mini; era orbit de durere... se rostogoli pe
o parte si varsa peste marginea saltelei.
? i e foarte rau, spuse o voce speriata. N-ar trebui sa chemam pe cineva?
? Harry! Harry!
Trebuia sa-i spuna lui Ron, era foarte important sa-i spuna... Tragnd aer n piept,
Harry se ridica anevoie n capul oaselor, impunndu-si sa nu mai verse din nou, apro
ape orbit de durere.
? Tatal tau, spuse el ntr-un suflet, gfind. Tatal tau... a fost atacat...
? Poftim? spuse Ron, nentelegnd.
? Tatal tau! A fost muscat, este grav, era snge peste tot...
? Ma duc dupa ajutor, zise aceeasi voce speriata si Harry auzi niste pasi care i
esira n fuga din dormitor.
? Harry, prietene, spuse Ron nesigur, doar... doar ai visat...
? Nu! spuse Harry mnios, caci era crucial ca Ron sa nteleaga. Nu a fost un vis... n
u unul obisnuit... am fost acolo, am vazut... eu am facut-o...
i auzi pe Seamus si pe Dean bombanind, dar nu i pasa. Durerea din frunte i se poto
lea ncet, desi nca transpira si tremura nfrigurat. Varsa iar si Ron se dadu repede
la o parte.

? Harry, nu ti-e bine, spuse el tremurat. Neville s-a dus dupa ajutor.
? Mi-e bine! spuse Harry nabusit, stergndu-se la gura cu mneca pijamalei si tremurnd
necontrolat. Eu nu am nimic, ar trebui sa-ti faci griji pentru tatal tau... tre
buie sa aflam unde e... sngera ngrozitor... a fost... am fost un sarpe urias.
ncerca sa se dea jos din pat, dar Ron l mpinse la loc; Dean si Seamus nca susoteau n
apropiere. Harry nu si dadu seama daca trecuse un minut sau zece; pur si simplu r
amase acolo tremurnd, simtind cum durerea provocata de cicatrice scadea foarte nce
t... apoi se auzira niste pasi grabiti care urcau scarile, iar pe urma vocea lui
Neville.
? Aici, doamna profesoara.
Profesoara McGonagall intra grabita n dormitor, mbracata cu un capot n carouri, cu o
chelarii pusi strmb pe nasul osos.
? Ce este, Potter? Unde te doare?
Nu mai fusese niciodata att de fericit sa o vada; acum avea nevoie de un membru a
l Ordinului Phoenix, nu de cineva care sa-l cocoloseasca si sa-i prescrie potiun
i.
? Este vorba despre tatal lui Ron, zise el, ridicndu-se iar n capul oaselor. A fos
t atacat de un sarpe si este grav ranit, am vazut cum s-a ntmplat.
? Cum adica, ai vazut cum s-a ntmplat? spuse profesoara McGonagall, ncruntndu-si sprnc
enele negre.
? Nu stiu... dormeam si apoi am ajuns acolo...
? Vrei sa spui ca ai visat asta?
? Nu! zise Harry furios si ntrebndu-se daca nu avea sa-l nteleaga nimeni. Mai nti am
avut un vis despre cu totul altceva, o prostie... si apoi s-a ntrerupt. A fost re
al, nu mi-am imaginat eu. Domnul Weasley era adormit pe podea si a fost atacat d
e un sarpe urias, era mult snge, a lesinat, trebuie sa afle cineva unde este...
Profesoara McGonagall l privi prin ochelarii ei strmbi, de parca ar fi fost ngrozit
a de ceea ce vedea.
? Nu va mint si nu sunt nebun! i zise Harry, ridicnd vocea pna cnd ajunse sa tipe. Va
spun, am vazut cum s-a ntmplat!
? Te cred, Potter, spuse profesoara McGonagall scurt. Pune-ti halatul... o sa mer
gem la director.
CAPITOLUL XXII
SPITALUL SF. MUNGO
Harry fu att de usurat ca era luat n serios, nct nu ezita, ci sari imediat din pat s
i si puse halatul si ochelarii la loc pe nas.
? Weasley, ar fi bine sa vii si tu, spuse profesoara McGonagall.
O urmara pe profesoara McGonagall, trecnd pe lnga siluetele tacute ale lui Neville,
Dean si Seamus. Parasira dormitorul, coborra pe scara n spirala catre camera de zi
, iesira pe gaura portretului si mersera de-a lungul holului Doamnei Grase la lu
mina lunii. Harry se simti ca si cnd panica din interiorul lui ar fi putut sa dea
pe afara n orice clipa; vroia sa fuga si sa-l strige pe Dumbledore; domnul Weasle
y pierdea snge, n timp ce ei mergeau linistiti; daca acei colti (Harry ncerca cu gr
eu sa nu spuna n gnd "coltii mei") fusesera veninosi? Trecura pe lnga Doamna Norris
, care si ntoarse ochii ca niste lanterne spre ei si scuipa putin, nsa profesoara M
cGonagall zise "Zt!". Doamna Norris se pierdu n umbra si, dupa cteva minute, ajunse
ra la himera de piatra care pazea intrarea n biroul lui Dumbledore.
? Fizzi wizzbi, zise profesoara McGonagall.
Himera prinse viata si sari ntr-o parte; peretele din spatele sau se desparti, de
zvaluind o scara de piatra care se misca mereu n sus, ca o scara rulanta n spirala
. Toti trei pasira pe treptele miscatoare; peretele se nchise n urma lor cu o bufn
itura, iar ei avansara n cercuri strnse, pna cnd ajunsera la usa de stejar extrem de
lustruita, cu ciocanul de arama n forma de grifon.
Desi trecuse cu mult de miezul noptii, se auzeau voci din camera, ba chiar un zu
mzet. Se parea ca Dumbledore avea cel putin doisprezece musafiri.
Profesoara McGonagall batu de trei ori la usa cu ciocanul n forma de grifon si vo
cile amutira subit, de parca le-ar li oprit cineva. Usa se deschise singura si p

rofesoara McGonagall i conduse nauntru pe Harry si pe Ron.

Camera era n semiobscuritate; instrumentele ciudate de argint de pe mese erau tac
ute si nemiscate, n loc sa bzie si sa scoata norisori de fum, asa cum faceau de obi
cei; portretele fostilor directori si directoare care mpnzeau peretii dormeau nrama
te. O pasare magnifica, rosu cu auriu, de marimea unei lebede, dormea pe stinghi
a sa, cu capul sub aripa, dupa usa.
? A, dumneata esti, doamna profesoara McGonagall... si... aha...
Dumbledore statea la birou, pe un scaun cu spatar nalt; se apleca nainte n lumina mp
rastiata de la lumnare peste hrtiile rasfirate n fata sa. Purta un magnific halat p
urpuriu, brodat cu auriu, peste o camasa de noapte alba ca zapada, nsa parea sa fi
e perfect treaz, cu ochii sai patrunzatori, albastri, atintiti asupra profesoarei
McGonagall.
? Domnule profesor Dumbledore, Potter spune ca a avut un... ei bine, un cosmar,
zise profesoara McGonagall. Spune ca...
? Nu a fost un cosmar, interveni Harry repede.
Profesoara McGonagall si ntoarse privirea spre Harry,
ncruntndu-se putin.
? Foarte bine, Potter, atunci, vorbeste-i domnului director despre el.
? Dor... pai, chiar dormeam... spuse Harry ngrozit si tinnd mortis sa l faca pe Dum
bledore sa nteleaga, dar putin enervat de faptul ca directorul nu l privea, ci si e
xamina propriile degete ncrucisate. nsa nu a fost un vis obisnuit... a fost ceva re
al... am vazut cum s-a ntmplat... Tatal lui Ron ? domnul Weasley ? a fost atacat de
un sarpe imens.
Cuvintele parura sa rasune n aer dupa ce le rosti, sunnd putin ridicol, chiar amuz
ant. Urma o pauza, timp n care Dumbledore se lasa pe spate si privi gnditor n tavan
. Ron se uita cnd la Harry, cnd la Dumbledore, alb ca varul si socat.
? Cum ai vazut asta? ntreba Dumbledore ncet, continund sa nu se uite la Harry.
? Pai... nu stiu, spuse Harry, destul de suparat. Dar ce conteaza? Presupun ca a
m vazut-o n minte...
? M-ai nteles gresit, spuse Dumbledore, pe acelasi ton calm. Adica... ti amintesti
... aa... unde erai n timp ce priveai cum avea loc atacul? Stateai cumva lnga victi
ma, sau priveai scena de sus?
Era o ntrebare att de ciudata, nct Harry l privi pe Dumbledore cu gura cascata; era c
a si cnd ar fi stiut...
? Eu eram sarpele, spuse el. Am vazut totul din perspectiva sarpelui.
Pentru o clipa nu vorbi nimeni, apoi Dumbledore, uitndu-se de data asta la Ron, ca
re nca era alb ca varul, ntreba ceva mai taios:
? Arthur este grav ranit?
? Da, spuse Harry hotart.
De ce erau att de tari de cap, oare nu realizau ct de mult sngera cineva cnd era str
apuns de niste colti att de lungi? Si de ce nu i facea Dumbledore favoarea de a se
uita la el?
nsa Dumbledore se ridica att de repede, ca l facu pe Harry sa tresara, si i se adre
sa unuia dintre portretele agatate foarte aproape de tavan.
? Everard, zise el taios. Si tu, Dilys!
Deschisera ochii imediat un vrajitor cu fata pamntie, brunet si cu breton scurt,
si o femeie mai n vrsta, cu bucle lungi si argintii din rama de alaturi, care pare
au amndoi sa fi dormit bustean.
? Ati ascultat? spuse Dumbledore.
Vrajitorul ncuviinta din cap, iar vrajitoarea zise:
? Binenteles.
? Barbatul este roscat si poarta ochelari, spuse Dumbledore. Everard, trebuie sa
dai semnalul de alarma, sa ai grija sa fie gasit de cine trebuie...
Amndoi ncuviintara din cap si iesira din rame ntr-o parte, nsa, n loc sa intre n tablo
urile vecine (cum se ntmpla de obicei la Hogwarts), nu mai aparura din nou. Acum un
a dintre rame nu mai ncadra dect un fundal de draperie ntunecata, iar cealalta un fo
toliu frumos de piele. Harry observa ca multi dintre ceilalti directori si direc
toare de pe pereti, desi sforaiau si salivau foarte convingator, i tot aruncau pr
iviri fugare din cnd n cnd cu coada ochiului si ntelese deodata cu cine vorbise Dumbl
edore nainte sa bata la usa.

? Everard si Dilys au fost doi dintre cei mai apreciati directori, zise Dumbledo
re, trecnd acum pe lnga Harry, Ron si profesoara McGonagall, pentru a se apropia d
e magnifica pasare adormita pe stinghia de lnga usa. Sunt att de renumiti, nct amndoi
au portrete si n alte institutii vrajitoresti importante. Avnd n vedere ca sunt libe
ri sa se plimbe ntre propriile portrete, pot sa ne spuna ce se ntmpla n alta parte...
? Dar domnul Weasley poate fi oriunde! zise Harry.
? Va rog sa luati loc, toti trei, spuse Dumbledore, de parca Harry n-ar fi zis ni
mic. Everard si Dilys s-ar putea sa se ntoarca abia peste cteva minute. Doamna prof
esoara McGonagall, te rog, mai adu niste scaune.
Profesoara McGonagall si scoase bagheta din buzunarul halatului si o flutura; apa
rura din senin trei scaune, cu spatare drepte de lemn, foarte diferite de fotoli
ile confortabile pe care le crease Dumbledore la audierea lui Harry. Harry se as
eza, privindu-l pe Dumbledore peste umar. Acum, Dumbledore mngia cu un deget capul
auriu al lui Fawkes. Phoenixul se trezi imediat. si ntinse bine gtul superb si l ce
rceta pe Dumbledore cu ochii sai luminosi, dar ntunecati.
? Ne trebuie un avertisment, i zise Dumbledore foarte ncet pasarii.
Avu o loc o strafulgerare de foc si phoenixul pleca.
Acum Dumbledore se apleca asupra unuia dintre instrumentele fragile de argint a c
aror functie Harry nu o cunoscuse niciodata, l duse la biroul sau, se aseza iar c
u fata la ei si l atinse usor cu vrful baghetei.
Imediat, instrumentul prinse viata cu un clinchet ritmat. Din vrful micului tubul
et argintiu ieseau norisori de fum verde deschis. Dumbledore privi fumul cu aten
tie si se ncrunta. Dupa cteva clipe, norisorii se transformara ntr-un suvoi constan
t de fum din ce n ce mai dens, care se rotea n aer... din capatul sau crescu un ca
p de sarpe care si deschidea larg falcile. Harry se ntreba daca instrumentul i confi
rma istorisirea: se uita entuziasmat la Dumbledore, cautnd un semn care sa-i dea
dreptate, dar Dumbledore nu si ridica privirea.
? Binenteles, binenteles, murmura Dumbledore ca pentru sine, observnd n continuare su
voiul de fum fara sa dea nici un semn ca ar fi fost surprins. nsa despartiti n ese
nta?
Harry nu putu sa-i dea de cap acestei ntrebari. nsa sarpele de fum se separa imedi
at n alti doi serpi, ncolacindu-se si unduindu-se amndoi n ntuneric. Cu o expresie de
multumire sumbra, Dumbledore mai atinse usor instrumentul cu bagheta; huruitul s
e diminua si se pierdu, iar serpii de fum se estompara, devenira o ceata nedeslu
sita si disparura.
Dumbledore puse instrumentul napoi pe masuta. Harry vazu multi directori urmarind
u-i cu privirea din portrete si care, dndu-si seama ca Harry se uita la ei, se pr
efacura repede ca dormeau n continuare. Harry dori sa ntrebe la ce folosea instrum
entul argintiu si ciudat, nsa, nainte sa o poata face, se auzi un strigat din part
ea de sus a peretelui din dreapta lor; vrajitorul pe care l chema Everard reaparus
e n tablou, gfind putin.
? Dumbledore!
? Care sunt vestile? zise Dumbledore imediat.
? Am tipat pna a venit cineva n fuga, spuse vrajitorul, care si stergea fruntea cu
draperia din spatele sau. I-am zis ca auzisem ceva miscndu-se la parter ? nu erau
siguri daca sa ma creada sau nu, nsa s-au dus jos sa verifice ? stii ca acolo nu
sunt portrete din care m-as fi putut uita. Oricum, l-au adus sus cteva minute mai
trziu. Nu arata bine, e plin de snge, am alergat n portretul lui Elfrida Cragg ca
sa vad mai bine, n timp ce plecau...
? Bine, spuse Dumbledore, n vreme ce Ron avu o miscare convulsiva. Atunci, sa ntele
g ca Dilys trebuie sa-l fi vazut sosind...
Peste cteva clipe, vrajitoarea cu bucle argintii se ntoarse si ea n tablou; se prab
usi tusind n fotoliu si zise:
? Da, l-au dus la Sf. Mungo, Dumbledore... l-au dus prin fata portretului meu...
nu arata bine deloc...
? Multumesc, spuse Dumbledore si si ntoarse privirea catre profesoara McGonagall.
Minerva, vreau sa te duci si sa-i trezesti pe ceilalti copii Weasley.
? Desigur...
Profesoara McGonagall se ridica si se ndrepta repede catre usa, iar Harry i arunca
o privire piezisa lui Ron, care parea ngrozit.

? Si, Dumbledore... ce facem cu Molly? zise profesoara McGonagall, oprindu-se n f

ata usii.
? O sa se ocupe Fawkes dupa ce-o sa se asigure ca nu se apropie nimeni, zise Dum
bledore. nsa s-ar putea sa stie deja... ceasul ala excelent pe care l are...
Harry stia despre ce ceas vorbea Dumbledore. Era unul care arata nu ora, ci unde
erau si cum se simteau erau diferitii membri ai familiei Weasley si, cu o strnge
re de inima, se gndi ca limba domnului Weasley arata chiar acum pericol de moarte
. nsa era foarte trziu si probabil ca doamna Weasley dormea, nu se uita la ceas. H
arry ngheta cnd si aminti cum Bongul doamnei Weasley se transformase n trupul nensufle
tit al domnului Weasley, cu ochelarii strmbi, cu sngele curgndu-i pe fata... nsa domn
ul Weasley nu avea sa moara... nu se putea...
Dumbledore cotrobai acum ntr-un dulap aflat n spatele lui Harry si Ron. Se ndeparta
de el cu un ceainic vechi si nnegrit, pe care l puse cu grija pe birou. Ridica ba
gheta si murmura "Portus!" Ceainicul se cutremura pentru o clipa, stralucind cu
o lumina albastra, ciudata; apoi se linisti tot cu un tremurat, la fel de negru
ca si pna atunci.
Dumbledore se duse la un alt portret, de data asta la un vrajitor cu o barba asc
utita si cu o figura isteata, care fusese pictat mbracat n culorile Viperinilor, v
erde cu argintiu, si parea sa doarma att de profund, nct, cnd Dumbledore ncerca sa-l
trezeasca, dadu impresia ca nu-l auzise.
? Phineas. Phineas.
Acum, subiectii portretelor care umpleau camera nu se mai prefaceau ca dorm; se
miscau n rame, ca sa vada mai bine ce se ntmpla. Cnd vrajitorul istet continua sa si
muleze somnul, unii dintre ei l strigara si ei pe nume.
? Phineas! Phineas! PHINEAS!
Nu putea sa se prefaca n continuare; tresari teatral si deschise ochii mari.
? M-a strigat cineva?
? Phineas, vreau sa-ti vizitezi iar celalalt portret, spuse Dumbledore. Am un al
t mesaj.
? Sa-mi vizitez celalalt portret? spuse Phineas cu o voce ascutita, cascnd lung si
fals (ochii i se plimbara prin camera si se atintira asupra lui Harry). O, nu,
Dumbledore, asta-seara sunt prea obosit.
Era ceva n glasul lui Phineas care i era foarte cunoscut lui Harry. Unde l mai auzi
se? nsa, nainte sa se poata gndi, portretele de pe peretii din jur izbucnira ntr-o f
urtuna de proteste.
? Nesupunere, domnule! racni un vrajitor corpolent, cu nasul rosu, vnturndu-si pum
nii. Abandonarea datoriei!
? Avem un juramnt de onoare sa-l ajutam pe actualul director de la Hogwarts! stri
ga un vrajitor batrn si firav, pe care Harry l recunoscu drept predecesorul lui Du
mbledore, Armando Dippet. Sa-ti fie rusine, Phineas!
? Sa-l conving eu, Dumbledore? striga o vrajitoare cu privirea sfredelitoare, ri
dicnd o bagheta neobisnuit de groasa, care parea sa fie o nuia din lemn de mestea
can.
? Ah, fie, spuse vrajitorul pe care l chema Phineas, urmarind bagheta putin nelin
istit, desi e foarte posibil sa-mi fi distrus deja portretul, asa a facut cu cei
mai multi membri ai familiei...
? Sirius stie ca n-are voie sa ti distruga portretul, spuse Dumbledore si Harry r
ealiza imediat unde mai auzise vocea lui Phineas: era cea care vorbea din rama a
parent goala din camera sa din Casa Cumplita. Trebuie sa i transmiti ca Arthur We
asley a fost grav ranit si ca sotia lui, copiii si Harry Potter vor sosi ct de cu
rnd la el acasa. Ai nteles?
? Arthur Weasley, ranit, sotia, copiii si Harry Potter vin sa stea acolo, repeta
Phineas pe un glas plictisit. Da, da... foarte bine...
Se apleca spre rama portretului si disparu chiar n clipa n care se deschise iar us
a biroului. Fred, George si Ginny intrara grabiti de profesoara McGonagall, toti
trei parnd ravasiti si socati, mbracati n pijamale.
? Harry... ce se ntmpla? ntreba Ginny speriata. Doamna profesoara McGonagall ne-a s
pus ca ai vazut cum a fost ranit tata...
? Tatal vostru a fost ranit n timpul activitatii sale pentru Ordinul Phoenix, spu
se Dumbledore, nainte ca Harry sa poata vorbi. A fost dus la Spitalul Sf. Mungo d

e boli si afectiuni magice. Va trimit napoi la casa la Sirius, care este mult mai
convenabila ca pozitie fata de spital dect Vizuina. Va veti ntlni acolo cu mama vo
astra.
? Cum mergem? ntreba Fred, parnd tulburat. Cu Polen Zvrr?
? Nu, zise Dumbledore, Polenul Zvrr nu este o cale sigura momentan, Reteaua este
urmarita. Veti folosi un Portal, continua el si arata spre ceainicul care state
a nevinovat pe birou. Nu asteptam dect sa se ntoarca Phineas Nigellus cu un raspun
s... vreau sa fiu sigur ca avem cale libera nainte sa va trimit...
Se produse o strafulgerare de foc chiar n mijlocul biroului, lasnd n urma o singura
pana aurie, care pluti ncet pe podea.
? Este avertismentul lui Fawkes, spuse Dumbledore, prinznd pana n cadere. Profesoar
a Umbridge a aflat ca nu mai sunteti n paturile voastre... Minerva, du-te si taie
-i calea... spune-i ceva, orice...
Profesoara McGonagall disparu cu un fosnet al rochiei.
? Spune c-o sa fie ncntat, zise o voce plictisita din spatele lui Dumbledore, semn
ca vrajitorul pe nume Phineas reaparuse n fata steagului Viperinilor. Stra-stran
epotul meu a avut mereu gusturi ciudate n materie de oaspeti.
? Atunci, veniti aici, le zise Dumbledore lui Harry si fratilor Weasley. Si repe
de, nainte sa ni se alature cineva.
Harry si ceilalti se strnsera n jurul biroului lui Dumbledore.
? Ati mai folosit un Portal? ntreba Dumbledore, iar ei ncuviintara din cap, ntinznd f
iecare mna ca sa atinga o parte din ceainicul nnegrit. Bine. Atunci, la trei... un
u... doi...
Totul se ntmpla ntr-o fractiune de secunda: n acea pauza infima, nainte ca Dumbledore
sa zica "trei", Harry si ridica privirea spre el ? erau foarte aproape unul de a
ltul -si privirea albastra si limpede a lui Dumbledore trecu de la Portal la chi
pul lui Harry.
Imediat, pe Harry l arse cicatricea ngrozitor, ca si cnd i-ar fi explodat din nou v
echea rana ? iar n suflet i crescu o ura att de puternica, nechemata, nedorita, nsa n
fioratoare, nct simti, n clipa aceea, ca nu si dorea dect sa atace ? sa muste ? sa si
figa coltii n omul din fata lui...
? ... trei.
Harry simti o zvcnire puternica n spatele buricului, pamntul disparu de sub el, iar
mna i se lipi de ceainic; se lovea de ceilalti, n timp ce goneau nainte ntr-un vrtej
de culori si rafale de vnt, fiind trasi nainte de ceainic... pna cnd picioarele i s
e izbira att de tare de sol, nct i cedara genunchii, ceainicul cazu zanganind pe pod
ea si o voce zise de undeva din apropiere:
? S-au ntors, odraslele tradatoare de snge. Oare e adevarat ca tatal lor e pe moar
te?
? IESI! racni o a doua voce.
Harry se ridica si se uita n jur; ajunsesera n bucataria sumbra din Casa Cumplita,
numarul doisprezece. Singurele surse de lumina erau focul si o lumnare care picu
ra, luminnd ce mai ramasese dintr-o cina solitara. Kreacher disparu pe o usa catr
e hol, uitndu-se napoi rauvoitor, n timp ce si tragea n sus crpa din jurul salelor; Si
rius se apropie grabit de ei toti, parnd nelinistit. Era neras si nca mbracat de zi
; emana totodata un mic iz de bautura, asemanator putin cu cel al lui Mundungus.
? Ce se ntmpla? zise el, ntinznd o mna ca sa o ajute pe Ginny sa se ridice. Phineas N
igellus a zis ca Arthur a fost grav ranit...
? ntreaba-l pe Harry, zise Fred.
? Da, vreau sa aud si eu, spuse George.
Gemenii si Ginny se holbau la el. Pasii lui Kreacher se oprisera pe treptele de
dincolo de usa.
? A fost... ncepu Harry, simtind ca era chiar mai rau dect cnd le spusese lui McGon
agall si Dumbledore. Am avut... un fel de... viziune...
Si le spuse tot ce vazuse, desi schimba povestea, ca sa para ca privise de la di
stanta cum atacase sarpele, nu chiar cu ochii lui. Ron, care era nca foarte palid
, i arunca o privire fugara, dar nu vorbi. Dupa ce Harry termina, Fred, George si
Ginny se holbara la el n continuare pentru o clipa. Harry nu stia daca i se pare
a sau nu, dar citi n ochii lor o acuzatiile. Ei bine, daca aveau sa-l nvinovateasc
a pentru ca vazuse atacul, era bucuros ca nu le spusese ca se aflase nauntrul sar

pelui.
? Mama e aici? spuse Fred, ntorcndu-se spre Sirius.
? Probabil ca nca nici nu stie ce s-a ntmplat, zise Sirius. Era important sa plecat
i de acolo nainte sa poata sa se bage Umbridge. Presupun ca Dumbledore i spune lui
Molly chiar acum.
? Trebuie sa mergem la Sf. Mungo, zise Ginny categoric. si ntoarse privirea spre f
ratii ei; erau, desigur, nca n pijamale.
? Sirius, poti sa ne mprumuti niste pelerine sau ceva de genul asta?
? Stati putin, nu puteti sa fugiti la Sf. Mungo! zise Sirius.
? Ba sigur ca putem, daca vrem, zise Fred, cu o expresie ncapatnata. Este tatal no
stru!
? Si cum aveti de gnd sa explicati ca ati aflat ca Arthur a fost atacat chiar nain
te ca spitalul sa-i anunte sotia?
? Ce conteaza? spuse George nflacarat.
? Conteaza, pentru ca nu e bine sa atragem atentia asupra faptului ca Harry are
viziuni despre lucruri care se ntmpla la kilometri departare! zise Sirius suparat.
Aveti idee ce ar deduce Ministerul din informatia asta?
Fred si George aratau de parca n-ar fi dat doi bani pe ce deducea Ministerul. Ro
n era nca alb ca varul si tacut.
Ginny zise:
? Ar fi putut sa ne spuna altcineva... am fi putut sa aflam din alta parte, nu d
e la Harry.
? Ca de pilda? spuse Sirius nerabdator. Fiti atenti, tatal vostru a fost ranit n
timp ce lucra pentru Ordin n mprejurari si asa suspecte, fara sa afle copiii lui la
doar cteva secunde dupa ce s-a ntmplat. Ati putea sa faceti un mare rau Ordinului.
..
? Nu ne pasa de Ordinul asta tmpit! striga Fred.
? Este vorba de tatal nostru, care e pe moarte! tipa George.
? Tatal vostru a stiut n ce s-a bagat si nu o sa va fie recunoscator daca faceti p
robleme Ordinului! spuse Sirius, la fel de suparat. Asa stau lucrurile ? de asta
nu sunteti n Ordin -nu ntelegeti ? exista lucruri pentru care merita sa-ti dai vi
ata!
Tie ti-e usor sa spui, nchis aici! racni Fred. Pe tine nu te vad riscndu-ti pielea
!
Ultima urma de culoare din obrajii lui Sirius disparu. Pentru o clipa arata ca s
i cnd ar fi vrut sa-l loveasca pe Fred, dar, cnd vorbi, avea o voce de un calm for
tat.
? Stiu ca este greu, dar trebuie sa ne purtam cu totii ca si cnd nca n-am sti nimi
c. Trebuie sa stam locului, cel putin pna cnd o sa avem vesti de la mama voastra,
bine?
Fred si George pareau nca revoltati. Ginny nsa facu ctiva pasi spre cel mai apropia
t scaun si se aseza terminata. Harry se uita la Ron, care facu o miscare ciudata
, ntre o ncuviintare din cap si o ridicare din umeri, si se asezara si ei. Gemenii
se uitara urt la Sirius pentru nca o clipa, apoi sezura de o parte si de alta a l
ui Ginny.
? Asa, spuse Sirius ncurajator, hai sa... hai sa bem cu totii ceva, ct timp astept
am. Accio Berezero!
Ridica bagheta n timp ce vorbi si sase sticle zburara din camara catre ei, alunec
ara pe masa, mprastiind ramasitele cinei lui Sirius, si se oprira frumos n fata lo
r. Baura toti si pentru o vreme singurele sunete fura cele facute de sfritul focul
ui din bucatarie si de bufniturile usoare ale sticlelor puse pe masa.
Harry nu bau dect ca sa faca ceva cu minile. Era inundat de o vina apasatoare, car
e parca fierbea. Nu ar fi ajuns acolo, daca nu ar fi fost el; nca ar fi dormit n p
aturile lor. Si nu l ajuta deloc sa-si spuna ca, dnd alarma, avusese grija ca domn
ul Weasley sa fie gasit, pentru ca de fapt tocmai el si nimeni altul fusese cel
care l atacase pe domnul Weasley.
Nu te prosti, nu ai colti, si spuse el, ncercnd sa ramna calm, desi i tremura mna n ca
e tinea sticla de Berezero, tu erai n pat, nu aveai cum sa ataci pe nimeni...
nsa atunci ce s-a ntmplat n biroul lui Dumbledore? se ntreba el. M-am simtit ca si cnd
as fi vrut sa l atac si Dumbledore...

Puse sticla jos mai tare dect intentionase si varsa din ea pe masa. Nu observa ni
meni. Apoi farfuriile murdare din fata lor fura luminate de un foc care izbucni n
aer si, n timp ce tipau socati, un sul de pergament cazu pe masa cu o bufnitura,
nsotit de o pana aurie din coada de phoenix.
? Fawkes! zise Sirius imediat, nsfacnd pergamentul. Asta nu-i scrisul lui Dumbledo
re ? nseamna ca e un mesaj de la mama voastra ? uite...
i arunca scrisoarea lui George, care o deschise repede si citi cu voce tare: "Tat
a este nca n viata. Eu pornesc acum spre Sf. Mungo. Ramneti unde sunteti. Va trimit
vesti ct pot de repede. Mama."
George se uita n jur.
? nca n viata, zise el ncet. Dar asta suna ca si cnd...
Nu fu nevoie sa termine propozitia. Si lui Harry i suna ca si cnd domnul Weasley a
r fi fost undeva ntre viata si moarte. Ron se holba pe versoul scrisorii de la ma
ma sa, nca extrem de palid, de parca ar fi putut sa-i spuna niste cuvinte linisti
toare. Fred smulse pergamentul din mna lui George si l citi el nsusi, iar apoi si ri
dica privirea spre Harry, care simtea iar cum i tremura mna pe sticla de Berezero
si o strnse ca sa se opreasca din tremurat.
Harry nu-si amintea daca avusese vreo noapte mai lunga dect aceasta. Sirius suger
a la un moment dat, fara sa fie foarte convins, ca ar trebui sa se duca toti la
culcare, dar expresiile dezgustate ale fratilor Weasley fura un raspuns edificato
r. n cea mai mare parte a timpului ramasera tacuti n jurul mesei, privind cum fiti
lul lumnarii se cufunda din ce n ce mai tare n ceara lichida, ducnd din cnd n cnd stic
a la buze, vorbind doar ca sa ntrebe ct era ceasul, ntrebndu-se cu voce tare ce se ntm
pla si asigurndu-se unul pe altul ca, daca ar fi existat vreo veste proasta, ar f
i aflat imediat, pentru ca doamna Weasley trebuia sa fi ajuns de mult la Sf. Mun
go.
Fred atipi, cu capul plecat ntr-o parte. Ginny era ghemuita ca o pisica pe scaun,
nsa avea ochii deschisi; Harry vedea cum se reflecta lumina focului pe ei. Ron s
tatea cu capul n mini si era imposibil de spus daca era treaz sau dormea. Harry si
Sirius se uitau din cnd n cnd unul la altul, intrusi n nenorocirea familiei, asteptnd
... asteptnd...
La cinci si zece dimineata, dupa ceasul lui Ron, usa de la bucatarie se deschise
si doamna Weasley intra n bucatarie. Era extrem de palida, nsa, cnd se ntoarsera to
ti spre ea, Fred, Ron si Harry ridicndu-se putin de pe scaune, surse sters.
? O sa se faca bine, zise ea, cu vocea slabita de oboseala. Doarme. Putem sa mer
gem sa-l vedem mai trziu. Acum sta Bill cu el; o sa se nvoiasca n dimineata asta de
la serviciu.
Fred se lasa pe spate, cu minile pe fata. George si Ginny se ridicara, se dusera
repede la mama lor si o mbratisara. Ron rse foarte tremurat si dadu pe gt restul de
Berezero dintr-o nghititura.
? Micul dejun! zise Sirius tare si vesel, ridicndu-se n picioare dintr-o saritura.
Unde este Spiridusul ala de casa blestemat? Kreacher! KREACHER!
nsa Kreacher nu raspunse la chemarea lui.
? Ma rog, asta e, murmura Sirius, numarndu-i pe cei din fata lui. Deci, micul dej
un pentru... sa vedem... sapte persoane... cred ca niste costita afumata cu oua s
i niste ceai cu pine prajita...
Harry se duse repede la aragaz ca sa ajute. Nu vroia sa deranjeze fericirea fami
liei Weasley si i era groaza de clipa cnd doamna Weasley l va ruga sa povesteasca i
ar viziunea. nsa abia scosese farfuriile din dulap cnd doamna Weasley le lua din mi
nile lui si l strnse n brate.
? Nu stiu ce s-ar fi ntmplat daca nu ai fi fost tu, Harry, zise ea cu o voce nabusi
ta. Ar fi putut sa treaca ore ntregi fara sa-l gaseasca pe Arthur, iar atunci ar
fi fost prea trziu, dar datorita tie este n viata si Dumbledore a putut sa se gndea
sca la o explicatie perfecta pentru faptul ca Arthur era unde era, habar n-ai ce
s-ar fi ntmplat altfel, uita-te la bietul Sturgis...
Harry nu putea sa suporte manifestarea de recunostinta, dar din fericire femeia i
dadu drumul, ca sa se ntoarca spre Sirius si sa-i multumeasca pentru ca avusese
grija de copiii ei pe parcursul noptii. Sirius spuse ca se bucura ca putuse fi d
e ajutor si ca spera ca aveau sa stea toti copiii cu el atta timp ct domnul Weasle
y avea sa fie n spital.

? Ah, Sirius, ti sunt foarte recunoscatoare... se pare ca o sa stea o vreme acolo

si ar fi minunat sa fim mai aproape... binenteles, asta s-ar putea sa nsemne ca v
om ramne aici de Craciun.
? Cu ct mai multi, cu att mai bine! zise Sirius att de sincer, nct doamna Weasley i zm
i larg, si puse un sort si ncepu sa ajute la pregatirea micului dejun.
? Sirius, murmura Harry, neputnd sa mai suporte nici macar o clipa. Pot sa schimb
o vorba cu tine? Chiar acum?
Intra n camara ntunecata si Sirius l urma. Fara vreo alta introducere, Harry i expus
e nasului sau fiecare detaliu al viziunii pe care o avusese, inclusiv faptul ca
el nsusi fusese sarpele care l atacase pe domnul Weasley.
Cnd se opri ca sa traga aer n piept, Sirius zise:
? I-ai spus asta lui Dumbledore?
? Da, zise Harry nerabdator, nsa nu mi-a spus ce nseamna. Ma rog, n ultimul timp numi mai spune nimic.
? Sunt convins ca ti-ar fi spus, daca ar fi fost ceva important, zise Sirius calm
.
? Dar asta nu este tot, zise Harry, ridicnd putin tonul. Sirius, cred... cred ca n
nebunesc. n biroul lui Dumbledore, chiar nainte sa luam Portalul... am crezut pent
ru cteva secunde ca eram un sarpe, m-am simtit ca un sarpe... m-a durut foarte ta
re cicatricea cnd m-am uitat la Dumbledore.
Sirius, am vrut sa-l atac!
Nu vazu dect o particica din fata lui Sirius; restul era n ntuneric.
? Trebuie sa fi fost efectul viziunii, asta-i tot, zise Sirius. nca te gndeai la v
isul acela sau ce-o fi fost si...
? Nu a fost asta, spuse Harry, clatinnd din cap, a fost ca si cnd s-ar fi trezit c
eva n mine, ca si cnd ar fi existat un sarpe n mine.
? Trebuie sa dormi, spuse Sirius hotart. O sa mannci ceva la micul dejun, apoi te
duci sus sa te culci si dupa prnz poti sa te duci la Arthur cu ceilalti. Esti n st
are de soc, Harry; te nvinovatesti pentru ceva la care doar ai asistat, si a fost
un noroc ca te-ai nimerit acolo, pentru ca altfel Arthur ar fi putut fi ucis. N
u ti mai face griji.
l batu pe Harry pe umar si iesi din camara, lasndu-l singur n ntuneric.
Toata lumea, n afara de Harry, si petrecu restul diminetii dormind. El se duse n ca
mera pe care o mpartise cu Ron pe parcursul ultimelor saptamni de vara, nsa daca Ro
n se baga n pat si adormi n cteva minute, Harry ramase mbracat, rezemat de barele re
ci de metal de la capul patului, stnd voit ntr-o pozitie inconfortabila, hotart sa
nu atipeasca, ngrozit ca ar putea sa devina iar un sarpe n somn, sa se trezeasca s
i sa descopere ca l atacase pe Ron sau ca se trse prin casa dupa ceilalti...
Cnd Ron se trezi, Harry se prefacu degajat ca trasese si el un pui de somn odihni
tor. Cuferele de la Hogwarts le sosira n timp ce luau prnzul, ca sa se poata mbraca
n haine de ncuiati pentru drumul spre Sf. Mungo. Toti, n afara de Harry, fura extr
em de fericiti si vorbareti ct timp si schimbara robele cu blugi si tricouri cu mne
ca lunga de bumbac. Cnd aparura Tonks si Ochi-Nebun ca sa-i nsoteasca prin Londra,
i ntmpinara veseli, rznd de melonul pe care l purta Ochi-Nebun, ntr-o pozitie care sa
i ascunda ochiul magic, si asigurndu-l cu sinceritate ca Tonks, care acum avea di
n nou parul scurt si roz aprins, avea sa atraga mult mai putin atentia n metrou d
ect el.
Tonks se arata foarte interesata de viziunea lui Harry despre atacul mpotriva dom
nului Weasley, lucru pe care Harry nu vroia deloc sa-l discute.
? Ai cumva snge de clarvazator n familie? ntreba ea curioasa, cnd se asezara unul lng
a altul ntr-un metrou care huruia spre inima orasului.
? Nu, zise Harry, gndindu-se la profesoara McGonagall si simtindu-se insultat.
? Nu, spuse Tonks meditativa, nu, presupun ca de fapt nu faci profetii, nu-i asa
? Adica, nu vezi viitorul, vezi prezentul... e ciudat, nu? nsa folositor...
Harry nu raspunse; din fericire, se dadura jos la urmatoarea statie, chiar n inim
a Londrei, si n nvalmaseala de la coborre i lasa pe Fred si pe George sa se interpun
a ntre el si Tonks, care mergea naintea lor. Urcara toti pe scara rulanta, cu Mood
y clampanind dupa ei n urma grupului, cu melonul lasat pe frunte si cu o mna nodur
oasa bagata ntre nasturii hainei si strngnd bagheta. Lui Harry i se paru ca simte o
chiul ascuns privindu-l cu atentie. ncercnd sa evite alte ntrebari despre visul sau

, l ntreba pe Ochi-Nebun unde era Sf. Mungo.

? Nu e departe de aici, mormai Moody n timp ce ieseau n aerul de iarna pe o strada
larga, cu magazine, plina de oameni care si faceau cumparaturile de Craciun.
l mpinse pe Harry putin n fata si schiopata chiar n urma lui; Harry stia ca, sub pal
aria strmba, ochiul i se rotea n toate directiile.
? Nu a fost usor sa gasim un loc bun pentru spital. Pe Aleea Diagon nu era nicai
eri destul spatiu si nu puteam sa-l construim sub pamnt, ca Ministerul ? nu ar fi
fost sanatos. Pna la urma, am reusit sa obtinem o cladire aici. Ideea era ca vraj
itorii bolnavi puteau sa vina si sa plece amestecndu-se n multime.
l prinse pe Harry de umar ca sa nu fie separati de un crd de cumparatori care tine
au cu orice pret sa intre n magazinul de dispozitive electrice din apropiere.
? Gata, zise el o clipa mai trziu.
Ajunsesera n fata unui magazin universal mare, de moda veche si din caramida rosi
e, numit Purge & Dowse Ltd. Locul avea un aer saracacios, mohort; vitrinele erau
formate din cteva manechine ciobite, cu perucile strmbe, asezate la ntmplare si preze
ntnd niste modele vechi de cel putin zece ani. Pe toate usile prafuite se gaseau
anunturi mari pe care scria: "nchis pentru renovare." Harry auzi foarte clar o fe
meie voluminoasa, ncarcata cu pungi de cumparaturi, spunndu-i prietenei ei, cnd tre
cura prin dreptul lor:
? Magazinul asta nu e niciodata deschis...
? n ordine, zise Tonks, facndu-le semn catre o vitrina in care nu se afla nimic, n
afara de un manechin deosebit de urt, cu gene false si o rochie verde, cu sort, d
e nailon. E toata lumea gata?
ncuviintara din cap, strngndu-se n jurul ei. Moody l mpinse o data pe Harry ntre omopl
ti ca sa mearga mai n fata si Tonks se apleca foarte aproape de geam, uitndu-se n s
us la manechinul extrem de urt si aburind geamul cu respiratia.
? Salut, zise ea, am venit sa-l vedem pe Arthur Weasley.
Harry se gndi ct era de absurd ca Tonks sa se astepte
ca manechinul s-o auda cnd ea vorbea att de ncet, dincolo de un paravan de sticla, c
u autobuzele care huruiau n spatele lor si toata galagia de pe strada plina de cu
mparatori. Apoi si aminti ca manechinele nu auzeau oricum. n clipa urmatoare ramase
socat, cu gura cascata, cnd manechinul ncuviinta putin din cap si le facu un semn
cu degetul, iar Tonks le apuca pe Ginny si pe doamna Weasley de coate, trecu dir
ect prin geam si disparu.
Fred, George si Ron trecura dupa ele. Harry se uita n jur la multimea care se nghe
suia; nimeni nu parea sa aiba vreo privire de aruncat spre vitrinele att de urte d
e la Purge Dowse Ltd.; de asemenea, nimeni nu parea sa fi observat ca sase oamen
i tocmai disparusera din senin n fata lor.
? Hai, mormai Moody, dndu-i iar un ghiont n spate lui Harry, dupa care pasira mpreu
na prin ceea ce parea sa fie o perdea de apa rece, desi la iesire le fu cald si s
i dadura seama ca ramasera uscati.
Nu mai era nici urma de manechinul urt sau de locul un de fusese. Erau ntr-un fel
de camera de primire aglomerata, unde stateau mai multe vrajitoare si vrajitori
pe scaune instabile de lemn, unii aratnd perfect normal, frunzarind numere vechi
din Saptamnalul vrajitoarelor, altii avnd niste chipuri desfigurate, cu trompe de
elefant, de exemplu, sau niste mini care le ieseau direct din piept. n sala era o
galagie aproape la fel de mare ca si pe strada, pentru ca multi pacienti scoteau
sunete foarte ciudate: o vrajitoare cu chipul transpirat din mijlocul rndului di
n fata, care si facea vnt energic cu un Profetul zilei, slobozea ntruna un suierat
ascutit, n timp ce i iesea fum pe gura; un vrajitor zdrentaros dintr-un colt suna
ca un clopotel de fiecare data cnd se misca si, cu fiecare clinchet, i vibra capul
ngrozitor, astfel nct trebuia sa se prinda de urechi ca sa l tina nemiscat. Vrajito
ri si vrajitoare cu robe verzi si notau diverse lucruri pe niste clipboard-uri ca
al lui Umbridge. Harry observa emblema brodata pe pieptul lor: o bagheta si un
os intersectate.
? Sunt doctori? l ntreba ncet pe Ron.
? Doctori? facu Ron speriat. ncuiatii aia smintiti care taie oamenii? Nu, sunt Vi
ndecatori.
? Aici! striga doamna Weasley peste clinchetul redesteptat al vrajitorului din c
olt, iar ei o urmara la coada din fata unui birou de informatii unde se afla o v

rajitoare blonda, plinuta.

Peretele din spatele ei era plin cu anunturi si afise pe care erau scrise lucrur
i de genul: UN CEAUN CURAT PREVINE TRANSFORMAREA POTIUNILOR N OTRAVURI si ANTIDOTU
RILE SUNT ANTIPATICE DACA NU SUNT APROBATE DE UN VINDECATOR CALIFICAT. Mai era s
i un portret mare al unei vrajitoare cu bucle lungi argintii, care purta inscrip
tia:
Dilys Derwent
Vindecatoare la Sf. Mungo 1722-1741
Directoare a Scolii Hogwarts de Farmece si Vrajitorii
1741-1768
Dilys urmarea grupul familiei Weasley de parca i-ar fi numarat membrii; cnd Harry
i ntlni privirea, aceasta i facu repede cu ochiul, iesi din tablou printr-o parte s
i disparu.
ntre timp, la nceputul cozii, un vrajitor tnar executa un numar de dans chiar la fa
ta locului si ncerca, printre strigate de durere, sa-i explice ncurcatura vrajitoa
rei de la birou.
? Sunt... au... pantofii astia pe care mi i-a dat fratele meu ? au ? mi mannca ? A
U ? picioarele ? uitati-va la ei, trebuie sa fie ? AAAU ? vrajiti sau ceva de gen
ul asta si nu pot sa AAAAAUUU mi-i scot.
Sarea de pe un picior pe altul, de parca ar fi dansat pe carbuni ncinsi.
? Pantofii nu va mpiedica sa cititi, nu-i asa? zise vrajitoarea blonda enervata, a
ratnd spre un afis mare din stnga biroului ei. Trebuie sa mergeti la Afectiuni Vra
jite, la etajul patru. Asa cum scrie si n ghidul etajelor. Urmatorul!
Grupul Weasley avansa putin, n timp ce vrajitorul se dadea la o parte schiopatnd s
i topaind, iar Harry trecu n revista ghidul etajelor:
ACCIDENTE CU OBIECTE..................................Parter
Ceaune care explodeaza, baghete care dau rateuri, accidente cu maturi etc.
AFECTIUNI INDUSE DE CREATURI....................Etajul I
Muscaturi, ntepaturi, arsuri, spini sub piele etc.
VIRUSI MAGICI ..................................................Etajul II
Boli contagioase, de exemplu: pojar-de-dragon, greata-efemera, ciuperca-scrofus
etc.
OTRAVIRE CU POTIUNI SI PLANTE.....................Etajul III
Eczeme, regurgitarii, rs necontrolat etc.
AFECTIUNI VRAJITE ..........................................Etajul IV
Vraji permanente, blesteme, farmece aplicate gresit etc
CEAINARIA VIZITATORILOR
MAGAZINUL SPITALULUI....................................Etajul V
DACA NU SUNTETI SIGURI UNDE VRETI SA VA DUCETI, NU PUTETI SA VORBITI NORMAL SAU
NU SUNTETI N STARE SA VA AMINTITI DE CE SUNTETI AICI, VRAJITOAREA NOASTRA DE LA R
ECEPTIE VA FI NCNTATA SA VA AJUTE.
Acum, n fata cozii aparu un vrajitor foarte batrn, cocosat, cu o plnie la ureche.
? Am venit sa-l vad pe Broderick Bode! spuse el ragusit.
? Salonul patruzeci si noua, dar ma tem ca va pierdeti timpul, zise vrajitoarea
scurt. Sa stiti ca este complet zapacit ? nca se crede ceainic. Urmatorul!
Un vrajitor aparent destul de suparat si tinea fetita strns de glezna, n timp ce ea
zbura deasupra capului sau, folosindu-si aripile, mari si pline de pene, care i c
rescusera chiar din spate prin costumas.
? Etajul patru, zise vrajitoarea pe o voce plictisita, fara sa ntrebe, iar barbat
ul disparu pe usa dubla de stejar de lnga birou, tinndu-si fetita ca pe un balon c
u o forma ciudata. Urmatorul!
Doamna Weasley se apropie de birou.
? Buna ziua, zise ea, sotul meu, Arthur Weasley, ar fi trebuit sa fie mutat n alt
salon n dimineata asta, puteti sa ne spuneti...?
? Arthur Weasley? spuse vrajitoarea, verificnd o lista lunga din fata ei. Da, eta

jul nti, a doua usa pe dreapta, Salonul Dai Llewellyn.

? Multumesc, zise doamna Weasley. Haideti.
O urmara pe usa dubla si de-a lungul holului ngust ce se ntindea dincolo de ea, nca
drat de alte portrete ale unor vindecatori celebri si luminat de bule de cristal
pline de lumnari care pluteau aproape de tavan, aratnd ca niste clabuci de sapun.
Trecura pe lnga ei alte vrajitoare si vrajitori mbracati n robe galben-verzui, care
intrau si ieseau pe usa; dupa ce trecura pe lnga o usa, holul se umplu de un fum
galben si un miros urt, iar din cnd n cnd auzira niste vaiete din departare. Urcara
un etaj si intrara pe holul Afectiunilor Induse de Creaturi, unde pe a doua usa
de la dreapta scria: Salonul Periculos Dai Llewellyn: Muscaturi grave. Dedesubt
era un carton ntr-un suport de arama pe care era scris de mna: Vindecator princip
al: Hippocrate Smethwyck. Vindecator asistent: Augustus Pye.
? Molly, noi asteptam afara, zise Tonks. Arthur nu ar trebui sa aiba prea multi v
izitatori odata... la nceput ar trebui sa fie doar familia.
Ochi-Nebun si mormai acordul cu aceasta idee si se sprijini de peretele din hol, c
u ochiul magic rotindu-i-se n toate directiile. Harry se dadu si el n spate, dar d
oamna Weasley ntinse o mna si l mpinse pe usa, zicnd:
? Nu te prosti, Harry, Arthur vrea sa-ti multumeasca.
Salonul era mic si destul de saracacios, iar unica fereastra era ngusta si amplasa
ta sus, cu fata spre usa. Lumina venea n principal de la bulele de cristal stralu
citoare care erau strnse n mijlocul tavanului. Peretii erau acoperiti cu casete de
stejar, iar de unul dintre ei era agatat un portret al unui vrajitor care parea
destul de rau, cu textul: Urquhart Rackharrow, 1612-1697, inventatorul Blestemu
lui Scoaterii Intestinelor.
Erau doar trei pacienti. Domnul Weasley se gasea n patul din capatul ndepartat al
salonului, lnga fereastra. Harry fu multumit si usurat sa vada ca era sprijinit p
e mai multe perne si citea Profetul zilei la raza solitara de lumina care i cadea
pe pat. si ridica privirea, n timp ce ei se apropiau de el, si zmbi larg cnd vazu c
ine erau.
? Salut! striga el, aruncnd Profetul la o parte. Bill tocmai a plecat, Molly, a t
rebuit sa se ntoarca la lucru, nsa a zis ci trece pe la tine mai trziu.
? Cum te simti, Arthur? ntreba doamna Weasley, aplecndu-se sa-l sarute pe obraz si
uitndu-se la el nelinistita. nca pari destul de slabit.
? Ma simt foarte bine, zise domnul Weasley vesel, ridicndu-si bratul sanatos ca s
-o mbratiseze pe Ginny. Daca mi-ar putea scoate bandajele, as pleca acasa.
? De ce nu pot sa ti le scoata, tata? ntreba Fred.
? Pai, ncep sa sngerez ntr-o veselie de fiecare data cnd ncearca, zise domnul Weasley
voios, ntinznd mna dupa bagheta care era pe noptiera si agitnd-o, astfel nct lnga pat
l sau aparura sase scaune pentru toti. Se pare ca n coltii sarpelui a fost un fel
de otrava destul de neobisnuita, care nu lasa ranile sa se vindece. nsa sunt con
vinsi ca vor gasi un antidot; mi-au zis ca au avut cazuri mult mai grave dect al
meu, iar ntre timp tot ce trebuie sa fac este sa iau o Potiune Extra-Snge din ora n
ora. Dar tipul ala de acolo, spuse el, coborndu-si vocea si facnd semn cu capul s
pre patul de vizavi, n care se gasea un barbat care parea sa fie verzui si bolnav
si se uita la tavan, bietul om, a fost muscat de un om-lup. Nu exista nici un l
eac.
? Un om-lup? sopti doamna Weasley alarmata. E prudent daca sta ntr-un salon comun
? Nu ar trebui sa fie ntr-o camera privata?
? Mai sunt doua saptamni pna la luna plina, i reaminti domnul Weasley n soapta. Vind
ecatorii au vorbit cu el toata dimineata, stiti voi, ncercnd sa-l convinga ca va p
utea sa duca o viata aproape normala. I-am zis ? fara sa dau nume, binenteles ? ns
a i-am zis ca eu nsumi cunosc un om-lup, o persoana foarte draguta, careia i se p
are ca poate controla usor situatia.
? Si ce-a spus? ntreba George.
? A spus ca ma musca daca nu tac din gura, zise domnul Weasley cu tristete. Si f
emeia aia de acolo, continua el si arata celalalt pat care mai era ocupat, aflat
chiar lnga usa, nu vrea sa le spuna vindecatorilor ce anume a muscat-o, ceea ce
ne face pe toti sa credem ca trebuie sa fi fost un animal detinut n ilegalitate.
Orice o fi fost, a muscat-o zdravan de picior. Cnd i scot bandajele, miroase foart
e urt.

? Ia zi, tata, ai de gnd se ne spui ce s-a ntmplat? ntreba Fred, tragndu-si scaunul ma
i aproape de pat.
? Pai, stiti deja, nu-i asa? zise domnul Weasley, zmbindu-i edificator lui Harry.
Este foarte simplu ? avusesem o zi toarte lunga, eram la datorie, am atipit, ma luat ceva prin surprindere si m-a muscat.
? Scrie de felul cum ai fost atacat n Profet? ntreba Fred, aratnd ziarul pe care l a
runcase deoparte domnul Weasley.
? Nu, sigur ca nu, spuse domnul Weasley, cu un zmbet destul de amar, Ministerul n
u vrea sa stie toata lumea ca un sarpe mare si urt a reusit sa...
? Arthur! l preveni doamna Weasley.
? ... sa... aa... mi vina de hac, zise repede domnul Weasley, desi Harry era foar
te sigur ca nu asta intentionase sa spuna.
? Si unde erai cnd s-a ntmplat, tata? ntreba George.
? Asta este treaba mea, zise domnul Weasley, desi o spuse cu un surs.
nsfaca Profetul zilei, l deschise furtunos si zise:
? Tocmai citeam despre arestarea lui Willy Widdershins cnd ati venit voi. Stiti c
a s-a dovedit ca Willy era n spatele toaletelor care vomitau asta-vara? Unul dint
re blesteme s-a ntors asupra lui, toaleta a explodat si l-au gasit zacnd inconstie
nt printre darmaturi, acoperit din cap pna n picioare cu...
? Cnd spui ca erai "la datorie", l ntrerupse Fred cu o voce joasa, ce faceai de fap
t?
? Ai auzit ce a zis tatal tau, sopti doamna Weasley, nu discutam despre asta aic
i! Arthur, zi-i mai departe despre Willy Widdershins.
? Pai, nu ma ntrebati cum, dar a scapat de acuzatia cu toaletele, zise domnul Wea
sley sumbru. Nu pot sa presupun dect ca aurul a schimbat sortii...
? O pazeai, nu-i asa? zise George ncet. Arma? Chestia pe care o vrea Stii-Tu-Cine
?
? George, taci din gura! se rasti doamna Weasley.
? Oricum, zise tare domnul Weasley, de data asta Willy a fost prins vnzndu-le clan
te muscatoare ncuiatilor si nu cred ca o sa poata sa se mai fofileze si din poves
tea asta, ntruct, conform articolului, doi ncuiati si-au pierdut cteva degete si acum
sunt la Sf. Mungo pentru refacerea urgenta a oaselor si o modificare de memorie.
Gnditi-va putin, ncuiati la Sf. Mungo! Ma ntreb n care salon sunt?
Si se uita entuziasmat n jur, de parca s-ar fi asteptat sa vada un afis.
? Harry, nu ziceai ca Stii-Tu-Cine are un sarpe? ntreba Fred, uitndu-se la tatal s
au ca sa-i vada reactia. Unul mare? L-ai vazut n noaptea cnd s-a ntors, nu-i asa?
? Ajunge, zise doamna Weasley suparata. Ochi-Nebun si Tonks sunt afara, Arthur,
vor sa vina sa te vada. Si voi toti, asteptati afara, adauga ea catre copiii ei
si Harry. Dupa aceea puteti sa veniti sa va luati la revedere. Hai.
Se ntoarsera n grup compact pe hol. Ochi-Nebun si Tonks intrara si nchisera usa sal
onului n urma lor. Fred ridica din sprncene.
? Bine, zise el calm, cotrobaind prin buzunare, sa fie cum vor ei. Sa nu ne spun
a nimic.
? Pe astea le cauti? zise George, ridicnd ceva care semana cu o sfoara ncurcata de
culoarea pielii.
? Mi-ai citit gndurile, zise Fred, zmbind. Hai sa vedem daca Sf. Mungo pune Farmec
e Imperturbabile pe usile de la saloane, ce ziceti?
El si George descurcara sfoara si separara cinci Urechi Extensibile. Fred si Geo
rge le mpartira celorlalti. Harry ezita sa ia una.
? Haide, Harry, ia-o! I-ai salvat viata tatei. Daca are cineva dreptul sa traga c
u urechea la ce spune, tu esti ala.
Zmbind mpotriva vointei sale, Harry lua capatul sforii si si-l baga n ureche asa cu
m facusera gemenii.
? n ordine, hai, sopti Fred.
Sforile de culoarea pielii se zvrcolira ca niste viermi lungi si subtiri, serpuin
d pe sub usa. La nceput, Harry nu auzi nimic, nsa apoi tresari cnd o auzi pe Tonks
vorbind n soapta, la fel de limpede ca si cnd ar fi fost chiar lnga el.
? ... au cautat n toata zona, dar nu au gasit sarpele nicaieri. Arthur, se pare c
a a disparut dupa ce te-a atacat... Dar sa nu-mi spui ca Stii-Tu-Cine si-a imagi
nat ca ar putea sa intre un sarpe, nu?

? Presupun ca l-a trimis ca iscoada, mormai Moody, pentru ca nu a prea avut succ
es pna acum, nu-i asa? Nu, cred ca ncearca sa-si dea seama cu ce are de-a face si,
daca Arthur nu ar fi fost acolo, creatura ar fi avut mult mai mult timp sa se u
ite prin jur. Deci, Potter zice ca a vazut cum s-a ntmplat?
? Da, spuse doamna Weasley destul de nelinistita. Stiti, Dumbledore chiar pare s
a se fi asteptat ca Harry sa vada ceva de genul asta.
? Da, ma rog, zise Moody, e ceva ciudat cu pustiul Potter, o stim cu totii.
? Dumbledore dadea impresia ca-si face griji pentru Harry cnd am vorbit cu el de
dimineata, sopti doamna Weasley.
? Sigur ca-si face griji, mormai Moody. Baiatul vede lucruri prin ochii sarpelui
Stii-Tu-Cui. Binenteles, Potter nu-si da seama ce nseamna, dar, daca l stapneste St
iti-Voi-Cine...
Harry si scoase Urechea Extensibila din propria ureche, cu inima batndu-i foarte t
are si cu sngele ridicndu-i-se la cap. Se uita n jur la ceilalti. Toti se holbau la
el, cu firele atrnndu-le din urechi si parnd dintr-o data tematori.
CAPITOLULXXIII
CRACIUNUL N SALONUL NCHIS
Oare de asta nu vroia Dumbledore sa-i mai ntlneasca privirea lui Harry? Oare se as
tepta sa-l vada pe Cap-de-Mort ntorcndu-i cautatura? i era teama, poate, ca ochii s
ai verzi se vor face deodata rosii, cu elipse ca la pisici, n loc de pupile? Harr
y si aminti cum iesise la un moment dat chipul lui Cap-de-Mort din ceafa profesor
ului Quirrell si si trecu mna peste propria ceafa, ntrebndu-se cum s-ar simti n cazul
n care Cap-de-Mort ar iesi prin propriul sau craniu.
Se simti murdar, contaminat, de parca ar fi purtat un fel de microb letal, avu s
entimentul ca nu mai merita sa stea n metrou pe drumul de ntoarcere de la spital a
laturi de oameni nevinovati, curati, ale caror minti si trupuri nu erau afectate
de influenta nefasta a lui Cap-de-Mort... nu numai ca vazuse sarpele, ci fusese
sarpele, acum o stia...
Apoi i trecu prin minte un gnd ngrozitor si iesi la suprafata o amintire, una care i
facu stomacul sa se strnga si sa forfoteasca, de parca ar fi colcait de serpi.
Ce mai doreste, n afara de adepti?
Lucruri pe care nu le poate obtine dect prin furt... cum ar fi o arma. Ceva ce nu
a avut data trecuta.
Eu sunt arma, si zise Harry, si era ca si cnd i-ar fi curs otrava prin vene, nghetnd
u-l, facndu-i sa transpire, n timp ce se legana o data cu metroul prin tunelul ntun
ecat. Eu sunt cel pe care ncearca sa-l foloseasca Lordul Cap-de-Mort, de asta au
pus sa fiu pazit peste tot unde ma duc, nu pentru protectia mea, ci pentru a celo
rlalti, numai ca nu functioneaza, nu pot sa puna pe cineva sa ma urmareasca tot
timpul la Hogwarts... Chiar l-am atacat pe domnul Weasley azi-noapte, eu am fost
. Cap-de-Mort m-a pus sa o fac, si ar putea sa fie chiar si acum n mine, ascultndu
-mi gndurile...
? Harry, ai patit ceva, dragul meu? sopti doamna Weasley, aplecndu-se peste Ginny
ca sa-i vorbeasca, n timp ce trenul huruia prin tunelul ntunecat. Nu arati bine d
eloc, ti-e rau?
Toti se uitau la el. Clatina ferm din cap si se holba n sus la o reclama pentru a
sigurari de casa.
? Harry, dragul meu, esti sigur ca n-ai patit nimic? zise doamna Weasley pe o vo
ce ngrijorata, n timp ce strabateau peticul de iarba nengrijita din mijlocul Pietei
Cumplite. Pari foarte palid... esti sigur ca ai dormit bine? Sa te duci chiar acu
m sa te culci si sa dormi cteva ore bune nainte de cina, da?
Harry ncuviinta din cap; iata o scuza pregatita pentru a nu vorbi cu ceilalti, ad
ica exact ceea ce si dorea, asa ca, dupa ce doamna Weasley deschise usa de la int
rare, trecu repede de suportul de umbrele pe picioare de trol, urca scarile si s
e duse direct n dormitorul lui si al lui Ron.
Aici ncepu sa masoare camera n lung si n lat, pe lnga cele doua paturi si rama goala
a lui Phineas Nigellus, cu creierul fierbndu-i si mustindu-i de ntrebari si de al
te idei ngrozitoare.

Cum devenise sarpe? Poate ca era Animag... nu, nu avea cum, ar fi stiut... poate
ca acela care era Animagus era de fapt Cap-de-Mort... da, si zise Harry, asta se
potrivea, sigur ca s-ar fi transformat ntr-un sarpe... si cnd ma stapneste, ne tra
nsformam amndoi... Numai ca asta tot nu explica n ce fel am ajuns la Londra si napoi
n patul meu n cinci minute... dar Cap-de-Mort este pna la urma cam cel mai puterni
c vrajitor din lume, n afara de Dumbledore, probabil ca nu i este deloc greu sa tr
ansporte oamenii asa.
Si apoi, cu un junghi de panica, si zise: Dar este o nebunie ? daca ma stapneste C
ap-de-Mort, chiar acum i ofer o imagine completa n sediul Ordinului Phoenix! O sa
stie cine este n Ordin si unde este Sirius... si am auzit o gramada de lucruri pe
rare nu ar fi trebuit sa le aud, tot ce mi-a zis Sirius n prima seara cnd am veni
t aici...
Nu putea sa faca dect un singur lucru: trebuia sa plece imediat din Casa Cumplita
. Avea sa-si petreaca Craciunul la Hogwarts cu ceilalti, ceea ce nsemna ca macar
urmau sa fie n siguranta n timpul sarbatorilor... dar nu, nu era de ajuns, mai era
u o gramada de oameni la Hogwarts care ar fi putut sa fie schiloditi si raniti.
Daca urmatorii erau Seamus, Dean sau Neville? Se opri din plimbat si ramase pe l
oc, uitndu-se la rama goala a lui Phineas Nigellus. Simti o bila de plumb n stomac
. Nu avea de ales: trebuia sa se ntoarca pe Aleea Boschetelor, sa se rupa cu totu
l de lumea vrajitoreasca.
Pai, daca asta trebuia sa faca, si zise el, nu mai avea sens sa amne. ncercnd din ra
sputeri sa nu se gndeasca la reactia familiei Dursley cnd l vor vedea la usa lor, c
u sase luni mai devreme dect se asteptau, se apropie de cufar, nchise capacul cu p
utere, se uita automat n jur dupa Hedwig, nainte sa-si aduca aminte ca era nca la H
ogwarts ? ei bine, macar nu mai trebuia sa care si colivia ? apuca un capat al c
ufarului si l trase pna la jumatatea distantei, aproape de usa, cnd o voce rautacio
asa zise:
? Sa nteleg ca fugi?
Se ntoarse. Phineas Nigellus aparuse pe pnza portretului sau si se sprijinea de ram
a, privindu-l pe Harry cu o expresie amuzata pe chip.
? Nu, nu fug, spuse Harry scurt, tragndu-si cufarul prin camera cu nca vreun metru
.
? Am crezut, zise Phineas Nigellus, mngindu-si barba ascutita, ca, daca esti n Casa
Cercetasilor, se presupune ca esti curajos. Mi se pare ca ar fi fost mai bine d
aca ai fi fost n casa mea. Noi, Viperinii, suntem curajosi, dar nu prosti. De exe
mplu, daca avem de ales, alegem mereu sa ne salvam pielea.
? Nu mi salvez pielea, zise Harry repezit, tragnd de cufar peste o portiune de cov
or deosebit de denivelata si mncata de molii, chiar n fata usii.
? A, am nteles, zise Phineas Nigellus, mngindu-si barba n continuare, nu este o fuga
de las ? esti nobil.
Harry l ignora. Avea mna pe clanta cnd Phineas Nigellus zise agale:
? Am un mesaj pentru tine de la Albus Dumbledore.
Harry se ntoarse spre el.
? Care e mesajul?
? "Rami unde esti."
? Nu m-am miscat! zise Harry, cu mna tot pe clanta. Spune, care-i mesajul?
? Tocmai ti l-am spus, neghiobule, zise Phineas Nigellus linistit. Dumbledore ti
spune, "Rami unde esti."
? De ce? zise Harry, dnd drumul capatului cufarului. De ce vrea sa ramn? Ce a mai
zis?
? Absolut nimic altceva, zise Phineas Nigellus, ridicnd o sprnceana neagra si subt
ire, de parca i s-ar fi parut ca Harry era obraznic.
Harry si pierdu cumpatul, ca un sarpe iesit la drum din ierburi. Era epuizat si p
este poate de derutat; n ultimele douasprezece ore traise momente de teroare, de
usurare, apoi din nou de teroare, si Dumbledore tot nu vroia sa-i vorbeasca!
? Deci, asta e tot, da? ntreba el tare. "Rami unde esti"? Asta mi-a zis si dupa ce
m-au atacat Dementorii aia! Harry, stai locului, n timp ce adultii rezolva totul
! Dar nu o sa ne obosim sa-ti spunem nimic, creierasul tau s-ar putea sa nu faca
fata!
? Stii, zise Phineas Nigellus, chiar mai tare dect Harry, exact de asta am detest

at sa fiu profesor! Tinerii sunt mult prea convinsi ca au dreptate n toate cele.
Tie nu ti-a trecut prin minte, biet papitoi ambulant, ca ar putea sa existe un m
otiv extrem de ntemeiat pentru care directorul Scolii Hogwarts sa nu-ti mpartaseas
ca fiecare detaliu nensemnat al planurilor sale? Nu ti-a dat niciodata prin cap,
cnd te-ai simtit nedreptatit, ca respectarea ordinelor lui Dumbledore nu ti-a fac
ut nici cel mai mic rau? Nu. Nu, ca toti tinerii, esti ct se poate de sigur ca nu
mai tu simti si gndesti, ca numai tu recunosti pericolul, ca numai tu esti destul
de istet ca sa-ti dai seama ce ar putea sa planuiasca Lordul ntunecat...
? Atunci chiar planuieste ceva care ma priveste? ntreba Harry repede.
? Am zis eu asa ceva? spuse Phineas Nigellus, examinndu-si distrat manusile de mat
ase. Acum, sa ma scuzi, am lucruri mai bune de facut dect sa asist la crize adole
scentine... la revedere.
Se duse pna la marginea ramei sale si disparu.
? Foarte bine, pleaca! racni Harry spre rama goala. Si spune-i lui Dumbledore ca
-i multumesc pentru nimic!
Pnza goala tacu n continuare. Fierbnd, Harry si tr cufarul napoi la picioarele patului
iar apoi se arunca pe burta pe cuvertura mncata de molii, cu ochii nchisi, simtin
du-si corpul greu si strabatut de dureri.
Se simtea ca si cnd ar fi calatorit kilometri ntregi... i se parea imposibil ca, n
urma cu mai putin de douazeci si patru de ore, Cho Chang se apropia de el sub vsc
... era att de obosit... i era teama sa doarma... si totusi, nu stia cum putea sa
se opuna... Dumbledore i spusese sa ramna... asta trebuia sa nsemne ca avea voie sa
doarma... nsa i era frica... daca se ntmpla din nou?
Se cufunda n lumea umbrelor...
Era ca si cnd avea n minte un film pe care-l astepta sa nceapa. Mergea pe un hol pa
rasit, catre o usa ntunecata, pe lnga niste pereti masivi de piatra, luminati de t
orte, si catre 0 deschidere spre o scara de piatra care cobora n stnga...
Ajunse la usa neagra, dar nu putu sa o deschida... ramase acolo, uitndu-se la ea
si dorindu-si cu disperare sa intre... dincolo de ea era ceva ce si dorea din tot
sufletul... un premiu mai presus de orice vis... macar daca nu l-ar mai fi ustu
rat cicatricea... atunci ar fi putut sa gndeasca mai limpede...
? Harry, spuse vocea lui Ron, de foarte, foarte departe, mama a zis ca e gata ci
na, dar ti pune ceva deoparte daca vrei sa dormi n continuare.
Harry deschise ochii, dar Ron plecase deja din camera.
Nu vrea sa fie singur cu mine, si zise Harry. Nu dupa ce a auzit ce a zis Moody.
Presupunea ca nici unul dintre ei nu l mai dorea acolo acum, cnd stiau ce era n el.
Nu avea sa se duca la cina; nu avea sa i chinuie cu prezenta sa. Se ntoarse pe par
tea cealalta si, dupa putin timp, adormi la loc. Se trezi mult mai trziu, la prim
ele ore ale diminetii; l durea stomacul de foame si Ron sforaia n patul de lnga el.
Uitndu-se prin camera, deslusi silueta lui Phineas Nigellus stnd iar n rama sa si i
trecu prin minte ca Dumbledore probabil ca l trimisese pe Phineas sa vegheze asu
pra lui, n caz ca mai ataca pe cineva.
Sentimentul de nvinovatire se intensifica. Aproape ca si dorea sa nu l fi ascultat
pe Dumbledore... daca asa avea sa fie viata n Casa Cumplita de atunci ncolo, poate
ca pna l;i urma i-ar fi fost mai bine pe Aleea Boschetelor.
*
Toti ceilalti si petrecura dimineata agatnd podoabe de Craciun. Harry nu putea sasi aduca aminte cnd mai fusese Sirius att de bine dispus; chiar cnta colinde, parnd n
cntat ca urma sa aiba companie de Craciun. Harry i auzea vocea rasunnd dincolo de po
dea, din salonul rece unde statea singur, privind pe fereastra cum cerul era din
ce n ce mai alb, amenintnd cu ninsoarea, simtind tot timpul placerea necontrolata
a faptului ca le dadea ocazia celorlalti de a vorbi n continuare despre el, ceea
ce si trebuia sa fi facut. Cnd o auzi pe doamna Weasley chemndu-l la prnz cu blndet
e din capatul scarilor, se duse mai sus si o ignora.
n jurul orei sase suna soneria si doamna Black ncepu iar sa tipe. Presupunnd ca era
Mundungus sau vreun alt membru din Ordin venit n vizita, Harry se sprijini mai co
nfortabil de peretele camerei lui Buckbeak unde se ascundea, ncercnd sa ignore ct i
era de foame, n timp ce i dadu sobolani morti de mncare Hipogrifului. Avu un mic so

c cnd cineva batu puternic la usa cteva minute mai trziu.

? Stiu ca esti acolo, zise vocea lui Hermione. Vrei sa iesi, te rog? Vreau sa vo
rbesc cu tine.
? Ce cauti aici? o ntreba Harry, deschiznd usa, n timp ce Buckbeak zgreptana n conti
nuare pe podeaua acoperita cu paie dupa bucatelele de sobolan pe care le-ar fi p
utut scapa. Nu mergeai sa schiezi cu parintii tai?
? Pai, sincera sa fiu, schiatul nu e tocmai o pasiune, zise Hermione, cu zapada n
par si rosie n obraji, asa ca am venit aici de Craciun. Dar sa nu-i zici lui Ron
. I-am spus ca schiatul este extraordinar pentru ca tot rdea de asta. Mama si cu
tata sunt putin dezamagiti, nsa le-am spus ca toti cei care privesc examenele cu
seriozitate au ramas la Hogwarts ca sa nvete. Vor sa am rezultate bune, or sa ntel
eaga ei. Oricum, zise ea vioi, hai n camera ta, mama lui Ron a facut locul acolo
si a trimis niste sandvisuri.
Harry o urma napoi la etajul doi. Cnd intra n camera, fu destul de surprins sa-i va
da pe Ron si pe Ginny asteptndu-i acolo, asezati pe patul lui Ron.
? Am venit cu Autobuzul Salvator, zise Hermione distrata, dndu-si jos haina, naint
e ca Harry sa apuce sa vorbeasca. Dumbledore mi-a zis ce s-a ntmplat azi dimineata
la prima ora, dar a trebuit sa astept sa se termine oficial semestrul nainte sa p
lec. Umbridge este deja neagra de suparare ca ati disparut cu totii chiar de sub
nasul ei, desi Dumbledore i-a zis ca domnul Weasley este la Sf. Mungo si ca atu
nci v-a lasat pe toti sa mergeti sa l vizitati.
Se aseza lnga Ginny, iar cele doua fete si Ron si ridicara plivirea spre Harry.
? Cum te simti? ntreba Hermione.
? Bine, spuse Harry rigid.
? Of, Harry, nu minti, zise ea nerabdatoare. Ron si Ginny mi-au spus ca te ascun
zi de toti de cnd v-ati ntors de la Sf. Mungo.
? Asta au zis, da? zise Harry, uitndu-se urt la Ron si Ginny.
Ron cobor privirea n pamnt, nsa Ginny paru cu totul nestnjenita.
? Pai, asa este! spuse ea. Si nici nu te uiti la noi!
? Voi nu va uitati la mine! zise Harry suparat.
? Poate ca va uitati pe rnd si nu va potriviti niciodata, sugera Hermione, schitnd
un zmbet.
? Foarte amuzant, se rasti Harry, ntorcndu-se cu spatele la ei.
? Ah, vrei sa nu te mai simti nenteles? spuse Hermione taios. Fii atent, ceilalti
mi-au spus ce ai auzit aseara cu Urechile Extensibile...
? Da? mormai Harry, cu minile bagate adnc n buzunare, n timp ce privea cum afara ning
ea cu fulgi mari. Vorbiti cu totii despre mine, nu-i asa? Ei bine, am nceput sa ma
obisnuiesc.
? Am vrut sa vorbim cu tine, Harry, zise Ginny, dar, avnd n vedere ca te ascunzi d
e cnd ne-am ntors...
? N-am vrut sa vorbeasca nimeni cu mine, zise Harry, din ce n ce mai enervat.
? Pai, asta a fost o prostie din partea ta, zise Ginny suparata, avnd n vedere ca n
u stii pe nimeni n afara dr mine care a fost stapnit de Stii-Tu-Cine, iar eu pot s
a-ti spun cum e.
Harry ramase nemiscat, sub impactul puternic al acestor cuvinte. Apoi se ntoarse
pe loc cu fata catre ea.
? Am uitat, zise el.
? Norocul tau, spuse Ginny calma.
? mi pare rau, zise Harry, ct se poate de sincer. Deci... deci, crezi ca sunt pose
dat?
? Pai, poti sa-ti amintesti tot ce ai facut? ntreba Ginny. Ai perioade ndelungate n
care nu stii ce ai facut?
Harry si stoarse creierul.
? Nu, zise el.
? Atunci nu ai fost niciodata posedat de Stii-Tu-Cine, zise Ginny firesc. Cnd am
patit-o eu, nu mi aminteam ce facusem timp de ore ntregi. Ma trezeam undeva si nu
stiam cum ajunsesem acolo.
Harry abia ndrazni sa o creada si totusi, inima i se usura aproape mpotriva dorint
ei lui.
? nsa visul acela despre tatal tau si despre sarpe...

? Harry, ai mai avut vise de genul asta, zise Hermione. Pna anul trecut, ai tot a
vut strafulgerari cu ceea ce facea Cap-De-Mort.
? Asta a fost altceva, spuse Harry, clatinnd din cap. Am fost n sarpe. Era ca si cn
d eram sarpele... daca am fost transportat cumva la Londra de Cap-de-Mort...?
? Cnd o sa citesti Hogwarts: o istorie, poate c-o sa ti reamintesti ca nu poti sa A
pari si sa Dispari n si din Hogwarts. Harry, nici Cap-de-Mort nu ar fi putut sa t
e faca sa zbori din camera ta, zise Hermione exasperata.
? Ai fost tot timpul n pat, prietene, zise Ron. Te-am vazut zvrcolindu-te n somn cel
putin un minut nainte sa te putem trezi.
Harry ncepu sa masoare din nou camera n lung si n lat, caznd pe gnduri. Ceea ce spune
au nu numai ca l linistea, dar era si logic... fara sa se gndeasca la ce facea, lu
a un sandvis de pe farfuria de pe pat si si-l ndesa nfometat n gura.
Deci, pna la urma nu sunt eu arma, si zise Harry. i crescu inima de fericire si usu
rare, si i se alatura lui Sirius cnd ii auzira tropaind catre camera lui Buckbeak
prin fata usii lor, cntnd ct l tineau puterile "Steaua sus rasare, Hipogriful meu".
*
Cum ar fi putut visa sa se ntoarca pe Aleea Boschetelor de Craciun? Bucuria lui S
irius de a avea iar casa plina, si mai ales pentru ca se ntorsese Harry, era cont
agioasa. Nu mai era gazda ursuza de pe timpul verii; acum parea hotart sa se simta
toti la fel de bine, sau chiar mai bine dect s-ar fi simtit la Hogwarts, si munc
i neobosit la pregatirile de Craciun, facnd curat si mpodobind cu ajutorul lor, as
tfel nct casa era aproape de nerecunoscut cnd se dusera la culcare n Ajunul Craciunu
lui. Candelabrele matuite nu mai erau ornate cu pnze de paianjen, ci cu ghirlande
de ilice si serpentine aurii si argintii de hrtie; pe covoarele roase straluceau
gramajoare de zapada magica; un brad de Craciun extraordinar, obtinut de Mundung
us si decorat cu zne vii, acoperea arborele genealogic al lui Sirius, si chiar si
capetele de spiridusi mpaiati de pe peretele holului purtau caciuli si barbi de
Mos Craciun. Cnd Harry se trezi n dimineata de Craciun, descoperi un morman de cad
ouri la picioarele patului si pe Ron, care deschisese deja o jumatate din movila
sa, ceva mai mare.
? Buna agoniseala anul asta, l informa el pe Harry printr-un nor de hrtie. Multume
sc pentru Busola de Matura, este excelenta; e mai tare dect cadoul de la Hermione
? mi-a luat o agenda de teme...
Harry se uita prin cadourile sale si gasi unul cu scrisul lui Hermione pe etiche
ta. Si lui i luase o carte care semana cu un jurnal, n afara de faptul, ca de fiec
are data cnd dadea pagina, spunea lucruri cum ar fi: "Lucreaza azi sau mine o sa r
abzi!"
Sirius si Lupin i luasera lui Harry o serie de carti excelente intitulate Magia d
efensiva practica si folosirea ei mpotriva magiei negre, care aveau niste superbe
ilustratii color miscatoare a tuturor contrablestemelor si vrajilor pe care le
descria. Harry frunzari entuziasmat primul volum; realiza ca avea sa i fu foarte
util pentru planurile sale pentru A.D. Hagrid i trimisese un portofel maro blanos
, cu niste colti, despre care se presupunea ca ar fi trebuit sa fie un sistem an
tifurt, dar din nefericire l mpiedicau pe Harry sa puna bani n el fara sa si piarda
degetele. Cadoul de la Tonks era o macheta mica, functionala, a unui Fulger, pe
care Harry o privi zburnd prin camera, dorindu-si sa aiba din nou varianta n marim
e naturala; Ron i daduse o cutie enorma ca Jeleuri cu toate aromele, domnul si do
amna Weasley i daruisera obisnuitul pulover tricotat si niste placinte cu carne,
iar Dobby un tablou cu acta adevarat ngrozitor, despre care Harry banui ca fusese
facut chiar de spiridus. Tocmai l ntorsese cu susul n jos, ca sa vada daca nu arat
a mai bine asa, cnd, cu un poc puternic, Fred si George aparura la picioarele pat
ului sau.
? Craciun fericit, zise George. Sa nu coborti un timp.
? De ce? zise Ron.
? Mama plnge din nou, zise Fred cu greutate. Percy si-a trimis napoi puloverul de
Craciun.
? Fara nici un bilet, adauga George. Nici nu a ntrebat cura se simte tata, nici n
u l-a vizitat, nimic.

? Am ncercat sa o linistim, zise Fred, plimbndu-se n jurul patului ca sa priveasca

portretul lui Harry. I-am spus ca Percy nu este nimic altceva dect un morman uria
s de mizerie de sobolan.
? Nu a functionat, zise George, servindu-se cu o broscuta de ciocolata. Asa ca l
-am lasat pe Lupin sa preia controlul. Cred ca ar fi bine sa-l lasam sa o nvesele
asca, nainte sa coborm la micul dejun.
? Si aia ce ar trebui sa fie de fapt? ntreba Fred, uitndu-se cu ochii ntredeschisi
la tabloul lui Dobby. Arata ca un gibon cu doi ochi negri.
? E Harry! zise George, aratnd spre spatele tabloului, scrie pe spate!
? Halal asemanare, zise Fred, zmbind.
Harry arunca spre el cu noul sau jurnal de teme; acesta se lovi de peretele din
fata si cazu pe jos, unde spuse vesel: "Daca ai pus punctele pe i-uri si liniute
le pe t-uri, poti sa faci tot ce vrei!"
Se ridicara si se mbracara. Auzira diferitele persoane din casa urndu-si "Craciun
fericit" unii altora. n timp ce coborau, se ntlnira cu Hermione.
? Multumesc pentru carte, Harry, zise ea fericita. mi doresc de mult Noua teorie
a numerologiei! Si parfumul acela e tare neobisnuit, Ron.
? Ma bucur, zise Ron. Dar asta pentru cine este? adauga el, facnd semn cu capul s
pre cadoul mpachetat cu grija pe care l avea n brate.
? Pentru Kreacher, zise Hermione voioasa.
? Ar fi bine sa nu fie haine! o avertiza Ron. Stii ce a zis Sirius: Kreacher sti
e prea multe, nu putem sa-l eliberam!
? Nu sunt haine, zise Hermione, desi, daca ar fi fost dupa mine, cu siguranta ca
i-as da sa poarte altceva n afara de crpa aia veche si murdara. Nu, este o cuvert
ura cu petice diferit colorate, m-am gndit ca o sa-i nveseleasca dormitorul.
? Care dormitor? zise Harry, coborndu-si vocea pna la o soapta, n timp ce treceau p
e lnga portretul mamei lui Sirius.
? Pai, Sirius zice ca nu e chiar un dormitor, ci mai degraba un fel de... brlog,
zise Hermione. Se pare ca doarme sub boilerul aflat n dulapul din bucatarie.
Doamna Weasley era singura persoana aflata la subsol cnd ajunsera acolo. Statea n
fata aragazului si parea sa fi racit rau cnd le ura "Craciun fericit", asa ca tot
i si ntoarsera privirile n alta parte.
? Deci, asta e dormitorul lui Kreacher? zise Ron, ducndu-se la o usa saracacioasa
din coltul de vizavi, pe care Harry nu o vazuse niciodata deschisa.
? Da, spuse Hermione, parnd acum putin nelinistita. Aa... cred ca ar fi bine sa b
atem la usa.
Ron batu, dar nu primi nici un raspuns.
? Probabil ca se furiseaza pe sus, zise el si, fara sa mai amne, deschise usa. Aa
ah!
Harry se uita nauntru. Cea mai mare parte a dulapului era ocupata de un boiler fo
arte mare si de moda veche, nsa n spatiul care ramasese sub tevi Kreacher si facuse
ceva care semana foarte bine cu un cuib. Pe podea era un morman de crpe de toate
tipurile si de paturi vechi, puturoase iar mica adncitura din mijloc arata unde s
e ghemuia Kreacher ca sa doarma n fiecare noapte. Din loc n loc printre materiale
se gaseau firimituri uscate de pine si bucatele mucegaite de brnza. n coltul ndepart
at sticleau mici obiecte si cteva monede pe care Harry banui ca le salvase Kreach
er, ca o cotofana, de dezintoxicarea casei de catre Sirius, reusind sa recuperez
e si fotografiile cu rame de argint pe care le aruncase Sirius n vara. Poate ca g
eamul fusese spart, dar omuletii n alb-negru din ele i priveau cu un aer de superi
oritate, inclusiv ? simti cum i se strnge putin stomacul ? femeia bruneta, cu och
ii ntunecati, la al carui proces asistase n Pensivul lui Dumbledore: Bellatrix Les
trange. Dupa cte se parea, fotografia ei era preferata lui Kreacher; o pusese nain
tea tuturor celorlalte si lipise geamul nendemnatic cu Fermecatoscotch.
? Cred ca o sa-i las cadoul aici, zise Hermione, punnd pachetul cu grija n mijlocu
l scobiturii dintre crpe si paturi si nchiznd usa ncet. O sa-l gaseasca mai trziu, e
foarte bine.
? Daca stau sa ma gndesc, zise Sirius, iesind cu un curcan mare din camara, n timp
ce ei nchideau usa de la dulap, l-a mai vazut cineva pe Kreacher n ultima vreme?
? Eu nu l-am mai vazut din seara cnd ne-am ntors, zise Harry. I-ai spus sa iasa di
n bucatarie.

? Da... zise Sirius, ncruntndu-se. Stii, cred ca atunci l-am vazut si eu ultima da
ta... probabil ca se ascunde pe undeva pe sus.
? Nu are cum sa fi plecat, nu? zise Harry. Nu cumva, cnd ai spus "iesi", a crezut
ca i-ai zis sa iasa din casa?
? Nu, nu, spiridusii de casa nu pot sa plece dect daca primesc haine. Sunt legati
de casa familiei, spuse Sirius.
? Ba pot sa plece din casa, daca vor cu adevarat, l contrazise Harry. Dobby a fac
ut-o, acum doi ani a plecat de la familia Reacredinta ca sa ma avertizeze. A tre
buit sa se autopedepseasca dupa aceea, dar tot a reusit.
Sirius paru tulburat pentru o clipa, apoi zise:
? O sa-l caut mai trziu, presupun ca o sa-l gasesc sus, plngnd de mama focului pest
e pantalonii bufanti ai mamei mele, sau ceva de genul asta. Binenteles, s-ar pute
a sa se fi trt n sistemul de ventilatie si sa fi murit... dar nu trebuie sa mi fac i
luzii.
Fred, George si Ron rsera; Hermione, nsa, paru sa-i adreseze o sumedenie de repros
uri mute.
Dupa masa de Craciun, membrii familiei Weasley, Harry si Hermione planuiau sa-l
viziteze iar pe domnul Weasley, nsotiti de Ochi-Nebun si Lupin. Mundungus aparu ex
act la timp pentru budinca si tartele cu fructe, reusind sa "mprumute" o masina p
entru ocazia aceasta, caci metroul nu functiona n ziua de Craciun. Masina, despre
care Harry era aproape sigur ca nu fusese luata cu consimtamntul proprietarului,
fusese marita cu o vraja, asa cum fusese cndva Fordul Anglia al familiei Weasley
. Desi masina avea proportii normale vazuta de afara, nauntru puteau sa intre zec
e oameni, plus Mundungus, care conducea. Doamna Weasley ezita nainte sa intre ? H
arry stia ca n ea se dadea o lupta ntre faptul ca l dezaproba pe Mundungus si retic
enta ei de a calatori fara magie ? dar, n cele din urma, cstigara frigul de afara
si rugamintile copiilor ei, asa ca se aseza cu multa gratie pe bancheta din spat
e, ntre Fred si Bill.
Drumul pna la Sf. Mungo fu destul de rapid, caci existau foarte putine masini pe s
trazi. Un mic sir de vrajitoare si vrajitori se furisau pe strada altfel parasit
a pentru a vizita spitalul. Harry si ceilalti se dadura jos din masina si Mundun
gus opri sa i astepte dupa colt. Se plimbara firesc spre vitrina unde era manechi
nul mbracat n nailon verde, iar apoi, unul cte unul, trecura prin geam.
Sala de primire era placuta si festiva: bulele de sticla care iluminau Sf. Mungo
fusesera colorate n rosu si auriu si devenisera niste globuri imense si luminoas
e de Craciun; de fiecare usa erau agatate ilice si n toate colturile straluceau b
razi de Craciun albi si scnteietori, plini de zapada magica si de turturi, fiecar
e cu cte o stea aurie si sclipitoare n vrf. Era mai putin aglomerat dect fusese ulti
ma data cnd venisera, desi, dupa ce parcurse jumatate din drum, Harry se trezi da
t la o parte de o vrajitoare cu o mandarina blocata n nara stnga.
? O cearta de familie, nu-i asa? zise iritata vrajitoarea blonda de la birou. Al
treilea caz pe ziua de azi... Afectiuni Magice, etajul patru.
l gasira pe domnul Weasley protapit n pat, cu o tava cu ramasitele fripturii de cu
rcan n poala si cu o expresie destul de sfioasa.
? E totul bine, Arthur? ntreba doamna Weasley, dupa ce l salutara toti pe domnul W
easley si i dadura cadourile.
? Sigur, sigur, spuse domnul Weasley putin prea repede. Nu... aa... l-ai vazut p
e vindecatorul Smethwick, nu-i asa?
? Nu, zise doamna Weasley suspicioasa, de ce?
? Fara motiv, fara nici un motiv, spuse domnul Weasley distrat, ncepnd sa despache
teze maldarul de cadouri.
? Ia sa vad, ati avut cu totii o zi buna? Ce ati primit de Craciun? Vai, Harry,
este absolut minunat!
Tocmai deschisese cadoul lui Harry, n care erau niste sigurante si surubelnite.
Doamna Weasley nu paru pe deplin satisfacuta de raspunsul domnului Weasley. Cnd s
otul ei se ntinse sa dea mna cu Harry, ea arunca o privire bandajelor de sub camas
a de noapte.
? Arthur, zise ea, cu un pocnet n glas, asemenea unei curse de soareci, ti-au fos
t schimbate bandajele. De ce ti-au schimbat bandajele cu o zi mai devreme? Mie m
i-au spus ca nu era nevoie sa fie schimbate pna mine.

? Poftim? zise domnul Weasley, parnd destul de speriat si tragndu-si asternutul ca

sa-si acopere pieptul mai mult. Nu, nu... nu e nimic... este... eu...
Paru sa se dezumfle sub privirea patrunzatoare a doamnei Weasley.
? Pai... nsa sa nu te superi, Molly, Augustus Pye a avut o idee... este vindecato
r asistent, stii, un tnar foarte dragut si foarte interesat de... aa... medicina
complementara... vreau sa spun ca unele dintre remediile astea vechi ale ncuiatil
or ... ei bine, se numesc copci, Molly, si sunt foarte bune pentru... pentru ran
ile ncuiatilor...
Doamna Weasley scoase un sunet de rau augur, undeva ntre tipat si repros. Lupin s
e ndeparta de pat si se duse la omul-lup care nu avea nici un vizitator si se uit
a oarecum cu jind la multimea din jurul domnului Weasley; Bill murmura ca se duc
ea sa-si ia un ceai, iar Fred si George se ridicara repede ca sa l nsoteasca, zmbin
d.
? ncerci sa mi spui, zise doamna Weasley, vorbind mai tare cu fiecare cuvnt pe care
l rostea si parnd sa nu si dea seama ca cei cu care venise ncercau sa se adaposteas
ca, ca ti-ai facut de lucru cu niste remedii ncuiate?
? Nu mi-am facut de lucru, Molly, draga mea, spuse domnul Weasley implornd-o, a f
ost doar... doar ceva ce ne-am gndit sa ncercam, Pye si cu mine... doar ca, din ne
fericire... ei bine, cu acest gen de rani... nu pare sa mearga asa de bine cum s
peraseram noi...
? Adica?
? Pai... pai, nu stiu daca... daca stii ce sunt copcile?
? Mie mi suna de parca ai fi ncercat sa-ti cosi pielea la loc, spuse doamna Weasle
y sec, dar, Arthur, nici macar tu nu esti att de idiot...
? Si eu as bea un ceai, zise Harry, sarind n picioare.
Hermione, Ron si Ginny aproape ca alergara spre usa dupa el. Cnd usa se nchise n ur
ma lor, o auzira pe doamna Weasley urlnd: "CUM ADICA, ASTA ESTE, N MARE?"
? Tipic pentru tata, zise Ginny, clatinnd dezaprobator din cap, n timp ce mergeau
pe hol. Copci... sa fim seriosi...
? Pai, stii, functioneaza destul de bine la ranile nonmagice, spuse Hermione cu
onestitate. Presupun ca e ceva n veninul acelui sarpe care le dizolva. Oare unde
este ceainaria?
? La etajul cinci, spuse Harry, amintindu-si de afisul deasupra biroului vrajito
arei de la receptie.
Mersera pe hol, trecura de o usa dubla si gasira o scara instabila, ncadrata de a
lte portrete de vindecatori cu nfatisari salbatice. n timp ce urcau, diferitii vin
decatori strigara dupa ei, vocifernd vechi nemultumiri si sugernd remedii ngrozitoa
re. Ron fu foarte jignit cnd un vrajitor medieval i striga ca era evident ca sufer
ea de un caz grav de vintre-stropita.
? Si ce ar trebui sa nsemne asta? ntreba el suparat n timp ce vindecatorul l urmarea
prin alte sase portrete, dndu-i la o parte pe locatari.
? Este o afectiune ct se poate de nefericita a pielii, domnisorule, care ti va las
a semne si te va face mai nfiorator dect esti acum...
? Ai grija pe cine faci nfiorator! spuse Ron, nrosindu-i-se urechile.
? ... singurul remediu este sa iei un ficat de broasca rioasa, sa l legi n jurul gtu
lui, sa stai gol ntr-un butoi cu ochi de tipar sub luna plina...
? Nu am vintre-stropita!
? nsa, domnisorule, petele neplacute de pe chipul tau...
? Sunt pistrui! zise Ron mnios. Acum ntoarce-te n tabloul tau si lasa-ma n pace.
Se ntoarse spre ceilalti, care se straduiau cu totii sa para seriosi.
? La ce etaj suntem?
? Cred ca la etajul cinci, zise Hermione.
? Nu, e al patrulea, spuse Harry, nca unul...
nsa se opri brusc cnd ajunse pe palier, uitndu-se la mica fereastra ncastrata n usa d
ubla care marca nceputul unui hol pe a carui intrare scria AFECTIUNI MAGICE. Un b
arbat se uita la ei cu nasul lipit de geam. Avea parul blond, ondulat, ochi alba
stri spalaciti si un zmbet larg si pustiu, care i descoperea dintii orbitor de alb
i.
? Fir-as sa fiu! zise Ron, holbndu-se si el la barbat.
? Vai de mine, spuse Hermione deodata, parnd sa-si fi pierdut respiratia. Domnul

profesor Lockhart!
Fostul lor profesor de Aparare mpotriva Magiei Negre deschise usa si se apropie d
e ei, purtnd un halat lung lila.
? Ei, salut! zise el. Presupun ca vreti un autograf, nu-i asa?
? Nu s-a schimbat foarte mult, nu-i asa? i sopti Harry lui Ginny, care zmbi.
? Aa... cum va simtiti, domnule profesor? spuse Ron, cu un aer vinovat.
Profesorul Lockhart ajunsese n Sf. Mungo din cauza baghetei stricate a lui Ron, c
are i alterase foarte tare memoria, desi, avnd n vedere ca la momentul respectiv Lo
ckhart ncercase sa le stearga amintirile lui Harry si Ron pentru totdeauna, compa
siunea lui Harry era limitata.
? Ma simt ct se poate de bine, multumesc! zise Lockhart exuberant, scotndu-si din
buzunar o pana de paun destul ponosita. Ia ziceti, cte autografe vreti? Sa stiti
ca acum pot sa scriu literele legate!
? Aa... momentan nu vrem nici unul, multumim, zise Ron, ridicndu-si sprncenele cat
re Harry, care ntreba:
? Domnule profesor, aveti voie sa rataciti pe holuri? Nu ar trebui sa fiti ntr-un
salon?
Zmbetul pieri ncet de pe chipul lui Lockhart. Pret de cteva clipe, l privi fix pe Ha
rry, apoi zise:
? Ne-am mai ntlnit undeva?
? Aa... da, asa este, zise Harry. Obisnuiati sa ne predati la Hogwarts, va amint
iti?
? Sa predau? repeta Lockhart, putin tulburat. Eu? Am predat?
Apoi zmbetul i reaparu pe chip att de subit, nct fu oarecum alarmat.
? Presupun ca eu v-am nvatat tot ce stiti, nu-i asa? Pai atunci, cum ramne cu auto
grafele? Hai sa zicem n jur de douasprezece, ca sa puteti da tuturor micilor vost
ri prieteni si sa nu ramna nimeni fara!
Dar chiar atunci cineva scoase capul pe o usa din capatul ndepartat al holului si
o voce striga:
? Gilderoy, baiat neascultator ce esti, unde te-ai dus?
O vindecatoare care avea ceva de mama si purta o cununa de beteala n par strabatu
repede holul, zmbindu-le calduros lui Harry si celorlalti.
? Vai, Gilderoy, ai vizitatori! Ce minunat, chiar de Craciun! Stiti, nu primeste
niciodata vizitatori, bietul mielul, si nu mi dau seama de ce, e o dulceata, nui asa?
? Le dau autografe! i spuse Gilderoy vindecatoarei, cu un alt zmbet sclipitor. Vor
multe, tin mortis! Tot ce sper este ca avem destule fotografii!
? Auziti-l, zise vindecatoarea, lundu-i de brat pe Lockhart si zmbindu-i cu drag,
de parca ar fi fost un baietel precoce de doi ani. Acum vreo ctiva ani era foarte
cunoscut; speram din tot sufletul ca faptul ca i place sa dea autografe este un
semn ca s-ar putea sa si recapete memoria. Vrei sa veniti pe aici? Stiti, este ntr
-un salon nchis, trebuie sa se fi furisat afara n timp ce aduceam cadourile de Cra
ciun, usile sunt nchise cu cheia de obicei... nu ca ar fi periculos! Dar, continu
a ea si si cobor vocea pna la o soapta, este periculos pentru el nsusi, dragul de el
... nu stia cine este, stiti, pleaca si nu si aminteste cum sa se ntoarca... este
tare frumos din partea voastra ca ati venit sa l vedeti.
? Aa, zise Ron, gesticulnd inutil spre etajul de deasupra, de fapt, noi doar voia
m sa... aa...
nsa vindecatoarea le zmbi parca asteptnd ceva, iar bombanitul pierit al lui Ron ? "
mergem sa bem un ceai" ? se pierdu n neant. Se uitara unul la altul neajutorati,
iar apoi i urmara pe Lockhart si pe vindecatoarea lui pe hol.
? Hai sa nu stam mult, zise Ron ncet.
Vindecatoarea si ndrepta bagheta spre usa Salonului Janus Thickey si murmura, "Hoc
us-pocus". Usa se deschise larg si vindecatoarea i conduse dincolo de ea, tinndu-l
strns de brat pe Gilderoy, pna cnd l aseza pe un fotoliu de lnga pat.
? Acesta este salonul pacientilor nostri pe termen lung, i informa ea ncet pe Harr
y, Ron, Hermione si Ginny. Pentru afectiuni magice permanente, ntelegeti. Desigur
, cu potiuni de ameliorare, farmece intensive si cu putin noroc, putem obtine ni
ste ameliorari. Gilderoy chiar pare sa si recapete o parte din personalitate; si
am observat o mbunatatire evidenta n starea domnului Bode, pare sa si recapete foar

te bine functiile vorbitului, desi nca nu se exprima n nici o limba pe care sa o p

utem recunoaste. Ei bine, trebuie sa termin de mpartit cadourile de Craciun, va l
as sa palavragiti putin.
Harry se uita n jur. Salonul purta semne clare ca era caminul permanent al pacien
tilor. Aveau mult mai multe articole personale n jurul paturilor dect n salonul domn
ului Weasley; de exemplu, peretele de la capul patului lui Gilderoy era tapetat
cu poze, toate cu el zmbind larg si facndu-le cu mna noilor veniti. si daduse autogr
afe lui nsusi pe multe dintre ele, cu un scris ntrerupt, ca de copil. Imediat ce f
usese asezat pe scaun de vindecatoare, Gilderoy trase spre el un vraf nou de poz
e, nsfaca o pana si ncepu sa le semneze pe toate nflacarat.
? Puteti sa le puneti n plicuri, i zise el lui Ginny, aruncndu-i pozele semnate n po
ala, una cte una, pe masura ce le scria. Nu sunt uitat, stiti, nu, nca primesc o g
ramada de scrisori de la fani... Gladys Gudgeon mi scrie saptamnal... dar mi-as dor
i sa stiu de ce...
Se opri, parnd oarecum derutat, apoi zmbi iar si se ntoarse la semnat cu si mai mul
t zel.
? Presupun ca doar pentru ca sunt chipes...
Un vrajitor pamntiu, cu o nfatisare sumbra, era ntins n patul de vizavi si se holba
la tavan; bombanea ceva ca pentru sine si parea desprins de tot ce se ntmpla n juru
l lui. La doua paturi de el se afla o femeie care avea tot capul acoperit de bla
na; Harry si aminti ca si Hermione patise ceva asemanator n anul doi, desi, din fer
icire, n cazul ei afectiunea nu fusese permanenta. n celalalt capat al salonului f
usesera trase niste draperii nflorate n jurul celor doua paturi, ca sa le dea paci
entilor si vizitatorilor lor putina intimitate.
? Uite, Agnes, i zise vindecatoarea vesela femeii cu chipul acoperit de blana, dnd
u-i o mica serie de cadouri de Craciun. Vezi, nu esti uitata, ai vazut? Iar fiul
tau ti-a trimis o bufnita, ca sa-ti spuna ca vine sa te vada diseara, este drag
ut, nu-i asa?
Agnes scoase cteva latraturi puternice.
? Si uite, Broderick, ai primit o floare n ghiveci si un calendar minunat cu cte u
n Hipogrif sofisticat pentru fiecare luna; o sa mai nveseleasca atmosfera, nu-i a
sa? zise vindecatoarea, ducndu-se repede la barbatul care bombanea, punndu-i pe nop
tiera o planta destul de urta, cu tentacule lungi si atrnatoare, si agatndu-i calen
darul de perete cu bagheta. Si... a, doamna Poponeata, plecati deja?
Harry ntoarse capul imediat. Draperiile din jurul celor doua paturi din capatul s
alonului fusesera trase si doi vizitatori se ntorceau printre paturi: o vrajitoar
e batrna, ciudata, mbracata cu o rochie verde lunga, cu o blana de vulpe mncata de
molii si o palarie ascutita, decorata cu ceea ce nu putea fi dect un vultur mpaiat
, iar n urma ei, aratnd cu totul deprimat ? Neville.
Cu o iluminare subita, Harry si dadu seama cine trebuiau sa fie oamenii de la patu
rile din capat. Se uita disperat n jur dupa un mijloc de a le distrage atentia ce
lorlalti, pentru ca Neville sa poata parasi salonul neobservat si neinterogat, ns
a Ron ridicase si el privirea cnd auzise numele Poponeata" si, nainte ca Harry sal fi putut opri, strigase:
? Neville!
Neville tresari si se lasa n jos, de parca un glont tocmai l-ar fi ratat de putin
.
? Noi suntem, Neville! zise Ron vesel, ridicndu-se. Ai vazut...? Lockhart e aici!
La cine ai venit?
? Prieteni de-ai tai, Neville, dragul meu? zise delicat bunica lui Neville, uitnd
u-se la ei.
Neville arata de parca ar fi preferat sa fie oriunde altundeva, numai acolo nu.
Chipul sau rotofei avea o nuanta de rosu-vinetiu, iar baiatul nu se uita n ochii
nici unuia dintre ei.
? A, da, zise bunica lui, uitndu-se urt la Harry si ntinznd o mna uscativa ca o ghear
a ca sa dea mna cu el. Da, da, stiu cine esti, binenteles. Neville vorbeste foarte
frumos de tine.
? Aa... multumesc, zise Harry, dnd mna cu ea.
Neville nu l privea, ci se holba la propriile picioare, rosul din obraji fiind di
n ce n ce mai pronuntat.

? Si voi este evident ca sunteti niste Weasley, continua doamna Poponeata, ntinznd
u-le mna regal lui Ron si apoi lui Ginny. Da, i cunosc pe parintii vostri ? nu bin
e, desigur ? dar sunt oameni de treaba, oameni de treaba... si tu trebuie sa fii
Hermione Granger?
Hermione paru destul de speriata din cauza ca doamna Poponeata stia cum o cheama
, nsa cu toate astea dadu mna cu ea.
? Da, Neville mi-a povestit totul despre tine. L-ai ajutat sa iasa din niste sit
uatii destul de complicate, nu-i asa? E un baiat bun, zise ea, aruncndu-i lui Nev
ille o privire rigida de apreciere, peste nasul destul de osos, nsa mi-e teama ca
trebuie sa spun ca nu are talentul tatalui sau.
ntoarse capul catre cele doua paturi din capatul salonului, astfel nct vulturul mpaia
t de pe palaria sa tremura alarmant.
? Poftim? zise Ron uimit. (Harry si-ar fi dorit sa-l calce pe Ron pe picior, dar
genul asta de lucru era mult mai dificil de facut pe ascuns cnd purtai blugi si
nu robe.) Neville, acolo n capat e tatal tau?
? Ce-i asta? zise doamna Poponeata taios. Neville, nu le-ai spus prietenilor de
parintii tai?
Neville trase aer n piept, se uita la tavan si clatina din cap. Harry nu putea sa
-si aminteasca daca mai compatimise pe cineva mai tare ca acum, nsa nu i venea del
oc n minte cum sa l ajute pe Neville sa iasa din situatia asta.
? Pai, nu e nici un motiv de rusine! zise doamna Poponeata mnioasa. Ar trebui sa
fii mndru, Neville, mndru! Sa stii ca nu si-au sacrificat sanatatea fizica si mint
ala pentru ca unicului lor fiu sa i fie rusine cu ei!
? Nu mi este rusine, spuse Neville foarte ncet, uitndu-se n continuare oriunde altun
deva, dar nu la Harry si la ceilalti.
Acum Ron se ridica n vrful picioarelor, ca sa se uite la cei din cele doua paturi.
? Pai, ai un mod ciudat de a o arata! zise doamna Poponeata. Fiul meu si sotia sa
, zise ea, ntorcndu-se cu superioritate spre Harry, Ron, Hermione si Ginny, au fos
t torturati pna au nnebunit de adeptii Stiti-Voi-Cui.
Hermione si Ginny si acoperira gura cu minile. ngrozit, Ron nu si mai ntinse gtul ca s
a i zareasca pe parintii lui Neville.
? Stiti, au fost Aurori, si nca foarte respectati n comunitatea vrajitoreasca, con
tinua doamna Poponeata. Foarte talentati, amndoi. Eu... da, Alice, draga mea, ce
este?
Mama lui Neville se apropiase ncet pe la marginea salonului, n camasa de noapte. N
u mai avea chipul plinut si fericit pe care l vazuse Harry n vechea poza a lui Moo
dy cu Ordinul Phoenix initial. Acum era trasa si slaba la fata, ochii pareau sa
fie mai mari dect era mod normal si parul, care albise, semana cu niste smocuri a
rse. Nu parea sa vrea sa vorbeasca, sau poate ca nu era n stare, nsa facu niste ge
sturi timide catre Neville, tinnd ceva n mna ntinsa.
? Iar? zise doamna Poponeata, putin ofuscata. Bine, Alice draga, bine... Neville
, ia-o, orice o fi.
nsa Neville ntinsese deja mna, iar mama sa i puse n palma un ambalaj gol de guma de m
estecat speciala, din care se puteau face baloane gigantice.
? Bravo, draga mea, zise bunica lui Neville cu o veselie prefacuta, batnd-o pe um
ar pe mama lui Neville.
nsa Neville zise ncet:
? Mersi, mama.
Mama sa se ndeparta sovaielnic spre capatul celalalt, fredonnd o melodie. Neville s
e uita n jur la ceilalti, cu o expresie sfidatoare, de parca i-ar fi provocat sa
rda, nsa lui Harry i se paru ca n viata lui nu mai vazuse ceva att de neamuzant.
? Ei bine, ar cam trebui sa plecam, ofta doamna Poponeata, punndu-si niste manusi
lungi si verzi. Mi-a parut bine ca v-am cunoscut. Neville, arunca ambalajul ala
la gunoi, cred ca pna acum ti-a dat destule ca sa poti sa-ti tapetezi camera.
nsa, cnd plecara, Harry fu sigur ca l vazu pe Neville strecurnd n buzunar ambalajul d
e guma.
Usa se nchise n urma lor.
? Nu am stiut niciodata, zise Hermione nduiosata.
? Nici eu, spuse Ron destul de ragusit.
? Nici eu, sopti Ginny. Toti se uitara la Harry.

? Eu am stiut, spuse el sumbru. Mi-a zis Dumbledore, dar am promis sa nu spun ni

manui... pentru asta a fost trimisa Bellatrix Lestrange n Azkaban, pentru ca a fo
losit Blestemul Cruciatus asupra parintilor lui Neville pna cnd si-au pierdut mint
ile.
? Bellatrix Lestrange a facut-o? sopti Hermione ngrozita. Femeia a carei poza o a
re Kreacher n brlogul lui?
Urma o tacere ndelungata, ntrerupta de vocea suparata a lui Lockhart.
? Fiti atenti, sa stiti ca nu am nvatat degeaba sa scriu unit!
CAPITOLUL XXIV
OCCLUMANTIE
Se dovedi ca Kreacher se ascunsese n pod. Sirius spusese ca l gasise acolo, plin de
praf, cautnd negresit alte ramasite ramase de la familia Black pe care sa le poa
ta ascunde n dulapul lui. Desi Sirius parea multumit de aceasta varianta, pe Harry
ea l nelinisti. Cnd se ntoarse, Kreacher parea sa fie mai bine dispus, bombanelile
amare se diminuasera ct de ct, iar el asculta ordinele ceva mai docil dect de obice
i, desi Harry l surprinse pe Spiridusul de casa privindu-l cu sete de vreo cteva o
ri. nsa de fiecare data se uitase n alta parte cnd vazuse ca Harry l observase.
Harry nu i vorbi lui Sirius de aceasta suspiciune vaga, fiindca veselia acestuia
se evapora rapid, acum ca trecuse Craciunul. Cu ct se apropia data ntoarcerii lor
la Hogwarts, era din ce n ce mai predispus la ceea ce doamna Weasley numea "accese
ale ursuzilor", cnd devenea taciturn si morocanos, retragndu-se adeseori n camera l
ui Buckbeak cu orele. Tristetea sa parea sa cuprinda toata casa, iesind pe sub u
si ca un fel de gaz otravitor, astfel nct toti erau afectati de ea.
Harry nu vroia sa-l paraseasca iar pe Sirius, lasndu-l singur cu Kreacher; de fap
t, pentru prima data n viata, nu era nerabdator sa se ntoarca la Hogwarts. Faptul c
a revenea la scoala nsemna ca avea sa fie iar supus tiraniei lui Dolores Umbridge
, care, fara ndoiala, reusise sa mai dea cu forta nca vreo douasprezece decrete ct
fusesera ei plecati; nu mai avea sa astepte entuziasmat vjthatul, acum ca i fusese
interzis; era aproape sigur ca povara temelor va fi si mai grea, avnd n vedere ca
examenele se apropiau; iar Dumbledore ramnea la fel de distant ca ntotdeauna. De
fapt, daca nu ar fi fost A.D.-ul, Harry se gndi ca l-ar fi rugat pe Sirius sa-l l
ase sa plece de la Hogwarts si sa ramna n Casa Cumplita.
Apoi, chiar n ultima zi de vacanta, se ntmpla ceva care l facu pe Harry sa priveasca
ngrozit ntoarcerea la scoala.
? Harry, dragul meu, zise doamna Weasley, bagndu-si capul pe usa de la camera lui
si a lui Ron, unde cei doi jucau sahul vrajitorilor, urmariti de Hermione, Ginn
y si Smecherila, poti sa vii pna n bucatarie? Domnul profesor Plesneala vrea sa ti
vorbeasca.
Harry nu realiza imediat ce spusese femeia; unul dintre turnurile sale era impli
cat ntr-o lupta violenta cu un pion de-al lui Ron si l ncuraja entuziasmat.
? Striveste-l, striveste-l, e doar un pion, boule. Ma scuzati, doamna Weasley, c
e ati spus?
? Profesorul Plesneala, dragul meu. n bucatarie. Ar vrea sa vorbiti.
Harry ramase cu gura cascata de groaza. Se uita n jur la Ron, Hermione si Ginny,
iar toti l privira la rndul lor cu gura cascata. Smecherila, pe care Hermione l tinu
se cu dificultate n ultimul sfert de ora, sari fericit pe tabla si toate piesele f
ugira sa se adaposteasca de el, chitaind ct puteau de tare.
? Plesneala? zise Harry n gol.
? Domnul profesor Plesneala, dragul meu, spuse ea cu repros. Acum, hai, repede,
mi-a zis ca nu poate sa stea mult.
? Ce vrea de la tine? zise Ron enervat dupa ce doamna Weasley iesi din camera. N
u ai facut nimic rau, nu?
? Nu! spuse Harry indignat, storcndu-si creierul si gndindu-se ce ar fi putut sa-l
determine pe Plesneala sa vina dupa el tocmai la Casa Cumplita. Oare luase un "
T" la ultima tema?
Dupa doua-trei minute, deschise usa de la bucatarie si l descoperi pe Sirius si p
e Plesneala asezati amndoi la masa lunga, uitndu-se urt n directii opuse. Linistea d

intre ei mustea de o antipatie reciproca. Pe masa, n fata lui Sirius se gasea o s

crisoare deschisa.
? Aa, zise Harry, pentru a-si anunta prezenta.
Plesneala si ntoarse privirea spre el, cu chipul ncadrat de doua perdele de par neg
ru si slinos.
? Ia loc, Potter.
? Vezi tu, Plesneala, zise Sirius tare, aplecndu-se pe spate cu scaunul si vorbin
d spre tavan, cred ca as prefera sa nu dai ordine aici. Stii, este casa mea.
Chipul palid al lui Plesneala fu cuprins de o roseata neplacuta. Harry se aseza
lnga Sirius, vizavi de Plesneala.
? Potter, ar fi trebuit sa vorbesc singur cu tine, spuse Plesneala, cu binecunosc
utul surs aparndu-i pe buze, nsa Black...
? Sunt nasul lui, spuse Sirius, mai tare ca niciodata.
? Sunt aici din ordinul lui Dumbledore, spuse Plesneala, cu un glas artagos, vor
bind din ce n ce mai ncet si mai irascibil, dar, te rog, rami, Black, stiu ca ti pla
ce sa te simti... implicat.
? Ce vrei sa spui cu asta? zise Sirius, lasndu-se n fata cu scaunul pe toate cele p
atru picioare cu o pocnitura rasunatoare.
? Doar ca sunt convins ca trebuie sa te simti... Aa... frustrat de faptul ca nu p
oti sa faci nimic folositor pentru Ordin, raspunse cu tlc Plesneala.
Fu rndul lui Sirius sa roseasca. Buza lui Plesneala se arcui triumfator, n timp ce
el se ntoarse spre Harry.
? Potter, domnul director m-a trimis sa ti spun ca ar dori sa studiezi Occlumanti
a n acest semestru.
? Ce sa studiez? spuse Harry buimac.
Zmbetul batjocoritor al lui Plesneala deveni si mai pronuntat.
? Occlumantia, Potter. Apararea magica a mintii mpotriva patrunderii din exterior
. O ramura enigmatica a magiei, nsa una deosebit de folositoare.
Inima lui Harry ncepu sa bata ct se poate de repede. Apararea mpotriva patrunderii
din exterior? Dar nu era posedat, toti fusesera de acord cu asta...
? De ce trebuie sa studiez Occlu... sau ce o fi? izbucni el.
? Pentru ca domnul director crede ca este o idee buna, zise Plesneala calm. Vei
primi lectii private o data pe saptamna, nsa nu vei spune nimanui ce faci si mai al
es nu lui Dolores Umbridge. Ai nteles?
? Da, spuse Harry. Cine mi va fi profesor?
Plesneala ridica o sprnceana.
? Eu, zise el.
Harry avu o senzatie groaznica, de parca i s-ar fi topit maruntaiele. Alte ore c
u Plesneala ? dar ce facuse pentru a merita asa ceva? Se uita repede spre Sirius
dupa ajutor.
? De ce nu poate sa fie Dumbledore profesorul lui Harry? ntreba Sirius agresiv. D
e ce tu?
? Probabil pentru ca este privilegiul pe care l au directorii de a delega sarcini
mai putin placute, spuse Plesneala mieros. Te asigur ca nu m-am rugat sa primes
c acest rol. Potter, te astept luni seara la ora sase fix. n biroul meu. Daca te nt
reaba cineva, vii la ore suplimentare de Potiuni Vindecatoare. Toti cei care te-a
u vazut la orele mele nu vor putea nega ca nu ai nevoie, continua el ridicndu-se.
Se ntoarse si dadu sa plece, cu pelerina neagra, de drum, umflndu-se n urma sa.
? Stai putin, zise Sirius, ndreptndu-se n scaun.
Plesneala se ntoarse cu fata spre ei, zmbind batjocoritor.
? Ma cam grabesc, Black. Spre deosebire de tine, eu nu am timp nelimitat la disp
ozitie.
? Atunci, o sa trec direct la subiect, zise Sirius, ridicndu-se. Era ceva mai nalt
dect Plesneala, care, observa Harry, strnse pumnul n buzunarul pelerinei pe ceea c
e Harry era sigur ca era mnerul baghetei.
? Daca aud ca te folosesti de lectiile astea de Occlumantie ca sa-i faci zile fr
ipte lui Harry, mie o sa-mi dai socoteala.
? Ce nduiosator, zise Plesneala sarcastic. Dar sunt sigur ca ai observat ca Potte
r este la fel ca tatal sau, nu?
? Da, am observat, spuse Sirius mndru.

? Pai, atunci trebuie sa stii ca este att de arogant, nct criticile pur si simplu n
u pot sa-l atinga, spuse Plesneala cu viclenie.
Sirius dadu brusc scaunul la o parte si nconjura masa spre Plesneala, scotndu-si b
agheta. Plesneala facu la rndul sau la fel. Se pregateau sa se nfrunte. Sirius par
ea negru de suparare, iar Plesneala avea un aer calculat, uitndu-se cnd la vrful ba
ghetei lui Sirius, cnd la fata lui.
? Sirius! zise Harry tare, nsa Sirius nu-l auzi.
? Te-am avertizat, Smiorcaitus, zise Sirius, cu chipul la vreo treizeci de centi
metri de cel al lui Plesneala, nu ma intereseaza ca Dumbledore crede ca te-ai sc
himbat, eu stiu adevarul...
? A, dar de ce nu i-o spui? sopti Plesneala. Sau ti-e teama ca s-ar putea sa nu
ia n serios sfatul unui om care se ascunde de sase luni n casa mamei sale?
? Spune-mi, ce mai face Lucius Reacredinta? Presupun ca e ncntat ca acum cinele sau
credincios lucreaza la Hogwarts, nu-i asa?
? Apropo de cini, zise Plesneala cu blndete, stii ca Lucius Reacredinta te-a recuno
scut, ultima data cnd ai riscat o plimbare de placere pe afara? Inteligenta misca
re, Black, Faptul ca ai fost vazut n siguranta pe un peron dintr-o gara... ti-a d
at o scuza excelenta ca sa nu fii nevoit sa mai iesi pe viitor din brlogul n care
te ascunzi, nu-i asa?
Sirius ridica bagheta.
? NU! striga Harry, sarind peste masa si ncercnd sa se puna ntre ei. Sirius, nu!
? Ma faci las? racni Sirius, ncercnd sa-l dea deoparte pe Harry, fara ca acesta sa
se miste.
? Pai, da, presupun ca da, spuse Plesneala.
? Harry... da-te ? la ? o ? parte! se rasti Sirius, dndu-l mai ncolo cu mna libera.
Usa de la bucatarie se deschise si n pragul ei se ivira toti membrii familiei Wea
sley, plus Hermione, parnd toti foarte fericiti, cu domnul Weasley, care mergea mn
dru n mijlocul lor, mbracat cu o pijama n dungi peste care avea un fulgarin.
? Vindecat! le anunta el vesel tuturor celor din bucatarie. Complet vindecat!
El si toti ceilalti Weasley nlemnira n prag, privind scena din fata lor, care se nt
rerupse n plina desfasurare, iar Sirius si Plesneala se uitara spre usa, cu baghe
tele ndreptate catre fata celuilalt si cu Harry ncremenit ntre ei, tinnd o mna ntinsa
catre fiecare, si ncercnd sa-i desparta.
? Pe barba lui Merlin, zise domnul Weasley, cu zmbetul pierindu-i de pe chip, ce
se ntmpla aici?
Si Sirius, si Plesneala si coborra baghetele. Harry se uita cnd la unul, cnd la altu
l. Amndoi aveau o expresie de dispret absolut pe chip, si totusi, pareau sa fi fo
st treziti la realitate de aparitia neasteptata a attor martori. Plesneala si puse
bagheta n buzunar, traversa grabit bucataria si trecu pe lnga familia Weasley far
a sa zica un cuvnt. Se uita napoi din usa.
? Ora sase, luni seara, Potter.
Si pleca. Sirius se uita urt dupa el, cu bagheta pe lnga corp.
? Ce s-a ntmplat? ntreba iar domnul Weasley.
? Nimic, Arthur, spuse Sirius, care respira greu, de parca tocmai ar fi alergat
ctiva kilometri. Doar o discutie amicala ntre doi vechi prieteni din scoala.
Zmbi, parnd sa faca un efort extraordinar.
? Ia zi... te-ai vindecat? Ce veste buna, cum nu se poate mai buna.
? Da, nu-i asa? zise doamna Weasley, conducndu-si sotul catre un scaun. I-a iesit
pna la urma vraja vindecatorului Smethwick, a gasit un antidot pentru ce-o fi av
ut sarpele ala n colti si Arthur a nvatat ca nu e bine sa se joace cu medicina ncuia
tilor, nu-i asa? adauga ea, destul de amenintator.
? Da, Molly, da, draga mea, spuse domnul Weasley supus.
Cina din seara aceea ar fi trebuit sa fie vesela, avnd n vedere ca domnul Weasley
era din nou alaturi de ei. Harry si dadu seama ca Sirius se straduia sa fie asa,
si totusi, cnd nasul lui nu se chinuia sa rda tare la glumele lui Fred si George,
sau nu le oferea celorlalti ceva de mncare, chipul i revenea la o expresie posomort
a, meditativa. ntre el si Harry se aflau Mundungus si Ochi-Nebun, care venisera s
a-l felicite pe domnul Weasley. Harry vroia sa discute cu Sirius, sa-i spuna ca n
u ar trebui sa tina cont de nimic din ce spusese Plesneala, ca Plesneala l strnea
deliberat si ca toti ceilalti nu l considerau un las pentru ca facea cum i spuse D

umbledore si ramnea n Casa Cumplita. Dar nu avu ocazia sa o faca si, urmarind privi
rea sumbra de pe chipul lui Sirius, Harry se ntreba din cnd n cnd daca ar fi ndraznit
sa i spuna, n cazul n care ar fi avut prilejul. n schimb, le spuse n soapta lui Ron
si Hermione ca trebuia sa ia lectii de Occlumantie de la Plesneala.
? Dumbledore vrea sa nu mai ai visele alea cu Cap-de-Mort, zise Hermione imediat
. Pai, nu o sa-ti para rau daca nu o sa le mai ai, nu?
? Alte ore cu Plesneala? zise Ron ngrozit. As prefera sa am cosmaruri!
Trebuiau sa se ntoarca la Hogwarts cu Autobuzul Salvator n ziua urmatoare, nsotiti d
in nou de Tonks si Lupin. Acestia si luau micul dejun n bucatarie cnd coborra Harry,
Ron si Hermione n dimineata aceea. Cnd Harry deschise usa, adultii pareau sa fi f
ost n miezul unei conversatii soptite; toti se uitara spre ei speriati si tacura.
Dupa un mic-dejun luat n graba, si pusera toti hainele si fularele mpotriva diminet
ii cenusii si reci de ianuarie. Harry avu o strngere neplacuta n piept; nu voia sa
-si ia la revedere de la Sirius. Avea un presentiment neplacut fata de aceasta d
espartire; nu stia cnd mai aveau sa se vada si simtea ca era obligatia sa sa i spu
na ceva lui Sirius, ca sa-l mpiedice sa faca vreo prostie. Harry era ngrijorat ca
acuzatia lui Plesneala de lasitate l ranise att de tare pe Sirius, nct acesta ar fi p
utut pune la cale o iesire nesabuita din Casa Cumplita chiar acum. nsa nainte sa i
dea prin cap ce sa spuna, Sirius i facu semn sa vina la el.
? Vreau sa iei asta, zise el ncet, dndu-i repede lui Harry un pachet ambalat destu
l de neglijent, cam de marimea unei carti cartonate.
? Ce este? ntreba Harry.
? Un mod n care sa ma anunti daca Plesneala ti face probleme. Nu, nu-l deschide ai
ci! zise Sirius, cu o privire nelinistita spre doamna Weasley, care ncerca sa-i c
onvinga pe gemeni sa poarte manusi tricotate. Nu cred ca Molly ar fi de acord ?
dar vreau sa-l o folosesti daca ai nevoie de mine, da?
? Bine, zise Harry, bagnd pachetul n buzunarul interior al hainei, dar stiind ca,
indiferent ce era, nu avea sa-l foloseasca.
Nu vroia ctusi de putin sa-l scoata el pe Sirius din acest loc sigur, indiferent
ct de urt avea sa se poarte Plesneala cu el la orele viitoare de Occlumantie.
? Atunci, hai, zise Sirius, batndu-l pe umar pe Harry si zmbind sumbru.
nainte ca Harry sa mai poata spune ceva, urcara amndoi, oprindu-se n fata usii de la
intrare, plina de lanturi si zavoare, nconjurati de familia Weasley.
? La revedere, Harry, ai grija de tine, zise doamna Weasley, mbratisndu-i.
? Pe curnd, Harry, si te rog fii cu ochii n patru dupa serpi pentru mine! zise dom
nul Weasley binevoitor, dnd mna cu el.
? Da... sigur, zise Harry distrat.
Era ultima sansa de a-i spune lui Sirius sa aiba grija; se ntoarse, se uita n ochi
i nasului sau si deschise gura sa vorbeasca, nsa, nainte sa o poata face, Sirius l m
bratisa scurt cu o mna si zise aspru:
? Ai grija de tine, Harry.
n clipa urmatoare, Harry se trezi mpins catre aerul glacial de iarna, cu Tonks (ca
re astazi era bine deghizata sub forma unei femei nalte, mbracate n tweed, cu parul
gri nchis) ndemnndu-l sa coboare.
Usa casei de la numarul doisprezece se trnti n urma lor. Coborra treptele din fata
dupa Lupin. Cnd ajunse pe trotuar, Harry se uita n jur. Casa de la numarul doispre
zece se micsora repede, n timp ce celelalte doua care o ncadrau se ntinsera n latime
, facnd-o sa se micsoreze. O fractiune de secunda mai trziu, casa disparu cu totul
.
? Hai, cu ct ajungem mai repede n autobuz, cu att mai bine, zise Tonks, iar lui Har
ry i se paru ca vazu nelinistea n privirea pe care ea o arunca n jurul pietei.
Lupin ntinse mna dreapta.
BANG.
Un autobuz mov cu trei etaje aparuse din senin n fata lor, ratnd de putin cel mai
apropiat felinar, care sari n spate ca sa nu fie lovit.
Un tnar slab, cu cosuri, cu urechi mari, ntr-o uniforma mov sari pe trotuar si zis
e:
? Bun venit n...
? Da, da, stim, multumim, zise Tonks repede. Hai, urcati, urcati...
Si l mpinse pe Harry sus pe scara, pe lnga soferul care se holba la Harry cnd acesta

trecu prin dreptul sau.

? Hei ? e 'Arry...!
? Daca i strigi numele, te blestem pna nu mai ramne nimic din tine, murmura Tonks a
menintator, mpingndu-le acum pe Ginny si pe Hermione.
? ntotdeauna am vrut sa merg cu chestia asta, zise Ron fericit, alaturndu-i-se lui
Harry si uitndu-se n jur.
Ultima data cnd Harry calatorise cu Autobuzul Salvator fusese seara, iar cele tre
i etaje fusesera pline de paturi de arama. Acum, dimineata devreme, era napadit
de o varietate de scaune desperecheate, grupate la ntmplare n jurul ferestrelor. Un
ele pareau sa fi cazut cnd autobuzul se oprise brusc n fata Casei Cumplite; niste
vrajitoare si vrajitori nca se ridicau bombanind si cuiva i alunecase plasa pna n cap
atul celalalt al autobuzului: pe toata podeaua era mprastiat un amestec neplacut
de mormoloci, gndaci si creme de budinca.
? Se pare ca trebuie sa ne despartim, zise Tonks vioi, uitndu-se dupa niste scaune
libere. Fred, George si Ginny, asezati-va pe locurile acelea din spate... Remus
poate sa stea cu voi.
Ea, Harry, Ron si Hermione urcara pna la ultimul nivel, unde existau doua scaune
libere chiar n fata autobuzului si nca doua n spate. Stan Shunpike, soferul, i urma
entuziasmat pe Harry si pe Ron pna n spate. Capetele se ntoarsera n timp ce trecea Har
ry si, cnd acesta se aseza, vazu cum toate chipurile revenira la pozitia initiala
.
n timp ce Harry si Ron i dadeau amndoi cte unsprezece sicli lui Stan, autobuzul porni
, clatinndu-se ntr-un mod neplacut. nconjura huruind Piata Cumplita, mergnd cnd pe tr
otuar, cnd pe strada, apoi, cu un alt BANG rasunator, fura toti dati pe spate; sca
unul lui Ron cazu cu totul si Pigwidgeon, pe care l tinuse n poala, tsni din colivi
e si zbura ciripind nnebunit pna n capatul celalalt al autobuzului, unde se aseza n s
chimb pe umarul lui Hermione. Harry, care evitase de putin sa cada, tinndu-se de
un suport de lumnare, se uita pe fereastra: acum goneau pe ceea ce parea sa fie o
autostrada.
? Chiar pe lnga Birmingham, zise Stan fericit, raspunznd ntrebarii lui nerostite, n t
imp ce Ron se aduna de pe podea. ti merge bine, 'Arry? Ti-am vazut numele prin zi
are de o gramada de ori n vara asta, da' n-a fost niciodata ceva de bine. I-am zi
s lui Ern, nu parea sa fie smintit cnd l-am cunoscut noi, ca sa vezi, nu-i asa?
Le dadu biletele si continua sa se uite captivat la Harry. Se parea ca lui Stan
nu i pasa ct de smintit era cineva, atta timp ct era destul de cunoscut ca sa apara n
ziare. Autobuzul Salvator se balansa alarmant, depasind un sir de masini pe int
erior. Uitndu-se catre partea din fata a autobuzului, Harry o vazu pe Hermione ac
operindu-si ochii cu minile, cu Pigwidgeon balansndu-se fericit pe umarul ei.
BANG.
Scaunele se dadura iar n spate cnd Autobuzul Salvator sari de pe autostrada de lnga
Birmingham si ajunse pe un drum linistit de tara, plin de viraje strmte. Garduri
le vii de pe ambele parti ale drumului se dadeau la o parte cu salturi, n timp ce
ei o luau pe margine. De aici ajunsera pe strada principala dintr-un oras aglom
erat, apoi pe un viaduct nconjurat de dealuri nalte, iar pe urma pe un drum batut
de vnt ntre doua platouri nalte, de fiecare data cu un BANG puternic.
? M-am razgndit, murmura Ron, ridicndu-se de pe podea pentru a sasea oara, nu mai v
reau sa merg niciodata cu chestia asta.
? Fiti atenti, la urmatoarea e 'Ogwarts, zise Stan vesel, clatinndu-se spre ei. F
emeia aia autoritara din fata care s-a urcat cu voi ne-a zis sa va lasam sa cobo
rti printre primii. Dar mai nti o s-o lasam pe doamna Marsh sa coboare ? se auzi ci
neva care varsa la etajul de dedesubt, iar apoi un zgomot ngrozitor, ca de mproscar
e ? nu se simte tocmai bine.
Cteva clipe mai trziu, Autobuzul Salvator se opri scrtind n fata unui mic bar care se
dadu la o parte ca sa evite coliziunea. l auzira pe Stan ndemnnd-o sa coboare pe s
araca doamna Marsh, precum si susotelile usurate ale pasagerilor alaturi de care
fusese la etajul doi. Autobuzul porni mai departe, prinznd viteza, pna cnd...
BANG.
Treceau prin Hogsmeade, unde era plin de zapada. Harry zari "Capul de mistret" p
e strada sa laturalnica, firma de lemn cu capul taiat de mistret scrtind din cauza
vntului de iarna. Parbrizul mare fu lovit de bucatele de zapada. n cele din urma

se oprira n fata portilor scolii Hogwarts.

Lupin si Tonks i ajutara sa coboare cu bagajele, apoi se dadura si ei jos, ca sa s
i ia la revedere. Harry arunca o privire n sus spre cele trei etaje ale Autobuzul
ui Salvator si vazu ca toti pasagerii se uitau n jos la ei, cu nasurile lipite de
geamuri.
? O sa fiti n siguranta cnd o sa intrati pe domeniu, zise Tonks, aruncnd o cautatur
a cercetatoare spre drumul pustiu. Sa aveti un semestru placut, bine?
? Aveti grija de voi, zise Lupin, dnd mna cu toti si ajungnd ntr-un trziu si la Harry.
Si fii atent, Harry, cobor el vocea, n timp ce ceilalti schimbau ultimele cuvinte
de adio cu Tonks, stiu ca nu-ti place Plesneala, dar este un specialist excelen
t n Occlumantie si noi toti ? inclusiv Sirius ? vrem sa nveti sa te aperi, asa ca
sa te straduiesti, da?
? Da, sigur, zise Harry cu greutate, uitndu-se la chipul ridat prematur al lui Lu
pin. Pai, pe curnd.
Toti sase mersera cu greu pe drumul alunecos catre castel, tragndu-si cuferele dup
a ei. Hermione vorbea deja despre cum voia sa mai tricoteze niste palarii pentru
spiridusi nainte sa se culce. Harry se uita napoi cnd ajunsera la usa dubla de stej
ar de la intrare; Autobuzul Salvator disparuse deja si aproape ca si dorea sa fi
fost nca n el, avnd n vedere ce l astepta n seara aceea.
*
Harry si petrecu cea mai mare parte a acelei zile ngrozit la gndul celor ce se vor ntm
pla seara. Cele doua ore de Potiuni din dimineata aceea nu l ajutara deloc sa si c
almeze temerile, Plesneala fiind la fel de antipatic ca ntotdeauna. Starea suflete
asca i fu afectata si mai tare de membrii A.D. care veneau mereu la el pe holuri n
pauze, ntrebnd plini de speranta daca se ntlneau n seara aceea.
? Va anunt eu n modul obisnuit cnd o sa fie urmatoarea ntrunire, zicea Harry de fiec
are data, dar nu pot asta-seara, trebuie sa ma duc la... aa... Potiuni Vindecato
are.
? Te duci la Potiuni Vindecatoare? ntreba Zacharias Smith cu un aer de superiorit
ate, ncoltindu-l pe Harry n holul de intrare dupa prnz. Dumnezeule mare, trebuie sa
fii la pamnt. Plesneala nu face de obicei ore suplimentare, nu-i asa?
n timp ce Smith se ndeparta cu pasi mari, ntr-un mod enervant de vesel, Ron se uita
urt dupa el.
? Vrei sa arunc o vraja? nca pot sa-l nimeresc de aici, zise el, ridicnd bagheta s
i tintind ntre omoplatii lui Smith.
? Las-o balta, zise Harry deprimat. Asta o sa creada toata lumea, nu-i asa? Ca s
unt tm...
? Buna, Harry zise o voce din spatele lui.
Se ntoarse si o vazu pe Cho stnd acolo.
? A, zise Harry n timp ce stomacul lui facu un salt neplacut. Buna!
? Harry, noi mergem la biblioteca, zise Hermione hotarta, n timp ce l apuca pe Ron d
e cot si l tragea catre scara de marmura.
? Ai avut un Craciun frumos? ntreba Cho.
? Da, nu a fost rau, zise Harry.
? Al meu a fost destul de linistit, spuse Cho, care, cine stie de ce, parea dest
ul de stnjenita. Aa... se mai face o excursie n Hogsmeade luna viitoare, ai vazut
anuntul?
? Poftim? A, nu, nu m-am uitat la avizier de cnd m-am ntors.
? Da, este de Ziua ndragostitilor...
? Bine, spuse Harry, ntrebndu-se de ce i spunea asta. Pai, presupun ca vrei sa...?
? Doar daca vrei si tu, zise ea nerabdatoare.
Harry facu ochii mari. Voise sa spuna, "Presupun ca vrei sa stii cnd are loc urma
toarea ntlnire A.D.?" nsa raspunsul ei nu parea sa se potriveasca.
? Eu... aa... zise el.
? A, e n ordine, daca nu vrei, zise ea, oarecum jignita. Nu-ti face griji. Ne...
ne mai vedem.
Se ndeparta. Harry ramase uitndu-se dupa ea, cu creierul functionndu-i la viteza ma
xima. Apoi o piesa se puse n miscare.

? Cho! Hei... CHO!

Fugi dupa ea, ajungnd-o din urma la jumatatea scarii de marmura.
? Aa... vrei sa mergi cu mine n Hogsmeade de Ziua ndragostitilor?
? Ooo, da! zise ea, facndu-se rosie ca focul si zmbindu-i larg.
? n ordine... pai... atunci asa ramne, zise Harry, care simti ca pna la urma ziua n
u avea sa fie total pierduta, si topai realmente pna la biblioteca, dupa Ron si H
ermione, naintea orelor de dupa-amiaza.
nsa pna la ora sase n seara aceea, nici macar bucuria de a o fi invitat cu succes p
e Cho n oras nu putu sa linisteasca sentimentul de rau augur care era mai intens
cu fiecare pas pe care l facea Harry spre biroul lui Plesneala.
Se opri n fata usii cnd ajunse acolo, dorindu-si sa fi fost aproape oriunde altund
eva. Apoi, tragnd aer n piept, ciocani si intra.
Camera ntunecoasa era ntesata cu rafturi pe care se aflau sute de borcane cu bucat
ele cleioase de animale si plante care pluteau n potiuni multicolore. ntr-un colt
era un dulap plin de ingrediente din care Plesneala l acuzase cndva pe Harry ? nu
fara motiv ? ca furase ceva. nsa lui Harry i fu atrasa atentia de biroul unde, ntro baie de lumina, se gasea un lighean de piatra nu tocmai adnc, inscriptionat cu
rune si simboluri. Harry l recunoscu imediat ? era Pensivul lui Dumbledore. ntrebnd
u-se ce cauta acolo, tresari cnd din umbra se auzi vocea rece a lui Plesneala.
? nchide usa dupa tine, Potter!
Harry l asculta, cu sentimentul ngrozitor ca devenise prizonier. Cnd se ntoarse, Ple
sneala aparu n lumina si i indica n tacere scaunul din fata biroului. Harry se asez
a si la fel facu si Plesneala, cu ochii negri si reci fixati asupra lui Harry, s
i cu o antipatie evidenta n fiecare trasatura a fetei.
? Ei bine, Potter, stii de ce esti aici, zise el. Domnul director m-a rugat sa ti
predau Occlumantia. Tot ce pot sa sper este ca te vei dovedi mai priceput dect la
Potiuni.
? Da, zise Harry scurt.
? Chiar daca asta nu este un curs obisnuit, Potter, zise Plesneala, cu ochii ngus
tndu-i-se amenintator, eu sunt tot profesorul tau si drept urmare poti sa mi spui
si acum "domnule" sau "domnule profesor".
? Da... domnule, zise Harry.
? Acum, Occlumantia. Asa cum ti-am zis n bucataria nasului tau, aceasta ramura a m
agiei blocheaza mintea mpotriva patrunderii si a influentei magice.
? Si de ce crede domnul profesor Dumbledore ca am nevoie de ea, domnule? zise Ha
rry, uitndu-se direct n ochii lui Plesneala si ntrebndu-se daca profesorul i va raspu
nde. Plesneala i ntoarse privirea pentru o clipa si apoi spuse dispretuitor:
? Potter, sunt convins ca pna si tu trebuie sa-ti fi dat seama pna acum. Lordul ntu
necat este foarte priceput la Legilimantie...
? Ce este asta? Domnule?
? Este abilitatea de a scoate sentimente si amintiri din mintea altcuiva...
? Poate sa citeasca gndurile? zise Harry repede, adeverindu-i-se cele mai mari te
meri.
? Potter, nu esti deloc subtil, zise Plesneala, cu o sclipire a ochilor ntunecati
. Nu ntelegi delimitarile fine. Este unul dintre defectele care te fac un creator
de potiuni lamentabil.
Plesneala se opri pentru o clipa, parnd sa savureze placerea de a-l fi insultat p
e Harry, nainte sa continue.
? Doar ncuiatii vorbesc de "citirea gndurilor". Mintea nu este o carte care poate
fi deschisa dupa voie si examinata oricnd. Gndurile nu sunt gravate n interiorul cr
aniilor, pentru a putea fi ntelese de orice invadator. Mintea este ceva complex s
i pluristratificat, Potter ? sau cel putin asa sunt majoritatea mintilor, zise e
l zmbind batjocoritor. nsa este adevarat ca aceia care stapnesc Legilimantia pot, n
anumite conditii, sa cerceteze mintile victimelor si sa interpreteze corect ceea
ce descopera. Lordul ntunecat, de exemplu, stie aproape ntotdeauna cnd este mintit
. Doar cei priceputi la Occlumantie pot sa si nchida acele sentimente si amintiri
care contrazic minciuna si pot n felul asta sa rosteasca lucruri false n prezenta
sa fara sa fie descoperiti.
Indiferent ce spunea Plesneala, lui Harry Legilimantia i se parea ca era cititul
gndurilor si nu i placea deloc cum suna.

? Asa ca ar putea sa stie ce gndim chiar acum? Domnule?

? Lordul ntunecat se afla la o distanta considerabila, iar peretii si domeniul Ho
gwarts sunt pazite de multe vraji si farmece antice, care asigura siguranta fizic
a si mintala a celor care locuiesc aici, zise Plesneala. Timpul si spatiul conte
aza n magie, Potter. Contactul vizual este de obicei esential n Legilimantie.
? Pai atunci, de ce trebuie sa nvat Occlumantie?
Plesneala l privi pe Harry, trecndu-si n acest timp un deget lung si subtire peste
buze.
? Se pare ca regulile obisnuite nu se aplica si n cazul tau, Potter. Blestemul ca
re n-a reusit sa te omoare pare sa fi creat un fel de legatura ntre tine si Lordu
l ntunecat. Dovezile sugereaza ca uneori, cnd mintea este cel mai relaxata si mai
vulnerabila ? cnd dormi, de exemplu ? mpartasesti gndurile si trairile Lordului ntune
cat. Domnul director crede ca nu este de dorit ca lucrurile sa continue astfel.
Doreste sa te nvat cum sa ti blochezi mintea mpotriva Lordului ntunecat.
Lui Harry rencepu sa-i bata inima cu putere. Explicatia nu avea nici un dram de l
ogica.
? Dar de ce vrea domnul profesor Dumbledore sa o mpiedice? ntreba el brusc. Nu pre
a mi place, dar a fost folositor, nu-i asa? Adica... am vazut cum sarpele ala l-a
atacat pe domnul Weasley si, daca nu as fi facut-o, domnul profesor Dumbledore
nu ar fi putut sa-l salveze, nu-i asa? Domnule?
Plesneala se holba la Harry pentru cteva clipe, trecndu-si n continuare un deget pe
ste buze. Cnd vorbi din nou, o facu rar si deliberat, de parca ar fi cntarit fieca
re cuvnt.
? Se pare ca Lordul ntunecat nu a stiut de legatura dintre voi pna de foarte curnd.
Se pare ca pna acum i-ai trait sentimentele si i-ai mpartasit gndurile, fara ca el
sa fie la curent. Totusi, viziunea pe care ai avut-o cu putin timp nainte de Cra
ciun...
? Cea cu sarpele si cu domnul Weasley?
? Nu ma ntrerupe, Potter, zise Plesneala pe un ton periculos. Dupa cum spuneam, v
iziunea pe care ai avut-o cu putin timp nainte de Craciun a reprezentat o incursi
une att de puternica n gndurile Lordului ntunecat...
? Eu am fost n mintea sarpelui, nu n a lui!
? Parca tocmai ti-am spus sa nu ma ntrerupi, Potter!
nsa lui Harry nu i pasa ca Plesneala era suparat; cel putin avea sansa sa-i dea de
cap acestei chestiuni; Harry se miscase n scaun, fara sa si dea seama, si ajunses
e chiar pe margine, ncordat de parca ar fi fost gata sa-si ia zborul.
? Cum de am vazut prin ochii sarpelui, daca-i mpartasesc gndurile lui Cap-de-Mort?
? Nu pronunta numele Lordului ntunecat! racni Plesneala.
Urma o tacere de rau augur. Cei doi se uitara urt unul la altul peste Pensiv.
? Domnul profesor Dumbledore i pronunta numele, zise Harry ncet.
? Dumbledore este un vrajitor extraordinar de puternic, murmura Plesneala. Daca
el se poate simti destul de n siguranta pentru a-i folosi numele... noi ceilalti.
..
si freca antebratul stng, parnd sa o faca inconstient, n locul unde Harry stia ca av
ea ars n piele Semnul ntunecat.
? Nu am vrut sa stiu dect motivul pentru care... ncepu Harry din nou, cu o voce po
liticoasa.
? Se pare ca ai intrat n mintea sarpelui pentru ca acolo era Lordul ntunecat n acel
moment, se rasti Plesneala. Poseda sarpele n clipa aceea, iar tu ai visat ca era
i n el.
? Si Cap ? el si-a dat seama ca eram acolo?
? Se pare ca da, zise Plesneala calm.
? De unde stiti? zise Harry imperios. Este doar o banuiala a domnului profesor D
umbledore, sau...?
? Ti-am zis, spuse Plesneala, stnd rigid pe scaun, cu ochii ntredeschisi, sa mi spu
i "domnule".
? Da, domnule, zise Harry nerabdator, dar de unde stiti...?
? Este de ajuns ca stim, spuse Plesneala repezit. Ceea ce conteaza este ca acum
Lordul ntunecat este constient de faptul ca reusesti sa patrunzi n gndurile si n sen
timentele lui. De asemenea, a dedus ca procesul ar putea functiona si invers; ad

ica, si-a dat seama ca ar putea sa patrunda si el n gndurile si sentimentele tale.

..
? Si ar putea ncerca sa ma determine sa fac ceva? ntreba Harry. Domnule? adauga el
repede.
? S-ar putea, zise Plesneala, cu un aer detasat si glacial. Ceea ce ne aduce napo
i la Occlumantie.
Plesneala si scoase bagheta dintr-un buzunar interior al robei si Harry se ncorda
pe scaun, nsa Plesneala doar si duse bagheta la tmpla si-i puse vrful la radacina sl
inoasa a parului sau. Cnd o ndeparta, iesi o substanta argintie, ntinzndu-se de la tmp
la la bagheta ca un fir de borangic care se rupse cnd profesorul trase bagheta si
cazu gratios n Pensiv, unde se amesteca ntr-o substanta alb-argintie, care nu era
nici abur, nici lichid. nca de doua ori, Plesneala si ridica bagheta la tmpla si d
epuse substanta argintie n ligheanul de piatra; apoi, fara sa dea nici o explicat
ie pentru comportamentul sau, ridica Pensivul cu grija, l duse la o parte pe un r
aft si se ntoarse cu fata spre Harry, cu bagheta pregatita.
? Ridica-te si scoate-ti bagheta, Potter.
Harry se ridica nelinistit. Cei doi se nfruntara din priviri pe deasupra biroului
.
? Poti sa ti folosesti bagheta ca sa ncerci sa ma dezarmezi sau ca sa te aperi dup
a cum ti trece prin cap, zise Plesneala.
? Si dumneavoastra ce o sa faceti? ntreba Harry, uitndu-se nelinistit la bagheta l
ui Plesneala.
? Eu sunt pe cale sa ncerc sa patrund n mintea ta, spuse Plesneala cu blndete. O sa
ncercam sa vedem ct de bine rezisti. Mi s-a spus ca ai aratat deja ca ai aptitudi
ni, cnd ai rezistat Blestemului Imperius. Vei descoperi ca n acest caz este nevoie
de puteri asemanatoare... pregateste-te chiar acum. Legilimens!
Plesneala lovi nainte ca Harry sa fi fost pregatit, nainte sa fi nceput macar sa se
gndeasca la o forma de opozitie.
Biroul se roti sub ochii lui si disparu; imagine dupa imagine i treceau prin mint
e ca un film derulat rapid si att de realist, nct l facea inconstient la ce se afla n
jur.
Avea cinci ani, l privea pe Dudley cum mergea pe noua lui bicicleta rosie si inim
a i exploda de invidie... avea noua ani si buldogul Spintecatorul alerga dupa el
si l facea sa se urce ntr-un copac, iar sotii Dursley rdeau jos pe peluza... statea
cu Jobenul Magic pe cap si i spunea ca s-ar descurca la Viperini... Hermione zac
ea n aripa spitalului, cu fata plina de par des si negru... o suta de Dementori l n
conjurau lnga lacul ntunecat... Cho Chang se apropia de el sub vsc...
Nu, zise o voce din mintea lui Harry, n timp ce amintirea lui Cho se apropia, nu
o sa vezi asta, nu o s-o vezi, este ceva personal...
Simti o durere acuta n genunchi. Revazu biroul lui Plesneala si-si dadu seama ca
se prabusise pe jos; se lovise tare cu unul dintre genunchi de un picior al biro
ului lui Plesneala. Se uita la profesor, care si coborse bagheta si si freca ncheietu
ra. Era un semn rosu acolo, ca o urma de arsura.
? Ai vrut sa faci Blestemul ntepator? ntreba Plesneala calm.
? Nu, zise Harry suparat, ridicndu-se de pe podea.
? Asa m-am gndit si eu, zise Plesneala dispretuitor. M-ai lasat sa ajung prea dep
arte. Ai pierdut controlul.
? Ati vazut tot ce am vazut si eu? ntreba Harry, fara sa fie sigur ca vroia sa au
da raspunsul.
? Fragmente din ce ai vazut tu, zise Plesneala, strngnd din buze. Al cui era cinele
?
? Al matusii Marge, murmura Harry, urndu-l pe Plesneala.
? Pai, pentru prima ncercare nu a fost att de jalnic pe ct ar fi putut sa fie, spus
e Plesneala, ridicndu-si iar bagheta. Pna la urma ai reusit sa ma opresti, desi ai
pierdut timp si energie strignd. Trebuie sa te concentrezi n continuare. ndepartez
i prin puterea mintii ceea ce nu vrei sa ai aproape si nu mai esti nevoit sa rec
urgi la bagheta.
? ncerc, zise Harry suparat, dar nu mi spuneti cum!
? Vezi cum te porti, Potter, spuse Plesneala amenintator. Acum, vreau sa nchizi o
chii.

Harry i arunca o cautatura urta, nainte sa faca ce i se spusese. Nu i placea ideea d

e a sta acolo cu ochii nchisi, n timp ce Plesneala se afla n fata lui, cu bagheta n
mna.
? Elibereaza-ti mintea, Potter, zise vocea rece a lui Plesneala. Detaseaza-te de
sentimente...
nsa furia lui Harry fata de Plesneala continua sa i curga prin vine ca veninul. Sa
se detaseze de furia sa? La fel de usor s-ar fi putut detasa de propriile picio
are...
? Nu o faci, Potter... trebuie sa fii mai disciplinat de att... acum, concentreaz
a-te...
Harry ncerca sa si elibereze mintea si se stradui sa nu gndeasca, sa nu si aminteasc
a si sa nu simta...
? Hai sa mai ncercam o data... la trei... Unu ? doi ? trei Legilimens!
Un dragon mare si negru se aseza pe picioarele din spate n fata lui... tatal si m
ama sa i faceau cu mna dintr-o oglinda fermecata... Cedric Diggory zacea pe pamnt,
privindu-l cu niste ochi pustii...
? NUUUUUUU!
Harry era iar n genunchi, cu fata n mini si l durea creierul de parca cineva ar fi nc
ercat sa i-l scoata din craniu.
? Ridica-te! zise Plesneala taios. Ridica-te! Nu te straduiesti, nu faci nici un
efort. mi permiti sa ti patrund n amintirile de care te temi, mi oferi niste arme!
Harry se ridica din nou. i batea inima cu putere, de parca l-ar fi vazut aievea p
e Cedric mort n cimitir. Plesneala parea mai palid dect de obicei si mai suparat,
dar nici pe departe la fel de iritat ca Harry.
? Fac... eforturi, zise acesta printre dinti.
? Ti-am spus sa te eliberezi de trairi!
? Da? Pai, n clipa asta mi este foarte greu, se mbufna Harry.
? Atunci vei fi o prada usoara pentru Lordul ntunecat! tuna Plesneala. Prostii ca
re merg mndri cu inima nainte, care nu si pot controla sentimentele, care se delect
eaza cu amintiri triste si se lasa provocati att de usor... cu alte cuvinte, oame
nii slabi... nu au nici o sansa mpotriva puterilor sale! ti va patrunde n minte rid
icol de usor, Potter!
? Nu sunt slab, zise Harry pe o voce joasa, cuprins de o mnie att de mare, nct se gnd
i ca ar fi putut sa l atace pe Plesneala ct de curnd.
? Atunci dovedeste-o! Stapneste-te! striga Plesneala. Controleaza-ti furia, disci
plineaza-ti mintea! O sa mai ncercam o data! Acum, pregateste-te! Legilimens!
I urmarea pe unchiul Vernon cum batea n cuie casuta postala... o suta de Dementori
pluteau traversnd lacul spre el... alerga pe un coridor fara ferestre cu domnul
Weasley... se apropiau de usa neagra si simpla de la capatul coridorului... Harry
se astepta sa intre... dar domnul Weasley l conduse spre stnga, cobornd un etaj de
trepte de piatra...
? STIU! STIU!
Era iar n patru labe pe podeaua din biroul lui Plesneala, cicatricea l ustura nepl
acut, nsa vocea care tocmai i parasise buzele era triumfatoare. Se ridica iar si l
vazu pe Plesneala holbndu-se la el, cu bagheta ridicata. Se parea ca, de data asta
, Plesneala ridicase vraja nainte ca Harry sa fi apucat sa ncerce sa se opuna.
? Ce s-a ntmplat, Potter? ntreba el, privindu-l atent pe Harry.
? Am vazut... mi-am amintit, gemu Harry. Tocmai mi-am dat seama...
? Ce ti-ai dat seama? ntreba Plesneala taios.
Harry nu i raspunse imediat; nca savura momentul de iluminare absoluta, n timp ce si
freca fruntea...
Visase de luni ntregi un coridor fara ferestre, care avea n capat o usa nchisa, far
a sa priceapa vreodata ca era un cal. Acum, revaznd amintirea, stiu ca n tot acest
timp visase coridorul pe care fugise cu domnul Weasley pe doisprezece august, cn
d se grabeau sa ajunga la salile de judecata de la Minister; era holul care duce
a la Departamentul Misterelor, iar domnul Weasley fusese acolo cnd fusese atacat
de sarpele lui Cap-de-Mort.
Ridica privirea spre Plesneala.
? Ce se afla n Departamentul Misterelor?
? Ce ai spus? ntreba Plesneala ncet si Harry constata foarte satisfacut ca Plesnea

la se enervase.
? Am ntrebat ce se afla n Departamentul Misterelor, domnule? zise Harry.
? Si de ce, ma rog, zise Plesneala rar, ntrebi asemenea lucruri?
? Pentru ca, spuse Harry, urmarindu-i pe Plesneala si asteptndu-i reactia, acel c
oridor pe care l-am vazut l visez de luni de zile... tocmai l-am recunoscut... du
ce la Departamentul Misterelor... si cred ca acolo exista ceva ce Cap de-Mort vre
a...
? Ti-am spus sa nu pronunti numele Lordului ntunecat!
Se uitara urt unul la altul. Harry simti iar ca l durea cicatricea, nsa acum nu-i m
ai pasa. Plesneala parea agitat; nsa cnd vorbi din nou, era ca si cnd ar fi ncercat
sa para calm si detasat.
? n Departamentul Misterelor, Potter, exista multe lucruri, dintre care ai ntelege
foarte putine si nu te priveste nici unul. Ai priceput?
? Da, zise Harry, frecndu-si nca cicatricea care l durea si mai tare.
? Vreau sa vii aici miercuri la aceeasi ora. O sa continuam atunci.
? Bine, zise Harry, dorindu-si cu disperare sa iasa din biroul lui Plesneala si
sa-i gaseasca pe Ron si Hermione.
? Trebuie sa ti eliberezi mintea de orice traire n fiecare seara nainte sa adormi;
sa o golesti, sa o faci sa fie pustie si linistita, ntelegi?
? Da, spuse Harry, care abia daca l mai asculta.
? Si ai grija, Potter... voi sti daca nu ai exersat...
? Da, murmura Harry.
si lua ghiozdanul, l arunca pe umar si se ndrepta grabit spre usa de la birou. Cnd o
deschise, se uita napoi la Plesneala, care era cu spatele la Harry, si culegea pr
opriile gnduri din Pensiv si le punea cu grija napoi n propriul cap. Harry iesi far
a sa mai spuna un cuvnt, nchiznd cu atentie usa n urma lui, cu cicatricea zvcnindu-i
dureros.
i gasi pe Ron si pe Hermione la biblioteca, unde lucrau la cel mai recent munte d
e teme date de Umbridge. Alti elevi, aproape toti din anul cinci, stateau la mes
ele cu lampi din apropiere, cu nasul n carti, si scriind de zor cu penele, n timp
ce cerul de dincolo de fereastra cu sipci verticale se ntuneca din ce n ce mai tar
e. Singurul sunet care se mai auzea era scrtitul usor, facut de unul dintre pantof
ii lui Madam Pince, n timp ce bibliotecara se plimba amenintator printre rafturi,
respirnd n ceafa celor care i atingeau pretioasele carti.
Harry si dadu seama ca avea frisoane; l durea n continuare cicatricea si simtea ca
avea un nceput de febra.
Cnd se aseza vizavi de Ron si Hermione, se zari n oglinda din spatele lor; era foa
rte palid si cicatricea parea mai evidenta dect de obicei.
? Cum a fost? sopti Hermione, adaugnd ngrijorata: Harry, te simti bine?
? Da... mi-e... bine... nu stiu. Fiti atenti... tocmai mi-am seama de ceva...
Si le spuse ce se ntmplase si ce dedusese.
? Deci... vrei sa spui ca... sopti Ron, n timp ce Madam Pince trecea pe lnga ei, c
u pantoful scrtind usor, ca arma... chestia pe care o vrea Stii-Tu-cine... se afla
la Ministerul Magiei?
? n Departamentul Misterelor, acolo trebuie sa fie, sopti Harry. Am vazut usa aia
cnd m-a dus tatal tau la salile de judecata, la audierea mea, si sigur e cea pe
care o pazea cnd l-a muscat sarpele.
Hermione scoase un oftat lung si ncet.
? Binenteles, sopti ea.
? Binenteles, ce? zise Ron nerabdator.
? Ron, gndeste-te putin... Sturgis Podmore a ncercat sa treaca de o usa de la Mini
sterul Magiei... aia trebuie sa fi fost, e prea mare coincidenta!
? Cum a ncercat Sturgis sa intre prin efractie, cnd el e partea noastra? ntreba Ron
.
? Pai, nu stiu, recunoscu Hermione. E putin cam ciudat...
? Ia zi, ce se afla la Departamentul Misterelor? l ntreba Harry pe Ron. Tatal tau
a zis vreodata ceva de asta?
? Stiu ca celor care lucreaza acolo li se spune "nevorbitori", zise Ron, ncruntndu
-se. Pentru ca nimeni nu pare sa stie exact ce se face acolo... E un loc straniu
pentru a tine o arma.

? Nu e deloc straniu, este perfect logic, spuse Hermione. Presupun ca trebuie sa

fie ceva strict secret, care e prelucrat de Minister... Harry, sigur te simti b
ine?
Harry tocmai si trecuse ambele mini peste frunte, de parca ar fi ncercat sa o netez
easca usor cu fierul.
? Da... mi-e bine, zise el, lasndu-si n jos minile care tremurau. Ma simt doar putin
... nu prea mi place Occlumantia.
? Presupun ca oricine altcineva s-ar simti la fel de slabit daca i-ar fi fost at
acata mintea de attea ori, spuse Hermione ntelegatoare. Fii atent, hai sa ne ntoarc
em camera de zi, acolo o sa fie ceva mai confortabil.
nsa camera de zi era aglomerata, plina de hohote de rs si de entuziasm; Fred si Ge
orge si prezentau cel mai recent articol de marfa din magazinul de glume.
? Palariile Decapitate! striga George, n timp ce Fred flutura o palarie ascutita,
ornata cu o pana pufoasa roz, n fata elevilor care l urmareau. Doi galioni fiecar
e, ia priviti-1 pe Fred!
Fred si puse palaria pe cap, zmbind. Pret de o clipa arata doar stupid; apoi i disp
aru att palaria, ct si capul. Mai multe fete tipara, nsa toti ceilalti rsera n hohote
.
? Si jos! striga George, iar mna lui Fred paru sa pipaie dupa ceva prin aer, deas
upra umarului, dupa care i reaparu capul, cnd si dadu jos palaria cu pana roz.
? Dar cum functioneaza palariile alea? zise Hermione, cu atentia distrasa de la
teme, privindu-i pe Fred si pe George. Ma rog, e clar ca e un fel de Vraja de In
vizibilitate, dar este destul de desteapta, avnd n vedere ca a extins cmpul invizib
ilitatii dincolo de limitele unui obiect fermecat... nsa mi imaginez ca farmecul n
u ar dura prea mult timp.
Harry nu raspunse; i era rau.
? Trebuie sa fac asta mine, murmura el, punndu-si loc n ghiozdan cartile pe care to
cmai le scosese.
? Pai, atunci noteaza-ti n agenda de teme, zise Hermione ncurajator. Ca sa nu uiti
.
Harry si Ron schimbara niste priviri rapide, dupa care Harry baga mna n ghiozdan,
scoase agenda si o deschise nesigur.
? Nu o lasa pe mai trziu, esti de mna a doua ? un molu! l certa cartea, n timp ce Har
ry si nota tema pentru Umbridge, iar Hermione zmbea spre agenda.
? Cred ca ma duc sa ma culc, zise Harry, vrndu-si agenda de teme napoi n ghiozdan si
gndindu-se sa nu uite sa o arunce n foc cu prima ocazie.
Traversa camera de zi, ferindu-se de George, care ncerca sa i puna o Palarie Decap
itata pe cap, si ajunse n linistea si racoarea de pe scara de piatra care ducea c
atre dormitoarele baietilor. Iar i era rau, exact ca n noaptea n care avusese viziu
nea cu sarpele, dar se gndi ca i-ar fi prins bine sa se ntinda putin.
Deschise usa camerei sale si facu un pas dincolo de prag, cnd simti o durere att d
e puternica, nct crezu ca cineva i despicase crestetul. Nu stia unde era, daca stat
ea ntins sau n picioare, si nici macar cum l cheama.
n urechi i rasuna un rset nebunesc... era mai fericit dect fusese de foarte mult tim
p... ncntat, nnebunit, triumfator... se ntmplase ceva minunat, absolut minunat...
? Harry? HARRY!
Cineva i daduse o palma. Rsetul nebunesc fu marcat de un strigat de durere. Ferici
rea se scurse din el, nsa rsetul continua...
Deschise ochii si, facnd-o, si dadu seama ca rsetul salbatic venea din propria gura
. n clipa n care si dadu seama, acesta nceta; Harry se trezi gfind pe podea, holbndu-s
spre tavan, cu cicatricea zvcnindu-i ngrozitor. Ron era aplecat deasupra lui, parn
d foarte ngrijorat.
? Ce s-a ntmplat? zise el.
? Nu... nu stiu... icni Harry, ridicndu-se n capul oaselor. Este foarte fericit...
foarte fericit...
? Stii-Tu-Cine?
? S-a ntmplat ceva de bine, bigui Harry.
Tremura la fel de tare cum facuse dupa ce vazuse cum sarpele l atacase pe domnul
Weasley si i era foarte rau.
? Ceva ce spera sa se ntmple.

Cuvintele se auzira, la fel cum se ntmplase n vestiarul Cercetasilor, de parca le-a

r fi rostit un strain prin gura lui Harry, si totusi, stia ca erau adevarate. Tr
ase aer n piept, impunndu-si sa nu vomite pe Ron. Era foarte bucuros ca Dean si Se
amus nu erau acolo ca sa-l vada.
? Hermione mi-a zis sa vin sa vad ce faci, spuse Ron ncet, ajutndu-l pe Harry sa s
e ridice n picioare. A spus ca la ora asta probabil ca esti vulnerabil, dupa ce s
-a jucat Plesneala cu mintea ta... Totusi, presupun ca o sa-ti fie de ajutor deacum ncolo, nu-i asa?
Se uita nesigur la Harry, n timp ce l ajuta sa se duca la patul sau. Harry ncuviint
a nu foarte convins si se prabusi pe perne, simtind dureri n tot corpul dupa ce c
azuse de attea ori n seara aceea, cu cicatricea usturndu-l n continuare. Nu putea sa
nu aiba impresia ca prima incursiune n Occlumantie i slabise rezistenta mintii, n
loc sa i-o ntareasca, si se ntreba cu un sentiment de mare neliniste ce se ntmplase
de l facuse pe Cap-de-Mort mai fericit dect fusese de paisprezece ani ncoace.
CAPITOLUL XXV
CARABUSUL LA STRMTOARE
ntrebarea lui Harry primi un raspuns chiar dimineata urmatoare. Cnd Hermione primi
Profetul zilei, l desfasura, privi prima pagina pentru o clipa si scoase un icnet
care i facu pe toti cei din jur sa se holbeze la ea.
? Ce e? zisera Harry si Ron ntr-un glas.
Drept raspuns, fata ntinse ziarul pe masa n fata lor si arata zece fotografii albnegru care umplusera prima pagina, noua dintre ele nfatisnd niste chipuri de vraji
tori, iar a zecea, o vrajitoare. Unii dintre cei din fotografii spuneau ncet lucr
uri batjocoritoare; altii bateau ritmul cu degetele pe rama pozelor, parnd impert
inenti. Fiecare fotografie era nsotita de un nume si de crima pentru care fusese
trimisa acea persoana la Azkaban.
Antonin Dolohov, statea scris sub un vrajitor cu chipul lung, palid si schimonos
it, care se uita batjocoritor la Harry, condamnat pentru uciderea brutala a lui
Gideon si Fabian Prewett.
Algernon Rookwood, era indicatia de sub un barbat ciupit de varsat, cu parul sli
nos, care se sprijinea plictisit de rama pozei, condamnat pentru mpartasirea unor
secrete ale Ministerului Magiei Celui Ce Nu Trebuie Numit.
nsa ochii lui Harry fura atrasi de fotografia vrajitoarei. Chipul ei iesise n evid
enta din prima clipa cnd vazuse pagina.
n poza avea un par lung, negru, nengrijit si nepieptanat, desi l vazuse lins, des s
i stralucitor. Se uita urt la el cu niste ochi umbriti si cu un zmbet dispretuitor
pe buzele subtiri. Ca si Sirius, pastra urme ale unei frumuseti deosebite, dar
ceva ? poate Azkabanul ? i rapise cea mai mare parte din aceasta frumusete.
Bellatrix Lestrange, condamnata pentru torturarea si schilodirea lui Frank si Al
ice Poponeata.
Hermione i dadu un cot lui Harry si i arata titlul de deasupra pozelor, pe care Ha
rry nsa nu l citise, concentrndu-se asupra lui Bellatrix.
EVADARE N MASA DIN AZKABAN
MINISTERUL SE TEME CA BLACK ESTE "PUNCTUL DE REPER" PENTRU VECHII DEVORATORI AI
MORTII
? Black? zise Harry tare. Nu se...?
? Ssst! sopti Hermione disperata. Nu att de tare... citeste doar!
Ministerul Magiei a anuntat ca aseara a avut loc o evadare n masa din Azkaban.
Vorbind cu reporterii n biroul personal, Cornelius Fudge, Ministrul Magiei, a con
firmat ca zece prizonieri periculosi au evadat ieri la primele ore ale serii si
ca l-a informat deja pe prim-ministrul ncuiat n legatura cu firea periculoasa a ac
estor indivizi.
"Ne gasim, din pacate, n aceeasi situatie n care am fost acum doi ani si jumatate,

cnd a scapat criminalul Sirius Black", a declarat Fudge aseara. "Si suntem sigur
i ca aceste evadari sunt legate ntre ele. O evadare de o asemenea anvergura indic
a un ajutor din afara si nu trebuie sa uitam ca Black, prima persoana care a evad
at vreodata din Azkaban, ar fi ajutorul ideal pentru ca si altii sa i calce pe ur
me. Credem ca este posibil ca acesti indivivizi, printre care si verisoara lui B
lack, Bellatrix Lestrange, sa se fi strns n jurul lui Black, alegndu-si-l conducato
r. Cu toate acestea, facem eforturi pentru a-i prinde pe criminali si imploram c
omunitatea vrajitoreasca sa fie cu ochii n patru. Aceste persoane trebuie evitate
cu orice pret."
? Poftim, Harry, zise Ron, ngrozit si n acelasi timp uimit. De asta a fost fericit
aseara.
? Nu pot sa cred, spuse Harry, Fudge da vina pe Sirius pentru evadare?
? Ce altceva poate sa faca? zise Hermione cu amaraciune. Nu prea poate sa spuna,
"Ne pare rau, oameni buni, Dumbledore m-a avertizat ca s-ar putea sa se ntmple as
a ceva, paznicii Azkaban-ului i s-au alaturat Lordului Cap-de-Mort" ? nu mai scnc
i, Ron ? "si acum cei mai nversunati adepti ai lui Cap-de-Mort au evadat si ei."
Cum sa zic, a petrecut mai mult de sase luni de zile spunndu-le tuturor ca tu si
cu Dumbledore sunteti niste mincinosi, nu-i asa?
Hermione deschise ziarul si ncepu sa citeasca articolul din interior, n timp ce Ha
rry se uita prin Marea Sala. Nu ntelegea de ce colegii sai nu pareau speriati si
nici macar nu discutau despre vestea nfioratoare de pe prima pagina, nsa foarte pu
tini primeau ziarul zilnic, ca Hermione. Toti vorbeau despre teme, despre vjthat
si despre cine stie ce alte prostii, cnd, n afara acestor ziduri, rndurile simpatiza
ntilor lui Cap-de-mort fusesera ngrosate de nca zece Devoratori ai Mortii.
si ridica privirea spre masa profesorilor. Acolo era cu totul altceva. Dumbledore
si profesoara McGonagall erau cufundati ntr-o discutie, aratnd amndoi extrem de su
mbri. Doamna profesoara Lastar avea Profetul sprijinit de o sticla de ketchup si
citea att de concentrata prima pagina, nct nu observase cum galbenusul de ou din l
ingura inerta i se prelingea ncet n poala. ntre timp, la capatul opus al mesei, pro
fesoara Umbridge mnca dintr-un bol cu fulgi de ovaz cu mare pofta. Era pentru pri
ma oara ca ochii ei umflati, ca de broasca rioasa, nu cercetau Marea Sala si nu s
e uitau la elevii care nu se comportau cum se cuvine. Se ncrunta n timp ce nghitea
si din cnd n cnd arunca o privire rautacioasa catre partea cealalta a mesei, unde D
umbledore si McGonagall discutau att de aprins.
? Vai de mine... zise Hermione uimita, uitndu-se n continuare la ziar.
? Acum ce mai e? zise Harry repede si destul de iritat.
? Este... groaznic, spuse Hermione afectata.
mpaturi ziarul pe jumatate la pagina zece si l dadu lui Harry si Ron.
DECESUL TRAGIC AL UNUI ANGAJAT
AL MINISTERULUI MAGIEI
Spitalul Sf. Mungo a promis o ancheta completa aseara, ce angajatul Ministerului
Magiei Broderick Bode, n vrsta de 49 de ani, a fost descoperit mort n patul sau, s
ugrumat de o planta din ghiveci. Vindecatorii chemati la fata locului nu au reus
it sa l readuca la viata pe domnul Bode, care fusese ranit ntr-un accident profesi
onal cu cteva saptamni nainte de a muri.
Vindecatoarea Miriam Strout, care se ocupa de salonul domnului Bode n momentul inc
identului, a fost suspendata si i s -a retinut salariul, dar nu a fost de gasit
pentru a comenta evenimentul de ieri.
Totusi, vrajitorul care este purtator de cuvnt al spitalului a declarat:
"Sf. Mungo regreta profund moartea domnului Bode, a carui stare se mbunatatise n m
od constant naintea acestui accident tragic. Avem reguli stricte pentru decorarea
permisa n saloanele noastre, dar se pare ca vindecatoarea Strout, ocupata pe per
ioada Craciunului, a trecut cu vederea pericolele plantei de pe noptiera domnulu
i Bode. Avnd n vedere ca exprimarea si mobilitatea dnsului evoluasera favorabil, vi
ndecatoarea Strout l ncurajase pe domnul Bode sa aiba el nsusi grija de planta, far
i sa si dea seama ca nu era o Floare-Zburatoare obisnuita, ci un lastar de Capcan
a Diavolului, care, cnd a fost atins de domnul Bode, aflat n convalescenta, l-a su

grumat imediat.
Sf. Mungo nca nu poate sa explice prezenta plantei n salon si roaga toate vrajitoa
rele sau vrajitorii care au informatii despre acest caz sa le faca publice."
? Bode... zise Ron. Bode. mi suna cunoscut...
? L-am vazut, sopti Hermione. La Sf. Mungo, tii minte? Era n patul de vizavi de c
el al lui Lockhart, statea cu ochii n tavan. Si am vazut cnd i s-a adus Capcana Di
avolului. Vindecatoarea a zis ca era un cadou de Craciun.
Harry cerceta iar articolul. Un sentiment de groaza i ridica fierea n gt.
? Cum de nu am recunoscut Capcana Diavolului? Am mai vazut-o... am fi putut sa mp
iedicam asta.
? Cine s-ar fi asteptat sa apara Capcana Diavolului ntr-un spital deghizata n plan
ta de ghiveci? zise Ron taios. Nu este vina noastra, cel care i-a trimis-o tipul
ui e de vina! Trebuie sa fie un nenorocit, de ce n-a verificat ce-a cumparat?
? Ah, Ron, fii serios! zise Hermione tulburata. Doar nu crezi ca cineva poate sa
puna Capcana Diavolului ntr-un ghiveci si sa nu-si dea seama ca-l ucide pe cel c
are o sa ncerce s-o atinga? Asta... asta a fost crima... si nca o crima inteligent
a... daca planta a fost trimisa anonim, cum se va putea afla cine e vinovat?
Harry nu se gndea la Capcana Diavolului. si amintea cum luase liftul, pna la etajul
noua din incinta Ministerului n ziua audierii sale si de barbatul pamntiu la fata
care se urcase la etajul atriumului.
? L-am cunoscut pe Bode, zise el rar. L-am vazut cu tatal tau la Minister.
Ron ramase cu gura cascata.
? L-am auzit pe tata vorbind de el acasa! Era un "nevorbitor" ? lucra la Departa
mentul Misterelor!
Se uitara unii la altii pret de o clipa, dupa care Hermione trase ziarul napoi sp
re ea, l nchise, se uita urt timp de o secunda la pozele de pe prima pagina ale cel
or zece Devoratori ai Mortii care evadasera din Azkaban si sari n picioare.
? Unde te duci? zise Ron, luat prin surprindere.
? Sa trimit o scrisoare, raspunse Hermione, aruncndu-si ghiozdanul pe umar. Este.
.. ma rog, nu stiu daca... dar merita sa ncerc... si sunt singura care poate sa o
faca.
? Urasc cnd face asta, mormai Ron, ridicndu-se cu Harry de la masa si croindu-si d
rum, mai ncet, afara din Marea Sala. Chiar ar muri daca ne-ar spune macar de data
asta ce pune la cale? I-ar lua cam zece secunde... hei, Hagrid!
Hagrid statea lnga usile din holul de la intrare, asteptnd sa treaca un grup de el
evi de la Ochi-de-Soim. Era nca la fel de plin de vnatai cum fusese n ziua cnd se nto
rsese din misiunea cu uriasii si avea o noua taietura chiar pe nas.
? E totul n ordine cu voi? ntreba el, ncercnd sa stoarca un zmbet, dar nereusind dect
un fel de grimasa de durere.
? Hagrid, te simti bine? ntreba Harry, urmndu-l n timp ce se misca greoi dupa cei d
e la Ochi-de-Soim.
? Mi-e bine, mi-e bine, spuse Hagrid cu o falsa detasare, gesticulnd cu o mna si r
atndu-l de putin pe profesorul Vector, care trecea speriat pe lnga el. Sunt doar o
cupat, stiti voi, ca de obicei... am de pregatit lectii... cteva salamandre au ni
ste solzi ruginiti... si sunt n perioada de proba, bigui el.
? Esti n perioada de proba? zise Ron foarte tare, nct multi dintre elevii care trec
eau prin jur ntoarsera capul curiosi. mi pare rau... cum adica... esti n perioada d
e proba? sopti el.
? Da, spuse Hagrid. Nici nu ma asteptam la altceva, sincer sa fiu. Poate ca voi
nu v-ati dat seama, dar inspectia aceea nu a mers prea bine, stiti voi... ma rog
, asta e, ofta el profund. Ar fi bine sa mai frec salamandrele alea cu niste pud
ra de chilli sau or sa le cada cozile peste cteva saptamni. Ne mai vedem, Harry...
Ron...
Iesi trsindu-si picioarele pe usa dubla de la intrare si cobor treptele de piatra c
atre terenul udat de ploaie. Harry l privi cum se ndeparta, ntrebndu-se la cte vesti
proaste trebuia sa mai reziste.
Faptul ca Hagrid era n perioada de proba deveni o informatie cunoscuta n toata sco
ala pe parcursul urmatoarelor cteva zile, nsa, spre indignarea lui Harry, aproape
nimeni nu parea suparat din cauza asta; ba chiar unii elevi, printre care mai al

es Draco Reacredinta, erau de-a dreptul ncntati. Ct despre moartea stranie de la Sf

. Mungo a unui angajat enigmatic de la Departamentul Misterelor, se parea ca Harr
y, Ron si Hermione erau singurii care stiau si carora le pasa. Acum exista un si
ngur subiect de conversatie: cei zece Devoratori ai Mortii care evadasera si a c
aror poveste se raspndise n sfrsit prin scoala, de la cei care citeau ziarele. Umbl
au niste zvonuri conform carora unii dintre condamnati fusesera vazuti n Hogsmead
e, creznd ca se ascundeau la "Urlet n noapte" si ca aveau sa intre cu forta n Hogwa
rts, exact asa cum facuse cndva Sirius Black.
Cei care proveneau din familii de vrajitori crescusera auzind numele acestor Dev
oratori ai Mortii rostite cu aproape la fel de multa teama ca al lui Cap-de-Mort
; crimele pe care le comisesera n timpul stapnirii nfioratoare a lui Cap-de-Mort er
au legendare. Printre elevii de la Hogwarts se aflau rude ale victimelor lor, ca
re acum deveneau fara sa vrea subiectele unui fel de celebritate derivata n timp
ce mergeau pe holuri: Susan Bones, al carei unchi, matusa si veri murisera toti
de mna unuia dintre cei zece, spuse posomorta n timpul orei de Ierbologie ca acum si
dadea seama cam cum era sa fii n locul lui Harry.
? Si nu stiu cum poti sa suporti... este groaznic, zise ea scurt, punnd mult prea
mult baligar de dragon pe tava ei cu lastari de Striga-Pocnituri, facndu-le sa s
e zbata si sa chitaie nemultumite.
Era adevarat ca, mai nou, Harry era subiectul unui nou val de susoteli si aratar
i cu degetul pe holuri, si totusi, avu impresia ca detecteaza o usoara diferenta
n tonul vocilor care susoteau. Acum pareau mai degraba curioase dect ostile si er
a sigur ca auzise de vreo doua-trei ori fragmente de conversatie care sugerau ca
vorbitorii nu erau multumiti de versiunea Profetului legata de felul si motivul
pentru care reusisera sa evadeze din fortareata Azkaban cei zece Devoratori ai
Mortii. n confuzia si frica lor, se parea ca oamenii care se ndoiau se ntorceau cat
re singura explicatie disponibila: cea pe care o prezentau Harry si Dumbledore nc
a de anul trecut.
Starea de spirit a elevilor nu fusese singura care se schimbase. Acum era relati
v obisnuit sa ntlnesti doi-trei profesori discutnd pe holuri n soapte joase si imper
ioase si ntrerupndu-si conversatiile n clipa n care vedeau ca se apropiau elevi.
? Este evident ca nu mai pot sa vorbeasca nestingheriti n cancelarie, zise Hermio
ne ncet, dupa ce ea, Harry si Ron trecura ntr-o zi pe lnga profesoarele McGonagall
si Lastar si profesorul Flitwick, adunati n fata clasei de Farmece. Nu cu Umbridg
e aici.
? Credeti ca au noutati? zise Ron, uitndu-se peste umar la cei trei profesori.
? Daca stiu, atunci noi nu o sa aflam nimic, nu-i asa? zise Harry suparat. n oric
e caz, dupa Decretul... la ce numar am ajuns?
Caci n dimineata de dupa evadarea din Azkaban aparusera noi anunturi pe avizierel
e din case:
DIN ORDINUL MARELUI INCHIZITOR DE LA HOGWARTS
De acum nainte le este interzis profesorilor sa le dea elevilor informatii care n
u sunt strict legate de materiile pentru a caror predare sunt platiti.
Cele de mai sus sunt n conformitate cu Decretul Educational numarul Douazeci si S
ase.
Semnat: Dolores Jane Umbridge, Mare Inchizitor
Acest decret de ultima ora fusese subiectul multor glume printre elevi. Lee Jord
an i aratase lui Umbridge ca, n conformitate cu noua regula, nu avea voie sa i cert
e pe Fred si pe George pentru ca se jucau de-a Pocnitura Exploziva n fundul clase
i.
? Pocnitura Exploziva nu are nici o legatura cu Apararea mpotriva Magiei Negre, d
oamna profesoara! Nu este o informatie care sa aiba legatura cu materia dumneavo
astra!
Cnd Harry l vazu pe Lee dupa aceea, dosul palmei i sngera destul de tare. Harry i rec
omanda esenta de Murtlap.
Harry crezuse ca evadarea din Azkaban ar fi umilit-o putin pe Umbridge, care ar
fi putut sa fie stnjenita de catastrofa ce avusese loc chiar sub nasul mult iubitu

lui ei Fudge. nsa se parea ca doar i crescuse dorinta nestavilita de a controla ea

nsasi fiecare aspect al vietii de la Hogwarts. Parea hotarta sa obtina cel putin
o concediere ct de curnd si singura problema era daca primul demis avea sa fie pro
fesoara Trelawney sau Hagrid.
Acum, fiecare lectie de Previziuni despre Viitor si Grija fata de Creaturile Mag
ice era tinuta n prezenta lui Umbridge si a clipboard-ului ei. Statea la pnda lnga
foc, n camera foarte parfumata din turn, ntrerupnd discursurile din ce n ce mai iste
rice ale profesoarei Trelawney cu ntrebari dificile despre Ornitomantie si Heptom
ologie, insistnd sa prezica raspunsurile elevilor nainte ca ei sa le dea si cerndu-i
sa si demonstreze priceperea pe rnd cu globul de cristal, cu frunzele de ceai si c
u runele. Harry credea ca doamna profesoara Trelawney mai avea putin si urma sa
cedeze presiunii. Trecu de mai multe ori pe lnga ea pe holuri ? ceea ce era oricu
m o ntmplare foarte neobisnuita, pentru ca n mod normal profesoara ramnea n camera ei
din turn ? bolborosind nflacarata n sinea ei, frngndu-si minile, aruncnd priviri ngro
ite peste umar si emannd n tot acest timp un miros puternic de sherry fiert. Daca
nu ar fi fost att de ngrijorat pentru Hagrid, i-ar fi parut rau de ea ? dar daca u
nul dintre ei avea sa si piarda postul, din punctul de vedere al lui Harry nu exi
sta dect o singura varianta convenabila.
Din nefericire, Harry nu observase ca Hagrid nu parea sa se descurce mai bine ca
Trelawney. Desi lasa impresia ca urmase sfatul lui Hermione si, nca dinainte de
Craciun, nu le aratase nimic mai nfricosator dect un Crup ? o creatura care nu put
ea fi deosebita de un terrier Jack Russell dect dupa coada bifurcata ? se parea c
a Hagrid si pierduse curajul. n timpul lectiilor era distrat si tresarea mereu, pie
rzndu-si firul n ceea ce le spunea elevilor, raspunznd gresit la ntrebari si uitndu-s
e mereu nelinistit spre Umbridge. De asemenea, era mai distant cu Harry, Ron si
Hermione dect fusese vreodata, si le interzisese cu totul sa l viziteze dupa ce se
lasa ntunericul.
? Daca va prinde, o sa fim cu totii dusi la esafod, le spuse el scurt, iar cei t
rei frati, care nu nu doreau sa faca ceva care ar fi putut sa-i primejduiasca si
mai tare slujba, se abtinura sa se mai duca seara la coliba lui.
Lui Harry i se parea ca Umbridge l priva treptat de tot ceea ce i facea viata frum
oasa la Hogwarts: vizitele la coliba lui Hagrid, scrisorile de la Sirius, Fulgeru
l si vjthatul. Se razbuna la rndul lui n singurul mod n care putea... dublndu-si efor
turile pentru A.D.
Harry fu multumit ca toti, inclusiv Zacharias Smith, fusesera convinsi sa munceas
ca mai mult ca niciodata de vestea ca zece Dementori ai Mortii erau nca n libertat
e, dar progresul cel mai evident fusese facut de Neville. Vestea evadarii celor
care i atacasera parintii produsese o schimbare ciudata, poate chiar putin alarma
nta. Nu vorbise niciodata de ntlnirea cu Harry, Ron si Hermione n salonul nchis de l
a Sf. Mungo si, urmndu-i exemplul, nici ei nu spusesera nimic despre asta. Nevill
e nu suflase un cuvnt nici despre cum scapasera Bellatrix si colegii ei tortionar
i. De fapt, abia daca mai vorbea n timpul ntlnirilor A.D., lucrnd ntruna la fiecare n
oua vraja si contrablestem nvatate de la Harry, avnd chipul rotofei schimonosit de
concentrare, parnd indiferent la afectiuni sau accidente si muncind mai mult dect
toti ceilalti din camera. Progresa att de repede, nct devenise enervant, iar cnd Ha
rry le preda Vraja Scut ? un mod de a respinge vrajile minore pentru a se putea n
toarce asupra agresorului Hermione fu singura care stapni vraja mai repede ca Nev
ille Harry ar fi dat orice sa faca progrese la fel de mari la Occlumantie cum fa
cea Neville n timpul ntlnirilor A.D.
Orele lui Harry cu Plesneala, care ncepusera destul de rau, nu se mbunatateau. Din
contra, Harry simtea ca era din ce mai nepriceput cu fiecare lectie.
nainte sa fi nceput sa studieze Occlumantia, cicatricea l usturase cteodata, de obic
ei n timpul noptii sau dupa una dintre strafulgerarile acelea stranii, n care-i ap
areau gndurile si starile lui Cap-de-Mort. Mai nou, nsa, cicatricea l ustura aproape
tot timpul si avea adeseori izbucniri de suparare sau veselie care nu aveau leg
atura cu ce i se ntmpla n clipa aceea, fiind nsa nsotite ntotdeauna de junghiuri n zon
cicatricei. Avea ngrozitoarea senzatie ca se transforma ntr-un fel de antena care
era aranjata pe frecventa fluctuatiilor starilor de spirit ale lui Cap-de-Mort
si era sigur ca aceasta sensibilitate i se tragea de la prima lectie de Occluman
tie cu Plesneala. Mai mult, acum visa ca mergea pe holul catre intrarea n Departa

mentul Misterelor aproape n fiecare seara, iar visele culminau cu el n care statea
n fata usii negre si simple dornic, sa intre.
? Poate ca este putin ca o boala, zise Hermione, aratndu-se ngrijorata cnd Harry li
se confesa ei si lui Ron. O febra sau ceva de genul asta. Ca sa te faci bine tre
buie mai nti sa te simti rau.
? Lectiile cu Plesneala o agraveaza, zise Harry scurt, frecndu-si fruntea. M-am s
aturat sa ma doara cicatricea si m-am plictisit sa merg pe holul ala n fiecare no
apte. Nu-mi doresc dect sa se deschida usa aia, m-am saturat sa stau si sa ma hol
bez la ea...
? Nu este deloc amuzant, spuse Hermione taios. Dumbledore nu vrea sa visezi deloc
coridorul ala, altfel nu l-ar fi rugat pe Plesneala sa te nvete Occlumantie. Nu
trebuie dect sa muncesti putin mai mult la ore.
? Dar muncesc! zise Harry iritat. Sa ncerci si tu... cu Plesneala, care ncearca sa t
i intre n cap... sa stii ca nu-i deloc amuzant!
? Poate ca... zise Ron rar.
? Poate ca, ce? spuse Hermione, destul de afectata.
? Poate ca nu este vina lui Harry ca nu si poate nchide mintea, zise Ron sumbru.
? Ce vrei sa spui? ntreba Hermione.
? Pai, poate ca de fapt Plesneala nu ncearca sa-l ajute pe Harry...
Harry si Hermione se uitara la el cu ochii mari. Ron i privi posomort si cu subntel
es cnd pe unul, cnd pe altul.
? Poate, zise el din nou, dar mai ncet, ca de fapt ncearca sa-i deschida mintea lu
i Harry si mai tare... ca sa-i fie mai usor Stiti-Voi-Cui...
? Taci din gura, Ron, spuse Hermione suparata. De cte ori l-ai suspectat pe Plesn
eala si cnd ai avut dreptate? Dumbledore are ncredere n el, lucreaza pentru Ordin,
asta ar trebui sa fie de ajuns.
? A fost un Devorator al Mortii, zise Ron ncapatnat. Si nu am avut niciodata dovez
i ca ntr-adevar a trecut n cealalta tabara.
? Dumbledore are ncredere n el, repeta Hermione. Si daca nu putem sa avem ncredere n
Dumbledore, nu mai putem avea ncredere n nimeni.
*
Cu attea griji si attea lucruri de facut ? cantitati imense de teme care i faceau a
deseori pe cei din anul cinci sa lucreze mult dupa miezul noptii, ntlnirile secret
e A.D. si lectiile regulate cu Plesneala ? ianuarie trecu alarmant de repede. nai
nte ca Harry sa si dea seama, sosise februarie, care adusese o vreme mai calda si
mai umeda, precum si perspectiva celei de-a doua vizite la Hogsmeade din acel a
n. Harry avusese foarte putin timp liber pentru a sta de vorba cu Cho de cnd fuse
sera de acord sa viziteze satul mpreuna, nsa deodata se trezi pus n fata unei Zile
a ndragostitilor pe care avea sa o petreaca integral n compania ei.
n dimineata zilei de paisprezece se mbraca si mai atent ca de obicei. El si Ron aj
unsera la micul dejun chiar la timp pentru sosirea bufnitelor cu posta. Hedwig nu
era acolo ? nu ca Harry ar fi asteptat-o ? nsa, cnd se asezara, Hermione tragea d
e o scrisoare din ciocul unei bufnite cafenii necunoscute.
? Era si timpul! Daca nu venea azi... zise ea, deschiznd entuziasmata plicul si s
cotnd o mica bucata de pergament.
Ochii i se miscara rapid de la stnga la dreapta, n timp ce parcurgea mesajul, iar
pe chip i aparu o expresie sumbra de multumire.
? Harry, fii atent, zise ea, ridicndu-si privirea, este foarte important. Crezi c
a ne-am putea ntlni la "Trei maturi" pe la prnz?
? Pai... nu stiu, zise Harry nesigur. Cho s-ar putea sa se astepte sa petrec toa
ta ziua cu ea. Nu am stabilit ce o sa facem.
? Pai, adu-o si pe ea daca e nevoie, spuse Hermione imperios. Dar vii?
? Ma rog... da, dar de ce?
? Nu am timp sa ti spun acum, trebuie sa raspund repede la scrisoarea asta.
Si iesi repede din Marea Sala, tinnd scrisoarea strns ntr-o mna si o felie de pine pr
ajita n cealalta.
? Tu vii? l ntreba Harry pe Ron, nsa acesta clatina din cap destul de posomort.
? Nu pot sa vin deloc n Hogsmeade; Angelina vrea o zi ntreaga de antrenament. De p

arca ar ajuta la ceva; suntem cea mai proasta echipa pe care am vazut-o vreodata
. Sa-i vezi pe Sloper si pe Kirke, sunt jalnici, chiar mai rai dect mine. Nu stiu
de ce Angelina nu vrea sa ma lase sa-mi dau demisia, zise el cu un oftat adnc
? Pentru ca esti bun cnd esti n forma, zise Harry enervat. i era foarte greu sa-i mp
artaseasca nefericirea lui Ron, cnd el nsusi ar fi dat aproape orice ca sa joace n
apropiatul meci cu Astropufii. Ron parea sa fi observat tonul lui Harry, pentru c
a nu mai pomeni de vjthat n timpul micului dejun si se desparti apoi de el cu o oar
ecare raceala. Ron pleca spre terenul de vjthat, iar Harry, dupa ce ncerca sa-si n
etezeasca parul, uitndu-se cum i era reflectat pe spatele unei lingurite, se ndrept
a singur catre holul de intrare, ca sa se ntlneasca acolo cu Cho, simtindu-se foar
te nelinistit si ntrebndu-se despre ce Dumnezeu aveau sa vorbeasca.
l astepta stnd putin ntr-o parte n fata usii duble de stejar de la intrare si aratnd f
oarte bine, cu parul strns la spate ntr-o coada lunga de cal. Harry si simtea picio
arele prea mari pentru corpul sau n timp ce mergea spre ea si deodata, cu groaza,
fu constient de bratele sale si de ct de penibil trebuiau sa arate, balansndu-i-s
e pe lnga corp.
? Buna, zise Cho cu rasuflarea ntretaiata.
? Buna, spuse Harry.
Se uitara unul la altul pret de o clipa, iar apoi Harry zise:
? Pai... aa... ce zici, mergem?
? A... da...
Se alaturara cozii de elevi care erau verificati de Filch, ntlnindu-si din cnd n cnd
privirile si zmbind nehotarti, nsa fara sa si vorbeasca. Harry fu usurat cnd ajunsera
amndoi afara la aer curat, descoperind ca era mai usor sa mergi n tacere dect sa s
tai pur si simplu pe loc, cu un aer stnjenit. Era o zi destul de racoroasa, cu pu
tin vnt, iar cnd trecura pe lnga stadionul de vjthat, Harry i zari pe Ron si pe Ginny
zburnd pe deasupra tribunelor si simti o durere nfioratoare n suflet la gndul ca nu
era si el acolo cu ei.
? ti lipseste mult, nu-i asa? zise Cho.
ntoarse privirea si vazu ca fata l urmarea.
? Da, ofta el. Asa este.
? Mai tii minte cnd am jucat prima oara unul mpotrivii celuilalt, n anul trei? l ntre
ba ea.
? Da, zise Harry, zmbind. M-ai blocat la fiecare faza.
? Si Baston ti-a spus sa nu faci pe cavalerul si sa ma dobori de pe matura daca
e nevoie, zise Cho cu un surs nostalgic. Am auzit ca a fost selectionat de Mndria
din Portrete, asa este?
? Nu, de Puddlemere United; m-am ntlnit cu el anul trecut la Cupa Mondiala.
? A, si noi ne-am ntlnit tot acolo, mai tii minte? Eram n acelasi loc din tabara. A
fost foarte frumos, nu-i asa?
Discutara despre Cupa Mondiala de Vjthat pe tot din mul catre iesire si dincolo d
e porti. Lui Harry aproape ca nu i venea sa creada ct de usor era sa i vorbeasca ?
de fapt, nu era cu nimic mai greu dect cnd vorbea cu Ron si Hermione ? si tocmai nc
epea sa se simta ncrezator si vesel, cnd trecu pe lnga ei o gasca mare de fete de l
a Viperini, printre care si Pansy Parkinson.
? Potter si Chang! striga Pansy, pe un fundal de chicoteli batjocoritoare. Vai,
Chang, nu prea mi plac gusturile tale... Diggory macar era chipes!
Fetele grabira pasul, vorbind si chiuind ntr-o maniera agresiva, aruncnd multe pri
viri cu tlc peste umar, catre Harry si Cho, si lasnd n urma o tacere stnjenitoare. H
arry nu mai stiu ce sa spuna despre vjthat, iar Cho, care rosise putin, se uita n
jos.
? Ia zi... unde vrei sa mergem? o ntreba Harry cnd intrara n Hogsmeade.
Strada principala era plina de elevi care mergeau agale ntr-o parte si n alta, uitn
du-se n vitrinele magazinelor si pierznd timpul strnsi pe trotuare.
? A... oriunde, zise Cho, ridicnd din umeri. Aa... ce zici, sa ne uitam prin maga
zine sau altceva de genul asta?
Se ndreptara spre "Dervish si Banges". Pe vitrina fusese lipit un afis mare, la c
are se uitau ctiva localnici. Se dadura la o parte cnd se apropiara Harry si Cho,
iar Harry se trezi privind din nou fotografiile celor zece Devoratori ai Mortii
care evadasera. Afisul ncepea clasic: "Din ordinul Ministerului Magiei"; se ofere

a o recompensa de o mie de galioni oricarei vrajitoare sau oricarui vrajitor ce

avea informatii care ajutau la prinderea unuia dintre puscariasii prezentati.
? Este ciudat, nu-i asa? zise Cho ncet, uitndu-se n sus la pozele Devoratorilor Mor
tii. Tii minte cnd a evadat Sirius Black si n Hogsmeade era plin de Dementori care
venisera sa-l caute? Acum sunt n libertate zece Devoratori ai Mortii si nu e nic
i urma de Dementor prin zona...
? Da, spuse Harry, dezlipindu-si ochii de pe chipul lui Bellatrix Lestrange ca s
a cerceteze strada principala. Da, chiar este ciudat.
Nu i parea rau ca nu existau Dementori prin apropiere, dar acum, gndindu-se mai bi
ne, constata ca absenta lor era edificatoare. Nu numai ca-i lasasera pe Devorato
rii Mortii sa evadeze, dar nici macar nu se oboseau sa i caute... se parea ca nu
se mai aflau deloc sub controlul Ministerului.
Cei zece Devoratori ai Mortii evadati i priveau din vitrina fiecarui magazin pe lng
a care Harry trecu alaturi de Cho. Cnd ajunsera n fata magazinului lui Scrivenshaf
t, ncepu sa ploua; picaturi reci, mari, l bombardau pe Harry pe fata si la ceafa.
? Aa... vrei sa mergem sa bem o cafea? zise Cho, facnd o noua ncercare, n timp ce p
loaia se ntetea.
? Da, sigur, raspunse Harry, uitndu-se n jur. Unde?
? A, stiu un loc tare dragut chiar mai sus; nu ai mai fost niciodata la doamna P
uddifoot? zise ea vesela, conducndu-l pe un drum laturalnic si apoi ntr-o ceainari
e pe care Harry nu o mai observase pna atunci.
Era un locsor nghesuit si plin de aburi, unde totul parea decorat cu volanase sau
funde. Lui Harry i aminti ntr-un mod neplacut de biroul lui Umbridge.
? Dragut, nu-i asa? spuse Cho bucuroasa.
? Aa... da, spuse Harry nesincer.
? Uite, au pus decoratii de Ziua ndragostitilor! zise Cho, aratnd spre mai multi ng
erasi de aur, care pluteau deasupra fiecarei masute rotunde, aruncnd din cnd n cnd co
nfeti roz peste cei asezati n jurul lor.
? Oho...
Se asezara la ultima masa libera, care era lnga fereastra aburita. Roger Davies,
capitanul de vjthat al Ochilor-de-Soim, statea la ctiva metri de ei cu o fata blon
da si draguta. Se tineau de mna. Privelistea l facu pe Harry sa se simta stnjenit, m
ai ales cnd, uitndu-se n jur prin ceainarie, vazu ca peste tot erau numai cupluri,
toate tinndu-se de mna. Poate ca Cho se astepta ca si el sa o tina de mna.
? Ce sa va aduc, dragii mei? zise doamna Puddifoot, o femeie robusta, cu un coc
negru foarte lucios, strecurndu-se cu mare dificultate printre masa lor si cea a
lui Roger Davies.
? Doua cafele, va rog, spuse Cho.
Pna le sosira cafelele, Roger Davies si prietena lui ncepura sa se sarute peste za
harnita. Harry si-ar fi dorit sa nu faca asta; avea impresia ca Davies stabilea
un standard pe care Cho avea sa se astepte n curnd sa-l respecte si el. Simti ca i
se nfierbnta chipul si ncerca sa se uite pe geam, nsa acesta era att de aburit, nct n
vazu strada de dincolo de ea. Pentru a amna momentul n care avea sa fie nevoit sa
se uite la Cho, privi spre tavan, de parca ar fi examinat zugraveala, si primi o
mna de confeti direct n fata de la ngerasul plutitor.
Dupa alte cteva minute dureroase, Cho aduse vorba de Umbridge. Harry se arunca us
urat asupra subiectului si petrecura niste momente fericite vorbind-o de rau, nsa
subiectul fusese deja att de bine speculat n timpul ntlnirilor A.D., nct nu dura mult
Iar se lasa tacerea. Harry era foarte constient de zgomotele care veneau de la
masa alaturata si cauta disperat un alt subiect.
? Aa... fii atenta, vrei sa mergi cu mine la "Trei maturi" la prnz? Ma ntlnesc cu H
ermione Granger acolo.
Cho ridica din sprncene.
? Te ntlnesti cu Hermione Granger? Azi?
? Da. Pai, ea m-a rugat, asa ca m-am gndit sa merg. Vrei sa vii cu mine? A spus c
a nu conteaza daca vii.
? A... ce... ce dragut din partea ei.
nsa Cho nu parea sa creada deloc ca era dragut. Din contra, vorbise pe un ton gla
cial si dintr-o data devenise relativ nengaduitoare.
Mai trecura alte cteva minute ntr-o tacere absoluta, iar Harry si bau cafeaua att de

repede, nct urma sa aiba nevoie ct de curnd de nca o ceasca. Lnga ei, Roger Davies si
prietena lui pareau sa fie lipiti unul de altul n dreptul buzelor.
Mna lui Cho era pe masa, lnga ceasca, si Harry simti impulsul tot mai puternic de
a i-o lua ntr-a lui. Pur si simplu fa-o, si spuse el, n timp ce n piept i cresteau pa
nica si emotia, pur si simplu ntinde mna si apuc-o. Era uimitor cu de greu i venea
sa ntinda mna vreo douazeci de centimetri si sa o atinga pe a ei, prin comparatie c
u prinderea din zbor a hotoaicei rapide...
nsa exact cnd si misca mna spre ea, Cho si-o ridica de pe masa. Acum urmarea cu o ex
presie oarecum interesata de felul cum Roger Davies se saruta cu prietena lui.
? Stii, m-a invitat n oras, zise ea ncet. Acum cteva saptamni. Roger. nsa l-am refuza
t.
Harry, care nsfacase zaharnita ca sa si motiveze miscarea furtunoasa peste masa, p
ricepu de ce i spunea una ca asta. Daca si dorea sa stea la masa alaturata si sa f
ie sarutata patimas de Roger Davies, de ce fusese de acord sa iasa cu el?
Harry nu zise nimic. ngerasul mai arunca o mna de confeti peste ei; o parte ateriz
ara n ultimele nghitituri de cafea rece pe care Harry fusese pe punctul sa le bea.
? Anul trecut am venit aici cu Cedric, zise Cho.
n cele doua secunde ct i lua ca sa si dea seama ce-i spusese fata, Harry simti un go
l n stomac. Nu i venea sa creada ca vroia sa vorbeasca despre Cedric acum, cnd erau
nconjurati de cupluri care se sarutau si cnd deasupra capetelor lor plutea un nger
as.
Cnd Cho vorbi din nou, vocea ei fu putin mai ridicata.
? Vreau sa te ntreb ceva de foarte mult timp... Cedric... a... a... a zis ceva de
spre mine nainte sa moara?
Acesta era ultimul subiect despre care si-ar fi dorit Harry sa discute, iar Cho
era ultima persoana cu care i-ar fi placui s-o faca.
? Pai... nu... zise el ncet. Nu... nu a avut timp sa zica nimic. Aa... deci... ai
... ai parte de mult vjthat n vacante? Tii cu Tornadele, nu-i asa?
Glasul sau avu o veselie si o voiosie falsa. Spre groaza lui, vazu ca ochii ei e
rau iar plini de lacrimi, exact asa cum fusesera la ultima ntlnire A.D. de dinainte
de Craciun.
? Stii, zise el disperat, aplecndu-se ca sa nu poata sa-l auda altcineva, hai sa
nu mai vorbim despre Cedric acum... hai sa vorbim despre altceva...
nsa se parea ca si acum spusese ceva nepotrivit.
? Am crezut, zise ea, cu lacrimile prelingndu-i-se pe masa, am crezut ca tu ai...
ai... ai putea sa ntelegi! Simt nevoia sa vorbesc despre asta! n mod sigur simti
si tu ne... nevoia sa vorbesti despre asta! Cum sa-ti spun, ai vazut cum s-a ntmpl
at, nu-i asa?
Totul mergea ngrozitor de rau; prietena lui Roger Davies chiar se dezlipise de el
ca sa se uite la Cho cum plngea.
? Pai... am vorbit despre asta, cu Ron si Hermione, spuse Harry n soapta, dar...
? A, cu Hermione Granger vorbesti despre asta! spuse ea tare, cu obrajii scaldat
i de lacrimi.
Se ntrerupsera si alte cupluri care se sarutau, ca sa se holbeze la ea.
? Dar cu mine nu vorbesti! Poate ca ar fi mai bine daca am... am... plati nota c
hiar acum si daca te-ai duce sa te ntlnesti cu Hermione Granger, ceea ce este evide
nt ca ti doresti!
Harry se uita la ea cu ochii mari, extrem de derutat, n timp ce ea nsfaca un serve
tel si ncepea sa-si stearga de zor chipul lucios.
? Cho? zise el sters, dorindu-si ca Roger sa si ia prietena si sa nceapa sa o saru
te din nou, pentru ca fata sa nu se mai holbeze la el si la Cho.
? Hai, pleaca! spuse ea, plngnd acum n servetel. Nu stiu de ce m-ai mai invitat n or
as, daca ai de gnd sa aranjezi ntlniri cu alte fete chiar dupa ce te vezi cu mine..
. cu cte te mai ntlnesti dupa Hermione?
? Nu este asa! zise Harry, att de usurat cnd ntelese n sfrsit de ce era suparata, nct
e, ceea ce, si dadu seama cu o fractiune de secunda prea trziu, fusese o greseala.
Cho sari n picioare. Acum n ceainarie se facuse o liniste generala si toata lumea i
urmarea.
? Pe curnd, Harry, spuse ea dramatic si se duse furtunos spre usa, sughitnd putin,
o deschise cu putere si iesi grabita n ploaia torentiala.

? Cho! striga Harry dupa ea, nsa usa se nchisese deja n urma ei cu un pocnet sonor.
n ceainarie se auzea musca. Toate perechile de ochi erau atintite asupra lui Harr
y. Acesta arunca un galion pe masa, si scutura gramada de confeti roz din par si
iesi pe usa dupa Cho.
Acum ploua tare, iar fata nu era nicaieri. Pur si simplu nu ntelegea ce se ntmplase
; cu o jumatate de ora n urma, se ntelegeau perfect.
? Femeile! murmura el suparat, mergnd pe strada spalata de ploaie cu minile n buzun
are. De fapt, de ce tinea mortis sa vorbeasca despre Cedric? De ce voia sa desch
ida un subiect care o facea sa se comporte ca o stropitoare umana?
O lua la dreapta si ncepu sa alerge stropind n stnga si n dreapta, iar n cteva minute
ajunse n prag la "Trei maturi". Stia ca era prea devreme pentru a se ntlni cu Hermi
one, nsa crezu ca avea sanse sa dea peste cineva cu care sa si poata petrece timpu
l pna atunci. si dadu parul ud din ochi si se uita n jur. Hagrid statea singur ntr-u
n coli si parea posomort.
? Buna, Hagrid! zise el, dupa ce se strecura printre mesele nghesuite si se aseza
lnga el.
Hagrid tresari si se uita la Harry, de parca nu l-ar fi recunoscut. Harry observ
a ca avea doua taieturi noi pe fata si nca niste vnatai recente.
? A, tu esti, Harry, zise Hagrid. Esti bine?
? Da, sunt bine, minti Harry si simti ca, pe lnga Hagrid, care era darmat si amart,
el nu prea avea de ce sa se plnga. Aa... tu cum te lauzi?
? Eu? zise Hagrid. A, excelent, Harry, excelent.
Se uita n adncimile halbei sale de cositor, care era mare ct o galeata, si ofta. Ha
rry nu stia ce sa-i spuna. Ramasera un timp n tacere, unul lnga altul. Apoi Hagrid
zise brusc:
? Suntem n aceeasi barca, tu si cu mine, nu-i asa, 'Arry?
? Aa... zise Harry.
? Da... am mai zis-o si altadata... amndoi niste straini, oarecum, zise Hagrid, dn
d cu ntelepciune din cap. Si amndoi orfani. Da... amndoi orfani.
Lua o sorbitura generoasa din halba.
? Conteaza sa ai o familie de treaba, spuse el. Tatal meu era de treaba. Si pari
ntii tai la fel. Daca ar fi trait, altfel ar fi fost viata, nu?
? Da... presupun ca da, zise Harry prevenitor, caci Hagrid parea sa fie ntr-o sta
re foarte ciudata.
? Familia, zise acesta sumbru. Orice s-ar spune, sngele conteaza...
Si si sterse un firisor de snge care i se prelinsese n ochi.
? Hagrid, zise Harry, fara sa se poata abtine, de unde ai toate ranile astea?
? Cum? spuse Hagrid, luat prin surprindere. Ce rani?
? Toate ranile astea! zise Harry, aratnd spre chipul uriasului.
? A... astea-s niste zgrieturi si niste vnatai obisnuite, Harry, zise Hagrid sec,
am o slujba dura.
si goli halba, o puse la loc pe masa si se ridica.
? Pe curnd, Harry... ai grija de tine.
Iesi greoi din bar, parnd extrem de necajit, si disparu n ploaia torentiala. Harry
l privi plecnd, si se simti ngrozitor. Hagrid era nefericit si ascundea ceva, nsa p
area hotart sa nu accepte sa fie ajutat. Ce se ntmpla? nsa nainte ca Harry sa se mai
poata gndi la asta, auzi o voce strigndu-l pe nume.
? Harry! Harry, aici!
Hermione i facea cu mna din partea cealalta a camerei. Se ridica si si croi drum sp
re ea prin barul aglomerat. Era la cteva mese de ea cnd vazu ca Hermione nu era si
ngura. Statea la masa cu cei mai improbabili colegi de pahar pe care si i-ar fi
putut imagina vreodata: Luna Lovegood si nimeni alta dect Rita Skeeter, fosta zia
rista la Profetul zilei si una dintre persoanele pe care nu putea sa le sufere.
? Ai venit mai devreme! zise ea, dndu-se la o parte ca sa-i faca loc sa se aseze.
Credeam ca esti cu Cho, nu te asteptam dect peste cel putin o ora!
? Cho? zise Rita imediat, nvrtindu-se pe scaun ca sa se uite atenta la Harry. O fa
ta?
si nsfaca geanta din piele de crocodil si cotrobai prin ea.
? Nu este treaba ta daca Harry a fost si cu o suta de fete, i spuse Hermione Rite
i cu calm. Asa ca poti sa o pui deoparte chiar n clipa asta.

Rita fusese pe punctul de a-si scoate din geanta pana verde-prazulie. Aratnd de p
arca ar fi fost obligata sa nghita Sevamizera, si nchise geanta la loc cu putere.
? Ce pui la cale? ntreba Harry, lund loc si uitndu-se do la Rita la Luna si apoi la
Hermione.
? "Domnisoara Perfectiune" tocmai era pe cale sa mi spuna cnd ai venit tu, zise Ri
ta, sorbind zdravan din bautura. Presupun ca am voie sa vorbesc cu el, nu-i asa?
o ntreba ea rastit pe Hermione.
? Da, presupun ca da, zise Hermione cu raceala.
Ritei nu i pria somajul. Parul care fusese cndva aranjat n bucle elaborate i cadea a
cum lins si nengrijit n jurul fetei. Oja rosie de pe unghiile de patru centimetri
era luata pe alocuri si i lipseau cteva pietre pretioase false din ramele naripate.
Mai trase o dusca si zise din coltul gurii:
? Draguta fata, nu-i asa, Harry?
? Daca mai scoti un cuvnt despre viata sentimentala a lui Harry, cade toata aface
rea si sa stii ca nu glumesc, spuse Hermione enervata.
? Ce afacere? spuse Rita, stergndu-se la gura cu mneca. nca nu ai zis nimic de vreo
afacere, "domnisoara Superaranjata", nu mi-ai spus dect sa vin. Ah, nu o sa trea
ca mult si...
Trase aer n piept, cutremurndu-se.
? Da, da, nu o sa treaca mult si o sa scrii alte articole oribile despre Harry s
i despre mine, zise Hermione indiferenta. Stii ceva, ce-ar fi sa gasesti pe cine
va careia i pasa?
? Anul asta au publicat o gramada de articole oribile despre Harry si fara ajuto
rul meu, zise Rita, aruncndu-i lui Harry o privire piezisa peste marginea paharul
ui si adaugnd ntr-o soapta aspra: Cum te-ai simtit, Harry? Tradat? Mhnit? Nenteles?
? Sigur ca este suparat, zise Hermione cu o voce dura, limpede. Pentru ca i-a sp
us adevarul Ministrului Magiei, iar Ministrul este prea idiot ca sa l creada.
? Deci chiar asta crezi, ca s-a ntors Cel Ce Nu Trebuie Numit? zise Rita, cobornd
paharul si supunndu-l pe Harry unei cercetari patrunzatoare, n timp ce degetul i ra
tacea cu jind catre ncheietoarea gentii din piele de crocodil. Chiar sustii toate
tmpeniile pe care le spune Dumbledore tuturor despre ntoarcerea Stii-Tu-Cui si cr
ezi ca esti singurul martor?
? Nu am fost singurul martor, se ratoi Harry. Erau si vreo doisprezece Devorator
i ai Mortii acolo. Vrei sa-ti spun cum i cheama?
? Cu orice pret, murmura Rita, cautnd iar prin geanta si privindu-l de parca ar f
i fost cel mai frumos lucru pe care l vazuse vreodata. Un titlu mare cu litere ngr
osate: "Potter acuza..." Un subtitlu, "Harry Potter i numeste pe Devoratorii Mort
ii care sunt nca printre noi". Si apoi, sub o fotografie draguta cu tine, "Suprav
ietuitorul atacului Stiti-Voi-Cui, adolescentul tulburat, Harry Potter, de 15 ani
, a dezlantuit ieri haosul acuzndu-i pe membrii respectabili si de vaza ai comuni
tatii vrajitoresti ca sunt Devoratori ai Mortii..."
Chiar avea n mna pana de citate rapide, la jumatatea distantei pna la gura, cnd i pie
ri expresia extaziata de pe chip.
? Da, sigur ca da, zise ea, cobornd pana si aruncndu-i lui Hermione priviri acide,
micuta "domnisoara Perfectiune" nu vrea sa apara povestea asta, nu-i asa?
? De fapt, zise Hermione cu dulceata, exact asta vrea micuta "domnisoara Perfect
iune".
Rita se holba la ea. La fel si Harry. Luna, nsa, fredona ncet, visatoare "Weasley
e al nostru rege" si si amesteca bautura cu o ceapa pe un bat de cocteil.
? Vrei sa scriu ce zice despre Cel Ce Nu Trebuie Numit? o ntreba Rita pe Hermione
cu o voce alba.
? Da, vreau, spuse Hermione. Varianta adevarata. Toate datele. Exact asa cum ti
le spune Harry. O sa-ti dea toate detaliile, o sa-ti spuna numele Devoratorilor
Mortii nedescoperiti pe care i-a vazut acolo, o sa-ti spuna cum arata acum Cap-d
e-Mort... ah, vrei sa te controlezi putin? adauga ea dispretuitor, aruncnd un ser
vetel n partea cealalta a mesei, caci, la auzul numelui lui Cap-de-Mort, Rita tre
sarise att de tare nct si varsase pe ea jumatate din paharul cu whisky-foc.
Rita si tampona haina de ploaie ponosita, holbndu-se n continuare la Hermione. Apoi
zise cu ndrazneala:
? Profetul nu ar publica-o. n caz ca nu ai observat, nimeni nu crede povestea ast

a trasa de par. Toti sunt convinsi ca Harry are vedenii. nsa, daca ma lasi sa scr
iu articolul dintr-un alt unghi...
? Nu ne trebuie un alt articol despre cum si-a pierdut Harry mintile! zise Hermi
one suparata. Multumim, dar am avut parte de destule de genul asta! Vreau sa i s
e dea ocazia sa spuna adevarul!
? Nu exista o piata pentru un asemenea articol, spuse Rita cu raceala.
? Vrei sa spui ca Profetul nu l va tipari pentru ca nu i lasa Fudge, zise Hermione
enervata.
Rita o privi ndelung si aspru pe Hermione. Apoi, aplecndu-se peste masa spre ea, z
ise pe un ton decis:
? De acord, Fudge are influenta asupra Profetului, dar pna la urma tot acolo ajun
gem. Nu vor publica un articol care l pune pe Harry ntr-o lumina favorabila. Nimen
i nu vrea sa citeasca asa ceva. Este mpotriva starii de spirit a publicului. Oame
nii sunt si asa destul de ngrijorati din cauza ultimelor evadari din Azkaban. Pur
si simplu nu vor sa creada ca s-a ntors Stii-Tu-Cine.
? Deci, Profetul zilei exista ca sa le spuna oamenilor ce vor sa auda, da? spuse
Hermione usturator.
Rita se ndrepta din nou, cu sprncenele ridicate, si si goli paharul de whisky-foc.
? Profetul exista ca sa se vnda, prostuto, zise ea cu raceala.
? Tatal meu crede ca este un ziar ngrozitor, zise Luna, intrnd pe neasteptate n con
versatie, mncnd din ceapa de la cocteil si privind-o pe Rita cu ochii ei enormi, e
xoftalmici, de nebun. Tatal meu publica articole importante, despre care crede c
a trebuie sa fie stiute de public. Nu-l intereseaza sa faca bani.
Rita se uita dispretuitor la Luna.
? Presupun ca tatal tau este directorul unei reviste mici si idioate din cine st
ie ce satuc, zise ea. Probabil, Douazeci si cinci de moduri de a intra n conversa
tie cu ncuiatii si calendarul urmatorului trg cu vnzare "Aduci si Zbori"?
? Nu, spuse Luna, scufundndu-si din nou ceapa n apa de alge, este editorul Zeflemi
stului.
Rita pufni att de tare, nct oamenii de la o masa din apropiere ntoarsera capetele al
armati.
? Articole importante, despre care crede ca trebuie sa fie stiute de public, da?
zise ea nimicitor. As putea sa folosesc continutul acelei zdrente pe post de ngr
asamnt pentru gradina.
? Ei bine, asta este sansa ta de a-i ridica putin standardul, nu-i asa? zise Her
mione agreabil. Luna spune ca tatal ei este foarte multumit de ideea unui interv
iu cu Harry. El este cel care l va publica.
Rita se holba o clipa la ele, apoi scoase un urlet de rs.
? Zeflemistul! zise ea, chicotind. Crezi ca oamenii or sa-l ia n serios daca o sa
apara n Zeflemistul?
? Unii oameni nu l vor lua, spuse Hermione pe un ton ponderat. Dar versiunea evad
arii din Azkaban pe care a publicat-o Profetul zilei are niste lacune. Cred ca m
ulti trebuie sa se ntrebe daca nu exista o explicatie mai buna pentru ce s-a ntmpla
t si daca nu pot sa aiba acces la o alta varianta, chiar va fi publicata ntr-o ?
se uita cu coada ochiului la Luna. ? ntr-o... ma rog, revista neobisnuita... cred
ca s-ar putea sa fie destul de dornici sa o citeasca.
Rita nu spuse nimic pentru o vreme, ci o privi pe Hermione cu viclenie, cu capul
lasat putin ntr-o parte.
? Bine, sa presupunem ca sunt de acord, zise ea scurt. Ce fel de onorariu voi pr
imi?
? Nu cred ca tati i plateste pe oameni ca sa scrie pentru revista, zise Luna visa
toare. O fac pentru ca este o onoare si, binenteles, ca sa si vada numele tiparite
.
Rita Skeeter paru sa simta iar un gust puternic de Sevamizera, n timp ce se lansa
asupra lui Hermione.
? Vreti sa o fac pe gratis?
? Pai, da, spuse Hermione cu calm, sorbind din bautura. Daca nu, dupa cum stii f
oarte bine, voi informa autoritatile ca esti un Animag nenregistrat. Desigur, Pro
fetul ar putea sa te plateasca foarte generos pentru un articol despre cum este
viata n Azkaban.

Rita arata de parca nimic nu i-ar fi facut mai multa placere dect sa nsface umbrel
uta de hrtie din paharul lui Hermione si sa i-o bage pe nas.
? Presupun ca nu prea am de ales, nu-i asa? zise Rita, cu vocea tremurndu-i putin
.
si deschise iar geanta din piele de crocodil, scoase o bucata de pergament si si ri
dica pana de citate rapide.
? Tati va fi multumit, spuse Luna vesela, chiar daca Rita si ncorda un muschi al m
axilarului.
? n ordine, Harry? zise Hermione, ntorcndu-se spre el. Esti gata sa spui publicului
adevarul?
? Presupun ca da, spuse Harry, urmarind-o pe Rita cum tinea pana de citate rapid
e, gata sa scrie pe pergamentul pregatit.
? Atunci, da-i drumul, Rita, spuse Hermione senina, pescuind o cireasa de pe fun
dul paharului.
CAPITOLUL XXVI
VAZUTE SI NEPREVAZUTE
Luna zise vag ca nu stia cnd avea sa apara interviul Ritei Skeeter cu Harry n Zefl
emistul, pentru ca tatal ei astepta un lung si minunat articol despre ultimele r
eperari ale Snorhacului Corn-Sifonat, "si desigur, asta era un articol foarte im
portant, asa ca s-ar fi putut ca cel despre Harry sa astepte numarul urmator, "s
pusese Luna.
Lui Harry nu i fu usor sa vorbeasca despre noaptea cnd se ntorsese Cap-de-Mort. Rit
a l mpinsese sa precizeze un detaliu nensemnat, iar Harry i povestise tot ce si aminte
a, stiind ca aceasta era marea sa ocazie de a spune lumii adevarul. Se ntreba cti a
veau sa reactioneze la articol. Banuia ca multora avea sa le confirme faptul ca
era complet nebun, printre altele si fiindca articolul sau avea sa apara alaturi
de niste prostii monumentale, cum ar fi Snorhacii Corn-Sifonat. nsa evadarea lui
Bellatrix Lestrange si a celorlalti Devoratori ai Mortii i indusese lui Harry o
dorinta arzatoare de a face ceva, indiferent daca acest ceva avea sa functioneze
sau nu...
? Abia astept sa vad ce zice Umbridge despre faptul ca faci totul public, spuse
Dean la cina miercuri seara, cu un aer uluit.
Seamus nfuleca mari cantitati de placinta cu pui si sunca vizavi de Dean, nsa Harr
y stia ca asculta.
? Harry, faci ceea ce trebuie, zise Neville, care statea n fata lui, destul de pa
lid, nsa gata sa-si continue ideea: Trebuie sa fi fost... greu... sa vorbesti des
pre asta... nu-i asa?
? Da, murmura Harry, nsa oamenii trebuie sa stie de ce este capabil Cap-de-Mort,
nu crezi?
? Asa este, spuse Neville, ncuviintnd din cap, si despre Devoratorii Mortii... oam
enii ar trebui sa stie...
Neville si lasa propozitia neterminata si se ntoarse 1a cartoful sau copt. Seamus s
i ridica privirea, nsa, cnd ntlni ochii lui Harry, si-o pleca la loc n farfurie. Dupa
un timp, Dean, Seamus si Neville plecara catre camera de zi, lasndu-i pe Harry s
i Hermione sa-l astepte pe Ron, care nca nu luase cina din cauza antrenamentului
de vjthat.
Cho Chang intra n sala cu prietena ei Marietta. Stomacul lui Harry scoase un zgom
ot straniu, dar ea nu se uita spre masa Cercetasilor si se aseza cu spatele la e
l.
? Ah, am uitat sa te ntreb, spuse Hermione vesela, uitndu-se la masa Ochilor-de-So
im, cum a mers ntlnirea cu Cho? Cum de te-ai ntors att de repede?
? Aa... pai, a fost... zise Harry, tragnd spre el un platou cu prajitura cu rubar
ba si mai lundu-si o portie, un fiasco desavrsit, daca tot m-ai ntrebat.
Si i spuse ce se ntmplase n ceainaria doamnei Puddifoot.
? ... si atunci, termina el cteva minute mai trziu, dupa ce disparu si ultima buca
tica de prajitura, se ridica brusc, stii, mi zice, "Pe curnd, Harry", si iese n fug
a!

si puse pe masa lingura si se uita la Hermione.

? Te ntreb, ce a fost toata asta? Ce s-a ntmplat?
Hermione arunca o privire spre ceafa lui Cho si ofta.
? Ah, Harry, zise ea cu tristete. Pai, mi pare rau, dar fost putin lipsit de tact
.
? Eu, lipsit de tact? zise Harry scandalizat. Acum ne ntelegem bine si, o clipa m
ai trziu, mi spune ca Roger Davis a invitat-o sa iasa cu el n oras si ca obisnuia s
a mearga sa se pupe cu Cedric n ceainaria aia idioata ? cum era sa ma simt?
? Pai, vezi tu, zise Hermione, cu aerul rabdator al cuiva care i explica unui cop
ilas hipersensibil ca unu si cu unu fac doi, nu ar fi trebuit sa-i fi spus ca vr
oiai sa te ntlnesti cu mine.
? Dar, dar, bigui Harry, dar... mi-ai spus sa ne ntlnim la prnz si sa o iau si pe ea
cu mine, cum ar fi trebuit sa fac asta fara sa i spun?
? Ar fi trebuit sa i-o fi spus altfel, zise Hermione, cu acelasi aer rabdator, c
are l nnebunea. Ar fi trebuit sa-i fi spus ca era foarte neplacut, dar ca te oblig
asem sa promiti ca o sa vii la "Trei maturi", si ca tu chiar nu vroiai sa mergi
si ca ai f preferat de o mie de ori sa petreci toata ziua cu ea, dar ca, din paca
te, era bine sa te ntlnesti cu mine, asa ca o rogi din tot sufletul sa vina cu tin
e, spernd ca astfel ai fi putut sa scapi ct mai repede. Si ar fi fost o idee buna
sa i fi spus si ct de urta crezi ca sunt, adauga Hermione.
? Dar nu cred ca esti urta, zise Harry naucit.
Hermione rse.
? Harry, esti mai rau ca Ron... ma rog, nu, nu se stie, ofta ea, n timp ce Ron in
tra n sala schiopatnd, plin de noroi si aratnd morocanos. Fii atent ? ai suparat-o
pe Cho cnd ai zis ca te vei ntlni cu mine, asa ca a ncercat sa te faca gelos. A fost
modul ei de a ncerca sa afle ct de mult o placi.
? Asta facea? zise Harry, n timp ce Ron se prabusea pe banca de vizavi de ei si t
ragea spre el toate platourile la care putea sa ajunga. Pai, nu ar fi fost mai u
sor daca m-ar fi ntrebat pur si simplu daca o plac mai mult pe ea dect pe tine?
? Fetele rareori pun ntrebari de genul asta, spuse Hermione.
? Pai, foarte rau! zise Harry hotart. Atunci as fi putut sa-i spun ca o plac si n
u ar mai fi trebuit sa se supere iar din cauza mortii lui Cedric!
? Nu spun ca a fost corect ce a facut, zise Hermione, n timp ce li se alatura si
Ginny, la fel de plina de noroi ca Ron si parnd la fel de nemultumita. Eu nu ncerc
dect sa te fac sa ntelegi cum se simtea n momentul acela.
? Ar trebui sa scrii o carte, i spuse Ron lui Hermione, n timp ce taia cartofii, n
care sa traduci lucrurile trasnite pe care le fac fetele ca sa le poata ntelege b
aietii.
? Da, spuse Harry cu nflacarare, uitndu-se la masa Ochilor-de-Soim.
Cho tocmai se ridicase, si, continund sa nu se uite la el, iesi din Marea Sala. S
imtindu-se destul de deprimat, i privi iar pe Ron si Ginny.
? Si cum a fost antrenamentul de vjthat?
? A fost un cosmar, zise Ron pe o voce sumbra.
? Ah, fii serios, spuse Hermione, uitndu-se la Ginny. Sunt convinsa ca nu a fost
att de...
? Ba da, a fost, zise Ginny. A fost oribil. Angelina aproape ca a nceput sa plnga
la sfrsit.
Dupa cina, Ron si Ginny se dusera sa se spele; Harry si Hermione se ntoarsera n ag
lomerata camera de zi a Cercetasilor si la obisnuitul morman de teme. Harry se c
hinuia de jumatate de ora cu o noua harta a cerului pentru Astronomie cnd aparura
Fred si George.
? Ron si Ginny nu sunt aici? ntreba Fred, uitndu-se n jur si tragndu-si un scaun, ia
r cnd Harry clatina din cap, zise: Foarte bine. Le-am urmarit antrenamentul. Vor
fi zdrobiti. Sunt de-a dreptul la pamnt fara noi.
? Hai, Ginny nu sta tocmai rau, zise George cu obiectivitate, asezndu-se lnga Fred
. Sincer sa fiu, nu stiu cum de a ajuns att de priceputa, avnd n vedere ca nu o las
am niciodata sa joace cu noi.
? Va spargea magazia cu maturi din gradina de la sase ani si zbura pe rnd pe matu
rile voastre cnd nu erati atenti, zise Hermione din spatele stivei instabile de c
arti despre runele antice.

? A, zise George, neplacut impresionat. Pai... asta e o explicatie.

? Ron a scos vreun gol pna acum? ntreba Hermione uitndu-se de peste marginea cartii
Hieroglife si Holograme magice.
? Pai, poate s-o faca, daca crede ca nu l urmareste nimeni, zise Fred, dndu-si och
ii peste cap. Asa ca tot ce avem de facut smbata este sa-i rugam pe spectatori sa
i ntoarca spatele si sa vorbeasca ntre ei de fiecare data cnd balonul ajunge n zona
lui.
Se ridica iar si se duse nelinistit la fereastra, uitndu-se la domeniul ntunecat.
? Stii, vjthatul era cam singurul lucru din locul asta pentru care merita sa stam
aici.
Hermione i arunca o privire severa.
? Se apropie examenele!
? Ti-am mai zis ca nu ne prea pasa de T.V.E.E.-uri, zise Fred. Cutiile de Gustar
i cu Surprize sunt gata de lansare si am descoperit cum sa scapam de cosurile al
ea. Se rezolva cu doua picaturi de esenta de Murtlap, ne-a lamurit Lee.
George casca larg si se uita nefericit la cerul nnorat al noptii.
? Nici nu stiu daca vreau sa vad meciul asta. Daca ne bate Zacharias Smith, s-ar
putea sa fie nevoie sa ma sinucid.
? Sa-l ucizi pe el, mai degraba, spuse Fred hotart.
Asta este problema cu vjthatul, zise Hermione distrata, aplecata iar peste traduc
erea runelor, creeaza resentimente si tensiune ntre case.
Ridica privirea ca sa si caute Silabarul vrajitorului si i zari pe Fred, George si
Harry privind-o fix, cu o expresie de dezgust amestecat cu ndoiala.
? Ei bine, asa e! zise ea cu nerabdare. E doar un joc, nu?
? Hermione, zise Harry, clatinnd din cap, esti foarte priceputa la sentimente si
la alte chestii, dar pur si simplu nu ntelegi vjthatul.
? Poate ca nu, zise ea sumbru, revenind la traducerea ei, nsa cel putin fericirea
mea nu depinde de talentul de portar al lui Ron.
Si, desi Harry ar fi preferat sa se arunce din Turnul Astronomic dect sa o recuno
asca n fata ei, dupa ce urmarise si el meciul, smbata urmatoare ar fi dat orice sum
a de galioni ca sa nu-i pese nici lui de vjthat.
Cel mai bun lucru care putea fi spus despre meci era ca fusese scurt; spectatori
i Cercetasi nu trebuisera sa ndure dect douazeci de minute de agonie. Era greu de
spus care fusese partea cea mai ngrozitoare: dupa Harry, lupta se ducea ntre al pa
isprezecelea gol ncasat de Ron, Sloper, care ratase balonul-ghiulea, dar o lovise
pe Angelina cu bta n gura, si Kirke, care tipase si cazuse pe spate de pe matura
cnd Zacharias Smith zburase repede spre el cu balonul n mna. Miracolul era ca Cerce
tasii nu pierdusera dect la o diferenta de zece puncte: Ginny reusise sa nsface ho
toaica chiar de sub nasul lui Summersby, cautatorul Astropufilor, asa ca scorul
final fusese doua sute patruzeci la doua sute treizeci.
? Buna priza, i spuse Harry lui Ginny n camera de zi, unde atmosfera era ca de nmor
mntare.
? Am avut noroc, zise ea, ridicnd din umeri. Nu a fost o hotoaica foarte rapida s
i Summersby e racit, a stranutat si a nchis ochii exact cnd nu trebuia. Oricum, du
pa ce te ntorci tu n echipa...
? Ginny, sunt suspendat pe viata...
? Esti suspendat atta timp ct Umbridge e n scoala asta, l corecta Ginny. Este o dife
renta. Oricum, dupa ce te ntorci tu, cred ca o sa dau proba pentru postul de naint
as. Si Angelina, si Alicia pleaca anul viitor si oricum, prefer sa dau goluri de
ct sa fiu cautator.
Harry se uita la Ron, care statea adunat ntr-un colt, privindu-si genunchii si ti
nnd strns o Berezero n mna.
? Angelina tot nu l lasa sa plece din echipa, zise Ginny, de parca i citise gnduril
e lui Harry. Spune ca stie ca are totusi talent.
Lui Harry i placea de Angelina pentru ncrederea pe care o avea n Ron, dar n acelasi
timp credea ca ar fi fost mult mai bine pentru el sa l lase sa plece. Ron parasi
terenul nsotit de un alt "Weasley e al nostru rege" ctat cu mare daruire de Viperi
ni, care erau acum favoriti pentru cstigarea Cupei de vjthat.
Fred si George se ndepartara.
? Nu am nici macar destula putere ca sa ma iau de el, zise Fred, uitndu-se la sil

ueta cocrjata lui Ron. Dar sa stii, cnd a primit al paisprezecelea gol...
Facu niste miscari disperate cu minile, de parca ar fi ncercat sa noate cu corpul n
pozitie verticala, ca un cine.
? Ma rog, o pastrez pentru petreceri, da?
Ron se tr spre dormitor la scurt timp dupa asta. Din respect pentru sentimentele s
ale, Harry astepta o vreme nainte sa urce si el, astfel nct Ron sa poata sa pretind
a ca dormea, daca vroia. ntr-adevar, cnd Harry intra n sfrsit n camera, Ron sforaia p
utin prea tare ca sa fie credibil.
Harry se baga n pat, gndindu-se la meci. Fusese extrem de frustrant sa priveasca d
e pe margine. Era impresionat de evolutia lui Ginny, dar stia ca, daca ar fi juc
at el, ar fi prins hotoaica mai devreme... fusese un moment cnd zburase pe lnga gl
ezna lui Kirke; daca Ginny nu ar fi ezitat, ar fi putut sa smulga victoria pentr
u Cercetasi.
Umbridge statuse cu cteva rnduri mai jos de Harry si Hermione. De vreo doua ori se
ntorsese greoi ca sa se uite la el, cu gura ei mare, de broasca rioasa, ntinsa de
ceea ce lui i se paruse ca fusese un zmbet satisfacut. Amintirea zmbetului l facu s
a fiarba de furie n timp ce statea ntins pe ntuneric. nsa, cteva minute mai trziu, si
minti ca ar fi trebuit sa si goleasca mintea de orice traire nainte sa adoarma, as
a cum i tot spunea Plesneala la sfrsitul fiecarei ore de Occlumantie.
ncerca timp de cteva clipe, nsa faptul ca se gndea la Plesneala, pe lnga amintirea lu
i Umbridge, doar i accentua constientizarea vechilor resentimente, asa ca se trez
i concentrndu-se n schimb asupra a ct de mult i detesta pe amndoi. ncet, sforaitul lui
Ron se pierdu, nlocuit de o respiratie profunda si rara. Lui Harry i lua mult mai
mult sa adoarma; corpul i era obosit, nsa creierului sau i trebui mult pna sa se de
cupleze.
Visa ca Neville si profesoara Lastar valsau prin Camera Necesitatii, n timp ce pr
ofesoara McGonagall cnta la cimpoi. i privi multumit o vreme, apoi se hotar sa mear
ga si sa-i gaseasca pe ceilalti membri A.D.
nsa cnd iesi din camera se trezi nu n fata lui Barnabas cel Smintit, ci a unei tort
e care ardea n lacasul ei de pe un perete de piatra. si ntoarse ncet capul spre stnga
. Acolo, la capatul ndepartat al holului fara ferestre, era o usa neagra, simpla.
Se apropie de ea cu un sentiment de entuziasm crescnd. Avea sentimentul ciudat ca
, de data asta, avea sa aiba n sfrsit noroc si sa descopere cum sa o deschida... e
ra la ctiva metri de ea, si vazu ncntat ca n partea dreapta se afla un fir stralucit
or de lumina albastra... usa era ntredeschisa... ntinse mna sa o deschida si...
Ron scoase un sforait real, rasunator si aspru, iar Harry se trezi brusc, cu mna
dreapta ntinsa n fata lui pe ntuneric, ca sa deschida o usa care era la ctiva kilome
tri departare. O lasa n jos cu un sentiment de dezamagire amestecata cu vinovatie
. Stia ca nu ar fi trebuit sa vada usa, dar n acelasi timp se simtea att de macina
t de curiozitate fata de ce era dincolo de ea, nct nu putea sa fie suparat pe Ron.
.. dar ce bine ar fi fost daca si-ar fi amnat sforaitul nca un minut.
*
Luni dimineata intrara n Marea Sala pentru micul dejun exact n acelasi timp cu buf
nitele postase. Hermione nu era singura persoana care si astepta cu nerabdare Pro
fetul zilei: aproape toata lumea era dornica sa mai primeasca vesti despre Devor
atorii Mortii care evadasera si care, n ciuda multor reperari anuntate, nu fusese
ra nca prinsi. i dadu un cnut bufnitei care i livra ziarul si-l deschise cu entuzia
sm, n timp ce Harry si turna niste suc de portocale; avnd n vedere ca tot anul nu pr
imise dect un singur bilet, cnd prima bufnita ateriza cu o bufnitura n fata lui, fu
convins ca aceasta facuse o greseala.
? Pe cine cauti? o ntreba el, lundu-si indiferent paharul cu sucul de portocale de
sub ciocul ei si aplecndu-se sa citeasca numele si adresa destinatarului:
Harry Potter
Marea Sala
Scoala Hogwarts
ncruntndu-se, dadu sa ia scrisoarea de la bufnita, nsa, nainte sa o poata face, lnga

ea aterizasera nca trei, patru, cinci bufnite care se calcau pe umbra, mprastiind
untul rasturnnd solnita, n timp ce fiecare dintre ele ncerca sa-i dea ea prima scri
soarea.
? Ce se ntmpla? ntreba Ron uluit, n timp ce toti cei de la masa Cercetasilor se aple
cau ca sa se uite, iar alte sapte bufnite aterizara printre primele, ciripind, s
trignd si batnd din aripi.
? Harry! spuse Hermione pe nerasuflate, bagndu-si minile n masa de pene si scotnd o s
triga ce ducea un pachet lung si cilindric. Cred ca stiu ce nseamna asta... desch
ide-l nti pe asta!
Harry rupse hrtia maro a ambalajului. Se rostogoli un exemplar rulat strns al numa
rului din martie al Zeflemistului. l desfasura si si descoperi propriul chip zmbindu
-i nevinovat de pe prima pagina. Peste fotografie era scris cu litere mari si ro
sii:
HARRY POTTER SPARGE N SFRSIT TACEREA:
ADEVARUL DESPRE CEL CE NU TREBUIE
NUMIT SI DESPRE NOAPTEA CND
AM ASISTAT LA NTOARCEREA SA
? E bun, nu-i asa? zise Luna, care plutise pna la masa Cercetasilor si se aseza a
cum pe banca, nghesuindu-se ntre Fred si Ron. A aparut ieri, l-am rugat pe tata sa
-ti trimita un numar gratis. Presupun ca toate astea ? flutura o mna catre bufnit
ele adunate care nca se foiau pe masa n fata lui Harry ? sunt scrisori de la citit
ori.
? Asta am banuit si eu, zise Hermione entuziasmata. Harry, te superi daca...?
? Chiar te rog, spuse Harry, simtindu-se putin naucit.
Si Ron, si Hermione ncepura sa deschida plicuri.
? Asta e de la un tip care crede ca ti lipseste o doaga, zise Ron, cercetndu-si sc
risoarea. Ma rog...
? Femeia asta ti recomanda sa ncerci o cura strasnica de Vraji de Soc la Sf. Mungo
, zise Hermione, parnd dezamagita mototolind al doilea plic.
? nsa asta pare sa fie n ordine, zise Harry ncet, cercetnd o scrisoare lunga de la o
vrajitoare din Paisley. Hei, spune ca ma crede!
? Asta este nehotart, zise Fred, care se alaturase bucuros deschiderii scrisorilo
r. Spune ca nu pari nebun, dar chiar nu vrea sa creada ca s-a ntors Stiti-Voi-Cin
e, asa ca acum nu stie ce sa mai creada. Pe onoarea mea, ce risipa de pergament.
? Harry, uite nca unul pe care l-ai convins! spuse Hermione entuziasmata. "Dupa ce
am citit varianta ta despre cele ntmplate, sunt obligat sa trag concluzia ca Prof
etul zilei te-a tratat ct se poate de nedrept... desi nu vreau sa cred ca s-a ntor
s Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit, sunt obligat sa accept ca spui adevarul..." Ah, este
minunat!
? nca unul care crede ca esti nebun de legat, spuse Ron, aruncnd peste umar o scri
soare mototolita... dar tipa asta spune ca ai convertit-o si acum crede ca esti
un adevarat erou ? ti-a trimis si o poza ? uau!
? Ce se ntmpla aici? zise o voce de fetita, cu o blndete prefacuta.
Harry si ridica privirea, cu minile pline de plicuri. Profesoara Umbridge statea n
spatele lui Fred si al Lunei, cu ochii ei bulbucati de broasca rioasa cercetnd mul
timea de bufnite si scrisori de pe masa, din fata lui Harry. n spatele ei, Harry
vazu multi elevi urmarindu-i cu nesat.
? De ce ai primit toate scrisorile astea, domnule Potter? ntreba ea rar.
? Acum e si asta o crima? spuse Fred tare. Sa primesti scrisori?
? Ai grija, domnule Weasley, sau voi fi nevoita sa-ti dau ore de detentie, zise
Umbridge. Ei bine, domnule Potter?
Harry ezita, nsa nu vedea cum putea sa ascunda ceea ce facuse; era cu siguranta d
oar o problema de timp pna sa ajunga un exemplar al Zeflemistului n atentia lui Um
bridge.
? Oamenii mi-au scris pentru ca am dat un interviu, zise Harry. Despre ce mi s-a
ntmplat anul trecut n iunie.
Nu stia de ce, dar, n timp ce spuse asta, arunca o privire catre masa profesorilo
r. Avu sentimentul ciudat ca Dumbledore l urmarise cu o clipa nainte, nsa, cnd se ui

ta spre director, acesta parea cufundat ntr-o conversatie cu domnul profesor Flitw
ick.
? Un interviu? repeta Umbridge, cu o voce mai subtire si mai stridenta dect nicio
data. Ce vrei sa spui?
? Vreau sa spun ca un reporter mi-a pus ntrebari si eu am raspuns la ele, zise Ha
rry. Uitati...
Si-i arunca exemplarul cu pricina al Zeflemistului. Ea l prinse si se holba la pr
ima pagina. Chipul ei palid, ca din aluat, prinse o nuanta urta, de vinetiu cu pe
te.
? Cnd ai facut asta? ntreba ea, cu vocea tremurndu-i putin.
? n ultimul week-end la Hogsmeade, zise Harry.
si ridica privirea spre el, fierbnd de mnie, cu revista tremurndu-i ntre degetele but
ucanoase.
? Pentru tine s-a terminat cu excursiile, domnule Potter, sopti ea. Cum ndraznest
i... cum ai putut sa... Am ncercat de attea ori sa te nvat sa nu spui minciuni. Se
pare ca nca nu ai nteles mesajul. Cincizeci de puncte de la Cercetasi si nca o sapt
amna de detentii.
Iesi ca o furtuna, strngnd Zeflemistul la piept si fiind urmarita de ochii multor
elevi.
Pna la mijlocul diminetii, fusesera lipite anunturi imense prin toata scoala, nu
doar la avizierele caselor, ci si pe holuri si n clase.
DIN ORDINUL MARELUI INCHIZITOR DE LA HOGWARTS
Orice elev care se va descoperi ca are n posesie revista Zeflemistul va fi exmatr
iculat.
Cele de mai sus sunt n concordanta cu Decretul Educational Numarul Douazeci si Sa
pte.
Semnat: Dolores Jane Umbridge, Mare Inchizitor
Din cine stie ce motiv, de fiecare data cnd zarea unul dintre aceste anunturi, He
rmione radia de bucurie.
? De ce Dumnezeu esti att de fericita? o ntreba Harry.
? Ah, Harry, nu ti dai seama? sopti Hermione. Singurul lucru pe care putea sa-l f
aca pentru a se asigura ca fiecare persoana din scoala ti va citi interviul era s
a l interzica!
Si se parea ca Hermione avea ntr-adevar dreptate. Pna la sfrsitul zilei, desi Harry
nu vazuse nici un colt de pagina al Zeflemistului prin scoala, toti pareau sa c
iteze din interviu. Harry i auzi vorbind, n timp ce stateau n rnd n fata claselor, n t
impul prnzului si la sfrsitul orelor, n timp ce Hermione i relata ca fiecare persoan
a care trecea dincolo de usile toaletelor din baia fetelor vorbea despre el, asa
cum con statase cnd trecuse pe acolo, nainte de ora de Rune Antice.
? Apoi m-au observat si evident ca stiu ca ne cunoastem, asa ca m-au atacat cu nt
rebari, i spuse Hermione lui Harry, cu ochii scnteindu-i, si, Harry, am impresia c
a te cred, sincer, am impresia ca n sfrsit le-ai convins!
ntre timp, profesoara Umbridge patrula prin scoala, oprindu-i pe elevi la ntmplare
si cerndu-le sa si ntoarca buzunarele pe dos: Harry stia ca verifica daca aveau exe
mplare ale Zeflemistului, nsa elevii i-o luasera nainte. Paginile cu interviul lui
Harry fusesera vrajite sa semene cu notite din manuale daca le citea altcineva n
afara de ei, sau erau sterse prin magie, pna cnd vroiau sa le citeasca din nou. Ct
de curnd, se parea ca l citise fiecare persoana din scoala.
Profesorilor le era, desigur, interzis sa vorbeasca despre interviu n virtutea De
cretului Educational Numarul Treizeci si Sase, nsa cu toate acestea gaseau metode
sa si exprime sentimentele. Profesoara Lastar le acorda douazeci de puncte Cerce
tasilor cnd Harry i dadu o stropitoare; profesorul Flitwick l puse sa accepte, zmbin
d larg, o cutie de soricei de zahar care chitaiau, la sfrsitul orei de Farmece, z
ise "Sst!" si pleca repede; iar profesoara Trelawney izbucni n hohote de plns n tim
pul orei de Previziuni despre Viitor si anunta ntreaga clasa, care era speriata,
si pe Umbridge, care era ct se poate de dezaprobatoare, ca pna la urma Harry nu av
ea sa moara prematur, ci avea sa traiasca pna la adnci batrneti, sa devina Ministru

l Magiei si sa aiba doisprezece copii.

nsa ceea ce l bucura cel mai tare pe Harry fu ca Cho l ajunse din urma n timp ce se
grabea sa se duca la Transfigurare, n ziua urmatoare. nainte sa si fi dat seama ce s
e ntmplase, l tinea de mna si-i soptea la ureche:
? mi pare tare, tare rau. Interviul acela a fost att de curajos... m-a facut sa pln
g.
i parea rau sa auda ca varsase alte lacrimi pentru el, dar era foarte fericit ca
vorbeau din nou, si chiar si mai multumit cnd ea i dadu repede un sarut pe obraz s
i se ndeparta grabita. Si, incredibil, nici nu ajunsese bine n fata clasei de Trans
figurare, ca se ntmpla ceva la fel de frumos: Seamus iesi din rnd ca sa i vorbeasca.
? Nu am vrut sa ti spun dect ca te cred, bigui el, uitndu-se la genunchiul drept al l
ui Harry. Si i-am trimis si mamei un exemplar al revistei.
Daca mai era nevoie de ceva ca fericirea lui Harry sa fie desavrsita, acel lucru
fu reactia pe care o avu din partea lui Reacredinta, Crabbe si Goyle. i vazu la b
iblioteca, tinndu-si capetele apropiate, ceva mai trziu; erau cu un baiat care sem
ana cu o buruiana si despre care Hermione i sopti ca se numea Theodore Nott. Se u
itara la Harry, n timp ce acesta cerceta rafturile dupa cartea de care avea nevoi
e pentru Disparitia Partiala: Goyle si pocni articulatiile degetelor amenintator
si Reacredinta i sopti ceva evident rauvoitor lui Crabbe. Harry stia foarte bine
de ce se purtau asa: i numise pe tatii lor Devoratori ai Mortii.
? Si partea cea mai frumoasa, sopti Hermione vesela, cnd iesira din biblioteca, e
ste ca nu te pot contrazice, pentru ca nu pot recunoaste ca au citit articolul!
Pentru ca totul sa fie complet, Luna i zise la cina ca nici un numar al Zeflemist
ului nu se vnduse mai repede ca acesta.
? Tata scoate o a doua editie! i spuse ea lui Harry, cu ochii iesindu-i din orbit
e de entuziasm. Nu mi vine sa cred, spune ca oamenii par mai interesati de asta c
hiar dect de Snorhacii Corn-Sifonat!
Harry fu un erou n camera de zi a Cercetasilor n seara aceea. ndrazneti, Fred si Ge
orge aruncasera un Farmec de Marire pe coperta Zeflemistului si l agatasera pe pe
rete, astfel nct capul imens al lui Harry privea ostilitatile, rostind din cnd n cnd,
cu o voce rasunatoare: "CEI DIN MINISTER SUNT IMBECILI" si "UMBRIDGE MANNCA BALI
GAR. Lui Hermione nu i se paru tocmai amuzant; spuse ca o mpiedica sa se concentr
eze, iar pna la urma, de enervare, ajunse sa se duca la culcare devreme. Harry tr
ebui sa recunoasca faptul ca, dupa cteva ore, afisul nu mai era att de amuzant, ma
i ales cnd Vraja de Vorbit ncepu sa si piarda efectul, asa ca se multumi sa strige
cuvinte nelegate cum ar fi "BALIGAR" "UMBRIDGE" la intervale din ce n ce mai scur
te si cu o voce din ce n ce mai stridenta. De fapt, l apuca durerea de cap, iar ci
catricea ncepu sa-l arda din nou neplacut. Cu toate gemetele dezamagite ale celor
multi care erau strnsi n jurul lui, rugndu-l sa si retraiasca interviul pentru a su
ta mia oara, anunta ca si el simtea nevoia sa se retraga mai devreme.
Nu era nimeni n dormitor cnd ajunse acolo. si sprijini pentru o clipa fruntea de ge
amul rece al ferestrei de lnga pat; l simti ca pe un analgezic lipit de cicatrice.
Apoi se dezbraca si se baga n pat, dorindu-si sa-i treaca durerea de cap. De ase
menea, i era putin rau. Se ntoarse pe o parte, nchise ochii si adormi aproape insta
ntaneu...
Statea ntr-o camera ntunecata, cu draperiile trase, luminata de un singur rnd de lu
mnari. Minile i erau nclestate pe spatarul scaunului din fata sa. Avea degete lungi
si albe, care parca nu mai vazusera lumina zilei de ani buni, aratnd ca niste pai
anjeni mari si palizi pe fundalul catifelei negre de pe scaun.
Dincolo de scaun, ntr-o baie de lumina aruncata pe podea de lumnari, statea n genun
chi un barbat n robe negre.
? Se pare ca am fost prost sfatuit, zise Harry pe o voce ascutita, rece, pulsnd d
e furie.
? Stapne, va implor sa ma iertati, hri barbatul care statea n genunchi pe podea.
Ceafa i scnteia n lumina lumnarilor. Parea sa tremure.
? Nu dau vina pe tine, Rookwood, spuse Harry cu vocea aceea rece si cruda.
Slabi strnsoarea de pe spatar si-i dadu ocol tot mai aproape omului care se facus
e mic de frica pe podea, pna cnd ajunse chiar deasupra lui pe ntuneric, privind de
la o naltime mult mai mare dect de obicei.
? Esti sigur de faptele tale, Rookwood? ntreba Harry.

? Da, stapne, da... am lucrat n departament, pna... pna la urma...

? Avery mi-a spus ca Bode va putea sa o scoata.
? Bode nu ar fi putut sa o ia niciodata, stapne... Si mai mult ca sigur c-a stiut
ca nu putea s-o faca... fara ndoiala, sta este motivul pentru care s-a luptat att
contra Blestemului Imperius al lui Reacredinta...
? Ridica-te, Rookwood, sopti Harry.
Omul ngenuncheat fu pe punctul de a cadea n graba sa de a-l asculta. Chipul i era c
iupit de varsat; cicatricele i erau reliefate de lumina lumnarilor. Cnd se ridica n
picioare, ramase putin aplecat, ca si cnd ar fi facut o plecaciune pe jumatate, s
i arunca priviri ngrozite catre fata lui Harry.
? Ai facut bine ca mi-ai spus toate astea, zise Harry. Foarte bine... se pare ca
am pierdut luni ntregi cu planuri fara rezultate... nsa nu conteaza... o luam de
la capat. Ai recunostinta Lordului Cap-de-Mort, Rookwood...
? Stapne... da, stapne, icni Rookwood, cu vocea ragusita de usurare.
? Voi avea nevoie de ajutorul tau. O sa-mi trebuiasca toate informatiile pe care
mi le poti da.
? Desigur, stapne, desigur... orice...
? Foarte bine... poti sa pleci. Trimite-l pe Avery la mine.
Rookwood fugi napoi, facnd o plecaciune, si disparu pe o usa.
Ramas singur n camera ntunecata, Harry se ntoarse spre perete. n umbra, pe perete er
a agatata o oglinda sparta, patata de trecerea anilor. Harry se duse spre ea. Re
flectarea sa era din ce n ce mai mare si mai clara n ntuneric... un chip mai alb de
ct un craniu... ochi rosii, cu pupile verticale...
? NUUUUUUUUU!
? Ce e? striga o voce din apropiere.
Harry se agita nnebunit, se ncurca n draperiile baldachinului si cazu din pat. Timp
de cteva clipe, nu stiu unde era; era convins ca avea sa vada chipul alb ca un c
raniu privindu-l iar din ntuneric, apoi, foarte aproape de el, auzi vocea lui Ron
.
? Vrei sa nu te mai comporti ca un nebun, ca sa pot sa te scot de-aici?
Ron desparti furtunos draperiile si Harry se uita n sus la el n lumina lunii, ntins
pe spate, cu cicatricea zvcnindu-i de durere. Ron arata de parca tocmai se prega
tea sa se culce; avea o mna scoasa din roba.
? Iar a fost cineva atacat? ntreba Ron, ridicndu-l brutal pe Harry. E tata? E ceva
cu sarpele ala?
? Nu... toata lumea e bine, zise Harry, care simtea ca i arde fruntea. Ma rog...
Avery nu este bine... are probleme... i-a dat informatii gresite... Cap-de-Mort
este foarte suparat...
Harry gemu si se prelinse tremurnd pe patul sau, frecndu-si cicatricea.
? Dar acum l va ajuta Rookwood... este iar pe drumul bun...
? Ce tot ndrugi? zise Ron speriat. Vrei sa spui ca... tocmai l-ai vazut pe Stii-T
u-Cine?
? Am fost Stii-Tu-Cine, spuse Harry, ntinzndu-si minile' n fata n ntuneric si ridicndu
le n fata ochilor, ca sa verifice daca nu mai erau de un alb funebru si cu degete
le lungi. A fost cu Rookwood, unul dintre Devoratorii Mortii care au evadat din
Azkaban, ti amintesti? Rookwood tocmai i-a spus ca Bode nu ar fi putut sa o faca.
? Ce sa faca?
? Sa ia ceva... a zis ca Bode trebuie sa fi stiut ca nu putea sa o faca... Bode
era sub Blestemul Imperius... cred ca a zis ca tatal lui Reacredinta a fost cel
care l-a aruncat asupra lui.
? Bode a fost vrajit sa ia ceva? zise Ron. Dar... Harry, trebuie sa fie...
? Arma, termina Harry fraza n locul lui. Stiu.
Usa de la dormitor se deschise si intrara Dean si Seamus. Harry si ridica picioar
ele napoi pe pat. Nu voia sa arate ca si cnd s-ar fi ntmplat ceva ciudat, avnd n veder
e ca Seamus tocmai ncetase sa creada ca Harry era nebun.
? Ai zis, murmura Ron, apropiindu-si capul de cel al lui Harry si pretinznd ca si
turna apa n pahar din carafa de pe noptiera, ca ai fost Stii-Tu-Cine?
? Da, spuse Harry ncet.
Ron lua o gura mult prea mare de apa; Harry vazu cum i se scurge pe barbie si pe
piept.

? Harry, zise el, n timp ce Dean si Seamus si vedeau de treaba cu zgomot, dndu-si j
os robele si vorbind ntre ei, trebuie sa-i spui lui...
? Nu trebuie sa-i spun nimanui, zise Harry scurt. Nu as fi vazut nimic, daca as
fi putut sa practic Occlumantia. Se presupune ca trebuia sa fi nvatat sa blochez t
oate astea pna acum. Ei asta vor.
"Ei" nsemna de fapt Dumbledore. Se baga la loc n pat, se ntoarse pe o parte, cu spa
tele la Ron, si dupa o vreme auzi cum scrtie salteaua lui Ron, cnd se ntinse si el.
Pe Harry ncepu sa l arda cicatricea; musca tare din perna, ca sa nu scoata nici u
n zgomot. Stia ca, undeva, Avery era pedepsit.
*
n dimineata urmatoare Harry si Ron asteptara pna la pauza ca sa-i spuna lui Hermio
ne tot ce se ntmplase; voiau s fie absolut siguri ca nu puteau fi auziti de altii.
Stnd n coltul lor obisnuit al curtii racoroase unde batea vntul, Harry i povesti fie
care detaliu pe care si-l amintea despre vis. Dupa ce termina, Hermione nu zise
nimic cteva clipe, ci se uita fix, cu un fel de intensitate sfredelitoare, la Fre
d si George, care erau amndoi fara capete si si vindeau palariile magice pe ascuns
, n partea cealalta a curtii.
? Deci, de asta l-au omort, zise ea ncet, dezlipindu-si n sfrsit privirea de pe Fred
si George. I s-a ntmplat ceva ciudat lui Bode cnd a ncercat sa fure arma asta. Cred
ca s-au facut niste vraji defensive aruncate asupra ei, sau n jurul ei, ca sa nu
poata fi atinsa. De aceea era la Sf. Mungo. Patise ceva la creier si nu putea sa
mai vorbeasca. nsa mai tineti minte ce ne-a spus vindecatoarea? Se nsanatosea. Si
nu puteau sa riste sa se faca bine, nu-i asa? Vreau sa spun ca socul a ce i s-o
fi ntmplat cnd a atins arma aceea probabil ca a ridicat Blestemul Imperius. Ar fi
explicat ce facuse cnd i-ar fi revenit vocea, nu-i asa? S-ar fi aflat ca fusese t
rimis sa fure arma. Binenteles, lui Lucius Reacredinta i-ar fi fost usor sa arunce
un blestem asupra lui. E tot timpul la Minister, nu-i asa?
? Era acolo chiar si n ziua audierii mele, spuse Harry, n... stai putin... zise el
rar. n ziua aia era pe holul Departamentului Misterelor! Tatal tau a zis ca proba
bil ca ncerca sa se furiseze si sa afle cum se desfasurase audierea mea, dar daca
...
? Sturgis! icni Hermione nmarmurita.
? Poftim? spuse Ron nauc.
? Sturgis Podmore, zise Hermione pe nerasuflate, arestat pentru ca ncerca sa trea
ca de o usa! Lucius Reacredinta trebuie sa-l fi eliminat si pe el! Pun pariu ca a
facut-o n ziua cnd l-ai vazut tu acolo, Harry. Sturgis avea Pelerina Invizibila a
lui Moody, nu-i asa? Asa ca poate statea de paza lnga usa, invizibil, iar Reacre
dinta l-a auzit miscndu-se, a banuit ca era cineva acolo sau a aruncat Blestemul
Imperius, n cazul n care se gasea un paznic acolo. Asa ca, atunci cnd Sturgis a mai
avut ocazia ? probabil cnd a fost din nou rndul lui sa o pazeasca ? a ncercat sa i
ntre n Departament ca sa fure arma pentru Cap-de-Mort ? taci, Ron ? nsa a fost pri
ns si trimis n Azkaban...
Hermione se uita fix la Harry.
? Si acum Rookwood i-a zis lui Cap-de-Mort cum sa ia arma?
? Nu am auzit toata conversatia, dar asa parea, zise Harry. Rookwood a lucrat ac
olo... Oare Cap-de-Mort o sa-l trimita pe Rookwood s-o faca?
Hermione ncuviinta din cap, parnd nca pe gnduri. Apoi, destul de repezit, zise:
? Harry, dar tu nu ar fi trebuit sa vezi deloc toate astea.
? Poftim? facu el surprins.
? Ar trebui sa nveti cum sa ti blochezi mintea fata de lucrurile de genul asta, sp
use Hermione, brusc intransigenta.
? Stiu, spuse Harry. Dar...
? Ei bine, cred ca ar trebui pur si simplu sa ncercam sa uitam ce ai vazut, zise
Hermione cu fermitate. Si ar trebui sa te straduiesti ceva mai mult la Occlumant
ie de acum nainte.
Saptamna nu deveni mai placuta o data cu trecerea timpului. Harry mai primi doua "
G"-uri la Potiuni; nca statea ca pe ace din cauza ca Hagrid ar fi putut sa fie da
t afara; si nu putea sa nu se gndeasca la visul n care aparuse Cap-de-Mort ? desi

nu mai vorbi de el cu Ron si Hermione; nu mai voia nca o mustrare din partea fete
i. si dorea din tot sufletul sa fi putut vorbi cu Sirius despre asta, nsa nici nu
se punea problema, asa ca ncerca sa-si ascunda acest subiect n strafundurile minti
i.
Din nefericire, strafundurile mintii sale nu mai erau locul sigur care fusesera
cndva.
? Ridica-te, Potter.
La cteva saptamni dupa visul sau cu Rookwood, Harry se gasea iarasi n genunchi pe p
odeaua din biroul lui Plesneala, ncercnd sa-si goleasca mintea. Tocmai fusese fort
at din nou sa retraiasca un suvoi de amintiri din copilarie pe care nici nu real
izase ca le mai avea, cea mai mare parte dintre ele referindu-se la felul cum l u
mileau Dudley si gasca sa n scoala primara.
? Ultima amintire, zise Plesneala. Ce a fost asta?
? Nu stiu, spuse Harry, ridicndu-se obosit.
i era din ce n ce mai greu sa distinga amintiri separate din amalgamul de imagini
si sunete pe care l tot scotea la suprafata Plesneala.
? Va referiti la cea n care varul meu ncerca sa ma faca sa stau n picioare n closet?
? Nu, spuse Plesneala cu blndete. Ma refer la cea cu un barbat care statea n genun
chi ntr-o camera ntunecata...
? Nu este... nimic important, zise Harry.
Ochii negri ai lui Plesneala se fixara asupra celor ai lui Harry. Amintindu-si c
e spusese Plesneala despre rolul contactului vizual n Legilimantie, Harry clipi si
privi n alta parte.
? Potter, cum au ajuns barbatul si camera aceea n mintea ta? spuse Plesneala.
? A... zise Harry, uitndu-se oriunde altundeva, numai 1a Plesneala nu, a fost...
doar un vis pe care l-am avut.
? Un vis? repeta Plesneala.
Urma o pauza, timp n care Harry se uita fix la o broasca mare si moarta, suspenda
ta ntr-un borcan cu lichid mov.
? Potter, stii de ce suntem aici, nu-i asa? zise Plesneala cu o voce joasa, peri
culoasa. Stii de ce renunt la serile mele libere pentru aceasta ndatorire obosito
are?
? Da, spuse Harry mecanic.
? Aminteste-mi de ce suntem aici, Potter.
? Ca sa nvat Occlumantie, zise Harry, uitndu-se acum urt la un tipar mort.
? Corect, Potter. Si orict de prost ai fi ? Harry se uita iar la Plesneala, urndul ? credeam ca, dupa mai mult de doua luni de lectii, vei fi facut ceva progrese
. Cte vise ai mai avut cu Lordul ntunecat?
? Doar pe ala, minti Harry.
? Poate ca, zise Plesneala, ngustndu-si putin ochii negri si reci, tie chiar ti fac
e placere sa ai aceste viziuni si vise, Potter. Poate ca te fac sa te simti spec
ial ? important?
? Nu, nu este adevarat, spuse Harry, cu maxilarul nclestat si degetele strnse bine
n jurul mnerului baghetei.
? Cu att mai bine, Potter, spuse Plesneala glacial, pentru ca nu esti nici specia
l si nici important, si nu tu esti cel care trebuie sa afle ce le spune Lordul nt
unecat Devoratorilor Mortii.
? Nu... dumneavoastra sunteti acela, nu-i asa? se rasti Harry la el.
Nu voise sa spuna asta; izbucnise si si pierduse cumpatul. Pentru un moment destul
de ndelungat, se uitara fix unul la altul, Harry fiind convins ca ntrecuse masura
. nsa cnd Plesneala raspunse, pe chipul lui aparu o expresie ciudata, aproape satis
facuta.
? Da, Potter, zise el, cu ochii scnteindu-i. Eu sunt acela. Acum, daca esti prega
tit, o vom lua de la capat.
si ridica bagheta:
? Unu ? doi ? trei ? Legilimens!
O suta de Dementori se ndreptau spre Harry peste lacul de pe domeniu... si schimon
osi chipul de concentrare... se apropiau... le vedea gaurile ntunecate de sub glu
gi... si totusi, l vedea si pe Plesneala stnd n fata lui, cu ochii atintiti asupra
fetei lui Harry, murmurnd ceva... si, fara sa stie cum, imaginea lui Plesneala er

a din ce n ce mai limpede, iar cea a Dementorilor se pierdea...

Harry si ridica bagheta.
? Protego!
Plesneala se clatina pe loc ? bagheta i zbura n sus, departe de Harry ? si dintr-o
data mintea lui Harry se umplu de amintiri care nu erau ale sale: un barbat cu n
asul coroiat striga la o femeie speriata, n timp ce un baietel brunet plngea ntr-un
colt... un adolescent cu parul unsuros statea singur ntr-un dormitor ntunecat, cu
bagheta ndreptata spre tavan, omornd muste... o fata rdea, n timp ce un baiat sfriji
t ncerca sa se urce pe o coada de matura naravasa...
? DESTUL!
Harry se simti de parca ar fi fost mpins cu putere n piept; se dadu napoi clatinnduse, se lovi de unele dintre rafturile care acopereau peretii biroului lui Plesne
ala si auzi ceva spargndu-se. Plesneala tremura putin si era foarte palid.
Harry avea roba uda la spate. Se sparsese unul dintre borcanele din spatele lui
cnd se lovise de el; iar chestia slinoasa dinauntru plutea n potiunea care se scur
gea.
? Reparo, suiera Plesneala si borcanul se reconstitui imediat. Ei bine, Potter..
. a fost cu siguranta un pas nainte...
Gfind putin, Plesneala aranja Pensivul n care si nmagazinase iar unele dintre gnduri n
inte sa nceapa lectia, aproape ca si cnd ar fi verificat daca mai erau acolo.
? Nu mi amintesc sa ti fi spus sa folosesti o Vraja Scut... nsa este evident ca a f
ost eficienta...
Harry nu vorbi; simtea ca era periculos sa spuna ceva. Era convins ca tocmai pat
runsese n amintirile lui Plesneala ca tocmai vazuse scene din copilaria lui. Era
enervant sa se gndeasca la faptul ca acel baietel care plnsese n timp ce vedea cum
i se certau parintii statea de fapt n fata lui cu o asemenea ura n ochi.
? Hai sa mai ncercam o data, da? spuse Plesneala.
Harry simti un fior de groaza; avea sa plateasca pentru ceea ce se ntmplase, era s
igur de asta. Se asezara iar pe pozitii, cu biroul ntre ei, Harry simtind ca de d
ata aceasta i va fi mult mai greu sa si goleasca mintea.
? Atunci, la trei, spuse Plesneala, ridicndu-si iar bagheta. Unu... doi...
Harry nu avu timp sa se adune si sa ncerce sa si goleasca mintea nainte ca Plesneal
a sa strige:
? Legilimens!
Gonea de-a lungul holului catre Departamentul Misterelor, pe lnga peretii goi de
piatra, pe lnga torte ? usa neagra si simpla era din ce n ce mai mare; se misca att
de repede, nct avea sa se loveasca de ea, era la ctiva metri de ea si vedea iar fi
rul de lumina albastra, stearsa...
Usa se deschisese la perete! n sfrsit, intrase ntr-o camera circulara, cu peretii s
i podeaua negre, luminata de lumnari cu flacari albastre si cu alte usi n jurul lu
i ? trebuia sa continue ? dar ce usa trebuia sa aleaga...?
? POTTER!
Harry deschise ochii. Era iar ntins pe spate, fara sa si aminteasca deloc cum ajun
sese acolo; de asemenea, gfia de parca ar fi alergat cu adevarat pe holul de la De
partamentul Misterelor, de parca ar fi sarit pe usa neagra si ar fi descoperit c
amera circulara.
? Explica-te! zise Plesneala, care statea aplecat deasupra lui, cu o expresie mni
oasa.
? Nu... stiu ce s-a ntmplat, zise Harry cu sinceritate, ridicndu-se.
Avea un cucui acolo unde daduse cu capul de podea si se simtea febril.
? Nu am mai vazut-o niciodata. Adica, v-am spus, am visat usa... dar pna acum nu
s-a mai deschis niciodata...
? Nu te straduiesti destul!
Dintr-un motiv sau altul, Plesneala parea chiar mai suparat dect fusese cu doua m
inute n urma, cnd Harry vazuse o parte din amintirile profesorului sau.
? Esti lenes si neglijent, Potter, mare mirare ca Lordul ntunecat...
? Puteti sa-mi spuneti ceva, domnule? zise Harry, aprinzndu-se din nou. De ce i sp
uneti lui Cap-de-Mort Lordul ntunecat? Eu nu i-am auzit dect pe Devoratorii Mortii
spunndu-i asa.
Plesneala deschise gura, aratndu-si coltii ? iar o femeie tipa de undeva din afar

a camerei.
Plesneala si ridica brusc capul si se uita spre tavan.
? Ce...?
Harry auzi o agitatie estompata venind dinspre ceea ce el banuia ca era holul de
intrare.
Plesneala si ntoarse privirea spre el, ncruntndu-se.
? Ai vazut ceva neobisnuit cnd ai venit, Potter?
Harry clatina din cap. Undeva deasupra lor, femeia tipa din nou. Plesneala se du
se cu pasi mari la usa biroului, cu bagheta nca pregatita de atac, si disparu din
cmpul lui vizual. Harry ezita o clipa, apoi l urma. Tipetele veneau ntr-adevar din
holul de la intrare; devenira din ce n ce mai rasunatoare, pe masura ce Harry ur
ca n fuga scarile de piatra care duceau spre celule. Cnd ajunse sus, descoperi hol
ul de intrare plin de oameni; elevii venisera ca un suvoi din Marea Sala, unde c
ina era nca n plina desfasurare, ca sa vada ce se ntmpla; altii se nghesuisera pe sca
ra de marmura. Harry si croi drum printr-un grup de Viperini nalti si vazu ca priv
itorii formasera un cerc mare, unii dintre ei parnd socati, altii chiar speriati.
Profesoara McGonagall se afla vizavi de Harry, n partea cealalta a holului; arat
a ca si cnd cele vazute o faceau sa se simta rau.
Profesoara Trelawney statea n mijlocul holului de intrare, cu bagheta ntr-o mna si
o sticla goala de sherry n cealalta, aratnd de-a dreptul nebuna. Avea parul maciuc
a si ochelarii strmbi, astfel nct un ochi era mai mare dect celalalt; numeroasele ei
saluri si esarfe i cadeau la ntmplare pe lnga umeri, lasnd impresia ca femeia pocnea
pe la cusaturi. Lnga ea se gaseau doua cufere mari, unul dintre ele cu susul n jo
s, aratnd exact ca si cnd ar fi fost aruncat pe scari dupa ea. Profesoara Trelawne
y se uita fix, aparent ngrozita, spre ceva ce Harry nu putea sa vada, dar care se
parea ca statea la capatul scarilor.
? Nu! urla ea. NU! Nu se poate ntmpla asa ceva... nu se poate... refuz sa accept!
? Nu ti-ai dat seama ce se ntmpla? zise o voce ca de fetita, pe un ton de amuzamen
t crud, iar Harry, miscndu-se putin spre dreapta, vazu ca persoana care o ngrozise
pe Trelawney era nimeni alta dect profesoara Umbridge.
? Desi nu poti sa prezici nici macar vremea de mine, trebuie sa ti fi dat seama ca
prestatia jalnica la inspectiile mele si absenta oricarei ameliorari faceau con
cedierea ta un fapt inevitabil, nu?
? Nu p-poti! urla profesoara Trelawney, cu lacrimile siroindu-i pe obraji de dup
a lentilele ei enorme, nu p-poti sa ma concediezi! S-sunt aici de saisprezece an
i! H-Hogwarts este c-casa m-mea!
? A fost casa ta, spuse profesoara Umbridge, si Harry i vazu revoltat fata ca de
broasca rioasa ntinsa de multumire cnd o privi pe profesoara Trelawney cum se preli
ngea pe unul dintre cufere, plngnd n hohote incontrolabile. Pna acum o ora, cnd Minis
trul Magiei ti-a semnat ordinul de concediere. Acum te rog frumos sa dispari de
pe acest hol. Ne faci de rusine!
Umbridge ramase pe loc si privi, cu o expresie de delectare maxima, cum profesoa
ra Trelawney tremura si gemea, balansndu-se n fata si n spate pe cufar n culmea nefe
ricirii. Harry auzi un plnset nabusit n stnga sa si se uita n jur. Lavender si Parvat
i plngeau amndoua n tacere, mbratisate. Apoi auzi niste pasi. Profesoara McGonagall
se desprinse din rndul spectatorilor, se duse cu pasi mari direct la profesoara T
relawney si o batu cu fermitate pe umar, n timp ce scotea o batista mare dintr-un
buzunar.
? Gata, gata, Sybill... linisteste-te... sufla-ti nasul n asta... stii, nu este c
hiar att de grav pe ct crezi... nu trebuie sa pleci de la Hogwarts...
? Zau, doamna profesoara McGonagall? zise Umbridge cu o voce amenintatoare, facnd
ctiva pasi nainte. Si cine va da dreptul sa faceti o asemenea declaratie...?
? Cred ca eu, zise o voce rasunatoare.
Usa dubla de stejar se deschise. Elevii de lnga ele se dadura la o parte, iar Dum
bledore aparu n prag. Ce cauta acolo, Harry nu-si imagina, nsa era ceva impresiona
nt n imaginea lui ncadrata n prag, pe fundalul noptii neobisnuit de ncetosate. Lasnd u
sile larg deschise n urma sa, nainta prin cercul de privitori catre profesoara Tre
lawney, care era nlacrimata si tremura pe cufarul ei, cu profesoara McGonagall lng
a ea.
? Dumneavoastra, domnule profesor Dumbledore? zise Umbridge, cu un rs deosebit de

neplacut. Ma tem ca nu ntelegeti situatia. Am aici ? scoase un sul de pergament

din buzunarul robei ? un ordin de concediere semnat de mine si de Ministrul Magi
ei. Conform clauzelor Decretului Educational Numarul Douazeci si Trei, Marele In
chizitor de la Hogwarts are puterea de a inspecta, de a supune unei perioade de
proba si de a concedia orice profesor despre care considera ca nu si ndeplineste d
atoria la nivelul standardelor cerute de Ministerul Magiei. Am decis ca profesoar
a Trelawney nu este buna de nimic. Am concediat-o.
Spre marea uimire a lui Harry, Dumbledore zmbi n continuare. Se uita n jos la profe
soara Trelawney, care nca plngea si suspina pe cufarul ei, si zise:
? Doamna profesoara Umbridge, aveti dreptate, desigur. Ca Mare Inchizitor, aveti
tot dreptul de a-mi concedia profesorii. nsa nu aveti autoritatea de a-i alunga
din castel. Ma tem, continua el, cu o mica plecaciune politicoasa, ca aceasta pu
tere i apartine nca directorului, iar dorinta mea este ca profesoara Trelawney sa
traiasca n continuare la Hogwarts.
Cnd auzi asta, profesoara Trelawney rse scurt, nebuneste, abia stapnindu-si un sugh
it.
? Nu-nu, o sa p-plec, Dumbledore! O s-sa parasesc Hogwarts si o s-sa-mi caut nor
ocul n alta parte...
? Nu, zise Dumbledore taios. Sybill, dorinta mea este sa rami aici.
Se ntoarse spre profesoara McGonagall.
? Doamna profesoara McGonagall, pot sa te rog sa o nsotesti pe Sybill napoi sus?
? Sigur ca da, zise McGonagall. Hai sus, Sybill...
Profesoara Lastar iesi grabita din rndul multimii si o apuca pe profesoara Trelaw
ney de cealalta mna. mpreuna, o condusera pe lnga Umbridge si n sus, pe scara de mar
mura. Profesorul Flitwick alerga n urma lor, cu bagheta atintita n fata; chitai "C
ufere Locomotor!" si bagajele profesoarei Trelawney plutira si urcara pe scara d
upa ea, cu profesorul Flitwick mergnd n spatele lor.
Profesoara Umbridge statea complet nemiscata, holbndu-se la Dumbledore, care zmbea
n continuare binevoitor.
? Si ma rog, spuse ea ntr-o soapta care rasuna n tot holul de intrare, ce veti fac
e cu ea dupa ce voi numi un nou profesor de Preziceri despre Viitor, care va ave
a nevoie de camerele ei?
? A, asta nu va fi o problema, spuse Dumbledore cu bunatate. Stiti, am gasit deja
un nou profesor de Preziceri despre Viitor, si acesta va prefera sa stea la par
ter.
? Ati gasit? zise Umbridge sfredelitor. Dumneavoastra ati gasit? Da-ti-mi voie s
a va reamintesc, domnule Dumbledore, ca n Decretul Educational Numarul Douazeci s
i Doi...
? Ministerul are dreptul de a numi un candidat potrivit daca ? si numai daca ? d
irectorul nu poate gasi unul, zise Dumbledore. Sunt bucuros sa va anunt ca de da
ta acesta am reusit. Pot sa vi-l prezint?
Se ntoarse cu fata spre usa dubla deschisa de la intrare, prin care plutea acum c
eata noptii. Harry auzi niste copite. Holul fu cuprins de un murmurat socant, ia
r cei care erau cel mai aproape de usi se dadura si mai n spate, unii dintre ei mp
iedicndu-se n graba lor de a-i face loc noului venit.
Prin ceata aparu un chip pe care Harry nu l mai vazuse dect o data, ntr-o noapte ntu
necata si periculoasa, n Padurea Interzisa: un par alb-blond si ochii uluitor de a
lbastri; chipul si trunchiul unui barbat, legate de corpul unui cal Palomino.
? Acesta este Firenze, i zise Dumbledore fericit lui Umbridge, care nlemnise. Cred
ca l veti gasi corespunzator.
CAPITOLUL XXVII
CENTAURUL SI TURNATORUL
? Pun pariu ca acum ti doresti sa nu fi renuntat la Prezicerile despre Viitor, nui asa, Hermione? ntreba Parvati, zmbind batjocoritor.
Era ora micului dejun, la doua zile dupa ce profesoara Trelawney fusese data afa
ra, si Parvati si curba genele n jurul baghetei si examina efectul ntr-o lingura. n
dimineata aceea urmau sa aiba prima ora de Grija fata de creaturile magice cu Fi

renze.
? Nu chiar, spuse Hermione indiferenta, citind Profetul zilei. Mie nu mi-au plac
ut niciodata caii.
Dadu pagina ziarului si cerceta articolele.
? Nu e un cal, e centaur! zise Lavender socata.
? Un centaur superb... ofta Parvati.
? n ambele cazuri, tot patru picioare are, spuse Hermione cu calm. Oricum, credeam
ca erati suparate ca a plecat Trelawney.
? Suntem! o asigura Lavender. Ne-am dus sa o vedem n biroul ei; i-am dus niste pa
padii ? nu dintre alea care claxoneaza ca ale lui Lastar, ci unele dragute.
? Ce mai face? ntreba Harry.
? Nu foarte bine, saraca de ea, spuse Lavender cu compasiune. Plngea si zicea ca a
r prefera sa plece pentru totdeauna din castel, dect sa ramna aici unde e Umbridge,
si o nteleg, Umbridge s-a purtat oribil cu ea, nu-i asa?
? Am sentimentul ca Umbridge abia a nceput sa se poarte oribil, zise Hermione sum
bra.
? Imposibil, zise Ron, care se nfrupta dintr-o farfurie mare cu oua jumari si cos
tita afumata. Nu poate sa fie mai rau dect a fost pna acum.
? Asculta-ma bine, o sa vrea sa se razbune pe Dumbledore pentru ca a numit un pr
ofesor nou fara sa o consulte, zise Hermione, nchiznd nervoasa ziarul. Mai ales un
alt semiom. Ai vazut ce mutra a facut cnd l-a vazut pe Firenze.
Dupa micul dejun, Hermione se duse la ora ei de Aritmantie, n timp ce Harry si Ro
n le urmara pe Parvati si Lavender n holul de intrare, ndreptndu-se spre Previziunil
e despre Viitor.
? Nu mergem n turnul de nord? ntreba Ron derutat, cnd Parvati trecu pe lnga scara de
marmura.
Parvati se uita la el dispretuitor peste umar.
? Cum ai vrea sa urce Firenze pe scara aia? Acum suntem n clasa cu numarul unspre
zece, asa scria ieri la avizier.
Clasa unsprezece era la parter, undeva pe coridorul lung care dadea spre marele
hol de intrare din partea opusa a Marii Sali. Harry stia ca era una dintre acele
clase care nu erau folosite regulat, si drept urmare aveau atmosfera oarecum neng
rijita a unei camari sau magazii. Cnd intra chiar dupa Ron si se trezi n mijlocul
unui luminis de padure, ramase nmarmurit pentru cteva clipe.
? Ce...?
Podeaua clasei devenise elastica si acoperita cu muschi, iar pe ea cresteau copa
ci; crengile lor pline de frunze se ntindeau pe lnga tavan si ferestre, astfel nct c
amera era plina de raze de lumina verde, fina, filtrata. Elevii care sosisera de
ja stateau pe podeaua de pamnt, sprijiniti de trunchiuri de copaci sau bolovani,
cu bratele n jurul genunchilor sau ncrucisate strns la piept, parnd cu totii destul
de nelinistiti. n mijlocul luminisului, unde nu erau copaci, statea Firenze.
? Harry Potter, zise el, ntinznd o mna la intrarea lui Harry.
? Aa... buna, spuse Harry, dnd mna cu centaurul, care l cerceta atent cu ochii acei
a uimitor de albastri, nsa nu zmbi. Ma... bucur sa te vad.
? Si eu, zise centaurul, plecndu-si capul sau cu par alb-blond. A fost scris n ste
le ca ne vom rentlni.
Harry observa ca pe pieptul lui Firenze se vedea umbra unei vnatai n forma de copi
ta. Cnd se ntoarse sa se alature celorlalti elevi care erau asezati, vazu ca toti l
priveau cu admiratie, impresionati de faptul ca vorbea cu Firenze, de care pare
au sa fie intimidati.
Cnd usa se nchise si ultimul elev se aseza pe o buturuga de lnga cosul de gunoi, Fi
renze facu un gest n jur.
? Domnul profesor Dumbledore a fost dragut si ne-a aranjat aceasta clasa dupa mo
delul habitatului meu natural, spuse Firenze, cnd toata lumea se linisti. As fi p
referat sa va predau n Padurea Interzisa, care era ? pna luni ? casa mea... nsa nu
mai este posibil.
? Va rog... aa... domnule, zise Parvati pe nerasuflate, ridicnd mna. De ce nu? Am
fost acolo cu Hagrid, nu ne este teama!
? Nu este o problema de vitejie, zise Firenze, ci o problema pusa de statutul me
u. Nu ma mai pot ntoarce n Padure. Am fost alungat de herghelia mea.

? Herghelie? zise Lavender pe o voce derutata si Harry stiu ca se gndea la cai. C

e... aha!
Chipul i fu cuprins de ntelegere.
? Exista si altii ca dumneavoastra? zise ea, uluita.
? V-a crescut Hagrid, ca pe Thestrali? ntreba Dean entuziasmat.
Firenze si ntoarse capul foarte ncet spre Dean, care paru sa-si dea seama imediat c
a spusese ceva foarte jignitor.
? Nu am vrut sa... adica... mi cer scuze, termina el cu o voce stearsa.
? Centaurii nu sunt servitorii sau jucariile oamenilor, spuse Firenze ncet.
Urma o pauza, apoi Parvati ridica mna din nou.
? Va rog, domnule... de ce v-au alungat ceilalti centauri?
? Pentru ca am fost de acord sa lucrez pentru domnul profesor Dumbledore, zise F
irenze. Ei vad asta ca pe o tradare fata de rasa noastra.
Harry si aminti cum, cu aproape patru ani n urma, centaurul Bane strigase la Firen
ze pentru ca i daduse voie lui Harry sa l calareasca pentru a ajunge ntr-un loc sig
ur; l facuse "catr amart". Se ntreba daca Bane fusese cel carel lovise pe Firenze n pi
ept.
? Sa ncepem, zise Firenze.
si flutura coada sa lunga aurie, ridica mna catre frunzisul de deasupra, apoi o co
bor ncet si, n timp ce o facea, lumina din camera scazu, astfel nct acum pareau sa st
ea ntr-un luminis la asfintit, si aparura cteva stele pe tavan. Se auzira exclamat
ii si icnete de uimire, iar Ron zise raspicat:
? Fir-as sa fiu!
? ntindeti-va pe jos, zise Firenze cu vocea sa calma, si observati cerul. n el est
e scris pentru cei care pot sa vada viitorul raselor noastre.
Harry se ntinse pe spate si privi n sus spre tavan. O steluta rosie scnteietoare sc
lipi spre el de deasupra.
? Stiu ca ati nvatat numele planetelor si lunilor la Astronomie, zise vocea calma
a lui Firenze, si ca ati facut harti cu miscarea stelelor pe cer. Centaurii au d
ezvaluit misterele acestor traiectorii cu secole n urma. Descoperirile noastre ne
nvata ca viitorul poate fi zarit n cerul de deasupra noastra.
? Doamna profesoara Trelawney ne-a predat si Astrologie! zise Parvati entuziasma
ta, ridicnd mna din pozitia orizontala n care se afla. Marte genereaza accidente, a
rsuri si alte chestii de genul asta, iar cnd face un unghi cu Saturn, ca acum ? d
esena un unghi drept n aer deasupra ei ? asta nseamna ca trebuie sa fim foarte ate
nti cnd lucram cu obiecte fierbinti...
? Astea, spuse Firenze calm, sunt prostii scornite de oameni.
Mna lui Parvati cazu fara vlaga pe lnga corp.
? Rani banale, mici accidente umane, spuse Firenze, n timp ce copitele sale rasun
au pe podeaua de muschi. Acestea nu sunt cu nimic mai importante dect drumurile f
urnicilor pentru universul nesfrsit si nu sunt afectate de miscarile planetelor.
? Doamna profesoara Trelawney ? ncepu Parvati pe un ton jignit si indignat.
? Este un om, spuse Firenze firesc. Si drept urmare, poarta ochelarii de cal ai
limitarii rasei voastre.
Harry si ntoarse capul foarte putin pentru a se uita la Parvati. Parea foarte jign
ita, ca si alti colegi.
? Poate ca Sybill Trelawney este clarvazatoare, nu stiu, continua Firenze, iar H
arry auzi cum si flutura iar coada, n timp ce se plimba prin fata lor, nsa si pierde
timpul, n principal, cu prostia cu care se mndresc atta oamenii si pe care o numesc
ghicitul viitorului. Eu, pe de alta parte, sunt aici ca sa va explic ntelepciune
a centaurilor, care este impersonala si impartiala. Cercetam cerul n cautarea mar
ilor energii de rau augur sau a schimbarilor care sunt uneori indicate acolo. Ne
poate lua chiar pna la zece ani ca sa fim siguri de ceea ce vedem.
Firenze arata spre steaua rosie aflata deasupra lui Harry.
? n deceniul trecut, s-a indicat ca vrajitorimea nu traia nimic altceva dect o per
ioada scurta de liniste ntre doua razboaie. Marte, cel care aduce batalii, stralu
ceste cu putere deasupra noastra, sugernd ca lupta trebuie sa izbucneasca iar ct d
e curnd. Nu peste mult timp, centaurii vor putea sa ghiceasca prin arderea unor a
numite plante si frunze, prin observarea fumului si flacarilor...
Fu cea mai neobisnuita ora pe care o avusese Harry vreodata. Arsera ntr-adevar sa

lvie si nalba, acolo, pe podeaua clasei, si Firenze le spuse sa caute anumite fo

rme si simboluri n fumul ntepator, nsa nu paru deloc ngrijorat din cauza ca nici unu
l dintre ei nu vazuse vreunul dintre semnele pe care le descrisese el, spunndu-le
ca oamenii se pricepeau foarte rar la asta, iar centaurilor le lua ani ntregi sa
o stapneasca. ncheie spunndu-le ca oricum era o prostie sa aiba prea multa ncredere
n astfel de lucruri, pentru ca pna si centaurii le interpretau gresit uneori. Era
cu totul altfel dect toti profesorii pe care i avusese Harry. Prioritatea sa nu p
area sa fie sa-i nvete ce stia, ci mai degraba sa i convinga ca nimic nu era infai
libil, nici macar cunostintele centaurilor.
? Nu prea este precis, nu-i asa? zise Ron ncet, pe cnd si stingeau focul de nalba.
? Cum sa zic, eu as mai vrea sa aflu niste detalii despre razboiul asta pe care
urmeaza sa-l purtam, tu nu?
Se suna de pauza de dincolo de usa clasei si toti tresarira: Harry uitase comple
t ca erau nca n castel, aproape convins ca erau de fapt n padure. Elevii iesira din
clasa putin derutati.
Harry si Ron erau pe cale sa-i urmeze, cnd Firenze striga:
? Harry Potter, pot sa vorbesc cu tine o clipa, te rog?
Harry se ntoarse. Centaurul nainta putin spre el. Ron ezita.
? Poti sa rami, i spuse Firenze. Dar te rog sa nchizi usa.
Ron se grabi sa l asculte.
? Harry Potter, esti prieten cu Hagrid, nu-i asa? zise centaurul.
? Da, spuse Harry.
? Atunci te rog sa-i transmiti un avertisment din partea mea. ncercarea lui nu ar
e succes. Ar fi bine sa renunte.
? ncercarea lui nu are succes? repeta Harry nesigur.
? Si ar fi bine sa renunte, zise Firenze, ncuviintnd din cap. L-as preveni chiar e
u pe Hagrid, nsa sunt alungat ? as fi nesabuit sa ma apropii prea tare de Padure n
momentul asta.
Hagrid are destule probleme si fara o lupta ntre centauri.
? Dar... ce ncearca sa faca Hagrid? zise Harry nelinistit.
Firenze l privi impasibil.
? Hagrid mi-a facut de curnd o mare favoare, spuse Firenze, si mi-a cstigat de mul
t respectul pentru grija pe care o demonstreaza pentru toate vietuitoarele. Nu i
voi trada secretul. nsa trebuie trezit la realitate. ncercarea lui nu are succes.
Spune-i, Harry Potter. O zi buna.
Fericirea pe care o simtise Harry dupa ce aparuse interviul din Zeflemistul se e
vaporase de mult. n timp ce o luna martie mohorta se pierdea n vijeliile lui aprili
e, viata sa paru sa fi devenit iar un lung sir de griji si probleme.
Umbridge continuase sa asiste la toate lectiile de Grija fata de Creaturile Magi
ce, asa ca-i fusese foarte greu sa-i spuna lui Hagrid despre avertismentul lui F
irenze. ntr-un trziu, Harry tusise, pretinznd ca si pierduse exemplarul sau din Anim
ale fantastice si unde pot fi gasite si ntorcndu-se ntr-o zi dupa ore. Cnd i transmis
ese lui Hagrid mesajul lui Firenze, Hagrid l privise o clipa cu ochii sai umflati
si nvinetiti, oarecum surprins. Apoi paruse sa-si vina n fire.
? Dragut tip, Firenze, zise el aspru, dar nu stie despre ce este vorba n cazul as
ta. ncercarea merge foarte bine.
? Hagrid, ce pui la cale? ntreba Harry cu seriozitate. Pentru ca trebuie sa ai gr
ija, Umbridge a dat-o deja afara pe Trelawney si, daca ma ntrebi pe mine, e abia
la nceput. Daca faci ceva ce nu ar trebui sa faci, vei fi...
? Sunt lucruri mai importante dect sa-ti pastrezi slujba, spuse Hagrid, desi i tre
murara putin minile cnd spuse asta, iar un lighean plin cu baligar de Knarli cazu
pe podea. Nu-ti face griji pentru mine, Harry, acum du-te napoi, ca un baiat ascu
ltator ce esti.
Harry nu avu de ales si l lasa pe Hagrid sa curete baligarul care era mprastiat pe
toata podeaua, nsa se simtea foarte posomort pe cnd se ntorcea la castel trsindu-si p
icioarele.
ntre timp, dupa cum le tot aminteau profesorii si Hermione, N.O.V.-urile erau si
mai aproape. Toti elevii din anul cinci erau afectati ntr-o anumita masura de str
es, nsa Hannah Abbot fu prima care primi o Esenta Calmanta de la doamna Pomfrey,
dupa ce o podidise plnsul n timpul orei de Ierbologie si se plnsese ca era prea pro

asta ca sa dea examenele si ca voia sa se lase pe loc de scoala.

Daca nu ar fi fost lectiile A.D., Harry ar fi fost extrem de nefericit. Uneori s
imtea ca traia pentru orele pe care le petrecea n Camera Necesitatii, muncind din
greu, dar n acelasi timp si distrndu-se foarte bine, cu inima crescndu-i de mndrie
cnd se uita la ceilalti membri A.D. si vedea ct de mult progresasera. ntr-adevar, H
arry se ntreba uneori cum avea sa reactioneze Umbridge cnd toti membrii A.D. aveau
sa primeasca "Remarcabil" la N.O.V.-urile pentru Apararea contra Magiei Negre.
ncepusera n sfrsit sa lucreze la Patronusuri, ceea ce toti fusesera foarte dornici
sa nvete, desi, dupa cum le tot reamintea Harry, crearea unui Patronus n mijlocul
unei clase foarte bine luminate, cnd nu erau amenintati, era foarte diferita de c
rearea unuia cnd erau confruntati cu ceva de genul unui Dementor.
? Ah, nu ne mai strica cheful, spuse Cho vesela, privind cum Patronusul ei argin
tiu n forma de lebada zbura prin Camera Necesitatii n timpul ultimei lor lectii nai
nte de Pasti. Sunt asa frumosi!
? Nu ar trebui sa fie frumosi, ar trebui sa te protejeze, spuse Harry rabdator.
De fapt, avem nevoie de un Bong sau de ceva de genul asta; eu asa am nvatat, a tr
ebuit sa creez un Patronus n timp ce Bongul pretindea ca era un Dementor...
? Dar asta ar fi foarte nfricosator! zise Lavender, care lansa norisori de abur a
rgintiu din vrful baghetei. Si eu tot... nu pot... sa o fac! adauga ea suparata.
Si Neville avea probleme. Avea chipul schimonosit de concentrare, nsa din vrful ba
ghetei sale ieseau doar niste firisoare fragile de fum argintiu.
? Trebuie sa te gndesti la o amintire frumoasa, i reaminti Harry.
? ncerc, zise Neville nefericit, care se straduia att de mult, nct fata sa rotunda l
ucea realmente de transpiratie.
? Harry, cred ca reusesc! striga Seamus, care fusese adus chiar atunci de Dean l
a prima ntlnire A.D. Uite ? ah ? a disparut... dar n mod sigur a fost ceva blanos,
Harry!
Patronusul lui Hermione, o vidra argintie stralucitoare, se zbenguia prin jurul
ei.
? Sunt destul de draguti, nu-i asa? zise ea, uitndu-se la Patronus cu drag.
Usa Camerei Necesitatii se deschise si apoi se nchise la loc. Harry se uita n jur,
ca sa vada cine intrase, nsa nu parea sa fie nimeni. Trecura cteva clipe pna sa re
alizeze ca cei care erau aproape de usa amutisera. Urmatorul lucru de care si dad
u seama fu ca ceva l tragea de robe de undeva din dreptul genunchiului. Se uita n
jos si l vazu spre marea sa uimire pe Spiridusul de casa, Dobby, privindu-l de su
b obisnuitele sale opt palarii de lna.
? Buna, Dobby! zise el. Ce cauti ? Ce s-a ntmplat?
Ochii spiridusului erau mariti de groaza, iar creatura tremura. Membrii A.D. car
e erau cel mai aproape de Harry amutisera; toti cei din camera l urmareau pe Dobb
y. Putinele Patronusuri pe care reusisera sa le creeze unii dintre ei disparura nt
r-o ceata argintie, lasnd senzatia ca n camera era mult mai ntuneric dect nainte.
? Harry Potter, domnule... chitai Spiridusul, tremurnd din cap pna n picioare, Harr
y Potter, domnule... Dobby trebuie sa va avertizeze... dar spiridusii de casa au
fost instruiti sa nu spuna nimic...
Alerga cu capul nainte spre un perete. Harry, care avea ceva experienta n ceea ce
priveste obiceiurile lui Dobby de pedepsire auto, dadu sa-l prinda, dar Dobby do
ar ricosa cnd atinse piatra, protejat de cele opt palarii ale sale. Hermione si nca
niste fete scoasera niste icnete de teama si de compasiune.
? Ce s-a ntmplat, Dobby? ntreba Harry, apucndu-l pe spiridus de mnuta si tinndu-l depa
rte de orice ar fi putut sa foloseasca pentru a se rani.
? Harry Potter... ea... ea...
Dobby se lovi cu putere n nas cu pumnul liber. Harry l apuca si pe acela.
? Cine e "ea", Dobby?
nsa era convins ca stia; cu siguranta numai o "ea" putea trezeasca o asemenea fri
ca n Dobby.
Spiridusul se uita n sus la el, putin sasiu, si scoase un soi de strigat mut.
? Umbridge? ntreba Harry ngrozit.
Dobby ncuviinta din cap, apoi ncerca sa se loveasca de genunchii lui Harry. Acesta
l tinu la o Lungime de brat.
? Ce-i cu ea? Dobby... nu a aflat despre asta... despre noi... despre A.D., nu?

Citi raspunsul pe chipul nmarmurit al spiridusului. Avnd minile imobilizate de Harr

y, Spiridusul ncerca sa se loveasca singur cu piciorul si cazu pe jos.
? Vine ncoace? ntreba Harry ncet.
Dobby scoase un urlet si ncepu sa si izbeasca picioarele goale de podea.
? Da, Harry Potter, domnule!
Harry se ridica si se uita n jur la oamenii nemiscati si ngroziti care-l priveau p
e Spiridusul care se snopea singur n bataie.
? CE MAI ASTEPTATI? striga Harry. FUGITI!
Imediat se napustira toti catre iesire, formnd o gramada n dreptul usii, apoi tsnir
a afara. Harry i auzi alergnd pe holuri si spera ca aveau destula minte ca sa nu nc
erce sa ajunga la dormitoare. Era abia noua fara zece; daca s-ar fi refugiat la
biblioteca sau n culcusul bufnitelor, care era n apropiere...
? Harry, haide! striga Hermione din mijlocul grupului compact de oameni care se
luptau acum sa iasa.
l culese pe Dobby, care nca ncerca sa-si provoace rani serioase, si fugi cu Spiridu
sul n brate, ca sa se alature cozii
? Dobby, ti ordon, ntoarce-te la bucatarie la ceilalti spiridusi si, daca te ntreab
a daca m-ai prevenit, sa minti si sa spui "nu"! zise Harry. Si ti interzic sa te
mai ranesti! adauga el, dndu-i drumul spiridusului, n timp ce trecu n sfrsit de prag
si trnti usa dupa el.
? Multumesc, Harry Potter! chitai Dobby si o lua la goana.
Harry se uita n stnga si n dreapta, nsa ceilalti se miscau att de repede, nct nu le za
i dect calciele la ambele capete ale holului, nainte sa dispara; ncepu sa fuga la dr
eapta; n fata se afla o toaleta de baieti, putea sa pretinda ca fusese acolo n tot
acest timp, daca ar fi reusit sa ajunga la ea...
? AAAAH!
l prinse ceva de glezne si cazu spectaculos, alunecnd pe burta vreo trei metri nain
te sa se opreasca. Cineva rdea n spatele lui. Se ntoarse pe spate si l vazu pe Reacr
edinta ascuns ntr-o nisa, sub o vaza urta n forma de dragon.
? Blestem de mpiedicare, Potter! zise el. Hei, doamna profesoara ? DOAMNA PROFESO
ARA! Am prins unul!
Umbridge veni n fuga de dupa coltul ndepartat, cu respiratia taiata, dar arbornd un
zmbet satisfacut.
? El este! zise ea jubilnd cnd l vazu pe Harry pe podea. Excelent, Draco, excelent,
ah, foarte bine ? cincizeci de puncte pentru Viperini! De aici ncolo ma ocup eu.
.. ridica-te, Potter!
Harry se ridica, uitndu-se urt la amndoi. Nu o mai vazuse niciodata pe Umbridge att
de fericita. l nsfaca de brat cu o strnsoare ca de menghina si se ntoarse, zmbind lar
g, spre Reacredinta.
? Draco, da o fuga si vezi daca poti sa mai strngi si altii. Spune-le celorlalti
sa caute n biblioteca ? toata lumea care are respiratia taiata ? verifica baile,
domnisoara Parkinson se poate ocupa de cele ale fetelor ? hai, du-te ? iar tu, a
dauga ea pe cea mai blnda si periculoasa voce, n timp ce Reacredinta se ndeparta, p
oti sa vii cu mine la biroul directorului ului, Potter.
n cteva minute ajunsesera n dreptul himerelor de piatra.
Harry se ntreba cti altii mai fusesera prinsi. Se gndi la Ron ? doamna Weasley avea
sa-l omoare ? si la cum avea sa se simta Hermione daca avea sa fie exmatriculat
a nainte sa poata sa-si dea N.O.V.-urile. Iar pentru Seamus fusese prima ntlnire...
si Neville devenise att de priceput...
? Dulciuri fizzy, cnta Umbridge.
Himera de piatra se dadu la o parte, peretele din spate se desschise si urcara a
mndoi pe scara miscatoare de piatra. Ajunsera la usa lacuita cu ciocanul n forma d
e grifon, dar Umbridge nu se obosi sa bata, ci intra direct, tinndu-l nca strns pe
Harry.
Biroul era plin de oameni. Dumbledore statea la biroul sau, cu o expresie senina
si cu vrfurile degetelor sale lungi unite. Profesoara McGonagall statea dreapta
lnga el, cu chipul extrem de ncordat.
Cornelius Fudge, Ministrul Magiei, se balansa ncolo si ncoace pe vrfurile picioarel
or lnga foc, parnd extrem de ncntat de situatie; Kingsley Shacklebolt si un vrajitor
cu un aspect foarte dur, cu parul foarte scurt si srmos, pe care Harry nu l recun

oscu, erau asezati de o parte si de alta a usii ca niste paznici, iar silueta pi
struiata, cu ochelari, a lui Percy Weasley plutea entuziasmata lnga perete, tinnd
o pana si un sul greu de pergament si parnd pregatit sa ia notite.
Portretele vechilor directori si directoare nu se mai prefaceau ca dorm n seara ac
easta. Toti erau atenti si seriosi, urmarind ce se ntmpla mai jos. Cnd intra Harry,
ctiva fugira n ramele de lnga ei si le soptira repede ceva la ureche vecinilor.
Harry se elibera din strnsoarea lui Umbridge, n timp ce usa se trntea n urma lor. Co
rnelius Fudge se uita urt la el, cu un fel de satisfactie sngeroasa pe chip.
? Ei bine, zise el. Mai, mai, mai...
Harry raspunse cu cea mai urta privire posibila. Inima i batea nebuneste n piept, d
ar mintea i era neobisnuit de limpede si de linistita.
? Se ntorcea n Turnul Cercetasilor, spuse Umbridge.
n tonul ei se citea un entuziasm nepotrivit, aceeasi placere cruda pe care o auzis
e Harry cnd Umbridge o urmarise pe profesoara Trelawney cum se topea de nefericir
e n holul de la intrare.
? L-a ncoltit Reacredinta.
? Zau, chiar asa? spuse Fudge admirativ. Trebuie sa-mi amintesc sa-i spun lui Lu
cius. Ei bine, Potter... presupun ca stii de ce esti aici?
Harry intentiona negresit sa raspunda cu un "da" sfidator: deschise gura si cuvnt
ul era pe jumatate format, cnd zari chipul lui Dumbledore. Acesta nu se uita dire
ct la Harry ? ochii i erau atintiti asupra unui punct chiar deasupra umarului lui
? nsa, n timp ce Harry l privea, clatina din cap foarte usor.
Harry se razgndi la mijlocul cuvntului.
? D-nu.
? Poftim? zise Fudge.
? Nu, zise Harry hotart.
? Nu stii de ce esti aici?
? Nu, nu stiu, spuse Harry.
Fudge se uita de la Harry la profesoara Umbridge, nevenindu-i sa creada. Harry p
rofita de acest moment de neatentie ca sa mai arunce o privire spre Dumbledore,
care ncuviinta foarte discret din cap si facu cu ochiul catre covor, aproape inse
sizabil.
? Deci, habar nu ai, spuse Fudge cu un glas care realmente mustea de sarcasm, de
ce te-a adus doamna profesoara Umbridge n acest birou? Nu stii sa fi ncalcat vreo
regula a scolii?
? O regula a scolii? zise Harry. Nu.
? Sau vreun Decret al Ministerului? se corecta Fudge suparat.
? Din cte stiu eu, nu, spuse Harry calm.
Inima nca i zvcnea n piept. Aproape ca merita sa spuna aceste minciuni, numai ca sa
vada cum i crestea tensiunea lui Fudge, dar nu putea pricepe cum avea sa o scoata
la capat; daca cineva i spusese lui Umbridge de A.D. atunci el, conducatorul, pu
tea foarte bine sa nceapa sa-si faca bagajul.
? Deci, este o noutate absoluta pentru tine, spuse Fudge, avnd acum vocea ngrosata
de suparare, faptul ca a fost descoperita o organizatie ilegala a elevilor n ace
asta scoala?
? Da, este, spuse Harry, arbornd o expresie neconvingatoare de surpriza nevinovat
a.
? Domnule Ministru, spuse Umbridge cu un glas catifelat de lnga el, eu cred ca am
progresa mai bine daca l-as aduce pe informator.
? Da, da, duceti-va, spuse Fudge, ncuviintnd din cap si uitndu-se rautacios la Dumb
ledore dupa ce Umbridge iesi din camera. Nu exista nimic mai frumos dect un marto
r adevarat, nu-i asa, Dumbledore?
? Absolut nimic, Cornelius, spuse Dumbledore grav, aplecndu-si putin capul.
Urma o asteptare de cteva minute, timp n care ceilalti nu se privira ntre ei, iar a
poi Harry auzi usa deschizndu-se n spatele sau. Umbridge intra n camera pe lnga el,
tinnd-o de umar pe prietena cu parul cret a lui Cho, Marietta, care si ascundea ch
ipul cu minile.
? Nu ti fie teama, draga mea, nu te speria, zise profesoara Umbridge cu blndete, b
atnd-o pe umar, hai, totul este n ordine. Ai facut ce trebuia. Domnul Ministru est
e foarte multumit de tine. i va spune mamei tale ce fetita cuminte ai fost. Mama

Mariettei, domnule Ministru, adauga ea, ridicndu-si privirea spre Fudge, este doa
mna Edgecombe de la Departamentul Transporturilor Magice, biroul Retelei Zvrr. N
e-a ajutat sa controlam focurile de la Hogwarts, stiti dumneavoastra.
? Foarte bine, foarte bine! spuse Fudge cu entuziasm. Asa mama, asa fiica, nu? P
ai, hai, draga mea, uite-te n sus, nu fi timida, hai sa auzim ce ai de ? himere b
lanoase!
Cnd Marietta se uita n sus, Fudge sari socat cu ctiva pasi napoi, aproape ajungnd n fo
c. njura si calca pe tivul pelerinei sale, care ncepuse sa scoata fum. Marietta sc
oase un urlet si si trase gulerul pna la ochi, nsa nu nainte ca toata lumea sa fi va
zut ca avea chipul desfigurat oribil de o serie compacta de basici mov, care i s
e raspndisera peste nas si obraji, formnd cuvntul "TURNATOR".
? Draga mea, lasa acum cosurile, spuse Umbridge nerabdatoare, ia-ti roba de la gu
ra si spune-i domnului Ministru...
nsa Marietta scoase iar un urlet nabusit si clatina din cap nnebunita.
? Ah, foarte bine, prostuto, o sa-i spun eu, se rasti Umbridge, zmbind apoi din no
u si continund: Ei bine, domnule Ministru, domnisoara Edgecombe aici de fata a ve
nit n aceasta seara n biroul meu la scurt timp dupa cina si mi-a spus ceva. Mi-a z
is ca, daca aveam sa ma duc ntr-o camera secreta de la etajul sapte, cunoscuta un
eori drept Camera Necesitatii, aveam sa gasesc ceva care ma va avantaja. I-am ma
i pus cteva ntrebari si a recunoscut ca acolo urma sa aiba loc un fel de ntlnire. Di
n nefericire, chiar atunci acest blestem ? facu un gest repezit spre chipul ascu
ns al Mariettei ? a intrat n functiune si n clipa n care fata si-a zarit chipul n og
linda, a devenit prea afectata ca sa poata sa mi spuna mai multe.
? Ei bine, sa stii, zise Fudge, tintuind-o pe Marietta cu o privire pe care si-o
dori binevoitoare si parinteasca, a fost o dovada de mare curaj, draga mea, sa
vii sa-i spui doamnei profesoare Umbridge. Ai facut exact ce trebuia. Acum, vrei
sa-mi spui ce se ntmpla n cadrul acestei ntlniri? Care i era scopul? Cine era acolo?
nsa Marietta nu vru sa vorbeasca; clatina iar din cap, cu niste ochi mari si tema
tori.
? Nu avem un contrablestem pentru asta? o ntreba Fudge pe Umbridge nerabdator, fa
cnd un gest spre chipul Mariettei. Ca sa poata sa vorbeasca linistita?
? nca nu am reusit sa gasesc vreunul, recunoscu Umbridge pe un ton nciudat, iar Ha
rry simti un val de mndrie fata de abilitatile de blestemare ale lui Hermione. nsa
nu conteaza daca nu vrea sa vorbeasca, pot sa continuu eu relatarea. Va rog sa
va amintiti, domnule Ministru, ca v-am trimis un raport n octombrie despre ntlnirea
lui Potter cu mai multi colegi la "Capul de mistret" n Hogsmeade...
? Si ce dovezi aveti? interveni profesoara McGonagall.
? Am marturia lui Willy Widdershins, Minerva, care s-a nimerit sa fie n bar n mome
ntul acela. Era plin de bandaje, este adevarat, nsa auzul nu i era deloc afectat,
spuse Umbridge cu ngmfare. A auzit fiecare cuvnt pe care l-a spus Potter si a venit
imediat direct la scoala ca sa-mi raporteze...
? A, deci de asta nu a fost judecat dupa ce-a a instalat toate toaletele alea ca
re vomitau! spuse profesoara McGonagall, ridicndu-si sprncenele. Ce perspectiva in
teresanta asupra sistemului nostru juridic!
? Coruptie strigatoare la cer! racni portretul vrajitorului corpolent, cu nasul
rosu, de pe peretele din spatele lui Dumbledore. Pe vremea mea, Ministerul nu fa
cea trguri cu criminalii de rnd, nu, domnule, chiar deloc!
? Multumesc, Fortescue, este de ajuns, spuse Dumbledore cu blndete.
? Scopul ntlnirii lui Potter cu acesti elevi, continua profesoara Umbridge, era sa i
convinga sa se alature unei societati ilegale, al carui tel era sa nvete vraji s
i blesteme despre care Ministerul hotarse ca erau nepotrivite pentru anul lor scol
ar...
? Dolores, cred ca aici vei descoperi ca te nseli, spuse Dumbledore ncet, privindo peste ochelarii sai cu lentile n forma de semiluna, asezati la jumatatea nasulu
i coroiat.
Harry se uita la el cu ochii mari. Nu-si dadea seama cum avea Dumbledore sa iasa
din situatia aceasta cu ajutorul vorbelor; daca Willy Widdershins auzise ntr-ade
var fiecare cuvnt pe care l spusese la "Capul de mistret", pur si simplu nu avea c
um sa scape.
? Oho! spuse Fudge, leganndu-se iar de pe un picior pe altul. Da, hai sa auzim ul

tima poveste trasa de par menita sa-l scape pe Potter! Deci, spune, Dumbledore,
spune... Willy Widdershins a mintit, nu-i asa? Sau poate ca individul care se af
la la "Capul de mistret" n ziua aia era fratele geaman al lui Potter. Daca nu cum
va o fi obisnuita explicatie elementara, care implica ntoarcerea n timp: un mort c
are nvie si ctiva Dementori invizibili?
Percy Weasley rse n hohote.
? Ah, minunat, domnule Ministru, minunat!
Harry ar fi fost n stare sa-l loveasca. Apoi vazu, spre uimirea lui, ca si Dumble
dore surdea.
? Cornelius, nu neg ? si sunt sigur ca nici Harry nu neaga ? ca a fost la "Capul
de mistret" n ziua aceea, si nici ca ncerca sa recruteze elevi pentru un grup de
Aparare contra Magiei Negre. Eu doar subliniez ca Dolores se nsala cnd sugereaza c
a un astfel de grup era, la vremea aceea, ilegal. Daca ti amintesti, Decretul Min
isterului care interzicea toate societatile elevilor nu a intrat n vigoare dect la
doua zile dupa ntlnirea lui Harry din Hogsmeade, asa ca baiatul n-a ncalcat nici o
lege la "Capul de mistret".
Percy arata ca si cnd ar fi fost lovit n fata de ceva foarte greu. Fudge ncremeni n
mijlocul leganarii, cu gura cascata.
Umbridge fu prima care si reveni.
? Toate bune si frumoase, domnule director, zise ea, zmbind dulce, dar au trecut
aproape sase luni de la introducerea Decretului Educational Numarul Douazeci si
Patru. N-o fi cazul pentru prima ntlnire, dar asta nseamna ca toate cele are au avu
t loc de atunci sunt, fara ndoiala, ilegale.
? Ei bine, spuse Dumbledore, cercetnd-o cu un interes politicos peste degetele mpre
unate, fara ndoiala ca ar fi fost, daca ar fi continuat dupa ce a intrat n vigoare
Decretul. Aveti vreo dovada ca a continuat acest gen de ntlniri?
n timp ce Dumbledore vorbea, Harry deslusi un vjit n spatele sau si i se paru ca-l a
uzise pe Kingsley soptind ceva. De asemenea, ar fi putut sa jure ca simtise ceva
trecnd pe lnga el, ceva delicat ca o adiere sau un fluturat de aripi. Cnd se uita n
jos nsa, nu vazu nimic.
? Dovezi? repeta Umbridge, cu acel zmbet oribil de broasca rioasa. Nu ai fost atent
la ce am zis, Dumbledore? De ce crezi ca este domnisoara Edgecombe aici?
? A, ne poate vorbi despre ntlnirile derulate timp de sase luni? zise Dumbledore,
ridicnd din sprncene. Parca ne raporta doar ntlnirea din seara aceasta.
? Domnisoara Edgecombe, spuse Umbridge imediat, spune-ne de ct timp au loc ntlnirile
acestea, draga mea. Poti sa dai doar din cap, sunt convinsa ca nu or sa ti se nt
inda cosurile. Au avut loc la intervale regulate pe parcursul urmatoarelor sase
luni?
Harry simti un gol ngrozitor n stomac. Asta era, dadusera peste un obstacol consti
tuit din dovezi clare, pe care nici macar Dumbledore nu avea sa-l poata evita.
? Doar fa un semn cu capul daca da sau nu, draga mea, i spuse Umbridge Mariettei
convingator, hai, fii sigura ca nu se va reactiva blestemul.
Toti cei din camera privira partea de sus a chipului Mariettei. Nu i se vedeau d
ect ochii ntre roba trasa pna sus si bretonul cret. Poate ca era doar o iluzie a fo
cului, nsa ochii i pareau ciudat de pustii. Si atunci ? spre uimirea desavrsita a l
ui Harry ? Marietta clatina din cap.
Umbridge se uita repede la Fudge, apoi din nou 1a Marietta.
? Nu cred ca ai nteles ntrebarea, nu-i asa, draga mea? Te mai ntreb o data, te-ai d
us la aceste ntlniri n ultimele sase luni? Te-ai dus, nu-i asa?
Marietta clatina iarasi din cap.
? Ce nseamna gestul asta, draga mea? zise Umbridge cu o voce iritata.
? Eu cred ca este ct se poate de clar ce nseamna, spuse profesoara McGonagall cu a
sprime, nu a avut loc nici o n tlnire secreta n ultimele sase luni. Asa este, domni
soara Edgecombe?
Marietta dadu din cap.
? nsa a avut loc o ntlnire n seara asta! zise Umbridge mnioasa. A avut loc o ntlnire,
omnisoara Edgecombe, mi-ai spus chiar tu de ea, n Camera Necesitatii! Si Potter e
ra conducatorul, nu-i asa, Potter a organizat-o, Potter ? de ce clatini din cap,
fata draga?
? Pai, de obicei cnd o persoana clatina cap, spuse McGonagall cu raceala, asta nse

amna "nu". Asa ca, n afara cazului n care domnisoara Edgecombe foloseste un limbaj
al semnelor nca necunoscut rasei umane...
Profesoara Umbridge o apuca pe Marietta, o trase cu fata spre ea si ncepu sa o sc
uture cu putere. O fractiune de secunda mai trziu, Dumbledore se ridica, avnd bagh
eta ridicata; Kingsley facu un pas nainte si Umbridge se ndeparta de Marietta, flu
turndu-si minile n aer, ca si cnd s-ar fi ars.
? Dolores, nu ti pot permite sa mi maltratezi elevii, zise Dumbledore, parnd pentru
prima oara suparat.
? Ar fi bine sa va calmati, doamna Umbridge, zise Kingsley rar, cu vocea sa joas
a. Nu e cazul sa va creati probleme.
? Nu, zise Umbridge pe nerasuflate, uitndu-se n sus la silueta impunatoare a lui K
ingsley. Adica, da... ai dreptate, Shacklebolt... m-am... m-am... pierdut cu fir
ea.
Marietta statea exact acolo unde i daduse drumul Umbridge. Nu parea sa fie nici a
fectata de atacul neasteptat al lui Umbridge, nici usurata ca i daduse drumul; nca
si tinea strns roba pna n dreptul ochilor de o pustietate stranie, uitndu-se fix dre
pt nainte.
Lui Harry i trecu brusc prin minte o banuiala legata de soaptele lui Kingsley si
de ceea ce simtise ca zburase pe lnga el.
? Dolores, spuse Fudge, cu aerul ca ncerca sa puna ordine n haos, o data pentru tot
deauna, ntlnirea din seara asta ? cea despre care stim cu siguranta ca a avut loc.
..
? Da, spuse Umbridge, revenindu-si, da... ei bine, domnisoara Edgecombe mi-a vndut
pontul si eu am pornit imediat spre etajul sapte, nsotita de anumiti elevi de ncre
dere, pentru a-i prinde asupra faptului pe cei de la ntlnire. nsa se pare ca au fos
t preveniti de sosirea mea, pentru ca fugeau n loate directiile cnd am ajuns la et
ajul sapte. Dar nu conteaza. Am aici toate numele lor. Domnisoara Parkinson a dat
o fuga pentru mine n Camera Necesitatii, ca sa vada daca au lasat ceva n urma. Av
eam nevoie de dovezi si le-am gasit n camera.
Si, spre groaza lui Harry, scoase din buzunar lista cu numele care fusese agatata
pe peretele Camerei Necesitatii si i-o dadu lui Fudge.
? n clipa n care am vazut numele lui Potter pe lista, am stiut cu ce aveam de-a fa
ce, spuse ea cu blndete.
? Excelent, zise Fudge, cu un zmbet lataret pe chip, excelent, Dolores. Si... pe
toate tunetele...
si ridica privirea spre Dumbledore, care nca statea lnga Marietta, tinnd bagheta lej
er n mna.
? Vezi ce nume si-au dat? zise Fudge ncet. Armata lui Dumbledore.
Dumbledore ntinse mna si lua bucata de pergament de la Fudge. Privi titlul scris d
e Hermione cu luni n urma si pret de o clipa paru sa nu poata vorbi. Apoi si ridic
a privirea, zmbind.
? Ei bine, asta este, zise el firesc. Vrei sa-ti dau o marturisire n scris, Corne
lius ? sau o declaratie n fata acestor martori este de ajuns?
Harry i vazu pe McGonagall si pe Kingsley uitndu-se unul la celalalt. Pe fetele amn
durora se citea frica. Nu ntelese ce se ntmpla, si se parea ca nici Fudge.
? Declaratie? zise Fudge rar. Ce... eu nu ...?
? Armata lui Dumbledore, Cornelius, spuse Dumbledore, zmbind n continuare, n timp c
e flutura lista cu numele n fata lui Fudge. Nu armata lui Potter. Armata lui Dumb
ledore.
? Dar... dar...
Chipul lui Fudge fu cuprins brusc de ntelegere. Facu ngrozit un pas napoi, icni si
sari iar din foc.
? Tu? sopti el, calcnd iar pe pelerina fumegnda.
? Exact, zise Dumbledore binevoitor.
? Tu ai organizat asta?
? Eu, zise Dumbledore.
? Tu i-ai recrutat pe elevii astia pentru... pentru armata ta?
? n seara asta trebuia sa aiba loc prima ntlnire, zise Dumbledore, ncuviintnd din cap
. Doar ca sa vad daca sunt interesati sa mi se alature. Acum mi dau seama, desigu
r, ca a fost o greseala sa o invit pe domnisoara Edgecombe.

Marietta aproba din cap. Fudge se uita de la ea la Dumbledore, umflndu-si pieptul

.
? Atunci chiar ai complotat mpotriva mea! tipa el.
? Exact, spuse Dumbledore vesel.
? NU! striga Harry.
Kingsley i arunca o privire prevenitoare, McGonagall si mari ochii amenintator, da
r Harry si daduse brusc seama ce era pe cale sa faca Dumbledore si nu putea sa la
se sa se ntmple asa ceva.
? Nu... domnule profesor Dumbledore!
? Taci, Harry, sau ma tem ca o sa-ti cer sa iesi din biroul meu, zise Dumbledore
calm.
? Da, taci din gura, Potter! racni Fudge, care nca se holba la Dumbledore cu un f
el de ncntare ngrozita. Mai, mai, mai ? am venit aici n seara asta asteptndu-ma sa-l
exmatriculez pe Potter, si n schimb...
? n schimb, poti sa ma arestezi pe mine, spuse Dumbledore, zmbind. E ca si cnd ai pi
erde un cnut si ai gasi un galion, nu-i asa?
? Weasley! striga Fudge, acum tremurnd realmente de ncntare, Weasley, ai scris totu
l, tot ce a zis, marturisirea lui, ai notat-o?
? Da, domnule, cred ca da! zise Percy entuziasmat, cu nasul stropit cu cerneala
din cauza vitezei cu care luase notite.
? Si despre partea n care a ncercat sa strnga o armata mpotriva Ministerului si a fa
cut planuri sa ma destabilizeze?
? Da, domnule, am notat! spuse Percy, cercetndu-si vesel notitele.
? Foarte bine, atunci, zise Fudge, radiind acum de voiosie, copiaza-ti notitele,
Weasley, si trimite una imediat la Profetul zilei. Daca trimitem o bufnita rapi
da, putem sa prindem editia de dimineata!
Percy o zbughi afara din camera, trntind usa dupa el, si Fudge se ntoarse la Dumbl
edore.
? Acum vei fi escortat pna la Minister, unde vei fi acuzat oficial si apoi trimis
la Azkaban, ca sa astepti sa fii judecat!
? A, da, zise Dumbledore cu blndete. Da, m-am gndit eu ca o sa ne lovim de acest m
ic obstacol.
? Obstacol? zise Fudge, cu vocea nca vibrndu-i de bucurie. Eu nu vad nici un obsta
col, Dumbledore!
? Ei bine, zise Dumbledore scuzndu-se, eu ma tem ca da.
? Zau?
? Pai, mi se pare ca te bazezi pe iluzia ca ma voi ? care este expresia? ? ma vo
i lasa dus fara sa ma opun. Ma tem ca nu ma voi lasa dus ctusi de putin fara sa m
a opun, Cornelius. Nu am absolut nici o intentie sa fiu trimis la Azkaban. As pu
tea sa evadez, desigur ? dar ar fi o pierdere de timp si, sincer sa fiu, am n min
te o gramada de alte lucruri pe care as prefera sa le fac.
Chipul lui Umbridge era din ce n ce mai rosu; arata ca si cnd s-ar fi umplut cu ap
a clocotita. Fudge se holba la Dumbledore cu o expresie nabauca, de parca ar fi
primit o lovitura subita si nu i-ar fi venit sa creada ca se ntmplase asa ceva. Sc
oase un mic zgomot nabusit, apoi se uita n jur la Kingsley si la omul cu parul car
unt si scurt, care era singurul dintre toti cei din camera care nu vorbise pna at
unci. Cel din urma facu un semn aprobator cu capul spre Fudge si nainta putin, nde
partndu-se de perete. Harry vazu cum mna i pluti, aproape firesc, spre buzunar.
? Nu te prosti, Dawlish, zise Dumbledore prietenos. Sunt convins ca esti un Auro
r excelent ? mi amintesc ca ai obtinut calificativul "Remarcabil" la toate T.V.E.
E.-urile... dar daca ncerci sa... aa... ma duci cu forta, voi fi nevoit sa te ran
esc.
Barbatul pe nume Dawlish clipi destul de nesigur. Se uita iar la Fuge, dar de da
ta asta paru sa spere ca avea sa i se arate ce sa faca.
? Deci, zise Fudge batjocoritor si revenindu-si, ai de gnd sa-i nfrunti pe Dawlish
, Shacklebolt, Dolores si cu mine de unul singur, Dumbledore?
? Pe barba lui Merlin, nu, spuse Dumbledore, cu un zmbet, doar n cazul n care sunte
ti att de nesabuiti, nct ma obligati sa o fac.
? Nu va fi singur! zise profesoara McGonagall tare, bagndu-si mna n buzunar.
? O, ba da, Minerva! spuse Dumbledore taios. Hogwarts are nevoie de tine!

? De ajuns cu prostiile! zise Fudge, scotndu-si propria bagheta. Dawlish! Shackle

bolt! Prindeti-l!
Camera fu luminata de o explozie de lumina argintie, se auzi o pocnitura ca o mpu
scatura si podeaua se cutremura; Harry fu apucat de guler de o mna si fortat sa s
e ntinda pe jos, n timp ce avea loc o a doua strafulgerare; mai multe portrete tip
ara, Fawkes striga si camera fu cufundata ntr-un nor de praf. Tusind din cauza pr
afului, Harry vazu o silueta nalta caznd cu o bufnitura n fata lui; se auzi un tipa
t, urmat de o pocnitura, si cineva striga "Nu!"; apoi se auzira pasi nabusiti un
zgomot de sticla sparta, un geamat... si tacere.
Harry se chinui sa vada cine era cea care aproape ca l sugruma si o vazu pe profe
soara McGonagall ghemuita lnga el; i ferise de pericol pe el si pe Marietta. Prafu
l nca plutea delicat n jos prin aer n jurul lor. Gfind putin, Harry vazu o silueta fo
arte nalta apropiindu-se de ei.
? Sunteti bine? ntreba Dumbledore.
? Da! zise profesoara McGonagall, ridicndu-se si tragndu-i pe Harry si pe Marietta
n sus o data cu ea.
Praful se risipea. Haosul din birou deveni vizibil: biroul lui Dumbledore fusese
ntors cu susul n jos, toate mesele alungite fusesera rasturnate, toate instrument
ele argintii de pe ele erau facute farme. Fudge, Umbridge, Kingsley si Dawlish za
ceau inerti pe podea. Phoenixul Fawkes zbura n cercuri ample deasupra lor, cntnd de
licat.
? Din pacate, a trebuit sa-l blestem si pe Kingsley, altfel ar fi aratat foarte
suspect, zise Dumbledore cu o voce joasa. A prins ideea din zbor, modificndu-i me
moria domnisoarei Edgecombe cnd se uitau toti n alta parte ? sa-i multumesti din pa
rtea mea, da, Minerva? Acum, se vor trezi ct de curnd si ar fi bine sa nu stie ca
am avut timp sa vorbim ? trebuie sa va purtati ca si cnd nu ar fi trecut nici o c
lipa, ca si cnd doar ati cazut pe jos, nu si vor aminti...
? Unde vei merge, Dumbledore? sopti profesoara McGonagall. La Casa Cumplita?
? O, nu, spuse Dumbledore cu un zmbet sumbru, nu plec ca sa ma ascund. Fudge si va
dori ct de curnd sa nu ma fi dezradacinat niciodata de la Hogwarts, ti-o promit..
.
? Domnule profesor Dumbledore... ncepu Harry.
Nu stia ce sa zica mai nti: ct de rau i parea ca nfiintase A.D. si ca generase toate
problemele astea, sau ct de rau i parea ca Dumbledore pleca pentru a-l salva pe el
de exmatriculare? nsa Dumbledore l ntrerupse nainte ca el sa mai poata spune un cuvn
t.
? Asculta-ma Harry zise el imperios. Trebuie sa nveti la Occlumantie ct poti de mu
lt, ma ntelegi? Fa tot ce ti spune domnul profesor Plesneala si exerseaza mai ales
n fiecare seara, nainte sa adormi, ca sa ti poti nchide mintea mpotriva cosmarurilor
? vei ntelege ct de curnd, nsa trebuie sa mi promiti...
Barbatul pe care l chema Dawlish se misca. Dumbledore l apuca pe Harry de ncheietur
a.
? Nu uita ? nchide-ti mintea...
nsa cnd degetele lui Dumbledore se strnsera pe pielea lui Harry, acesta simti o dur
ere ngrozitoare n cicatricea de pe frunte si ncerca iar acea dorinta oribila, ca de
sarpe, de a-l ataca pe Dumbledore, de a-l musca, de a-l rani...
? ... vei ntelege, sopti Dumbledore.
Fawkes dadu ocol biroului si zbura jos deasupra lui. Dumbledore i dadu drumul lui
Harry, ridica mna si prinse coada lunga si aurie a phoenixului. Urma o strafulge
rare de foc si disparura amndoi.
? Unde e? striga Fudge, ridicndu-se de pe podea. Unde e?
? Nu stiu! striga Kingsley, sarind si el n picioare.
? Pai, nu se poate sa fi Disparut! striga Umbridge. Nu o poti face n scoala asta
...
? Pe scari! tipa Dawlish, care se napusti spre usa, o deschise furtunos si fugi,
urmat ndeaproape de Kingsley si Umbridge.
Fudge ezita, apoi se ridica ncet n picioare, scuturndu-si roba de praf. Urma o tace
re lunga si dureroasa.
? Ei bine, Minerva, spuse Fudge cu rautate, aranjndu-si mneca sfsiata a camasii, ma
tem ca acesta este sfrsitul prietenului tau Dumbledore.

? Asa crezi? spuse profesoara McGonagall dispretuitor.

Fudge nu paru sa o auda. Se uita n jur la biroul distrus. Cteva portrete suierara
spre el; unul sau doua facura niste gesturi nepoliticoase.
? Ar fi bine sa-i duci pe astia doi la culcare, zise Fudge, uitndu-se iar la prof
esoara McGonagall si facnd un semn din cap spre Harry si Marietta, prin care le s
ugera sa plece.
Profesoara McGonagall nu zise nimic si i duse cu pasi mari pe Harry si Marietta s
pre usa. n timp ce usa se nchidea n urma lor, Harry auzi vocea lui Phineas Nigellus
.
? Stiti, domnule Ministru, nu sunt de acord cu Dumbledore n multe privinte... dar
nu puteti sa negati ca are clasa...
CAPITOLUL XXVIII
GROAZNICA AMINTIRE A LUI PLESNEALA
DIN ORDINUL MINISTERULUI MAGIEI
Dolores Jane Umbridge (Mare Inchizitor) i-a luat locul lui Albhus Dumbledore ca
Director al Scolii Hogwarts de Farmece si Vrajitorii.
Cele de mai sus sunt n concordanta cu Decretul Educational Numarul Douazeci si Op
t.
Semnat: Cornelius Oswald Fudge, Ministrul Magiei
Anunturile mpnzisera toata scoala pe timpul noptii, nsa nu explicau felul n care fie
care persoana din castel parea sa stie ca Dumbledore scapase nvingnd doi Aurori, p
e Marele Inchizitor, pe Ministrul Magiei si pe asistentul sau. Oriunde se ducea
Harry, singurul subiect de conversatie din castel era fuga lui Dumbledore si, de
si unele detalii fusesera schimbate la repovestire (Harry auzi o fata din anul d
oi asigurnd-o pe o alta ca Fudge era acum la Sf. Mungo, cu un dovleac n loc de cap
), era surprinzator ct de exacte erau celelalte informatii. De exemplu, toti stia
u ca Harry si Marietta erau singurii elevi care fusesera martori la ce se ntmplase
n biroul lui Dumbledore si, avnd n vedere ca Marietta era acum n aripa spitalului,
Harry se trezi asaltat de oameni care i cereau o relatare direct de la sursa.
? Nu o sa treaca mult si o sa se ntoarca Dumbledore, zise Ernie MacMillan ncrezato
r, pe cnd cnd se ntorceau de la Ierbologie, dupa ce ascultase cu atentie istorisire
a lui Harry. Nu au putut sa-l tina departe cnd eram n anul doi si nu voi putea nic
i de data asta. Calugarul Gras mi-a spus ? si cobor vocea pe un ton de uneltire, a
stfel nct Harry, Ron si Hermione fura nevoiti sa se aplece spre el ca sa auda ? ca
Umbridge a ncercat sa se ntoarca aseara n biroul lui, dupa ce l-au cautat prin caste
l si pe domeniu. Nu a putut sa treaca de himera. Biroul directorului s-a nchis ca
sa nu poata ea sa intre, zmbi Ernie batjocoritor. Se pare ca a facut o mica criz
a de nervi.
? A, presupun ca se si vedea stnd acolo, n biroul directorului, spuse Hermione cu
rautate, n timp ce urcau treptele de piatra catre holul de intrare. Sa faca pe bo
ierul cu toti ceilalti profesori, idioata asta umflata, nsetata de putere, batrna
si...
? Ei, chiar vrei sa termini propozitia, Granger?
Draco Reacredinta aparuse de dupa o usa, urmat de Crabbe si Goyle. Chipul sau pa
lid si ascutit radia de rautate.
? Ma tem ca voi fi nevoit sa iau niste puncte de la Cercetasi si Astropufi, zise
el taraganat.
? Profesorii sunt singurii care pot sa ia puncte de la case, Reacredinta, zise E
rnie imediat.
? Da, si noi suntem Perfecti, sau ai uitat? se rasti Ron.
? Stiu ca Perfectii nu pot sa ia puncte, Rege Weasley cel Mare, zise Reacredinta
batjocoritor, iar Crabbe si Goyle rasera dispretuitor. nsa membrii Detasamentulu
i Inchizitorial...

? Membrii cui? spuse Hermione taios.

? Detasamentului Inchizitorial, Granger, spuse Reacredinta, aratnd spre un mic "I
" argintiu cusut pe piept, chiar sub insigna de Perfect. Un grup select de elevi
care sprijina Ministerul Magiei, alesi personal de doamna profesoara Umbridge.
Oricum, membrii Detasamentului Inchizitorial chiar au puterea de a lua puncte...
asa ca, Granger, iau cinci de la tine pentru ca ai fost impertinenta fata de no
ua noua noastra directoare. MacMillan, cinci de la tine pentru ca m-ai contrazis
. Potter, cinci de la tine pentru ca mi esti antipatic. Weasley, nu ai camasa bag
ata n pantaloni, asa ca mai iau cinci si pentru asta. A, da, am uitat, esti un Sng
e-Ml, Granger, asa ca ti iau zece pentru asta.
Ron si scoase bagheta, dar Hermione o dadu la o parte, soptind:
? Nu!
? Inteligenta miscare, Granger, murmura Reacredinta. Director nou, vremuri noi..
. sa fiti cuminti, Smintitule... Rege Weasley cel Mare...
Rznd n hohote, se ndeparta cu pasi mari, mpreuna cu Crabbe si Goyle.
? A fost o cacealma, spuse Ernie ngrozit. Nu poate sa aiba voie sa ia puncte... ar
fi ridicol... ar submina cu totul sistemul de Perfecti.
nsa Harry, Ron si Hermione se ntoarsera automat spre clepsidrele uriase asezate n ct
eva nise de-a lungul peretelui din spatele lor, care nregistrau punctele caselor.
Cercetasii si cei de la Ochi-de-Soim conduceau la egalitate n dimineata aceea. C
hiar sub ochii lor, n sus pietricelele zburara, reducnd cantitatea din partile inf
erioare. De fapt, singura clepsidra care parea neschimbata era cea plina cu smara
lde a Viperinilor.
? Ati observat? zise vocea lui Fred.
George si cu el tocmai coborsera scara de marmura si se oprisera n fata clepsidrel
or, alaturi de Harry, Ron, Hermione si Ernie.
? Reacredinta tocmai ne-a luat tuturor vreo cincizeci de puncte, zise Harry mnios
, urmarind alte pietre care pornira n sus n interiorul clepsidrei Cercetasilor.
? Da, Montague a ncercat sa ne prinda si pe noi n timpul pauzei, zise George.
? Cum adica, a ncercat? zise Ron repede.
? Nu a reusit sa zica toate cuvintele, spuse Fred, din cauza faptului ca l-am ob
ligat sa intre cu capul nainte n dulapul de disparitie de la primul etaj.
Hermione fu socata.
? O sa aveti mari probleme!
? Doar cnd o sa se ntoarca Montague, si asta ar putea sa fie peste cteva saptamni bu
ne, nu stiu unde l-am trimis, zise Fred calm. Oricum... am hotart ca nu ne mai pa
sa daca avem probleme.
? Dar v-a pasat vreodata? ntreba Hermione.
? Sigur ca da, spuse George. Nu am fost niciodata exmatriculati, nu-i asa?
? Am stiut ntotdeauna unde sa ne oprim, spuse Fred.
? Poate ca uneori am ntrecut masura cu un deget, zise George.
? Dar ne-am oprit mereu nainte sa generam haos cu adevarat, spuse Fred.
? Si acum? zise Ron nesigur.
? Pai, acum... spuse George.
? ... ca a plecat Dumbledore... zise Fred.
? ... suntem de parere ca putin haos... spuse George.
? ... este exact ceea ce merita draga noastra noua directoare, zise Fred.
? Nu aveti voie sa faceti asta! sopti Hermione. Chiar nu aveti voie! Ar fi ncntata
sa aiba un motiv pentru care sa va exmatriculeze!
? Nu te-ai prins, nu-i asa, Hermione? zise Fred, zmbindu-i. Nu ne mai intereseaza
daca ramnem sau nu. Am pleca chiar n clipa asta, daca nu am fi hotarti sa facem mai
nti ceva pentru Dumbledore. Asa ca, oricum ? se uita la ceas ? trebuie sa nceapa p
rima faza. n locul vostru, m-as duce n Marea Sala sa iau prnzul, ca sa vada profeso
rii ca nu ati avut nici o legatura cu asta.
? Nici o legatura cu ce? spuse Hermione nelinistita.
? Veti vedea, spuse George. Hai, mergeti.
Fred si George se ntoarsera si disparura n multimea din ce n ce mai numeroasa care
cobora scarile, ducndu-se sa ia prnzul. Parnd extrem de derutat, Ernie bigui ceva de
spre temele neterminate la Transfigurare si si lua talpasita.
? Stiti, chiar cred ca ar trebui sa plecam de aici, zise Hermione nelinistita. P

entru orice eventualitate...

? Da, bine, zise Ron, si cei trei se ndreptara spre usa dubla catre Marea Sala, nsa
Harry abia zarise tavanul cu nori albi plutitori cnd cineva l batu pe umar si, nto
rcndu-se, se trezi aproape nas n nas cu Filch, ngrijitorul.
Facu niste pasi grabiti napoi; era de preferat ca Filch sa fie vazut de la depart
are.
? Doamna directoare vrea sa te vada, Potter, zise el rautacios.
? Nu sunt eu de vina, spuse Harry prosteste, gndindu-se la ceea ce planuiau Fred
si George.
Maxilarele lui Filch fura clatinate de un rs tacut.
? Te simti cu musca pe caciula, ai? suiera el. Vino dupa mine.
Harry arunca o privire napoi spre Ron si Hermione, care aratau ngrijorati. Ridica
din umeri si se ntoarse n holul de intrare dupa Filch, mpotriva unui suvoi de elevi
nfometati.
Filch parea extrem de bine dispus; fredona ragusit o melodie, n timp ce urcau mpre
una scara de marmura. Cnd ajunsera la primul etaj zise:
? Lucrurile se schimba pe aici, Potter.
? Am observat, zise Harry cu raceala.
? Da... de ani ntregi i-am tot zis lui Dumbledore ca e prea blnd cu voi, zise Filc
h, chicotind rauvoitor. Bestii mici si afurisite ce sunteti, nu ati fi aruncat n
iciodata cu bile mputite, daca ati fi stiut ca aveam dreptul sa va biciuiesc pna l
a snge, nu-i asa? Nimeni nu s-ar fi gndit sa arunce cu frizbiuri cu colti pe holur
i, daca as fi putut sa va agat de glezne n biroul meu, ai? nsa, Potter, cnd va sosi
Decretul Educational Numarul Douazeci si Noua, o sa pot sa fac tot felul de che
stii... unde mai pui ca l-a rugat pe domnul Ministru sa semneze un ordin de evac
uare a lui Peeves ... ah, lucrurile vor sta cu totul altfel pe aici cu ea la com
anda...
Era evident ca Umbridge facuse niste eforturi ca sa-l aduca pe Filch de partea e
i, si zise Harry, iar lucrul cel mai prost era ca, probabil, avea sa se dovedeasc
a o arma importanta; cunostintele sale despre holurile de trecere secrete ale sc
olii si despre ascunzatori erau depasite poate doar de cele ale gemenilor Weasle
y.
? Am ajuns, zise el, uitndu-se chiors la Harry, n timp ce batu de trei ori la usa p
rofesoarei Umbridge si o deschise. A venit sa va vada tnarul Potter, doamna.
Biroul lui Umbridge, att de familiar pentru Harry din cauza numeroaselor detentii
, era la fel ca de obicei cu exceptia unei bucati mari de lemn asezate pe birou,
pe care scria litere aurii: DIRECTOARE. De asemenea, Fulgerul sau si cele doua
Maturinuri ale lui Fred si George, pe care le vazu cu o strngere de inima, erau p
rinse n lanturi si legate de un mare piron batut n peretele din spatele biroului.
Umbridge statea la birou, scriind de zor pe un pergament roz, nsa cnd cei doi intr
ara, si ridica privirea si zmbi larg.
? Multumesc, Argus, zise ea dulce.
? Cu mare placere, doamna, cu mare placere, spuse Filch, facnd o plecaciune ct de
joasa i permise reumatismul si iesi cu spatele.
? Stai jos, spuse Umbridge scurt, aratnd spre un scaun.
Harry lua loc. Profesoara continua sa scrie pentru cteva clipe. Harry se uita la
pisoii oribili care se jucau n jurul farfuriilor de deasupra ei, ntrebndu-se ce noua
tortura i mai pregatise.
? Ei bine, spuse ea n cele din urma, punndu-si deoparte pana si aratnd ca o broasca
rioasa pe cale sa nghita o musca deosebit de suculenta. Ce vrei sa bei?
? Poftim? zise Harry, convins ca nu auzise bine.
? Ceva de baut, domnule Potter, zise ea, zmbindu-i si mai larg. Ceai? Cafea? Suc
de dovleac?
Cnd numi fiecare bautura, si flutura bagheta scurta, iar pe birou aparura ori o ca
na ori un pahar.
? Nimic, multumesc, spuse Harry.
? Tin neaparat sa bem ceva mpreuna, zise ea, cu o voce periculos de mieroasa. Ale
ge.
? Bine... atunci ceai, spuse Harry, ridicnd din umeri.
Umbridge se ridica si facu o adevarata performanta actoriceasca din turnatul lap

telui, stnd cu spatele spre el. Apoi nconjura biroul cu ceasca, zmbind sinistru de
dulce.
? Poftim, zise ea, ntinzndu-i-o. Bea nainte sa se raceasca, da? Ei bine, domnule Po
tter... m-am gndit ca ar trebui sa avem o mica discutie, dupa evenimentele teribi
le de aseara.
El nu zise nimic. Umbridge se aseza la loc pe scaunul ei si astepta. Dupa ce se
scursera n tacere cteva momente ndelungate, ea ntreba vesela:
? Nu bei?
Harry duse ceasca la buze si apoi, la fel de brusc, o lasa n jos. Unul dintre pis
oii oribili din spatele lui Umbridge avea ochii mari si albastri, exact ca cel m
agic al lui Ochi-Nebun Moody, iar lui Harry i trecu prin minte ce ar fi spus aces
ta daca ar fi auzit ca Harry bause ceva oferit de un dusman declarat.
? E vreo problema? zise Umbridge, care l urmarea n continuare. Vrei niste zahar?
? Nu, spuse Harry.
Duse iar ceasca la buze si pretinse ca lua o gura, desi si tinu gura bine nchisa.
Zmbetul lui Umbridge se lati.
Bine, sopti ea. Foarte bine. Acum...
Se apleca putin n fata.
? Unde este Albus Dumbledore?
? Nu am idee, spuse Harry prompt.
? Mai bea, mai bea, zise ea, zmbind n continuare. Stii ce, domnnule Potter, hai sa
nu ne jucam ca niste copii. Stiu ca stii unde s-a dus. Tu si Dumbledore ati fos
t implicati n asta de la bun nceput. Gndeste-te la situatia ta, domnule Potter...
? Nu stiu unde este.
Harry se prefacu iar ca bea o gura de ceai. Umbridge l urmarea cu mare atentie.
? Foarte bine, zise Umbridge nemultumita. n cazul acesta, te rog sa fii dragut si
sa-mi spui unde este Sirius Black.
Lui Harry i se ntoarse stomacul pe dos si i tremura mna n care tinea ceasca, astfel n
ct aceasta zangani pe farfurioara. Duse ceasca la gura cu buzele lipite, nct o part
e din lichidul fierbinte i se prelinse pe roba.
? Nu stiu, zise el, putin cam prea repede.
? Domnule Potter, spuse Umbridge, da-mi voie sa-ti reamintesc ca eu am fost cea
care aproape ca l-a prins pe criminalul Black n focul Cercetasilor n octombrie. St
iu foarte bine ca tu erai cel cu care se ntlnea si, daca as fi avut vreo dovada, n
ici unul dintre voi nu ar mai fi fost azi n libertate, te asigur. Repet, domnule
Potter... unde este Sirius Black?
? Nu am idee, spuse Harry tare. Habar n-am.
Se uitara fix unul la celalalt att de mult timp, nct lui Harry ncepura sa-i lacrimez
e ochii. Apoi Umbridge se ridica.
? Foarte bine, Potter, te cred pe cuvnt de data asta, dar fii atent: am mna libera
de la Minister. Sunt monitorizate toate canalele de comunicare catre si din sco
ala asta. Fiecare foc din Hogwarts este urmarit de un Verificator al Retelei Zvr
r ? n afara de al meu, binenteles. Detasamentul meu Inchizitorial deschide si cite
ste toate scrisorile aduse sau trimise de bufnite din castel. Si domnul Filch ve
gheaza asupra tuturor culoarelor de trecere care ies si intra n castel. Daca gase
sc o farma de dovada...
BUM!
Podeaua biroului se cutremura. Umbridge aluneca ntr-o parte, agatndu-se de birou,
cu un aer socat.
? Ce a fost...?
Privea spre usa. Harry profita de ocazie si si goli ceasca aproape plina de ceai n
cea mai apropiata vaza cu flori uscate. Auzi oameni fugind si tipnd cu cteva etaj
e mai jos.
? Potter, ntoarce-te la masa de prnz! striga Umbridge, ridicnd bagheta si iesind ca
o furtuna din birou.
Harry i lasa un avantaj de cteva secunde si apoi fugi dupa ea, ca sa vada care era
sursa nebuniei.
Nu fu greu de gasit. Un etaj mai jos, domnea infernul. Cineva (Harry avea o "vag
a" banuiala cine) aprinsese ceea ce parea sa fie o lada enorma de artificii ferm
ecate.

Pe coridoare zburau ntr-o parte si n alta dragoni formati n ntregime din scntei verzi
si aurii, care generau explozii si pocnituri rasunatoare n drumul lor; niste rot
i de foc aprins vjiau amenintator, ca o multime de farfurii zburatoare; rachete cu
cozi lungi din stele argintii stralucitoare ricosau de pereti; artificiile scnte
ietoare scriau de voie njuraturi n aer; ele explodau ca niste mine oriunde se uita
Harry si, n loc sa se termine, sa dispara sau sa nu se aprinda, aceste miracole
pirotehnice pareau sa acumuleze energie si sa prinda avnt pe masura ce elevii le
urmareau.
Filch si Umbridge stateau mpietriti de groaza, la jumatatea scarilor. Sub ochii l
ui Harry, una dintre rotile de foc mai mari paru sa decida ca avea nevoie de mai
mult spatiu de desfasurare; vji catre Umbridge si Filch cu un "vuuuunuum" sinistr
u. Amndoi urlara speriati si se ferira, iar aceasta zbura direct pe fereastra din
spatele lor si pe deasupra domeniului. ntre timp, mai multi dragoni si un liliac
mare si mov, care fumega amenintator, profitara de usa deschisa de la capatul h
olului ca sa evadeze catre etajul doi.
? Grabeste-te, Filch, grabeste-te! urla Umbridge, or sa umple toata scoala daca
nu facem ceva ? Stupefy!
Din capatul baghetei tsni un jet de lumina rosie care lovi una dintre rachete. n l
oc sa ncremeneasca n aer, ea exploda cu o forta att de mare, nct facu o gaura ntr-un t
ablou ce descria o vrajitoare cu un aer prea sentimental, care statea n mijlocul
unei poienite; aceasta fugi la timp, reaparnd cteva secunde mai trziu, nghesuita n ta
bloul vecin, n care doi vrajitori care jucau carti se ridicara repede n picioare c
a sa-i faca loc.
? Nu le mpietri, Filch! striga Umbridge furioasa catre toti, de parca ar fi fost
o incantatie.
? Cum doriti, doamna directoare! suiera Filch, care fiind Non, ar fi putut mpietr
i artificiile la fel de bine cum le-ar fi putut mnca.
Se napusti catre un dulap din apropiere, scoase o matura si ncepu sa o vnture n aer
spre artificii; dupa cteva secunde, capul maturii lua foc.
Harry vazuse ct i trebuia; rznd, se lasa mult n jos, fugi spre o usa pe care o stia a
scunsa dupa o tapiserie, putin mai n jos de-a lungul holului, se strecura pe lnga
ea si gasi pe Fred si George ascunzndu-se dincolo de ea, ascultnd zbieretele lui U
mbridge si Filch si tremurnd prada unei voiosii nabusite.
? Impresionant, zise Harry ncet, zmbind. Foarte impresionant... I-ati duce la fali
ment pe doctorul Filibuster, fara probleme...
? Hai noroc, sopti George, stergndu-si lacrimile de rs de la ochi. Ah, sper ca acu
m sa ncerce sa le faca sa dispara ... se nmultesc de zece ori la fiecare ncercare.
n dupa-amiaza aceea, artificiile continuara sa arda si sa se mprastie n toata scoal
a. Desi cauzasera distrugeri n masa, mai ales pocnitorile, nu pareau sa-i deranje
ze prea tare pe ceilalti profesori.
? Vai, vai, spuse profesoara McGonagall cu sarcasm, cnd unul dintre dragoni zbura
prin clasa ei, emitnd bufnituri rasunatoare si scuipnd foc. Domnisoara Brown, pot
i sa fii draguta si sa te duci la doamna directoare ca s-o informezi ca avem n cl
asa un artificiu scapat de sub control?
Ca o consecinta generala, profesoara Umbridge si petrecu prima dupa-amiaza n calit
ate de directoare alergnd prin toata scoala si raspunznd la apelurile celorlalti p
rofesori, dintre care nici unul nu parea sa poata scapa fara ajutorul ei de artif
iciile din clase. Cnd suna ultimul clopotel si elevii se ndreptara cu ghiozdanele
spre Turnul Cercetasilor, Harry o vazu, cu o satisfactie extrema, pe Umbridge ie
sind din clasa profesorului Flitwick ravasita, plina de cenusa si cu chipul tran
spirat.
? Va multumesc nespus, doamna profesoara! zise profesorul Flitwick cu vocea sa s
ubtire. Binenteles, as fi putui sa ma descotorosesc si singur de artificiile scnte
ietoare, dar nu stiam sigur daca eram autorizat.
Zmbind larg, i nchise usa clasei n nas, lasnd-o cu o expresie rautacioasa pe chip.
n seara aceea, Fred si George fura eroi n camera de zi a Cercetasilor. Pna si Hermi
one si croi drum prin multimea entuziasmata ca sa-i felicite.
? Au fost niste artificii minunate, zise ea plina de admiratie.
? Mersi, spuse George, parnd n acelasi timp surprins si multumit. Artificiile salb
atice Weasley. Singura problema e ca ne-am folosit tot stocul; acum o sa fim nev

oiti sa o luam iar de la zero.

? nsa a meritat spuse Fred, care primea comenzi de la niste Cercetasi zgomotosi.
Hermione, daca vrei sa te nscrii pentru lista de asteptare, cutia standard de Exp
lozii de Baza costa cinci galioni si Deflagratia de Lux douazeci...
Hermione se ntoarse la masa unde stateau Harry si Ron, uitdu-se fix la ghiozdanele
lor, de parca ar fi sperat ca or sa tsneasca din ele caietele cu teme si or sa nc
eapa sa se rezolve singure.
? Ah, ce-ar fi sa ne luam o seara libera? zise Hermione vesela, n timp ce o rache
ta Weasley cu coada argintie vjia prin dreptul ferestrei. Totusi, vacanta de Pasti
ncepe vinerea viitoare, si atunci o sa avem timp berechet.
? Te simti bine? ntreba Ron, holbndu-se la ea nencrezator.
? Acum, ca ma ntrebi, spuse Hermione bucuroasa, stiti... cred ca ma simt putin...
razvratita.
Harry nca auzea exploziile din departare ale pocnitorilor evadate chiar si o ora
mai trziu, cnd el si Ron se dusera la culcare; si n timp ce se dezbraca, un artific
iu scnteietor zbura pe lnga turn, scriind n continuare hotart cuvntul "BALIGA".
Se baga n pat, cascnd. Fiindca si daduse jos ochelarii, focurile de artificii care
treceau pe lnga fereastra devenisera neclare, aratnd ca niste nori scnteietori, fru
mosi si misteriosi pe fundalul cerului negru. Se ntoarse pe o parte, ntrebndu-se cu
m se simtea Umbridge dupa prima ei zi n locul lui Dumbledore, si cum avea sa reac
tioneze Fudge cnd avea sa auda ca toata scoala si petrecuse ziua ntr-o stare de dez
astru general. Zmbind n sine, Harry nchisi ochii...
Vjitul si exploziile artificiilor scapate pe domeniu pareau din ce n ce mai estompa
te... sau poate ca pur si simplu se ndeparta de ele cu mare viteza...
Ajunsese exact n holul care ducea spre Departamentul Misterelor. Gonea spre usa n
eagra simpla... statea sa se deschida... statea sa se deschida...
Se deschise. Era n camera circulara nconjurata de usi... o stabatu, atinse una din
tre usile identice si aceasta se deschise spre interior...
Acum era ntr-o camera lunga, dreptunghiulara, n care rasuna un tacanit mecanic ciu
dat. Pe pereti dansau niste puncte de lumina, dar nu se opri sa le cerceteze...
trebuia sa mearga mai departe...
La celalalt capat se afla o usa... si aceasta se deschise, cnd o atinse...
Ajunse era ntr-o camera slab luminata, nalta si lata ct o biserica, plina de nimic
altceva n afara de rnduri ntregi de rafturi suprapuse, fiecare dintre ele ncarcat cu
sfere mici, pline de praf, din fibre de sticla... acum lui Harry i batea inima c
u putere de entuziasm... stia unde sa se duca... alerga nainte, nsa pasii sai nu s
coteau nici un sunet n camera enorma si pustie...
n aceasta camera exista ceva ce si dorea foarte, foarte mult...
Ceva dorit de el... sau ceva ce dorea altcineva...
l durea cicatricea...
POC!
Harry se trezi imediat, derutat si suparat. Dormitorul ntunecat era plin de rsete.
? Grozav! zise Seamus, profilndu-se n cadrul ferestrei. Cred ca una dintre rotile
acelea de foc s-a lovit de o racheta si parca s-au mperecheat, veniti sa vedeti!
Harry i auzi pe Dean si pe Ron dndu-se jos din pat, ca sa vada totul mai bine. El
ramase nemiscat si tacut ct timp i mai trecu durerea de la cicatrice si fu cuprins
de dezamagire. Se simtea de parca i s-ar fi furat n ultima clipa o placere extra
ordinara... iar de data asta fusese att de aproape.
Acum pe lnga ferestrele Turnului Cercetasilor zburau niste porcusori scnteietori, n
aripati, roz cu argintiu. Harry rmase ntins si asculta uralele de admiratie ale Ce
rcetasilor din dormitoarele de sub ei. Stomacul i se strnse ntr-un mod ngrozitor cnd
si aminti ca n seara urmatoare avea Occlumantie.
*
Harry petrecu ziua urmatoare ngrozit de ceea ce avea sa spuna Plesneala cnd avea s
a afle ct avansase n interiorul Departamentului Misterelor n ultimul vis. Cu un val
de vinovatie, realiza ca nu mai exersase deloc Occlumantia de la ultima lectie:
se ntmplasera prea multe de cnd plecase Dumbledore; era convins ca, nici sa fi vru
t, nu ar fi putut sa si goleasca mintea. nsa se ndoia ca Plesneala va accepta aceas

ta scuza.
n ziua aceea ncerca un exercitiu de ultima ora n timpul orelor, dar nu-i folosi la
nimic. Hermione l tot ntreba daca era vreo problema ori de cte ori tacea, ncercnd sa
se detaseze de orice gnd si emotie, caci pna la urma momentul cel prielnic pentru
a-si goli mintea nu era cnd profesorii le puneau elevilor ntrebari din recapitular
e.
Asteptndu-se la ce era mai rau, dupa cina, porni catre biroul lui Plesneala. nsa,
la jumatatea holului de intrare, Cho se apropie n fuga de el.
? Aici, zise Harry, bucuros ca avea un motiv sa amne ntlnirea cu Plesneala si facndu
-i semn sa mearga n coltul holului de intrare, unde se gaseau clepsidrele imense,
dintre care cea a Cercetasilor era acum aproape goala. Esti bine? Umbridge nu ti
-a mai pus ntrebari despre A.D., nu?
? A, nu, spuse Cho repede. Nu, a fost doar... ma rog, nu vreau sa spun dect ca...
Harry, nu mi-am imaginat niciodata ca Marietta o sa vorbeasca...
? Da, ma rog, spuse Harry ntristat.
Era, ntr-adevar, de parere ca Cho ar fi putut sa si aleaga prietenii cu ceva mai m
ulta grija; nu l prea consola ca, din cte auzise recent, Marietta era nca n aripa sp
italului, iar doamna Pomfrey nu reusise sa-i amelioreze ctusi de putin cosurile.
? De fapt, este o persoana extraordinara, zise Cho. A facut si ea o greseala...
Harry se uita la ea nencrezator.
? O persoana extraordinara, care a facut si ea o greseala? Ne-a turnat pe toti,
inclusiv pe tine!
? Pai... am scapat cu totii, nu-i asa? insista Cho. Stii, mama ei lucreaza la Mi
nister, iar ei i vine foarte greu...
? Si tatal lui Ron lucreaza la Minister! spuse Harry mnios. Si n caz ca nu ai obse
rvat, pe fata lui nu scrie turnator...
? Sa stii ca siretlicul asta al lui Hermione Granger a fost absolut oribil, zise
Cho ndrjita. Ar fi trebuit sa ne spuna ca a blestemat lista aia...
? Eu cred ca a fost o idee stralucita, spuse Harry rece.
Cho rosi si ochii i se luminara.
? A da, am uitat ? sigur ca da, a fost ideea iubitei tale Hermione...
? Sa nu ncepi sa plngi din nou, spuse Harry prevenitor.
? Nu aveam de gnd sa plng! striga ea.
? Da... pai... bine, zise el. n clipa asta, am si asa destule pe cap.
? Atunci n-ai dect sa te duci sa le rezolvi! zise Cho furioasa, ntorcndu-se pe calci
e si plecnd cu pasi mari.
Foc de suparat, Harry cobor scarile catre celula lui Plesneala si, desi stia din
proprie experienta ca acestuia era mult mai usor sa patrunda n mintea sa daca sos
ea suparat si ranchiunos, nu reusi dect sa se gndeasca la lucruri pe care ar fi pu
tut sa i le spuna lui Cho despre Marietta, nainte sa ajunga la usa celulei.
? Ai ntrziat, Potter, zise Plesneala glacial, n clipa cnd Harry nchise usa dupa el.
Plesneala statea cu spatele la Harry, scotndu-si, ca de obicei, anumite gnduri si
punndu-le cu grija n Pensivul lui Dumbledore. Dadu drumul n ligheanul de piatra ult
imului fir argintiu si se ntoarse cu fata spre Harry.
? Asa, deci, spuse el. Ai exersat?
? Da, minti Harry, uitndu-se atent la unul dintre picioarele biroului lui Plesnea
la.
? Pai, vom afla ct de curnd, nu-i asa? spuse Plesneala cu blndete. Scoate bagheta,
Potter.
Harry lua pozitia obisnuita n fata lui Plesneala, cu biroul ntre ei. Inima i batea
repede de suparare fata de Cho si neliniste fata de ct avea sa i extraga Plesneala
din minte.
? Bun, la trei, spuse Plesneala taraganat. Unu ? doi...
Usa de la biroul lui Plesneala se dadu de perete si Draco Reacredinta intra n fug
a.
Domnule profesor Plesneala, domnule... a... mi cer scuze...
Reacredinta se uita oarecum surprins la Plesneala si la Harry.
? Este n ordine, Draco, spuse Plesneala, coborndu-si bagheta. Potter este aici pen
tru cteva ore suplimentare de Potiuni.
Harry nu l mai vazuse pe Reacredinta att de vesel de cnd venise Umbridge sa-l inspe

cteze pe Hagrid.
? Nu stiam, zise el, uitndu-se batjocoritor la Harry, care se facuse rosu ca focu
l.
Ar fi dat aproape orice ca sa-i poata striga adevarul lui Reacredinta ? sau, si
mai bine, sa arunce un blestem strasnic asupra lui.
? Ia zi, Draco, despre ce este vorba? ntreba Plesneala.
? Este vorba despre doamna profesoara Umbridge, domnule. Are nevoie de ajutorul d
umneavoastra, zise Reacredinta. L-au gasit pe Montague, domnule, a aparut blocat
ntr-un closet de la etajul patru.
? Cum a ajuns acolo? ntreba Plesneala.
? Nu stiu, domnule, este putin derutat.
? n ordine, n ordine, Potter, spuse Plesneala, vom continua lectia mine seara.
Se ntoarse si iesi grabit din birou. Reacredinta i spuse pe muteste "ore supliment
are de Potiuni?" lui Harry, n spatele lui Plesneala, nainte sa l urmeze.
Fierbnd, Harry si puse bagheta la loc n buzunar si dadu sa iasa din camera. Macar m
ai avea nca douazeci si patru de ore ca sa exerseze; stia ca ar fi trebuit sa fie
recunoscator pentru ca scapase ca prin urechile acului, desi lucrurile erau cev
a mai complicate, fiindca Reacredinta avea sa spuna ntregii scoli ca avea nevoie
de ore suplimentare de Potiuni.
Ajunsese la usa biroului cnd o vazu: o pata de lumina tremurnda, care dansa n cadru
l usii. Se opri si ramase pe loc, uitndu-se la ea. i amintea de ceva... apoi i pica
fisa: semana putin cu luminile pe care le vazuse noaptea trecuta n vis, luminile
din a doua camera n care intrase n calatoria sa prin Departamentul Misterelor.
Se ntoarse. Lumina venea din Pensivul de pe biroul lui Plesneala. Continutul albargintiu se misca si se nvrtea n interior. Gndurile lui Plesneala... lucrurile pe ca
re Plesneala nu voia sa le vada Harry, daca patrundea din greseala dincolo de sc
ut...
Harry se uita la Pensiv, cuprins de curiozitate... ce voia Plesneala sa ascunda
cu atta ardoare de el?
Luminile argintii tremurara pe perete... Harry facu doi pasi catre birou, gndind
febril. Oare ar fi putut sa fie informatii despre Departamentul Misterelor pe ca
re Plesneala era decis sa nu i le dezvaluie?
Harry se uita peste umar, cu inima batndu-i mai tare si mai repede ca niciodata.
Oare ct avea sa-i ia lui Plesneala sa-l elibereze pe Montague din closet? Iar dup
a aceea avea sa se ntoarca direct n birou, sau avea sa-l nsoteasca pe Montague n ari
pa spitalului? Cu siguranta, a doua varianta... Montague era capitanul echipei d
e vjthat a Viperinilor, iar Plesneala trebuia sa se asigure ca era bine.
Harry parcurse distanta care l despartea de Pensiv si ramase deasupra lui, privin
d n adncul sau. Ezita, ascultnd, apoi si scoase iar bagheta. n birou si pe coridor do
mnea o liniste deplina. Atinse usor continutul Pensivului cu capatul baghetei.
Lichidul argintiu din el ncepu sa se roteasca foarte repede. Harry se apleca deas
upra lui si vazu ca devenise transparent. Privea din nou ntr-o camera, ca printro gaura circulara n tavan... de fapt, daca nu se nsela, se uita n jos n interiorul M
arii Sali.
Respiratia sa aburea suprafata gndurilor lui Plesneala... creierul sau parea sa o
fi luat razna... ar fi fost o nebunie sa faca ceea ce era att de tentat sa faca.
.. tremura... Plesneala urma sa se ntoarca n orice clipa... nsa Harry se gndi la ct d
e furioasa era Cho sau la fata batjocoritoare a lui Reacredinta si fu cuprins de
o ndrazneala nesabuita.
Trase aer adnc n piept si si cufunda capul n oglinda gndurilor lui Plesneala. Imediat
, podeaua biroului se nclina, rasturnndu-l pe Harry cu capul nainte n Pensiv...
Se prabusi printr-o obscuritate rece, nvrtindu-se tare n cadere, si apoi...
Statea n mijlocul Marii Sali, nsa cele patru mese ale caselor disparusera. n locul
lor erau mai mult de o suta de mese mai mici, toate asezate cu fata n aceeasi dir
ectie, si cu cte un elev asezat la fiecare dintre ele, aplecat mult, scriind pe u
n sul de pergament. Singurul sunet care se auzea era scrijelitul penelor si din
cnd n cnd un fosnet, cnd cineva si aranja pergamentul. Era, evident, perioada examene
lor.
Soarele stralucea pe ferestrele nalte, peste capetele aplecate, care scnteiau n nua
nte de castaniu aramiu si auriu n lumina puternica. Harry se uita n jur cu atentie

. Plesneala trebuia sa fie pe undeva pe acolo... era amintirea lui...

Si iata-l, era la o masa chiar n spatele lui Harry. Acesta se uita la el cu ochii
mari. Plesneala-adolescentul era desirat si palid, ca o planta tinuta la ntuneri
c. Avea un par lins si unsuros, care i cadea pe masa, iar nasul coroiat i era la o
distanta de doar doi centimetri de pergamentul pe care scria. Harry se duse n sp
atele lui Plesneala si citi titlul lucrarii de examen: APARAREA CONTRA MAGIEI NE
GRI ? NIVEL OBISNUIT DE VRAJITORIE.
Deci, Plesneala trebuia sa aiba cincisprezece sau saisprezece ani, cam de vrsta l
ui Harry. Mna i zbura peste pergament; scrisese cu cel putin jumatate de metru mai
mult dect cei care erau cel mai aproape de el, desi avea un scris minuscul si ngh
esuit.
? nca cinci minute!
Vocea l facu pe Harry sa tresara. ntorcndu-se, vazu crestetul profesorului Flitwick
plimbndu-se printre banci putin mai ncolo. Profesorul Flitwick trecea pe lnga un b
aiat cu parul negru si ciufulit... cu parul negru si foarte ciufulit...
Harry se misca att de repede, nct, daca ar fi fost material, ar fi darmat niste banc
i ct colo. n schimb, paru sa pluteasca, parca prin vis, traversnd doua rnduri si aju
ngnd la un al treilea. Ceafa baiatului brunet era din ce n ce mai aproape si... ac
um se ndrepta, punnd pana deoparte tragnd spre el sulul de pergament pentru a recit
i ceea ce scrisese...
Harry se opri n fata bancii si se uita n jos la tatal sau la vrsta de cincisprezece
ani.
Entuziasmul facu sa-i explodeze golul din stomac: era ca si cnd s-ar fi privit pe
el nsusi, nsa cu niste modificari deliberate. James avea ochii caprui, nasul era
putin mai lung dect al lui Harry si nu avea cicatrice pe frunte, nsa chipul slab,
gura si sprncenele erau aceleasi; parul lui James statea zbrlit pe ceafa, exact ca
al lui Harry, minile sale ar fi putut fi ale lui Harry, si Harry si dadu seama, c
a atunci cnd James avea sa se ridice, ntre ei avea sa fie o diferenta de maximum d
oi centimetri n naltime.
James casca cu pofta si si ciufuli parul, facndu-l si mai nengrijit dect fusese naint
e. Apoi, aruncndu-i o privire profesorului Flitwick, se ntoarse n scaun si i zmbi unu
i baiat care statea la cteva banci n spatele lui.
Cu un alt soc de entuziasm, Harry l vazu pe Sirius facndu-i semn lui James ca totu
l era n ordine. Sirius statea relaxat, lasndu-se cu scaunul pe picioarele din spat
e. Era foarte chipes; parul negru i cadea peste ochi cu un fel de eleganta fireas
ca, pe care nici James si nici Harry nu ar fi putut sa o dobndeasca vreodata, si
o fata care statea n spatele lui l urmarea plina de speranta, desi el nu parea s-o
fi observat. Cu doua locuri mai n colo ? stomacul lui Harry se mai strnse o data
de fericire ? se afla Remus Lupin. Era destul de palid, slabit (oare se apropia
luna plina?) si era absorbit de examen: n timp ce si recitea raspunsurile, si scarp
ina barbia cu capatul penei, ncruntndu-se putin.
Deci, asta nsemna ca Sobo trebuia sa fie si el pe undeva, pe acolo... si ntr-adeva
r, Harry l zari ntr-o clipa: un baiat mic, cu parul ca de soarece si cu nasul ascu
tit. Sobo parea nelinistit: si rodea unghiile, holbndu-se la lucrare si rcind podeau
a cu vrful pantofilor. Din cnd n cnd, arunca o privire, plin de speranta, catre lucr
area vecinului. Harry se uita fix la Sobo pentru cteva clipe, apoi se ntoarse la J
ames, care acum mzgalea ceva pe un pergament, care era de fapt o ciorna. Desenase
o hotoaica si acum tocmai scria literele "L.E.". Oare de la ce veneau?
? Penele jos, va rog! chitai profesorul Flitwick. E valabil si pentru tine, Steb
bins! Va rog sa nu va ridicati pna nu va strng pergamentele! Accio!
Peste o suta de suluri de pergament zburara direct n minile ntinse ale profesorului
Flitwick, dndu-l pe spate. Mai multi rsera. Ctiva elevi care stateau n bancile din
fata se ridicara, l apucara de subsuori pe profesor si l ridicara.
? Multumesc... multumesc gfi Flitwick. n ordine, toata lumea este libera sa plece!
Harry se uita n jos la tatal sau, care taiase repede literele "I.E." scrise meste
sugit, sari n picioare, si baga pana si lucrarea n ghiozdanul, pe care l arunca pe u
mar si ramase sa-l astepte pe Sirius.
Harry se uita n jur si l zari pe Plesneala putin mai ncolo, trecnd printre mese catr
e usa dubla care dadea n holul de la intrare, nca absorbit de propria lucrare. Cu
umerii cazuti, dar straduindu-se sa ramna drept, mergea ntr-un mod spasmodic, care

amintea de un paianjen, iar parul slinos i flutura pe lnga fata.

Plesneala, James, Sirius si Lupin erau despartiti de gasca de fete care vorbeau
de zor si, postndu-se n mijlocul lor, Harry reusi sa l aiba n vizor pe Plesneala si n
acelasi timp sa si ciuleasca urechile, ca sa auda vocile lui James si ale priete
nilor lui.
? Ti-a placut a zecea ntrebare, Lunaticule? ntreba Sirius cnd iesira n holul de intr
are.
? Mi-a placut la nebunie, zise Lupin vioi. Mentionati cinci semne dupa care poat
e fi identificat un om-lup. Excelenta ntrebare.
? Crezi ca ai reusit sa le gasesti pe toate? spuse James cu o falsa ngrijorare.
? Cred ca da, spuse Lupin cu seriozitate, n timp ce se alaturau multimii care se m
bulzea la usa dubla de la intrare ca sa iasa pe domeniul nsorit. Unu: sta pe scau
nul meu. Doi: este mbracat cu hainele mele. Trei: l cheama Remus Lupin.
Sobo fu singurul care nu rse.
? Eu am scris de forma botului, de pupile si de coada motata, zise el nelinistit
, dar nu am mai gasit ce sa...
? Sobo, tu chiar esti tare de cap? spuse James nerabdator. Ai de-a face cu un om
-lup o data pe luna...
? Vorbeste mai ncet, l implora Lupin.
Harry se uita iar nelinistit n spate. Plesneala era n continuare prin apropiere, nc
a adncit n ntrebarile de la examen ? nsa aceasta era amintirea lui Plesneala, iar Ha
rry era convins ca, daca Plesneala alegea sa se ndrepte n alta parte dupa ce iesea
u pe domeniu, el, Harry, nu ar mai fi putut sa l urmeze pe James. Totusi, spre ma
rea lui usurare, cnd James si cei trei prieteni ai sai coborra pe peluza, ducndu-se
cu pasi mari spre lac, Plesneala i urma, examinndu-si n continuare lucrarea si parn
d sa nu-si dea seama ncotro mergea. Ramnnd putin n spatele lui, Harry reusi sa i urma
reasca ndeaproape pe James si pe ceilalti.
? Pai, mie mi s-a parut ca lucrarea a fost floare la ureche, l auzi el pe Sirius.
Mare mirare daca nu o sa iau cel putin "Remarcabil".
? Si eu, zise James, vrnd mna n buzunar si scotnd o hotoaica aurie, care se zbatea.
? Cum a ajuns la tine?
? Am sterpelit-o, spuse James firesc.
ncepu sa se joace cu hotoaica, lasnd-o sa zboare pna la un metru nainte sa o recuper
eze; avea niste reflexe extraordinare. Sobo l urmarea cu un amestec de admiratie s
i teama. Se oprira la umbra aceluiasi fag de pe marginea lacului unde Harry, Ron
si Hermione si petrecusera odata o duminica, terminndu-si temele, si se aruncara
pe iarba. Harry se uita din nou peste umar si vazu, spre ncntarea lui, ca Plesneal
a se asezase la umbra deasa a unui plc de tufisuri. Era la fel de absorbit de luc
rarea de la N.O.V., ceea i permise lui Harry sa se aseze pe iarba ntre fag si tufi
suri si sa-i priveasca pe cei patru de sub copac. Lumina soarelui oglindita n sup
rafata neteda a lacului era orbitoare, la fel ca pe malul unde statea un grup de
fete care rdeau si care tocmai iesisera din Marea Sala, dndu-si jos pantofii si s
osetele si racorindu-si picioarele n apa.
Lupin scosese o carte si se puse pe citit. Sirius se uita n jur la elevii care se
nvrteau pe iarba, parnd destul de mndru si plictisit, dar ntr-un mod ct se poate de f
ermecator. James se mai juca n continuare cu hotoaica, lasnd-o sa zboare din ce n c
e mai departe, pe punctul de o scapa, dar prinznd-o mereu n ultima clipa. Sobo l pr
ivea cu gura cascata. De fiecare data cnd James reusea o prindere deosebit de dif
icila, Sobo icnea si aplauda. Dupa cinci minute petrecute astfel, Harry se ntreba
de ce James nu i spunea lui Sobo sa-si vina n fire, dar lui James parea sa-i plac
a atentia acestuia. Harry observa ca tatal sau avea obiceiul de a-si ciufuli par
ul, de parca ar fi vrut grija sa nu devina prea ngrijit, si ca se uita ntruna la f
etele de pe marginea apei.
? Vrei sa o lasi putin deoparte? spuse Sirius ntr-un trziu, cnd James reusi o prind
ere frumoasa, pe care Sobo o ntmpina cu urale, nainte sa faca pe el de bucurie.
Sobo rosi putin, dar James zmbi.
? Daca te deranjeaza, spuse el, bagnd hotoaica la loc n buzunar.
Harry avea vaga impresie ca Sirius era singurul pentru care James ar fi ncetat sa
se dea mare.
? Ma plictisesc, spuse Sirius. As vrea sa fie luna plina.

? Tu poate ca da, zise Lupin sumbru de dupa carte. Mai avem si ora de Transfigur
are, iar daca te plictisesti, poti sa ma asculti. Poftim... facu el si i ntinse ca
rtea.
Dar Sirius pufni.
? N-am nevoie sa ma uit n prostia aia, stiu totul.
? Asta o sa te nvioreze, Amprenta, spuse James ncet. Uite cine e...
Sirius ntoarse capul. Ramase perfect nemiscat, ca un cine care adulmeca un iepure.
? Minunat, zise el mieros. Smiorcaitus.
Harry se ntoarse ca sa vada la cine se uita Sirius.
Plesneala se ridicase si si baga lucrarea de la N.O.V geanta. Cnd iesi din umbra t
ufisurilor si ncepu sa traverseze peluza, Sirius si James se ridicara.
Lupin si Sobo ramasera asezati; Lupin nca se uita n carte, desi ochii nu i se misc
au si ntre sprncene i aparuse o cuta de ncruntare. Sobo i privea pe rnd pe Sirius, pe
James si pe Plesneala cu o expresie de anticipatie intensa.
? Totul bine, Smiorcaitus? zise James tare.
Plesneala reactiona att de repede, de parca s-ar fi asteptat sa fie atacat. Lasndu
-si geanta jos, si baga mna n interiorul robei si avea deja bagheta ridicata pe jum
atate cnd James striga, "Expelliarmus!"
Bagheta lui Plesneala zbura la patru metri naltime si cazu cu o bufnitura scurta n
iarba, n spatele lui. Sirius scoase un hohot de rs ca un latrat.
? "Impedimenta!" zise el, ndreptndu-si bagheta spre Plesneala, care fu pus la pamnt
, n timp ce se arunca spre bagheta cazuta.
Elevii de peste tot din jur se ntorsesera ca sa-i urmareasca. Unii dintre ei se r
idicasera si se apropiau ncet. Altii pareau sa fie tematori, iar altii sa se dist
reze.
Plesneala zacea gfind pe pamnt. James si Sirius se apropiara de el cu baghetele rid
icate, James aruncnd priviri peste umar catre fetele de pe marginea apei. Sobo er
a acum n picioare, privind cu sete si furisndu-se pe lnga Lupin, ca sa vada mai bin
e.
? Ce-ai facut la examen, Smiorcaitus? zise James.
? L-am urmarit eu, era cu nasul lipit de pergament, spuse Sirius rauvoitor. Prob
abil ca e plin de pete mari de grasime, n-o sa se nteleaga nimic.
Mai multi privitori rsera; era evident ca Plesneala nu era iubit. Sobo rse batjoco
ritor, strident. Plesneala ncerca sa se ridice, dar nca era sub stapnirea vrajii; s
e zbatea de parca ar fi fost legat cu niste sfori invizibile.
? O sa vezi tu, gfi el, uitndu-se n sus la James cu o expresie de ura desavrsita, o s
a vezi!
? Ce sa vad? zise Sirius calm. Ce-o sa faci, Smiorcaitus, o sa-ti stergi nasul p
e noi?
Plesneala scoase o rafala de njuraturi si blesteme, dar nu se ntmpla nimic, bagheta
fiindu-i la trei metri departare.
? Spala-ti gura, spuse James calm. "Curatenius!"
Imediat, din gura lui Plesneala siroira mai multe balonase de sapun; spuma i acop
eri buzele, facndu-i sa se nece, sufocndu-1...
? Lasa-l n PACE!
James si Sirius se ntoarsera. James si trecu imediat mna libera prin par.
Era una dintre fetele de pe marginea lacului. Avea parul des, roscat nchis, care i
ajungea pna la umeri, si niste ochi migdalati, uluitor de verzi... ochii lui Har
ry.
Era mama lui Harry.
? Totul e bine, Evans? ntreba James, si dintr-o data tonul i deveni agreabil, iar
vocea mai joasa, mai matura.
? Lasa-l n pace, repeta Lily, uitndu-se la James cu o antipatie extrema. Ce ti-a f
acut?
? Pai, zise James, parnd sa mediteze, n primul rnd, exista, daca ma ntelegi...
Multi dintre elevii din jur rsera, inclusiv Sirius si Sobo, dar Lupin, care parea
nca absorbit de carte, nu rse. Si nici Lily.
? Te crezi amuzant, spuse ea cu raceala. Dar esti doar un neispravit arogant si
bataus, Potter. Lasa-l n pace.
? l las n pace, Evans, daca iesi cu mine n oras, spuse James repede. Hai... iesi cu

mine si nu mai pun niciodata bagheta pe batrnul Smiorcaitus.

n spatele lui, Vraja de Oprire si pierdea din putere. Plesneala ncepea sa se apropi
e de bagheta cazuta, scuipnd clabuci, n timp ce se tra.
? Nu as iesi cu tine nici daca as avea de ales ntre tine si caracatita uriasa, zi
se Lily.
? Ghinion, Corn, spuse Sirius vioi si se ntoarse spre Plesneala. HEI!
nsa era prea trziu. Plesneala si ndreptase bagheta direct catre James. Avu loc o str
afulgerare si pe obrazul lui James aparu o taietura adnca, care stropi roba cu sng
e. James se ntoarse instantaneu. O fractiune de secunda mai trziu, Plesneala era s
uspendat n aer, cu capul n jos si cu roba cazndu-i peste cap, dezvaluind niste pici
oare slabanoage, palide, si niste chiloti cenusii.
Multi din micul grup ovationara; Sirius, James si Sobo rsera n hohote.
Lily, pe a carei expresie mnioasa aparuse pret o clipa umbra unui zmbet, zise:
? Lasa-l jos!
? Desigur, spuse James si si smuci bagheta n sus. Plesneala cazu gramada pe pamnt.
Desclcindu-se din roba, se ridica repede, cu bagheta ridicata, dar Sirius zise "P
etrificus Totalus!" si Plesneala se prabusi din nou, rigid ca o scndura.
? LASA-L N PACE! striga Lily.
Acum si scosese si ea bagheta. James si Sirius se uitara la bagheta plictisiti.
? Ah, Evans, nu merita sa te blestem, spuse James cu sinceritate.
? Atunci ridica blestemul de pe el!
James ofta adnc, iar apoi se ntoarse spre Plesneala si murmura contrablestemul.
? Poftim, zise el, cnd Plesneala se culese de pe jos. Ai noroc ca a fost Evans ai
ci, Smiorcaitus...
? Nu am nevoie de ajutor din partea unui Snge-Ml mic si nenorocit ca ea!
Lily clipi.
? n ordine, zise ea calma. Nu o sa ma mai obosesc pe viitor. Si mi-as schimba chi
lotii, daca as fi n locul tau, Smiorcaitus.
? Cere-i scuze lui Evans! racni James catre Plesneala, cu bagheta ndreptata ameni
ntator spre el.
? Nu vreau sa-l faci tu sa si ceara scuze, striga Lily, adresndu-i-se lui James. N
u esti cu nimic mai bun dect el.
? Poftim? striga James. Eu nu te-am facut NICIODATA un... stii-tu-ce!
? ti ciufulesti parul pentru ca ti se pare ca e grozav sa arati ca si cnd tocmai a
i fi cobort de pe matura, te dai mare cu hotoaica aia idioata, te plimbi pe holur
i si i blestemi pe toti cei care te enerveaza doar pentru ca poti s-o faci ? ma m
ir ca ti se poate ridica matura, cu capul tau ala mare. mi provoci GREATA.
Se ntoarse pe calcie si pleca grabita.
? Evans! striga James dupa ea. Hei, EVANS!
nsa ea nu se uita napoi.
? Ce-o fi cu ea? spuse James, cu un aer detasat, ca si cum ntrebarea nu i s-ar fi
parut deloc importanta.
? Citind printre rnduri, as zice ca te crede putin cam nfumurat, prietene, spuse S
irius.
? n ordine, zise James mnios, n ordine...
Avu loc o alta strafulgerare, iar Plesneala se trezi din nou suspendat n aer, cu
capul n jos.
? Cine vrea sa vada cum i dau jos chilotii lui Smiorcaila?
nsa daca James i daduse sau nu chilotii jos lui Plesneala, Harry nu mai afla. O mna
i se nclestase de brat, cu o strnsoare ca de cleste. Tresarind, Harry se uita n ju
r ca sa vada cine l apucase, si l observa, cu un fior de groaza, pe Plesneala ajun
s la maturitate si stnd chiar lnga el, alb de furie.
? Te distrezi?
Harry simti cum se ridica n aer; ziua de vara se evapora n jurul lui; plutea n sus,
printr-un ntuneric glacial. Mna lui Plesneala nca l strngea de brat. Apoi, cu o senz
atie mistuitoare, ca si cnd ar fi fost ntors cu capul n jos, picioarele i se lovira
de podeaua de piatra a celulei lui Plesneala si se trezi din nou lnga Pensivul d
e pe masa acestuia, n biroul ntunecat, din prezent, al maestrului potiunilor.
? Ia zi, spuse Plesneala, apucndu-l pe Harry att de strns de brat, nct ncepu sa-i amor
teasca mna. Ia zi... te-ai distrat, Potter?

? N-nu, spuse Harry, ncercnd sa se elibereze.

Era ceva de-a dreptul nspaimntator. Lui Plesneala i tremurau buzele, avea chipul al
b ca varul, iar dintii i erau dezveliti.
? Amuzant om, tatal tau, nu-i asa? spuse Plesneala, scuturndu-l att de tare pe Har
ry, nct i alunecara ochelarii pe nas.
? Eu... nu am...
Plesneala l arunca pe Harry departe de el cu toata puterea. Harry se izbi de pode
aua celulei.
? Nu i vei spune nimanui ce ai vazut! racni Plesneala.
? Nu, zise Harry, ridicndu-se ct mai departe de Plesneala. Nu, sigur ca nu as fa..
.
? Iesi, iesi, nu vreau sa te mai vad niciodata n acest birou!
Si, n timp ce Harry se napustea spre usa, un borcan cu gndaci morti exploda deasup
ra capului sau.
Deschise usa cu putere si zbura de-a lungul holului, oprindu-se doar cnd ntre el s
i Plesneala erau trei etaje. Alunci se sprijini de perete, gfind si frecndu-si brat
ul nvinetit.
Nu si dorea deloc sa se ntoarca att de devreme n Turnul Cercetasilor, si nici sa le
spuna lui Ron si Hermione ce vazuse. Ceea ce l facea pe Harry sa se simta att de ng
rozit si nefericit nu era faptul ca Plesneala tipase la el sau ca aruncase cu bo
rcane, ci ca stia cum era sa fii umilit n mijlocul unui cerc de privitori, stia e
xact cum se simtise Plesneala cnd l necajise tatal sau si ntelesese, din ceea ce va
zuse, ca tatal sau fusese extrem de arogant, exact cum i spusese Plesneala.
CAPITOLUL XXIX
CONSILIERE PROFESIONALA
? Dar de ce nu mai ai ore de Occlumantie? zise Hermione, ncruntndu-se.
? Ti-am spus, mormai Harry. Plesneala zice ca ma pot descurca si singur, acum ca
am nvatat notiunile de baza.
? Deci, nu mai ai vise ciudate? ntreba Hermione sceptica.
? Nu prea, spuse Harry, fara sa se uite la ea.
? Ei bine, cred ca Plesneala ar trebui sa se opreasca doar cnd o sa stii absolut
sigur ca le poti controla! spuse Hermione indignata. Harry, cred ca ar trebui sa
te duci napoi la el si sa-l rogi...
? Nu, spuse Harry hotart. Las-o balta, Hermione, bine?
Era prima zi a vacantei de Pasti si Hermione, dupa cum ii era obiceiul, petrecus
e o mare parte din zi facnd ore de rerapitulari pentru ei trei. Harry si Ron o la
sasera sa le faca; era mai simplu dect sa se certe cu ea si, n orice caz, poate ca
aveau sa le fie de folos.
Ron fusese socat sa descopere ca ramasesera doar sase saptamni pna la examene.
? Cum poate asta sa fie un soc? ntreba Hermione, n tmp ce atingea cu vrful baghetei
fiecare dreptunghi din orarul lui Ron, colorndu-le diferit, n functie de materie.
? Nu stiu, spuse Ron, au avut loc tot felul de lucruri.
? Ei bine, poftim, zise ea, ntinzndu-i orarul. Daca l urmezi, nu ar trebui sa ai pr
obleme.
Ron se uita la el sumbru, dar apoi se nveseli.
? Mi-ai dat o seara libera n fiecare saptamna!
? Pentru antrenamentele de vjthat, zise Hermione.
Lui Ron i pieri zmbetul de pe chip.
? La ce bun? zise el. Avem la fel de multe sanse sa cstigam cupa de vjthat anul as
ta cte are tata sa devina Ministrul Magiei.
Hermione nu zise nimic; se uita la Harry, care privea n gol la peretele de vizavi
din camera de zi, n timp ce Smecherila i atingea mna cu labuta, ncercnd sa-l faca sa
-l mngie dupa ureche.
? Care e problema, Harry?
? Poftim? zise el repede. Nici una.
si nsfaca exemplarul din Teoria defensivei magice si simula ca se uita dupa ceva l
a index. Smecherila renunta la el ca la o cauza pierduta si se furisa sub scaunu

l lui Hermione.
? Am vazut-o pe Cho mai devreme, zise fata, facnd o ncercare. Si ea parea neferici
ta... v-ati certat din nou?
? Pof... a, da, ne-am certat, spuse Harry, prelund bucuros aceasta scuza.
? Din ce cauza?
? Din cauza prietenei ei turnatoare, Marietta, zise Harry.
? Da, pai, te nteleg perfect! zise Ron suparat, punndu-si deoparte orarul cu recap
itularile. Daca nu ar fi fost ea...
Ron continua sa discute cu patos despre Marietta Edgecombe, ceea ce lui Harry i
se paru un lucru bun; tot ce avea de facut era sa para suparat, sa ncuviinteze di
n cap si sa zica "da" si "asa e" de fiecare data cnd Ron se oprea sa traga aer n p
iept, lasndu-si mintea libera sa mediteze, fie si sumbru, asupra a ceea ce vazuse
n Pensiv.
Se simtea ca si cnd amintirea celor ntmplate l-ar fi ros pe dinauntru. Fusese att de
sigur ca parintii lui fusesera niste oameni minunati, nct i venise mereu foarte us
or nu creada criticile rautacioase ale lui Plesneala la adresa tatalui sau. Nu-i
spusesera oameni ca Hagrid si Sirius ci de extraordinar fusese tatal lui? (Da, m
a rog, gndeste-te cum nsusi Sirius, zise o voce cicalitoare din mintea lui Harry..
. nu era cu nimic mai bun, nu-i asa?) Da, o auzise odata pe profesoara McGonagal
l spunnd ca tatal sau si Sirius fusesera neastmparati la scoala, dar i descrisese c
a pe niste precursori ai gemenilor Weasley, iar Harry nu si-i putea imagina pe Fr
ed si pe George suspendnd pe cineva cu capul n jos doar ca sa se distreze... n afar
a cazului n care chiar o detestau pe acea persoana... poate pe Reacredinta, sau pe
cineva care chiar o merita...
Harry ncerca sa construiasca un scenariu n care Plesneala sa fi meritat ceea ce su
ferise din partea lui James. Dar nu ntrebase Lily, "Ce ti-a facut?" Si nu raspuns
ese James, "n primul rnd, exista, daca ma ntelegi." Nu fusese James cel care ncepuse
totul doar pentru ca Sirius se plictisea? Harry si aminti cum Lupin spusese n Casa
Cumplita ca Dumbledore l facuse Perfect, spernd ca va putea sa i controleze putin
pe James si pe Sirius... dar n Pensiv statuse acolo si nu facuse nimic...
Harry si tot reamintea ca Lily intervenise; mama lui se purtase corect. Si totusi
, cnd si amintea expresia de pe chipul ei, cnd tipase la James, l deranja la fel de
mult ca orice altceva; era evident ca l detesta pe James, iar Harry pur si simplu
nu putea sa nteleaga cum ajunsesera sa se casatoreasca. De cteva ori chiar se ntre
base daca James nu o obligase sa se marite cu el...
Timp de aproape cinci ani, gndul la tatal sau fusese o sursa de mngiere, de inspira
tie. De fiecare data cnd cineva i spusese ca era ca James, i crescuse inima de mndri
e. Si acum... acum se simtea nefericit cnd se gndea la el.
Vremea deveni din ce n ce mai bogata n adieri, mai nsorita si mai calda o data cu t
recerea vacantei de Pasti, dar Harry, ca si restul elevilor din anii cinci si sa
pte, era nchis nauntru, recapitulnd si ducndu-se ntruna la biblioteca. Pretindea ca p
roasta dispozitie era doar din cauza examenelor care se apropiau, si cum colegii
sai Cercetasi erau si ei satuli de nvatat, scuza sa deveni imbatabila.
? Harry, vorbesc cu tine, ma auzi?
? Cum?
Se uita n jur. Ginny Weasley, care arata extrem de abatuta, i se alaturase la mas
a de la biblioteca unde statuse singur. Era duminica seara trziu. Hermione se ntor
sese n Turnul Cercetasilor ca sa recapituleze la Runele Antice, iar Ron avea antr
enament de vjthat.
? A, buna, spuse Harry, tragndu-si cartile spre el. Cum de nu esti la antrenament
?
? S-a terminat, zise Ginny. Ron a trebuit sa-l duca pe Jack Sloper n aripa spital
ului.
? De ce?
? Pai, nu suntem siguri, dar credem ca si-a pierdut cunostinta pentru ca s-a lov
it cu propria bta, zise ea si ofta adnc. Oricum... tocmai a sosit un pachet, abia
a trecut de noul sistem de verificare al lui Umbridge.
Ridica o cutie mpachetata cu hrtie de ambalaj maro si o puse pe masa; era limpede
ca fusese despachetata si apoi mpachetata la loc, neglijent. Avea pe ea un bilet
pe care era scris cu cerneala rosie: Inspectat si aprobat de Marele Inchizitor d

e la Hogwarts.
? Sunt oua de Pasti de la mama, zise Ginny. E unul si pentru tine... poftim.
i dadu un ou frumos de ciocolata, decorat cu hotoaice mici de glazura, desi confo
rm ambalajului, pachetul continea dulciuri fizzy. Harry se uita la el pentru o c
lipa, apoi, spre groaza lui, simti un nod n gt.
? Te simti bine, Harry? ntreba Ginny ncet.
? Da, ma simt bine, zise Harry aspru.
Nodul din gt l durea. Nu ntelegea de ce un ou de Pasti l facea sa se simta asa.
? Pari foarte abatut n ultima vreme, insista Ginny. Stii, sunt sigur ca daca ai v
orbi cu Cho...
? Nu Cho este cea cu care vreau sa vorbesc, zise Harry taios.
? Dar atunci, cu cine? ntreba Ginny.
? As...
Se uita n jur, ca sa se asigure ca nu i asculta nimeni. Doamna Pince se afla la cte
va rafturi departare, elibernd o stiva de carti pentru Hannah Abbot, care parea f
oarte grabita.
? As vrea sa vorbesc cu Sirius, murmura el. Dar stiu ca nu pot.
Ginny continua sa l priveasca gnditoare. Mai mult ca sa si gaseasca ceva de facut,
Harry si desfacu oul de Pasti, rupse o bucata mare si o baga n gura.
? Pai, zise Ginny rar, lund si ea o bucata din ou, daca vrei ntr-adevar sa vorbest
i cu Sirius, presupun ca am putea gasi o modalitate.
? Fii serioasa, zise Harry deznadajduit. Cu Umbridge, care urmareste focurile si
ne citeste scrisorile?
? Dupa ce cresti lnga Fred si George, spuse Ginny gnditoare, ajungi sa crezi ca or
ice este posibil, daca ai destul curaj.
Harry se uita la ea. Poate ca era din cauza ciocolatei ? Lupin l sfatuise mereu s
a mannce ciocolata dupa nfruntarile cu Dementorii ? sau poate ca doar din cauza ca
, n sfrsit, exprimase cu voce tare dorinta care l mistuia de o saptamna, dar iata ca
se simtea mai ncrezator.
? CE DUMNEZEU FACI?
? Ah, fir-ar sa fie, sopti Ginny, sarind n picioare. Am uitat...
Doamna Pince se napusti asupra lor, cu chipul schimonosit de furie.
? Ciocolata n biblioteca! striga ea. Afara ? afara ? AFARA!
Si, scotndu-si repede bagheta, puse cartile, ghiozdanul si calimara sa i dea afara
din biblioteca pe el si pe Ginny, lovindu-i n cap de mai multe ori, n timp ce fug
eau.
*
Parca pentru a sublinia importanta examenelor care se apropiau, pe mesele din Tu
rnul Cercetasilor aparura o gramada de pamflete, brosuri si anunturi despre difer
ite cariere vrajitoresti, la scurt timp nainte de sfrsitul vacantei, alaturi de un
alt anunt de la avizier, pe care scria:
CONSILIERE PROFESIONALA
Toti elevii din anul cinci trebuie sa se prezinte la o scurta ntlnire cu seful cas
ei lor n timpul primei saptamni a trimestrului de vara, pentru a discuta despre vi
itoarele lor cariere.
Orele ntlnirilor individuale sunt anuntate mai jos.
Harry cerceta lista si descoperi ca era asteptat n biroul profesoarei McGonagall
luni, la doua si jumatate, ceea ce nsemna ca avea sa lipseasca de la cea mai mare
parte a cursului de Previziuni despre Viitor. El si ceilalti elevi din anul cin
ci petrecusera o parte considerabila din ultimul week-end al vacantei de vara ci
tind toate informatiile despre cariere care fusesera lasate acolo tocmai pentru
a fi parcurse.
? Pai, eu ma simt atras de Vindecare, zise Ron n ultima seara a vacantei.
Era cufundat n lectura unei brosuri care purta pe coperta emblema cu osul si bagh
eta ncrucisate ale Sf. Mungo.
? Aici scrie ca ai nevoie de cel putin "P" pentru nivelul T.V.E.E. la Potiuni, I

erbologie, Transfigurare, Farmece si Aparare contra Magiei Negre. Adica... fir-a

r sa fie... nu cer prea multe?
? Pai, este o meserie care necesita multa responsabilitare, nu-i asa? zise Hermi
one distrata.
Citea cu atentie o brosura roz cu portocaliu, intitulata, DECI, CREZI CA AI VREA
SA LUCREZI N RELATIILE CU NCUIATII?"
? Se pare ca nu trebuie sa ai multe calificari pentru a lucra cu ncuiatii; nu cer
dect un N.O.V. n Studii despre ncuiati: Mult mai importante sunt entuziasmul, rabd
area si un bogat simt al umorului!
? Ai avea nevoie de mult mai mult de att ca sa lucrezi cu unchiul meu, zise Harry
sumbru. Mai degraba trebuie simti cnd sa te feresti.
Era la jumatatea lecturii unui pamflet despre bancile vrajitoresti.
? Fiti atenti: Cauti o cariera antrenanta, care sa implice calatoriile, aventura
si prime substantiale legate de factorul pericolu lui? Atunci gndeste-te la un p
ost la Banca Vrajitorilor Gringotts, care acum recruteaza Ridicatori de Blesteme
pentru ocazii incredibile n strainatate... nsa cer Aritmantie; tu te-ai putea duce
, Hermione!
? Nu prea ma simt atrasa de banci, spuse Hermione vag, absorbita acum de o carte
intitulata: AI CALITATILE NECESARE PENTRU A ANTRENA TROLI DE PAZA?
? Hei, zise o voce n urechea lui Harry.
Se uita n jur; li se alaturasera Fred si George.
? Ginny a vorbit cu noi despre tine, zise Fred, ntinzndu-si picioarele pe masa din
fata lor si facnd sa alunece pe podea mai multe brosuri despre carierele din Mini
sterul Magiei. Ne-a zis ca vrei sa vorbesti cu Sirius.
? Poftim? zise taios Hermione, care tocmai se pregatea pentru DA LOVITURA N DEPAR
TAMENTUL DE ACCIDENTE SI CATASTROFE MAGICE.
? Da... spuse Harry, ncercnd sa se comporte firesc, da, m-am gndit ca as vrea sa...
? Fii serios, zise Hermione, stnd dreapta si uitndu-se la el, de parca nu i-ar fi
venit sa-si creada ochilor. Cu Umbridge care scotoceste prin semineuri si perche
zitioneaza toate bufnitele?
? Ei bine, credem ca am gasit cum sa scapam de asta, spuse George, ntinzndu-se si
zmbind. Trebuie doar sa generam o diversiune. Poate ca ati observat ca am fost de
stul de linistiti pe frontul haosului n timpul vacantei de Pasti.
? La ce bun, ne-am ntrebat, sa tulburam perioada de relaxare? continua Fred. Nu a
vea nici un sens, ne-am raspuns tot noi. Si, binenteles, am fi compromis si recap
itularea, ceea ce ar fi fost ultimul lucru pe care am fi vrut sa-l facem.
ncuviinta scurt din cap spre Hermione, cu un aer cuminte. Ea paru mai degraba jig
nita de aceasta gentilete.
? nsa ncepnd de mine trecem din nou la actiune, continua Fred vioi. Si daca o sa fac
em valuri, de ce sa nu o facem astfel nct Harry sa poata sa schimbe o vorba cu Sir
ius?
? Totusi, spuse Hermione, cu aerul ca-i explica ceva foarte simplu cuiva foarte n
gust la minte, chiar daca o sa creati o diversiune, cum vreti sa discute Harry c
u el?
? Biroul lui Umbridge, spuse Harry ncet.
Se gndea la asta de doua saptamni si nu gasise nimic mai bun. Umbridge nsasi i spuse
se ca singurul foc care nu era urmarit era al ei.
? Ti-ai pierdut mintile? zise Hermione coborndu-si glasul.
Ron lasase deoparte brosura despre slujbele n comertul cu ciuperci cultivate si l
e asculta conversatia obosit.
? Nu cred, spuse Harry, ridicnd din umeri.
? Si cum ai de gnd sa ajungi acolo?
Harry era pregatit pentru aceasta ntrebare.
? Cu cutitul lui Sirius, zise el.
? Poftim?
? De Craciunul trecut, Sirius mi-a dat un cutit care deschide orice broasca, spu
se Harry. Si, chiar daca a vrajit usa ca sa nu functioneze Alohomora, ceea ce pu
n pariu ca a facut...
? Tu ce crezi despre asta? l ntreba Hermione pe Ron, iar Harry si aminti foarte bin
e cum apelase doamna Weasley la sotul ei n timpul primei cine din Casa Cumplita.

? Nu stiu, spuse Ron, alarmat ca i se ceruse sa-si spuna parerea. Daca Harry vre
a sa o faca, atunci depinde de el, nu i asa?
? Ai vorbit ca un prieten si un Weasley adevarat, spuse Fred, batndu-l pe Ron pe
umar cu putere. Bun, n ordine. Ne gndim sa o facem mine, chiar dupa ore, pentru ca
se presupune ca ar trebui sa aiba impactul maxim daca ar fi toata lumea pe holur
i ? Harry, o sa-i dam drumul de undeva din aripa de est, o s-o scoatem imediat di
n birou ? banuiesc ca am putea sa-ti acordam, stiu eu, douazeci de minute? zise e
l, uitndu-se la George.
? Fara probleme, spuse George.
? Ce fel de diversiune? ntreba Ron.
? O sa vezi, fratioare, spuse Fred, ridicndu-se o data cu George. Nu trebuie dect
sa te duci pna pe holul lui Gregory cel Mieros mine, pe la cinci.
Harry se trezi foarte devreme n ziua urmatoare, simtindu-se aproape la fel de neli
nistit cum fusese n dimineata audierii disciplinare de la Ministerul Magiei. Nu e
ra emotionat doar din cauza perspectivei intrarii prin efractie n biroul lui Umbr
idge si a folosirii focului ei ca sa discute cu Sirius, desi si asta era ceva im
portant. Dar astazi se ntmpla sa fie prima data cnd Harry avea sa fie n apropierea l
ui Plesneala de cnd acesta l daduse afara din birou.
Dupa ce ramasese ntins n pat pentru o vreme, gndindu-se la ziua aceea, Harry se dad
u jos foarte repede si se duse vizavi la fereastra de lnga patul lui Neville, dnd
cu ochii de o dimineata cu adevarat minunata. Cerul era de un albastru senin, ncet
osat, laptos. Direct n fata lui, Harry vazu fagul impunator sub care tatal sau l ch
inuise cndva pe Plesneala. Nu stia ce ar fi putut sa-i spuna Sirius ca sa compens
eze ce vazuse n Pensiv, nsa si dorea cu disperare sa-i auda varianta despre ceea ce
se ntmplase, sa afle orice circumstanta atenuanta posibila, orice scuza pentru co
mportamentul tatalui sau...
Ceva i atrase atentia lui Harry care observa miscari de trupe n Padurea Interzisa.
Harry nchise ochii pe jumatate din cauza soarelui si l vazu pe Hagrid iesind dint
re copaci. Parea sa schiopateze. Sub ochii lui Harry, Hagrid se duse schiopatnd l
a usa colibei sale si disparu n interior. Harry privi coliba cteva minute. Hagrid
nu mai iesi, nsa se vazu fum pe horn, ceea ce nsemna ca Hagrid nu putea sa fi fost
att de grav ranit ca sa nu poata sa faca focul.
Harry se ntoarse cu spatele la fereastra, se duse napoi la cufarul sau si ncepu sa
se mbrace.
Gndindu-se cum avea sa intre cu forta n biroul lui Umbridge, Harry nu se asteptase
niciodata ca ziua aceea sa fie una linistita, dar nici nu banuise ncercarile apr
oape nentrerupte ale lui Hermione de a-l convinge sa renunte la ce voia sa faca l
a ora cinci. Pentru prima oara, fu cel putin la fel de neatenta ca Harry si Ron
la Istoria Magiei, alimentnd un val de admonestatii soptite, pe care Harry ncerca
din rasputeri sa le ignore.
? ... si daca te va prinde ntr-adevar acolo, n afara de faptul ca vei fi exmatricul
at, o sa-si dea seama ca ai vorbit cu Snuffles, iar de data asta banuiesc ca te
va obliga sa bei Veritaserumul si sa-i raspunzi la ntrebari...
? Hermione, zise Ron pe o voce joasa si indignata, ai de gnd sa nu-l mai certi pe
Harry si sa-l asculti pe Binns, sau trebuie sa mi iau singur notite?
? Ai putea sa mai iei si tu notite, n-o sa mori din cauza asta!
Cnd ajunsera la celule, nici Harry, nici Ron nu vorbea cu Hermione. Nenduplecata,
ea profita de tacerea lor ca sa si continue sirul nentrerupt de avertismente cumpl
ite, toate rostite n soapta, ntr-un suierat vehement, care l facu pe Seamus sa piar
da cinci minute uitndu-se la ceaun ca sa-i descopere eventualele fisuri.
Plesneala, ntre timp, parea sa fi decis sa se comporte ca si cnd Harry ar fi fost
invizibil. Baiatul era, desigur, foarte obisnuit cu aceasta tactica, avnd n vedere
ca era una dintre preferatele unchiului Vernon, si n ansamblu era recunoscator ca
nu avea mai mult de suferit. De fapt, pe lnga ce trebuia sa ndure de obicei din p
artea lui Plesneala ? tachinari si remarce batjocoritoare ? gasi noua abordare o
schimbare pozitiva si fu multumit sa descopere ca, daca era lasat n pace, putea
sa creeze fara probleme o Esenta Revigoratoare. La sfrsitul lectiei turna o parte
din potiune ntr-un termos, i puse dop si i-o duse la catedra lui Plesneala ca sa
primeasca nota, simtind ca de data asta putea sa obtina n sfrsit un "P".
Tocmai se ntorsese cu spatele, cnd auzi un zgomot. Reacredinta rse voios. Harry se

roti imediat. Mostra sa de potiune zacea mprastiata pe podea si Plesneala l privea

cu o expresie de placere extrema.
? Hopaaa, zise el cu blndete. Ei bine, un alt zero, Potter.
Harry era prea nervos ca sa poata vorbi. Se ntoarse cu pasi mari la ceaunul sau,
hotart sa umple un alt termos si sa l oblige pe Plesneala sa-i dea nota pe el, nsa
vazu, spre groaza lui, ca restul continutului disparuse.
? mi pare rau! zise Hermione cu minile la gura. Harry, mi pare tare rau. Am crezut
ca terminasesi, asa ca am facut curat!
Harry nu reusi sa raspunda. Cnd suna de pauza, iesi grabit din celula, fara sa ar
unce o privire napoi, si avu grija sa si gaseasca un loc ntre Neville si Seamus la
prnz, ca sa nu nceapa Hermione sa l cicaleasca din nou despre folosirea biroului lu
i Umbridge.
Era att de prost dispus cnd ajunse la Preziceri despre Viitor, ca uitase cu totul
de ntlnirea de consiliere profesionala cu profesoara McGonagall, de care si aminti d
oar cnd Ron l ntreba de ce nu era n biroul ei. Urca iar scarile grabit si sosi cu ra
suflarea taiata, cu doar cteva minute ntrziere.
? mi pare rau, doamna profesoara, gfi el, dupa ce nchise usa. Am uitat.
? Nici o problema, Potter, zise ea vioi, dar, n timp ce vorbea, altcineva pufni di
n colt, iar Harry se uita n jur.
Profesoara Umbridge statea acolo, cu un clipboard pe genunchi, un volanas simand
icos n jurul gtului si un zmbet arogant pe chip.
? Ia loc, Potter, zise profesoara McGonagall scurt.
Minile i tremurara putin ct umblara prin numeroasele pamflete care i acopereau birou
l. Harry se aseza cu spatele la Umbridge si se stradui din rasputeri sa pretinda
ca nu auzea scrijelitul penei pe clipboard.
? Ei bine, Potter, aceasta ntlnire are loc pentru a discuta despre ideile de carier
a pe care le ai si pentru a te ajuta sa hotarasti ce materii ar trebui sa faci n
anii sase si sapte, zise profesoara McGonagall. Te-ai gndit la ce ai vrea sa faci
dupa ce vei pleca de la Hogwarts?
? Aa... ncepu Harry.
Scrijelitul din spatele sau l deruta peste masura.
? Da? l ndemna profesoara McGonagall pe Harry.
? Pai, m-am gndit sa fiu, poate, Auror, murmura Harry.
? Ai nevoie de note maxime pentru asta, spuse profesoara McGonagall, scotnd o bros
ura mica si neagra de sub mormanul de pe biroul ei si deschiznd-o. Vad ca se cer
cel putin cinci T.V.E.E-uri si nimic sub calificativul "Peste Asteptari". Apoi t
i se va cere sa te supui unei serii riguroase de teste de personalitate si aptit
udini la biroul Aurorilor. Este o cale profesionala dificila, Potter, unde sunt
acceptati doar cei mai buni. De fapt, nu cred ca a mai fost acceptat nimeni n ult
imii trei ani.
n clipa aceea, profesoara Umbridge tusi foarte scurt, de parca ar fi ncercat sa va
da ct de ncet era n stare sa o faca. Profesoara McGonagall o ignora.
? Banuiesc ca vrei sa stii ce materii ar trebui sa faci? continua ea, vorbind put
in mai tare dect nainte.
? Da, spuse Harry. Presupun ca Aparare contra Magiei Negre?
? Desigur, spuse profesoara McGonagall cu raceala. Te-as sfatui si sa...
Profesoara Umbridge tusi iar, ceva mai tare de data asta. Profesoara McGonagall n
chise ochii o clipa, i deschise din nou si continua, ca si cnd nu s-ar fi ntmplat ni
mic.
? Te-as sfatui si sa urmezi cursuri de Transfigurare, pentru ca Aurorii sunt ades
eori nevoiti sa transfigureze sau sa destransfigureze n activitatea lor. Si, Pott
er, ar trebui sa ti spun si ca nu accept la cursurile mele T.V.E.E. dect elevi car
e au obtinut "Peste Asteptari" sau mai mult la Nivelurile Obisnuite de Vrajitori
e. As spune ca n prezent ai un nivel mediu "Acceptabil", asa ca vei fi nevoit sa
muncesti mult nainte de examene pentru a avea ocazia de a continua. Apoi ar trebu
i urmezi orele de Farmece, mereu folositoare, si Potiuni. Da, Potter, Potiuni, a
dauga ea, cu o umbra de zmbet. Otravurile si antidoturile sunt esentiale pentru A
urori. Si trebuie sa ti spun ca domnul profesor Plesneala refuza ferm sa accepte
elevi care iau orice altceva n afara de "Remarcabil" la N.O.V.-uri, asa ca...
Profesoara Umbridge tusi mai clar dect o facuse pna atunci.

? Pot sa ti ofer o bomboana pentru tuse, Dolores? ntreba scurt profesoara McGonaga
ll, fara sa se uite la profesoara Umbridge.
? A, nu, multumesc frumos, zise Umbridge, cu acel rs afectat pe care Harry l ura a
tt de mult. Doar ma ntrebam daca pot sa te ntrerup un minutel, Minerva.
? Presupun ca poti, spuse profesoara McGonagall printre dintii nclestati.
? Nu ma ntrebam dect daca domnul Potter are cu adevarat temperamentul unui Auror,
zise profesoara Umbridge dulce.
? Zau? spuse profesoara McGonagall cu superioritate. Ei bine, Potter, continua e
a, ca si cnd nu ar fi fost ntrerupta deloc, daca esti serios n ceea ce priveste ace
asta ambitie, te sfatuiesc sa te concentrezi asupra atingerii standardului cerut
la Transfigurare si Potiuni. Am nteles ca domnul profesor Flitwick ti-a dat note n
tre "Acceptabil" si "Peste Asteptari" n ultimii doi ani, asa ca se pare ca rezult
atele la Farmece sunt satisfacatoare. Ct despre Apararea contra Magiei Negre, not
ele tale au fost n general mari si mai ales domnul profesor Lupin a crezut ca ? e
sti sigura ca nu vrei o bomboana pentru tuse, Dolores?
? A, nu, multumesc, Minerva, surse profesoara Umbridge afectata, fiindca tusise mu
lt mai tare dect o facuse nainte. Ma gndeam nsa ca s-ar putea sa nu ai cele mai rece
nte note ale lui Harry la Apararea contra Magiei Negre. Sunt sigura ca ti-am tri
mis un bilet.
? Ce, chestia asta? spuse profesoara McGonagall pe un ton cu totul schimbat, n ti
mp ce scotea un pergament roz dintre foile din dosarul lui Harry.
l cerceta, cu sprncenele putin ridicate, apoi l puse la loc n dosar fara nici un com
entariu.
? Da, dupa cum spuneam, Potter, domnul profesor Lupin a crezut ca ai dat dovada d
e aptitudini clare pentru aceasta materie si, evident, pentru o cariera de Auror
...
? Nu ai nteles ce scria n biletul meu, Minerva? ntreba profesoara Umbridge pe un to
n mieros, uitnd cu desavrsire sa tuseasca.
? Fireste ca am nteles, zise profesoara McGonagall, cu dintii att de nclestati, nct c
uvintele iesira putin nabusite.
? Pai, atunci, nu stiu... ma tem ca nu nteleg cum poti sa-i dai sperante false do
mnului Potter...
? Sperante false? repeta profesoara McGonagall, refuznd n continuare sa se uite la
profesoara Umbridge. A obtinut note mari la toate testele de Aparare contra Mag
iei Negre...
? mi pare foarte rau ca trebuie sa te contrazic, Minerva, dar, asa cum poti vedea
n biletul meu, Harry a avut rezultate foarte proaste la orele mele...
? Cred ca nu m-am exprimat destul de limpede, spuse profesoara McGonagall, ntorcnd
u-se n sfrsit spre Umbridge pentru a o privi n ochi. A obtinut note mari la toate t
estele de Aparare contra Magiei Negre care au fost concepute de un profesor comp
etent.
Zmbetul profesoarei Umbridge disparu la fel de repede ca lumina unui bec care se
arde. Se lasa pe spatar, dadu o pagina a clipboard-ului si ncepu sa scrie foarte
repede, cu ochii exoftalmici fugindu-i dintr-o parte n alta. Profesoara McGonagal
l se ntoarse spre Harry, cu narile subtiri dilatate, cu ochii aprinsi.
? Ai vreo ntrebare, Potter?
? Da, spuse Harry. La ce fel de teste de personalitate si aptitudini te supune Mi
nisterul, daca iei destule T.V.E.E.-uri?
? Ei bine, va trebui sa dai dovada de abilitatea de a reactiona bine sub presiun
e, spuse profesoara McGonagall, de perseverenta si dedicatie, caci pregatirea Au
rorilor dureaza nca trei ani, ca sa nu mai vorbim de stiinta de a aplica tot ce ai n
vatat la Aparare. Asta o sa nsemne mult mai mult studiu chiar si dupa ce vei para
si scoala, asa ca, n cazul n care nu esti pregatit...
? De asemenea, cred ca vei descoperi, spuse Umbridge, cu un glas foarte rece, ca
Ministerul cerceteaza dosarele celor care se nscriu sa fie Aurori. Dosarele pena
le.
? ... n cazul n care nu esti pregatit sa dai alte examene dupa Hogwarts, ar fi bin
e daca te-ai ndrepta spre o alta...
? Ceea ce nseamna ca baiatul are la fel de multe sanse de a deveni Auror cte are D
umbledore de a se mai ntoarce vreodata n aceasta scoala.

? Deci, foarte multe sanse, zise profesoara McGonagall.

? Potter are dosar penal, spuse Umbridge raspicat.
? Au fost retrase toate acuzatiile mpotriva lui Potter, zise McGonagall si mai ta
re.
Profesoara Umbridge se ridica. Era att de scunda, nct gestul ei nu prea conta, nsa c
omportamentul ei nzorzonat si afectat lasase locul unei mnii desavrsite, care i face
a chipul lataret si puhav sa arate sinistru.
? Potter nu are absolut nici o sansa de a deveni Auror!
Profesoara McGonagall se ridica si ea n picioare, cu o miscare mult mai impresion
anta. Ramase impunatoare deasupra lui Umbridge.
? Potter, zise ea ferm, te voi ajuta sa devii Auror chiar de-ar fi ultimul lucru
pe care l voi face nainte sa mor! Chiar daca va fi nevoie sa te antrenez n fiecare
noapte, tot voi avea grija sa obtii rezultatele necesare!
? Ministrul Magiei nu l va angaja niciodata pe Harry Potter! zise Umbridge, ridicn
d vocea furioasa.
? Este foarte posibil ca, pna va fi Potter pregatit sa devina membru, sa avem un n
ou Ministru al Magiei! striga profesoara McGonagall.
? Aha! urla profesoara Umbridge, ndreptnd un deget butucanos spre McGonagall. Da!
Da, da, da! Desigur! Asta vrei, nu-i asa, Minerva McGonagall? Vrei ca Albus Dumb
ledore sa l nlocuiasca pe Cornelius Fudge! Crezi ca vei ajunge unde sunt eu, nu-i a
sa? Adjunct al ministrului si pe deasupra si directoare!
? Esti nebuna, spuse profesoara McGonagall, cu un dispret colosal. Potter, cu as
ta am ncheiat ntlnirea noastra profesionala.
Harry si arunca ghiozdanul pe umar si iesi grabit din camera, fara sa ndrazneasca
sa se uite la profesoara McGonagall. Le auzi pe ea si pe profesoara McGonagall t
ipnd n continuare una la alta, pe tot drumul napoi pe hol. Profesoara Umbridge nca gfi
a de parca tocmai ar fi alergat maratonul cnd veni la lectia lor de Aparare contr
a Magiei Negre n acea dupa-amiaza.
? Harry, sper ca te-ai gndit mai bine la ce vrei sa faci, sopti Hermione, n clipa n
care deschisesera cartile la "Capitolul treizeci si patru: Fara razbunare, dar
cu negociere." Umbridge pare sa fie deja foarte prost dispusa...
Din cnd n cnd, Umbridge i arunca lui Harry priviri rauvoitoare, el si tinea capul ple
cat, uitndu-se la Teoria magica defensiva, privind n gol, gndindu-se...
si imagina cum ar fi reactionat profesoara McGonagall daca ar fi fost prins intrnd
prin efractie n biroul profesoarei Umbridge, la doar cteva ore dupa ce garantase
pentru el. Nu l mpiedica nimic sa se ntoarca pur si simplu n Turnul Cercetasilor si
sa spere ca, la un moment dat, n timpul vacantei de vara, va avea ocazia sa i puna
ntrebari lui Sirius despre scena la care fusese martor n Pensiv... nimic, n afara
de faptul ca gndul de a actiona rational l facea sa se simta ca si cnd i-ar fi cazu
t o greutate de plumb n stomac... Apoi era si problema lui Fred si George, a caro
r diversiune era deja planuita, ca sa nu mai vorbim de cutitul pe care i-l daduse
Sirius, care se afla acum n ghiozdanul sau alaturi de vechea Pelerina Invizibila
a tatalui sau.
Dar daca pna la urma urma sa fie prins...
? Dumbledore s-a sacrificat ca sa rami la scoala, Harry! sopti Hermione, ridicndusi cartea ca sa si ascunda chipul de Umbridge. Si daca esti dat afara azi, totul
a fost inutil!
Putea sa abandoneze planul si sa nvete sa traiasca amintindu-si ce facuse tatal s
au ntr-o zi de vara, cu mai bine de douazeci de ani n urma...
Apoi si-l aminti pe Sirius n semineul de sus, din camera de zi a Cercetasilor...
Semeni mai putin cu tatal tau dect crezusem... lui James i s-ar fi parut ca riscu
l facea ca totul sa fie amuzant...
Dar oare mai voia acum sa semene cu tatal sau?
? Harry, nu o face, te rog, nu o face! zise Hermione pe un ton speriat, cnd clopo
telul anunta sfrsitul orei.
El nu raspunse; nu stia ce sa faca.
Ron parea decis sa nu si spuna parerea si sa nu dea sfaturi; nu vroia sa se uite
la Harry, desi, cnd Hermione deschise gura, ca sa ncerce sa l ntoarca iar din drum p
e Harry, zise cu o voce joasa:
? Termina, bine? Poate lua o hotarre de unul singur.

Cnd iesi din clasa, lui Harry i batea inima foarte repede. Era la jumatatea holulu
i din fata clasei cnd auzi zgomotele inconfundabil ale unei diversiuni care avea
loc n departare. De undeva de deasupra lor rasunau strigate si tipete; cei care i
eseau din clase de peste tot din jurul lui Harry ncremeneau locului si se uitau t
ematori la tavan...
Umbridge tsni din clasa ei pe ct de repede i permiteau picioarele scurte. Scotndu-si
bagheta, pleca grabita n directia opusa. Acum era momentul. Acum ori niciodata.
? Harry ? te rog! l implora Hermione slabita.
nsa se hotarse; potrivindu-si ghiozdanul mai bine pe umar, o lua la fuga, trecnd pr
intre elevii care acum mergeau grabiti n directia opusa ca sa vada care era sursa
nebuniei din aripa de est.
Harry ajunse pe holul catre biroul lui Umbridge si l gasi pustiu. Aruncndu-se dupa
o armura mare al carui coif se ntoarse scrtind sa se uite la el, si deschise ghiozd
anul, lua cutitul lui Sirius si si puse Pelerina Invizibila. Apoi se furisa ncet s
i cu grija de dupa armura si pe coridorului, pna cnd ajunse la usa lui Umbridge.
Baga lama cutitului magic n crapatura din jurul usii si o misca usor n sus si n jos
, apoi o scoase. Se auzi un mic zanganit si usa se deschise larg. Se tupila n bir
ou, nchise usa repede n urma sa si se uita n jur.
Nu se misca nimic, n afara de pisoii oribili care nca se picau pe farfuriile de pe
perete, deasupra maturilor confiscate.
Harry si dadu jos Pelerina si, ducndu-se la semineu, gasi n cteva clipe ceea ce caut
a: o cutiuta cu Polen Zvrr scnteietor.
Se ghemui n fata grilajului gol, cu minile tremurndu-i. Nu o mai facuse niciodata,
desi stia cum trebuia sa functioneze. Vrndu-si capul n semineu, lua un vrf generos d
e polen si l puse pe bustenii stivuiti cu grija sub el. Acestia explodara imediat
n niste flacari de un verde smarald.
? Numarul doisprezece, Casa Cumplita! zise Harry tare si clar.
Fu una dintre cele mai stranii senzatii pe care le traise vreodata. Mai calatori
se cu Polen Zvrr si nainte, desigur, dar atunci i se nvrtise tot corpul n flacari pr
in reteaua de semineuri vrajitoresti care era raspndita n toata tara. De data acea
sta, genunchii i ramasera nemiscati pe podeaua rece din biroul lui Umbridge, si d
oar capul i se nvrti prin focul de smarald...
Si apoi, la fel de brusc cum ncepuse, rotitul se opri. Fiindu-i destul de rau si
simtindu-se ca si cnd ar fi purtat un fular deosebit de calduros n jurul capului,
Harry deschise ochii si descoperi ca se uita n sus, din semineul din bucatarie, l
a masa lunga de lemn la care statea un barbat aplecat peste o bucata de pergament
.
? Sirius?
Barbatul tresari si se uita n jur. Nu era Sirius, ci Lupin.
? Harry! zise el, absolut socat. Ce cauti ? ce s-a ntmplat, e totul bine?
? Da, spuse Harry. Doar ma ntrebam daca... ma rog, as fi vrut doar sa... sa discu
t cu Sirius.
? Ma duc sa-l chem, zise Lupin, ridicndu-se la fel de perplex, s-a dus sa-l caute
pe Kreacher. Se pare ca iar se ascunde n pod...
Si Harry l vazu pe Lupin iesind grabit din bucatarie. Acum nu i ramase nimic de pr
ivit, n afara de picioarele scaunelor si ale mesei. Se ntreba de ce nu i spusese Si
rius niciodata ct de incomod era sa vorbesti din foc; genunchii sai protestau dej
a, durndu-l din cauza contactului prelungit cu pardoseala de piatra.
Lupin se ntoarse cu Sirius dupa el cteva clipe mai trziu.
? Ce este? zise Sirius imperios, dndu-si parul negru si lung din ochi si aruncnduse pe jos n fata focului, astfel nct ajunse la acelasi nivel cu Harry.
Lupin ngenunche si el, parnd foarte ngrijorat.
? Esti bine? Ai nevoie de ajutor?
? Nu, spuse Harry, n-am nimic... vroiam doar sa vorbim... de tatal meu.
Schimbara niste priviri foarte surprinse, nsa Harry nu avea timp sa se simta pros
t sau jenat; genunchii l dureau din ce n ce mai tare, cu fiecare secunda, si banui
ca trecusera deja cinci minute de cnd fusese descoperita diversiunea; George nu i g
arantase dect douazeci. Drept urmare, ncepu sa povesteasca direct ceea ce vazuse n
Pensiv.
Dupa ce termina, nici Sirius si nici Lupin nu vorbira pentru o clipa. Apoi Lupin

zise ncet:
Nu as vrea sa ti judeci tatal pe baza a ceea ce ai vazut acolo, Harry. Avea doa
cincisprezece ani...
Si eu am cincisprezece ani! spuse Harry cu patima.
Harry, fii atent, spuse Sirius mpaciuitor, James si Plesneala s-au urt din prima
clipa cnd s-au vazut, a fost pur si simplu o antipatie la prima vedere, ntelegi,
nu-i asa? Cred ca James era tot ce i-ar fi placut lui Plesneala sa fie ? simpatiz
at, priceput la vjthat si de fapt bun la toate. Plesneala era doar un ciudat mic,
bagat pna peste cap n magia neagra, iar James ? indiferent cum ti s-o fi parut tie
, Harry ? a detestat dintotdeauna magia neagra.
? Da, spuse zise Harry, dar l-a atacat pe Plesneala fara nici un motiv, doar pen
tru ca... ei bine, doar pentru ca tu te plictiseai, ncheie el, cu o nota de parer
e de rau n glas.
? Nu sunt mndru de asta, spuse Sirius repede.
Lupin se uita cu coada ochiului la Sirius, apoi zise:
? Harry, asculta-ma, trebuie sa ntelegi ca tatal tau si Sirius erau cei mai buni
din scoala n tot ce faceau. Toata lumea credea ca erau de-a dreptul grozavi. Iar
daca i lua uneori valul...
? Vrei sa spui, daca eram uneori niste pusti obraznici si aroganti, zise Sirius.
Lupin zmbi.
? si tot ciufulea parul, spuse Harry pe un glas ndurerat.
Sirius si Lupin rsera.
? Am uitat ca obisnuia sa faca asta, spuse Sirius nduiosat.
? Se juca si cu hotoaica? zise Lupin entuziasmat.
? Da, spuse Harry, privind derutat cum Sirius si Lupin zmbeau, aducndu-si aminte.
Pai... mie mi s-a parut ca era cam idiot.
? Sigur ca era cam idiot! spuse Sirius ncurajator. Toti eram niste idioti! Ma rog
, Lunaticul mai putin, spuse el cu sinceritate, uitndu-se la Lupin.
Dar Lupin clatina din cap dezaprobator.
? Ti-am zis vreodata sa-l lasi n pace pe Plesneala? zise el. Am avut vreodata cur
ajul sa-ti spun ca credeam ca sareati calul?
? Da, ma rog, spuse Sirius, uneori ne-ai facut sa ne fie rusine de noi nsine... a
sta e ceva...
? Si, spuse Harry taraganat, hotart sa spuna tot ce i trecea prin minte, daca tot e
ra acolo, se tot uita la fetele de lnga lac, spernd ca se uitau si ele la el!
? A, pai, se facea de rs de fiecare data cnd era Lily prin preajma, zise Sirius, r
idicnd din umeri, nu putea sa se abtina sa nu se dea mare ori de cte ori se apropi
a de ea.
? Cum de s-a maritat cu el? ntreba Harry distrus. l ura!
? Nu, nu-i adevarat, spuse Sirius.
? A nceput sa iasa cu el n clasa a saptea, zise Lupin.
? Dupa ce James si pierduse din fumuri, spuse Sirius.
? Si ncetase sa mai arunce blesteme asupra oamenilor doar ca sa se distreze, zise
Lupin.
? Chiar si asupra lui Plesneala? spuse Harry.
? Ei, spuse Lupin ncet, Plesneala era un caz special. Nu rata niciodata ocazia de
a-l blestema pe James, asa ca nu puteai sa te astepti ca James sa se lase calca
t n picioare, nu-i asa?
? Si mama era de acord cu asta?
? Sincer sa fiu, nu prea stia, zise Sirius. Cum sa-ti spun. James nu l lua si pe
Plesneala cu ei la ntlniri ca sa arunce blesteme asupra lui de fata cu ea, nu?
Sirius se ncrunta la Harry, care nca nu parea convins.
? Fii atent, zise el, tatal tau a fost cel mai bun prieten pe care l-am avut vre
odata si a fost un om bun. Multi sunt idioti la cincisprezece ani. Lui i-a trecu
t cnd a mai crescut.
? Da, n ordine, spuse Harry cu greutate. Dar nu am crezut niciodata ca o sa-mi fi
e mila de Plesneala.
? Fiindca tot ai adus vorba, spuse Lupin, cu o cuta ntre sprncene, cum a reactiona
t Plesneala cnd a descoperit ca ai vazut toate asta?
? Mi-a zis ca nu o sa mi mai predea niciodata Occlumantie, spuse Harry indiferent
?
r
?
?

, de parca ar fi cine stie ce pier...

? CE a zis? striga Sirius, facndu-i pe Harry sa tresara si sa inhaleze o mna de ce
nusa.
? Harry, vorbesti serios? spuse Lupin repede. Nu ti mai preda?
? Da, zise Harry, surprins de aceasta turnura a discutiei. Dar e n ordine, nu-mi
pasa, sincer sa fiu, e mai degraba o usura...
? Vin acolo ca sa discut cu Plesneala! spuse Sirius hotart, si chiar dadu sa se r
idice, dar Lupin l trase napoi n jos.
? Daca i va spune cineva lui Plesneala, eu voi fi acela! spuse el cu fermitate. D
ar, Harry, n primul rnd trebuie sa le duci la Plesneala si sa-i spui ca, orice-ar
fi, trebuie sa-ti predea n continuare ? cnd o sa auda Dumbledore...
? Nu pot sa-i spun asa ceva, o sa ma omoare! spuse Harry scandalizat. Nu l-ati v
azut cnd am iesit din Pensiv.
? Harry, nimic nu este mai important dect sa nveti Occlumantie! spuse Lupin nendupl
ecat. M-ai nteles? Nimic!
? Bine, bine, spuse Harry tulburat, si chiar furios. O sa... o sa ncerc sa-i spun
ceva... dar nu o sa fie...
Amuti. Auzea pasi n departare.
? Asta care coboara e cumva Kreacher?
? Nu, spuse Sirius, uitndu-se n spatele lui. Trebuie sa fie cineva de la tine.
Inima lui Harry batu ceva mai puternic.
? Ar fi bine sa plec! zise el grabit si si trase capul din focul aprins n Casa Cum
plita.
Pret de o clipa, capul paru sa i se nvrta pe umeri, apoi se trezi n genunchi n fata
semineului lui Umbridge, cu capul bine nsurubat pe umeri si privind cum flacarile
de smarald plpira si se stinsera.
? Repede, repede! auzi o voce ragusita murmurnd chiar n fata usii biroului. A, a l
asat-o deschisa...
Harry se napusti spre Pelerina Invizibila si abia reusise sa o arunce iar peste
el, cnd Filch dadu buzna n birou. Parea de-a dreptul ncntat din cine stie ce motiv s
i vorbea nflacarat cu el nsusi. Traversa camera, deschise un sertar de la biroul lu
i Umbridge si ncepu sa cotrobaie prin hrtiile dinauntru.
? Aprobare pentru biciuire... aprobare pentru biciuire... pot sa o fac n sfrsit...
o cauta cu lumnarea de ani de zile...
Scoase o bucata de pergament, o saruta, iar apoi iesi repede pe usa, strngnd-o la
piept.
Harry sari n picioare si, asigurndu-se ca si luase ghiozdanul si ca era complet aco
perit de Pelerina Invizibila, deschise usa si iesi grabit din birou dupa Filch,
care mergea mai repede dect l vazuse Harry vreodata.
La un etaj mai jos de biroul lui Umbridge, Harry se gndi ca ar putea sa devina di
n nou vizibil. si dadu jos pelerina, o ndesa n ghiozdan si merse grabit mai departe
. Dinspre holul de intrare se auzeau multe strigate si se simti o activitate feb
rila. Cobor n fuga scara de marmura si descoperi aproape toata scoala adunata acol
o.
Era exact ca n seara cnd fusese data afara Trelawney Elevii stateau peste tot pe ln
ga pereti ntr-un cerc larg (Harry observa ca unii dintre ei erau acoperiti cu o s
ubstanta care parea sa fie Sevamizera); profesorii si fantomele faceau la rndul l
or parte din multime. Cei care ieseau n evidenta dintre privitori erau membrii De
tasamentului Inchizitorial, care aratau extrem de multumiti de ei nsisi, si Peeve
s, care plutea pe deasupra, uitndu-se uita la Fred si George, care stateau n mijlo
cul podelei cu expresiile inconfundabile a doi oameni care tocmai fusesera ncolti
ti.
? Asa, deci, zise Umbridge triumfatoare, iar Harry realiza ca statea la doar ctev
a trepte n fata lui, privindu-si din nou prada de sus. Asa, deci ? credeti ca est
e amuzant sa transformati un hol al scolii ntr-o mlastina, da?
? Destul de amuzant, da, spuse Fred, uitndu-se la ea fara sa dea vreun semn ca iar fi fost frica.
Filch si facu loc cu coatele mai aproape de Umbridge, aproape plngnd de fericire.
? Am formularul, doamna directoare, spuse el ragusit, fluturnd bucata de pergamen
t pe care Harry tocmai l vazuse lund-o din biroul ei. Am formularul si am pregatit

biciurile... ah, lasati-ma sa o fac acum...

? Foarte bine, Argus, zise ea. Voi doi, continua ea, uitndu-se la Fred si George,
o sa aflati ce se ntmpla cu scandalagiii n scoala mea.
? Stii ceva? spuse Fred. Eu nu cred ca vom afla.
Se ntoarse catre fratele sau geaman.
? George, zise Fred, cred ca am trecut de perioada de educatie cu norma ntreaga.
? Da, asa mi se pare si mie, spuse George nepasator.
? A venit vremea sa ne testam talentele n lumea reala, ce zici? ntreba Fred.
? Cu siguranta, zise George.
Si nainte ca Umbridge sa poata spune o vorba, si ridicara baghetele si zisera ntr-u
n glas: "Accio maturi!"
Harry auzi o bufnitura puternica undeva n departare. Uitndu-se n stnga, se feri la t
imp. Maturile lui Fred si George, una dintre ele trnd n continuare dupa ea lantul d
e fier si pironul cu care le legase Umbridge de perete, zburau de-a lungul holulu
i catre proprietarii lor; o luara la stnga, coborra scarile ca vntul si se oprira br
usc n fata gemenilor, cu lantul zanganind pe podeaua cu dale de piatra.
? Nu o sa ne mai vedem, i spuse Fred profesoarei Umbridge, trecndu-si un picior pe
ste coada de matura.
? Da, nu te obosi sa tii legatura cu noi, zise George ncalecndu-si matura.
Fred se uita la elevii strnsi acolo, la multimea tacuta atenta.
? Daca vrea cineva sa cumpere o mlastina portabila, asa cum v-a fost prezentata
sus, veniti la numarul nouazeci si trei, pe Aleea Diagon ? Weasley Bing-Bong, zi
se el tare. Noul nostru sediu!
? Reduceri speciale pentru elevii de la Hogwarts care jura ca vor folosi produse
le noastre pentru a scapa de hoasca asta batrna, adauga George, aratnd spre profes
oara Umbridge.
? OPRITI-I! urla Umbridge, dar era prea trziu.
Cnd Detasamentul Inchizitorial se apropie de ei, Fred si George se ridicara de la
podea, tsnind la patru metri naltime, cu pironul atrnnd periculos dedesubt. Fred se
uita n partea cealalta a salii, la strigoiul care plutea la nivelul lui deasupra
multimii.
? Peeves, fa-i viata iad din partea noastra.
Si Peeves, pe care Harry nu l vazuse niciodata ascultnd un ordin de la vreun elev,
si dadu jos palaria n forma de clopot si facu o plecaciune n timp ce Fred si Georg
e dadeau un ocol, n aplauzele tumultoase ale elevilor de dedesubt, si zburau ca vn
tul pe usa dubla deschisa, n asfintitul glorios.
CAPITOLUL XXX
GRAWP
Episodul fugii lui Fred si George pentru cstigarea independentei fu repovestit att
de des pe parcursul urmatoarelor cteva zile, nct Harry si dadu seama ca avea sa intr
e n scurt timp n istoria Hogwarts-ului: ntr-o saptamna, chiar si cei care nu fuseser
a martori erau aproape convinsi ca i vazusera pe gemeni napustindu-se pe maturi as
upra lui Umbridge si aruncnd n ea cu bombe cu miros de baliga nainte sa tsneasca pe
usa dubla. Imediat dupa plecarea lor, se isca un val de discutii, n care elevii s
e gndira sa le urmeze exemplul. Harry auzi adeseori elevi spunnd lucruri de genul,
"Serios, uneori mi vine sa ma urc pe matura si sa plec de aici", sau, "nca o lectie
ca asta si e foarte posibil sa trec la procedeul Weasley. "
Fred si George avusesera grija ca nimeni sa nu-i uite prea curnd. n primul rnd, nu
lasasera instructiuni pentru cum sa faca sa dispara mlastina care acum stapnea ho
lul de la etajul cinci al aripii de est. Umbridge si Filch fusesera observati ncer
cnd diferite metode de a o ndeparta, dar fara succes. Pna la urma, zona fusese nchis
a cu un cordon si Filch, scrsnind mnios din dinti, primise ndatorirea de a-i duce p
e elevi cu barca la clasele lor. Harry era convins ca profesorii ca McGonagall s
au Flitwick ar fi putut sa elimine mlastina ntr-o clipa, dar, exact ca si n cazul
Artificiilor Salbatice Weasley, preferau s-o vada pe Umbridge chinuindu-se.
Apoi mai erau doua gauri mari, n forma de maturi, n usa de la biroul lui Umbridge,
prin care trecusera cele doua Maturinuri ale lui Fred si George pentru a se rentl

ni cu stapnii lor. Filch pusese o noua usa si dusese Fulgerul lui Harry la nchisor
i unde, se zvonea, Umbridge postase un trol de paza narmat. Totusi, problemele ei
erau departe de a fi rezolvate.
Inspirati de exemplul lui Fred si George, un numar mare de elevi se ntreceau acum
pentru postul ramas liber de scandalagii sefi. Desi se pusese o usa noua, cinev
a izbutise sa strecoare un Niffler cu botul paros n biroul lui Umbridge, iar acest
a ratacise locul n cautarea obiectelor stralucitoare, sarise pe Umbridge la intrar
ea ei si ncercase sa-i roada inelele de pe degetele butucanoase. Pe holuri erau a
zvrlite att de des bombe cu miros de baliga si bile mizere, nct aparuse o noua moda:
elevii aruncau asupra lor Vraja Cap-n-Bula nainte sa iasa din clase, ceea ce le a
sigura o rezerva de aer curat, desi i facea pe toti sa arate ca si cnd ar fi purta
t pe cap acvarii sferice cu susul n jos.
Filch pndea pe holuri avnd n mna o cravasa pregatita si dorindu-si cu disperare sa-i
prinda pe raufacatori, nsa problema era ca erau att de multi, nct nu stia niciodata n
ce parte sa o ia. Detasamentul Inchizitorial ncerca sa l ajute, dar membrilor li
se tot ntmplau lucruri ciudate. Warrington, din echipa de vjthat a Viperinilor, apa
ru n aripa spitalului cu o boala oribila de piele, care l facea sa arate ca si cnd
ar fi fost acoperit de fulgi de porumb; Pansy Parkinson, spre bucuria lui Hermio
ne, lipsi la toate orele ziua urmatoare pentru ca i crescusera coarne.
ntre timp, se descoperi exact cte cutii cu gustari reusisera sa vnda Fred si George
nainte sa plece de la Hogwarts. Umbridge nu trebuia dect sa intre n clasa pentru c
a elevii strnsi acolo sa lesine, sa vomite, sa faca o febra periculoasa sau sa le
curga snge din ambele nari. Urlnd de furie si de frustrare, Umbridge ncerca sa dep
isteze sursa acestor simptome misterioase, dar elevii i spusera ncapatnati ca sufer
eau de "umbridgita". Dupa ce trimise n detentie patru clase la rnd, nereusind sa l
e descopere secretul, fu obligata sa renunte si sa le permita elevilor care snger
au, lesinau, transpirau si vomitau sa iasa n crduri.
Dar nici macar cei care foloseau cutiile cu gustari nu puteau concura cu maestru
l haosului, Peeves, care parea sa fi luat foarte n serios cuvintele de despartire
ale lui Fred. Rznd ca un nebun, zbura prin scoala, ridicnd mese, tsnind din tabla,
rasturnnd statui si vaze. De doua ori o nchise pe Doamna Norris ntr-o armura, din c
are fusese salvata, mieunnd din toate puterile, de catre ngrijitorul suparat. Peeves
spargea felinare si sufla peste lumnari, jongla cu torte aprinse pe deasupra cap
etelor elevilor care tipau, facea ca stivele de pergamente aranjate cu grija sa
se rastoarne n semineuri sau sa zboare pe geam; inunda etajul doi cnd smulgea toat
e robinetele din bai, arunca un sac cu tarantule n mijlocul Marii Sali la micul d
ejun si, de fiecare data cnd avea chef de o pauza, petrecea ore n sir zburnd dupa U
mbridge, scotnd limba si facnd zgomote de fiecare data cnd vorbea.
Nici unul dintre profesori, n afara de Filch, nu parea sa se deranjeze sa o ajute
. ntr-adevar, la o saptamna dupa plecarea lui Fred si George, Harry o vazu pe prof
esoara McGonagall trecnd pe lnga Peeves, care era hotart sa slabeasca un candelabru
de cristal, si ar fi putut sa jure ca o auzise spunndu-i strigoiului cu jumatate
de gura, "Se desurubeaza n sens invers."
Pentru a pune capac la toate, Montague nca nu si revenise dupa sejurul n toaleta; r
amase confuz si dezorientat, iar parintii sai fura vazuti ntr-o marti dimineata v
enind pe aleea din fata si parnd extrem de suparati.
? Oare ar trebui sa spunem ceva? zise Hermione pe un ton ngrijorat, lipindu-si ob
razul de fereastra clasei de Farmece, astfel nct sa-i vada intrnd pe domnul si doamn
a Montague. Despre ce i s-a ntmplat? n caz ca ar ajuta-o pe doamna Pomfrey sa-l vin
dece?
? Sigur ca nu, o sa-si revina, spuse Ron indiferent.
? Oricum, alte probleme pentru Umbridge, nu-i asa? zise Harry pe un ton multumit
.
El si Ron atinsera amndoi cu baghetele cestile de ceai pe care trebuiau sa le far
mece. Cestii lui Harry i crescura patru picioare foarte scurte, care nu ajungeau
la birou si se zbateau inutil n aer. Cestii lui Ron i crescura patru picioare fusi
forme, foarte subtiri, care o ridicara cu mare greutate de pe birou, tremurara ct
eva clipe, iar apoi se pliara, facnd ceasca sa se crape la jumatate.
? Reparo, spuse Hermione repede, refacnd ceasca lui Ron cu o fluturare de bagheta
. Se prea poate, dar ce se ntmpla daca Montague ramne afectat pe viata?

? Cui i pasa? zise Ron enervat, n timp ce ceasca sa se ridica iar nesigura, cu gen
unchii tremurndu-i foarte tare. Montague nu ar fi trebuit sa ncerce sa ia attea pun
cte de la Cercetasi, nu-i asa? Daca vrei sa-ti faci griji pentru cineva, Hermion
e, fa-ti pentru mine!
? Pentru tine? zise ea, prinzndu-si cescuta, n timp ce aceasta traversa vesela bir
oul pe patru picioruse zdravene mladioase, si punnd-o la loc n fata ei. De ce ar tr
ebui sa-mi fac griji pentru tine?
? Cnd n sfrsit urmatoarea scrisoare de la mama o sa treaca de procesul de verificar
e al lui Umbridge, spuse Ron cu amaraciune, ridicndu-si acum ceasca, n timp ce pic
ioarele sale fragile ncercau slabite sa i sustina greutatea, o sa am mari probleme
. Nu m-as mira sa mai fi trimis o Urlatoare.
? Dar...
? Eu voi fi de vina ca au plecat Fred si George, o sa vezi, spuse Ron sumbru. O
sa spuna ca ar fi trebuit sa-i mpiedic sa plece, ca ar fi trebuit sa ma agat de c
apetele maturilor lor si sa ma tin de ele, sau ceva de genul asta... da, eu voi
fi de vina pentru tot.
? Pai, chiar daca va spune asta, va fi foarte nedrept, nu ai fi putut sa faci ni
mic! nsa sunt sigura ca nu o va spune. Daca au ntr-adevar un magazin pe Aleea Diag
on, nseamna ca au planuit-o mai de mult.
? Da, dar aici mai e ceva, cum au facut rost de spatiu? zise Ron, lovindu-si cea
sca att de tare cu bagheta, nct picioarele i cedara din nou si ceasca ramase zvcnind n
fata lui. E cam ciudat, nu-i asa? Vor avea nevoie de o multime de galioni ca sa
si permita sa plateasca chiria pe un spatiu din Aleea Diagon. Mama va vrea sa st
ie ce au facut ca sa puna mna pe asemenea cantitati de aur.
? Ei bine, da, si mie mi-a trecut prin minte, spuse Hermione, dndu-i voie cescutei
ei sa alerge n cercuri strnse n jurul celei a lui Harry, ale carei picioare butuca
noase nca nu puteau sa atinga biroul. Ma ntreb daca nu cumva Mundungus i-a convins
sa vnda bunuri furate sau sa faca vreun alt lucru ngrozitor.
? n nici un caz, spuse Harry scurt.
? De unde stii? ntrebara Ron si Hermione ntr-un glas.
? Pentru ca...
Harry ezita, nsa pna la urma se parea ca sosise momentul sa marturiseasca. Nu avea
nimic de cstigat daca tacea si daca asta i-ar fi facut pe altii sa creada ca Fred
si George erau hoti.
? Pentru ca de la mine au aurul. Le-am dat cstigurile de la turnir anul trecut n i
unie.
Urma o clipa de tacere din cauza socului, apoi ceasca lui Hermione alerga peste
marginea biroului si se facu bucati pe podea.
? Vai, Harry, nu-i adevarat! zise ea.
? Ba da, este adevarat, spuse Harry artagos. Si nu-mi pare rau. Nu aveam nevoie
de aur si or sa se priceapa de minune sa conduca un magazin de glume.
? Dar este grozav! spuse Ron ncntat. Numai tu esti de vina, Harry ? mama nu mai po
ate sa dea deloc vina pe mine! Pot sa-i spun?
? Pai, presupun ca asa ar fi cel mai bine, accepta Harry, mai ales daca crede ca
primesc ceaune furate sau ceva de genul asta.
Hermione nu zise nimic pna la sfrsitul orei, dar Harry avea o vaga banuiala ca aut
ocenzura ei avea sa cedeze ct de curnd. ntr-adevar, dupa ce plecara din castel n pau
za si ramasesera n lumina slaba a soarelui de mai, Hermione l fixa pe Harry cu pri
virea si deschise gura cu un aer hotart.
Harry o ntrerupse nainte ca ea sa aiba timp sa vorbeasca.
? Nu mai are nici un sens sa ma cicalesti, e bun facut, zise el decis. Fred si G
eorge au aurul ? se pare ca au si cheltuit o parte din bani ? iar eu nu pot sa-l
iau napoi si nici nu vreau. Asa ca nu-ti raci gura de pomana, Hermione.
? Nu vroiam sa zic nimic despre Fred si George! spuse ea pe un ton jignit.
Ron pufni nencrezator si Hermione i arunca o privire dispretuitoare.
? Vorbesc serios! zise ea suparata. De fapt, vroiam sa-l ntreb pe Harry cnd se ntoa
rce la Plesneala, ca sa-l roage sa mai faca ore de Occlumantie!
Lui Harry i se facu inima ct un purice. Dupa ce epuizasera subiectul plecarii spec
taculoase a lui Fred si George, ceea ce nsemnase cteva ore bune, Ron si Hermione v
oisera sa auda noutati despre Sirius. Avnd n vedere ca Harry nu le mpartasise motivu

l pentru care dorise sa discute cu acesta, i fusese greu sa se gndeasca la ce avea

sa le spuna; ajunsese sa le zica, sincer, ca Sirius voia ca Harry sa continue o
rele de Occlumantie. Si o regreta nca de atunci; Hermione nu vroia sa schimbe sub
iectul si se tot ntorcea la el exact cnd Harry se simtea mai nepregatit.
? Nu poti sa-mi spui ca nu mai ai vise ciudate, zise acum Hermione, pentru ca Ro
n mi-a spus ca iar ai bombanit n somn azi-noapte.
Harry i arunca o privire mnioasa lui Ron. Acesta avu delicatetea de a se arata stnj
enit de ceea ce facuse.
? Doar ai bombanit putin, bigui el, cerndu-si scuze. Ceva de genul "putin mai ncolo
".
? Am visat ca ma uitam la voi cum jucati vjthat, minti Harry pe un ton brutal. nce
rcam sa te fac sa te ntinzi putin mai ncolo, ca sa prinzi balonul.
Lui Ron i se nrosira urechile. Harry simti un fel de placere razbunatoare; binente
les, nu asta visase.
Noaptea trecuta trecuse iarasi coridorul pna la Departamentul Misterelor. Trecuse
prin camera circulara, apoi prin ncaperea plina de clinchete si lumini jucause,
pna cnd se trezise din nou ntr-o camera ntunecata, plina cu rafturi pe care erau ara
njate sfere de sticla pline de praf.
Se dusese direct la rndul numarul nouazeci si noua, o luase la dreapta si fugise
de-a lungul lui... probabil ca atunci gndise cu voce tare... putin mai ncolo... pe
ntru ca simtea ca jumatatea sa reala se straduia sa se trezeasca... iar nainte sa
fi ajuns la capatul sirului, se trezise iar ntins n pat, holbndu-se la pnza baldach
inului.
? ncerci sa ti blochezi mintea, nu-i asa? zise Hermione, uitndu-se fix la Harry. Co
ntinui cu Occlumantia?
? Sigur ca da, spuse Harry, prefacndu-se jignit de aceasta ntrebare, nsa fara sa i
se uite n ochi.
Era att de curios fata de ce se ascundea n acea camera cu sfere de sticla pline de
praf, nct chiar si dorea ca visele sa continue.
Problema era ca, ramnnd mai putin de o luna pna la examene si fiecare clipa libera
fiind dedicata recapitularii, mintea sa parea att de plina de informatii, nct, cnd s
e ducea la culcare, i era foarte greu sa adoarma; iar cnd adormea, creierul sau pr
ea aglomerat i oferea aproape n fiecare noapte vise idioate despre examene. De ase
menea, banuia ca partea aceea a mintii sale ? partea care vorbea adeseori cu voc
ea Hermionei ? se simtea foarte vinovata acum, cnd hoinarea pe holul la capatul c
areia se afla usa neagra, si cauta sa l trezeasca nainte sa ajunga la destinatie.
? Stii, spuse Ron, ale carui urechi erau nca rosii, daca Montague nu si revine nain
te de meciul Viperinilor cu Astropufii, avem sanse sa luam cupa.
? Da, presupun ca da, spuse Harry, bucuros sa schimbe subiectul.
? Adica, am cstigat o data, am pierdut o data... daca Viperinii pierd n fata Astro
pufilor smbata viitoare...
? Da, asa e, zise Harry, fara sa stie cu ce anume era de acord.
Cho Chang tocmai traversase curtea, hotarta sa nu priveasca.
*
Ultimul meci din sezonul de vjthat, Cercetasii contra Ochii-de-Soim, urma sa aiba
loc n ultimul week-end din mai. Desi Viperinii fusesera nvinsi la mustata de Astr
opufi la ultimul lor meci, Cercetasii nu ndrazneau sa creada n victorie, mai ales
din cauza randamentului execrabil al lui Ron ca portar (desi binenteles ca nu i-o
spunea nimeni).
? Mai nepriceput de atta nu pot sa fiu, nu-i asa? le zise el sumbru lui Harry si
Hermione la micul dejun, n dimineata dinaintea meciului. Acum nu mai avem nimic d
e pierdut, nu?
? Stii, spuse Hermione, n timp ce ea si Harry se ndreptau spre stadion putin mai tr
ziu n mijlocul unei multimi foarte nerabdatoare, cred ca Ron ar putea sa se descu
rce mai bine fara Fred si George prin apropiere. Nu prea au avut niciodata ncrede
re n el.
Luna Lovegood i depasi, avnd un soim viu cocotat pe crestet.
? Vai, am uitat! spuse Hermione, urmarind cum soimul dadea din aripi, n timp ce L

una trecea senina pe lnga un grup de Viperini care rdeau si o aratau cu degetul. O
sa joace si Cho, nu-i asa?
Harry, care uitase de asta, se multumi sa mormaie.
Gasira locuri n ultimul rnd al tribunelor. Era o zi frumoasa si senina; Ron nu si-a
r fi putut dori una mai potrivita, iar Harry se trezi spernd, mpotriva logicii, ca
Ron sa nu le dea ocazia Viperinilor sa mai scandeze iar refrenul "Weasley e al
nostru rege".
Lee Jordan, care fusese foarte abatut de cnd Fred si George plecasera, era ca de
obicei comentatorul.
n timp ce echipele apareau repede pe teren, spuse numele jucatori cu ceva mai put
ina patima.
? ... Bradley... Davies... Chang, zise el, iar Harry simti cum i tresare stomacul
, care nsa nu se facu ct o nuca, ci mai degraba scoase un ghiortait slab cnd Cho ie
si pe teren, cu o adiere nfiorndu-i parul negru, stralucitor.
Nu mai era sigur ce anume vroia sa se ntmple, n afara faptului ca nu mai suporta al
te certuri. Chiar si cnd o vazu vorbind entuziasmata cu Roger Davies, n timp ce se
pregateau sa se urce pe maturi, nu simti dect o gelozie trecatoare.
? Jocul ncepe! spuse Lee. Davies, capitanul Ochilor-de-Soim, ia imediat balonul, l
mentine n posesie, trece de Johnson, trece de Bell, trece si de Spinnet... se ndr
eapta direct spre poarta! O sa arunce... si... si... si nscrie, ncheie Lee, cu o nj
uratura puternica.
Harry si Hermione murmurara dezaprobator alaturi de restul Cercetasilor. Cum era
de asteptat, ca la un semn, Viperinii din tribunele de pe partea cealalta ncepur
a sa cnte:
Weasley nimic nu poate sa apere, Macar un cerc sa blocheze nu poate...
? Harry, zise o voce ragusita n urechea lui Harry. Hermione...
Harry se uita n jur si vazu chipul enorm si barbos al lui Hagrid postat ntre locur
ile lor. Se parea ca se strecurase de-a lungul rndului din spate, pentru ca elevi
i din primul si al doilea an pe lnga care tocmai trecuse pareau ciufuliti si aplat
izati. Din cine stie ce motiv, Hagrid era aplecat, de parca si-ar fi dorit sa nu
fie vazut, desi tot era cu vreun metru jumatate mai nalt dect toti ceilalti.
? Auziti, sopti el, puteti sa veniti cu mine? Acum? Ct se uita ceilalti la meci?
? Aa... nu poate sa mai astepte, Hagrid? ntreba Harry. Pna se termina meciul?
? Nu, spuse Hagrid. Nu, Harry, trebuie sa fie acum... ct se uita toti n alta parte
... te rog.
Lui Hagrid i curgea putin snge din nas si avea ambii ochi vineti. Harry nu l mai va
zuse de cnd se ntorsese la scoala; arata de-a dreptul jalnic.
? Sigur, zise Harry imediat, sigur ca venim.
El si Hermione se ntoarsera de-a lungul rndului lor, provocnd multe mormaituri nemu
ltumite din partea elevilor care fura nevoiti sa se ridice din cauza lor. Cei di
n rndul lui Hagrid nu se plngeau, ci doar ncercau sa se faca ct puteau de mici.
? Va sunt recunoscator, sincer, spuse Hagrid cnd ajunsera mpreuna la scari uitndu-se
nelinistit n jur, n timp ce coborau spre peluza de dedesubt. Tot ce sper e sa nu
ne vada cnd plecam.
? Te referi la Umbridge? zise Harry. Nu o sa ne vada, are lnga ea tot Detasamentu
l Inchizitorial, n-ai vazut? Probabil ca se asteapta sa fie probleme la meci.
? Da, pai, ceva probleme n-ar strica, zise Hagrid, oprindu-se pentru a se uita pe
ste marginea tribunelor si a se asigura ca fsia de peluza dintre ei si coliba sa e
ra libera. Ne-ar mai da putin timp.
? Ce este, Hagrid? zise Hermione, uitndu-se la el cu o expresie ngrijorata, n timp
ce traversau grabiti peluza, ndreptndu-se catre marginea padurii.
? Veti... veti vedea imediat, spuse Hagrid, uitndu-se peste umar cnd auzi o exploz
ie de urale dinspre tribunele din spatele lor. Hei, a nscris cineva?
? Trebuie sa fie cei de la Ochi-de-Soim, spuse Harry cu voce aprinsa.
? E bine... e bine... spuse Hagrid distrat. Asta e bine...
Trebuira sa alerge ca sa tina pasul cu el, n timp ce traversau peluza, uitndu-se n j
ur la fiecare pas. Cnd ajunsera la coliba sa, Hermione se duse automat catre usa
de la intrare. Hagrid nsa trecu pe lnga ea si porni catre umbra copacilor de la ma

rginea padurii, unde ridica o arbaleta sprijinita de un copac. Cnd si dadu seama c
a nu mai erau cu el, se ntoarse.
? Mergem pe aici, zise el, ntorcnd brusc capul n spate.
? n Padure? zise Hermione perplexa.
? Da, spuse Hagrid. Hai, repede, nainte sa fim depistati!
Harry si Hermione se uitara unul la altul, apoi se aplecara si intrara la adapost
printre copaci, n urma lui Hagrid, care se ndeparta deja de ei cu pasi mari, n obs
curitatea aceea verde, cu arbaleta pe brat. Harry si Hermione alergara ca sa-l aj
unga din urma.
? Hagrid, de ce esti narmat? zise Harry.
? E doar o precautie, spuse Hagrid, ridicnd din umerii sai masivi.
? n ziua cnd ne-ai aratat Thestralii nu ti-ai luat arbaleta, spuse Hermione timid.
? Nu, ma rog, atunci nu mergeam att de mult n interior, zise Hagrid. Si, oricum, as
ta era nainte ca Firenze sa plece din Padure, nu-i asa?
? De ce s-au schimbat lucrurile dupa plecarea lui Firenze? ntreba Hermione curioa
sa.
? Pentru ca ceilalti centauri s-au suparat pe mine, de asta, spuse Hagrid ncet, u
itndu-se n jur. nainte erau... ma rog, nu pot sa spun ca prietenosi... dar ne nteleg
eam. Ei si vedeau de ale lor, dar apareau mereu, daca vroiam sa vorbesc cu ei. Acu
m nu mai e asa.
Ofta adnc.
? Firenze a spus ca s-au suparat pe el pentru ca s-a dus sa lucreze pentru Dumbl
edore, zise Harry, mpiedicndu-se de o radacina iesita n afara si ocupat sa urmareas
ca chipul lui Hagrid.
? Da, spuse Hagrid apasat. Pai, suparati e putin spus. De-a dreptul foc si para.
Daca nu as fi intervenit, presupun ca l-ar fi omort n bataie pe Firenze...
? L-au atacat? spuse Hermione socata.
? Da, spuse Hagrid aspru, croindu-si drum printre niste ramuri joase. Sarise pe
el juma' de herghelie.
? Si tu i-ai oprit? zise Harry, uimit si impresionat. De unul singur?
? Ba bine ca nu, doar nu puteam sa stau si sa ma uit cum l omoara, nu? zise Hagri
d. Noroc ca treceam pe acolo, sincer... si am crezut ca Firenze o sa-si aminteasc
a de asta nainte sa-mi trimita avertismente idioate! adauga el patimas, pe neastep
tate.
Harry si Hermione se uitara unul la altul surprinsi, dar Hagrid, ncruntndu-se, nu
zise mai multe.
? Oricum, adauga el, respirnd ceva mai greoi dect de obicei, de atunci ceilalti ce
ntauri sunt foc de suparati pe mine, si problema e ca au o mare influenta n Padur
e... sunt cele mai destepte creaturi de aici.
? De asta suntem aici, Hagrid? ntreba Hermione. Din cauza centaurilor?
? A, nu, zise Hagrid, clatinnd din cap dezaprobator, nu, nu din cauza lor. Pai, s
igur, ei ar putea sa complice problema, da... dar o sa vedeti imediat la ce ma re
fer.
Se cufunda ntr-o tacere misterioasa si o lua putin nainte, facnd un singur pas pent
ru trei de-ai lor, asa ca le fu foarte greu sa tina ritmul.
Cararea devenea din ce n ce mai salbatica si copacii cresteau att de aproape unii
de altii, cu ct mergeau mai n interiorul Padurii, nct era la fel de ntuneric ca la ap
us. n scurt timp erau departe de luminisul unde le aratase Hagrid Thestralii, dar
Harry nu fu nelinistit pna cnd Hagrid se ndeparta subit de carare si ncepu sa serpu
iasca printre copaci catre inima ntunecata a Padurii.
? Hagrid! zise Harry, croindu-si drum cu greu prin tufele dese, peste care Hagri
d pasise fara probleme si amintindu-si foarte clar ce patise data trecuta, cnd se
departase de cararea din Padure. Unde mergem?
? nca putin, zise Hagrid peste umar. Hai, Harry... trebuie sa fim uniti.
Era o mare provocare sa tina pasul cu Hagrid, din cauza ramurilor sau desisurilor
de spini printre care Hagrid trecea la fel de usor ca si cnd ar fi fost niste pnz
e de paianjen, dar care le agatau robele lui Harry si Hermione, ncurcndu-i adeseori
att de tare, nct trebuiau sa se opreasca n loc cteva minute, ca sa se elibereze. Bra
tele si picioarele lui Harry fura ct de curnd acoperite de mici taieturi si zgrietu
ri. Acum avansasera att de mult n interiorul Padurii, nct uneori tot ce vedea Harry

din Hagrid pe ntuneric era o silueta masiva si neagra. Toate sunetele pareau amen
intatoare n tacerea densa. O ramurica rupta rasuna puternic si cea mai mica miscar
e, desi ar fi putut fi facuta de o vrabiuta nevinovata, l facea pe Harry sa se ui
te prin ntuneric dupa faptas. i trecu prin minte ca pna atunci nu mai reusise sa me
arga att de mult n interiorul Padurii fara sa ntlneasca vreo alta fiinta; lipsa lor
i se paru oarecum de rau augur.
? Hagrid, putem sa ne aprindem baghetele? zise Hermione ncet.
? Aa... n ordine, i sopti Hagrid. De fapt...
Se opri brusc si se ntoarse; Hermione intra direct n el si cazu pe spate. Harry o
prinse chiar nainte sa atinga pamntul.
? Poate ca ar fi bine sa ne oprim aici pentru o clipa, ca sa pot sa... va prezin
t faptele, zise Hagrid. Adica, nainte sa ajungem acolo.
? Perfect! zise Hermione, n timp ce Harry o punea pe picioare.
Murmurara amndoi "Lumos!" si li se aprinsera vrfurile baghetelor. Chipul lui Hagri
d aparu n ntuneric la lumina celor doua raze tremurnde si Harry observa din nou ca
parea nelinistit si trist.
? n ordine, zise Hagrid. Pai... stiti... ideea este ca...
Trase aer n piept.
? Ma rog, este foarte posibil sa fiu dat afara zilele astea, zise el.
Harry si Hermione se uitara unul la celalalt si apoi la el.
? Dar ai rezistat pna acum... ncepu Hermione. Ce te face sa crezi ca...
? Umbridge crede ca eu i-am pus Nifflerul ala n birou.
? Si asa si este, spuse Harry, nainte sa se poata abtine.
? Nu, da' de unde! spuse Hagrid indignat. Daca are legatura cu creaturile magice,
ea crede ca are automat legatura si cu mine. Stiti ca de cnd m-am ntors cauta un
prilej ca sa scape de mine. Eu nu vreau sa plec, binenteles, dar daca nu ar fi...
ma rog... circumstantele speciale pe care sunt pe cale sa vi le explic, as plec
a chiar acum, nainte sa apuce sa ma dea afara n fata ntregii scoli, cum a facut cu
Trelawney.
Si Harry, si Hermione scoasera niste zgomote de protest, dar Hagrid i opri cu o m
iscare a minii sale enorme.
? Nu e sfrsitul lumii, o sa pot sa-l ajut pe Dumbledore dupa ce o sa plec, pot sa
fiu de ajutor si n Ordin. Iar voi o aveti pe Grubbly-Plank ? o sa treceti fara p
robleme de examene...
Vocea i tremura, iar uriasul amuti.
? Nu va faceti griji pentru mine, spuse el repede, cnd Hermione ncerca sa-i atinga
bratul.
si scoase imensa batista patata din buzunarul vestei si se sterse la ochi.
? Fiti atenti, nu v-as spune toate astea daca nu as fi nevoit. Stiti, daca plec.
.. ei bine, nu pot sa plec fara... fara sa-i spun cuiva... pentru ca o sa am nev
oie de ajutorul vostru. Si de al lui Ron, daca o sa vrea.
? Sigur ca o sa te ajutam, spuse Harry imediat. Ce vrei sa facem?
Hagrid si trase nasul cu putere, si fara sa spuna nimic, l batu pe Harry pe umar c
u o forta att de mare, nct Harry fu aruncat ntr-un copac.
? Stiam eu ca o sa fiti de acord, zise Hagrid n batista, n-o sa uit... niciodata.
.. pai... hai... nca putin pe aici... aveti grija, sunt urzici...
Mersera n tacere timp de alte cincisprezece minute; Harry deschise gura ca sa ntre
be ct mai aveau de mers, cnd Hagrid ntinse mna dreapta ca sa le faca semn sa se opre
asca.
? Cu mare grija, zise el ncet. Acum, foarte ncet...
Mersera nainte si Harry vazu ca se aflau n fata unei movile mari si netede, aproap
e la fel de nalta ca Hagrid, pe care, cu un fior de groaza, o confunda cu brlogul
unui animal enorm. Copacii fusesera smulsi de la radacina peste tot n jurul movile
i, astfel nct un loc viran nconjurat de mormane de trunchiuri si tufisuri care form
au un fel de gard sau baricada, dincolo de care stateau acum Harry, Hermione si H
agrid.
? Doarme, sopti Hagrid.
ntr-adevar, Harry auzi un huruit ritmat n departare, rare suna ca zgomotul facut d
e niste plamni enormi. Se uita cu coada ochiului la Hermione, care privea movila
cu gura putin deschisa. Parea complet ngrozita.

? Hagrid, zise ea ntr-o soapta abia audibila peste zgomotul creaturii adormite, ci
ne e?
Lui Harry i se paru ciudata aceasta ntrebare. ntrebarea la care se gndise el era "C
e e chestia asta?".
? Hagrid, ne-ai spus... zise Hermione, cu bagheta tremurndu-i acum n mna, ne-ai spus
ca nici unul nu a vrut sa vina!
Harry si muta ochii de la ea la Hagrid si apoi, cnd pricepu, se uita napoi la movila
, cu un mic icnet de groaza.
Marea movila de pamnt pe care el, Hermione si Hagrid ar fi putut sa stea fara pro
bleme se misca ncet n sus si n jos, o data cu respiratia ei joasa si aspra. Nu era
deloc o movila. Era spatele ncovoiat al cuiva care era evident un...
? Pai... asa e... nu a vrut sa vina, spuse Hagrid disperat. Dar a trebuit sa-l a
duc, Hermione, a trebuit!
? Dar de ce? ntreba Hermione, gata sa plnga. De ce... poftim... vai, Hagrid!
? Am stiut ca, daca l aduc, zise Hagrid, si el n pragul lacrimilor, si... si l nvat
sa fie putin mai manierat... o sa pot sa-l duc afara si sa le arat tuturor ca e
inofensiv!
? Inofensiv! spuse Hermione sfredelitor, iar Hagrid i facu disperat semn cu minile
sa coboare vocea, n timp ce creatura imensa din fata lor mormaia rasunator si se
misca n somn. El te-a ranit n tot acest timp, nu-i asa? De asta esti plin de rani
!
? Nu e constient de puterea lui! spuse Hagrid sincer. Si evolueaza, acum nu se m
ai opune asa tare...
? Deci, de asta ti-au trebuit doua luni ca sa te ntorci acasa, spuse Hermione tul
burata. Ah, Hagrid, de ce l-ai adus daca nu vroia sa vina? Nu ar fi fost mai fer
icit cu ai lui?
? si bateau toti jos de el, Hermione, pentru ca e foarte mic! zise Hagrid.
? Mic? spuse Hermione. Mic?
? Hermione, nu puteam sa-l las, spuse Hagrid, cu lacrimile siroindu-i acum pe chi
pul nvinetit, pna n barba. Stii... e fratele meu!
Hermione se holba la el, cu gura deschisa.
? Hagrid, cnd spui "frate", zise Harry rar, vrei sa spui... ?
? Ma rog... frate vitreg, se corecta Hagrid. Se pare ca mama mea si-a gasit un a
lt urias dupa ce l-a parasit pe tata si l-a avut pe Grawp, aici de fata...
? Grawp? zise Harry.
? Da... pai, asta se aude cnd si spune numele, spuse Hagrid nelinistit. Nu prea vo
rbeste n engleza... am ncercat sa-l nvat... oricum, se pare ca maica-sii nu i-a pla
cut de el mai mult dect i-a placut de mine. Stiti, cu femeile de urias, ceea ce c
onteaza e sa ai copii mari, iar el a fost mereu putin n dezavantaj ca urias... ar
e doar cinci metri jumatate...
? O, da, micut! spuse Hermione, cu un fel de sarcasm isteric. De-a dreptul minus
cul!
? l bateau toti... pur si simplu nu am putut sa-l las...
? Madame Maxime a vrut sa-l aduceti napoi? ntreba Harry.
? Ea... pai, si-a dat seama ca era foarte important pentru mine, zise Hagrid, frn
gndu-si minile enorme. Dar... dar s-a cam saturat de el dupa o vreme, trebuie sa r
ecunosc... asa ca ne-am despartit pe drumul spre casa... nsa mi-a promis ca nu va
spune nimanui...
? Cum Dumnezeu l-ai adus fara sa observe nimeni? zise Harry.
? Pai, de asta a durat att de mult, sa stii, spuse Hagrid. Nu puteam calatori dect
noaptea, prin tinuturi pustii, dupa cum stiti. Sigur, se pricepe destul de bine
la calatorit, dar tot a vrut sa se ntoarca.
? Ah, Hagrid, de ce Dumnezeu nu l-ai lasat? spuse Hermione, asezndu-se sfrsita pe u
n copac smuls si ngropndu-si chipul n mini. Ce ai de gnd sa faci cu un urias violent,
are nici macar nu vrea sa fie aici?
? Pai, sa stii ca "violent" e cam mult spus, zise Hagrid, frngndu-si n continuare mi
nile. Recunosc ca mi-a dat doi-trei pumni cnd a fost prost dispus, dar e mai bine
, mult mai bine, se linisteste mai repede.
? Atunci pentru ce sunt frnghiile alea? ntreba Harry.
Tocmai observase cteva funii groase ct niste puieti care se ntindeau din jurul trun

chiurilor celor mai mari copaci din apropiere pna la locul unde Grawp statea ghem
uit pe pamnt, cu spatele spre ei.
? Trebuie sa-l tii legat? ntreba Hermione sfrsita.
? Pai... da... zise Hagrid nelinistit. Stii, e asa cum v-am zis, nu si cunoaste p
ropria forta.
Harry ntelese acum de ce vietuitoarele lipseau cu desavrsire n aceasta parte a Padu
rii.
? Bun, si ce vrei sa facem eu, Harry si Ron? ntreba Hermione speriata.
Harry si Hermione schimbara niste priviri distruse, primul dndu-si seama stnjenit c
a i promisese deja lui Hagrid ca avea sa faca orice l ruga.
? Despre... despre ce este vorba, mai exact? ntreba Hermione.
? Nu despre mncare sau altceva de genul asta! zise Hagrid entuziasmat. Poate sa-s
i faca singur rost, nici o problema. Pasari, caprioare si altele de genul asta...
nu, de companie are nevoie. Sa stiu eu ca exista cineva care are n continuare puti
na grija de el... sa nvete, ma-ntelegeti.
Harry nu zise nimic, ci se ntoarse sa se uite iar la forma imensa care dormea pe
pamnt n fata lor. Spre deosebire de Hagrid, care arata doar ca un om mai mare, Gra
wp era diform ntr-un mod straniu. Ceea ce Harry considerase un bolovan mare acope
rit de muschi n stnga movilei mari de pamnt fu indicat acum drept capul lui Grawp.
Era mult mai mare ca proportie fata de corp dect capul unui om, aproape rotund si
acoperit de un par des, cu bucle mici, de culoarea ferigii. Marginea unei urech
i mari, carnoase, era vizibila pe capul, care parea sa stea, oarecum ca al unchi
ului Vernon, direct pe umeri, cu o portiune mica sau inexistenta de gt. Spatele, su
b ceea ce parea sa fie o salopeta murdara, maronie, formata din piei de animale
cusute neglijent, era foarte lat; si n timp ce Grawp dormea, haina parea putin nti
nsa la cusaturile cam din topor ale pieilor. Picioarele i erau strnse sub corp. Ha
rry vazu talpile unor turloaie enorme, murdare, goale si mari ct niste sanii, ase
zate unul pe altul pe pamntul din padure.
? Vrei sa-l nvatam noi, spuse Harry pe o voce seaca.
? Acum ntelegea foarte bine avertismentul lui Firenze. ncercarea lui nu are succes
. Ar fi bine sa renunte. Binenteles, celelalte creaturi care traiau n Padure trebui
e sa fi auzit de ncercarile inutile ale lui Hagrid de a-l nvata engleza pe Grawp.
? Da, chiar daca doar vorbiti putin cu el, zise Hagrid plin de speranta. Pentru
ca banuiesc ca, daca poate vorbi cu oamenii, o sa nteleaga mai bine ca toti l plac
em si ca vrem sa ramna.
Harry se uita la Hermione, care i ntoarse privirea printre degetele care i acopereau
fata.
? Te face sa ti-l doresti pe Norbert, nu-i asa? zise el, iar ea rse foarte tulbur
ata.
? Ia ziceti, o s-o faceti? zise Hagrid, care nu parea sa fi auzit ce spusese Har
ry.
? O sa... zise Harry, legat deja de promisiunea sa. O sa ncercam, Hagrid.
? Stiam ca pot sa contez pe voi, Harry, spuse Hagrid, zmbind nduiosator si stergndu
-si din nou fata cu batista. Nu vreau sa va ocupati prea des de asta... stiu ca
aveti de dat examene... daca ati putea doar sa dati o fuga pna aici cu Pelerina I
nvizibila, cam o data pe saptamna, si sa discutati putin cu el. Hai sa-l trezesc
acum, sa va prezint...
? A, nu! zise Hermione, ridicndu-se brusc. Hagrid, nu, nu-l trezi, zau, nu e nevo
ie...
Dar Hagrid trecuse deja peste trunchiul mare de copac din fata lor si se ndrepta
spre Grawp. Cnd ajunse la doi metri si jumatate de el, ridica de pe jos o craca l
unga, rupta, le zmbi linistitor peste umar lui Harry si Hermione, iar apoi l mpunse
cu putere pe Grawp n mijlocul spatelui, cu vrful cracii.
Uriasul scoase un racnet care rasuna peste tot n Padurea tacuta; pasarile din vrfu
rile copacilor din apropiere parasira ciripind ramurile pe care statusera si zbur
ara de acolo. ntre timp, n fata lui Harry si Hermione, giganticul Grawp se ridica
de pe solul care se cutremura cnd puse o mna enorma pe el, ca sa se ridice n genunc
hi. ntoarse capul ca sa vada cine l deranja si de ce.
? E totul bine, Grawpy? zise Hagrid, cu o veselie fortata n voce, dndu-se napoi cu
craca lunga ridicata, gata sa-l mpunga iar pe Grawp. Ai dormit bine, da?

Harry si Hermione se dadura napoi ct putura, ramnnd cu ochii pe urias. Grawp ngenunch
e ntre doi copaci pe care nu i dezradacinase nca. Copiii se uitara n sus la chipul s
au uimitor de mare, care semana cu o luna plina gri n bezna groasa din luminis. E
ra ca si cnd trasaturile i fusesera cioplite pe o sfera imensa de piatra. Nasul era
gros si fara forma, iar gura strmba si plina de niste dinti galbeni, diformi, ma
ri ct niste jumatati de caramida; ochii, mici dupa standardele uriasilor, erau ca
prui-verzi, stersi, iar n momentul acela ntredeschisi de somn. Grawp si ridica pumn
ul murdar, cu articulatii mari ct mingile de crichet, l duse la ochi, se freca furt
unos, apoi, pe neasteptate, se ridica n picioare cu o viteza si o agilitate surpr
inzatoare.
? Vai de mine! o auzi Harry pe Hermione chitaind ngrozita lnga el.
Copacii de care erau prinse frnghiile din jurul ncheieturilor si gleznelor lui Gra
wp scrtira amenintator.
Era, asa cum spusese Hagrid, nalt de cel putin cinci metri si jumatate. Privind a
dormit n jur, Grawp ntinse o mna ct o umbrela de plaja, nsfaca un cuib de pasare de p
e ramurile din vrf ale unui pin nalt si l ntoarse cu susul n jos cu un racnet de nemu
ltumire, pentru ca nu exista nici o pasare n el; ouale cazura ca niste grenade si
Hagrid si acoperi capul cu minile, ca sa se apere.
? Oricum, Grawp, striga Hagrid, uitndu-se speriat n sus, n caz ca mai cadeau si alt
e oua, am adus niste prieteni ca sa te cunoasca. Tii minte, ti-am zis ca s-ar pu
tea sa o fac. Tii minte cnd am zis ca trebuie sa plec ntr-o mica excursie si sa-i l
as pe ei sa aiba grija de tine pentru o vreme? Tii minte, Grawpy?
Dar Grawp scoase doar un alt racnet jos; era greu de spus daca asculta ce-i zice
a Hagrid sau daca recunostea ntr-adevar sunetele pe care le scotea acesta ca fiin
d cuvinte. Acum nsfacase vrful pinului si l tragea spre el, evident din simpla placer
e de a vedea ct o sa se balanseze cnd avea sa-i dea drumul.
? Hai, Grawpy, nu face asta! striga Hagrid. Asa i-ai scos pe ceilalti...
Si, ntr-adevar, Harry vazu pamntul din jurul radacinilor copacului ncepnd sa se crap
e.
? Ti-am facut rost de companie! striga Hagrid. nsotitori, fii atent! Uita-te n jos
, clovn mare ce esti, ti-am adus niste prieteni!
? Ah, Hagrid, nu o face, gemu Hermione, dar Hagrid si ridicase deja craca si l mpun
se din nou pe Grawp n genunchi.
Uriasul dadu drumul vrfului copacului, care se balansa periculos, raspndind peste
Hagrid o ploaie de ace de pin, dupa care se uita n jos.
? El, spuse Hagrid, ducndu-se grabit la locul unde erau Harry si Hermione, este H
arry, Grawp! Harry Potter! S-ar putea sa vina sa te vada daca eu o sa plec, ai nt
eles?
Uriasul realiza abia atunci ca Harry si Hermione erau acolo. l urmarira cu suflet
ul la gura cum si cobor capul mare ca un bolovan, ca sa se uite nedumerit la ei.
? Si ea este Hermione, da? Her...
Hagrid ezita. ntorcndu-se spre Hermione, zise:
? Te superi daca ti zice Hermy, Hermione? E un nume prea greu de tinut minte pent
ru el.
? Nu, nu, deloc, chitai Hermione.
? Ea este Hermy, Grawp! O sa vina si ea la tine! Nu-i asa ca e draguta? Doi prie
teni cu care sa poti sa... GRAWPY, NU!
Mna lui Grawp tsni din senin spre Hermione; Harry o nsfaca si o trase napoi dupa un
copac, astfel nct pumnul lui Grawp zgrie trunchiul, dar nu prinse nimic.
? RAULE CE ESTI! l auzira tipnd pe Hagrid, n timp ce Hermione se agata de Harry dup
a copac, tremurnd si scncind. ESTI UN BAIAT FOARTE RAU! NU E BINE SA NSFACI ? AU!
Harry si scoase capul de dupa trunchi si l vazu pe Hagrid ntins pe spate, cu mna la
nas. Grawp, parnd sa nu mai fie interesat, se ndreptase si tragea iar de pin ct de
mult i permitea.
? Bun, zise Hagrid aspru, ridicndu-se, tinndu-se cu o mna de nasul, care i sngera si
cu cealalta nclestata pe arbaleta, ei bine... gata... l-ati cunoscut si... si acu
m o sa stie cine sunteti, cnd o sa va ntoarceti. Da... pai...
Se uita n sus la Grawp, care acum tragea de pin cu o expresie de placere relaxata
pe chipul sau ca de bolovan; radacinile scrtiau, n timp ce le smulgea din pamnt.
? Pai, presupun ca e de ajuns pentru o zi, spuse Hagrid. Ne... aa... ne ntoarcem

acum, da?
Harry si Hermione ncuviintara din cap. Harry si puse iar arbaleta pe umar, tinndu-s
e nca de nas, si i conduse din nou printre copaci.
Nimeni nu vorbi pentru o vreme, nici macar cnd auzira bufnitura din departare car
e nsemna ca Grawp smulsese n sfrsit pinul. Chipul lui Hermione era palid si avea o
expresie rigida. Harry nu stia ce sa spuna. Ce Dumnezeu avea sa se ntmple cnd avea s
a afle cineva ca Hagrid l ascunsese pe Grawp n Padurea Interzisa? Si promisese ca
el, Ron si Hermione aveau sa continue ncercarile complet inutile ale lui Hagrid d
e a-l civiliza pe urias. Cum putea Hagrid, chiar si cu puterea sa nemasurata de
a se amagi ca monstrii cu colti erau extrem de inofensivi, sa si imagineze ca Gra
wp va putea vreodata sa ajunga sa se nteleaga cu oamenii?
? Stati putin, zise Hagrid brusc, exact cnd Harry si Hermione treceau cu greu de
un petic de troscot des din spatele lui.
Scoase o sageata din tolba de pe umar si si-o puse n arbaleta. Harry si Hermione s
i ridicara baghetele; acum, ca se oprisera din mers, si ei auzira diverse miscar
i prin apropiere.
? Ah, fir-as sa fiu, zise Hagrid ncet.
? Hagrid, credeam ca ti-am spus ca nu mai esti binevenit aici, zise o voce joasa
de barbat.
Trunchiul gol al unui barbat paru sa pluteasca pentru o clipa spre ei n lumina sl
aba, verde si nelamurita; apoi vazu ca barbatul era lipit de corpul unui cal roi
b. Acest centaur avea un chip mndru, cu pometii bine conturati si cu parul lung s
i negru. Ca si Hagrid, era narmat; avea pe umar o tolba plina de sageti si un arc
.
? Ce mai faci, Magorian? spuse Hagrid obosit.
Copacii din spatele centaurilor fosnira si aparura alti patru sau cinci centauri
n spatele lui. Harry l recunoscu pe Bane, cel negru si barbos, pe care l ntlnise cu
aproape patru ani n urma, n aceeasi noapte cnd l cunoscuse pe Firenze. Bane nu dadea
nici un semn ca l mai vazuse vreodata pe Harry.
? Asa, zise el, cu o inflexiune rautacioasa n glas, nainte de-a se ntoarce imediat
spre Magorian. Credeam ca am cazut de acord asupra a ceea ce vom face daca acest
om se va mai arata n Padure?
? Acum sunt "acest om", da? spuse Hagrid. Doar pentru ca v-am mpiedicat pe toti s
a curmati o viata?
? Nu ar fi trebuit sa te bagi, Hagrid, zise Magorian. Obiceiurile noastre nu sun
t si ale voastre, la fel ca legile noastre. Firenze ne-a tradat si ne-a dezonora
t.
? Nu stiu cum ati ajuns la concluzia asta, spuse Hagrid agasat. Nu a facut nimic
altceva dect sa l ajute pe Albus Dumbledore...
? Firenze a intrat n slujba oamenilor, spuse un centaur cenusiu cu un chip aspru
si foarte ridat.
? n slujba! zise Hagrid usturator. Doar i face o favoare lui Albus Dumbledore...
? Le transmite oamenilor cunostintele si secretele noastre, zise Magorian ncet. N
u exista nici o posibilitate de a ndrepta o asemenea rusine.
? Daca ziceti voi, spuse Hagrid, ridicnd din umeri. Dar eu, unul, cred ca faceti
o mare greseala...
? Ca si tine, omule, spuse Bane, te ntorci aici, n Padurea noastra, desi te-am ave
rtizat...
? Acum, ia asculta-ma tu pe mine, spuse Hagrid mnios. Sa ma scutesti cu padurea "
noastra", daca nu te superi. Nu voi decideti cine vine si cine pleaca de-aici...
? La fel cum nici tu nu decizi, Hagrid, spuse Magorian calm. Astazi te las sa tr
eci, pentru ca esti nsotit de tinerii tai...
? Nu sunt ai lui! l ntrerupse Bane dispretuitor. Sunt elevi, Magorian, de la scoal
a! Probabil ca au profitat deja de nvatamintele tradatorului Firenze.
? Cu toate acestea, spuse Magorian potolit, uciderea mnjilor este o crima ngrozito
are ? nu ne atingem de nevinovati. Astazi, Hagrid, treci. nsa de acum nainte, sta d
eparte de acest loc. Ai pierdut prietenia centaurilor cnd l-ai ajutat pe tradator
ul Firenze sa scape de noi.
? Doar n-o sa fiu tinut departe de Padure de o mna de catri batrni ca voi! spuse Ha
grid tare.

? Hagrid, zise Hermione pe o voce subtire si ngrozita, n timp ce Bane si centaurul

gri loveau pamntul cu copita, hai sa mergem, te rog, hai sa mergem!
Hagrid merse nainte, cu arbaleta nca ridicata si cu ochii atintiti amenintator asu
pra lui Magorian.
? Stim ce tii n Padure, Hagrid! striga Magorian dupa ei, n timp ce centaurii iesea
u din cmpul vizual. Si toleranta noastra este din ce n ce mai scazuta!
Hagrid se rasuci pe calcie, dnd toate semnele ca vroia sa se ntoarca imediat spre M
agorian.
? O sa-l tolerati atta timp ct o sa fie aici, e Padurea lui la fel cum e si a voas
tra! striga el, n timp ce Harry si Hermione se mpingeau amndoi cu toata puterea n ha
ina de moleschm a lui Hagrid, ncercnd sa-l faca sa mearga nainte.
ncruntndu-se n continuare, uriasul se uita n jos; expresia i se schimba ntr-o usoara
uimire cnd i vazu pe amndoi mpingndu-l; parea sa nu o fi simtit.
? Linistiti-va, voi doi, spuse el, ntorcndu-se ca sa mearga mai departe, n timp ce
ei gfiau n urma lui. Niste catri batrni si afurisiti, nu-i asa?
? Hagrid, spuse Hermione pe nerasuflate, ocolind peticul de urzici pe unde trecu
sera la dus, daca centaurii nu vor oameni n Padure, nu vad cum vom putea eu si Ha
rry sa...
? A, ati auzit ce au zis, spuse Hagrid scurt, nu le fac rau mnjilor ? cu alte cuv
inte, copiilor. Oricum, nu putem sa i lasam sa ne manipuleze.
? Frumoasa ncercare, i sopti Harry lui Hermione, care arata descurajata.
Pna la urma ajunsera iar pe carare si, dupa alte cincisprezece minute, copacii ncep
ura sa se rareasca; vedeau din nou petice de cer albastru senin si, din departar
e, auzeau sunetele clare ale uralelor si strigatelor.
? Asta a fost un alt gol? ntreba Hagrid, oprindu-se la adapostul copacilor cnd stad
ionul de vjthat aparu la orizont. Sau credeti ca s-a terminat meciul?
? Nu stiu, zise Hermione abatuta.
Harry vazu ca arata si mai rau; avea parul plin de ramurele si frunze, robele er
au rupte n mai multe locuri si avea numeroase zgrieturi pe fata si mini. Stia ca si
el trebuia sa arate tot cam la fel.
? Stiti, eu cred ca s-a terminat! spuse Hagrid, uitndu-se nca spre stadion. Uite,
ies deja oameni. Daca va grabiti, o sa puteti sa va pierdeti n multime si nimeni
nu o sa-si dea seama ca nu ati fost acolo!
? Buna idee, spuse Harry. Pai... atunci ne vedem mai trziu, Hagrid.
? Nu-mi vine sa cred, spuse Hermione pe o voce foarte tulburata, n clipa n care Ha
grid nu-i mai puteai auzi. Nu mi vine sa cred. Nu-mi vine sa cred, sincer.
? Linisteste-te, spuse Harry.
? Sa ma linistesc! zise ea cu patima. Un urias! Un urias n Padure! Si se presupun
e ca noi o sa-l nvatam engleza! Binenteles, n ideea ca o sa trecem de o herghelie d
e centauri criminali la dus si la ntors! Nu ? mi ? vine ? sa ? cred!
? nca nu trebuie sa facem nimic, ncerca Harry sa o linisteasca, vorbindu-i ncet, n ti
mp ce se alaturau unui suvoi de Astropufi vorbareti, care se ntorceau la castel.
Nu ne roaga sa facem nimic, n afara de cazul n care e dat afara, si e posibil ca a
sta sa nici nu se ntmple.
? Ah, las-o balta, Harry! spuse Hermione furioasa, oprindu-se locului, astfel nct
cei din spatele ei trebuira sa coteasca pentru a o evita. Sigur ca o sa fie dat
afara si, sincera sa fiu, dupa ce am vazut, cine o poate condamna pe Umbridge?
Urma o pauza timp, n care Harry se uita urt la ea, iar ochii fetei se umplura ncet
de lacrimi.
? Nu ai vorbit serios, zise Harry ncet.
? Nu... ei bine... asa e... nu am vorbit serios, zise ea, stergndu-se suparata la
ochi. Dar de ce trebuie sa-si complice viata n halul asta ? si pe a noastra?
? Nu stiu...
Weasley e
Weasley e
N-a lasat
Weasley e

al nostru rege,
al nostru rege,
balonul sa intre,
al nostru rege...

? Si mi-as dori sa nu mai cnte melodia aia idioata, spuse Hermione distrusa. Nu s

-au umflat destul n pene?

Un val de elevi urca peluza n panta dinspre stadion.
? Ah, hai sa intram, nainte sa ne ntlnim cu Viperinii, zise Hermione.
Weasley tot poate sa apere,
Mereu lnga cercuri e,
De asta Cercetasii vor toti sa cnte,
Weasley e al nostru rege.
? Hermione... spuse Harry rar.
Cntecul era din ce n ce mai tare, dar nu venea dinspre multimea de Viperini mbracat
a n verde si argintiu, ci dinspre o masa de rosu si auriu care se apropia ncet de c
astel, ducnd pe umeri o silueta solitara.
Weasley e
Weasley e
N-a lasat
Weasley e

al nostru rege,
al nostru rege,
balonul sa intre,
al nostru rege...

? Nu se poate, zise Hermione cu o voce stinsa.

? BA DA! zise Harry tare.
? HARRY! HERMIONE! striga Ron, fluturnd n aer cupa argintie de vjthat si parnd n al no
ualea cer. AM REUSIT! AM CSTIGAT!
i zmbira, n timp ce trecu pe lnga ei. La usa de intrare n castel era mare nvalmaseala
si Ron se lovi cu capul de pragul de sus, dar nimeni nu ncerca sa-l dea jos. Cntnd n
continuare, multimea se nghesui n holul de intrare si disparu. Harry si Hermione i u
rmarira pe elevi zmbind, pna cnd se estompara si ultimele acorduri din "Weasley e a
l nostru rege". Apoi se ntoarsera unul spre celalalt, si le pieri zmbetul.
? i dam vestile mine, da? zise Harry.
? Da, bine, spuse Hermione obosita. Eu nu ma grabesc.
Urcara treptele mpreuna. Din usa de la intrare se uitara amndoi napoi ca din reflex
la Padurea Interzisa. Harry nu era sigur daca i se parea sau nu, dar avu impres
ia ca vede un nor mic de pasari tsnind n sus, pe deasupra copacilor din zare, apro
ape ca si cum copacul n care si facusera cuib tocmai fusese smuls din radacini.
CAPITOLUL XXXI
N.O.V.-URILE
Euforia lui Ron pentru ca-i ajutase pe Cercetasi sa cstige la mustata Cupa la vjth
at era att de mare, nct ziua urmatoare nu putu sa faca nimic. Tot ce vroia era sa d
iscute despre meci, astfel nct lui Harry si Hermione le fu foarte greu sa gaseasca
un prilej ca sa i spuna de Grawp. Nu ca vreunul dintre ei s-ar fi chinuit din ras
puteri; nici unul nu era dornic sa fie cel care avea sa-l aduca pe Ron cu picioar
ele pe pamnt ntr-un mod att de brutal. Avnd n vedere ca era o noua zi frumoasa si cal
da, l convinsera sa mearga cu ei sa recapituleze sub fagul de pe marginea lacului
, unde erau mai putine sanse sa fie auziti dect n camera de zi. La nceput Ron nu fu
foarte entuziasmat de aceasta idee ? se simtea foarte bine cnd era batut pe umar
de fiecare Cercetas care trecea pe lnga scaunul lui, precum si de izbucnirile oc
azionale din "Weasley e al nostru rege" ? dar dupa o vreme fu de acord ca niste
aer proaspat avea sa-i faca bine.
si mprastiara cartile la umbra fagului si se asezara, n timp ce Ron le descria prim
ul gol salvat al meciului, probabil pentru a treizecea oara.
? Vreau sa spun ca luasem deja un gol dat de la Davies, asa ca nu eram tocmai ncr
ezator, dar nu stiu, cnd Bradley a venit spre mine, ca din senin, mi-am zis poti s
a o faci! Si am avut cam o secunda pentru a hotar n ce parte sa zbor, stiti, pentr
u ca parea sa tinteasca spre inelul din dreapta ? n dreapta mea, evident, si n stng
a lui ? dar am avut un sentiment straniu ca se prefacea. Asa ca am riscat si ara
zburat n stnga ? n dreapta lui, vreau sa spun ? si ? ei bine ? ati vazut ce s-a ntmp
lat, ncheie el modest, dndu-si parul pe spate, fara sa fie nevoie, facndu-i sa arat

e ca si cnd tocmai ar fi fost batut de vnt si uitndu-se n jur, ca sa vada daca l auzi
sera cei care erau cel mai aproape de ei ? un grup de Astropufi din anul trei. S
i apoi, cnd Chambers a venit spre mine cu vreo cinci minute mai trziu... ce e? ntre
ba Ron, oprindu-se la jumatatea propozitiei din cauza expresiei de pe chipul lui
Harry. De ce zmbesti?
? Nu zmbesc, spuse Harry repede, si se uita n jos la notitele sale de la Transfigur
are, ncercnd sa para ct mai serios.
Adevarul era ca Ron tocmai i amintise foarte tare lui Harry de un alt jucator de
vjthat care statuse cndva chiar sub acest copac, ciufulindu-si parul.
? Ma bucur ca am cstigat, atta tot.
? Da, spuse Ron rar, savurnd cuvintele, am cstigat. Ai vazut expresia de pe chipul
lui Cho cnd Ginny a prins hotoaica aia chiar sub nasul ei?
? Presupun ca a plns, nu-i asa? zise Harry cu amaraciune.
? Pai, da, nsa de suparare, nu de altceva... zise Ron si se ncrunta putin. Dar ai
vazut-o cnd si-a aruncat matura dupa ce a aterizat, nu-i asa?
? Aa... facu Harry.
? Pai, de fapt... nu, Ron, zise Hermione, cu un oftat adnc, punndu-si cartea deopa
rte si uitndu-se la el cu parere de rau. Adevarul este ca singura parte din meci
pe care am vazut-o eu si Harry a fost primul gol al lui Davies.
Parul proaspat ciufulit al lui Ron paru sa se pleosteasca de dezamagire.
? Nu v-ati uitat, zise el sfrsit, uitndu-se cnd la unul, cnd la altul. Nu m-ati vazu
t cnd am aparat toate golurile alea?
? Pai... nu, spuse Hermione, ntinznd o mna mpaciuitoare spre el. Dar, Ron, nu am vrut
sa plecam ? am fost nevoiti!
? Da? zise Ron, a carui fata ncepuse sa se nroseasca. Cum asa?
? Din cauza lui Hagrid, spuse Harry. S-a hotart sa ne spuna de ce e plin de vnatai
de cnd s-a ntors de la uriasi. A vrut sa mergem cu el n Padure, nu am avut de ales
, stii cum e. Oricum...
Povestea fu istorisita n cinci minute, la sfrsitul carora indignarea lui Ron fuses
e nlocuita de o expresie de nencredere totala.
? A adus unul cu el si l-a ascuns n padure?
? Da, spuse Harry sumbru.
? Nu, zise Ron, ca si cnd, daca ar fi spus-o atunci, nu mai putea sa fie adevarat
. Nu, nu se poate.
? Ei bine, uite ca se poate, spuse Hermione cu fermitate. Grawp are cam cinci me
tri jumatate naltime, i place sa dezradacineze pini nalti de aproape sapte metri si
ma stie sub numele de Hermy.
Ron rse nelinistit.
? Si Hagrid vrea ca noi sa... ?
? l nvatam engleza, da, zise Harry.
? Si-a pierdut mintile, spuse Ron, pe un ton de admiratie amestecata cu teama.
? Da, zise Hermione enervata, dnd o pagina din Transfigurarea semiavansata si uitnd
u-se urt la o serie de diagrame care aratau transformarea unei bufnite ntr-un binoc
lu de opera. Da, ncep sa cred ca asa este. Dar, din pacate, ne-a pus pe mine si p
e Harry sa i-o promitem.
? Pai, o sa trebuiasca sa va ncalcati promisiunea si gata, spuse Ron hotart. Adica
, hai sa fim seriosi... avem de dat examene si mai avem attica ? ridica mna, aratnd
cum degetul mare si aratatorul aproape ca se atingeau ? pna sa fim dati afara. S
i de fapt... l mai tineti minte pe Norbert? l mai tineti minte pe Aragog? Ne-a fos
t vreodata bine cnd am avut de-a face cu amicii monstruosi ai lui Hagrid?
? Stiu, doar ca... am promis, zise Hermione cu o voce mica.
Ron si netezi iar parul, cazut pe gnduri.
? Pai, ofta el, Hagrid nca nu a fost dat afara, nu-i asa? A rezistat pna acum, poat
e ca o sa reziste pna se termina semestrul si nu o sa mai trebuiasca sa avem nici
o treaba cu Grawp.
*
Domeniul din jurul castelului stralucea n lumina soarelui, de parca ar fi fost pro
aspat pictat; cerul senin si zmbea lui nsusi n lacul de un luciu lin; peluzele verzi

de satin faceau din cnd n cnd valuri din cauza unei adieri. Sosise luna iunie, dar
pentru cei din anul cinci asta nsemna un singur lucru: venise n sfrsit timpul N.O.
V.?urilor.
Profesorii nu le mai dadeau teme; orele erau dedicate recapitularii acelor subie
cte despre care profesorii credeau ca aveau cea mai mare probabilitate de fi dat
e la examen. Atmosfera concentrata si nfrigurata alunga din mintea lui Harry apro
ape orice altceva n afara de N.O.V.?uri, desi se ntreba din cnd n cnd, n timpul orelor
de Potiuni, daca Lupin i spusese vreodata lui Plesneala ca trebuia sa-l nvete pe
Harry Occlumantie n continuare. Daca o facuse, atunci Plesneala l ignorase pe Lupi
n cu desavrsire, la fel cum l ignora acum pe Harry. Asta era perfect pentru Harry;
era si asa destul de ocupat si ncordat fara sa mai aiba ore n plus cu Plesneala s
i, spre usurarea lui, Hermione era mult prea preocupata ca sa l cicaleasca din ca
uza Occlumantiei; petrecea mult timp murmurnd singura si nu mai pregatise haine pe
ntru spiridusi de zile ntregi.
Nu era singura persoana care se purta ciudat pe masura se apropiau N.O.V.-urile.
Ernie Macmillan adoptase obiceiul enervant de a-i interoga pe ceilalti n privinta
programelor de recapitulare.
? Cte ore credeti ca recapitulati pe zi? i ntreba el pe Harry si Ron cnd erau la coa
da n fata clasei de Ierbologie, cu o scnteiere dementa n ochi.
? Nu stiu, spuse Ron. Cteva.
? Mai multe sau mai putine de opt?
? Presupun ca mai putine, spuse Ron, oarecum alarmat.
? Eu fac opt, spuse Ernie, umflndu-si pieptul. Opt sau noua. Fac o ora zilnic nain
te de micul dejun. Opt ore n medie. Pot sa fac zece ntr-o zi buna, la sfrsit de sap
tamna. Luni am facut noua ore si jumatate. Marti nu a fost asa de bine ? doar sap
te ore si un sfert. Apoi miercuri...
Harry i fu deosebit de recunoscator profesoarei Lastar pentru ca i zori sa intre n
sera numarul trei chiar n momentul acela, obligndu-l pe Ernie sa si ntrerupa recital
ul. ntre timp, Draco Reacredinta gasise un nou mod de a genera panica.
? Binenteles ca nu conteaza ce stii, fu el auzit spunndu-le tare lui Crabbe si Goy
le n fata clasei de Potiuni, cu cteva zile nainte de nceperea examenelor, ci pe cine
stii. Ei bine, tata este prieten de ani ntregi cu seful comisiei examenelor vraj
itoresti ? batrna Griselda Marchbanks ? care a venit la noi la cina si asa mai de
parte...
? Crezi ca e adevarat? le sopti Hermione alarmata lui Harry si Ron.
? Oricum, nu avem ce face, chiar daca ar fi, spuse Ron sumbru.
? Nu cred ca este adevarat, spuse Neville ncet din spatele lor. Pentru ca Griseld
a Marchbanks este o prietena a matusii mele si nu a vorbit niciodata de familia
Reacredinta.
? Cum e, Neville? ntreba Hermione imediat. E dura?
? Sincer sa fiu, seamana cu bunica, zise Neville pe o voce supusa.
? Dar faptul ca o cunosti nu ti va dauna, nu-i asa? i spuse Ron ncurajator.
? A, nu cred ca o sa conteze, zise Neville, parca si mai amart. Bunica i spune tot
timpul profesoarei Marchbanks ca nu sunt la fel de bun ca tata... ma rog, v-ati
dat seama cum e la Sf. Mungo.
Neville se uita fix la podea. Harry, Ron si Hermione se privira, dar nu stiura c
e sa spuna. Era pentru prima data ca Neville recunostea ca se ntlnisera la spitalu
l vrajitorilor.
ntre timp, printre elevii din anul cinci si sapte se dezvoltase o piata neagra nflo
ritoare a ajutoarelor pentru concentrare, agilitate mintala si atentie. Harry si
Ron fura foarte tentati de o sticla din elixirul pentru creier al lui Baruffio,
care le fu oferit de Eddie Carmichael, din anul sase de la Ochi-de-Soim, care j
ura ca numai datorita lui luase cele noua N.O.V.-uri cu "Remarcabil" vara trecut
a si dadea o jumatate de litru cu doar doisprezece galioni. Ron l asigura pe Harr
y ca avea sa-i dea banii napoi pentru jumatatea sa n clipa n care pleca de la Hogwar
ts si si lua o slujba, nsa, nainte sa ncheie afacerea, Hermione confiscase deja sticl
a de la Carmichael si varsase continutul la closet.
? Hermione, vroiam sa cumpar asta! striga Ron.
? Fii serios! se ratoi ea. Ai putea sa iei si pudra din gheara de dragon a lui H
arold Dingle si sa termini cu toate.

? Dingle are pudra din gheara de dragon? facu Ron entuziasmat.

? Acum nu mai are, zise Hermione. Am confiscat-o si pe aia. Sa stii ca nimic din
toate astea nu functioneaza.
? Gheara de dragon functioneaza, zise Ron. Se zice ca e incredibila, cica ti ridi
ca creierul la un nivel superior, atingi apogeul desteptaciunii pentru cteva ore
? Hermione, lasa-ma sa iau un vrf, hai, nu are ce sa-mi faca rau...
? Ba chestia asta poate, sa stii, zise Hermione sumbru. Am verificat-o si de fap
t sunt excremente uscate de Doxii.
Aceasta informatie anula dorinta lui Harry si Ron de stimulanti pentru creier.
Primira orarele examenelor si detaliile procedurii pentru N.O.V.-uri n timpul urm
atoarei ore de Transfigurare.
? Dupa cum vedeti, le spuse profesoara McGonagall elevilor, n timp ce si copiau dat
ele si orele examenelor de pe tabla, N. O. V.-urile voastre se ntind pe parcursul
a doua saptamni consecutive. Veti da examenele scrise dimineata si pe cele practi
ce dupa-amiaza. Examenul practic de Astronomie va avea loc noaptea, binenteles. A
cum trebuie sa va previn ca pe lucrarile voastre au fost aruncate cele mai intra
nsigente Vraji Antitrisat. Penele autoraspuns sunt interzise n sala de examen, la
fel ca si globurile aminteste-ti-tot, butonii-fituca detasabili si cerneala aut
ocorectoare. Mi-e teama ca n fiecare an se gaseste cel putin un elev care crede c
a poate sa ncalce regulile comisiei examenelor vrajitoresti. Tot ce pot sa sper e
ste ca nu va fi vorba de un Cercetas. Noua noastra... directoare ? profesoara McG
onagall pronunta cuvntul cu aceeasi expresie pe chip pe care o avea matusa Petuni
a cnd privea un fir de praf deosebit de enervant ? i-a rugat pe sefii caselor sa
le spuna elevilor lor ca trisatul va fi pedepsit foarte sever, pentru ca, desigu
r, rezultatele examenelor vor reflecta noul regim din scoala al doamnei directoa
re...
Profesoara McGonagall ofta usor; Harry vazu cum i se dilatara narile nasului asc
utit.
? Totusi, acesta nu este un motiv pentru care sa nu dati tot ce puteti. Trebuie
sa va gnditi la viitorul vostru.
? Va rog, doamna profesoara, spuse Hermione, cu mna ridicata, cnd vom primi rezult
atele?
? Veti primi o bufnita pe parcursul lunii iulie, spuse profesoara McGonagall.
? Perfect, zise Dean Thomas soptit, nu trebuie sa ne mai facem griji din cauza a
sta pna la vacanta.
Harry se imagina n dormitorul sau din Aleea Boschetelor peste sase saptamni, asteptn
d rezultatele de la N.O.V.-uri. Ei bine, si zise el, cel putin avea sa stie ca va
primi cu siguranta o scrisoare n vara aceea.
Primul examen, cel la Teoria Farmecelor, fu programat pentru luni dimineata. Har
ry fu de acord sa o asculte pe Hermione duminica dupa prnz, dar regreta aproape im
ediat; era foarte agitata si i tot smulgea cartea din mna, ca sa verifice daca ras
punsese bine, ajungnd sa l loveasca puternic n nas cu marginea ascutita a Realizari
lor n fermecare.
? De ce nu te asculti singura? zise el hotart, dndu-i cartea napoi, cu lacrimi n och
i de durere.
ntre timp, Ron citea notitele pe doi ani de la Farmece cu degetele bagate n urechi
, miscnd din buze fara sa scoata un sunet; Seamus Finnigan statea ntins pe spate p
e podea, recitnd definitia unui Farmec Substantial, n timp ce Dean l verifica dupa
Manualul standard de vraji, nivelul 5; Parvati si Lavender, care exersau Farmece
le de Miscare de baza, si faceau penarele sa se ntreaca n jurul marginii mesei.
Cina fu un eveniment tacut n seara aceea. Harry si Ron nu prea vorbira, ci mncara
cu pofta, dupa ce nvatasera pe rupte toata ziua. Hermione, pe de alta parte, si to
t punea deoparte cutitul si furculita si se arunca sub masa dupa ghiozdan, din c
are nsfaca o carte ca sa verifice vreo data sau cifra. Ron tocmai i spunea ca ar t
rebui sa mannce linistita, ca sa poata dormi la noapte, cnd furculita i cazu printr
e degetele amortite si ateriza cu un zanganit puternic pe farfurie.
? Vai, Dumnezeule, zise ea ncet, holbndu-se spre holul de intrare. Ei sunt? Aia su
nt examinatorii?
Harry si Ron se ntoarsera repede n loc. Dincolo de usile Marii Sali o vazura pe Um
bridge stnd cu un grup mic de vrajitori si vrajitoare care pareau mai batrni dect l

umea. Harry fu multumit sa vada ca Umbridge era nelinistita.

? Sa mergem sa ne uitam mai de aproape? spuse Ron.
Harry si Hermione ncuviintara din cap si se apropiara grabiti de usa dubla dinspr
e holul de la intrare, ncetinind n timp ce paseau peste prag pentru a trece ca n tr
ansa pe lnga examinatori. Harry si zise ca profesoara Marchbanks era vrajitoarea m
icuta, cocosata si cu un chip att de ridat, nct arata ca si cnd ar fi fost acoperit
de pnze de paianjen; Umbridge vorbea cu ea respectuos. Profesoara Marchbanks pare
a putin surda; i raspundea profesoarei Umbridge foarte tare, avnd n vedere ca erau
la doar treizeci de centimetri departare.
? Drumul a fost placut, drumul a fost placut, l-am mai facut de o gramada de ori
pna acum! zise ea nerabdatoare. Ei bine, nu am mai vorbit de mult cu Dumbledore!
adauga ea, uitndu-se prin sala, ca si cnd ar fi sperat ca acesta sa apara subit d
intr-un dulap de maturi. Presupun ca habar nu ai unde e, nu-i asa?
? Ctusi de putin, zise Umbridge, aruncndu-i o privire rauvoitoare lui Harry, Ron s
i Hermione, care acum zaboveau la capatul scarilor, n timp ce Ron se prefacea ca s
i leaga sireturile. Dar ndraznesc sa spun ca Ministerul Magiei i va da de urma ct d
e curnd.
? Ma ndoiesc, striga micuta profesoara Marchbanks, poate doar daca vrea el sa fie
gasit! Stiu eu... a dat chiar cu mine examenele T.V.E.E. la Transfigurare si Fa
rmece... a facut cu bagheta niste lucruri pe care nu le mai vazusem niciodata pna
atunci.
? Da... ma rog... zise profesoara Umbridge, n timp ce Harry, Ron si Hermione urca
u scara de marmura miscndu-si picioarele ct de ncet puteau. Dati-mi voie sa va arat
cancelaria. ndraznesc sa spun ca v-ar prinde bine un ceai dupa drum.
Fu o seara oarecum ciudata. Toata lumea ncerca sa recapituleze cte ceva n ultimul mo
ment, dar nimeni nu parea sa aiba succes. Harry se duse la culcare devreme, dar
apoi ramase treaz ore ntregi sau cel putin asa i se paru. si aminti de consilierea
profesionala si de declaratia lui McGonagall, ca l va ajuta sa devina Auror, chi
ar daca asta era ultimul lucru pe care avea sa-l faca. si dorea sa fi vorbit de o
ambitie mai accesibila, acum ca sosise timpul examenelor. Stia ca nu era singur
ul care nu dormea, dar nici unul dintre ceilalti nu vorbi si pna la urma adormira
pe rnd.
Nici unul dintre elevii din anul cinci nu fu prea vorbaret la micul dejun din zi
ua urmatoare: Parvati exersa n soapta incantatii, n timp ce solnita din fata ei zvc
nea; Hermione recitea att de repede din Realizari n fermecare nct ochii pareau sa i f
ie n ceata; Neville tot scapa cutitul si furculita, si darma borcanul de marmelada
.
Dupa ce micul dejun se termina, cei din anii cinci si sapte se nvrtira prin holul
de la intrare, n timp ce ceilalti elevi se- duceau la ore; apoi, la noua jumatate
, fura chemati, clasa dupa clasa, napoi n Marea Sala, care fusese rearanjata exact
asa cum o vazuse Harry n Pensiv cnd tatal sau, Sirius si Plesneala si dadusera N.O
.V.-urile. Cele patru mese ale caselor fusesera scoase si nlocuite cu multe mese
de o persoana, toate asezate nspre masa profesorilor din capatul salii, unde profe
soara McGonagall statea cu fata la ei. Dupa ce se asezara toti si se facu linist
e, ea zise "Puteti sa ncepeti", si ntoarse o clepsidra imensa, aflata pe biroul de
lnga ea, pe care se mai gaseau pene, calimari si pergamente de rezerva facute sul
.
Harry si ntoarse foaia cu subiectul, cu inima batndu-i cu putere ? la trei rnduri n d
reapta sa si cu patru locuri mai n fata, Hermione scria deja ? si si cobor privirea
asupra primului subiect: a) Recitati incantatia si b) Descrieti miscarea de bag
heta necesara pentru a face obiectele sa zboare.
Harry si aminti brusc de o bta care zbura mult n aer si se lovi cu putere de capul
tare al unui trol... surznd, se apleca peste foaie si ncepu sa scrie.
*
?
e
s
e

Pai, n-a fost chiar asa de greu, nu-i asa? ntreba Hermione nelinistita n holul d
intrare doua ore mai trziu, tinnd nca strns n mna lucrarea. Nu sunt sigura ca am scr
ct stiam la Farmece de nveselire, pur si simplu nu am mai avut timp. Ati scris d
Contrafarmecul pentru Sughituri? Nu eram sigura daca sa o fac, mi s-a parut pr

ea mult... iar la ntrebarea douazeci si trei...

? Hermione, spuse Ron aspru, am mai vorbit despre asta... nu refacem fiecare exa
men dupa aceea, este si asa destul de rau ca trebuie sa le sustinem.
Cei din anul cinci luara prnzul cu restul scolii (cele patru mese ale caselor rea
parusera la ora amiezii), apoi mersera n camera mica de lnga Marea Sala, unde treb
uiau sa astepte examenul practic. n timp ce erau chemate grupuri mici de elevi n o
rdine alfabetica, cei care ramneau n urma murmurau incantatii si exersau miscari de
bagheta, mpungndu-se din greseala din cnd n cnd n spate sau n ochi.
Fu strigat numele lui Hermione. Tremurnd, fata iesi din camera cu Anthony Goldste
in, Gregory Goyle si Daphne Greengrass. Elevii care fusesera deja testati nu se
mai ntorceau dupa aceea, asa ca Harry si Ron habar nu aveau cum se descurcase Herm
ione.
? O sa se descurce, tii minte ca a luat o suta douazeci la suta la unul dintre t
estele noastre de Farmece? zise Ron.
Zece minute mai trziu profesorul Flitwick striga:
? Parkinson, Pansy ? Patil, Padma ? Patil, Parvati ?Potter, Harry.
? Succes, zise Ron ncet, iar Harry intra n Marea Sala, strngnd att de tare bagheta, c
a i tremura mna.
? Domnul profesor Tofty este liber, Potter, chitai profesorul Flitwick, care stat
ea chiar lnga usa.
i facu semn lui Harry catre cel mai batrn si mai chel dintre examinatori, care sta
tea la o masuta n coltul ndepartat, aproape de profesoara Marchbanks, aflata la jum
atatea testarii lui Draco Reacredinta.
? Potter, da? spuse profesorul Tofty, consultndu-si notitele si uitndu-se la Harry
peste ochelarii cu rame subtiri cnd acesta se apropie. Celebrul Potter?
Harry l vazu cu coada ochiului pe Reacredinta aruncndu-i o privire usturatoare; pah
arul de vin pe care l facuse sa pluteasca Reacredinta cazu pe jos si se facu zob.
Harry nu putu sa nu surda; profesorul Tofty i ntoarse sursul ncurajator.
? Asta este, zise el pe o voce tremuratoare de batrn, nu e cazul sa ai emotii. Ac
um, te rog sa iei acest suport de ou si sa-l pui sa faca niste tumbe.
Per ansamblu, lui Harry i se paru ca merse destul bine. Vraja de Plutire fu evid
ent mai buna dect cea a lui Reacredinta, desi si dorea sa nu fi ncurcat incantatia
de schimbare a culorii cu Vraja de Crestere, caci sobolanul pe care ar fi trebui
t sa-l faca portocaliu se umfla ntr-un mod socant si ajunse ct un bursuc, nainte Ha
rry sa ndrepte greseala. Se bucura ca Hermione nu fusese n sala n clipa aceea si ca
nu l batu la cap mai trziu. nsa lui Ron putea sa-i spuna; acesta facuse o farfurie
ntinsa sa se transforme ntr-o ciuperca mare si habar nu avea cum se ntmplase.
Nu avura timp sa si traga sufletul n seara aceea; se dusera direct n camera de zi d
upa cina si se cufundara n recapitularea pentru Transfigurare din ziua urmatoare.
Harry se duse la culcare cu capul plin de scheme si teorii de vraji complexe.
Uita definitia unei Vraji de Transformare n timpul lucrarii scrise din dimineata
urmatoare, dar i se paru ca partea practica ar fi putut merge mult mai rau. Cel
putin facuse ntreaga iguana sa dispara, n timp ce biata Hannah Abbot se pierduse c
u totul la masa nvecinata si reusise cumva sa si multiplice dihorul ntr-un crd de pa
sari flamingo, facnd ca examinatorul ei sa astepte zece minute, pna cnd pasarile fur
a prinse si scoase din sala.
Avura examenul la Ierbologie miercuri (cu exceptia unei muscaturi superficiale d
in partea unei flori de priboi cu colti, lui Harry i se paru ca se descurcase de
stul de bine), urmat de Apararea contra Magiei Negre. Aici, pentru prima oara, H
arry fu convins ca va lua examenul. Nu avu nici o problema cu ntrebarile scrise s
i n timpul examenului practic se delecta de-a dreptul, facnd toate contrablestemele
si vrajile defensive chiar n fata lui Umbridge, care privea calma de lnga usa dub
la ce dadea n holul de intrare.
? Ah, felicitari! striga profesorul Tofty, care l examina iar pe Harry, cnd acesta
facu o Vraja perfecta de Alungare a unui Bong. ntr-adevar, foarte bine! Ei bine,
cred ca asta este tot, Potter... doar daca...
Se apleca putin nainte.
? Am auzit, de la bunul meu prieten Tiberius Ogden, ca poti crea un Patronus? Pe
ntru un punct n plus... ?
Harry ridica bagheta, se uita direct la Umbridge si si-o imagina concentrata.

? Expecto patronum!
Cerbul sau argintiu tsni din vrful baghetei si merse n galop de la un capat la altu
l al salii. Toti examinatorii se uitara n jur pentru a-i urmari drumul, iar dupa
ce animalul se dizolva n ceata argintie, profesorul Tofty aplauda entuziasmat cu mi
nile sale noduroase, cu venele bine conturate.
? Minunat! zise el. Foarte bine, Potter, poti sa pleci!
Cnd Harry trecu pe lnga Umbridge, lnga usa, li se ntlnira privirile. n colturile gurii
ei mari si subtiri exista un surs rauvoitor, dar lui nu i pasa. n cazul n care nu s
e nsela (iar daca da, nu avea de gnd sa i spuna nimanui), tocmai luase un "Remarcab
il" la N. O. V.
Vineri, Harry si Ron avura o zi libera n timp ce Hermione dadu examen la Runele A
ntice, si, avnd n vedere ca aveau tot sfrsitul de saptamna naintea lor, si permisera s
a faca o pauza de recapitulari. Se ntinsera si cascara n dreptul ferestrei deschis
e, prin care intra aerul cald de vara, n timp ce jucau sahul vrajitorilor. Harry l
vazu pe Hagrid n departare, prednd unei clase la marginea Padurii. ncerca sa-si de
a seama ce creaturi examinau ?crezu ca erau unicorni, pentru ca baietii pareau s
a stea putin mai n spate ? cnd se deschise gaura portretului si Hermione trecu pri
n ea, parnd foarte prost dispusa.
? Cum a fost la Rune? zise Ron, cascnd si ntinzndu-se.
? Am tradus gresit ehwaz, zise Hermione mnioasa. nseamna parteneriat, nu aparare; l
-am ncurcat cu eihwaz.
? Ma rog, zise Ron lenes, este o singura greseala, nu-i asa, tot o sa iei...
? Ah, taci din gura! zise Hermione suparata. Poate sa fie greseala care face dif
erenta ntre un examen luat si unul picat. Mai mult, cineva a mai pus un Niffler n
biroul lui Umbridge. Nu stiu cum au trecut de usa aia noua, dar tocmai am fost ac
olo si Umbridge urla din toti rarunchii ? se pare ca a ncercat s-o muste de picio
r...
? Foarte bine, zisera Harry si Ron ntr-un glas.
? Nu este foarte bine! zise Hermione cu patima. Crede ca Hagrid e de vina, tinet
i minte? Si nu vrem ca Hagrid sa fie dat afara!
? Acum preda; nu poate sa dea vina pe el, spuse Harry, facnd un gest spre fereast
ra.
? Ah, Harry, esti att de naiv uneori. Tu chiar crezi ca Umbridge va astepta sa ai
ba dovezi? zise Hermione, din cale-afara de nervoasa, dupa care se duse ca o fur
tuna spre dormitorul fetelor, trntind usa dupa ea.
? O fata de zahar, cu o fire att de dulce, spuse Ron foarte ncet, mpingndu-si regina
ca sa-i ia unul dintre caii lui Harry.
Proasta dispozitie a Hermionei dura cea mai mare parte a sfrsitului de saptamna, d
esi lui Harry si Ron le fu usor sa o ignore, avnd n vedere ca petrecura aproape to
ata smbata si duminica recapitulnd la Potiuni pentru luni ? examenul pe care Harry
l asteptase fara nici o tragere de inima ? si despre care era sigur ca va pune c
apat ambitiilor sale de a deveni Auror. ntr-adevar, lucrarea i se paru grea, desi
se gndi ca ar fi putut sa ia note maxime la ntrebarea despre Polipotiune; putu sa
-i descrie efectele cu exactitate, dupa ce o bause n anul doi fara sa aiba voie.
Examenul practic de dupa-amiaza nu fu att de rau pe ct se asteptase. Dat fiind ca
Plesneala lipsi de la eveniment, descoperi ca fu mult mai relaxat dect de obicei
cnd facu potiunea. Neville, care statea foarte aproape de Harry, parea la rndul lu
i mai fericit dect l vazuse Harry vreodata la orele de Potiuni. Cnd profesoara Marc
hbanks zise, "ndepartati-va de ceaune, va rog, examenul a luat sfrsit", Harry astu
pa termosul cu mostra, simtind ca, desi nu era posibil sa nu fi obtinut o nota bu
na izbutise, cu putin noroc, sa nu pice.
? Mai sunt doar patru examene, zise Parvati Patil sfrsita, n timp ce se ndreptau sp
re camera comuna a Cercetasilor.
? Doar! spuse Hermione taios. Eu am Aritmantie si probabil ca este cea mai grea m
aterie dintre toate!
Nimeni nu fu att de nesabuit nct sa-i dea o replica, asa ca nu putu sa-si verse ner
vii pe nici unul dintre ei si se multumi sa se certe cu niste elevi din primul a
n pentru ca rdeau prea tare n camera de zi.
Harry decise sa se comporte bine la examenul de Grija fata de Creaturile Magice
de marti, ca sa nu l dezamageasca pe Hagrid. Examenul practic avu loc dupa-amiaza

pe peluza de la marginea Padurii Interzise, unde elevilor li se ceru sa identif

ice corect Knarlul ascuns printre doisprezece arici (smecheria era sa le oferi l
apte pe rnd: Knarlii, fiinte extrem de suspicioase, ai caror spini aveau multe pr
oprietati magice, o luau de obicei razna din cauza a ceea ce lor li se parea o t
entativa de a-i otravi); apoi sa arate mnuirea corecta a unui Apararc; sa hraneas
ca si sa curete un Crab de Foc fara sa aiba parte de arsuri grave; si sa aleaga,
dintr-o varietate de mncaruri, regimul pe care i l-ar prescrie unui unicorn boln
av.
Harry l vazu pe Hagrid uitndu-se nelinistit pe fereastra colibei sale. Cnd examinat
orul lui Harry, de data acesta o vrajitoare scunda si dolofana, i zmbi si i spuse c
a putea sa plece, i facu semn lui Hagrid ca totul era bine, nainte sa se ntoarca la
castel.
Lucrarea teoretica de la Astronomie de miercuri dimineata decurse destul de bine.
Harry nu fu convins ca nimerise corect numele tuturor ciclurilor lunare ale lui
Jupiter, dar cel putin era sigur ca nici unul dintre ele nu era acoperit de o ga
ita. Trebuira sa astepte pna seara examenul practic de Astronomie; n schimb, dupaamiaza fu dedicata Prezicerilor despre Viitor.
Chiar si dupa asteptarile modeste ale lui Harry la Preziceri despre Viitor, exam
enul decurse foarte rau. Ar fi putut la fel de bine sa ncerce sa vada imagini mis
catoare pe birou dect n globul de cristal care se ncapatna sa ramna pustiu; se pierdu
cu totul la cititul n frunze de ceai, declarnd ca se parea ca profesoara Marchban
ks va ntlni ct de curnd un strain brunet, rotund si slinos, dupa care puse capac ntre
gului fiasco, ncurcnd linia vietii cu cea a mintii n palma ei si informnd-o ca ar fi
trebuit sa moara martea trecuta.
? Pai, eram pregatiti sa picam la asta, zise Ron sumbru cnd coborra scara de marmu
ra.
Tocmai l facuse pe Harry sa se simta putin mai bine, spunndu-i ca i descrisese exam
inatorului cu lux de amanunte un barbat urt, cu un neg pe nas, din globul sau de c
ristal, doar pentru a-si ridica privirea si a descoperi ca descrisese reflectia
examinatorului.
? Nu ar fi trebuit sa fi ales cursul asta de la bun nceput, spuse Harry.
? Totusi, cel putin acum putem sa renuntam la el.
? Da, spuse Harry. Nu mai trebuie sa ne prefacem ca ne pasa ce se ntmpla cnd se mpri
etenesc prea tare Jupiter cu Uranus.
? Si de acum nainte, nu mi mai pasa daca n frunzele mele de ceai scrie "mori, Ron,
mori" ? nu ma uit la ele dect cnd sunt la gunoi, acolo unde le e locul.
Harry rse tocmai cnd Hermione se apropie n fuga din spatele lor. Harry se opri imed
iat din rs, ca sa n-o supere.
? Cred ca am facut bine la Aritmantie, spuse ea, iar Harry si Ron rasuflara amndo
i usurati. Mai avem sa ne uitam peste hartile cerului nainte de cina...
Cnd ajunsera n vrful Turnului de Astronomie la ora unsprezece, descoperira ca era o
noapte perfecta pentru privit cerul: senina si fara strop de vnt. Domeniul era s
caldat n lumina argintie a lunii si aerul era putin cam racoros. Fiecare dintre ei
si pregati telescopul si, cnd profesoara Marchbanks dadu semnalul, ncepura sa umpl
e harta goala a cerului pe care o primisera.
Profesoara Marchbanks si profesorul Tofty se plimbara printre ei, urmarindu-i cu
m notau pozitiile precise ale stelelor si ale planetelor pe care le observau. Er
a o liniste totala, n afara de fosnitul pergamentelor, de scrtitul ocazional al unu
i telescop cnd era fixat pe suport si de scrijelitul multor pene. Trecu o jumatate
de ora, apoi o ora; patratelele de lumina aurie reflectata care dansau dedesubt
, pe pamnt, ncepura sa dispara, n timp ce sfesnicele care luminau ferestrele castel
ului se stingeau.
nsa, dupa ce Harry completa constelatia Orion pe harta sa, usa dubla de la intrar
ea n castel se deschise direct sub parapetul unde se afla, astfel nct lumina se rev
arsa pe treptele de piatra pna peste peluza. Harry se uita n jos, n timp ce schimba
putin pozitia telescopului, si vazu cinci sau sase siluete alungite mergnd pe ia
rba bine luminata, nainte ca usa sa se nchida si domeniul sa redevina o mare de ntu
neric.
Harry se uita iar prin telescop si regla claritatea, examinnd acum planeta Venus.
Se uita la harta ca sa noteze planeta, dar ceva i atrase atentia; oprindu-se cu

pana suspendata deasupra pergamentului, scruta domeniul ntunecat si vazu sase sil
uete traversnd peluza. Daca nu s-ar fi miscat, si daca lumina lunii nu le-ar fi a
rgintat crestetele, nu le-ar fi putut deosebi de pamntul ntunecat pe care mergeau.
Chiar si de la distanta aceasta, Harry avu sentimentul bizar ca recunostea mers
ul persoanei celei mai bondoace dintre ele, care parea sa conduca grupul.
Nu pricepea de ce iesea Umbridge la plimbare dupa miezul noptii, si nu oricum, ci
nsotita de cinci persoane. Apoi cineva tusi n spatele lui, iar el si aminti ca era
n mijlocul unui examen. Uitase cu totul de pozitia lui Venus. Lipindu-si ochiul d
e telescop, o regasi si fu iar pe cale sa o noteze pe harta cnd, cu urechile ciul
ite dupa orice sunet, auzi un ciocanit n departare care rasuna pe domeniul pustiu
, urmat imediat de latratul nabusit al unui cine mare.
Ridica privirea, cu inima batndu-i cu putere. Ferestrele lui Hagrid erau luminate
si oamenii pe care i observase traversnd peluza erau acum conturati n dreptul lor.
Usa se deschise si Harry vazu limpede sase siluete bine definite trecnd pragul. Ap
oi usa se nchise din nou si se facu liniste.
Harry se simti foarte nelinistit. Se uita n jur, ca sa vada daca Ron sau Hermione
observasera si ei acelasi lucru, dar profesoara Marchbanks trecu chiar n clipa a
ceea prin spatele lui si, nevoind sa para ca se uita pe furis la lucrarile altor
a, Harry se apleca grabit peste harta sa celesta si pretinse ca adauga date, n ti
mp ce se uita de fapt la coliba lui Hagrid. Acum siluetele se miscau dintr-un ca
pat n altul al colibei, ntunecnd temporar ferestrele.
Simti ochii profesoarei Marchbanks atintiti pe ceafa lui si si lipi iar ochiul de
telescop, uitndu-se la luna a carei pozitie o nregistrase cu o ora nainte, dar, cnd
profesoara Marchbanks se ndeparta, auzi un racnet dinspre coliba din departare,
care rasuna n noapte, ajungnd direct n vrful Turnului de Astronomie. Mai multi elevi
din jurul lui Harry si abandonara telescoapele si privira n schimb spre coliba lu
i Hagrid.
Profesorul Tofty tusi nca o data scurt si sec.
? Hai, ncercati sa va concentrati, fetelor si baietilor, zise el cu blndete.
Cei mai multi se ntoarsera la telescoape. Harry privi n stnga. Hermione se uita ncre
menita la coliba lui Hagrid.
? Aa ? mai aveti douazeci de minute, spuse profesorul Tofty.
Hermione tresari si se ntoarse imediat la harta celesta; Harry si cobor privirea sp
re a lui si observa ca notase gresit planeta Venus, confundnd-o cu Marte. Se aple
ca sa o corecteze.
Se auzi un BANG puternic dinspre domeniu. Mai multi strigara "Au!", caci se lovi
ra cu capatul telescopului peste nas cnd se grabira sa vada ce se ntmpla dedesubt.
Usa lui Hagrid se deschise la perete si ceilalti l vazura foarte bine la lumina c
are se revarsa din coliba, o silueta masiva, racnind si agitndu-si pumnii, nconjur
ata de sase oameni, care, judecnd dupa firele de lumina rosie pe care le aruncau
asupra ei, pareau sa ncerce s-o mpietreasca.
? Nu! striga Hermione.
? Draga mea! spuse profesorul Tofty pe un ton scandalizat. Suntem la un examen!
nsa nimeni nu mai era atent ctusi de putin la hartile cerului. nca zburau raze de l
umina rosie lnga coliba lui Hagrid, si totusi, pareau sa ricoseze din el; Hagrid
era nca n picioare, nemiscat, si se lupta din cte vedea Harry. Pe domeniu rasunara
strigate si urlete, iar un barbat striga:
? Fii rational, Hagrid!
Hagrid racni:
? La naiba cu ratiunea, nu ma lua asa, Dawlish!
Harry vazu mica silueta a lui Colt cum ncerca sa-l apere pe Hagrid, sarind ntruna
pe vrajitorii din jurul lui, pna cnd una dintre Vrajile de mpietrire l atinse si caz
u la pamnt. Hagrid scoase un urlet de furie, l ridica n aer pe vinovat si l arunca;
barbatul zbura la vreo doi metri si nu se mai ridica. Hermione icni, acoperindusi gura cu ambele mini; Harry se uita la Ron si vazu ca si el parea speriat. Nici
unul dintre ei nu l mai vazuse vreodata pe Hagrid suparat de-adevaratelea.
? Uite! chitai Parvati, care se apleca peste parapet si arata spre poalele caste
lului, unde se deschisese iar usa de la intrare.
Pe domeniul ntunecat se revarsa un nou val de lumina si o singura umbra lunga, ne
agra, strabatea acum peluza.

? Haideti! zise profesorul Tofty nelinistit. Sa stiti ca mai aveti doar saisprez
ece minute!
nsa nimeni nu i acorda nici cea mai mica atentie: o urmareau cu totii pe persoana
care alerga spre ncaierarea care se ncinsese lnga coliba lui Hagrid.
? Cum ndrazniti? striga silueta, n timp ce fugea. Cum ndrazniti!
? E McGonagall! sopti Hermione.
? Lasati-l n pace! Lasati-l n pace, am spus! se auzi vocea profesoarei McGonagall n
noapte. Din ce motiv l atacati? Nu a facut absolut nimic ca sa justifice o aseme
nea...
Hermione, Parvati si Lavender tipara toate trei. Siluetele din jurul colibei lui
Hagrid aruncara nu mai putin de patru Vraji de mpietrire asupra profesoarei McGo
nagall. La jumatatea distantei dintre coliba si castel, razele rosii se ntlnira as
upra ei; pentru o clipa deveni luminoasa si radie o culoare rosie, stranie, apoi
cazu imediat la pamnt, pe spate, se lovi de sol cu putere si nu se mai misca.
? Himere salbatice! striga profesorul Tofty, care parea sa fi uitat si el cu tot
ul de examen. Fara nici un avertisment! Ce comportament barbar!
? LASILOR! urla Hagrid.
Vocea ajunse limpede pna n vrful turnului, si alte cteva lumini se aprinsera la loc n
castel. LASI AFURISITI! LUATI ASTA, SI ASTA...
? Vai de mine... icni Hermione.
Hagrid le dadu doi pumni masivi atacatorilor care se aflau cel mai aproape de el
; judecnd dupa prabusirea lor imediata, si pierdusera cunostinta. Harry l vazu pe H
agrid aplecndu-se si crezu ca fusese pna la urma nvins de vraja. Dar, din contra, n
clipa urmatoare Hagrid se ridica din nou n picioare, avnd n spate ceea ce parea sa
fie un sac ? abia pe urma Harry realiza ca avea pe umeri trupul inert al lui Col
t.
? Prindeti-l, prindeti-l! striga Umbridge, dar ultimul ajutor care i ramasese pare
a foarte reticent sa intre n raza de actiune a pumnilor lui Hagrid.
Mai mult, se dadea napoi asa de repede, nct se mpiedica de unul dintre colegii lui ca
re si pierdusera cunostinta si cazu. Hagrid se ntorsese deja si o luase la fuga avn
du-l pe Colt atrnat dupa gt. Umbridge arunca o ultima Vraja de mpietrire dupa el, d
ar l rata, iar Hagrid, alergnd cu viteza maxima spre portile ndepartate, disparu n n
oapte.
Urma o tacere cutremuratoare, care dura un minut ct o vesnicie, n timp ce toti se
uitau cu gura cascata spre domeniu. Apoi vocea profesorului Tofty spuse sters:
? Aa... mai aveti cinci minute.
Desi umpluse doar doua treimi din harta cerului, Harry si dorea cu disperare ca e
xamenul sa se termine. Cnd n sfrsit acest lucru se ntmpla, el, Ron si Hermione si baga
ra grabiti telescoapele n huse si coborra n fuga scara n spirala. Nici unul dintre e
levi nu se ducea la culcare; vorbeau toti cu voce tare si plini de entuziasm, la
capatul scarilor, despre scena la care fusesera martori.
? Femeia aia malefica! icni Hermione, aproape sugrumata de furie. Sa ncerce sa l ia
pe Hagrid prin surprindere n toiul noptii!
? E evident ca a vrut sa evite nca o scena ca aceea cu Trelawney, spuse Ernie Mac
millan cu ntelepciune, alaturndu-li-se pe furis.
? Hagrid s-a descurcat bine, nu? spuse Ron, mai degraba alarmat dect impresionat.
Cum de au ricosat de pe el toate vrajile alea?
? Probabil ca de la sngele de urias, spuse Hermione tulburata. Este foarte greu sa
mpietresti un urias, sunt ca trolii, foarte rezistenti... dar biata doamna profe
soara McGonagall... patru Vraji de mpietrire direct n piept si nu mai e nici ea to
cmai tnara, nu-i asa?
? Groaznic, groaznic, spuse Ernie, clatinnd dezaprobator din cap. Ei bine, eu ma d
uc sa ma culc. Noapte buna.
Elevii din jurul lor se ndepartau ncet, vorbind n continuare nfrigurati despre ceea
ce vazusera.
? Cel putin nu au reusit sa-l duca pe Hagrid n Azkaban, zise Ron. Presupun ca s-a
dus sa i se alature lui Dumbledore, nu-i asa?
? Cred ca da, spuse Hermione, gata sa se puna pe plns. Ah, e ngrozitor, chiar am c
rezut ca Dumbledore se va ntoarce ct de curnd, dar acum l-am pierdut si pe Hagrid.
Se trra napoi n camera de zi a Cercetasilor, pe care o gasira plina. Agitatia de pe

domeniu alertase ctiva oameni, care se grabisera sa-si trezeasca prietenii. Seamu
s si Dean, care sosisera naintea lui Harry, Ron si Hermione, le povesteau acum tu
turor ce vazusera si auzisera din vrful Turnului de Astronomie.
? Dar de ce sa-l dea afara pe Hagrid acum? ntreba Angelina Johnson, clatinnd din ca
p. Nu este aceeasi situatie ca la Trelawney; a predat mult mai bine ca de obicei
anul asta!
? Umbridge i uraste pe semioameni, spuse Hermione cu amaraciune, prabusindu-se pe
un scaun. A vrut dintotdeauna sa-l dea afara pe Hagrid.
? Si a crezut ca Hagrid i punea Nifflerii n birou, interveni Katie Bell.
? Ah, la naiba, zise Lee Jordan, acoperindu-si gura. Eu i-am pus Niffleri n birou
. Fred si George mi-au lasat ctiva; i-am facut sa intre plutind pe fereastra ei.
? Oricum l-ar fi dat afara, spuse Dean. Era prea apropiat de Dumbledore.
? Asa este, zise Harry, cufundndu-se ntr-un fotoliu de lnga cel al lui Hermione.
? Sper doar ca profesoara McGonagall e teafara, zise Lavender cu ochii n lacrimi.
? Au adus-o napoi la castel, am vazut pe fereastra de la dormitor, zise Colin Cre
evey. Nu arata foarte bine.
? O s-o vindece doamna Pomfrey, spuse Alicia Spinnet hotarta. Pna acum nu a dat gr
es cu nimeni.
Se facu aproape patru dimineata nainte sa se elibereze camera de zi. Harry era pe
rfect treaz; l macina imaginea lui Hagrid alergnd n noapte; era att de suparat pe Um
bridge, nct nu putea sa gaseasca o pedeapsa destul de aspra pentru ea, desi sugest
ia lui Ron de a o servi ca mncare unui Homar Exploziv cu capa era demna de admirat
ie. Adormi contemplnd planuri de razbunare teribile si se trezi trei ore mai trziu
, simtindu-se extrem de obosit.
Ultimul examen, cel la Istoria Magiei, urma sa aiba loc abia dupa-amiaza. Harry
si-ar fi dorit mult sa se culce la loc dupa micul dejun, nsa contase pe dimineata
aceea pentru o mica recapitulare de ultima ora, asa ca statu cu capul n mini lnga
o fereastra din camera de zi, ncercnd din rasputeri sa nu adoarma, ct timp citi o p
arte din stiva de notite de un metru naltime pe care i le mprumutase Hermione.
Cei din anul cinci intrara n Marea Sala la ora doua si se asezara n fata subiectel
or de examen puse cu fata n jos. Harry se simtea epuizat. Nu vroia dect sa termine
cu asta, ca sa poata sa se duca la culcare; a doua zi, el si Ron aveau sa se du
ca pe terenul de vjthat, sa zboare pe matura lui Ron si sa se bucure fiindca scap
asera de recapitulare.
? ntoarceti subiectele, zise profesoara Marchbanks din fata salii, ntorcnd clepsidr
a uriasa. Puteti sa ncepeti.
Harry se uita fix la prima ntrebare. Trecura cteva secunde pna cnd si dadu seama ca n
u ntelesese un cuvnt; atentia i fu atrasa de o viespe care zumzaia lnga una dintre f
erestrele nalte. ncet, fara tragere de inima, ncepu sa scrie raspunsul.
i era foarte greu sa si aminteasca numele si ncurca datele ntruna. Pur si simplu sar
i peste ntrebarea numarul patru (Dupa parerea ta, legislatia baghetelor a condus
sau a contribuit la prevenirea mai eficienta revoltelor goblinilor din secolul a
l optsprezecelea?), cu gndul ca se va ntoarce la ea la sfrsit, daca va mai avea tim
p. Stiuse ntrebarea numarul cinci (Cum a fost ncalcat Statutul de Tainuire n 1749 s
i ce masuri au fost luate pentru a mpiedica repetarea acestui fapt?), dar l macina
banuiala ca sarise peste niste elemente importante; avea impresia ca vampirii a
pareau si ei pe undeva prin poveste.
Cauta mai ncolo o ntrebare la care sa poata raspunde cu siguranta si ochii i se fi
xara asupra ntrebarii numarul zece: Care au fost circumstantele care au condus la
formarea Confederatiei Internationale a Vrajitorilor si de ce vrajitorii din Li
echtenstein au refuzat sa faca parte din ea?
Stiu asta, si zise Harry, desi creierul i era adormit si vlaguit. Vedea imaginea ti
tlului, scris de Hermione: Formarea Confederatiei Internationale a Vrajitorilor.
.. Citise notitele cu pricina chiar n dimineata aceea.
ncepu sa scrie, ridicndu-si ochii din cnd n cnd ca sa se uite la clepsidra mare de pe
biroul de lnga profesoara Marchbanks. Statea chiar n spatele lui Parvati Patil, a
l carei par lung si negru cadea pna peste spatar. O data sau de doua ori se trezi
uitndu-se la reflexele aurii care straluceau pe el cnd si misca putin capul, si tr
ebui sa si-l clatine el nsusi ca sa se limpezeasca.
... primul Mugwump suprem al Confederatiei Internationale a Vrajitorilor a fost

Pierre Bonaccord, dar numirea sa a fost contestata de comunitatea vrajitoreasca d

in Liechtenstein, pentru ca...
Peste tot n jurul lui Harry, penele scrijeleau pe pergamente ca niste sobolani car
e scormoneau si zgriau. Soarele i batea cu putere n ceafa. Ce facuse Bonaccord de-i
jignise pe vrajitorii din Liechtenstein? Harry avea impresia ca era ceva n legat
ura cu trolii... se uita iar n gol la capul lui Parvati. Daca ar putea sa practic
e Legilimantia, sa deschida o fereastra n ceafa ei si sa vada ce facusera trolii c
a sa creeze o prapastie ntre Pierre Bonaccord si Liechtenstein...
Harry nchise ochii si si ascunse chipul n mini, astfel nct rosul aprins al pleoapelor
sale se facu negru si rece. Bonaccord dorise sa opreasca vnarea trolilor si le co
nferise drepturi... dar Liechtenstein avea probleme cu un trib de troli de munte
deosebit de sngerosi... asta era.
Deschise ochii; l usturara si-i lacrimara cnd vazu pergamentul alb, stralucitor. nce
t, scrise doua rnduri despre troli, iar apoi le reciti. Nu parea ceva foarte info
rmativ si detaliat, si totusi, era convins ca notitele lui Hermione despre Confe
deratie se ntindeau pe pagini ntregi.
nchise ochii din nou, ncercnd sa le vada, sa-si aduca aminte... Confederatia avuses
e prima ntlnire n Franta, da, scrisese deja despre asta...
Goblinii ncercasera sa vina, dar fusesera exclusi... scrisese si despre asta...
Nimeni din Liechtenstein nu voise sa vina...
Gndeste-te, si spuse el, cu chipul n mini, n timp ce n jurul lui penele scrijeleau ras
punsuri interminabile, iar nisipul se scurgea n clepsidra din fata...
Mergea iar de-a lungul coridorului racoros si ntunecat catre Departamentul Mister
elor, cu pasi hotarti si consecventi, lund-o din cnd n cnd la fuga, decis sa ajunga n
frsit la destinatie... Usa neagra se deschise n fata lui ca de obicei, iar el se t
rezi n camera circulara cu multe usi...
Traversa imediat podeaua de piatra si trecu de a doua usa... pe pereti si pe pod
ea erau petice jucause de lumina si se auzea clinchetul acela mecanic, dar nu av
ea timp sa exploreze, trebuia sa se grabeasca...
Parcurse n fuga distanta pna la a treia usa, care se deschise de perete ca celelal
te... Iarasi era ntr-o cladire de marimea unei catedrale, plina de rafturi si sfe
re de sticla... acum inima i batea foarte repede... de data acesta avea sa ajunga
acolo... n dreptul numarului nouazeci si sapte, o lua la stnga si merse grabit pe
coridorul ncadrat de doua rnduri...
Dar chiar la capat vazu o silueta doborta, forma neagra, care se misca la podea c
a un animal ranit... stomacul lui Harry se strnse de frica... si de bucurie...
O voce i parasi buzele ? o voce stridenta, rece, golita de orice bunatate umana..
.
? Asculta-ma... hai, ndreapt-o n jos... eu nu o pot atinge... dar tu poti...
Silueta neagra de pe podea se misca putin. Harry vazu o mna alba cu degete lungi,
care tineau strns o bagheta ridicndu-se n continuarea propriului brat... auzi voce
a stridenta si rece spunnd "Crucio!"
Barbatul de pe podea scoase un strigat de durere si ncerca sa se ridice, dar cazu
pe spate, zvrcolindu-se. Harry rse. Ridica bagheta, blestemul se destrama, iar sil
ueta gemu si ramase nemiscata.
? Lordul Cap-de-Mort asteapta...
Foarte ncet, cu bratele tremurndu-i, barbatul de pe podea si ridica umerii cu ctiva
centimetri si si nalta capul. Chipul i era patat de snge si totusi, rigid si sfidato
r...
? Va trebui sa ma omori, sopti Sirius.
? Fara ndoiala ca o voi face pna la urma, spuse vocea rece. Dar mai nti mi-o vei adu
ce, Black... crezi ca asta de pna acum a fost durere? Mai gndeste-te... avem ore nt
regi nainte si nu e nimeni care sa te auda tipnd...
Dar cineva tipa cnd Cap-de-Mort si cobor iar bagheta; cineva urla si cazu de pe un
birou fierbinte pe podeaua rece de piatra; Harry se trezi cnd se lovi de pamnt, ti
pnd n continuare, cu cicatricea arzndu-l, n timp ce Marea Sala exploda peste tot n ju
rul lui.
CAPITOLUL XXXII

IESIREA DIN FOC

? Nu ma duc... nu e nevoie sa ma duc n aripa spitalului... nu vreau...
Biguia n timp ce ncerca sa se ndeparteze de profesorul Tofty, care se uita la Harry f
oarte ngrijorat, dupa ce l ajutase si l dusese n holul de intrare, n timp ce toti elev
ii din jur se holbau la ei.
? Sunt... sunt bine, domnule, bolborosi Harry, stergndu-si sudoarea de pe fata. S
incer... doar am adormit... am avut un cosmar...
? Tensiunea examenelor, spuse vrajitorul batrn cu compasiune, batndu-l pe Harry pe
umar. Se mai ntmpla, tinere, se mai ntmpla! Acum, un pahar de apa racoritor si poate
ca vei reusi sa te ntorci n Marea Sala, ce zici? Examenul aproape ca s-a ncheiat,
dar crezi c-ai putea sa termini fara probleme ultimul raspuns?
? Da, spuse Harry nfrigurat. Adica... nu... am facut... am facut cam tot ce am pu
tut, cred...
? Foarte bine, foarte bine, zise vrajitorul batrn cu blndete. Ma duc sa ti iau lucra
rea si te sfatuiesc sa te duci frumusel si sa te ntinzi.
? Asa voi face, spuse Harry, ncuviintnd din cap cu putere. Va multumesc mult.
n clipa n care calciele batrnului disparura dincolo de pragul Marii Sali, Harry urca
n fuga scara de marmura, alerga att de repede de-a lungul holurilor, nct portretele
pe lnga care trecu murmurara niste reprosuri, mai urca niste etaje si pna la urma
intra ca un uragan pe usa dubla a aripii spitalului, facnd-o pe doamna Pomfrey ?
care i dadea sa nghita lui Montague un lichid albastru stralucitor cu lingura ? sa
tipe speriata.
? Potter, ce naiba faci?
? Trebuie sa o vad pe doamna profesoara McGonagall, ngaima Harry, cu rasuflarea t
aiata. Acum... este urgent!
? Nu este aici, Potter, zise doamna Pomfrey cu tristete. P fost transferata n dim
ineata asta la Sf. Mungo. Patru Vraji de mpietrire direct n piept la vrsta ei? Este
un miracol ca nu au omort-o.
? A... plecat? zise Harry socat.
Se suna de pauza n afara salonului si auzi obisnuitul zgomot ndepartat al elevilor
care se revarsau pe holurile de deasupra si dedesubtul lui. Ramase perfect nemis
cat, uitndu-se la doamna Pomfrey. Groaza i se cuibarea n suflet.
Nu mai avea cui sa spuna. Dumbledore plecase, Hagrid la fel, dar si imaginase mer
eu ca profesoara McGonagall va fi acolo, irascibila si intransigenta, de acord,
dar putndu-se baza pe ea, prezenta ntotdeauna unde era nevoie...
? Nu ma mir ca esti socat, Potter, zise doamna Pomfrey, cu un fel de aprobare ap
riga pe chip. De parca unul dintre ei ar fi putut sa o mpietreasca pe Minerva McG
onagall la lumina zilei! Lasitate, asta a fost... o lasitate de ultima speta...
daca nu mi-ar pasa de ce ati pati voi, elevii, fara mine, as demisiona n semn de
protest.
? Da, spuse Harry cu o voce alba.
Iesi ca n transa din aripa spitalului, pe coridorul aglomerat unde ramase, strivi
t de multime, cu panica lund proportii n corpul sau, ca un fum otravitor, astfel nct
mintea i se ncetosa, iar el nu si dadea seama ce trebuia sa faca...
Ron si Hermione, zise o voce din mintea sa.
Fugea iar, dndu-i la o parte pe elevi, ignorndu-le protestele furioase. Cobor ca vnt
ul doua etaje si ajunse n capul scarii de marmura, cnd i vazu apropiindu-se grabiti
de el.
? Harry! zise Hermione imediat, parnd foarte speriata. Ce s-a ntmplat? Ai patit cev
a? Esti bolnav?
? Unde ai fost? ntreba Ron.
? Veniti cu mine, zise Harry repede. Hai, trebuie sa va spun ceva.
i conduse pe coridorul de la primul etaj, uitndu-se pe usi, si gasi n cele din urma
o clasa libera n care se napusti, nchiznd usa dupa Ron si Hermione imediat dupa ce
intrara si lipindu-se de ea, cu fata spre interior.
? Cap-de-Mort l-a prins pe Sirius.
? Poftim?
? Cum de... ?
? Am vazut. Chiar acum. Am adormit n timpul examenului.

? Dar... dar unde? Cum? spuse Hermione, alba ca varul.

? Nu stiu cum, spuse Harry. Dar stiu exact unde. Exista o camera n Departamentul
Misterelor plina de rafturi ntesate cu niste mingiute de sticla, iar ei sunt la c
apatul rndului nouazeci si sapte... ncearca sa-l foloseasca pe Sirius ca sa ia cin
e stie ce de-acolo... l tortureaza... au spus ca pna la urma o sa-l omoare!
Harry descoperi ca i tremurau vocea si genunchii. Se duse spre o banca si se asez
a, ncercnd sa se controleze.
? Cum ajungem acolo? i ntreba el.
Urma o clipa de tacere. Apoi Ron zise:
? Sa... sa ajungem acolo?
? Sa ajungem la Departamentul Misterelor, ca sa-l salvam pe Sirius! zise Harry t
are.
? Dar, Harry... zise Ron ncet.
? Ce? Ce e? spuse Harry.
Nu ntelegea de ce se uitau amndoi cu gura cascata la el, ca si cnd le-ar fi cerut c
eva irational irational.
? Harry, zise Hermione destul de speriata... aa... cum... cum a ajuns Cap-de-Mor
t n Ministerul Magiei fara sa-si dea nimeni seama ca e acolo?
? De unde sa stiu eu? facu Harry. ntrebarea este cum o sa ajungem noi acolo!
? Dar... Harry, gndeste-te putin, spuse Hermione facnd un pas spre el, este ora ci
nci dupa-amiaza... Ministerul Magiei trebuie sa fie plin de angajati... cum ar fi
putut sa intre Cap-de-Mort si Sirius fara sa fie vazuti? Harry... probabil ca s
unt cei mai cautati vrajitori din lume... Crezi ca ar putea sa intre neobservati
ntr-o cladire plina de Aurori?
? Nu stiu, Cap-de-Mort a folosit o Pelerina Invizibila sau ceva de genul asta! s
triga Harry. Oricum, Departamentul Misterelor a fost pustiu de fiecare data cnd a
m fost...
? Tu nu ai fost niciodata acolo, Harry, spuse Hermione ncet. Doar ai visat locul
ala, atta tot.
? Nu sunt vise normale! i striga Harry n fata, ridicndu-se, facnd un pas spre ea si
vrnd sa o scuture. Atunci cum explici ce s-a ntmplat cu tatal lui Ron, ce a fost toa
ta povestea aia, cum de am stiut ce a patit?
? Are dreptate, spuse Ron ncet, uitndu-se la Hermione.
? Dar este pur si simplu att de... att de putin probabil! spuse Hermione disperata
. Harry, cum Dumnezeu ar fi putut sa-l prinda Cap-de-Mort pe Sirius, cnd el a fos
t tot timpul asta n Casa Cumplita?
? Sirius ar fi putut sa cedeze si sa vrea sa iasa la aer, spuse Ron ngrijorat. De
foarte mult timp si doreste cu disperare sa iasa din casa aia...
? Dar de ce, insista Hermione, de ce Dumnezeu ar vrea Cap-de-Mort sa l foloseasca
pe Sirius ca sa ia arma aia, sau ce-o fi?
? Nu stiu, ar putea sa existe o gramada de motive! se rasti Harry la ea. Poate c
a lui Cap-de-Mort pur si simplu nu-i pasa daca Sirius e ranit sau nu...
? Stii ceva, tocmai mi-a venit o idee, spuse Ron, coborndu-si vocea. Fratele lui S
irius a fost un Devorator al Mortii, nu este asa? Poate ca i-a spus lui Sirius s
ecretul pentru a lua arma!
? Da... si de asta Dumbledore si doreste att de mult ca Sirius sa fie nchis tot tim
pul, spuse Harry.
? Ascultati-ma, mi pare rau, striga Hermione, dar nici unul dintre voi nu gndeste
logic si nu avem nici o dovada, absolut nici o dovada ca Sirius si Cap-de-Mort s
unt ntr-adevar acolo...
? Hermione, i-a vazut Harry! spuse Ron, contrnd-o pe neasteptate.
? n ordine, spuse ea, speriata si totusi hotarta, dar trebuie sa spun ca...
? Ce?
? E vorba de tine... si nu te critic, Harry! Dar... ntr-un fel... cum sa zic, nu
crezi ca ai un fel de... de... problema cu salvatul oamenilor? zise ea.
Harry se uita urt la ea.
? Cum adica, o "problema cu salvatul oamenilor"?
? Pai... ai... continua Hermione, mai nelinistita ca niciodata. Adica... anul tre
cut, de exemplu... n lac... n timpul turnirului... nu ar fi trebuit sa... vreau sa
spun ca nu ar fi trebuit s-o salvezi pe micuta Delacour... te-a luat putin... va

lul...
Corpul lui Harry fu cuprins de un fior de mnie fierbinte si usturator. Cum putea
sa-i aminteasca tocmai acum de gafa aceea?
? Ma rog, a fost foarte frumos din partea ta, spuse Hermione repede, de-a dreptul
ngrozita de expresia de pe chipul lui Harry, toti au fost de acord ca ai facut o
fapta minunata...
? Foarte amuzant, spuse Harry cu o voce tremurnda, pentru ca mi amintesc perfect c
um Ron mi-a zis ca am pierdut timpul facnd pe eroul... asta crezi ca se ntmpla acum?
Crezi ca vreau sa fac iar pe eroul?
? Nu, nu, nu! spuse Hermione nspaimntata. Nu cred asta deloc!
? Ei bine, zi ce ai de zis, pentru ca pierdem timpul! striga Harry.
? ncerc sa-ti spun... Cap-de-Mort te cunoaste, Harry! A dus-o pe Ginny n Camera Se
cretelor ca sa o ademeneasca acolo, asa procedeaza, stie ca esti... ca esti genu
l de persoana care i-ar veni n ajutor lui Sirius! Daca nu ncearca dect sa te atraga n
Departamentul Mis... ?
? Hermione, nu conteaza daca a facut-o ca sa ma aduca sau nu acolo. Au dus-o pe
McGonagall la Sf. Mungo si n-a mai ramas nimeni din Ordin la Hogwarts caruia sai putem spune. Daca nu mergem, Sirius e mort!
? Dar, Harry, daca visul tau a fost... a fost doar att, un vis?
Harry scoase un racnet de frustrare. Hermione se ndeparta de el cu un pas, din ca
le-afara de speriata.
? Nu ntelegi! striga Harry la ea. Nu am cosmaruri, nu visez! Pentru ce crezi ca a
fost toata povestea cu Occlumantia, de ce crezi ca a vrut Dumbledore sa ma mpied
ice sa vad toate astea? Pentru ca sunt REALE, Hermione. Sirius este captiv, l-am
vazut. L-a prins Cap-de-Mort si nu mai stie nimeni altcineva, iar asta nseamna c
a suntem singurii care l pol salva, si daca nu vrei sa o faci, foarte bine, ma du
c singur, ai nteles? Si daca mi aduc bine aminte, n-ai avut nimic mpotriva "problem
ei mele cu salvatul oamenilor" cnd te-am salvat pe tine de Dementori, sau ? se nto
arse spre Ron ? cnd am salvat-o pe sora ta de Vasilisc...
? Eu nu am zis niciodata ca as avea ceva mpotriva! spuse Ron cu patima.
? Dar, Harry, tocmai tu ai spus-o, zise Hermione apriga, Dumbledore a vrut sa nve
ti sa ti nchizi mintea fata lucrurile astea. Daca ai fi facut Occlumantie cum treb
uie, ai mai fi vazut niciodata...
? DACA TU CREZI CA O SA MA PORT CA SI CND NU AM VAZUT NIMIC...
? Sirius ti-a zis ca nu exista nimic mai important dect sil nveti sa ti blochezi mi
ntea!
? EI BINE, CRED CA AR ZICE ALTCEVA, DACA AR STI CE AM VAZUT...
Usa clasei se deschise. Harry, Ron si Hermione ntoarsera imediat. Ginny intra cu
un aer curios, urmata de Luna, care arata ca de obicei de parca ar fi plutit naun
tru din greseala.
? Buna, zise Ginny nesigura. Am recunoscut vocea Harry. De ce tipi?
? Nu e treaba ta, spuse Harry aspru.
Ginny ridica din sprncene.
? Nu e nevoie sa vorbesti pe tonul asta cu mine, spuse ea calma, doar ma ntrebam
daca pot sa te ajut.
? Ei bine, nu poti, spuse Harry scurt.
? Sa stii ca esti cam nepoliticos, zise Luna senina.
Harry njura si se ntoarse cu spatele. Ultimul lucru din lume pe care si-l dorea ac
um era o conversatie cu Luna Lovegood.
? Stai, spuse Hermione brusc. Stai... Harry, chiar ne pot ajuta.
Harry si Ron se uitara la ea.
? Fii atent, Harry, continua fata, trebuie sa stabilim daca Sirius a parasit cu
adevarat sediul.
? Ti-am spus, am vazut...
? Harry, te implor, te rog frumos! spuse Hermione disperata. Te rog, hai sa veri
ficam daca Sirius nu-i acasa, nainte sa o luam la goana spre Londra. Daca descope
rim ca nu e acolo, atunci jur ca nu o sa ncerc sa te opresc. Vin si eu, o sa... o
sa fac orice ca sa ncerc sa-l salvez.
? Sirius este torturat ACUM! striga Harry. Nu avem timp de pierdut.
? Dar daca este o pacaleala a lui Cap-de-Mort, Harry? Trebuie sa verificam, n-av

em ncotro.
? Cum? ntreba Harry. Cum sa verificam?
? O sa trebuiasca sa folosim focul lui Umbridge ca sa vedem daca l putem contacta
, spuse Hermione, absolut ngrozita de acest gnd. O s-o atragem iar pe Umbridge n alt
a parte, dar ne trebuie oameni care sa stea de paza, si exact la asta or sa ne a
jute Ginny si Luna.
Desi era evident ca se chinuia sa nteleaga ce se ntmpla, Ginny zise imediat, "Da, o
facem", dupa care Luna ntreba:
? Cnd spui "Sirius", te referi la Stubby Boardman?
Nimeni nu i raspunse.
? n ordine, i spuse Harry agresiv lui Hermione, n ordine, daca gasesti un mod ca so facem repede, sunt de acord, daca nu, ma duc chiar n clipa asta la Departamentu
l Misterelor.
? La Departamentul Misterelor? zise Luna, usor surprinsa. Dar cum vrei sa ajungi
acolo?
Harry o ignora din nou.
? Bine, spuse Hermione, frngndu-si minile si plimbndu-se ncolo si ncoace printre banci
Bine... pai... unul dintre noi trebuie sa mearga, sa o gaseasca pe Umbridge si.
.. si s-o trimita ntr-o directie gresita, ca sa fie departe de birou. Ar putea sa
-i spuna, stiu eu, ca Peeves face ceva ngrozitor, ca de obicei...
? O fac eu, spuse Ron imediat. O sa-i spun ca Peeves distruge sala de Transfigura
re sau altceva de genul asta. Sala e la ctiva kilometri departare de biroul ei. D
aca stau sa ma gndesc mai bine, probabil ca l-as putea convinge pe Peeves sa o fa
ca, daca o sa ma ntlnesc cu el pe drum.
Faptul ca Hermione nu zise nimic despre distrugerea salii de Transfigurare indic
a gravitatea situatiei.
? Bine, zise ea ncruntata, continund sa se plimbe. Acum, trebuie sa-i tinem pe ele
vi departe de biroul ei n timp ce intram, altfel sigur o sa ne prasca vreun Viperi
n.
? Luna si cu mine putem sa stam la capetele holului, spuse Ginny prompt, si sa l
e spunem celorlalti sa nu mearga pe acolo, pentru ca cineva a raspndit un gaz sug
rumator.
Hermione paru surprinsa de ct de repede i venise aceasta minciuna lui Ginny; aceas
ta ridica din umeri si zise:
? Fred si George planuiau sa o faca nainte sa plece.
? Bine, spuse Hermione. Atunci, Harry, noi doi o sa fim sub Pelerina Invizibila
si o sa ne furisam n birou. n felul asta o sa poti vorbi cu Sirius...
? Nu este acolo, Hermione!
? Vreau sa spun ca o sa poti sa verifici daca Sirius este sau nu acasa, n timp ce
eu o sa stau de paza. Nu cred ca trebui sa fii singur acolo, Lee a dovedit deja
ca fereastra este sigura, trimitnd Nifflerii pe-acolo.
Cu toata furia si nerabdarea, Harry ntelese ca Hermione se oferise sa mearga cu e
l n biroul lui Umbridge n semn de solidaritate si loialitate.
? ti... ma rog, ti multumesc, bigui el.
? n ordine, dar, chiar daca facem toate astea, nu cred ca o sa putem sa avem la d
ispozitie mai mult de cinci minute, spuse Hermione, usurata ca Harry dadea semne
sa fi acceptat planul. Nu daca o sa dam peste Filch si nenorocitul ala de Detas
ament Inchizitorial care bntuie peste tot.
? Cinci minute vor fi de ajuns, spuse Harry. Hai, sa mergem...
? Acum? spuse Hermione socata.
? Sigur ca acum! spuse Harry suparat. Ce credeai, ca o sa asteptam pna dupa cina?
Hermione, Sirius este torturat chiar n clipa asta!
? Aha, n... n regula, spuse ea disperata. Du-te, ia-ti Pelerina Invizibila si ne ntln
im la capatul holului lui Umbridge, da?
Harry nu raspunse, ci tsni din camera si ncepu sa-si croiasca drum prin multimea c
are se nvrtea pe coridor. Doua etaje mai sus, se ntlni cu Seamus si Dean, care l salu
tara jovial si i spusera ca planuiau o sarbatorire a sfrsitului examenelor pna a do
ua zi dimineata n camera de zi. Harry abia daca i auzi. Trecu prin gaura portretul
ui, n timp ce ei nca se certau asupra a cte Berizero avea nevoie sa ia de pe piata
neagra si iesi pe aceeasi gaura, avnd n geanta Pelerina Invizibila si cutitul lui

Sirius, nainte ca ei sa fi observat ca i parasise.

? Harry vrei sa participi si tu cu un galion? Harold Dingle zice ca ar putea sa
ne vnda niste whisky-foc...
Dar Harry alerga deja iar pe coridor, iar cteva minute mai trziu sari ultimele tre
pte ca sa li se alature lui Ron, Hermione, Ginny si Luna, strnsi la capatul holulu
i lui Umbridge.
? Le-am luat, gfi el. Asa, sunteti gata?
? n ordine, sopti Hermione n timp ce un grup de elevi galagiosi din anul sase trec
u pe lnga ei. Ron, tu du-te si fa-o pe Umbridge sa plece... Harry si cu mine o sa
ne ascundem sub Pelerina si o sa asteptam pna cnd o sa avem cale libera...
Ron se ndeparta, parul sau rosu aprins fiind vizibil chiar si la capatul holului;
ntre timp, capul la fel de colorat al lui Ginny se misca printre elevii care se m
pingeau n jurul lor, mergnd n directia cealalta, urmat de capul blond al Lunei.
? Treci aici, sopti Hermione, apucndu-l pe Harry de ncheietura si tragndu-l napoi ntr
-o nisa unde se afla un bust oribil de piatra al unui vrajitor medieval, care vo
rbea singur pe o coloana. Esti... esti sigur ca esti bine, Harry? nca esti foarte
palid.
? Sunt bine, spuse el scurt, scotnd repede Pelerina Invizibila din ghiozdan.
Adevarul era ca l durea cicatricea, nsa nu att de tare nct sa banuiasca faptul ca Sir
ius primise deja o lovitura fatala de la Cap-de-Mort; l duruse mult mai tare atun
ci cnd Cap-de-Mort l pedepsise pe Avery...
? Vino, zise el. Arunca Pelerina Invizibila peste amndoi si ramasera locului cu u
rechile ciulite, ncercnd sa desluseasca si altceva n afara de bombanelile n latina al
e bustului din fata lor.
? Nu puteti sa mergeti pe aici! le striga Ginny celorlalti. Nu, mi pare rau, o sa
trebuiasca sa ocoliti pe scara circulara, cineva a raspndit gaz sugrumator pe-aic
i...
Auzira ctiva elevi care se plngeau, iar o voce morocanoasa zise:
? Eu nu vad nici un gaz.
? Asta pentru ca este incolor, spuse Ginny pe o voce disperata si convingatoare,
dar, daca vrei sa treci prin el, n-ai dect, atunci o sa avem cadavrul tau ca dova
da pentru urmatorul idiot care n-o sa ne creada.
ncet, multimea se rari. Vestea despre gazul sugrumator parea sa se fi raspndit; el
evii nu o mai luau pe acolo. Cnd n sfrsit zona din jur fu destul de libera, Hermion
e zise ncet:
? Cred ca mai bine de att nu o sa fie, Harry. Hai, sa mergem.
O luara nainte, acoperiti de pelerina. Luna statea cu spatele la ei, la capatul nd
epartat al holului. Cnd trecura pe lnga Ginny, Hermione sopti:
? Bravo... nu uita de semnal.
? Care este semnalul? sopti Harry, n timp ce se apropiau de usa lui Umbridge.
? Refrenul "Weasley e al nostru rege", cntat tare, daca vad ca vine Umbridge, ras
punse Hermione, n timp ce Harry baga lama cutitului n crapatura dintre usa si pere
te.
ncuietoarea se deschise, iar ei intrara n birou. Pisoii de prost gust stateau tola
niti n lumina de dupa-amiaza trzie care le ncalzea farfuriile, dar n rest biroul era
la fel de inert si pustiu ca data trecuta. Hermione rasufla usurata.
? Am crezut ca ar putea sa fi pus nca o masura de siguranta dupa al doilea Niffler
.
si dadura jos Pelerina; Hermione se duse repede la fereastra si ramase ntr-un unghi
mort, cercetnd domeniul cu bagheta scoasa. Harry se napusti spre semineu, facnd n
iste flacari verzi ca smaraldul sa prinda viata acolo. ngenunche repede, si baga c
apul n focul jucaus si striga:
? Numarul doisprezece, Casa Cumplita!
Capul ncepu sa i se nvrteasca exact ca si cnd s-ar fi dat jos dintr-o masina a unui
parc de distractii, desi genunchii i ramasera lipiti de podeaua rece a biroului.
Tinu ochii bine nchisi din cauza cenusii care vjia si, cnd se opri din nvrtit, i desc
e si se trezi uitndu-se la bucataria lunga si rece din Casa Cumplita.
Nu era nimeni acolo. Se asteptase la asta, si totusi, nu era pregatit pentru val
ul incandescent de panica si groaza care paru sa-i cuprinda stomacul cnd vazu cam
era pustie.

? Sirius? ntreba el. Sirius, esti aici?

Vocea i rasuna n toata camera, nsa nu primi nici un raspuns, n afara unui zgomot mic
de picioare trsite din dreapta focului.
? Cine-i acolo? striga el, ntrebndu-se daca nu era doar un soarece.
Kreacher, Spiridusul de casa, aparu pe furis n cmpul lui vizual. Arata de-a dreptu
l ncntat dintr-un motiv anume, desi parea sa fi suferit de curnd niste rani destul
de grave la ambele mini, acoperite de bandaje.
? Este capul tnarului Potter n foc, informa Kreacher bucataria goala, aruncnd cu coa
da ochiului priviri ciudat de triumfatoare spre Harry. Oare de ce a venit, se ntre
aba Kreacher?
? Unde e Sirius, Kreacher? ntreba Harry.
Spiridusul de casa chicoti ragusit.
? Stapnul a iesit, Harry Potter.
? Unde s-a dus? Unde s-a dus, Kreacher?
Kreacher se multumi sa rda.
? Te avertizez! spuse Harry, fiind perfect constient ca posibilitatea de a-l pede
psi pe Kreacher era aproape nula de pe pozitia pe care era. Dar Lupin? Ochi-Nebu
n? Oricare dintre ei, e vreunul dintre ei aici?
? Nu e nimeni, n afara de Kreacher! spuse Spiridusul vesel si, ntorcndu-se cu spate
le la Harry, ncepu sa mearga ncet spre usa de la capatul bucatariei. Kreacher cred
e ca va palavragi putin cu stapna sa, acum, da, nu a mai avut ocazia de mult timp,
stapnul lui Kreacher l-a tinut departe de ea...
? Unde s-a dus Sirius? striga Harry dupa spiridus. Kreacher, s-a dus la Departame
ntul Misterelor?
Kreacher ncremeni. Harry abia putea sa distinga ceafa capului sau chel prin padure
a de picioare de scaune din fata lui.
? Stapnul nu i spune bietului Kreacher unde se duce, spuse Spiridusul ncet.
? Dar stii! striga Harry. Nu-i asa? Stii unde este!
Urma o clipa de tacere, apoi Spiridusul rse mai tare dect pna atunci.
? Stapnul nu se va mai ntoarce de la Departamentul Misterelor! zise el vesel. Krea
cher si stapna sa sunt din nou singuri!
Si se tr nainte si disparu pe usa catre hol.
? Esti un... !
nsa nainte sa poata rosti o singura njuratura sau insulta, Harry simti o durere put
ernica n crestet; inhala o gramada de cenusa si, necndu-se, se trezi tras napoi prin
tre flacari, pna cnd ajunse brusc sa se uite n sus la chipul lat si palid al profes
oarei Umbridge, care l scosese din foc, tragndu-l de par si dndu-i acum capul pe sp
ate ct putea de mult, de parca ar fi vrut sa-i taie gtul.
? Crezi, sopti ea, dnd capul lui Harry chiar si mai pe spate, astfel nct el se uita
la tavan, ca dupa doi Niffleri aveam de gnd sa mai las o fiinta mica, mizerabila
si afurisita sa intre n biroul meu fara sa aflu? Am pus Vraji cu Senzori Antifur
t peste tot n jurul pragului dupa ce a intrat ultimul baiat nesabuit. Ia-i baghet
a, racni ea la cineva pe care Harry nu l vazu, dar simti o mna cotrobaind n buzunar
ul de la piept al robei si scotndu-i bagheta. Si pe a ei.
Harry auzi zgomotul unei ncaierari lnga usa si stiu ca si lui Hermione i se luase
bagheta cu forta.
? Vreau sa stiu ce cauti n biroul meu, spuse Umbridge, scuturnd pumnul cu care l ti
nea de par pe Harry, astfel nct baiatul se cutremura.
? ncercam... sa mi iau Fulgerul! spuse el ragusit.
? Mincinosule, zise profesoara si-l scutura iar de cap. Fulgerul tau este pus sub
paza stricta la nchisori, asa cum bine stii, Potter. Erai cu capul n focul meu. C
u cine comunicai?
? Cu nimeni... spuse Harry, ncercnd sa se elibereze. Simti cum mai multe fire de p
ar i se desprind de pielea capului.
? Mincinosule! striga Umbridge.
l arunca de lnga ea, facndu-i sa se loveasca de birou. Acum o vazu pe Hermione piro
nita de perete de catre Milicent Bulstrode. Reacredinta statea sprijinit pe perv
az si rnjea, n timp ce arunca n sus bagheta lui Harry cu o mna si o prindea la loc.
Afara era agitatie si intrara mai multi Viperini masivi, tinndu-i strns pe Ron, Gi
nny, Luna si ? spre uimirea totala a lui Harry ? pe Neville, care era fixat de gt

de Crabbe si parea sa fie ntr-un pericol iminent de a se sufoca. Toti patru avea
u calusuri n gura.
? I-am prins pe toti, spuse Warrington, mpingndu-l pe Ron cu putere n camera. Asta,
l mpunse el pe Neville cu un deget gros, a ncercat sa ma mpiedice sa o prind pe ea
? arata spre Ginny, care ncerca sa o loveasca n tibie pe fata masiva de la Viperin
i care o tinea ? asa ca l-am adus si pe el.
? Bravo, bravo, spuse Umbridge, urmarind cum se zbatea Ginny. Ei bine, se pare c
a Hogwarts va fi n curnd o zona fara alde Weasley, nu-i asa?
Reacredinta rse tare si lingusitor. Umbridge zmbi larg, multumita si se aseza pe u
n fotoliu acoperit cu pnza de bumbac, privindu-si prizonierii ca o broasca rioasa n
tr-un strat de flori.
? Asa, deci, Potter zise ea, ai pus oameni sa stea de paza n jurul biroului meu s
i l-ai trimis pe clovnul asta ? facu un semn cu capul spre Ron, iar Reacredinta
rse chiar si mai tare ? sa-mi spuna ca strigoiul genera haos n sala de Transfigurar
e, cnd eu stiam foarte bine ca era ocupat cu murdaritul cu cerneala al tuturor len
tilelor telescoapelor din scoala. Tocmai primisem aceasta informatie de la domnu
l Filch. Evident, era foarte important pentru tine sa vorbesti cu cineva. Cu Alb
us Dumbledore? Sau cu hibridul ala de Hagrid? Ma ndoiesc ca e vorba de Minerva Mc
Gonagall, am nteles ca este nca prea bolnava ca sa poata vorbi.
Reacredinta si alti ctiva membri ai Detasamentului Inchizitorial rsera si acum, Ha
rry realiza ca era att de plin de furie si de ura, nct tremura.
? Nu este treaba dumneavoastra cu cine vorbesc, se rasti el.
Fata vlaguita a lui Umbridge paru sa se ncordeze.
? Foarte bine, spuse ea pe vocea ei cea mai periculoasa si dulce. Foarte bine, d
omnule Potter... Ti-am oferit sansa sa mi spui de bunavoie. Ai refuzat. Nu am alt
a varianta dect sa te oblig. Draco, cheama-l pe profesorul Plesneala.
Reacredinta baga bagheta lui Harry n buzunarul robei iesi din camera zmbind batjoc
oritor, dar Harry abia daca observa. Tocmai si daduse seama de ceva; nu i venea sa
creada ca fusese att de prost ca sa uite. Crezuse ca toti membrii Ordinului, tot
i cei care ar fi putut sa-l ajute sa-l salveze pe Sirius, erau plecati ? dar se n
selase. Mai exista un membru al Ordinului Phoenix la Hogwarts ? Plesneala.
n birou era o liniste ntrerupta doar de fojgaielile si ncaierarile care erau rezult
atul eforturilor Viperinilor de a-i tine sub control pe Ron si pe ceilalti. Lui
Ron i sngera buza pe covorul lui Umbridge, n timp ce ncerca sa scape din strnsoarea lu
i Warrington; Ginny nca se straduia sa o calce pe picior pe fata din anul sase ca
re o tinea strns de antebrate; Neville se nvinetea din ce n ce mai tare, pe cnd trag
ea de bratele lui Crabbe; iar Hermione ncerca, n van, sa scape de Mlilicent Bulstr
ode. Luna, nsa, statea inerta lnga cel care o capturase, uitndu-se n gol pe fereastr
a, de parca ar fi fost oarecum plictisita de ce se ntmpla.
Harry se uita iar la Umbridge, care l privea cu atentie. si mentinu deliberat expr
esia calma si neutra n timp ce pe holul de afara se auzeau pasi si Draco Reacredi
nta revenea n camera, deschizndu-i usa lui Plesneala.
? Ati vrut sa ma vedeti, doamna directoare? zise Plesneala, uitndu-se n jur la toat
e perechile de elevi care se zbateau cu o indiferenta desavrsita.
? A, domnule profesor Plesneala, spuse Umbridge, zmbind larg si ridicndu-se. Da, a
s mai vrea o sticluta de Veritaserum, ct poti de repede, te rog.
? Mi-ati luat ultima sticluta ca sa-l interogati pe Potter, zise el, cercetnd-o c
alm de sub claia de par negru si slinos. Doar n-ati folosit-o pe toata. V-am spu
s ca trei picaturi sunt de ajuns.
Umbridge rosi.
? Poti sa mai faci, nu-i asa? spuse ea cu un glas mai copilaros si mai dulce, as
a cum se ntmpla de fiecare data cnd era mnioasa.
? Desigur, spuse Plesneala, strngnd din buze. Dar e nevoie de un ciclu de luna pli
na pentru maturare, asa ca probabil ca va fi gata peste vreo luna.
? O luna? tipa Umbridge, umflndu-se ca o broasca rioasa. O luna? Dar mi trebuie ast
a-seara, Plesneala! Tocmai am aflat ca Potter mi foloseste focul pentru a vorbi c
u una sau multe persoane neidentificate!
? Serios? spuse Plesneala, dnd primul semn de oarecare interes, n timp ce se uita
la Harry. Ei bine, nu ma mir. Potter nu a dat niciodata semne ca i-ar placea sa
respecte regulamentul scolar.

Ochii sai reci si negri erau atintiti asupra ochilor lui Harry, care i ntlni privir
ea fara sa crcneasca, concentrndu-se din rasputeri asupra a ceea ce vazuse n vis, do
rind ca Plesneala sa i citeasca gndurile, sa nteleaga...
? Vreau sa-l interoghez! striga Umbridge suparata, iar Plesneala si dezlipi privi
rea de pe Harry si se uita la chipul ei care tremura de furie. Vreau sa mi dai o
potiune care sa l oblige sa mi spuna adevarul!
? V-am spus deja, spuse Plesneala calm, ca nu mai am rezerve de Veritaserum. Dac
a nu cumva vreti sa-l otraviti pe Potter ? si va asigur ca v-as ntelege ntru totul
daca ati face-o ? nu va pot ajuta. Singura problema este ca majoritatea veninuri
lor actioneaza prea repede pentru a-i da timp victimei sa spuna adevarul.
Plesneala se uita iar la Harry, care se holba la el, dornic sa continue cu orice
pret comunicarea fara cuvinte.
Cap-de-Mort l-a prins pe Sirius n Departamentul Misterelor, si zise el disperat. C
ap-de-Mort l-a prins pe Sirius ?
? Esti n perioada de proba! urla profesoara Umbridge. iar Plesneala se uita din n
ou la ea, cu sprncenele putin ridicate. Nu vrei sa ma ajuti! Ma asteptam la ceva
mai mult. Lucius Reacredinta mi-a vorbit mereu n termeni elogiosi de tine! Acum i
esi din biroul meu!
Plesneala facu o plecaciune ironica si se ntoarse sa plece. Harry stiu ca ultima
sansa de a anunta Ordinul despre ce se ntmpla iesea n clipa aceea pe usa.
? L-a prins pe Amprenta! striga el. L-a prins pe Amprenta la locul ascunzatorii!
Plesneala se oprise, cu mna pe clanta usii lui Umbridge.
? Amprenta? urla profesoara Umbridge, uitndu-se nedumerita de la Harry la Plesnea
la. Cine sau ce este Amprenta? Unde se ascunde? La ce se refera, Plesneala?
Plesneala se uita la Harry. Chipul i era impenetrabil. Harry nu-si dadu seama dac
a ntelesese sau nu, dar nu ndrazni sa vorbeasca mai clar de fata cu Umbridge.
? Habar n-am, spuse Plesneala cu raceala. Potter, cnd o sa vreau sa strige cineva
prostii dupa mine, o sa-ti dau o esenta de palavragit. Si, Crabbe, mai slabeste
putin strnsoarea. Daca se sufoca Poponeata, o sa fie nevoie de o gramada de hrtoage
si ma tem ca va trebui sa mentionez episodul la referinte, daca te vei angaja vr
eodata.
nchise usa dupa el cu o bufnitura, lasndu-l pe Harry ntr-o stare si mai avansata de
sfsiere launtrica dect nainte; Plesneala fusese ultima sa speranta. Se uita la Umb
ridge, care parea sa se simta la fel ca el; pieptul i se misca de furie si frust
rare.
? Foarte bine, zise ea si si scoase bagheta. Foarte bine... nu am alta solutie...
aceasta este mai mult dect o problema de disciplina scolara... este o problema d
e securitate a Ministerului... da... da...
Parea sa se convinga pe ea nsasi de ceva. si muta greutatea de pe un picior pe alt
ul, agitata, holbndu-se la Harry, dnd cu bagheta n palma libera si respirnd greoi. n
timp ce o privea, Harry se simti total neputincios fara bagheta.
? Ma obligi, Potter... eu nu vreau sa o fac, spuse Umbridge, miscndu-se n continua
re pe loc, dar uneori circumstantele justifica metoda... sunt sigura ca domnul m
inistru va ntelege ca nu am avut de ales...
Reacredinta o privea cu o expresie hamesita pe chip.
? Blestemul Cruciatus ar trebui sa-ti dea drumul la limba, spuse Umbridge ncet.
? Nu! striga Hermione. Doamna profesoara Umbridge, este ilegal.
Dar Umbridge nu o baga n seama. Avea pe chip o expresie rautacioasa, nerabdatoare
si entuziasmata, pe care Harry nu o mai vazuse pna atunci. si ridica bagheta.
? Domnul ministru nu ar vrea sa ncalcati legea, doamna profesoara Umbridge! strig
a Hermione.
? Pe Cornelius nu l poate atinge ceea ce nu stie, spuse Umbridge, gfind putin, n tim
p ce si atintea bagheta pe rnd catre diferite parti ale corpului lui Harry, parca n
cerca sa ghiceasca unde avea sa-l doara cel mai mult. Nu a aflat niciodata ca eu
le-am ordonat vara trecuta Dementorilor sa se duca dupa Potter, si cu toate aste
a a fost ncntat sa aiba ocazia sa l exmatriculeze.
? Dumneavoastra ati fost? icni Harry. Dumneavoastra i-ati trimis pe Dementori du
pa mine?
? Cineva trebuia sa faca ceva, zise Umbridge, n timp ce bagheta se atinti asupra
fruntii lui Harry. Toti spuneau ca ar trebui sa fii redus cumva la tacere ? sa f

ii discreditat ? dar eu am fost cea care chiar a facut ceva n privinta asta... da
r ai iesit si din asta, nu-i asa, Potter? nsa nu si azi, nu si de data asta...
Si, tragnd aer n piept, striga:
? Cruc...
? NU! tipa Hermione cu o voce ragusita, din spatele lui Milicent Bulstrode. Nu!
Harry, trebuie sa-i spunem!
? n nici un caz! urla Harry, uitndu-se la ceea ce se vedea din Hermione.
? Trebuie, Harry, oricum o sa te oblige sa o spui, ce... ce mai conteaza?
Si Hermione ncepu sa plnga ncet pe roba lui Milicent Bulstrode. Milicent renunta im
ediat la ncercarea de a o strivi de perete si se dadu din fata ei, scrbita.
? Mai, mai, mai! spuse Umbridge triumfatoare. Micuta domnisoara ntreaba-Tot o sa
ne dea niste raspunsuri! Hai, fetito, hai!
? Hermione... nu! striga Ron prin calus.
Ginny se holba la Hermione, de parca nu ar mai fi vazut-o niciodata pna atunci. N
eville, care se straduia sa-si recapete suflul, se uita si el la ea. Dar Harry t
ocmai observase ceva. Desi Hermione plngea disperata n mini, nu se vedea nici urma
de lacrimi.
? mi... mi pare rau oameni buni, spuse ea. Dar... nu mai suport...
? Asa, fetito haide, spuse Umbridge, apucnd-o pe Hermione de umeri, aruncnd-o n foto
liul liber de pnza de bumbac si aplecndu-se peste ea. Ia zi... cu cine comunica Po
tter?
? Pai, nghiti Hermione n sec... pai, ncerca sa-i vorbeasca domnului profesor Dumbled
ore.
Ron ncremeni, cu ochii mari; Ginny nu mai ncerca sa calce pe picioarele Viperinulu
i care o tinea captiva; pna si Luna paru putin surprinsa. Din fericire, atentia l
ui Umbridge si a favoritilor ei se concentrase exclusiv asupra lui Hermione, far
a sa pentru a mai observa aceste semne suspecte.
? Dumbledore? zise Umbridge entuziasmata. nseamna ca, stiti unde e Dumbledore?
? Pai... nu, plnse Hermione. Am ncercat la "Ceaunul crapat" de pe Aleea Diagon si
la "Trei maturi", chiar si la "Capul de mistret"...
? Proasto, Dumbledore nu o sa stea ntr-un bar, n timp ce l cauta tot Ministerul! st
riga Umbridge, avnd dezamagirea nscrisa pe fiecare trasatura.
? Dar... trebuia sa-i spunem ceva foarte important! se vaita Hermione, tinndu-si
minile si mai lipite de fata, dar nu de suferinta, dupa cum Harry stia, ci ca sa
ascunda absenta prelungita a lacrimilor.
? Da? spuse Umbridge, redevenind interesata. Ce vroiati sa-i spuneti?
? Vroiam... vroiam sa-i spunem ca e gata! spuse Hermione cu sughituri.
? Ce e gata? ntreba Umbridge, care o apuca iar pe Hermione de umeri si o scutura
putin. Ce e gata, fetito?
? Ar... arma, spuse Hermione.
? Arma? Arma? spuse Umbridge, si ochii parura sa-i iasa din orbite de entuziasm.
Ati creat un fel de metoda de opunere? O arma pe care sa puteti sa o folositi mp
otriva Ministerului? La ordinele profesorului Dumbledore, desigur?
? D-d-da, facu Hermione. Dar a trebuit sa plece nainte sa fie gata, a... a... acu
m i-am terminat-o si nu p-p-putem sa-l gasim si s-s-sa-i spunem!
? Ce fel de arma este? ntreba Umbridge severa, avnd minile mici si butucanoase ncles
tate nca pe umerii lui Hermione.
? Noi n-n-nu ntelegem de fapt despre ce este vorba, spuse Hermione, tragndu-si nas
ul cu putere. Noi d-d-doar am facut ce ne-a zis d-d-domnul profesor Dumbledore.
Umbridge se ndrepta, aratnd foarte bucuroasa.
? Du-ma la arma, spuse ea.
? Nu vreau sa le arat si... lor, spuse Hermione sfredelitor, uitndu-se n jur la Vi
perini printre degete.
? Nu tu pui conditiile, spuse profesoara Umbridge cu asprime.
? Bine, spuse Hermione, plngnd din nou n mini. Bine... n-au dect s-o vada, sper sa o
foloseasca mpotriva dumneavoastra! De fapt, mi-as dori sa invitati foarte foarte
multa lume sa vina s-o vada! As-asta meritati. Ah, ct mi-ar placea ca toa... toat
a scoala sa stie unde este, si cum sa o foloseasca, si atunci, daca o sa-i supar
ati pe unii dintre ei, or sa poata s-sa va vina de hac!
Aceste cuvinte avura un impact considerabil asupra lui Umbridge: femeia arunca p

riviri rapide si suspicioase n jur, catre Detasamentul ei Inchizitorial, cu ochii

exoftalmici oprindu-se pentru o clipa asupra lui Reacredinta, care era prea tar
e de cap ca sa si ascunda expresia de nerabdare si de lacomie care i aparuse pe ch
ip.
Umbridge o contempla pe Hermione clipe n sir, iar apoi i vorbi cu o voce pe care o
credea ct se poate de mamoasa.
? n ordine, draga mea, hai sa mergem doar noi doua... si o sa-l luam si pe Potter
, da? Hai, ridica-te.
? Doamna profesoara, spuse Reacredinta entuziasmat, doamna profesoara, cred ca a
r trebui sa vina si o parte din Detasament cu dumneavoastra, ca sa aiba grija de
...
? Sunt un reprezentant oficial si capabil al Ministerului, Reacredinta, chiar cr
ezi ca nu pot sa ma descurc singura cu doi adolescenti fara bagheta? ntreba Umbri
dge taios. Oricum, se pare ca arma asta nu trebuie vazuta de restul elevilor. Vet
i ramne aici pna cnd ma voi ntoarce si aveti grija ca nici unul dintre ei ? gesticul
a spre Ron, Ginny, Neville si Luna ? sa nu scape.
? n ordine, spuse Reacredinta, mbufnat si dezamagit.
? Voi doi puteti sa o luati naintea mea si sa mi aratati drumul, spuse Umbridge, a
ratnd cu bagheta spre Harry si Hermione. Conduceti-ma.
CAPITOLUL XXXIII
LUPTA SI ZBORUL
Harry habar nu avea ce planuia Hermione, sau daca avea ntr-adevar un plan. Merse
cu jumatate de pas n urma ei, n timp ce strabateau coridorul si treceau prin drept
ul biroului lui Umbridge, stiind ca avea sa para foarte suspect daca dadeau semn
e ca nu stiau unde merg. Nu ndrazni sa ncerce sa-i vorbeasca; Umbridge mergea n spa
tele lor att de aproape, nct i auzea respiratia aspra.
Hermione i conduse, cobornd treptele catre holul de intrare. Zgomotul vocilor ridi
cate si zanganitul tacmurilor pe farfurii rasunara de dincolo de usa dubla ce dad
ea spre Marea Sala ? lui Harry i se parea incredibil ca, la sase metri departare
, erau oameni care luau cina linistiti, sarbatorind sfrsitul examenelor, lipsiti
de orice grija...
Hermione iesi pe usa dubla de stejar de la intrare si cobor treptele de piatra n a
erul nmiresmat al serii. Soarele apunea dincolo de vrfurile copacilor din Padurea
Interzisa si, n timp ce Hermione mergea hotarta pe iarba ? iar Umbridge alerga ca
sa tina pasul cu ea ? umbrele lor lungi si ntunecate faceau valuri pe iarba n urma
lor, ca niste pelerine.
? Este ascunsa n coliba lui Hagrid, nu-i asa? i susura Umbridge nerabdatoare la ur
eche lui Harry.
? Nici vorba, spuse Hermione usturator. Hagrid ar fi putut sa o declanseze din g
reseala.
? Da, spuse Umbridge, al carei entuziasm parea sa creasca. Da, asa ar fi facut, b
inenteles, dobitocul ala corcit.
Rse. Harry simti o dorinta puternica de-a se ntoarce si de-a o apuca de gt, dar se
abtinu. Cicatricea i zvcnea n aerul blnd al serii, dar nca nu l ardea, asa cum stia ca
ar fi facut-o n cazul n care Cap-de-Mort s-ar fi pregatit sa ucida.
? Asa. Pai... unde este? ntreba Umbridge, cu o nota de nesiguranta, n glas n timp c
e Hermione continua sa mearga cu pasi mari spre Padure.
? Aici, binenteles, spuse fata, aratnd spre copacii ntunecati. Trebuia sa fie ntr-un
loc unde elevii sa n-o gaseasca din greseala, nu-i asa?
? Desigur, spuse Umbridge, oarecum speriata. Desigur... pai, foarte bine... merg
eti naintea mea.
? Daca tot o luam nainte, puteti sa ne dati bagheta dumneavoastra? o ntreba Harry.
? Nu, nu cred, domnule Potter, zise Umbridge dulce, mpungndu-l n spate cu ea. Ma tem
ca Ministerul pune mai mare pret pe viata mea dect pe a voastra.
Cnd ajunsera n umbra racoroasa a primilor copaci, Harry ncerca sa ntlneasca privirea
lui Hermione; sa intre n Padure fara baghete i se parea cel mai nesabuit lucru pe
care l facusera n seara aceea. Ea nsa doar i arunca lui Umbridge o privire dispretui

toare si intra trecu de liziera, miscndu-se att de repede, nct lui Umbridge, cu pici
oarele ei scurte, i era foarte greu sa tina pasul.
? E mult n interior? ntreba Umbridge, dupa ce ce roba i se rupse ntr-o tufa de mara
cini.
? O, da, spuse Hermione, da, este foarte bine ascunsa.
Presimtirea rea a lui Harry se accentua. Hermione nu urma drumul pe care mersese
ra ca sa l viziteze pe Grawp, ci cel pe care mersese el cu trei ani n urma, spre br
logul monstrului Aragog. Atunci Hermione nu fusese cu el; se ndoia ca stia ce per
icol se afla la capatul drumului.
? Aa... esti sigura ca asta e drumul corect? o ntreba el cu subnteles.
? O, da, spuse ea cu o voce ferma, croindu-si drum cu mai mult zgomot dect ar fi
fost nevoie.
n spatele lor, Umbridge se mpiedica de un puiet cazut. Nici unul dintre ei nu se o
pri sa o ajute sa se ridice; Hermione merse mai departe, strignd tare peste umar:
? Mai avem putin!
? Hermione, vorbeste mai ncet, sopti Harry, grabindu-se sa o prinda din urma. Ar
putea sa ne auda oricine prin locurile astea...
? Chiar vreau sa fim auziti, raspunse ea ncet, n timp ce Umbridge alerga zgomotos n
urma lor. O sa vezi...
Mai mersera o buna bucata de vreme, pna cnd patrunsera att de mult n Padure, nct coroa
ele copacilor blocau toata lumina. Harry avea sentimentul pe care l mai avusese s
i nainte n Padure: ca era urmarit de multi ochi nevazuti.
? Ct mai trebuie sa mergem? ntreba Umbridge suparata din spatele lui.
? Nu mult! striga Hermione, n timp ce ajungeau ntr-un luminis ntunecat si umed. nca
putin...
O sageata vji prin aer si se nfipse cu un zgomot amenintator n copacul din dreptul ei
. Aerul se umplu deodata de sunetul copitelor; Harry simti solul padurii tremurnd
; Umbridge scoase un tipat scurt si l mpinse n fata ei ca pe un scut...
Se smulse de lnga ea si se ntoarse. n jur de cincizeci de centauri aparura din toat
e partile, cu arcurile ridicate si ntinse, ndreptate spre Harry, Hermione si cu Umb
ridge. Se dadura ncet n spate, catre centrul luminisului, Umbridge scotnd mici icne
te de groaza. Harry se uita cu coada ochiului la Hermione, care avea un zmbet triu
mfator.
? Cine esti? spuse o voce.
Harry se uita n stnga. Centaurul cu un corp ca de castan, pe nume Magorian, iesi di
n cerc, apropiindu-se de ei cu arcul ridicat la fel ca ceilalti. n dreapta lui Ha
rry, Umbridge nca suspina, cu bagheta tremurnd tare, n timp ce o ndrepta spre centaur
ul care se apropia.
? Te-am ntrebat cine esti, omule, spuse Magorian aspru.
? Sunt Dolores Umbridge! zise Umbridge cu o voce stridenta, ngrozita. Adjunct al m
inistrului Magiei, director si Mare Inchizitor la Hogwarts!
? Esti de la Ministerul Magiei? spuse Magorian, n timp ce multi centauri din cerc
ul din jur se foiau nelinistiti.
? Exact! spuse Umbridge, cu o voce si mai subtire, asa ca aveti grija! Conform l
egilor promulgate de Departamentul pentru Reglementarea si Controlul Creaturilor
Magice, orice atac al unor hibrizi ca voi asupra unui om...
? Cum ne-ai spus? striga un centaur cu un aspect nemblnzit, pe care Harry l recunosc
u drept Bane.
n jurul lor se auzira multe soapte furioase si corzi de arc ntinse.
? Nu le spuneti asa! spuse Hermione mnioasa, dar Umbridge nu parea sa o fi auzit.
Cu bagheta care i tremura ndreptata n continuare spre Magorian, ea continua:
? Legea cincisprezece B prevede limpede ca "orice atac de catre o creatura magic
a avnd o capacitate intelectuala cvasiumana si drept urmare considerata responsab
ila pentru actiunile sale...
? "Capacitate intelectuala cvasiumana"? repeta Magorian, n timp ce Bane si ceilal
ti racneau furiosi si rciau pamntul cu copitele. Consideram asta o mare insulta, omu
le! Din fericire, capacitatea noastra intelectuala o depaseste cu mult pe a voas
tra.
? Ce cauti n padurea noastra? striga centaurul cenusiu cu chipul aspru pe care l v
azusera Harry si Hermione ultima data cnd venisera n padure. De ce esti aici?

? Padurea voastra? spuse Umbridge, tremurnd acum nu numai de frica, ci si de indi

gnare, dupa cte se parea. Da-mi voie sa-ti amintesc ca traiti aici doar pentru ca
Ministerul Magiei va acorda anumite zone de...
O sageata zbura att de aproape de capul ei, nct i atinse parul carunt n trecere. Feme
ia scoase un tipat asurzitor si si puse minile pe cap, n timp ce unii centauri si st
rigau aprobarea, iar altii rdeau zgomotos. Rsetele lor salbatice ca un nechezat, c
are rasunau n luminisul slab luminat, si privelistea copitelor care loveau pamntul
compuneau un spectacol nspaimntator.
? Acum a cui padure este, omule? racni Bane.
? Hibrizi nenorociti ce sunteti! striga ea, cu minile lipite ui continuare de cap
. Bestii! Animale necontrolate!
? Taceti! striga Hermione, dar prea trziu.
Umbridge si ndrepta bagheta spre Magorian si striga:
? Incarcerus!
Din aer tsnira frnghii ca niste serpi grosi, ncolacindu-se strns n jurul trunchiului
centaurului si imobilizndu-i bratele. Animalul scoase un urlet de furie si se rid
ica n doua picioare, ncercnd sa se elibereze, n timp ce ceilalti centauri atacau.
Harry o nsfaca pe Hermione si o trase n jos; stnd pe burta la pamnt, trai o clipa de
groaza cnd copitele duduira n jurul lui, dar centaurii i ocolira, strignd si urlnd mn
iosi.
? Nuuuuu! o auzi el tipnd pe Umbridge. Nuuuuuu... sunt director-adjunct... nu put
eti ? dati-mi drumul, animalelor... nuuuuu!
Harry vazu o strafulgerare rosie si stiu ca Umbridge ncercase sa l mpietreasca pe u
nul dintre ei; apoi tipa foarte tare. Ridicndu-si capul cu ctiva centimetri, Harry
vazu ca Umbridge fusese prinsa pe la spate de Bane si ridicata mult n aer, zbatndu
-se si tipnd de frica. Bagheta i cazu din mna pe jos, iar lui Harry i zvcni inima n pi
ept de bucurie. De-ar putea sa ajunga la ea...
nsa, chiar cnd ntindea o mna spre ea, copita unui centaur se lasa pe bagheta si o ru
pse n doua.
? Acum! racni o voce n urechea lui Harry, iar un brat gros si paros aparu ca din
senin si l ridica n picioare.
Si Hermione fusese ridicata. Peste corpurile si capetele diferit colorate ale ce
ntaurilor, Harry o vazu pe Umbridge dusa de Bane printre copaci. Tipa ncontinuu,
cu o voce din ce n ce mai stearsa, pna cnd nu o mai auzira peste tropaitul copitelor
din jurul lor.
? Si acestia? spuse centaurul cenusiu cu chip aspru care o tinea pe Hermione.
? Sunt tineri, zise o voce melancolica din spatele lui Harry. Nu atacam mnji.
? Ei au adus-o aici, Ronan, raspunse centaurul care l tinea strns pe Harry. Si nu
sunt att de tineri... asta aproape ca a ajuns la maturitate.
l scutura pe Harry de gulerul robei.
? Va rog, spuse Hermione pe nerasuflate, va rog, nu ne atacati, noi nu gndim ca e
a, nu suntem angajati la Ministerul Magiei! Am venit aici doar pentru ca ara spe
rat ca o s-o alungati si o sa scapam de ea.
Harry si dadu seama imediat, dupa expresia de pe chipul centaurului cenusiu care o
tinea pe Hermione, ca facuse o mare greseala cnd spusese asta. Centaurul cenusiu
si dadu capul pe spate, tropaind mnios, si racni:
? Vezi, Ronan? Au deja aroganta neamului lor! Deci, noi trebuia sa va rezolvam t
reburile murdare, da, pui de om? Trebuia sa ne purtam ca servitorii vostri, sa v
a alungam dusmanii ca niste cini de vnatoare ascultatori?
? Nu! spuse Hermione ngrozita. Va rog... nu am vrut sa spun asta! Doar am sperat
ca o sa puteti sa... sa ne ajutati...
nsa lucrurile pareau sa mearga din rau n rau.
? Noi nu-i ajutam pe oameni! se rasti centaurul care l tinea pe Harry, strngndu-l m
ai tare si dndu-se putin n spate, astfel nct picioarele lui Harry se ridicara pentru
o clipa de la pamnt. Suntem o rasa aparte si suntem mndri de asta. Nu va vom perm
ite sa plecati de-aici, ca sa va laudati ca v-am ascultat ordinele!
? Nu vom spune nimic de genul asta! striga Harry. Stim ca nu ati facut-o pentru
ca am vrut noi...
Dar nimeni nu parea sa l asculte.
Un centaur cu barba din rndurile din spate ale multimii striga:

? Au venit aici nechemati, trebuie sa suporte consecintele!

Aceste cuvinte fura ntmpinate de urale de aprobare, iar un centaur gri nchis striga
:
? N-au dect sa i se alature femeii!
? Ati spus ca nu le faceti rau celor nevinovati! striga Hermione, plngnd acum de-a
devaratelea. Nu v-am facut nici un rau, nu ne-am folosit baghetele si nu v-am am
enintat. Nu vrem dect sa ne ntoarcem la scoala, va rog, lasati-ne sa ne ntoarcem...
? Nu suntem toti ca tradatorul de Firenze, pui de om! striga centaurul cenusiu, n
sotit de un alt val de nechezaturi aprobatoare din partea celorlalti. Poate ca ne
-ati considerat niste cai draguti care vorbesc, nu? Suntem un popor stravechi, c
are nu va accepta invazii si insulte din partea vrajitorilor! Nu va urmam legile
, nu va recunoastem superioritatea, suntem...
nsa Harry si Hermione nu auzira ce altceva mai erau centaurii, pentru ca n clipa a
ceea se isca un zgomot zguduitor la marginea luminisului, att de tare, nct toti, Har
ry, Hermione si cei cincizeci si ceva de centauri care umplusera luminisul, se ui
tara n jur. Centaurul lui Harry i dadu drumul pe jos, n timp ce minile i se dusera im
ediat la arc si la tolba cu sageti. Si lui Hermione i se daduse drumul, iar Harr
y se grabi spre ea, n timp ce doua trunchiuri groase de copaci se desparteau prev
estind ceva de rau si n spatiul dintre ei aparu silueta monstruoasa a uriasului G
rawp.
Centaurii cel mai aproape de el se dadura napoi peste cei din spatele lor; lumini
sul era acum o padure de arcuri si sageti care asteptau sa fie eliberate, toate n
dreptate n sus, catre fata enorma si cenusie care acum se uita spre ei de sub aco
perisul des de ramuri. Gura strmba a lui Grawp era cascata prosteste; i se vedeau
dintii galbeni ca niste caramizi stralucind n lumina slaba. Ochii stinsi, de cul
oarea mlului, se ngustara n timp ce le cerceta pe fiintele de la picioarele sale. T
ragea dupa el doua frnghii rupte, legate de ambele glezne.
Deschise gura si mai larg.
? Hagger.
Harry nu stia ce nsemna "hagger", sau n ce limba era, si nici nu i prea pasa; prive
a labele picioarelor lui Grawp, care erau lungi cam ct era Harry de nalt. Hermione
l strnse tare de brat; centaurii erau destul de tacuti, uitndu-se n sus la uriasul,
al carui cap mare si rotund se misca dintr-o parte n alta, n timp ce continua sa
se uite printre ei de parca ar fi cautat ceva ce i cazuse din mna.
? Hagger! zise el din nou, de data asta mai insistent.
? Pleaca de aici, uriasule! striga Magorian. Nu esti bine venit printre noi!
Aceste cuvinte parura sa nu aiba nici un fel de efect asupra lui Grawp. Se aplec
a putin (bratele centaurilor se ncordara pe arcuri), apoi racni:
? HAGGER!
Ctiva centauri pareau ngrijorati. Hermione nsa scoase un icnet.
? Harry! sopti ea. Cred ca ncearca sa spuna "Hagrid"!
Chiar n acea clipa Grawp i zari pe singurii doi oameni din marea de centauri. si co
bor capul cu nca vreo jumatate de metru, uitndu-se la ei cu atentie. Harry o simti p
e Hermione tremurnd cnd Grawp deschise iar gura si spuse, pe o voce joasa, bubuitoa
re:
? Hermy.
? Dumnezeule mare, spuse Hermione, strngndu-l pe Harry att de tare de brat, nct acest
a ncepu sa-i amorteasca, si facndu-i ct pe-aici sa lesine, si-a... si-a amintit!
? HERMY! racni Grawp. UNDE HAGGER?!
? Nu stiu! zise Hermione ngrozita. mi pare rau, Grawp, nu stiu!
? GRAWP VREA HAGGER!
Una dintre minile masive ale uriasului se ntinse n jos. Hermione scoase un strigat,
fugi ctiva pasi napoi si cazu. Lipsit de bagheta, Harry si lua inima n dinti ca sa
pocneasca, sa loveasca, sa muste si sa faca tot ce era nevoie, n timp ce mna se ap
ropie de el si rasturna un centaur alb ca zapada.
Asta asteptasera centaurii ? degetele ntinse ale lui Grawp erau la jumatate de me
tru de Harry cnd cincizeci de sageti vjira prin aer catre urias, ciuruindu-i chipul
enorm, facndu-l sa urle de durere si furie, si sa se ndrepte, frecndu-si fata cu mi
nile sale enorme, rupnd sagetile, dar nfundnd vrfurile si mai tare.
Urla si tropai cu picioarele sale enorme, iar centaurii i se mprastiara din cale;

picaturi din sngele lui Grawp de marimea unor pietricele cazura peste Harry ca o
ploaie, n timp ce o ridica n picioare pe Hermione si fugeau amndoi ct puteau de repe
de ca sa se adaposteasca printre copaci. Cnd ajunsera acolo, se uitara n urma; Gra
wp ntindea mna nnebunit dupa centauri, n timp ce sngele i siroia pe fata; acestia se
rageau dezorganizati, galopnd printre copacii din partea cealalta a luminisului.
Harry si Hermione l urmarira pe Grawp racnind iar de furie si napustindu-se pe ur
mele lor, darmnd alti copaci n stnga si n dreapta n drumul sau.
? O, nu, spuse Hermione, tremurnd att de tare, nct i cedara genunchii. Vai, a fost gr
oaznic. Si s-ar putea sa-i omoare pe toti.
? Eu nu mi-as face griji, sincer sa fiu, spuse Harry suparat.
Sunetele centaurilor care galopau si ale uriasului care bolborosea devenira din
ce n ce mai estompate. n timp ce Harry le asculta, cicatricea i zvcni iar naprasnic,
iar el fu cuprins de un val de groaza.
Pierdusera foarte mult timp ? erau si mai departe de a-l salva pe Sirius dect fus
esera cnd Harry avusese viziunea. Nu numai ca reusise sa si piarda bagheta, dar er
au amndoi blocati n mijlocul Padurii Interzise, fara nici un mijloc de transport.
? Inteligent plan, se rasti el la Hermione, ca sa-si verse oful. Istet, nevoie m
are. Acum ce facem?
? Trebuie sa ne ntoarcem la castel, spuse Hermione ncet.
? Pna o sa facem asta, probabil ca Sirius o sa fie mort! spuse Harry, lovind furi
os un trunchi apropiat.
De deasupra se auzira niste vorbe pe voci subtiri si, cnd se uita n sus, Harry vaz
u un Apararc suparat, flexndu-si spre el degetele lungi ca niste ramurele.
? Pai, nu putem sa facem nimic fara baghete, spuse Hermione descurajata, ridicndu
-se iar. Oricum, Harry, cum aveai de gnd sa ajungi tocmai la Londra?
? Da, tocmai asta ne ntrebam si noi, spuse o voce familiara din spatele ei.
Harry si Hermione se apropiara din reflex unul de altul si se uitara printre cop
aci.
Ron aparu, cu Ginny, Neville si Luna venind grabiti n urma lui. Toti aratau jalni
c ? Ginny avea mai multe zgrieturi pe toata lungimea obrazului, deasupra ochiului
lui Neville se umfla o glma vnata, iar lui Ron i sngera buza mai rau ca niciodata ?
dar pareau destul de multumiti de ei nsisi.
? Ia sa va aud, spuse Ron, dnd la o parte o ramura joasa si ntinzndu-i bagheta lui
Harry, aveti vreo idee?
? Cum ati scapat? ntreba Harry uluit, lundu-si bagheta de la Ron.
? Cteva Vraji de mpietrire, una de Dezarmare. Neville a facut o Vraja de Oprire fr
umusica, spuse Ron distrat, dndu-i acum si lui Hermione bagheta. Dar Ginny a fost
cea mai buna, l-a rezolvat pe Reacredinta ? Blestemul Gogorita cu Lilieci ? a f
ost superb, avea toata fata plina de chestiile alea mari si naripate. Oricum, v-a
m vazut pe fereastra cum va ndreptati spre padure si am venit dupa voi. Ce ati fa
cut cu Umbridge?
? A fost luata, spuse Harry. De o herghelie de centauri.
? Si pe voi v-au lasat n urma? ntreba Ginny uimita.
? Nu, au fost alungati de Grawp, spuse Harry.
? Cine e Grawp? ntreba Luna cu interes.
? Fratele mai mic al lui Hagrid, spuse Ron repede. Oricum, avem altele pe cap. Ha
rry, ce ai aflat n foc? L-a prins Stii-Tu-Cine pe Sirius, sau... ?
? Da, zise Harry, n timp ce cicatricea l ustura iar. Sunt sigur ca Sirius e nca n vi
ata, dar nu vad cum o sa putem sa ajungem acolo ca sa-l ajutam.
Tacura cu toti, relativ speriati; problema cu care erau confruntati parea de ned
epasit.
? Pai, o sa trebuiasca sa zburam, nu-i asa? spuse Luna, cu o voce care avea o no
ta de hotarre cum Harry nu mai auzise pna atunci.
? Stai asa, spuse Harry enervat, lund-o la rost. n primul rnd, nu e cazul sa te ame
steci, iar n al doilea, Ron este singurul dotat cu o matura care nu este pazita de
un trol, asa ca...
? Eu am o matura! spuse Ginny.
? Da, dar nu vii cu noi, spuse Ron suparat.
? Uite ce-i, mi pasa de ce se ntmpla cu Sirius la fel de mult ca si voua! spuse Gin
ny enervata, astfel nct asemanarea dintre ea, Fred si George deveni brusc evidenta

.
? Esti prea... ncepu Harry, dar Ginny l ntrerupse cu vehementa:
? Am trei ani mai mult dect aveai tu cnd te-ai luptat cu Stii-Tu-Cine pentru Piatr
a Filozofala, si eu l-am blocat pe Reacredinta n biroul lui Umbridge, atacat de g
ogorite naripate...
? Da, dar...
? Facem cu totii parte din A. D., spuse Neville ncet. Parca trebuia sa vedem cum
putem lupta cu Stii-Tu-Cine, nu-i asa? Iar asta este prima ocazie pe care o avem
ca sa facem ntr-adevar ceva ? sau totul a fost o joaca nevinovata?
? Nu, sigur ca nu a fost o joaca... spuse Harry grabit.
? Atunci ar trebui sa venim si noi, spuse Neville ferm. Vrem sa ajutam.
? Asa este, spuse Luna, zmbind fericita.
Privirea lui Harry o ntlni pe cea a lui Ron. Stia ca Ron se gndea la acelasi lucru:
daca ar fi putut sa aleaga orice membri pentru a ncerca sa-l salveze pe Sirius,
nu i-ar fi ales pe Ginny, Neville si Luna.
? Pai, oricum nu conteaza, spuse el printre dinti, pentru ca nca nu stim cum sa a
jungem acolo...
? Credeam ca am rezolvat asta, spuse Luna pe un ton care te facea sa nnebunesti.
Zburam!
? Fii atenta, spuse Ron, de-abia reusind sa-si controleze mnia, poate ca tu stii
sa zbori fara matura, dar noua, celorlalti, nu pot sa ne creasca aripi cnd avem n
evoie...
? Exista si alte metode de zbor, n afara de maturi, spuse Luna senina.
? Presupun ca o sa mergem calare pe Snorco-porc? ntreba Ron.
? Snorhacul Corn-Sifonat nu poate sa zboare, spuse Luna pe o voce demna, dar ei
pot, iar Hagrid a zis ca sunt foarte priceputi la gasirea locurilor pe care le c
auta cei care i calaresc.
Harry se ntoarse imediat. ntre doi copaci, cu ochii sclipindu-le ntr-un mod straniu
, se aflau doi Thestrali care urmareau conversatia n soapta, de parca ar fi nteles
fiecare cuvnt.
? Da! zise el, apropiindu-se.
si ridicara capetele ca de reptila, dnd pe spate o coama lunga si neagra, iar Harr
y ntinse mna entuziasmat si-i mngie grumazul lucios al celui mai apropiat; cum putus
e sa-i considere vreodata urti?
? Sunt chestiile alea ciudate ca niste cai? spuse Ron nesigur, uitndu-se ceva mai
la stnga Thestralului pe care l mngia Harry. Aia pe care nu poti sa vezi dect daca ai
vazut pe cineva ca o mierleste?
? Da, spuse Harry.
? Cti sunt?
? Doar doi.
? Pai, avem nevoie de trei, zise Hermione, nca tulburata, dar decisa.
? De patru, Hermione, spuse Ginny, ncruntndu-se.
? De fapt, cred ca suntem sase, spuse Luna calma, numarnd.
? Fii serioasa, nu putem sa mergem toti! spuse Harry suparat. Fiti atenti, voi t
rei ? arata spre Neville, Ginny si Luna ? voi nu sunteti implicati n asta, nu sun
teti...
Izbucnira noi proteste. Cicatricea l duru iar, de data asta si mai tare. Fiecare
moment de ntrziere era valoros; nu aveau timp sa se certe.
? n ordine, bine, e alegerea voastra, spuse el scurt, dar, daca nu vom gasi alti
Thestrali, nu o sa puteti sa...
? Ah, vor veni si altii, spuse Ginny ncrezatoare, uitndu-se, la fel ca Ron, n direc
tia gresita si parnd convinsa ca se uita la cai.
? Ce te face sa crezi asta?
? Pentru ca, n caz ca nu ai observat, tu si Hermione sunteti plini de snge, spuse
ea calma, si stim ca Hagrid i ademeneste pe Thestrali cu carne cruda. Probabil ca
de asta au aparut astia doi.
Harry simti ca l trage cineva de mneca n clipa aceea. Se uita n jos si l vazu pe Thes
tralul cel mai apropiat lingndu-i mneca umezita de sngele lui Grawp.
? Bine, n ordine, spuse el, venindu-i o idee stralucita, Ron si cu mine o sa-i lu
am pe astia doi si o sa mergem nainte, iar Hermione poate sa stea aici cu voi si

o sa atraga mai multi Thestrali...

? Eu nu ramn n urma! spuse Hermione mnioasa.
? Nu este nevoie, spuse Luna, zmbind. Uite, au mai venit si altii... cred ca miros
iti rau de tot...
Harry se ntoarse: printre copaci veneau nu mai putin de sase sau sapte Thestrali,
cu aripile mari de piele strnse pe lnga corp si cu ochii stralucindu-le n ntuneric.
Acum nu mai avea nici o scuza.
? Bine, spuse el mnios, atunci alegeti cte unul si ncalecati.
CAPITOLUL XXXIV
DEPARTAMENTUL MISTERELOR

Harry apuca strns coama celui mai apropiat Thestral, puse un picior pe o buturuga
si se urca stngaci pe spatele matasos al calului. Acesta nu protesta, ci si ntoars
e capul, cu coltii dezveliti, si ncerca sa-i linga roba n continuare.
Descoperi ca exista un mod de a-si fixa genunchii n spatele articulatiilor aripil
or, care i dadea un sentiment de mai mare siguranta, apoi se uita n jur la ceilalt
i. Neville se ridicase peste spinarea urmatorului Thestral si acum ncerca sa-si a
zvrle un picior peste spatele animalului. Luna era deja pe pozitie, stnd calare ntr
-o parte si aranjndu-si roba, ca si cnd ar fi facut asta zilnic. nsa Ron, Hermione
si Ginny, stateau nemiscati pe loc, cu gura cascata si ochii mari.
? Ce e? zise el.
? Cum naiba sa ne urcam? zise Ron cu o voce slaba. Cnd noi nici macar nu-i vedem?
? Ah, e usor, spuse Luna, cobornd amabila de pe Thestral si ducndu-se cu pasi mari
spre ei. Hermione si Ginny! Veniti aici...
i trase pna la ceilalti Thestrali din jur si-i ajuta pe rnd sa ncalece. Toti trei pa
rura extrem de nelinistiti cnd le prinse minile n coama calului si le spuse sa strng
a tare, nainte sa se ntoarca pe spinarea bidiviului ei.
? E incredibil, murmura Ron, miscndu-si mna libera cu sfiala n sus si n jos pe gruma
zul calului sau. Incredibil... de-as putea sa-l vad...
? Zi mersi ca ramne invizibil, spuse Harry sumbru. Deci, suntem gata?
ncuviintara toti din cap si Harry vazu cinci perechi de genunchi ncordndu-se sub ro
be.
? n ordine...
Se uita n jos, la ceafa neagra si lucioasa a Thestralului sau, si nghiti n sec.
? Asa deci, la Londra, Ministerul Magiei, intrarea vizitatorilor, spuse el nesigu
r. Aa... daca stiti... unde mergeti...
Pret de o clipa, Thestralul lui Harry nu facu absolut nimic; apoi, cu o miscare
navalnica, una care aproape ca l dadu jos, ntinse ambele aripi; calul se lasa n jos
ncet, apoi tsni n sus att de repede si de abrupt, nct Harry trebui sa si nclesteze b
ele si picioarele n jurul lui ca sa nu-i alunece de pe spinarea osoasa. nchise ochi
i si si lipi fata de coama matasoasa a calului, n timp ce treceau vijelios prin ce
le mai nalte ramuri ale copacilor si zburau mai departe, spre apusul sngeriu.
Harry si zise ca nu se mai miscase niciodata att de repede: Thestralul vji pe deasup
ra castelului, aproape fara sa dea din aripile mari; aerul din ce n ce mai rece i
biciuia chipul lui Harry; si miji ochii mpotriva vntului puternic, se uita n jur si i
vazu pe cei cinci colegi ai sai zburnd n urma sa, fiecare aplecat ct putea de jos
peste grumazul Thestralului, ca sa se apere de curentul de aer.
Survolara domeniul de la Hogwarts si trecura de Hogsmeade; Harry vedea munti si
vai dedesubtul lor. n timp ce lumina zilei ncepea sa scada, Harry zari mici manunc
hiuri de lumini cnd trecura pe deasupra mai multor sate, apoi un drum serpuitor p
e care o singura masina se ndrepta spre casa printre dealuri, ca o insecta...
? Este ciudat! abia l auzi Harry pe Ron strignd de undeva din spate si si imagina cu
m trebuia sa fie sa gonesti la naltimea asta fara nici un suport vizibil.
Veni si asfintitul: cerul prindea cte o nuanta de mov deschis, fiind plin de stel
e micute si argintii, iar n scurt timp doar luminile oraselor ncuiate le aratara ct
de departe erau de pamnt sau ct de repede zburau. Bratele lui Harry erau nfasurate
strns n jurul grumazului calului, iar baiatul si dori ca acesta sa mearga si mai re
pede. Ct timp se scursese de cnd l vazuse pe Sirius zacnd pe podeaua Departamentului

Misterelor? Ct mai putea Sirius sa-i reziste lui Cap-de-Mort? Singurul lucru de c
are era sigur Harry era ca nasul sau nici nu facuse ce dorise Cap-de-Mort, nici
nu murise, pentru ca era convins ca, n oricare dintre aceste variante, ar fi simti
t ncntarea sau mnia lui Cap-de-Mort cuprinzndu-i corpul, facndu-i cicatricea sa arda
la fel de dureros ca n noaptea cnd fusese atacat domnul Weasley.
Zburara mai departe prin ntunericul tot mai dens; Harry si simtea fata rigida si r
ece, picioarele i amortisera de ct strnsera corpul Thestralului, nsa nu ndraznea sa si
schimbe pozitia ca sa nu alunece... Nu auzea nimic din cauza aerului care i vjia n ur
echi, si avea gura uscata si nghetata, din cauza vntului rece al noptii. Nu mai st
ia ct de mult mersera; toata ncrederea i era n animalul de sub el, care gonea hotart n
noapte, abia dnd din aripi, n timp ce zbura mereu nainte.
Daca ajungeau prea trziu...
Este nca n viata, se lupta, o simt...
Daca va hotar Cap-de-Mort ca Sirius nu va ceda...
As sti...
Harry simti un gol n stomac; capul Thestralului se ndrepta deodata spre pamnt si Har
ry i aluneca pe grumaz cu ctiva centimetri. n sfrsit, coborau... i se paru ca aude u
n strigat din spate si se ntoarse, dar nu vazu nici urma de corp n cadere... proba
bil ca avusesera toti un soc cnd se schimbase directia, la fel ca el.
Acum luminile puternice portocalii erau din ce n ce mai mari si mai rotunde pretu
tindeni; vedeau acoperisurile cladirilor, suvoaie de faruri ca niste ochi lumino
si de insecte, patrate galbui care erau de fapt ferestre. Foarte brusc, din cte li
se paru, goneau spre trotuar; Harry strnse Thestralul cu toata puterea, si se pr
egati pentru un impact subit, dar calul atinse solul ntunecat la fel de usor ca o
umbra, iar Harry aluneca de pe spinarea sa, uitndu-se n jur la strada unde zona a
glomerata de trecere era nca la mica departare de cabina telefonica vandalizata, n
lumina portocalie insipida a felinarelor.
Ron ateriza putin mai ncolo si cazu imediat pe trotuar de pe grumazul Thestralulu
i.
? Niciodata n-o s-o mai fac, spuse el, adunndu-se de pe jos.
Dadu sa se ndeparteze de Thestral, dar, neputnd sa-l vada, se lovi de partea lui p
osterioara si aproape ca se prabusi din nou.
? Absolut niciodata... a fost cea mai groaznica...
Hermione si Ginny aterizara de-o parte si de alta a lui: amndoua se dadura jos de
pe bidiviii lor cu ceva mai multa gratie dect Ron, desi aveau cam aceeasi expres
ie usurata ca ajunsesera iar cu picioarele pe pamnt; Neville sari, tremurnd, iar Lu
na descaleca lin.
? Si-acum, ncotro? l ntreba ea pe Harry cu o voce de un interes politicos, de parca
totul ar fi fost o excursie relativ interesanta.
? Aici, spuse el.
si mngie repede Thestralul, recunoscator, iar apoi i conduse repede spre cabina telef
onica ponosita si deschise usa. 1
? Hai! i ndemna el pe ceilalti, cnd vazu ca ezitau.
Ron si Ginny intrara ascultatori; Hermione, Neville si Luna se nghiontira n urma l
or; Harry arunca o privire napoi, spre Thestralii care acum cautau resturi de mnca
re stricata pe pasajul de trecere, apoi se nghesui n cabina lnga Luna.
? Cine e cel mai aproape de receptor sa formeze sase doi patru patru doi! zise e
l.
O facu Ron, cu bratul ndoit ciudat, ca sa ajunga la cadran; dupa cteva clipe se auz
i o voce calma de femeie.
? Bun venit la Ministerul Magiei. Va rog sa spuneti cum va numiti si ce doriti.
? Harry Potter, Ron Weasley, Hermione Granger, zise Harry foarte repede, Ginny W
easley, Neville Poponeata, Luna Lovegood... suntem aici ca sa salvam pe cineva,
daca nu ne-o ia nainte Ministerul dumneavoastra!
? Va multumesc, spuse vocea calma de femeie. Vizitatorilor, va rog sa luati insi
gnele si sa vi le prindeti n piept de robe.
Sase insigne alunecara pe planul nclinat pe care apareau de obicei monedele nefol
osite. Hermione le lua si i le dadu lui Harry peste capul lui Ginny, fara sa spu

na nimic; Harry se uita la cea din vrf: Harry Potter, misiune de salvare.
? Vizitatori ai Ministerului, vi se cere sa va supuneti unei verificari si sa va
prezentati baghetele pentru nregistrare la biroul de securitate, care se afla la c
apatul ndepartat al atriumului.
? Bine! zise Harry tare, iar cicatricea i zvcni iar. Acum putem sa mergem?
Podeaua cabinei telefonice se cutremura si trotuarul se ridica dincolo de ferest
rele ei de sticla; Thestralii care cautau mncare disparura din vedere; ntunericul
se lasa peste capetele copiilor si, cu un huruit surd, acestia coborra n adncul Min
isterului Magiei.
O raza de lumina aurie le atinse picioarele si, raspndindu-se, urca pe corpurile l
or. Harry si ndoi genunchii si si tinu bagheta la ndemna, foarte nghesuit, n timp ce s
uita pe geam, ca sa vada daca i astepta cineva n atriumul care parea complet gol.
Lumina era mai slaba dect fusese n timpul zilei; nu ardeau focuri n semineurile nca
strate n pereti, nsa cnd liftul se opri din alunecarea lui lina, vazu ca simboluril
e aurii serpuiau n continuare pe tavanul albastru nchis.
? Ministerul Magiei va doreste o seara placuta, spuse vocea ca femeii.
Usa cabinei telefonice se dadu la perete; Harry iesi, urmat de Neville si Luna.
Singurul zgomot care se auzea n atrium era suvoiul constant de apa din fntna aurie,
unde jeturile din baghetele vrajitoarei si vrajitorului, vrful sagetii centaurul
ui, vrful palariei goblinului si ale urechilor spiridusului de casa continuau sa
stropeasca n bazinul din jur.
? Haideti, spuse Harry ncet, iar cei sase alergara pe hol, cu Harry n frunte, trecn
d de fntna si ndreptndu-se catre biroul la care statuse vrajitorul de paza care cntar
ise bagheta lui Harry, si care acum era parasit.
Harry si zise ca ar fi trebuit sa se afle un om de paza acolo. Lipsa lui era un s
emn de rau augur, iar impresia i se consolida cnd trecura pe poarta aurie si o lu
ara catre lifturi. Apasa pe cel mai apropiat buton pe care scria "jos" si un lift
aparu huruind aproape instantaneu, grilajele aurii se dadura n laturi cu un zuru
it puternic, rasunator, iar ei se napustira nauntru. Harry apasa repede pe butonu
l cu cifra noua; grilajele se nchisera cu o bufnitura si liftul ncepu sa coboare,
zanganind si huruind. Harry nu si daduse seama ct de zgomotoase erau lifturile n zi
ua cnd venise cu domnul Weasley; era convins ca galagia avea sa-i trezeasca pe tot
i oamenii de paza din cladire, si totusi, cnd liftul se opri, vocea calma a femei
i zise"Departamentul Misterelor" si grilajul se deschise. Iesira pe holul unde nu
se misca nimic, n afara de tortele cele mai apropiate, care plpira din cauza curen
tului produs de miscarea liftului.
Harry se ntoarse spre usa neagra si simpla. Dupa luni de zile n care o visase, era
n sfrsit acolo.
? Sa mergem, sopti el, si i conduse pe hol, cu Luna chiar n urma lui, privind n jur
cu gura ntredeschisa. n ordine, fiti atenti, continua el, oprindu-se din nou la d
oi metri de usa. Poate ca... poate ca unii ar trebui sa ramna aici ca sa ? ca sa
faca de paza si...
? Si cum o sa te anuntam daca vine cineva? ntreba Ginny, cu sprncenele ridicate. A
i putea sa fii la kilometri departare.
? Venim cu tine, Harry, spuse Neville.
? Hai sa mergem mai departe, spuse Ron hotart.
Harry tot n-ar fi vrut sa-i ia pe toti cu el, dar se parea ca nu avea de ales. S
e ntoarse cu fata spre usa si merse nainte... Exact ca n vis, usa se deschise, iar
el merse mai departe, urmat de ceilalti.
Se aflau ntr-o camera mare, circulara. Totul era negru acolo, inclusiv podeaua si
tavanul; usi identice, fara placute si fara clante se gaseau la intervale fixe
pe peretii negri, iar ntre ele se vedeau lumnari ale caror flacari erau albastre;
lumina lor rece si neregulata se reflecta n podeaua lucioasa de marmura, lasnd impr
esia ca dedesubt era o apa ntunecata.
? Cineva sa nchida usa, murmura Harry.
Regreta ca daduse acest ordin n clipa n care Neville l executa. Fara raza lunga de
lumina dinspre holul luminat de torte din spatele lor, locul deveni att de ntuneco
s, nct pentru o clipa singurele lucruri pe care le vazura fura manunchiurile de fl
acari albastre care plpiau pe pereti si reflectiile lor fantomatice pe podea.
n visul sau, Harry traversa hotart aceasta camera pna la usa de vizavi, dupa care i

esea linistit. Dar aici erau vreo douasprezece usi. Exact n timp ce se uita la ce
le din fata lui, ncercnd sa decida care era cea potrivita, se auzi un zgomot rasuna
tor, iar lumnarile ncepura sa se miste ntr-o parte. Camera circulara se nvrtea.
Hermione l apuca pe Harry de brat, de parca i-ar fi fost teama ca podeaua s-ar fi
putut misca si ea.
Timp de cteva secunde, flacarile albastre din jurul lor si pierdura conturul si ar
atara ca niste raze de neon, n timp ce peretii se rotira cu viteza; apoi, la fel
de brusc cum ncepuse, huruitul nceta si totul redeveni inert.
n ochii lui Harry se vedeau gravate niste dungi albastre; n afara lor, nu mai vede
a nimic.
? Ce a fost asta? sopti Ron speriat.
? Cred ca n felul asta nu ne-am dat seama pe care usa am intrat, spuse Ginny cu o
voce joasa.
Harry realiza imediat ca fata avea dreptate: nu putea sa identifice usa de iesir
e, dupa cum i era imposibil sa vada o furnica n cadrul usii negre ca taciunele; ia
r usa pe care trebuiau sa mearga mai departe putea fi oricare din cele douaspreze
ce din jur.
? Cum o sa iesim? spuse Neville nelinistit.
? Pai, acum nu asta conteaza, spuse Harry hotart, clipind des, ca sa si stearga du
ngile albastre de pe ochi, si strngnd bagheta mai tare ca niciodata. Nu o sa fie n
evoie sa iesim pna nu o sa-l gasim pe Sirius...
? Sa nu te apuci sa-l strigi! spuse brusc Hermione.
Harry nu avusese niciodata mai putina nevoie de sfatul ei, caci instinctul i spun
ea sa fie ct mai tacut.
? Ia zi, pe unde mergem, Harry? ntreba Ron.
? Nu... ncepu Harry si nghiti n sec. n visele mele intram pe usa de la capatul dinspr
e lifturi al holului, ajungeam ntr-o camera ntunecata ? n asta ? si apoi intram pe o
alta usa, ntr-o camera oarecum... sclipitoare. Ar trebui sa, ncercam niste usi, s
puse el grabit, voi recunoaste drumul corect abia cnd l voi vedea. Hai...
Se duse direct la usa din fata lui, iar ceilalti l urmara ndeaproape. si puse mna pe
suprafata sa rece si lucioasa, ridica bagheta, pregatit sa atace n clipa n care e
a avea sa se deschida, si mpinse.
Usa se deschise fara probleme.
Dupa ntunericul din prima camera, lampile care atrnau din tavan, tinute de niste l
anturi aurii, lasau impresia ca aceasta camera lunga si dreptunghiulara era mult
mai luminoasa, desi nu existau luminile scnteietoare si plpitoare pe care le vazuse
Harry n vis. Locul era destul de pustiu, cu exceptia ctorva birouri, iar n mijlocu
l camerei exista un bazin enorm de sticla, plin cu un lichid verde nchis, destul
de mare ca sa poata nota n el toti sase; n el pluteau ntr-o doara mai multe obiecte
alb sidefii.
? Ce sunt chestiile alea? sopti Ron.
? Nu stiu, spuse Harry.
? Sunt pesti? sopti Ginny.
? Larve Aquavirius! spuse Luna entuziasmata. Tata a zis ca Ministerul creste...
? Nu, spuse Hermione pe un ton straniu, dupa care se apropie si se uita pe geamu
l bazinului. Sunt creiere.
? Creiere?
? Da... oare ce fac cu ele?
Harry i se alatura lnga bazin. ntr-adevar, acum ca le vedea de aproape, nu era nici
o ndoiala. Scnteind sinistru, creierele apareau si dispareau, plutind n adncul lich
idului verde, ca niste conopide vscoase.
? Hai sa plecam de aici, spuse Harry. Nu e bine, trebuie sa ncercam alta usa.
? Si aici sunt usi, spuse Ron, aratnd spre pereti.
Lui Harry i se facu inima ct un purice; ct de mare era locul asta?
? n visul meu, treceam din camera aceea ntunecata ntr-o a doua, spuse el. Cred ca a
r trebui sa ne ntoarcem si sa ncercam de-acolo.
Asa ca revenira grabiti n camera circulara si ntunecata; formele fantomatice ale c
reierelor pluteau acum prin fata ochilor lui Harry, n locul flacarilor albastre a
le lumnarilor.
? Stai putin! spuse Hermione taios, cnd Luna dadu sa nchida usa de la camera creie

relor. Marcheaza!
Trasa cu bagheta un "X" de foc care se fixa pe usa. Imediat ce usa se nchise n urm
a lor, se auzi un alt huruit puternic, si din nou peretele ncepu sa se nvrta foarte
repede, dar acum aproape n fiecare albastru pal exista o ceata rosu-aurie si, du
pa ce totul ncremeni la loc, "X"-ul de foc nca ardea, aratndu-le usa pe care o ncerc
asera deja.
? Buna idee, spuse Harry. n ordine, hai acum sa o ncercam pe asta...
Se apropie de usa si o deschise, cu bagheta nca ridicata, pe cnd ceilalti ramasese
ra n spatele lui.
Aceasta camera era mai mare dect cea dinainte, slab luminata si dreptunghiulara,
iar mijlocul era scobit, formnd o gaura mare de piatra, de vreo sapte metri adncime
. Stateau la capatul a ceea ce pareau sa fie niste siruri de banci de piatra, ca
re margineau camera si coborau n trepte ca un amfiteatru, semannd leit cu sala und
e fusese judecat Harry de Vrajustitie. nsa n locul unui scaun cu lanturi era un po
dium ridicat chiar n mijlocul gropii, pe care se gasea o arcada de piatra care pa
rea att de veche, fisurata si n ruina, nct Harry se mira ca statea nca n picioare. Far
a sa fie sprijinita de vreun perete din jur, arcada era mpodobita cu o draperie s
au cu un val negru si ponosit, care, n ciuda faptului ca aerul rece din jur era p
erfect inert, flutura foarte usor, ca si cnd tocmai ar fi fost atins.
? Cine este acolo? spuse Harry, sarind cu un rnd mai jos.
Nu raspunse nimeni, nsa valul flutura si se misca n continuare.
? Ai grija! sopti Hermione.
Harry cobor rndurile unul cte unul, pna cnd ajunse pe fundul de piatra al gropii adnci
te. Pasii sai rasunara puternic, n timp ce se apropia ncet de podium. Arcada n form
a de arc frnt parea mult mai nalta de unde statea acum dect i se paruse cnd se uita
la ea de deasupra. Si totusi, valul se misca usor, de parca cineva tocmai trecus
e dincolo de el.
? Sirius? vorbi Harry din nou, dar de data asta mai ncet, fiindca se apropiase.
Avea ciudata impresie ca se afla cineva chiar de partea cealalta a arcadei. Strngn
du-si tare bagheta, dadu ocol podiumului, dar nu vazu pe nimeni; n partea cealalta
nu se vedea dect valul negru si ponosit.
? Hai sa mergem! striga Hermione de la jumatatea treptelor de piatra. Nu e ce ne
trebuie Harry, sa mergem.
Parea speriata, mult mai speriata dect fusese n camera n care notau creierele. Si to
tusi, lui Harry i se paru ca arcada avea un fel de frumusete aparte, desi era vec
he. l intriga valul care flutura usor; simtea un fel de dorinta foarte puternica d
e a urca pe podium si de a trece prin el.
? Harry, hai sa mergem, bine? spuse Hermione si mai hotarta.
? Bine, spuse el, dar nu se misca.
Tocmai auzise ceva. Dinspre partea cealalta a valului se auzeau soapte slabe, vo
rbe murmurate.
? Ce-ai spus? zise el foarte tare, astfel nct cuvintele i rasunara peste tot n jurul
bancilor de piatra.
? N-a vorbit nimeni, Harry! spuse Hermione, apropiindu-se acum de el.
? Cineva sopteste de acolo, spuse el, ndepartndu-se de fata si continund sa se ncrun
te la val. Tu esti, Ron?
? Eu sunt aici, prietene, spuse Ron, aparnd ntr-o parte a arcadei.
? Nu mai aude nimeni? ntreba Harry, pentru ca soaptele si murmurul erau din ce n c
e mai tari.
Fara sa vrea cu adevarat sa o faca, se trezi ca pusese un picior pe podium.
? Si eu i aud, sopti Luna, apropiindu-se dintr-o parte a arcadei si uitndu-se la v
alul care se misca. Sunt oameni nauntru!
? Cum adica, "nauntru"? ntreba Hermione, sarind de pe ultima treapta si parnd mult
mai suparata dect cerea ocazia. Nu exista nici un "nauntru", e doar o arcada, nu e
loc ca sa fie cineva acolo. Harry, nceteaza, vino ncoace...
l apuca de brat si l trase, dar el se opuse.
? Harry, se presupune ca suntem aici ca sa-l salvam pe Sirius! spuse ea cu o voc
e subtire si ncordata.
? Sirius, repeta Harry, uitndu-se n continuare fermecat la valul care flutura ncont
inuu. Da...

Ceva i reveni n sfrsit n minte; Sirius prins, legat si torturat, iar el se holba la
arcada asta...
Se ndeparta de podium cu ctiva pasi si si dezlipi ochii de pe val.
? Hai sa mergem, spuse el.
? Asta am tot ncercat sa ti... ma rog, hai! spuse Hermione, ocolind prima podiumul
. n partea cealalta, Ginny si Neville se holbau si ei la val, parnd n transa. Fara
sa spuna nimic, Hermione o apuca pe Ginny de brat, Ron l nsfaca pe Neville de mna,
si i condusera hotarti spre cea mai joasa banca de piatra, dupa care urcara napoi pn
a la usa.
? Ce crezi ca a fost arcada aia? o ntreba Harry pe Hermione, dupa ce se ntoarsera n
camera circulara ntunecata.
? Nu stiu, dar, indiferent ce-a fost, era periculoasa, spuse ea cu fermitate, tr
asnd iar un "X" de foc pe usa.
Din nou, peretele se roti si apoi deveni nemiscat. Harry se apropie de o alta us
a la ntmplare si mpinse. Usa nu se clinti.
? Ce este? spuse Hermione.
? Este... nchisa... spuse Harry, sprijinindu-se de usa cu toata greutatea, fara s
-o poata urni.
? nseamna ca asta e usa care trebuie, nu? spuse Ron entuziasmat, alaturndu-i-se lu
i Harry n ncercarea de a deschide usa cu forta. Asa trebuie sa fie!
? Dati-va la o parte! spuse Hermione taios.
si ndrepta bagheta catre locul unde ar fi trebuit sa fie n mod normal broasca si zi
se "Alohomora!" Nu se ntmpla nimic.
? Cutitul lui Sirius! spuse Harry.
l scoase dintr-un buzunar al robei si l strecura n crapatura dintre usa si perete. C
eilalti l urmarira nerabdatori, n timp ce el l plimba de sus pna jos, l scoase si apo
i se mpinse iar cu umarul n usa. Ramase la fel de bine nchisa. Mai mult, cnd Harry s
e uita la cutit, vazu ca i se topise lama.
? n ordine, nu intram n camera asta, spuse Hermione pe un ton decis.
? Dar daca tocmai asta e cea care trebuie? spuse Ron, uitndu-se la ea cu un amest
ec de teama si dorinta.
? Nu are cum sa fie, Harry putea sa treaca de toate usile n visul lui, zise Hermi
one, marcnd usa cu un alt "X" de foc, n timp ce Harry si vra la loc n buzunar mnerul i
nutil al cutitului lui Sirius.
? Stii ce ar putea sa fie acolo? spuse Luna entuziasmata, n timp ce peretele ncepe
a sa se nvrteasca din nou.
? Fara ndoiala, ceva viermuitor, spuse Hermione ncet, iar Neville rse scurt si ncord
at.
Peretele se opri si Harry, cu un sentiment de disperare crescnda, deschise urmato
area usa.
? Asta e!
O recunoscu imediat dupa lumina frumoasa, jucausa, cu scnteieri de diamant. n timp
ce ochii lui Harry se obisnuiau cu stralucirea puternica, vazu mai multe ceasur
i care sclipeau de pe toate suprafetele, ceasuri mici si mari, pendule si ceasuri
de masa, atrnnd n spatiile dintre biblioteci sau stnd pe birourile care mpnzeau camer
a, astfel nct ticaitul acela neobosit cuprinse locul ca un fel de mars de mii de p
asi minusculi. Sursa luminii jucause ca de diamant era un clopot de cristal nalt,
aflat la capatul ndepartat al camerei.
? Pe aici!
Inima lui Harry batea cu putere, acum ca stia ca erau pe drumul cel bun. i condus
e de-a lungul spatiului ngust dintre sirurile de birouri, ndreptndu-se, la fel ca n v
is, catre sursa de lumina, respectiv catre clopotul de cristal ca un borcan, apr
oape la fel de nalt ca el, care era asezat pe un birou si parea plin de rafale sc
lipitoare de vnt.
? Vai, uite! spuse Ginny cnd se apropiara, aratnd chiar spre centrul clopotului.
n curentul scnteietor dinauntru plutea un ou mic, luminos ca o bijuterie. n timp ce
se ridica n borcan, se sparse si din el iesi o pasare colibri care fu purtata pna n
vrful borcanului, dar, cnd cazu pe pala de vnt, penele sale se acoperira cu mzga si
se umezira, iar pna sa fi fost purtata la loc pe fundul borcanului se nchisese ia
rasi n ou.

? Mergeti mai departe! spuse Harry taios, pentru ca Ginny dadea semne ca ar fi v
rut sa se opreasca si sa urmareasca oul transformndu-se la loc n pasare.
? Ai pierdut timpul lnga arcada aia veche! spuse ea suparata, dar l urma dincolo d
e borcanul n forma de clopot, catre singura usa din spatele lui.
? Asta e, spuse Harry din nou, iar acum inima i batea att de tare, nct avea impresia
ca nu mai putea sa vorbeasca. Pe aici...
Se uita n jur la toti; si scosesera baghetele si pareau dintr-o data seriosi si ne
linistiti. Se uita iar la usa si mpinse. Usa se deschise la perete.
Ajunsesera n locul cautat: un spatiu nalt ca al unei catedrale si plin doar de raf
turi nalte, ntesate cu sfere mici si prafuite de sticla. Acestea sclipeau sters n l
umina care venea dinspre mai multe suporturi de lumnari puse la intervale fixe dea lungul rafturilor. La fel ca acelea aflate n camera circulara din urma lor, fla
carile erau albastre. Camera era foarte rece.
Harry avansa si se uita la unul dintre culoarele ntunecate aflate ntre doua rnduri
de rafturi. Nu auzea nimic si nici nu vedea cel mai mic semn de miscare.
? Ai spus ca era rndul nouazeci si sapte, sopti Hermione.
? Da, sopti Harry, uitndu-se acum la capatul celui mai apropiat rnd.
Sub un suport de lumnari cu flacari albastre care era prins de el stralucea cifra
cincizeci si trei.
? Cred ca trebuie sa o luam la dreapta, sopti Hermione, scrutnd urmatorul rnd. Da.
.. ala e cincizeci si patru...
? Pregatiti-va baghetele, spuse Harry ncet.
Mersera pe furis nainte, uitndu-se n urma lor, n timp ce treceau pe culoare lungi de
rafturi, ale caror capete erau cufundate aproape total n ntuneric. Mici etichete n
galbenite de vreme fusesera puse sub fiecare sfera de cristal de pe rafturi. Unel
e dintre ele avea o lumina stranie, lichida; altele erau sterse si ntunecate ca n
iste becuri explodate.
Trecura de rndul optzeci si patru... optzeci si cinci... Harry era cu urechile ci
ulite, dupa cel mai mic sunet care sa indice o miscare, dar poate ca lui Sirius
i se pusese calus, sau poate ca si pierduse cunostinta... sau, spuse o voce neche
mata din capul sau, s-ar putea sa fie deja mort...
As fi simtit, si spuse el, cu inima palpitndu-i acum n dreptul marului lui Adam, as
fi stiut deja...
? Nouazeci si sapte, sopti Hermione.
Ramasera grupati la capatul rndului, uitndu-se la culoarul de alaturi. Nu era nime
ni acolo.
? E chiar la capat, spuse Harry, caruia i se uscase putin gura. Nu se vede bine
de-aici.
Si i conduse printre sirurile suprapuse ale sferelor de sticla, dintre care unele
luminara usor cnd trecura prin dreptul lor...
? Ar trebui sa fie pe-aici, sopti Harry, convins ca fiecare pas pe care l facea a
vea sa-l apropie de silueta zdrentaroasa a lui Sirius, aflata pe podeaua ntunecat
a.
? Harry? spuse Hermione ncet, nsa el nu vru sa raspunda.
Avea gura foarte uscata.
? Undeva pe... aici... spuse el.
Ajunsera la capatul rndului si iesira iar lnga lumina slaba a unei lumnari. Nu era
nimeni acolo. Nu era dect o tacere prafuita, asurzitoare.
? Ar putea sa fie... sopti Harry ragusit, uitndu-se de-a lungul urmatorului culoa
r. Sau poate...
Se grabi sa se uite ceva mai departe.
? Harry? facu Hermione iar.
? Ce? se rasti el.
? Nu... nu cred ca Sirius este aici.
Nu vorbi nimeni. Harry nu vru sa se uite la nici unul dintre ei. i era rau. Nu nte
legea de ce Sirius nu era acolo. Trebuia sa fie acolo. Dar aici l vazuse...
Alerga pe culoarul de la capatul rndurilor, uitndu-se de-a lungul lor. Trecu prin
dreptul mai multor intervale pustii. Fugi n directia opusa si trecu iar pe lnga pr
ietenii sai, care l urmareau cu ochii mari. Nu se vedea nici urma de Sirius. Si n
imic care sa indice vreo lupta.

? Harry? striga Ron.

? Cee?
Nu voia sa auda ce avea de spus Ron; nu voia sa l auda spunndu-i ca fusese un pros
t, sau sa-i sugereze ca ar trebui sa se ntoarca la Hogwarts, dar se nrosea si simt
ea ca ar fi vrut sa se ascunda mult timp aici, n ntuneric, nainte sa nfrunte lumina
puternica din atriumul de mai sus si privirile acuzatoare ale celorlalti...
? Ai vazut asta? ntreba Ron.
? Ce? zise Harry, trezindu-se la viata si simtind ca trebuia sa dea peste un sem
n ca Sirius fusese acolo.
Se ntoarse cu pasi mari spre locul unde stateau cu totii, ceva mai jos, pe rndul n
ouazeci si sapte, dar l descoperi doar pe Ron, care se holba la una dintre sferel
e prafuite de pe un raft.
? Ce e? repeta Harry morocanos.
? Are... are numele tau pe ea, spuse Ron.
Harry se apropie putin. Ron arata spre una dintre sferele mici de sticla, care r
adia o lumina launtrica, stearsa, desi era foarte prafuita si parea neatinsa de
ani buni.
? Numele meu? zise Harry cu o voce alba.
Facu un pas nainte. Fiind mai mic dect Ron, trebui si si ntinda gtul ca sa citeasca e
ticheta galbuie, lipita pe raft chiar sub sfera prafuita de sticla. Cu un scris
filiform, fusese trecuta o data din trecutul destul de ndepartat, sub care statea
scris:
S. P. T lui A. P. W. B. D.
Lordul ntunericului
si (?) Harry Potter
Harry se uita la el cu ochii mari.
? Ce-i asta? ntreba Ron nelinistit. Ce cauta numele tau acolo?
Se uita la celelalte etichete de pe portiunea aceea de raft.
? Eu nu sunt aici, zise el perplex. Si nici ceilalti.
? Harry, nu cred ca ar trebui sa o atingi, spuse Hermione taios, cnd el ntinse mna.
? De ce nu? zise el. Are legatura cu mine, nu?
? Nu o face, Harry, spuse Neville dintr-o data.
Harry se uita la el. Chipul rotund al lui Neville lucea putin de transpiratie. A
rata de parca nu ar fi putut sa suporte si mai mult suspans.
? Are numele meu pe ea, spuse Harry.
Stiind ca era imprudent, si lipsi degetele de suprafata prafuita a sferei. Se ast
eptase sa fie rece, dar se nselase. Din contra, era ca si cnd ar fi stat la soare
ore ntregi, ca si cnd ar fi fost ncalzita de lumina care radia din ea. Asteptnd, spe
rnd chiar, ca avea sa se ntmple ceva dramatic, ceva interesant, care sa faca n asa f
el nct calatoria lor sa fi meritat osteneala, Harry ridica sfera de sticla de pe ra
ft si se uita la ea.
Nu se ntmpla absolut nimic. Ceilalti se strnsera n jurul lui, privind sfera, n timp c
e el o elibera de pojghita de praf care o mpovara.
n clipa aceea, chiar din spatele lor, o voce taraganata spuse:
? Bravo, Potter. Acum ntoarce-te, ncet si frumos, si da-mi-o.
CAPITOLUL XXXV
DINCOLO DE VAL
Mai multe siluete negre aparura din senin n jurul lor, blocndu-le calea n stnga si n
dreapta; ochii le sclipeau prin gaurile din glugi. Douasprezece vrfuri aprinse de
baghete erau ndreptate direct spre inimile lor; Ginny scoase un icnet de groaza.
? Da-mi-o, Potter, repeta vocea taraganata a lui Lucius Reacredinta, care ntinse
mna cu palma n sus.
n stomacul lui Harry se casca un gol teribil. Erau prinsi si n inferioritate numer
ica.
? Da-mi-o, spuse Reacredinta din nou.

? Unde este Sirius? spuse Harry.

Mai multi Devoratori ai Mortii rsera; o voce aspra de femeie din mijlocul siluete
lor ntunecate din dreapta lui Harry spuse triumfator:
? Lordul ntunecat are mereu dreptate!
? Mereu, ngna Reacredinta. Acum, da-mi profetia, Potter.
? Vreau sa stiu unde este Sirius!
? "Vreau sa stiu unde e Sirius!" l imita femeia din stnga sa. Ea si colegii sai, D
evoratori ai Mortii, se apropiasera att de tare, nct ajunsesera la jumatate de metr
u de Harry si de ceilalti. Harry era orbit de lumina de la baghetele lor.
? L-ati prins, spuse Harry, ignornd panica crescnda din pieptul sau si groaza cu c
are se luptase de cnd intrase pentru prima oara pe culoarul rndului nouazeci si sa
pte. E aici. Stiu ca e aici.
? Copilasul s-a tlezit speliat si a clezut ca ce a visat el e adevalat, spuse fe
meia pe o voce oribila, imitnd un bebelus.
Harry simti cum Ron se agita lnga el.
? Nu face nimic, murmura el. Nu nca...
Femeia care l imitase rse n gura mare.
? l auziti? l auziti? Le da instructiuni celorlalti copii de parca ar avea de gnd s
a se lupte cu noi!
? Vai, nu l cunosti pe Potter cum l cunosc eu, Bellatrix, spuse Reacredinta ncet. A
re o mare slabiciune pentru faptele eroice; Lordul ntunecat ntelege asta. Acum, da
-mi profetia, Potter.
? Stiu ca Sirius este aici, spuse Harry, desi, din cauza panicii, i se strngea pi
eptul si avea senzatia ca nu mai putea sa respire cum trebuie. Stiu ca e la voi!
Mai rsera si alti Devoratori ai Mortii, desi femeia hohoti cel mai tare.
? A sosit momentul sa nveti diferenta dintre viata reala si vise, Potter, spuse R
eacredinta. Acum da-mi profetia, sau vom ncepe sa ne folosim baghetele.
? Hai, faceti-o, spuse Harry, ridicndu-si bagheta la nivelul pieptului.
Si, n timp ce o facea, cele cinci baghete ale lui Ron, Hermione, Neville, Ginny s
i Luna se ridicara de o parte si de alta a lui. Nodul din stomacul lui Harry se
strnse. Daca Sirius nu era acolo, si dusese prietenii la moarte fara absolut nici u
n motiv...
nsa Devoratorii Mortii nu atacara.
? Da-mi profetia si nimeni nu va fi ranit, spuse Reacredinta calm.
Fu rndul lui Harry sa rda.
? Da, sigur! spuse el. Va dau... profetia, da? Si o sa ne lasati sa ne luam talp
asita spre casa, nu-i asa?
Cuvintele abia i parasisera buzele cnd femeia Devorator al Mortii striga:
? Accio prof...
Harry era pregatit pentru ea, striga "Protego!" nainte ca ea sa fi terminat de sp
us vraja si, desi sfera de sticla i alunecase pna la vrful degetelor, reusi sa o tin
a n continuare.
? Vai, stie sa se joace, Potter, bebelusul mititel, spuse ea, cu ochii ei salbat
ici privindu-l prin gaurile din gluga. Foarte bine, atunci...
? TI-AM ZIS, NU! racni Lucius Reacredinta la femeie. Daca o spargi... !
Mintea lui Harry lucra febril. Devoratorii Mortii voiau acesta sfera din fibre d
e sticla. Pe el nu l interesa deloc. Nu vroia dect sa scape toti cu viata din pove
stea asta, sa aiba grija ca nici unul dintre prietenii lui sa nu plateasca vreun
un pret cumplit pentru prostia lui...
Femeia facu un pas nainte, se ndeparta de colegii ei si si dadu jos gluga. Azkabanu
l i scoflcise chipul lui Bellatrix Lestrange, facndu-i-l supt si ca un craniu, nsa ns
ufletit de o lumina nfrigurata, fanatica.
? E nevoie de munca de convingere? spuse ea, cu pieptul ridicndu-i-se si coborndui rapid. Foarte bine ? luati-o pe cea mai mica, le ordona ea Devoratorilor Morti
i de lnga ea. Sa se uite n timp ce-o torturam pe fetita. O s-o fac chiar eu.
Harry simti cum ceilalti se strnsera n jurul lui Ginny; facu un pas ntr-o parte, as
tfel nct ajunse chiar n fata ei, tinndu-si profetia la piept.
? Voi fi nevoit sa o sparg, daca ataci pe vreunul dintre noi, i spuse el lui Bell
atrix. Nu cred ca seful tau o sa fie foarte multumit daca te ntorci fara ea, nu?
Ea nu se misca, ci doar se uita la el, umezindu-si buzele subtiri cu vrful limbii

.
? Asa, spuse Harry, pna la urma, despre ce profetie vorbim?
si dadu seama ca trebuia sa vorbeasca ntruna. Bratul lui Neville era lipit de al l
ui si l simtea cum tremura; simtea n ceafa respiratia rapida a celorlalti. Spera c
a toti se gndeau din rasputeri la diverse metode de a scapa, pentru ca mintea lui
era pustie.
? Ce profetie? repeta Bellatrix, cu zmbetul pierindu-i de pe chip. Glumesti, Harr
y Potter.
? Ba nu, nu glumesc, spuse Harry, uitndu-se de la un Devorator al Mortii la altul
si cautnd o veriga slaba, un spatiu prin care ar fi putut sa scape. De ce o vrea
Cap-de-Mort?
Mai multi Devoratori ai Mortii suierara.
? ndraznesti sa-i pronunti numele? sopti Bellatrix.
? Da, spuse Harry, tinnd n continuare strns globul de sticla, si asteptnd o noua ncer
care de a-l vraji din partea ei. Da, pot sa spun fara nici o problema Cap...
? Taci din gura! urla Bellatrix. ndraznesti sa-i pronunti numele cu buzele tale n
etrebnice, ndraznesti sa l ntinezi cu limba ta de snge semipur, ndraznesti sa...
? Stiai ca si el are snge semipur? zise Harry indiferent.
Hermione scoase un mic geamat n urechea lui.
? Cap-de-Mort? Da, mama lui a fost vrajitoare, dar tatal lui a fost ncuiat ? sau
v-a zis ca are snge pur?
? STUPEF...
? NU!
Un jet de lumina rosie tsnise deja din vrful baghetei lui Bellatrix Lestrange, dar
Reacredinta o devie; vraja lui o facu pe a ei sa loveasca raftul la jumatate de
metru n stnga lui Harry, iar mai multe sfere de sticla de pe el se sparsera.
Doua siluete alb-sidefii ca fantomele si fluide ca fumul se ridicara din cioburi
le de sticla de pe podea si fiecare ncepu sa vorbeasca; vocile lor se luara la ntr
ecere, astfel nct nu se auzira dect fragmente din ce spuneau peste strigatele lui R
eacredinta si Bellatrix.
? ... de solstitiu va sosi o noua..., spuse silueta unui batrn cu barba.
? NU ATACA! AVEM NEVOIE DE PROFETIE!
? ndrazneste... uite-l cum ndrazneste... urla Bellatrix incoerent. Sta acolo... sng
e semipur mizerabil...
? ASTEAPTA PNA LUAM PROFETIA! racni Reacredinta.
? ... nici unul nu va mai veni dupa... rosti silueta unei tinere.
Cele doua siluete care tsnisera din sferele sparte se topira si disparura. Nu mai
ramase nimic din ele sau din casele lor de odinioara, n afara de niste cioburi de
sticla pe podea. Totusi, lui Harry i veni o idee. Problema era cum sa le-o comuni
ce celorlalti.
? Nu mi-ati spus ce e att de special la profetia asta pe care se presupune ca ar
trebui sa v-o dau, zise el, tragnd de timp.
si misca piciorul putin ntr-o parte, cautnd sa ntlneasca piciorul altcuiva.
? Nu te tine de bancuri cu noi, Potter, spuse Reacredinta.
? Nu ma tin, spuse Harry, gndindu-se pe jumatate la conversatie, pe jumatate la pi
ciorul sau ratacitor.
Apoi gasi vrful pantofului altcuiva si calca pe el. Icnetul subit din spatele lui
i spuse ca era pantoful lui Hermione.
? Ce e? sopti ea.
? Dumbledore nu ti-a zis niciodata ca motivul pentru care porti cicatricea aia e
ste ascuns n maruntaiele Departamentului Misterelor? zise Reacredinta batjocoritor
.
? Eu... poftim? spuse Harry, uitnd cu totul de plan. Ce-i cu cicatricea mea?
? Cum? sopti Hermione din spatele lui.
? Este posibil? spuse Reacredinta, prada unei ncntari malitioase.
Unii dintre Devoratorii Mortii rdeau iar si, acoperit de rsul lor, Harry i sopti lu
i Hermione, miscndu-si ct mai putin buzele:
? Distrugeti rafturile...
? Dumbledore nu ti-a spus niciodata? repeta Reacredinta. Ei bine, asta explica d
e ce nu ai venit mai devreme, Potter, Lordul ntunecat s-a ntrebat de ce...

? ... Cnd spun acum...

? ... nu ai venit ntr-un suflet cnd ti-a aratat locul unde era ascunsa n vis. S-a gn
dit ca vei vrea sa auzi cuvintele cu exactitate, din cauza curiozitatii tale ins
tinctive...
? Zau? spuse Harry.
n spatele lui, mai degraba o simti dect o auzi pe Hermione transmitndu-le mesajul c
elorlalti si ncerca sa vorbeasca n continuare, ca sa le distraga atentia Devorator
ilor Mortii.
? Deci, a vrut sa vin sa o iau, da? De ce?
? De ce? Repeta Reacredinta ncntat, nevenindu-i sa creada. Pentru ca singurii oame
ni carora le e permis sa ia o profetie din Departamentul Misterelor, Potter, sun
t cei despre care a fost facuta profetia, asa cum a descoperit Lordul ntunecat cnd
a ncercat sa-i foloseasca pe altii ca sa o fure pentru el.
? Si de ce a vrut sa fure o profetie despre mine?
? Despre amndoi, Potter, despre amndoi... nu te-ai ntrebat niciodata de ce a ncercat
Lordul ntunecat sa te omoare cnd erai bebelus?
Harry se uita fix la gaurile prin care scnteiau ochii lui Reacredinta. Oare profe
tia fusese motivul pentru care murisera parintii lui, motivul pentru care purta
cicatricea n forma de fulger? Oare raspunsul tuturor acestor ntrebari era n mna sa?
? Cineva a facut o profetie despre Cap-de-Mort si despre mine? spuse el ncet, uitn
du-se la Lucius Reacredinta si strngndu-si degetele n jurul sferei de sticla calde
pe care o tinea n mna, ceva mai mare dect o hotoaica si nca aspra din cauza prafului
. Si m-a pus sa vin sa o iau pentru el? De ce nu a venit sa o ia el nsusi?
? Sa o ia singur? striga Bellatrix, cu un hohot de rs salbatic. Lordul ntunecat sa
intre n Ministerul Magiei, cnd ei habar n-au de ntoarcerea lui? Lordul ntunecat sa
se deconspire n fata Aurorilor, cnd n clipa asta ei si pierd timpul cu dragul meu va
r?
? Deci, v-a pus pe voi sa-i rezolvati treburile murdare, da? spuse Harry. Asa cu
m a ncercat sa-l puna pe Sturgis sa fure ? si pe Bode?
? Bravo, Potter, bravo... spuse Reacredinta rar. Lordul ntunecat stie ca nu esti
lipsit de inteli...
? ACUM! striga Harry.
Cinci voci diferite din spatele sau strigara "REDUCTO!"
Cinci blesteme zburara n directii diferite si rafturile de vizavi explodara cnd le
atinsera; structura nalta se cutremura iar o suta de sfere de sticla se facura b
ucati. Aparura o multime de siluete alb sidefii si plutira pe acolo, vocile lor
rasunnd din cine stie ce vremuri n furtuna de cioburi si aschii de lemn care cadea
u acum ca o ploaie peste podea...
? FUGITI! striga Harry, n timp ce rafturile se zgltiau periculos si alte sfere de s
ticla cadeau de sus.
O apuca pe Hermione de roba si o trase nainte, tinnd o mna deasupra capului, ca sa
se apere de bucatile de rafturi si de cioburi. Un Devorator al Mortii se napusti
nainte prin norul de praf si Harry i arse un cot n fata mascata; tipau cu totii, s
e auzeau strigate de durere si bufnituri rasunatoare, n timp ce rafturile se prab
useau unele peste altele, lasnd totusi sa se auda fragmente din ceea ce spuneau cl
arvazatorii eliberati din sfere...
Harry descoperi ca aveau cale libera si i vazu pe Ron, Ginny si Luna alergnd dinco
lo de el, cu minile deasupra capului; ceva tare l lovi pe obraz, dar si lasa capul n
jos si fugi mai departe; o mna l prinse de umar si o auzi pe Hermione strignd "Stu
pefy!" Mna i dadu drumul imediat...
Erau la capatul rndului nouazeci si sapte; Harry o lua la dreapta si goni ct l tine
au picioarele; auzi pasi chiar n urma lui si vocea Hermionei grabindu-l pe Nevill
e; drept nainte, usa pe care intrasera era ntredeschisa; Harry vazu lumina sclipit
oare a borcanului n forma de clopot; se napusti afara, strngnd n continuare profetia
n mna, si astepta ca ceilalti sa treaca pragul n fuga, nainte sa trnteasca usa dupa
ei...
? Colloportus! facu Hermione si usa se nchise cu un zgomot ciudat ca un lipait.
? Unde... unde sunt ceilalti? ntreba Harry.
Crezuse ca Ron, Luna si Ginny erau naintea lor si ca i asteptau n camera asta, dar
nu era nimeni acolo.

? Trebuie s-o fi luat n alta directie, sopti Hermione cu o expresie ngrozita.

? Ascultati! sopti Neville.
De dincolo de usa pe care tocmai o ferecasera rasunau pasi si strigate; Harry si
apropie urechea de usa ca sa asculte si l auzi pe Lucius Reacredinta racnind:
? Lasati-l pe Nott, lasati-l, am spus. Ranile sale vor fi o nimica toata pentru
Lordul ntunecat pe lnga pierderea acelei profetii. Jugson, vino napoi, trebuie sa n
e organizam!
O sa ne mpartim pe perechi si o sa cautam. Si nu uitati, purtati-va cu grija cu P
otter pna cnd avem profetia, puteti sa-i omorti pe ceilalti, daca e nevoie. Bellatr
ix, Rodolphus, voi luati-o la stnga; Crabbe, Rabastan, luati-o la dreapta. Jugson
, Dolohov, usa care e drept n fata. Macnair si Avery, pe aici. Rookwood, acolo. M
ulciber, vino cu mine!
? Ce facem? l ntreba Hermione pe Harry, tremurnd din cap pna n picioare.
? Pai, n primul rnd nu o sa stam aici, asteptnd sa ne gaseasca, spuse Harry. Hai sa
plecam de lnga usa asta.
Fugira ct putura de repede, dincolo de borcanul scnteietor n forma de clopot n care p
uiul intra si iesea din ousor, catre iesirea care dadea n holul circular de la ca
patul camerei. Aproape ca ajunsesera acolo, cnd Harry auzi ceva mare si greu lovin
du-se de usa pe care Hermione o ferecase prin farmec.
? Da-te la o parte! spuse o voce dura. Alohomora!
n timp ce usa se dadea de perete, Harry, Hermione si Neville se aruncara sub biro
uri. Vedeau cum se apropiau poalele robelor celor doi Devoratori ai Mortii, care
naintau grabiti.
? Ar fi putut sa fuga direct spre hol, spuse vocea dura.
? Verifica sub birouri, zise o alta.
Harry vazu genunchii Devoratorului Mortii ndoindu-se; scotnd bagheta de sub birou,
striga, STUPEFY!
Un jet de lumina rosie l lovi pe cel mai apropiat Devorator al Mortii; acesta cazu
peste un ceas cu pendula si l dobor; al doilea Devorator al Mortii nsa sarise ntr-o
parte, ca sa se fereasca de vraja lui Harry, si avea bagheta ndreptata spre Hermi
one, care se tra de sub un birou ca sa tinteasca mai bine.
? Abra...
Harry se napusti pe podea si-l prinse pe Devoratorul Mortii de genunchi, facndu-i
sa se prabuseasca si sa tinteasca aiurea. Neville rasturna un birou n graba sa de
a ajuta; si, ndreptndu-si bagheta disperat catre cei doi care se luptau, striga:
? EXPELLIARMUS!
Si lui Harry, si Devoratorului Mortii le zburara baghetele din mna si se ntoarsera
napoi la intrarea n sala profetiilor; amndoi se adunara de pe jos si se napustira d
upa ele, Devoratorul Mortii n frunte, Harry n urma lui si Neville la urma evident n
grozit de ceea ce facuse.
? Da-te la o parte, Harry! striga Neville, hotart sa si repare greseala.
Harry se arunca ntr-o parte, n timp ce Neville tinti iar si striga:
? STUPEFY!
Jetul de lumina rosie zbura direct pe lnga umarul Devoratorului Mortii si lovi un
dulap cu vitrina de pe perete, plin cu o gramada de clepsidre de diferite forme;
dulapul se desfacu n bucati, cu cioburi zburnd toate partile, apoi se ridica la lo
c pe perete, complet reparat, dupa care mai cazu o data, si se facu tandari...
Devoratorul Mortii si nsfacase bagheta care zacea pe podea, lnga borcanul scnteietor
n forma de clopot. Harry se feri n spatele unui alt birou, n timp ce barbatul se nto
arse; masca i alunecase, astfel nct nu mai putea sa vada. Si-o smulse cu mna libera
si striga STUP...
? STUPEFY! tipa Hermione, care tocmai i ajunsese din urma.
Jetul de lumina rosie l lovi pe Devoratorul Mortii n cosul pieptului. Acesta ncreme
ni, cu bratul nca ridicat, iar bagheta i cazu pe jos zanganind. Se prabusi pe spat
e, spre borcanul n forma de clopot. Harry astepta sa auda un bang si ca individul
sa se loveasca de sticla si sa alunece pe lnga borcan, pna pe podea, nsa n loc de a
sta capul i trecu prin suprafata borcanului n forma de clopot, ca un balon de sapu
n, iar apoi ramase ntins cu fata n sus pe masa, cu capul n borcanul plin de un vnt s
cnteietor.
? Accio bagheta! striga Hermione.

Bagheta lui Harry zbura dintr-un colt ntunecat n mna fetei, care i-o arunca lui Har
ry.
? Mersi, spuse el. n ordine, hai sa plecam de...
? Aveti grija! spuse Neville ngrozit.
Se holba la capul Devoratorului Mortii, aflat n borcanul n forma de clopot.
Toti trei si ridicara iar baghetele, dar nici unul nu ataca: priveau cu totii ce
se ntmpla cu capul barbatului, cu gura cascata si uluiti.
Capul se micsora foarte repede, iar fiind din ce n ce mai chel, parul negru si ba
rba nerasa se retrageau n craniu; obrajii deveneau netezi, craniul se rotunjea si
era acoperit de un puf ca de piersica...
Acum pe gtul gros si musculos al Devoratorului Mortii era cocotat grotesc capul u
nui bebelus, n timp ce creatura ncerca sa se ridice; dar chiar sub ochii copiilor r
amasi cu gurile cascate, capul ncepu sa se mareasca pna la dimensiunea dinainte; i
crestea par un des si negru din crestet si barbie...
? Este timpul, spuse Hermione pe un ton uluit. Timpul...
Devoratorul Mortii si scutura iar capul slut, ncercnd sa si-l limpezeasca, nsa nainte
sa si vina n fire, capul ncepu sa i se micsoreze iar pna la dimensiunile pe care le
avea cnd era un bebelus...
Se auzi un strigat dintr-o camera din apropiere, urmat de o bufnitura si un tipa
t.
? RON? striga Harry, ntorcndu-se repede de la transformarea monstruoasa care avea l
oc n fata lor. GINNY? LUNA?
? Harry! striga Hermione.
Devoratorul Mortii si scosese capul din borcanul n forma de clopot. nfatisarea sa e
ra cu totul bizara: micutul sau cap de bebelus plngea tare, n timp ce bratele sale
groase se zbateau periculos n toate partile, ratndu-l de putin pe Harry, care se f
erise. Harry ridica bagheta, dar, spre uimirea lui, Hermione l prinse de mna.
? Nu-i poti face rau unui bebelus!
Nu aveau timp sa dezbata acest subiect; Harry auzi alti pasi din ce n ce mai tare
dinspre Sala Profetiei si si dadu seama, prea trziu, ca nu ar fi trebuit sa fi ti
pat si sa fi dezvaluit unde erau.
? Hai! spuse el si lasndu-l pe urtul Devorator al Mortii cu cap de bebelus clatinnd
u-se n urma lor, o luara mpreuna la fuga catre usa care era deschisa la capatul opu
s al camerei si dadea spre holul ntunecat.
Alergasera pna la jumatatea distantei, cnd Harry vazu pe usa deschisa nca doi Devor
atori ai Mortii traversnd n fuga camera neagra catre ei; cotind la stnga, dadu n sch
imb ntr-un birou mic, ntunecat si nghesuit, si trnti usa dupa ei.
? Collo... ncepu Hermione, dar, nainte sa poata finaliza vraja, usa se dadu de per
ete si cei doi Devoratori ai Mortii se napustira nauntru.
Cu un urlet triumfator, strigara amndoi:
? IMPEDIMENTA!
Harry, Hermione si Neville fura aruncati pe spate n aer; Neville se trezi peste b
irou si disparu din cmpul vizual; Hermione se izbi de o biblioteca si fu imediat
bombardata de o cascada de carti grele; Harry se lovi cu ceafa de peretele de pia
tra din spatele sau; n fata ochilor i aparura niste luminite si pentru o clipa fu
prea ametit si derutat ca sa poata reactiona.
? L-AM PRINS! striga Devoratorul Mortii cel mai apropiat de Harry. NTR-UN BIROU DE
LA...
? Silencio! tipa Hermione si vocea barbatului se stinse.
Continua sa dea din buze prin gaura din masca sa, dar nu iesi nici un sunet. Fu
dat la o parte de celalalt Devorator al Mortii.
? Petrificus Totalus! striga Harry, n timp ce al doilea Devorator al Mortii si rid
ica bagheta.
Bratele si picioarele sale i se strnsera si creatura cazu pe covor la picioarele
lui Harry, rigid ca o scndura, cu fata n jos, si fara sa se poata misca.
? Bravo, Ha...
nsa Devoratorul Mortii pe care Hermione tocmai l amutise facu brusc o miscare ampl
a cu bagheta; o raza din ceea ce parea sa fie un foc mov trecu de-a curmezisul p
este pieptul lui Hermione. Fata scoase un mic "Ah!" de uimire si se prabusi pe p
odea, unde ramase inerta.

? HERMIONE!
Harry cazu n genunchi lnga ea, n timp ce Neville se tra repede spre ea pe sub birou,
cu bagheta ridicata n fata lui. Devoratorul Mortii trase un sut spre capul lui N
eville cnd aparu ? piciorul lui rupse bagheta lui Neville n doua si intra n coliziu
ne cu fata sa. Neville scoase un urlet de durere si se ghemui, cu mna la gura si
la nas. Harry se ntoarse cu bagheta ridicata si vazu ca Devoratorul Mortii si smuls
ese masca si avea bagheta ndreptata direct spre el. Recunoscu chipul prelung, pal
id si schimonosit din Profetul zilei: era al lui Antonin Dolohov, vrajitorul car
e i omorse pe fratii Prewett.
Dolohov rnji. Cu mna libera, arata nti spre profetia pe care Harry o tinea nca strns n
mna, spre sine, iar apoi spre Hermione. Desi nu mai putea sa vorbeasca, era foart
e limpede la ce se referea. Da-mi profetia, sau o sa patesti la fel ca ea...
? De parca nu o sa ne omori oricum, imediat dupa ce ti-o dau! spuse Harry.
Un strigat de panica din capul lui l mpiedica sa gndeasca normal: avea o mna pe umaru
l lui Hermione, care nca era calda, dar nu ndraznea sa se uite la ea pe ndelete. Da
Doamne sa nu fi murit, da Doamne sa nu fi murit, e vina mea daca a murit...
? Harry, orice ai face, spuse Neville, iesind de sub birou si coborndu-si minile p
entru a-si arata nasul spart, cu sngele siroindu-i peste gura si barbie, nu i-o da
!
Se auzi o bufnitura dincolo de usa si Dolohov se uita peste umar. n prag aparuse D
evoratorul Mortii cu un cap de bebelus. Creatura plngea, rotindu-si pumnii masivi
peste tot n jur. Harry profita de ocazie:
? PETRIFICUS TOTALUS!
Vraja l lovi pe Dolohov nainte sa se poata apara si-l facu sa cada n fata peste cam
aradul sau, ramnnd amndoi rigizi ca niste scnduri si incapabili sa se miste un centi
metru.
? Hermione, spuse Harry imediat, scuturnd-o, n timp ce Devoratorul cu cap de copil
disparea iar plngnd din cmpul lui vizual. Hermione, trezeste-te...
? Ce i-a facut? spuse Neville, trndu-se de sub birou ca sa ngenuncheze de partea ce
alalta a lui Hermione, cu sngele siroindu-i din nasul care i se umfla rapid.
? Nu stiu...
Neville i cauta pulsul lui Hermione.
? Are puls, Harry, sunt convins.
Harry fu cuprins de un val att de puternic de usurare, nct pentru o clipa se simti
zapacit.
? Traieste?
? Da, cred ca da.
Urma o pauza, timp n care Harry ciuli urechile ca sa auda sunetul altor pasi, dar
nu deslusi dect biguielile si plnsetele Devoratorului cu cap de bebelus din camera
vecina.
? Neville, nu suntem departe de iesire, sopti Harry. Suntem chiar lnga camera cir
culara... daca ai putea sa ajungi n capatul celalalt si sa gasesti usa potrivita,
nainte sa vina alti Devoratori ai Mortii, pun pariu ca ai duce-o pe Hermione pe h
ol si pna n lift... Apoi poti sa gasesti pe cineva... sa dai alarma...
? Si tu ce o sa faci? spuse Neville, stergndu-si nasul nsngerat cu mneca si ncruntnduse la Harry.
? Trebuie sa i gasesc pe ceilalti, spuse Harry.
? Pai, o sa-i gasim mpreuna, spuse Neville hotart.
? Dar Hermione...
? O luam cu noi, spuse Neville hotart. O duc eu ? tu lupti cu ei mai bine dect min
e...
Se ridica si-i apuca unul dintre bratele lui Hermione, uitndu-se fix la Harry, ca
re ezita, apoi apuca celalalt brat si l ajuta pe Neville sa ridice corpul inert a
l lui Hermione sa si-l puna n crca.
? Stai putin, spuse Harry, nsfacnd bagheta lui Hermione de pe podea si dndu-i-o lui
Neville furtunos, ar fi bine s-o iei.
Neville lovi cu piciorul bucatile rupte ale baghetei sale, n timp ce mergeau ncet
spre usa.
? Bunica o sa ma omoare, spuse Neville gros, cu sngele tsnindu-i pe nas n timp ce v
orbea. Aia era vechea bagheta a tatalui meu.

Harry scoase capul pe usa si se uita precaut n jur. Devoratorul cu cap de copil u
rla si se lovea de lucruri, distrugnd ceasuri cu pendula, rasturnnd birouri, plngnd
si fiind confuz, n timp ce dulapul cu vitrina despre care Harry banuia acum ca ad
apostea Clepsidre ale Timpului continua sa cada, sa se faca tandari si sa se rep
are pe peretele din spatele lor.
? Sigur nu o sa ne vada, sopti el. Hai... rami n spatele meu...
Iesira pe furis din birou si se ntoarsera spre usa ce dadea n holul negru care acu
m parea complet pustiu. Facura ctiva pasi nainte, Neville clatinndu-se putin din ca
uza greutatii lui Hermione; usa Camerei Timpului se trnti n urma lor si peretii nce
pura iar sa se roteasca. Se parea ca lovitura pe care o primise la ceafa l destab
ilizase putin pe Harry; acesta si ngusta ochii, balansndu-se putin, pna cnd peretii s
e oprira din nou. Cu o strngere de inima, Harry vazu ca "X"-urile de foc ale lui
Hermione se stersesera de pe usi.
? Ia zi, pe unde crezi ca ar trebui sa... ?
nsa nainte sa se poata hotar pe care dintre ele sa ncerce, o usa din dreapta se dadu
de perete si trei siluete tsnira nauntru.
? Ron! striga Harry ragusit, alergnd spre ei. Ginny, toata lumea... ?
? Harry, spuse Ron, chicotind usor, mpleticindu-se nainte apucndu-l pe Harry de rob
e si privindu-l n gol, aici erai... ha ha... arati ciudat, Harry... esti de-a dre
ptul ravasit...
Chipul lui Ron era foarte palid, iar din coltul gurii i prelingea un firisor ntun
ecat. O clipa mai trziu i cedara genunchii, nsa se tinu strns n continuare de roba lu
i Harry, astfel nct acesta se vazu atras ntr-o pozitie care-l facea sa semene cu un
arc.
? Ginny? zise el speriat. Ce s-a ntmplat?
nsa Ginny clatina din cap si aluneca lnga perete, asezndu-se, gfind si tinndu-se de gl
ezna.
? Cred ca are glezna rupta, am auzit ceva prind, sopti Luna, care statea aplecata
peste ea si parea singura nevatamata. Patru din ei ne-au urmarit ntr-o camera plin
a de planete; a fost un loc foarte straniu, un timp pur si simplu am plutit n ntun
eric...
? Harry, am vazut planeta Uranus de aproape! spuse Ron, chicotind n continuare us
or. Te-ai prins, Harry? Am vazut planeta Uranus... ha ha ha...
n coltul gurii lui Ron aparu un balonas de snge care se sparse.
? ... oricum, unul dintre ei a apucat-o pe Ginny de picior, am folosit Blestemul
Reducator si i-am aruncat-o pe Pluto drept n nas, dar...
Luna facu un gest descurajat spre Ginny, care de-abia mai respira, cu ochii nchis
i n continuare.
? Si Ron? spuse Harry temator, n timp ce Ron continua sa chicoteasca, atrnat mai d
eparte de roba lui Harry.
? Nu stiu cu ce l-au lovit, spuse Luna cu tristete, dar a luat-o putin razna. Ab
ia am reusit sa-l aduc.
? Harry, spuse Ron, tragndu-i urechea acestuia aproape de gura si chicotind ca pr
ostul, stii cine e fata asta, Harry? E Lunatica... Lunatica Lovegood... ha ha ha
...
? Trebuie sa iesim de aici, spuse Harry hotart. Luna, poti s-o ajuti pe Ginny?
? Da, spuse Luna, punndu-si bine bagheta dupa ureche, iar apoi nconjurnd-o cu bratu
l pe Ginny si ridicnd-o.
? Am doar ceva la glezna, pot sa ma descurc singura! spuse Ginny iute, nsa n clipa
urmatoare cazu si se prinse de Luna.
Harry trase bratul lui Ron peste umarul sau la fel cum, cu attea luni n urma, i tra
sese bratul lui Dudley. Se uita n jur: aveau o sansa de unu la doisprezece sa aju
nga sa nimereasca iesirea din prima...
l cara pe Ron spre o usa; erau la ctiva metri de ea, cnd o alta usa din sala se des
chise larg si intrara n fuga trei Devoratori ai Mortii, cu Bellatrix Lestrange n f
runte.
? Uite-i! urla ea.
Mai multe Vraji de mpietrire fulgerara prin camera; Harry sparse usa dinaintea lu
i ca sa intre, l arunca fara menajamente pe Ron ntr-o parte si se ntoarse, tinndu-si
capul jos, ca sa-l ajute pe Neville sa intre cu Hermione. Trecura toti pragul chi

ar la timp pentru a putea trnti usa n fata lui Bellatrix.

? Colloportus! striga Harry si auzi trei corpuri izbindu-se de partea cealalta a
usii.
? Nu conteaza! spuse o voce de barbat. Putem sa intram si altfel ? I-AM PRINS, S
UNT AICI!
Harry se ntoarse brusc; erau iar n Camera Creierelor si, binenteles, peretii erau p
lini de usi. Auzi pasi dinspre sala din spatele lor, n timp ce alti Devoratori ai
Mortii veneau n fuga pentru a li se alatura primilor.
? Luna, Neville, ajutati-ma!
Cei trei gonira prin camera, ferecnd usile n drum; Harry se lovi de o masa si se r
ostogoli n graba de-a ajunge la urmatoarea usa:
? Colloportus!
Se auzira pasi care fugeau dincolo de usi si din cnd n cnd un alt corp masiv se izb
ea de una dintre ele, facnd-o sa prie si sa se cutremure; Luna si Neville vrajeau u
sile de-a lungul peretelui de vizavi, iar apoi, n timp ce Harry ajungea la capat,
o auzi pe Luna strignd:
? Collo ? aaaaaaaaargh...
Se ntoarse la timp pentru a o vedea zburnd; cinci Devoratori ai Mortii se napusteau
nauntru pe usa la care Luna nu ajunsese la timp; fata se lovi de un birou, alune
ca de pe el pe podea, pe partea cealalta, unde ramase ntinsa, la fel de inerta ca
Hermione.
? Prindeti-l pe Potter! urla Bellatrix si fugi spre el; Harry se feri de ea si a
lerga napoi spre capatul camerei; era n siguranta, atta timp ct credeau ca ar putea l
ovi profetia...
? Hei! spuse Ron, care se ridicase cu greu si acum mergea spre Harry clatinndu-se
ca si cnd ar fi fost beat si chicotind. Hei, Harry, sunt creiere nauntru, ha ha h
a, nu-i asa ca e ciudat, Harry?
? Ron, da-te la o parte, lasa-te n jos...
Dar Ron si ndreptase deja bagheta spre bazin.
? Sincer, Harry, sunt creiere ? uite ? Accio creier!
Totul paru sa ncremeneasca pentru o clipa. Harry, Ginny, Neville si toti Devorato
rii Mortii se ntoarsera fara voia lor sa se uite la partea de sus a bazinului, n c
lipa cnd un creier tsni din lichidul verde ca un peste jucaus; pentru o clipa paru
sa ramna suspendat n aer, apoi se apropie de Ron nvrtindu-se si din el zburara un f
el de panglici de imagini, desfasurndu-se ca niste role de film...
? Ha ha ha, Harry, uita-te la el, spuse Ron, privindu-l cum si lepada continutul.
Harry, vino sa-l atingi; pariez ca trebuie sa fie ciudat...
? RON, NU!
Harry nu stia ce se putea ntmpla daca Ron atingea tentaculele de gnduri care acum f
luturau n urma creierului, dar era convins ca nu avea sa fie ceva de bine. Se nap
usti nainte, dar Ron ntinsese minile si prinsese deja creierul.
n clipa n care lua contact cu pielea sa, tentaculele ncepura sa se nfasoare n jurul mi
ilor lui Ron ca niste frnghii.
? Harry, uite ce s-a n tmp... Nu ? nu ? nu mi place ? nu, opreste-te ? opreste-te..
.
nsa panglicile subtiri se nvrteau acum n jurul pieptului lui Ron; trase si ncerca sa l
e rupa, n timp ce creierul se strngea n jurul lui ca trupul unei caracatite.
? Diffindo! striga Harry, ncercnd sa taie antenele care se nfasurau strns n jurul lui
Ron sub ochii sai, nsa acestea nu se rupsera.
Ron cazu, luptndu-se n continuare cu legaturile.
? Harry, l sufoca! tipa Ginny, imobilizata pe podea din cauza gleznei rupte, iar a
poi un jet de lumina rosie tsni din una dintre baghetele Devoratorilor Mortii si
o lovi direct n fata.
Se prabusi ntr-o parte si ramase acolo, pierzndu-si cunostinta.
? STUBEFY! striga Neville, ntorcndu-se si fluturnd bagheta lui Hermione catre Devora
torii Mortii care se apropiau, STUBEFY! STUBEFY!
nsa nu se ntmpla nimic.
Unul dintre Devoratorii Mortii arunca el nsusi o Vraja de mpietrire spre Neville; l
rata la mustata. Harry si Neville erau acum singurii care se luptau cu cei cinc
i Devoratori ai Mortii, dintre care doi trimiteau raze de lumina ca niste sageti

, care nu i nimerira, dar lasara urme de cratere n peretele din spatele lor. Harry
o lua la fuga, n timp ce Bellatrix Lestrange se napustea direct spre el: tinnd pr
ofetia sus deasupra capului, alerga spre capatul camerei; nu-i trecea prin minte
dect sa i ndeparteze pe Devoratorii Mortii de ceilalti.
Se parea ca tactica functionase; o luara la goana dupa el, darmnd scaune si mese, n
sa nendraznind sa l vrajeasca, pentru a nu atinge profetia, iar el tsni pe ultima u
sa care mai era deschisa, cea pe care intrasera chiar Devoratorii Mortii, rugnduse n gnd ca Neville sa ramna cu Ron si sa gaseasca o cale de a-l elibera. Alerga ca
m un metru n interiorul noii camere si simti cum dispare podeaua...
Cadea din treapta n treapta, rostogolindu-se pe fiecare pna la ultima, cu o bufnit
ura care i taie respiratia. Ateriza pe spate n groapa cufundata unde arcada de pia
tra se afla pe] podium. n toata camera rasuna rsul Devoratorilor Mortii: ridica pr
ivirea si i vazu pe cei cinci care fusesera n Camera Creierelor cobornd spre el, n t
imp ce tot attia aparura pe alte usi si ncepura sa sara rnd dupa rnd catre el. Harry
se ridica, desi picioarele i tremurau att de tare, nct abia daca l sustineau: profet
ia era n continuare ntreaga, ca prin minune, n mna sa dreapta. Se dadu n spate, uitndu
se n jur si ncercnd sa-i tina sub ochi pe toti Devoratorii Mortii. Picioarele i se l
ovira de ceva tare: ajunsese la podiumul pe care se gasea arcada. Se urca pe el
cu spatele.
Devoratorii Mortii se oprira cu totii. Unii gfiau la fel de tare ca el. Unul dintr
e ei sngera rau. Dolohov, eliberat de Blestemul Corp-Fedeles, se uita urt, cu bagh
eta ndreptata direct spre chipul lui Harry.
? Potter, cursa ta a luat sfrsit, spuse taraganat Lucius Reacredinta, dndu-si jos
masca. Acum fii baiat cuminte si da-mi profetia.
? Da-le... da-le drumul celorlalti si a ta e! spuse Harry disperat.
Ctiva Devoratori ai Mortii rsera.
? Nu esti n situatia de a te trgui, Potter, spuse Lucius Reacredinta, iar chipul s
au palid se mbujora de ncntare. Stii, noi suntem zece si tu esti singur... sau nu t
e-a nvatat Dumbledore sa numeri?
? Nu e sindur! striga o voce de deasupra lor. Bai sunt si eu! Lui Harry i se strn
se inima: Neville cobora lojile de piatra catre ei, tinnd strns n mna bagheta lui Her
mione.
? Neville ? nu ? ntoarce-te la Ron...
? STUBEFY! striga Neville iar, ndreptndu-si pe rnd bagheta catre fiecare Devorator a
l Mortii. STUBEFY! STUBE...
Unul dintre cei mai masivi Devoratori ai Mortii l nsfaca pe Neville din spate, imo
bilizndu-i bratele. Baiatul se zbatu si dadu din picioare; ctiva Devoratori rsera.
? Asta-i Poponeata, nu? zise batjocoritor Lucius Reacredinta. Pai, bunica-ta s-a
obisnuit sa piarda membri ai familiei din cauza noastra... moartea ta nu va cons
titui un mare soc.
? Poponeata? repeta Bellatrix si un zmbet cu adevarat malefic i lumina chipul supt
. Vai, am avut placerea de a-ti cunoaste parintii, baiete.
? Stiu! racni Neville si se zbatu att de tare n strnsoarea celui care l imobilizase,
nct Devoratorul Mortii striga:
? Sa-l mpietreasca cineva!
? Nu, nu, nu, spuse Bellatrix, care parea n transa, nsufletita de entuziasm, n timp
ce se uita la Harry, apoi la Neville. Nu, hai sa vedem ct rezista Poponeata naint
e sa cedeze ca parintii lui... asta daca nu vrea Potter sa ne dea profetia.
? Nu le-o ba! racni Neville, care parea sa-si fi pierdut mintile, dnd din picioar
e si smucindu-se, n timp ce Bellatrix se apropia de el si de cel care l tinea, cu
bagheta ridicata. NU LE-O BA; HARRY!
Bellatrix ridica bagheta.
? "Crucio!"
Neville tipa si si ridica picioarele la piept, astfel nct Devoratorul Mortii care l
imobiliza l tinu o clipa suspendat n aer. Devoratorul i dadu drumul si Neville cazu
pe jos, zvrcolindu-se si urlnd de mama focului.
? Asta a fost doar de gust! spuse Bellatrix, ridicndu-si bagheta astfel nct strigat
ele lui Neville ncetara, iar baiatul ramase plngnd la picioarele ei.
Se ntoarse si se uita la Harry.
? Acum, Potter, ori ne dai profetia, ori privesti cum micutul tau prieten moare n

chinuri!
Harry nu trebui sa se gndeasca; nu avea de ales. Profetia era ncinsa din cauza cal
durii palmei n care o tinuse. O ntinse resemnat, iar Reacredinta se napusti s-o ia
.
Atunci, mult deasupra lor, se mai deschisera doua usi si intrara n fuga alti cinc
i oameni: Sirius, Lupin, Moody, Tonks si Kingsley.
Reacredinta se ntoarse si ridica bagheta, nsa Tonks trimise o Vraja de mpietrire di
rect spre el. Harry nu astepta sa vada daca l nimerea, ci sari de pe podium, dndu-s
e la o parte. Atentia Devoratorilor Mortii fu atrasa de aparitia membrilor Ordin
ului, care acum i bombardau cu vraji, n timp ce sareau din treapta n treapta catre
podeaua cufundata. Printre siluete grabite si multimea de fulgere, Harry l vazu pe
Neville trndu-se. Evita un alt jet de lumina rosie si se arunca pe burta la podea
, ca sa ajunga la el.
? Esti bine? striga el, n timp ce nca o vraja zbura la ctiva centimetri deasupra ca
petelor lor.
? Da, spuse Neville, ncercnd sa se ridice.
? Si Ron?
? Cned ca e bine ? cnd am plecad nca se lubda cu creierul...
Podeaua de piatra dintre ei exploda, lovita de o vraja si crend un crater chiar u
nde fusese mna lui Neville cu doar cteva secunde mai nainte; amndoi se ndepartara n pa
tru labe de locul acela, iar apoi un brat gros aparu din senin, l apuca pe Harry
de gt si l ridica, astfel nct bombeurile sale abia daca mai atingeau podeaua.
? Da-mi-o, mri o voce n urechea sa, da-mi profetia...
Barbatul apasa att de tare pe traheea lui Harry, nct acesta nu mai putea sa respire
. Cu ochii nlacrimati, l vazu pe Sirius duelndu-se cu un Devorator al Mortii la vre
o trei metri departare; Kingsley se lupta cu doi odata; Tonks, aflat la jumatate
a lojilor de pe scari, arunca vraji spre Bellatrix ?nimeni nu parea sa-si dea se
ama ca Harry murea. si ntoarse bagheta ntr-o parte catre agresor, dar nu avea energ
ia necesara ca sa rosteasca o incantatie, iar cnd palma libera a barbatului cotro
bai dupa mna n care Harry tinea strns profetia...
? AARGH!
Neville tsnise ca din senin; neputnd sa rosteasca o vraja, bagase lui bagheta Herm
ione cu putere n gaura unui ochi din masca Devoratorului Mortii. Barbatul i dadu d
rumul lui Harry imediat cu un urlet de durere. Harry se ntoarse repede cu fata la
el si spuse:
? STUPEFY!
Devoratorul Mortii se prabusi pe spate, iar masca i aluneca: era Macnair, asa-zis
ul ucigas al lui Buckbeak, avnd acum unul dintre ochi umflat si injectat.
? Mersi! i spuse Harry lui Neville, tragndu-l deoparte, n timp ce Sirius si Devorat
orul Mortii cu care se lupta se clatinara pe lnga ei, duelndu-se att de aprig, nct ba
ghetele abia se mai vedeau.
Apoi piciorul lui Harry atinse ceva rotund si tare si aluneca. Pentru o clipa cr
ezu ca scapase profetia, dar apoi vazu ochiul magic al lui Moody rostogolindu-se
pe podea.
Posesorul sau zacea pe o parte, sngernd la cap, iar acum atacatorul sau se napuste
a catre Harry si Neville: era Dolohov, al carui chip prelung si palid era schimo
nosit de bucurie.
? Tarantallegra! striga el, cu bagheta ndreptata spre Neville, ale carui picioare
ncepura imediat sa danseze step nfrigurate, facndu-i sa-si piarda echilibrul si sa
cada iar pe jos. Acum, Potter...
Facu aceeasi miscare larga cu bagheta pe care o folosise asupra lui Hermione exa
ct n clipa n care Harry tipa "Protego!"
Harry simti ceva lovindu-i fata ca un cutit bont; forta cu care l izbi l facu sa c
ada ntr-o parte, peste picioarele lui Neville, care se zbateau, dar Vraja Scut op
rise pericolul cel mare.
Dolohov ridica iar bagheta.
? "ACCIO PRO... "
Sirius tsni ca din senin, l lovi cu umarul pe Dolohov si l azvrli din drum. Profetia
zbura iar pna la vrful degetelor lui Harry, dar acesta reusi sa o pastreze. Acum
Sirius si Dolohov se duelau, cu baghetele miscndu-se ca niste sabii, cu scntei zbu

rnd din vrfurile lor...

Dolohov si retrase bagheta ca sa faca aceeasi miscare larga pe care o folosise as
upra lui Harry si Hermione. Ridicndu-se dintr-o saritura, Harry striga, "Petrific
us Totalus!" Din nou, bratele si picioarele lui Dolohov se strnsera si barbatul s
e prabusi pe spate, ateriznd cu o bufnitura.
? Bravo! striga Sirius, mpingndu-i capul lui Harry, n timp ce doua Vraji de mpietrir
e zburau spre ei. Acum, vreau sa iesi de...
Amndoi se lasara n jos; un jet de lumina verde l ratase de putin pe Sirius. n partea
cealalta a camerei, Harry o vazu pe Tonks caznd de la jumatatea treptelor de pia
tra, silueta ei inerta rostogolindu-se de pe un bloc de piatra pe altul. Bellatr
ix fugi triumfatoare spre locul unde se ncaierara ceilalti.
? Harry, ia profetia, ia-l pe Neville si fugi! striga Sirius, napustindu-se sa-i
iasa n cale lui Bellatrix.
Harry nu mai vazu ce se ntmpla dupa aceea: Kingsley i aparu n fata, blocndu-i cmpul vi
zual, luptndu-se cu Rookwood, ciupit de varsat si fara masca; un alt jet de lumin
a verde zbura peste capul lui Harry chiar n clipa cnd el se repezi la Neville...
? Poti sa stai n picioare? i urla el la ureche lui Neville, n timp ce picioarele ac
estuia zvcneau si se smuceau necontrolat. Ia-ma pe dupa gt...
Neville se conforma, iar Harry l ridica de jos. Baiatul continua sa faca eforturi
ca sa nu cada la loc, iar atunci, ca din senin, un barbat se napusti asupra lor
: amndoi cazura pe spate, iar picioarele lui Neville ncepura sa se miste frenetic,
ca ale unui carabus ntors pe spate, Harry ridica mna dreapta, ca sa ncerce sa salve
ze micul glob de sticla care era pe punctul de-a se sparge.
? Profetia, da-mi profetia, Potter, i se rasti Lucius Reacredinta la ureche, si
Harry simti cum vrful baghetei lui Reacredinta l apasa tare ntre coaste.
? Nu, lasa-ma n pace... Neville ? prinde-o!
Harry trimise profetia rostogolindu-se pe podea, moment n care Neville se ntoarse r
epede pe spate, lua globul si l strnse la piept. Reacredinta si ndrepta bagheta spre
el, dar Harry si duse bagheta iar peste umar si striga, "Impedimenta!"
Reacredinta fu aruncat pe spate. n timp ce Harry se aduna iar de pe jos, se uita n
jur si l vazu pe Reacredinta izbindu-se de podiumul pe care se duelau acum Siriu
s si Bellatrix. Reacredinta si ndrepta din nou bagheta spre Harry si Neville, nsa, n
ainte sa poata trage aer n piept ca sa atace, Lupin sarise deja ntre ei.
? Harry, strnge-i pe ceilalti si DU-TE!
Harry l apuca pe Neville de umerii robei si l ridica la nivelul primului rnd de loj
i de piatra; picioarele lui Neville zvcnira, se smucira si refuzara sa i sustina g
reutatea; Harry trase iar cu toata puterea si mai urcara o treapta...
O vraja lovi rndul de piatra lnga picioarele lui Harry; piatra se sparse, iar baiat
ul cazu napoi pe treapta de dedesubt. Neville se prelinse n jos, cu picioarele zvcn
indu-i si fluturnd n continuare, dar izbuti sa vre profetia n buzunar.
? Hai! spuse Harry disperat, tragndu-l de roba. ncearca sa te mpingi n picioare...
Trase din nou cu putere si roba lui Neville se rupse de-a lungul cusaturii din s
tnga. Micul glob de fibra de sticla i cazu din buzunar si, nainte ca vreunul dintre
ei sa poata sa-l prinda, fu lovit de unul dintre picioarele lui Neville, care s
e zbateau; globul zbura la vreo trei metri n dreapta lor si se facu tandari pe tr
eapta de mai jos. n timp ce amndoi se uitau la locul unde se sparsese, ngroziti de
ceea ce se ntmplase, iata ca se ridica o silueta alb-sidefie, cu ochii foarte mari,
neobservata de nimeni altcineva n afara de ei. Harry vedea cum i se miscau buzel
e, dar n bufniturile, tipetele si strigatele din jurul lor, nu auzi nici macar un
cuvnt din profetie. Silueta se opri din vorbit si se dizolva n neant.
? Harry, mi pane rau! striga Neville, cu o expresie chinuita, n timp ce picioarele
continuau sa i se zbata. mi pane att de rau, Harry, n-am brut sa...
? Nu conteaza! striga Harry. ncearca sa stai n picioare, hai sa plecam de...
? Dubbledore! spuse Neville, cu chipul sau leoarca de sudoare transfigurat brusc,
uitndu-se peste umarul lui Harry.
? Poftim?
? DUBBLEDORE!
Harry se ntoarse ca sa se uite n directia n care se holba Neville. Chiar deasupra l
or, ncadrat de usa dinspre Camera Creierelor, se afla Albus Dumbledore, cu baghet
a ridicata, cu chipul palid si cu o expresie furioasa. Harry simti cum fiecare p

articica din corpul sau e cuprinsa de un val de socuri electrice ? erau salvati.
Dumbledore cobor grabit treptele pe lnga Neville si Harry, care nu se mai gndira la
plecare. Se afla deja la capatul scarilor, cnd cel mai apropiat Devorator al Mor
tii dadu cu ochii de el si-i striga pe ceilalti. Unul dintre ei o lua la fuga, c
atarndu-se ca o maimuta pe treptele de piatra de vizavi. Vraja lui Dumbledore l tr
ase napoi la fel de lin si usor ca si cnd l-ar fi agatat cu o undita invizibila...
O singura pereche se mai lupta, parnd sa nu si fi dat seama de noua turnura a lucr
urilor. Harry l vazu pe Sirius ferindu-se de un jet de lumina rosie al lui Bellat
rix: rdea de ea.
? Hai, poti mai bine de att! striga el cu o voce rasunatoare n camera ca o grota.
Al doilea jet de lumina l lovi direct n piept.
Rsul nu i pierise cu totul de pe chip, nsa ochii i se marira socati.
Harry i dadu drumul lui Neville, fara sa vrea. Sari iar pe trepte n jos, scotndu-si
bagheta, n timp ce Dumbledore se ntorcea si el spre podium.
Sirius se pravali ntr-un plonjon ct o vesnicie: corpul i se arcui ntr-o bolta grati
oasa, pe cnd cadea pe spate prin valul ponosit care atrna de arcada.
Harry vazu o expresie de teama amestecata cu surpriza pe chipul vestejit si alta
data frumos al nasului sau, n timp ce cadea prin poarta straveche si disparea n sp
atele valului ce flutura pentru o clipa, parca din cauza unui vnt puternic, nainte
de a reveni la pozitia initiala.
Harry auzi strigatul triumfator al lui Bellatrix Lestrange, nsa stia ca asta nu ns
emna nimic ? Sirius doar cazuse dincolo de arcada, avea sa apara n orice moment n
partea cealalta...
nsa Sirius nu mai aparu.
? SIRIUS! striga Harry. SIRIUS!
Ajunsese la podea, respirnd anevoie. Sirius trebuia sa fie chiar dupa perdea, iar
el, Harry, avea sa-l traga napoi...
nsa cnd atinse solul si fugi spre podium, Lupin l prinse de piept, tinndu-l n loc.
? Nu poti sa faci nimic, Harry...
? Ia-i de acolo, salveaza-l, abia a trecut!
? ... este prea trziu, Harry.
? Mai putem sa ajungem la el...
Harry se lupta din greu si cu salbaticie, nsa Lupin nu vroia sa-i dea drumul...
? Harry, nu poti face nimic... nimic... s-a dus.

CAPITOLUL XXXVI
SINGURUL DE CARE S-A TEMUT
? Nu s-a dus! striga Harry.
Nu o credea; nu vroia sa o creada; si totusi, se lupta cu Lupin din rasputeri. L
upin nu ntelegea; oamenii se ascundeau dupa perdeaua aceea; Harry i auzise vorbind n
soapta cnd intrase pentru prima oara n camera. Sirius se ascundea, nu voia sa ias
a la lumina...
? SIRIUS! urla el. SIRIUS!
? Nu se poate ntoarce, Harry, spuse Lupin, iar vocea i tremura n timp ce se chinuia
sa-l tina pe baiat. Nu se poate ntoarce, pentru ca a m...
? NU ? A ? MURIT! racni Harry. SIRIUS!
n jurul lor era agitatie ? un freamat inutil, sporit de fulgerarile altor vraji. P
entru Harry erau zgomote nensemnate, iar blestemele deviate care zburau pe lnga ei
nu contau; nu mai conta nimic, n afara de faptul ca Lupin trebuia sa nu mai sust
ina ca Sirius ? care era la ctiva metri de ei, dincolo de perdeaua aia veche ? nu
putea sa iasa n orice clipa, dndu-si parul negru din fata si dornic sa se ntoarca n
lupta.
Lupin l tr pe baiat de lnga podium. Harry, holbndu-se n continuare la arcada, era supa
rat pe Sirius pentru ca l lasa sa astepte...
nsa ncepu sa-si dea seama, chiar n timp ce se lupta sa scape din strnsoarea lui Lupi
n, ca Sirius nu l mai lasase niciodata sa astepte... Sirius riscase ntotdeauna ca s
a-l vada pe Harry, sa-l ajute... daca nu aparea pe arcada aceea cnd Harry l striga

de parca viata lui ar fi depins de asta, singura explicatie posibila era ca nu

putea sa se ntoarca... ca era ntr-adevar...
Dumbledore i adunase pe majoritatea Devoratorilor Mortii ramasi n mijlocul camerei,
imobilizati, dupa cte se parea, de frnghii invizibile; Ochi-Nebun Moody se trse pna n
cealalta parte a camerei, spre locul unde zacea Tonks, si ncerca sa o trezeasca; n
spatele podiumului nca se auzeau fulgere, mormaituri si strigate ? Kingsley fugi
se sa urmareasca duelul lui Sirius cu Bellatrix.
? Harry?
Neville alunecase pe lojile de piatra una cte una pna la locul unde era Harry. Ace
sta nu se mai lupta cu Lupin, care cu toate acestea l tinu n continuare precaut de
mna.
? Harry... mi pare tare rau... spuse Neville, nca nesigur pe picioarele subrede. O
mul acela ? Sirius Black era ? era prieten cu tine?
Harry ncuviinta din cap.
? Poftim, spuse Lupin ncet si, ndreptndu-si bagheta catre picioarele lui Neville zi
se, "Finite".
Vraja fu ridicata: picioarele lui Neville aterizara pe podea si ramasera nemisca
te. Lupin avea chipul palid.
? Hai ? hai sa-i gasim pe ceilalti. Unde sunt, Neville?
Lupin se ntoarse dinspre arcada cnd vorbi. Parea ca l doare fiecare cuvnt.
? Sunt toti acono, spuse Neville. Ron a fost adacad de un cneier, dar cned ca e
bine ? si Herbione si-a pierdut cunostinta, dar i-am gasid pulsul...
De dincolo de podium se auzira o pocnitura puternica si un strigat. Harry l vazu
pe Kingsley caznd pe jos si-l auzi urlnd de durere: Bellatrix Lestrange o lua la s
anatoasa, n timp ce Dumbledore se ntorcea imediat. Arunca o vraja spre ea, dar vra
jitoarea o devie; acum urcase deja scarile pna la jumatate...
? Harry ? nu! striga Lupin, nsa Harry si smulsese deja bratul din strnsoarea slabit
a a lui Lupin.
? L-A OMORT PE SIRIUS! urla Harry. EA L-A OMORT! O S-O UCID LA RNDUL MEU!
Si porni, catarndu-se pe lojile de piatra; oamenii strigau n urma sa, dar nu i pasa
. Poala robei lui Bellatrix disparu repede mai n fata, iar ei ajunsera napoi n came
ra unde notau creierele...
Vrajitoarea arunca un blestem peste umar. Bazinul se ridica si se rasturna. Harr
y fu nconjurat de potiunea urt mirositoare dinauntru: creierele alunecara spre el s
i ncepura sa si nvrta tentaculele lungi si colorate, nsa el striga, "Hocus pocus prep
aratus!" si creierele se ridicara n aer. Alunecnd repede, fugi spre usa; sari pest
e Luna, care gemea pe podea, pe lnga Ginny, care zise, "Harry ? ce ? ?", pe lnga R
on, care chicoti putin, si pe lnga Hermione, care era nca inconstienta. Deschise c
u putere usa catre sala neagra, circulara, si o vazu pe Bellatrix disparnd pe o u
sa din partea cealalta a camerei, unde se afla holul care ducea napoi la lifturi.
Harry fugi, dar ea trntise usa n urma ei si peretii ncepusera deja sa se roteasca. D
in nou baiatul se trezi nconjurat de dungi de lumina albastra, de la candelabrul c
are se nvrtea.
? Unde e iesirea? striga el disperat, n timp ce peretele se oprea iar cu un hurui
t. Pe unde se iese?
Camera parea sa-l fi asteptat sa ntrebe. Usa din spatele sau se dadu de perete si
coridorul catre lifturi se ntinse naintea lui, luminat de torte si pustiu. O lua
la fuga...
Auzi liftul zanganind undeva deasupra; alerga de-a lungul coridorului, coti repe
de si dadu cu pumnul n usa, ca sa cheme un al doilea lift. Acesta se cutremura si
hurui din ce n ce mai jos; grilajele se despartira si Harry se napusti nauntru, a
pasnd pe butonul marcat "Atrium". Usile se nchisera si liftul ncepu sa urce...
Iesi din lift nainte ca grilajele sa se fi deschis complet si se uita n jur. Bella
trix aproape ca ajunsese la liftul cabinei telefonice de la capatul opus al holu
lui, dar se uita napoi, l vazu apropiindu-se si trimise nca o vraja spre el. Se fer
i n spatele Fntnii Fratiei Magice: vraja vji pe lnga el si lovi portile de aur de la c
apatul atriumului, care rasunara ca niste clopote. Nu se mai auzira pasi. Bellat
rix nu mai alerga.
Harry se ghemui n spatele statuilor, cu urechile ciulite.
? Arata-te, arata-te, micutule Harry! striga ea cu un glas de bebelus care rasun

a pe podeaua lacuita de lemn. Ia zi, de ce ai venit dupa mine? Credeam ca esti a

ici ca sa l razbuni pe dragul meu var!
? Asa este! striga Harry, iar un grup de Harry fantomatici paru sa repete Asa es
te! Asa este! Asa este! prin toata camera.
? Aaaaaa... l-ai iubit, bebelusule Potter?
Ura crescu n pieptul lui Harry asa cum nu i se mai ntmplase niciodata; iesi prin su
rprindere de dupa fntna si urla, "Crucio!"
Bellatrix scoase un tipat: vraja o daduse jos, dar nu se chirci si nu urla de du
rere cum facuse Neville ? se ridicase deja, cu respiratia taiata si fara sa mai
rda. Harry se piti iar dupa fntna de aur. Contravraja lovi capul vrajitorului chipe
s, care fu retezat si ateriza la sase metri departare, sapnd zgrieturi lungi n pode
aua de lemn.
? Nu ai mai folosit niciodata un Blestem de Neiertat, nu-i asa, baiete? striga e
a, renuntnd la vocea de bebelus. Trebuie sa-ti pui ceva n gnd, Potter! Trebuie sa ti
doresti cu adevarat sa provoci durere ? sa te bucuri de ea ? furia simpla nu mi
face rau pentru multa vreme ? hai sa-ti arat cum se fac, bine? O sa-ti dau o lec
tie...
Harry se strecura n jurul fntnii, pe partea cealalta, cnd ea striga, "Crucio!", si f
u nevoit sa se fereasca din nou cnd bratul centaurului, cu arcul n mna, zbura si ate
riza cu o bufnitura pe podea, la mica distanta de capul aurit al vrajitorului.
? Potter, nu poti sa nvingi! striga ea.
O auzi miscndu-se spre dreapta, ncercnd sa l aiba n vizor. Se ascunse si mai bine n sp
atele statuii, departe de vrajitoare, ghemuindu-se dupa picioarele centaurului,
avnd capul la nivelul spiridusului de casa.
? Am fost si sunt cel mai fidel servitor al Lordului ntunecat. Am nvatat magia neag
ra de la el si stiu vraji care au o putere att de mare, nct un prapadit ca tine n-a
re ce sa faca...
? Stupefy! striga Harry.
Se dusese chiar n locul unde goblinul i zmbea vrajitorului acum decapitat si tintise
spre spatele ei, n timp ce vrajitoarea se uita n jurul fntnii. Bellatrix reactiona
att de repede, nct abia avu timp sa se fereasca.
? Protego!
Jetul de lumina rosie, propria sa Vraja de mpietrire, ricosa napoi spre el. Harry
se ghemui iar dupa fntna si una dintre urechile goblinului zbura n partea cealalta
a camerei.
? Potter, ti dau o singura sansa! striga Bellatrix. Da-mi profetia ? rostogoleste
-o spre mine acum ? si s-ar putea sa-ti crut viata!
? Ei bine, o sa trebuiasca sa ma omori, pentru ca n-o mai am! racni Harry si, n t
imp ce striga la ea, l duru fruntea fruntea. Cicatricea l ardea iar si simti un va
l de furie care nu avea nici o legatura cu mnia.
? O stie si el! spuse Harry cu un rs salbatic, pe masura celui al lui Bellatrix.
Dragul tau prieten Cap-de-Mort stie ca n-o mai am! Nu o sa fie multumit de tine,
nu-i asa?
? Poftim? Ce vrei sa spui? striga ea, pentru prima oara cu teama n glas.
? Profetia s-a spart cnd ncercam sa-l urc pe Neville pe treptele alea! Ce crezi ca
o spuna Cap-de-Mort de asta?
Cicatricea l ustura si l ardea... durerea l facea sa lacrimeze...
? MINCINOSULE ! urla ea, dar acum Harry i deslusi groaza de dincolo de furie. E L
A TINE, POTTER, SI O SA MI-O DAI! Accio profetie! ACCIO PROFETIE!
Harry rse iar, pentru ca stia ca asta o va strni, nsa durerea crescu att de tare n cap
ul sau, nct se temu sa nu-i explodeze craniul. si flutura mna libera de dupa goblinu
l cu o singura ureche si o retrase repede, n timp ce ea trimitea un alt jet de lum
ina verde.
? Nu am nimic aici! striga el. Nu ai ce sa chemi! S-a spart si nu a auzit nimeni
ce-a zis, sa-i spui asta sefului tau!
? Nu! striga ea. Nu este adevarat, minti! STAPNE, AM NCERCAT, AM NCERCAT ? NU MA PE
DEPSI...
? Nu-ti raci gura de pomana! tipa Harry, cu ochii nchisi din cauza durerii mai in
tense ca niciodata pe care i-o provoca cicatricea. Nu te poate auzi de aici!
? Zau, Potter? spuse o voce rece, stridenta.

Harry deschise ochii.

nalt, slab si cu o gluga neagra, avnd chipul groaznic ca al unui sarpe, alb si sup
t, uitndu-se fix cu ochii sai rosii cu pupile verticale... Cap-de-Mort aparuse n m
ijlocul holului, cu bagheta ndreptata spre Harry, care ramase ncremenit, neputnd sa
se miste.
? Asa deci, mi-ai spart profetia? ntreba Cap-de-Mort ncet, uitndu-se la Harry cu och
ii aceia rosii necrutatori. Nu, Bella, nu minte... vad adevarul cum ma priveste
dinauntrul mintii sale de doi bani... luni de pregatiri, luni de eforturi... iar
Devoratorii mi l-au lasat pe Harry Potter sa mi puna iarasi bete n roate...
? Stapne, mi pare rau, nu am stiut, ma luptam cu Animagusul Black! plnse Bellatrix,
aruncndu-se la picioarele lui Cap-de-Mort, n timp ce acesta se apropia ncet de ea.
Stapne, trebuie sa stii ca...
? Taci, Bella, spuse Cap-de-Mort pe un ton periculos. Ma voi ocupa imediat si de
tine. Crezi ca am intrat n Ministerul Magiei ca sa-ti ascult scuzele smiorcaite?
? Dar, stapne ? este aici ? este dinco...
Cap-de-Mort nu i acorda nici o atentie.
? Nu mai am ce sa-ti spun, Potter, zise el ncet. M-ai deranjat de prea mult timp s
i de prea multe ori. ABRACADABRA!
Harry nici macar nu deschise gura ca sa se mpotriveasca; mintea i era goala, iar b
agheta ndreptata inutil spre podea.
Dar statuia de aur a vrajitorului decapitat din fntna prinse viata, sarind din loc
ul sau pentru a ateriza cu o bufnitura pe podea ntre Harry si Cap-de-Mort. Vraja r
icosa n pieptul sau, iar statuia si ntinse bratele ca sa-l apere pe Harry.
? Ce... ? striga Cap-de-Mort, uitndu-se n sus si soptind: Dumbledore!
Harry se uita n spatele sau, cu inima batndu-i cu putere. Dumbledore statea n fata
portilor de aur.
Cap-de-Mort ridica bagheta si un alt jet de lumina verde vji spre Dumbledore, care
se ntoarse si disparu cu o miscare a pelerinei: n clipa urmatoare, reaparu n spatel
e lui Cap-de-Mort si si flutura bagheta catre cei care ramasesera n fntna. Celelalte
statui prinsera viata. Statuia vrajitoarei fugi spre Bellatrix, care tipa si tr
imise n van cteva vraji n rafala spre pieptul ei, nainte ca statuia sa se arunce asu
pra ei, imobiliznd-o la podea. ntre timp, goblinul si Spiridusul de casa o zbughir
a catre semineurile ncastrate de-a lungul peretelui si centaurul cu un singur bra
t galopa spre Cap-de-Mort, care disparu si se ivi din nou lnga bazin. Statuia dec
apitata l mpinse pe Harry n spate, departe de lupta, n timp ce Dumbledore se apropia
de Cap-de-Mort si centaurul de aur galopa n jurul amndurora.
? Ai fost nesabuit ca ai venit aici n seara asta, Tom, spuse Dumbledore calm. Aur
orii trebuie sa vina...
? Pna vor veni, eu nu voi mai fi aici si tu vei fi mort! se rasti Cap-de-Mort.
Trimise un alt blestem nimicitor spre Dumbledore, dar rata, lovind n schimb birou
l paznicului, care izbucni n flacari.
Dumbledore si misca bagheta: vraja fu att de puternica, nct Harry, desi aparat de st
raja de aur, simti cum i se face parul maciuca cnd trecu pe lnga el, iar de data a
sta Cap-de-Mort fu nevoit sa creeze din neant un scut argintiu, stralucitor, pen
tru a o devia. Vraja, oricare ar fi fost, nu lasa nici o urma vizibila pe scut,
desi din el rasuna o nota joasa, ca de gong ? un sunet ciudat, care ti dadea fior
i.
? Doar nu vrei sa ma omori, Dumbledore, nu? striga Cap-de-Mort, cu ochii rosii ng
ustati peste vrful scutului. Esti mai presus de o asemenea salbaticie, da?
? Stim amndoi ca exista si alte metode de a distruge pe cineva, Tom, spuse Dumble
dore calm, apropiindu-se n continuare de Cap-de-Mort, de parca n-ar fi avut nici o
grija, ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic care sa i ntrerupa plimbarea pe hol. Recun
osc, nu mi-ar fi de ajuns doar sa ti iau viata...
? Nu exista nimic mai rau dect moartea, Dumbledore! se rasti Cap-de-Mort.
? Te nseli, spuse Dumbledore, apropiindu-se n continuare de Cap-de-Mort si vorbind
la fel de relaxat ca si cnd ar fi discutat la un pahar.
Harry se sperie cnd l vazu mergnd neaparat, fara protectie; vru sa-i dea un avertism
ent, sa-l previna, dar strajerul sau decapitat l tot mpingea napoi spre perete, blo
cndu-i orice ncercare de a scapa.
? ntr-adevar, faptul ca nu ai reusit sa ntelegi ca exista lucruri mult mai rele ca

moartea a fost ntotdeauna slabiciunea ta cea mai mare...

Un alt jet de lumina verde zbura de dupa scutul argintiu. De data asta, fu rndul
centaurului cu un singur brat, care galopa n fata lui Dumbledore, sa primeasca lo
vitura si sa fie spulberat n mii de bucati, nsa, nainte ca fragmentele sa fi atins
podeaua, Dumbledore si misca bagheta ca si cum ar fi mnuit un bici. O flacara lung
a si subtire zbura din vrf si se nfasura n jurul lui Cap-de-Mort, cu tot cu scut. P
entru o clipa, se paru ca Dumbledore cstigase, dar chiar atunci frnghia de foc dev
eni un sarpe care si slabi imediat strnsoarea n jurul lui Cap-de-Mort si se ntoarse
spre Dumbledore, suiernd mnios.
Cap-de-Mort disparu, iar sarpele se ridica de pe podea, pregatit sa atace...
Avu loc o explozie de foc n aer, deasupra lui Dumbledore, exact n clipa n care Cap-d
e-Mort reaparu, stnd pe soclul din mijlocul bazinului unde, cu foarte putin timp n
urma, se aflasera cinci statui.
? Aveti grija! striga Harry.
nsa, nainte sa mai deschida o data gura, un alt jet de lumina verde zbura spre Dum
bledore din bagheta lui Cap-de-Mort si sarpele ataca...
Fawkes cobor repede n fata lui Dumbledore, si deschise ciocul larg si nghiti ntregul
jet de lumina verde: izbucni ntr-o minge de foc si cazu jos, mic, zbrcit si fara s
a mai poata zbura. n aceeasi clipa, Dumbledore si flutura bagheta cu o miscare amp
la si fluida, iar sarpele, care fusese ct pe-aci sa-l muste, zbura ct colo si disp
aru ntr-un norisor de fum ntunecat; apa din bazin se ridica si l acoperi pe Cap-de-M
ort ca un nvelis din sticla topita.
Pentru cteva clipe, Cap-de-Mort nu fu vizibil dect ca o silueta neclara, ntunecata,
fara chip, scnteietoare si de nedeslusit pe soclu, unde se chinuia sa scape de m
asa care l sufoca...
Apoi disparu si apa cazu cu zgomot napoi n bazin, dnd apoi pe din afara si udnd zdra
van podeaua lacuita.
? STAPNE! striga Bellatrix.
Convins ca totul se terminase si ca Lordul Cap-de-Mort se hotarse sa fuga, Harry
dadu sa iasa de dupa statuia-strajer , nsa Dumbledore urla:
? Rami unde esti, Harry!
Pentru prima data, Dumbledore paru speriat. Harry nu ntelegea de ce: holul era go
l cu exceptia lor, a lui Bellatrix, care plngea nca imobilizata sub statuia vrajit
oarei, si a puiului de phoenix Fawkes, care cria slabit pe podea...
Apoi cicatricea lui Harry exploda, iar el stiu ca murise: era o durere dincolo d
e orice imaginatie, dincolo de limita ndurarii...
Nu mai era pe hol, ci era ferecat n inelele unei creaturi cu ochi rosii, legat att
de strns, nct nu mai stia unde se termina corpul sau si unde ncepea cel al creaturi
i: erau topiti unul n altul, legati de durere, si nu avea cum sa scape...
Iar atunci creatura vorbi, folosind gura lui Harry, astfel nct baiatul simti, n toi
ul chinurilor, cum i se misca maxilarul...
? Omoara-ma acum, Dumbledore...
Orbit si pe moarte, cu fiecare particica din el cernd sa fie eliberata, Harry sim
ti cum creatura l foloseste din nou...
? Daca moartea este o nimica toata, Dumbledore, omoara-l pe baiat...
Sa nceteze durerea, si zise Harry... sa ne omoare... sa se termine, Dumbledore...
moartea e o nimica toata pe lnga asta...
Si o sa-l revad pe Sirius...
n timp ce inima lui Harry se umplea de emotie, inelele creaturii slabira, iar dur
erea disparu; Harry zacea pe burta pe podea, nu mai avea ochelarii pe nas si tre
mura ca si cnd ar fi fost ntins pe gheata, nu pe lemn...
Pe hol rasunau voci, mai multe dect ar fi trebuit... Harry deschise ochii, vazu o
chelarii pe jos, lnga calciele statuii decapitate care l pazise, dar care acum zace
a pe spate, fisurata si nemiscata. Si-i puse la ochi si si ridica putin capul pen
tru a descoperi nasul coroiat al lui Dumbledore la ctiva centimetri de al sau.
? Esti bine, Harry?
? Da, spuse el, tremurnd att de tare, nct nu putea sa-si tina capul ridicat cum treb
uie. Da, sunt ? unde e Cap-de-Mort, unde ? cine sunt toti acesti oameni ? ce s-a
... ?
Atriumul era plin de oameni; podeaua reflecta flacarile verzi ca smaraldul care

prinsesera viata n semineurile de-a lungul peretelui, din care ieseau o multime d
e vrajitoare si vrajitori. n timp ce Dumbledore l ridica n picioare, Harry vazu mic
utele statui de aur ale spiridusului de casa si goblinului conducndu-l pe Corneliu
s Fudge, care parea uluit.
? A fost aici! striga un barbat mbracat ntr-o roba rosie cu coada de cal, care ara
ta catre o movila de darmaturi de aur din partea cealalta a holului, unde Bellatr
ix zacuse imobilizata cu doar cteva clipe mai nainte. L-am vazut, domnule Fudge, j
ur ca era Stii-Tu-Cine, a nsfacat-o pe femeie si a Disparut!
? Stiu, Williamson, stiu, si eu l-am vazut! bigui Fudge, care purta o pijama sub
pelerina n dungi si gfia ca si cum ar fi fugit ctiva kilometri buni. Pe barba lui Me
rlin ? aici ?aici! ? n Ministerul Magiei! ? Dumnezeule mare ? pare imposibil ? pe
onoarea mea ? cum se poate asa ceva... ?
? Daca vrei sa cobori, n Departamentul Misterelor, Cornelius, spuse Dumbledore ? p
arnd multumit de faptul ca Harry era bine si mergnd nainte, astfel nct noii veniti nte
lesesera pentru prima oara ca era acolo (ctiva si ridicara baghetele; altii pur si
simplu parura uimiti; statuile spiridusului si goblinului aplaudara, iar Fudge t
resari att de tare, nct picioarele sale mbracate n papuci parasira podeaua) ? vei gas
i mai multi Devoratori ai Mortii evadati si strnsi adunati n Camera Mortii, legati
de o Vraja Antidisparitie si asteptnd sa decizi ce vrei sa faci cu ei.
? Dumbledore! zise Fudge, zapacit de uimire. Tu ? aici ? eu ? eu...
Se uita disperat n jur la Aurorii pe care i adusese cu el si aproape ca-i veni sa
le strige: Prindeti-l!
? Cornelius, sunt pregatit sa ma lupt cu oamenii tai si sa cstig, din nou! spuse
Dumbledore cu o voce rasunatoare, nsa acum cteva minute ai avut dovada ca de un an
ti spun un mare adevar. Lordul Cap-de-Mort s-a ntors, umbli dupa cine nu trebuie
de douasprezece luni si e timpul sa asculti glasul ratiunii!
? Eu... nu... pai... bolborosi Fudge, uitndu-se n jur de parca ar fi sperat ca cin
eva avea sa i spuna ce sa faca.
Nefacnd-o nimeni, zise:
? Foarte bine. Dawlish! Williamson! Duceti-va la Departamentul Misterelor si vede
ti... Dumbledore, tu... tu trebuie sa mi spui exact... Fntna Fratiei Magice ? ce sa ntmplat acolo, adauga el pe un ton plngaret, uitndu-se n jur la podea, unde erau ac
um mprastiate bucati din statuile vrajitoarei, vrajitorului si centaurului.
? Putem sa discutam dupa ce l trimit pe Harry napoi la Hogwarts, spuse Dumbledore.
? Harry ? Harry Potter?
Fudge se ntoarse si se uita la Harry, care nca statea sprijinit de peretele de lnga
statuia cazuta, care l protejase n timpul duelului dintre Dumbledore si Cap-de-Mor
t.
? El ? aici? spuse Fudge. De ce ? ce vrea sa nsemne asta?
? ti voi explica totul, repeta Dumbledore, dupa ce Harry se va ntoarce la scoala.
Se ndeparta de bazin pna la locul unde se afla capul de aur al vrajitorului. si ndre
pta bagheta spre el si murmura, "Portus". Capul radie o lumina albastra si tremu
ra zgomotos pe podeaua de lemn pentru cteva clipe, apoi deveni iar inert.
? Stai putin, Dumbledore! spuse Fudge, n timp ce Dumbledore lua capul si se ntorcea
cu el la Harry. Nu ai autorizatie pentru Portalul ala! Nu poti sa faci lucruri d
e genul asta n fata Ministrului Magiei, nu ? nu...
Vocea i pieri cnd Dumbledore i arunca o privire care spunea totul peste ochelarii c
u lentile n forma de semiluna.
? Vei ordona ca Dolores Umbridge sa fie ndepartata de la Hogwarts, zise el. Le ve
i spune Aurorilor tai sa nu l mai caute pe profesorul de Grija fata de Creaturile
Magice, astfel nct acesta sa se poata ntoarce la lucru. ti dau ? Dumbledore scoase
din buzunar un ceas cu douasprezece limbi si-i arunca o privire ? o jumatate de
ora din timpul meu n seara asta, timp n care cred ca vom reusi sa ntelegem absolut
tot ce s-a ntmplat aici. Dupa asta, voi fi nevoit sa ma ntorc la scoala mea. Daca v
ei mai avea nevoie de ajutorul meu, esti, desigur, mai mult dect bine venit sa ma
contactezi la Hogwarts. N-ai dect sa-mi scrii pe adresa directiunii.
Fudge facu ochii mai mari ca niciodata. Cascase gura si chipul sau rotund se mbujo
ra si mai tare sub parul ciufulit, carunt.
? Eu ? tu...
Dumbledore i ntoarse spatele.

? Ia Portalul asta, Harry.

ntinse capul de aur al statuii si Harry puse mna pe el, fara sa i mai pese ce facea
dupa asta sau unde se ducea.
? Ne vedem peste o jumatate de ora, spuse Dumbledore ncet. Unu... doi... trei...
Harry simti senzatia familiara a unui crlig care l trase n sus. Podeaua lustruita d
e lemn se facu nevazuta sub picioarele sale; Atriumul, Fudge si Dumbledore dispa
rura cu totii, iar el zbura nainte, ntr-un vrtej de culori si sunete...
CAPITOLUL XXXVII
PROFETIA PIERDUTA
Picioarele lui Harry ntlnira o suprafata stabila; genunchii i tremurara putin si ca
pul de aur al vrajitorului cazu pe podea cu un zgomot surd. Harry se uita n jur si
vazu ca nimerise n biroul lui Dumbledore.
Totul parea sa se fi reparat n absenta directorului. Instrumentele delicate de arg
int erau din nou asezate pe mesele cu picioare fusiforme, pufaind si huruind ca
de obicei. Portretele directorilor si ale directoarelor dormitau n ramele lor, cu
capetele atrnndu-le pe spate n fotolii, sau sprijinite de marginea tabloului. Harry
se uita pe geam. La orizont se vedea o linie rece de un verde palid: se apropia
u zorii.
Tacerea si pacea, sparte doar de mormaitul sau pufnitul unui portret adormit, er
au insuportabile pentru el. Daca mediul i-ar fi putut reflecta sentimentele, por
tretele ar fi urlat de durere. Se plimba prin biroul tacut, frumos, respirnd accele
rat, ncercnd sa nu se gndeasca la nimic. nsa trebuia sa gndeasca... nu exista scapare
...
Era vina lui ca Sirius murise; totul era din cauza lui. Daca el, Harry, nu ar fi
fost att de prost ca sa nghita momeala lui Cap-de-Mort, daca nu ar fi fost att de
convins ca ceea ce vazuse n vis era adevarat, daca si-ar fi deschis mintea si ar
fi priceput ca ntr-adevar Cap-de-Mort, asa cum spusese Hermione, miza pe nclinatia
lui Harry de a face pe eroul...
Era insuportabil, nu vroia sa se gndeasca la asta, nu putea sa ndure... nauntrul lu
i se cascase un gol pe care nu vroia sa l simta sau sa l examineze; nu vroia sa fi
e singur n spatiul acela mare si tacut, nu putea sa suporte...
Un tablou din spatele lui scoase un sforait deosebit de puternic, si o voce calm
a zise:
? A... Harry Potter...
Phineas Nigellus casca prelung, ntinzndu-si bratele si urmarindu-i pe Harry cu och
ii ntredeschisi, vicleni.
? Si ce te aduce aici n primele ore ale diminetii? spuse Phineas pna la urma. Parc
a n-avea nimeni voie aici, cu exceptia directorului de drept. Sau te-a trimis Du
mbledore? Ah, nu-mi spune, continua el si casca zguduitor. Un alt mesaj pentru n
etrebnicul meu stra-stranepot?
Harry nu putu sa vorbeasca. Phineas Nigellus nu stia ca Sirius murise, iar Harry
era incapabil sa-l anunte. Ar fi nsemnat sa faca din moartea lui Sirius o certitu
dine ireversibila.
Acum se miscara alte cteva portrete. Groaza de a fi luat la ntrebari l facu pe Harr
y sa traverseze camera si sa puna mna pe clanta.
Clanta ramase nemiscata. Harry era nchis nauntru.
? Sper ca asta nseamna, spuse vrajitorul corpolent, cu nasul rosu, care era atrnat
pe peretele din spatele biroului directorului, ca Dumbledore se va napoia n mijlo
cul nostru ct de curnd.
Harry se ntoarse. Vrajitorul l privea cu un mare interes. Harry ncuviinta din cap.
Apasa iar pe clanta, dar tot degeaba.
? Ce bine, spuse vrajitorul. A fost foarte monoton fara el, ct se poate de monoto
n.
Se aseza pe scaunul ca un tron pe care fusese pictat si i zmbi binevoitor lui Harr
y.
? Dumbledore are o parere foarte buna despre tine, asa cum sunt sigur ca stii, s
puse el pe un ton calm. O da, te pretuieste mult.

Acum sentimentul de vina pe care-l traia Harry deveni si mai intens, de-a dreptu
l apasator. Nu putea sa suporte, nu mai era n stare sa reziste... Nu se simtise n
iciodata att de captiv n propriul corp, nu si mai dorise niciodata cu atta ardoare s
a fie altcineva, oricine...
Semineul gol izbucni n flacari verzi ca smaraldul, facndu-l pe Harry sa sara de lng
a usa cu ochii holbati la barbatul care se ntrupa dupa grilaj. n timp ce silueta na
lta a lui Dumbledore aparea din foc, vrajitorii si vrajitoarele de pe peretii di
n jur se trezira brusc, multi dintre ei strigndu-i bun venit.
? Va multumesc, spuse Dumbledore cu blndete.
La nceput nu se uita la Harry, ci se duse la stinghia de lnga usa si l scoase dintr
-un buzunar interior al robei pe Fawkes cel micut, urt si lipsit de pene, pe care
l puse usor pe stratul de cenusa moale de sub suportul de aur pe care statea de
obicei Fawkes cel adult.
? Ei bine, Harry, spuse Dumbledore, ntorcndu-se n sfrsit dinspre puiul de pasare, ve
i fi multumit sa auzi ca nici unul dintre colegi nu va ramne cu afectiuni de dura
ta dupa evenimentele din aceasta noapte.
Harry ncerca sa spuna, "Ce bine, " dar nu reusi sa scoata nici un sunet. Dumbledo
re parca i reamintea de numarul pagubelor pe care le facuse, si desi n sfrsit l priv
ea direct, iar expresia sa era mai degraba binevoitoare dect acuzatoare, Harry nu
suporta sa l priveasca n ochi.
? Doamna Pomfrey are grija de toti, spuse Dumbledore. Nymphadora Tonks s-ar pute
a sa fie nevoita sa ramna putin la Sf. Mungo, dar se pare ca si va reveni complet.
Harry dadu din cap, cu ochii atintiti asupra covorului din ce n ce mai deschis la
culoare, pe masura ce afara ncepea sa se lumineze. Era convins ca toate portrete
le din camera ascultau cu nfrigurare fiecare cuvnt pe care l rostea Dumbledore, ntrebn
du-se unde fusesera si el, si Harry, si de ce existasera attia raniti.
? Stiu ce simti, Harry, spuse Dumbledore foarte ncet.
? Nu este adevarat, spuse Harry.
Vocea lui se naspri brusc, iar el se simti cuprins de o furie incandescenta; Dumb
ledore habar nu avea ce simtea.
? Vezi, Dumbledore? spuse Phineas Nigellus cu viclenie. Nu trebuie niciodata sa n
cerci sa-i ntelegi pe elevi. Nu le place nici lor. Prefera sa faca pe nentelesii,
sa-si plnga singuri de mila, sa fiarba n propriul...
? Destul, Phineas, spuse Dumbledore.
Harry se ntoarse cu spatele la Dumbledore si se uita hotart pe fereastra. Vedea st
adionul de vjthat n departare. Sirius aparuse acolo o data, deghizat ntr-un cine mare
si latos, ca sa-l poata vedea pe Harry jucnd... probabil ca venise sa vada daca H
arry era la fel de bun ca James... Harry nu l ntrebase niciodata...
? Nu e nimic rusinos n ceea ce simti, Harry, spuse vocea lui Dumbledore. Dimpotri
va... faptul ca simti o astfel de durere este punctul tau forte.
Harry simti furia incandescenta debordnd, arznd n golul acela ngrozitor, umplndu-i de
dorinta de a-l lovi pe Dumbledore pentru calmul sau si cuvintele sale goale.
? Punctul forte, da? spuse el, cu o voce tremuratoare, n timp ce se uita cu ochii
goi la stadionul de vjthat. Habar nu aveti... nu stiti...
? Ce nu stiu? ntreba Dumbledore calm.
Era prea mult. Harry se ntoarse, tremurnd de furie.
? Nu vreau sa vorbesc despre felul cum ma simt, bine?
? Harry, faptul ca suferi astfel dovedeste ca esti om! Durerea asta este un lucru
ct se poate de firesc pentru toti oamenii...
? ATUNCI ? NU ? VREAU ? SA ? FIU ? OM! racni Harry.
Apuca instrumentul delicat de argint de pe masa cu picioare subtiri de lnga el si l
arunca n partea cealalta a camerei; instrumentul se izbi de perete si se sparse n
mii de bucatele. Cteva tablouri scoasera strigate de suparare si de teama, iar por
tretul lui Armando Dippet spuse, "Hei, usurel!"
? NU MI PASA! striga Harry la ele, nsfacnd un lunoscop si aruncndu-i n semineu. M-AM
SATURAT, AM VAZUT DESTULE, VREAU SA SCAP, VREAU SA SE TERMINE, NU MI MAI PASA...
Apuca masa pe care statuse instrumentul de argint si o arunca la rndul ei. Masa s
e sfarma si picioarele i se rostogolira n mai multe directii.
? Dar ti pasa, spuse Dumbledore.
Nu tresarise si nu facuse nici o miscare pentru a-l opri pe Harry sa-i demoleze

biroul. Expresia i era calma, aproape detasata.

? ti pasa att de mult, nct ai impresia ca o sa mori din cauza durerii pe care ti-o p
ricinuieste.
? BA NU! striga Harry, att de tare, nct l fulgera o durere n fundul gtului, si pentru
o clipa simti dorinta de a se napusti spre Dumbledore, de a-l distruge si pe el,
de a vatama acel chip de un calm straniu, de a-l scutura, de a-l rani, de a-l fa
ce sa simta o picatura din groaza dinauntrul lui.
? O, ba da, ba da, spuse Dumbledore si mai calm. Acum ti-ai pierdut mama, tatal,
si pe cel care ti-a fost persoana cea mai apropiata dupa ei. Sigur ca ti pasa.
? NU STITI CUM MA SIMT! racni Harry. DUMNEAVOASTRA ? CARE STATI ACOLO ? DUMNEAVOA
STRA...
nsa cuvintele nu mai erau de ajuns, iar distrugerea lucrurilor nu l mai putea ajuta
; vroia sa fuga, sa fuga ntruna, fara sa se uite napoi. Vroia sa fie ntr-un loc und
e nu mai putea sa-i vada ochii albastri deschis uitndu-se la el, si nici figura a
ia batrneasca detestabil de calma. Fugi spre usa, nsfaca iar clanta si trase de ea
.
nsa usa nu vroia sa se deschida.
Harry se ntoarse spre Dumbledore.
? Dati-mi drumul, spuse el, tremurnd din cap pna n picioare.
? Nu, spuse Dumbledore potolit.
Pentru cteva clipe, se uitara unul la altul.
? Dati-mi drumul, spuse Harry din nou.
? Nu, repeta Dumbledore.
? Daca nu mi dati drumul ? daca ma tineti aici ? daca nu ma lasati sa...
? Chiar te rog, distruge-mi n continuare lucrurile, spuse Dumbledore senin. ndrazn
esc sa spun ca si-asa am prea multe.
Ocoli biroul si se aseza, privindu-l pe Harry.
? Dati-mi drumul, spuse Harry din nou, pe o voce aproape la fel de rece si de ca
lma ca a lui Dumbledore.
? Nu nainte sa spun ce am de spus, zise Dumbledore.
? Credeti... credeti ca vreau sa... credeti ca dau... NU MI PASA CE AVETI DE SPUS
! racni Harry. Nu vreau sa aud nimic din ce aveti de spus!
? O vei face, spuse Dumbledore pe acelasi ton. Pentru ca nu esti nici pe departe
att de suparat pe mine pe ct ar trebui sa fii. Daca m-ai ataca, asa cum stiu ca es
ti pe cale sa faci, mi-as dori sa o fi meritat pe deplin.
? Despre ce vorbiti... ?
? Este vina mea ca a murit Sirius, spuse Dumbledore clar. Sau mai bine zis, este
aproape numai vina mea ? nu voi fi att de arogant nct sa mi asum responsabilitatea
pentru tot. Sirius a fost un om curajos, istet si energic, si astfel de oameni n
u se multumesc sa stea acasa, ascunzndu-se, cnd simt ca altii sunt n pericol. Cu to
ate acestea, nu ar fi trebuit sa crezi nici o clipa ca era nevoie sa te duci la
Departamentul Misterelor n seara asta. Daca as fi fost sincer cu tine, Harry, asa
cum ar fi trebuit, ai fi stiut de mult de ncercarea lui Cap-de-Mort de a te ademen
i n Departamentul Misterelor, si nu te-ar mai fi pacalit nimeni ca sa mergi acolo
. Iar Sirius nu ar fi trebuit sa vina dupa tine. Vina este a mea si numai a mea.
Harry nca avea mna pe clanta, fara sa-si dea seama. l privea pe Dumbledore, cu resp
iratia taiata, ascultnd si ntelegnd cu mare greutate ce i se spunea.
? Te rog sa iei loc, zise Dumbledore, cu aerul ca rostise un ordin, nu o rugamin
te.
Harry ezita, apoi traversa ncet camera, plina acum de rotite zimtate din argint s
i de bucati de lemn, asezndu-se vizavi de Dumbledore.
? Sa nteleg, spuse Phineas Nigellus din stnga lui Harry, ca stra-stranepotul meu ?
ultimul ? a murit?
? Da, Phineas, spuse Dumbledore.
? Nu pot sa cred, zise Phineas rastit.
Harry ntoarse capul la timp ca sa l vada pe Phineas plecnd cu pasi mari din tablou
si stiu ca se dusese sa-si viziteze celalalt lacas din Casa Cumplita. Avea sa tr
eaca, poate, din portret n portret, strigndu-l pe Sirius prin toata casa...
? Harry, ti datorez o explicatie, spuse Dumbledore. Explicatia greselilor unui om
batrn. Caci, vezi tu, ceea ce am facut sau nu are toate trasaturile neajunsurilor

batrnetii. Tineretea nu poate sti cum gndeste si cum simte batrnetea. Dar batrnii su
nt vinovati daca uita cum e sa fii tnar... si se pare ca eu am cam uitat n ultimul
timp...
Acum soarele era deja pe cer; pe deasupra muntilor se ntindea o margine de un por
tocaliu orbitor si cerul devenise incolor si luminos. Lumina se revarsa peste Dum
bledore, peste sprncenele si barba sa argintie, peste ridurile sapate adnc pe chipu
l sau.
? Am banuit, acum cincisprezece ani, spuse Dumbledore, cnd am vazut cicatricea de
pe fruntea ta, ce ar putea sa nsemne. Am banuit ca ar putea fi indiciul unei leg
aturi ntre tine si Cap-de-Mort.
? Mi-ati mai spus asta, domnule profesor, spuse Harry scurt. Nu i pasa daca era n
epoliticos. Nu prea i mai pasa de nimic.
? Da, spuse Dumbledore, cu parere de rau. Da, dar vezi tu, tot de-aici trebuie s
a ncep. Pentru ca, la scurt timp dupa ce ai revenit n lumea magica, s-a dovedit ca
aveam dreptate si ca cicatricea te avertiza cnd se apropia Cap-de-Mort de tine s
au cnd avea sentimente puternice.
? Stiu, spuse Harry plictisit.
? Si aceasta abilitate a ta ? de a detecta prezenta lui Cap-de-Mort, chiar si de
ghizat, si de a sti ce simte cnd are trairi puternice ? a devenit tot mai pronunt
ata de cnd Cap-de-Mort s-a ntors n propriul trup si si-a recapatat puterile n ntregim
e.
Harry nu se obosi sa mai ncuviinteze din cap. Stia deja toate astea.
? De curnd, spuse Dumbledore, am nceput sa ma ngrijorez ca s-ar putea ca el, Cap-deMort, sa si dea seama de existenta acestei legaturi dintre voi. Si ntr-adevar, iat
a ca a sosit momentul n care ai patruns att de mult n mintea si n gndurile sale, nct t
-a simtit prezenta. Ma refer, desigur, la noaptea cnd ai fost martorul atacului as
upra domnului Weasley.
? Da, mi-a zis Plesneala, murmura Harry.
? Domnul profesor Plesneala, Harry, l corecta Dumbledore ncet. Dar nu te-ai ntrebat
de ce nu ti-am explicat eu nsumi? De ce nu ti-am predat eu Occlumantie? De ce nic
i macar nu m-am uitat la tine luni ntregi?
Harry si ridica privirea. Acum vazu ca Dumbledore parea trist si obosit.
? Ba da, ngaima el. Ba da, m-am ntrebat.
? Vezi tu, continua Dumbledore, am crezut ca nu avea sa treaca mult timp pna cnd C
ap-de-Mort avea sa ncerce sa intre cu forta n mintea ta, sa te manipuleze si sa-ti
canalizeze gresit gndurile. N-am vrut sa-i dau o mna de ajutor. Eram sigur ca, da
ca ar fi realizat care era relatia dintre noi ? sau cum aratase cndva, mai apropi
ata dect cea dintre director si elev ? ar fi profitat de acest prilej ca sa te pu
na sa ma spionezi. M-am temut de scopurile n care te-ar fi folosit, de faptul ca
ar fi putut ncerca sa te controleze. Harry, cred ca am avut toate motivele sa cre
d ca s-ar fi folosit de tine n felul acesta. n rarele ocazii cnd am intrat n contact
, mi s-a parut ca am vazut ceva din el reflectndu-se n ochii tai...
Harry si aduse aminte de senzatia ca un sarpe adormit se naltase n el, pregatit de
atac, n acele momente cnd lui si lui Dumbledore li se ntlnisera privirile.
? Controlul exercitat de Cap-de-Mort asupra ta, asa cum s-a dovedit asta-seara,
nu ar fi nsemnat distrugerea mea, ci a ta. A sperat, atunci cnd a intrat n tine pen
tru scurt timp, ca te voi sacrifica. Asa ca vezi tu, am ncercat, ndepartndu-ma de t
ine, sa te protejez, Harry. Greseala unui om batrn...
Ofta adnc. Harry asculta tot ce i se spunea. Ar fi fost foarte bine sa afle toate
astea cu cteva luni n urma, dar acum erau nensemnate, prin comparatie cu drama pie
rderii lui Sirius; nu mai conta nimic din toate astea...
? Sirius mi-a spus ca l-ai simtit pe Cap-de-Mort trezindu-se n tine n aceeasi noap
te cnd ai avut viziunea despre atacul domnului Weasley. Mi-am dat seama imediat c
a se adeverea lucrul de care mi era cel mai teama: Cap-de-Mort realizase ca putea
sa se foloseasca de tine. ncercnd sa te narmez contra asaltului sau asupra mintii
tale, am aranjat sa iei ore de Occlumantie cu domnul profesor Plesneala.
Facu o pauza. Harry privi cum lumina zilei, care acum aluneca usor peste suprafa
ta lustruita a biroului lui Dumbledore, sclipi pe o calimara de argint si pe o f
rumoasa pana rosie. si dadea seama ca toate portretele din jurul lor erau treze s
i ascultau nfrigurate explicatia lui Dumbledore; auzea din cnd n cnd cum le fosneau

robele, cum si dregeau vocile. Phineas Nigellus nu se ntorsese nca...

? Domnul profesor Plesneala a descoperit, continua Dumbledore, ca de ctva timp vi
sai usa care da spre Departamentul Misterelor. Cap-de-Mort, desigur, fusese obse
dat de posibilitatea de a auzi profetia nca de cnd si-a recapatat corpul; cnd se gnd
ea la usa, te gndeai si tu, desi nu stiai ce nsemna asta. Si tot atunci l-ai vazut
pe Rookwood, care lucra n Departamentul Misterelor nainte sa fie arestat, spunndui lui Cap-de-Mort ceea ce stiuse dintotdeauna ? ca profetiile tinute n Ministerul
Magiei sunt foarte bine pazite. Doar oamenii la care se refera aceste profetii
le pot lua de pe rafturi fara sa nnebuneasca: n acest caz, ori trebuia sa intre nsu
si Cap-de-Mort n Ministerul Magiei, si sa riste sa se deconspire n sfrsit, ori treb
uia sa te duci tu n locul lui. Cunostintele de Occlumantie au devenit o problema
si mai presanta.
? Dar nu am avut asa ceva, murmura Harry.
O spuse cu voce tare, ca sa ncerce sa scape de vina pe care o simtea: marturisire
a trebuia sa usureze apasarea ngrozitoare care i strngea inima.
? Nu am exersat, nu m-am obosit, as fi putut sa ma mpiedic eu nsumi sa mai am vise
le alea, Hermione mi-a tot spus sa o fac, iar daca as fi facut-o, nu ar fi putut
niciodata sa mi arate unde sa ma duc, si Sirius nu ar fi... Sirius nu ar fi...
Harry se simti stapnit de nevoia de a se justifica, de a explica...
? Am ncercat sa vad daca Sirius chiar fusese prins, m-am dus n biroul lui Umbridge
, am vorbit cu Kreacher prin foc si el mi-a spus sa Sirius nu era acolo, mi-a zi
s ca plecase!
? Kreacher a mintit, spuse Dumbledore calm. Nu tu i esti stapn, a putut sa te mint
a fara sa fie nevoie sa se pedepseasca. Kreacher a vrut sa te duci la Ministerul
Magiei.
? M-a... m-a trimis acolo cu buna stiinta?
? A, da. Ma tem ca Kreacher este sluga la doi stapni de luni de zile.
? Cum? spuse Harry nedumerit. Nu a iesit de ani ntregi din Casa Cumplita.
? Kreacher a profitat de prilejul care i-a fost oferit nainte de Craciun, spuse D
umbledore, cnd Sirius se pare ca i-a strigat sa iasa afara. A ascultat ntocmai ce
i-a spus Sirius si a interpretat totul drept un ordin de a parasi casa. A plecat
la singurul membru al familiei Black pe care l mai respecta... la verisoara lui B
lack, Narcissa, sora lui Bellatrix si sotia lui Lucius Reacredinta.
? De unde stiti toate astea? spuse Harry.
Inima i batea foarte tare. i era rau. si aminti cum si facuse griji din cauza ciudat
ei absente a lui Kreacher pe perioada Craciunului, si aminti cum aparuse n pod...
? Kreacher mi-a spus totul asta-seara, zise Dumbledore. Vezi tu, cnd i-ai dat dom
nului profesor Plesneala avertismentul acela ncifrat, si-a dat seama ca avusesesi
o viziune cu Sirius captiv la Departamentul Misterelor. El, ca si tine, a ncercat
sa-l contacteze pe Sirius imediat. Ar trebui sa ti explic ca membrii Ordinului P
hoenix au metode de comunicare mult mai demne de ncredere dect focul din biroul lui
Dolores Umbridge. Domnul profesor Plesneala a descoperit ca Sirius era n viata s
i n siguranta n Casa Cumplita. nsa, dupa ce nu te-ai ntors din calatoria n Padure cu
Dolores Umbridge, domnul profesor Plesneala a ajuns la concluzia ca nca mai crede
ai ca Sirius era prizonierul Lordului Cap-de-Mort. A alertat imediat anumiti mem
bri ai Ordinului.
Dumbledore ofta adnc si continua:
? Alastor Moody, Nymphadora Tonks, Kingsley Shacklebolt si Remus Lupin erau la S
ediu cnd a luat legatura cu ei. Toti au cazut de acord sa ti vina imediat n ajutor.
Domnul profesor Plesneala i-a cerut lui Sirius sa ramna n urma, pentru ca avea nev
oie de cineva care sa stea la sediu si sa-mi spuna ce se ntmplase. Trebuia sa sose
sc si eu acolo ct mai repede. ntre timp, domnul profesor Plesneala, intentiona sa
te caute n Padure. Dar Sirius nu a dorit sa ramna n urma, n timp ce ceilalti au plec
at n cautarea ta. I-a dat lui Kreacher sarcina de a-mi spune tot ce se ntmplase. Si
exact asa a fost. Cnd am sosit la Casa Cumplita, la scurt timp dupa ce plecasera
toti spre Minister, Spiridusul a fost cel care mi-a spus ? tavalindu-se pe jos d
e rs ? unde se dusese Sirius.
? Rdea? spuse Harry cu o voce alba.
? O, da, zise Dumbledore. Vezi tu, Kreacher nu a putut sa ne tradeze n totalitate
. Nu este pastratorul secretelor pentru Ordin, dar nu a putut sa-i spuna familie

i Reacredinta unde eram, sau sa le divulge vreunul dintre planurile confidentiale

ale Ordinului, pe care i era interzis sa le dezvaluie. Era legat de asemenea vra
ji, cu alte cuvinte, nu putea sa nu asculte un ordin direct al stapnului sau, Sir
ius. Dar i-a dat Narcissei informatii aparent pretioase pentru Cap-de-Mort, si t
otusi, probabil ca aveau un smbure de adevar, din moment ce Sirius i-a interzis s
a le repete.
? Cum ar fi? spuse Harry.
? Cum ar fi faptul ca persoana la care Sirius tinea cel mai mult din lume erai t
u, spuse Dumbledore ncet. Cum ar fi faptul ca-l priveai ca pe un tata si deopotri
va ca pe un frate. Desigur, Cap-de-Mort stia deja ca Sirius facea parte din Ordi
n si ca tu aflasesi unde era ? dar informatia primita de la Kreacher l-a facut s
a-si dea seama ca singura persoana pentru care ai fi facut orice ca sa o salvezi
era Sirius Black.
Buzele lui Harry erau reci si amortite.
? Deci... cnd l-a ntrebat pe Kreacher daca Sirius era acolo n seara asta...
? Sotii Reacredinta ? fara ndoiala, conform instructiunilor lui Cap-de-Mort ? i spu
sesera ca trebuia sa gaseasca un mod de a-l tine departe pe Sirius dupa ce avuse
sesi viziunea torturarii lui. Atunci, daca ai fi vrut sa vezi daca Sirius era aca
sa, Kreacher te-ar fi mpins pe o pista falsa. Kreacher l-a ranit ieri pe Buckbeak
, Hipogriful, si, n clipa n care ai aparut n foc, Sirius era sus si avea grija de e
l.
Harry simti ca nu mai avea aer; respiratia i era rapida si ntretaiata.
? Iar Kreacher v-a spus toate astea... si a rs? ntreba el ragusit.
? Nu a vrut sa mi spuna, zise Dumbledore. nsa eu nsumi sunt un practicant destul de
bun al Legilimantiei ca sa stiu cnd sunt mintit si... l-am convins sa mi spuna to
ata povestea, nainte sa plec spre Departamentul Misterelor.
? Si, sopti Harry, cu pumnii nclestati si reci pe genunchi, si Hermione ne tot sp
unea sa fim draguti cu el...
? Si avea dreptate, Harry, spuse Dumbledore. L-am avertizat pe Sirius cnd ne-am st
abilit sediul n Casa Cumplita ca Kreacher trebuie tratat cu bunatate si respect.
I-am spus de asemenea ca poate fi un pericol pentru noi. Nu cred ca Sirius m-a l
uat n serios, sau ca l-a privit vreodata pe Kreacher ca pe o fiinta cu sentimente
macar apropiate de cele omenesti...
? Sa nu cumva sa dati vina ? sa nu vorbiti asa de Sirius...
Lui Harry i se taie respiratia; nu mai putea sa spuna cuvintele cum trebuia; nsa
furia care i se calmase pentru scurt timp se aprinse iar n el: nu avea sa l lase p
e Dumbledore sa l critice pe Sirius.
? Kreacher este un mincinos mizerabil, a meritat...
? Kreacher este ceea ce l-au facut vrajitorii sa fie, Harry, spuse Dumbledore. D
a, trebuie compatimit. Existenta sa a fost la fel de nefericita ca a prietenului
tau, Dobby. A fost obligat sa l asculte pe Sirius, pentru ca Sirius era ultimul
membru al familiei al carei sclav era, nsa nu avea sentimente de loialitate adevar
ata fata de el. Si oricare ar fi defectele lui Kreacher, trebuie sa recunoastem
ca Sirius nu i-a facut n nici un fel viata mai usoara...
? NU VORBITI ASA DE SIRIUS! striga Harry.
Era din nou n picioare, pregatit sa se napusteasca asupra lui Dumbledore, care er
a evident ca nu ntelesese, ct de curajos fusese Sirius si ct de mult suferise...
? Dar Plesneala? se rasti Harry. De el nu spuneti nimic, nu? Cnd i-am zis ca Siri
us fusese prins de Cap-de-Mort, a rs de mine batjocoritor, ca de obicei...
? Harry, stii ca domnul profesor Plesneala nu avea ncotro si trebuia sa pretinda
ca nu te lua n serios, de fata cu Dolores Umbridge, spuse Dumbledore calm. nsa, as
a cum ti-am explicat, a informat Ordinul ct de repede a putut n privinta celor spus
e de tine. El a fost cel care a dedus unde plecasesi cnd nu te-ai ntors din Padure
. Si tot el a fost cel care i-a dat doamnei profesoare Umbridge un Veritaserum fa
ls, cnd a ncercat sa te oblige sa i spui unde era Sirius.
Harry se razvrati n sinea lui. Simtea o placere salbatica sa dea vina pe Plesneal
a, i se parea ca i usura senzatia ngrozitoare de vina si vroia sa l auda pe Dumbledo
re fiind de acord cu el.
? Plesneala... Plesneala l-a... l-a ntartat pe Sirius din cauza faptului ca statea
n casa... l-a facut sa para las...

? Sirius era mult prea batrn si istet ca sa se lase atins de asemenea tachinari n
ensemnate, spuse Dumbledore.
? Plesneala nu mi-a mai predat Occlumantie! se rasti Harry. M-a dat afara din bi
rou!
? Sunt constient de asta, spuse Dumbledore grav. Am spus deja ca a fost o gresea
la ca nu ti-am predat eu nsumi, desi la momentul respectiv eram sigur ca nimic nu
ar fi putut sa fie mai periculos dect sa ti deschid mintea si mai larg pentru Cap
-de-Mort, n timp ce erai n prezenta mea...
? Plesneala a agravat lucrurile, cicatricea ma durea ntotdeauna mai rau dupa orele
cu el...
Harry si aminti ce spusese Ron referitor la asta si continua vehement.
De unde stiti ca nu ncerca sa ma pregateasca pentru Cap-de-Mort, ca sa-i fie mai
usor sa patrunda n...
? Am ncredere n Severus Plesneala, spuse Dumbledore simplu. nsa am uitat ? o alta g
reseala a unui om batrn ?ca unele rani sunt mult prea adnci ca sa se poata vindeca
. Am crezut ca domnul profesor Plesneala va putea sa si nfrnga sentimentele fata de
tatal tau ? si m-am nselat.
? Si e corect? striga Harry, ignornd chipurile scandalizate si bombanelile dezapro
batoare ale portretelor de pe pereti. E corect ca Plesneala sa l urasca pe tatal
meu, dar nu e corect ca Sirius sa l urasca pe Kreacher?
? Sirius nu l ura pe Kreacher, zise Dumbledore. l privea ca pe un servitor care nu
merita prea mare interes sau atentie. Indiferenta si ignoranta produc de obicei
mult mai multe pagube dect antipatia directa... Fntna pe care am distrus-o asta-se
ara simboliza o minciuna. Noi, vrajitorii, ne maltratam tovarasii si abuzam de e
i de mult prea mult timp, iar acum culegem roadele a ceea ce am sadit.
? DECI, SIRIUS A MERITAT CE A PATIT, DA? striga Harry.
? Nu am spus asta, si nici nu ma vei auzi spunnd-o vreodata, raspunse Dumbledore n
cet. Sirius nu a fost un om crud, era bun cu spiridusii de casa n general. Nu l iu
bea deloc pe Kreacher, pentru ca era amintirea vie a casei pe care Sirius a dete
stat-o.
? Da, a detestat-o! spuse Harry, cu o voce sparta, ntorcndu-se cu spatele la Dumble
dore si ndepartndu-se.
Acum soarele stralucea cu putere n camera si ochii tuturor portretelor l urmareau
mergnd, fara sa si dea seama ce facea, fara sa vada biroul.
? L-ati pus sa stea nchis n casa aceea si nu i-a placut, de asta a vrut sa iasa as
ta-seara...
? ncercam sa-l tin pe Sirius n viata, spuse Dumbledore ncet.
? Oamenilor nu le place sa stea nchisi! spuse Harry mnios. Pe mine m-ati tinut nchis
toata vara trecuta...
Dumbledore nchise ochii si si acoperi fata cu minile sale cu degete lungi. Harry l u
rmari, nsa acest semn atipic de oboseala, de tristete sau de ce-o fi fost din par
tea lui Dumbledore nu l impresiona deloc. Din contra, se simti si mai suparat din
cauza ca Dumbledore dadea semne de slabiciune. Nu trebuia sa fie slab cnd Harry v
roia sa tipe la el.
Dumbledore si lasa minile n jos si l urmari pe Harry pe deasupra ochelarilor n forma
de semiluna.
? Harry, a sosit timpul sa ti marturisesc ceea ce ar fi trebuit sa-ti spun cu cinc
i ani n urma. Te rog sa iei loc. ti voi spune totul. Nu ti cer dect putina rabdare.
Vei avea ocazia sa strigi la mine ? sa faci orice vei dori ? dupa ce voi termina.
Nu te voi opri.
Harry se uita urt la el pentru o clipa, apoi se instala din nou pe scaunul de viz
avi de Dumbledore si astepta.
Dumbledore se uita pentru o clipa la domeniul nsorit de dincolo de fereastra, apo
i si ntoarse ochii spre Harry si zise:
? Cu cinci ani n urma ai sosit la Hogwarts, Harry, fiind teafar si n siguranta, as
a cum planuisem si intentionasem. Ma rog, nu chiar teafar. Suferisesi. Stiam ca
asa se va ntmpla, cnd te-am lasat pe pragul matusii si unchiului tau. Stiam ca te co
ndamnam la zece ani sumbri si grei.
Facu o pauza. Harry nu spuse nimic.
? M-ai putea ntreba ? si pe buna dreptate ? de ce a trebuit sa fie asa. De ce nu t

e-ar fi putut primi o familie de vrajitori? Multe ar fi fost foarte dornice sa o

faca, ar fi fost onorate si ncntate sa te creasca exact ca pe fiul lor. Raspunsul
este ca prioritatea mea a fost sa te tin n viata. Erai ntr-un pericol mult mai mar
e dect observasera ceilalti. Cap-de-Mort fusese biruit cu cteva ore n urma, nsa adept
ii sai ? dintre care multi sunt aproape la fel de rai ca el ?erau nca n libertate,
furiosi, disperati si violenti. Am fost nevoit sa iau o hotarre, gndindu-ma si la
viitorul apropiat. Oare credeam ca disparitia lui Cap-de-Mort era definitiva? Nu.
Nu stiam daca aveau sa treaca zece, douazeci sau cincizeci de ani nainte sa se nt
oarca, dar eram sigur ca o va face, si, de asemenea, cunoscndu-l bine, eram sigur
ca nu se va linisti pna nu te va omor. Stiam ca, poate, cunostintele magice ale l
ui Cap-de-Mort erau mai complexe dect ale oricarui vrajitor n viata. Stiam chiar c
a era improbabil ca cele mai ample si puternice vraji si farmece de protectie sa
fie invincibile, chiar daca avea sa si recapete cndva puterile n ntregime. nsa stiam
si care erau punctele slabe al lui Cap-de-Mort. Asa ca am luat o hotarre. Tu ave
ai sa fii protejat de o magie straveche, pe care el o cunoaste, o dispretuieste
si, drept urmare, a subestimat-o ntotdeauna ? platind pentru asta. Ma refer, desi
gur, la faptul ca mama ta a murit ca sa te salveze. Ti-a dat o protectie de durat
a la care el nu se asteptase niciodata, o protectie pe care o ai n snge chiar si-n
ziua de azi. n consecinta, m-am ncrezut n sngele mamei tale. I te-am dus surorii ei
, singura ruda n viata.
? Nu ma iubeste, spuse Harry imediat. Nu da doi bani pe...
? nsa te-a primit, i-o taie Dumbledore. Poate a fost ranchiunoasa, mnioasa fara voi
a ei, sau nefericita, dar te-a primit si, facnd-o, a pecetluit vraja pe care o ar
uncasem asupra ta. Sacrificiul mamei tale a facut din legatura de snge cea mai pu
ternica pavaza pe care ti-o puteam da.
? Tot nu...
? Atta timp ct tu poti numi casa locul unde salasluieste sngele mamei tale, Cap-deMort nu se poate atinge de tine si nu poate sa ti faca rau. El i-a varsat sngele,
dar traieste n continuare n tine si n sora ei. Sngele ei a devenit refugiul tau. Tre
buie sa te ntorci acolo o data pe an, dar atta timp ct mai poti numi locul acela ca
sa, atta timp ct esti acolo, nu ti poate face rau. Matusa ta stie asta. I-am explic
at ce facusem n scrisoarea pe care i-am lasat-o, lnga tine, pe prag. Stie ca faptu
l ca te-a gazduit a fost lucrul care te-a tinut n viata n ultimii cincisprezece an
i.
? Stati, spuse Harry. Stati putin.
si ndrepta spatele, uitndu-se fix la Dumbledore.
? Dumneavoastra ati trimis Urlatoarea aia. I-ati spus sa si aminteasca... era voc
ea dumneavoastra...
? M-am gndit, zise Dumbledore, aplecndu-si putin capul, ca avea nevoie sa si aminte
asca de pactul pe care l acceptase cnd te-a primit. Am banuit ca atacul Dementoril
or ar fi putut sa o faca sa realizeze pericolele pe care le implica faptul ca er
ai fiul ei adoptiv.
? Asa a fost, spuse Harry ncet. Ma rog, mai mult pe unchiul meu dect pe ea. A vrut
sa ma dea afara, nsa dupa ce a sosit Urlatoarea a spus ca trebuia sa ramn.
Se uita o clipa la podea, apoi zise:
? Dar ce legatura are asta cu...
Nu putu sa rosteasca numele lui Sirius.
? Apoi, cu cinci ani n urma, continua Dumbledore, de parca nu s-ar fi ntrerupt din
povestit, ai sosit la Hogwarts, mai putin fericit si ngrijit dect as fi vrut, nsa
viu si sanatos. Nu erai un printisor rasfatat, dar te prezentai normal, date fiin
d conditiile. Pna n momentul acela, planul functionase bine. Si apoi... ei bine, cr
ed ca-ti amintesti de evenimentele din primul tau an la Hogwarts la fel de limped
e ca mine. Te-ai dovedit la naltimea provocarii pe care ai avut-o de nfruntat si m
ai curnd ? mult mai curnd ? dect anticipasem, te-ai trezit fata n fata cu Cap-de-Mor
t. Ai supravietuit iar. Ai facut mai mult de att. I-ai ntrziat recapatarea puterii
si a fortei depline. Te-ai luptat barbateste. Am fost... mai mndru de tine dect po
ti sa ti spun. Si totusi, planul acesta minunat al meu avea o fisura, spuse Dumbl
edore. O fisura despre care stiam, chiar de atunci, ca va strica totul. Si totus
i, stiind ct era de important ca planul meu sa reuseasca, mi-am spus ca nu voi pe
rmite sa fie distrus de aceasta fisura. Numai eu puteam sa o mpiedic, asa ca numa

i eu trebuia sa fiu tare. Asta a fost primul meu test, cnd erai n aripa spitalului
, slabit dupa lupta cu Cap-de-Mort.
? Nu nteleg ce spuneti, zise Harry.
? Nu mai tii minte ca m-ai ntrebat, n timp ce erai n aripa spitalului, de ce a ncerc
at Cap-de-Mort sa te omoare cnd erai bebelus?
Harry ncuviinta din cap.
? Oare ar fi trebuit sa-ti spun atunci?
Harry se uita fix n ochii albastri ai lui Dumbledore si nu spuse nimic, nsa inima n
cepu sa-i bata navalnic.
? Nu vezi nca fisura din plan? Nu... poate ca nu. Ei bine, dupa cum stii, am hota
rt sa nu ti raspund. La unsprezece ani, mi-am zis, erai mult prea mic pentru a sti
. Nu intentionasem niciodata sa ti spun la vrsta asta. Ar fi fost prea mult pentru
tine sa afli att de repede. Ar fi trebuit sa recunosc de atunci semnele pericolul
ui. Ar fi trebuit sa ma ntreb de ce nu ma simteam mai tulburat de faptul ca mi pus
esesi deja ntrebarea la care stiam ca va trebui sa ti dau, ntr-o zi, un raspuns ngro
zitor. Ar fi trebuit sa fi recunoscut ca eram prea fericit la gndul ca nu trebuia
sa o fac n ziua aceea... erai prea mic, mult prea mic. Si asa am ajuns n al doilea
an al tau la Hogwarts. Din nou ai nfruntat provocari pe care nu le-au cunoscut n
ici macar unii vrajitori adulti; din nou te-ai descurcat mai bine dect mi-as fi p
utut imagina. nsa nu m-ai mai ntrebat de ce ti-a lasat Cap-de-Mort acel semn. Am v
orbit despre cicatricea ta, o da... am fost foarte, foarte aproape de acest subi
ect. Dar de ce nu ti-am spus totul? Ei bine, mi s-a parut ca la doisprezece ani,
era nca prea devreme ca sa primesti o asemenea informatie, ti-am permis sa pleci
de lnga mine, patat de snge, extenuat, dar vesel, si daca am avut o ct de mica neli
niste fiindca nu ti-am spus-o atunci, cu timpul s-a estompat. Stii, nca erai foar
te mic si nu mi-a venit sa-ti stric noapte aia de triumf... Acum o vezi, Harry?
Vezi fisura din planul meu maret? Cazusem n capcana pe care o prevazusem, pe care
mi spusesem ca puteam si trebuia s-o evit.
? Nu nte...
? Am tinut prea mult la tine, spuse Dumbledore simplu. Am tinut mai mult la feri
cirea ta dect la dezvaluirea adevarului, mai mult la pacea ta sufleteasca dect la p
lanul meu, mai mult la viata ta dect la vietile care ar fi putut sa se piarda, da
ca planul meu esua. Cu alte cuvinte, am actionat exact asa cum se asteapta Cap-d
e-Mort sa actionam noi, prostii care iubesc. Exista vreun mod de aparare? l provoc
sa o faca pe oricine te-a urmarit cum te-am urmarit eu ? si te-am urmarit mai nde
aproape dect ti-ai imaginat. Oricum, suferise si deja prea mult. Ce mi pasa daca nu
merosi oameni si creaturi fara chip sau fara nume erau macelarite ntr-un viitor i
mprecis, atta timp ct n prezent erai viu, teafar si fericit? Nu visasem niciodata c
a voi avea de-a face cu o asemenea persoana. Si iata ca am ajuns n anul trei. Am
urmarit de la distanta cum te-ai luptat sa-i ndepartezi pe Dementori, cum l-ai gas
it pe Sirius, cum ai aflat cine era si cum l-ai salvat. Sa ti fi spus atunci, cnd t
i smulsesesi triumfator nasul din ghearele Ministerului? nsa acum, la vrsta de trei
sprezece ani, scuzele mi se mputinau. Desi erai mic, te dovedisesi exceptional. A
veam constiinta ncarcata, Harry. Stiam ca momentul trebuia sa vina ct de curnd... ns
a anul trecut ai iesit din labirint, dupa ce privisesi cum murise Cedric Diggory
, dupa ce tu nsusi scapasesi cu viata ca prin urechile acului... Si tot nu ti-am
spus, desi stiam, acum ca se ntorsese Cap-de-Mort, ca trebuia sa o fac n curnd. Acu
m nsa, n seara asta, stiu ca esti pregatit sa afli ceea ce ti-am ascuns att de mult
timp, pentru ca ai dovedit ca era bine sa-ti fi transmis povara asta mai din ti
mp. Singura mea aparare este asta. Te-am urmarit cum te-ai luptat cu mai multe po
veri dect oricare alt elev care a trecut vreodata prin aceasta scoala si nu mi-a
venit sa mai adaug una ? cea mai mare dintre toate.
Harry astepta, dar Dumbledore nu vorbi.
? Tot nu nteleg.
? Cap-de-Mort a ncercat sa te omoare cnd erai mic din cauza unei profetii facute l
a scurt timp nainte de nasterea ta. Stia ca profetia fusese facuta, desi nu-i cun
ostea tot continutul. A vrut sa te omoare cnd erai nca bebelus, creznd ca ar fi ndep
linit firul profetiei. A descoperit ca se nselase, cnd blestemul menit sa te omoar
e pe tine s-a ntors asupra lui. Si astfel, de cnd si-a recapatat trupul, si mai al
es dupa ce ai scapat ca prin minune de el anul trecut, a luat hotarrea de a auzi p

rofetia pna la capat. Aceasta este arma pe care a cautat-o att de asiduu de cnd s-a
ntors: sa afle cum sa te distruga.
Soarele rasarise acum n toata puterea cuvntului: biroul lui Dumbledore era scaldat
n el. Cutia de sticla n care se afla sabia lui Godric Cercetas scnteia alba si opa
ca, fragmentele instrumentului pe care Harry l aruncase pe jos straluceau ca niste
picaturi de ploaie, iar n spatele lui puiul Fawkes ciripea ncet n cuibul sau de ce
nusa.
? Profetia s-a facut tandari, spuse Harry n gol. l trageam pe Neville n sus pe loji
le din... din camera unde era arcada, i-am rupt roba si a cazut...
? Obiectul care s-a facut tandari a fost doar nregistrarea profetiei, pastrata de
Departamentul Misterelor. nsa profetia a fost facuta cuiva, iar acea persoana poa
te sa si-o aminteasca perfect.
? Cine a auzit-o? ntreba Harry, desi simti ca stia deja raspunsul.
? Eu, spuse Dumbledore. Am auzit-o ntr-o seara rece, umeda, cu saisprezece ani n u
rma, ntr-o camera de la etaj din hanul "Capul de mistret". Intrasem acolo ca sa m
a ntlnesc cu cineva care se nscrisese pentru postul de profesor de Preziceri despre
Viitor, desi materia n sine nu se potrivea deloc cu preferintele si ideile mele. n
sa candidata era stra-stranepoata unei clarvazatoare foarte renumite, foarte tal
entate, si mi s-a parut ca era o chestiune de bun-simt sa ma ntlnesc cu ea. Am fos
t dezamagit. Mi se parea ca nu avea strop de talent. I-am spus, sper ca politico
s, ca nu o vedeam potrivita pentru post. M-am ntors sa plec.
Dumbledore se ridica si trecu pe lnga Harry, ducndu-se la dulapiorul negru de lnga
stinghia lui Fawkes. Se apleca, trase zavorul si lua dinauntru ligheanul de piat
ra, nu tocmai adnc, incrustat cu rune pe margini, n care Harry si vazuse tatal neca
jindu-l pe Plesneala. Dumbledore se ntoarse la birou, puse Pensivul pe el, si rid
ica bagheta la tmpla. Din ea scoase niste fire de gnduri argintii, ca de borangic,
si le puse n bazin. Se aseza iar la birou si privi pentru o clipa cum gndurile sa
le se nvrt si plutesc n Pensiv. Apoi, cu un oftat, ridica bagheta si atinse cu vrful
suprafata argintie.
Dinauntru se ridica o silueta nfasurata n saluri, cu ochii extrem de mariti n spate
le ochelarilor, care se ntoarse usor, cu picioarele n bazin. nsa cnd Sybill Trelawne
y vorbi, nu o facu pe vocea ei obisnuita, eterica, mistica, ci pe un ton aspru,
ragusit, cum Harry o mai auzise vorbind cu o alta ocazie:
? Cel care are puterea de a-l birui pe Lordul ntunecat se apropie... nascut din n
eantul celor care l-au nfruntat de trei ori, nascut la apusul lunii a saptea... s
i Lordul ntunecat l va marca drept egalul sau, nsa acesta va avea puteri pe care Lo
rdul ntunecat nu le cunoaste... si unul dintre ei trebuie sa moara de mna celuilal
t, caci nici unul nu poate trai n timp ce celalalt supravietuieste... cel cu pute
rea de a-l birui pe Lordul ntunecat se va naste la apusul lunii a saptea...
Profesoara Trelawney, care se nvrtea usor, se cufunda la loc n masa argintie de ded
esubt si disparu.
n birou se lasa o tacere desavrsita. Nici Dumbledore, nici Harry si nici vreunul d
intre portrete nu scoasera vreun sunet. Chiar si Fawkes amuti.
? Domnule profesor Dumbledore? spuse Harry foarte ncet, caci Dumbledore, privind P
ensivul n continuare, parea cu totul cufundat n gnduri. Asta... despre ce este vorb
a... ce-i asta?
? Este vorba, spuse Dumbledore, despre faptul ca singura persoana care are sansa
de a-l nvinge pe Lordul Cap-de-Mort pentru totdeauna s-a nascut la sfrsitul lui iu
lie, cu aproape saisprezece ani n urma. Acest baiat avea sa li se nasca unor pari
nti care l nfruntasera deja pe Cap-de-Mort de trei ori.
Harry se simti ca si cum s-ar fi apropiat ceva de el. i veni iar greu sa respire.
? Este vorba despre... mine?
? Partea ciudata, Harry, zise el ncet, este ca s-ar fi putut sa nu fie deloc vorb
a despre tine. Profetia lui Sybill se putea referi la doi baieti vrajitori, nasc
uti amndoi la sfrsitul lui iulie n anul acela, amndoi avnd parintii n Ordinul Phoenix,
ambele cupluri scapnd ca prin urechile acului de Cap-de-Mort de trei ori. Unul d
intre ei, desigur, erai tu. Celalalt era Neville Poponeata.
? Dar atunci... atunci, de ce era numele meu pe profetie si nu al lui Neville?
? nregistrarea originala a fost etichetata din nou dupa ce te-a atacat Cap-de-Mor
t cnd erai mic, spuse Dumbledore. Celui care avea n grija Sala Profetiei i s-a par

ut evident ca Lordul Cap-de-Mort nu ar fi ncercat sa te omoare dect pentru ca stia

ca tu erai cel la care se referea Sybill.
? Atunci... s-ar putea sa nu fiu eu? spuse Harry.
? Ma tem, zise Dumbledore rar, ca si cum fiecare cuvnt ar fi necesitat un mare ef
ort, ca nu exista nici o ndoiala ca esti tu.
? Dar ati spus... Neville s-a nascut si el la sfrsitul lui iulie... iar mama si t
atal lui...
? Uiti de urmatoarea parte a profetiei, ultima trasatura care stabilea identitat
ea baiatului care putea sa l biruiasca pe Cap-de-Mort... nsusi Cap-de-Mort avea sa
l nsemneze drept egalul sau. Si asa s-a ntmplat, Harry. Te-a ales pe tine, nu pe Ne
ville. Ti-a dat cicatricea care s-a dovedit deopotriva o binecuvntare si un blest
em.
? Dar poate ca n-a ales bine! spuse Harry. Poate ca a nsemnat pe cine nu trebuia!
? L-a ales pe baiatul care i s-a parut ca avea cele mai multe sanse de a constit
ui un pericol pentru el, spuse Dumbledore. Si fii atent, Harry: nu l-a ales pe c
el cu sngele pur (care, conform credintei sale, este singurul tip de vrajitor care
merita sa existe sau sa fie cunoscut) ci pe cel cu snge semipur, ca el. S-a vazu
t pe el nsusi n tine nainte sa te fi vazut vreodata si, nsemnndu-te cu acea cicatrice
, nu te-a ucis, asa cum intentionase, ci ti-a dat puteri si un viitor care te-au
ajutat sa scapi de el nu o data, ci de patru ori pna acum ? un lucru pe care nu
l-au reusit nici parintii tai, nici ai lui Neville.
? Atunci de ce a facut-o? spuse Harry nedumerit. De ce a ncercat sa ma omoare cnd e
ram bebelus? Ar fi trebuit sa astepte, sa vada cine dintre mine si Neville parea
cel mai periculos cnd eram mai mari si sa ncerce abia atunci sa l omoare...
? Asta ar fi fost ntr-adevar calea cea mai rationala, spuse Dumbledore, numai ca
informatiile lui Cap-de-Mort despre profetie erau incomplete. Hanul "Capul de mi
stret", pe care Sybill l-a ales pentru ca era ieftin, atrage de mult niste clien
ti mai interesanti dect "Trei maturi". Asa cum ati aflat tu si prietenii tai, spr
e dezavantajul vostru ? si al meu, n seara aceea ? este un loc unde se gaseste me
reu cineva care trage cu urechea la ceea ce spui. Desigur, eu nici nu visasem, cn
d am pornit sa ma ntlnesc cu Sybill Trelawney, ca voi auzi ceva pentru care sa mer
ite sa tragi cu urechea. Marele meu noroc ? de fapt, al nostru ? a fost ca cel c
are tragea cu urechea a fost detectat la scurta vreme n timpul profetiei si dat af
ara din cladire.
? Atunci nu a auzit dect... ?
? nceputul, partea care prezicea nasterea n iulie a unui baiat cu parinti care l nfr
untasera pe Cap-de-Mort de trei ori. n consecinta, nu a putut sa si avertizeze sta
pnul ca a te ataca nsemna sa riste sa ti transfere tie puterile si sa te nsemneze dr
ept egalul lui. Deci, Cap-de-Mort nu a stiut niciodata ca uciderea ta ar putea f
i periculoasa si ca ar fi ntelept sa astepte, sa afle mai multe. Nu stia ca vei a
vea "puteri pe care Lordul ntunecat nu le cunoaste"...
? Dar nu am! spuse Harry, cu o voce sugrumata. Nu am nici o putere n plus fata de
el, nu as putea sa ma lupt asa cum a facut-o el asta-seara, nu pot sa controlez
oameni sau ? sau sa i omor...
? Exista o camera n Departamentul Misterelor, l ntrerupse Dumbledore, care este tin
uta nchisa tot timpul. Contine ceva n acelasi timp mai bun si mai rau dect moartea,
dect inteligenta umana, dect fortele naturii. De asemenea este, poate, cea mai mi
sterioasa dintre multele obiecte de studiu care sunt adapostite acolo. Puterea t
inuta n acea camera este cea pe care tu o ai, iar Cap-de-Mort nu. Acea putere tea facut sa l salvezi pe Sirius asta-seara. Puterea aceea te-a scapat de controlul
lui Cap-de-Mort. Pna la urma, nu a contat ca nu ti-ai putut nchide mintea. Inima
ta a fost cea care te-a salvat.
Harry nchise ochii. Daca n-ar fi ncercat sa l salveze pe Sirius, acesta nu ar fi mu
rit... Mai mult ca sa amne momentul cnd trebuia sa se gndeasca iar la Sirius, Harry
zise, fara sa i pese prea mult de raspuns:
? Sfrsitul profetiei... era ceva despre... "nici unul nu poate trai"...
? ... "n timp ce celalalt supravietuieste", ncheie Dumbledore.
? Deci, zise Harry, cu o voce n care se ghicea din nou disperarea adnca, asta nseam
na ca... unul dintre noi trebuie sa l omoare pe celalalt... pna la urma?
? Da, spuse Dumbledore.

Amndoi tacura o buna bucata de vreme. Undeva, departe de peretii biroului, Harry
auzi glasuri, poate elevi care se ndreptau spre Marea Sala ca sa ia micul dejun ma
i devreme. I se parea imposibil ca puteau sa existe oameni care nca doreau mncare,
care rdeau, care nici nu stiau si nici nu le pasa ca Sirius Black disparuse pentr
u totdeauna. Sirius parea deja la milioane de kilometri departare; si poate chia
r stia ca Harry continua sa creada ca, daca ar fi tras valul acela, l-ar fi desc
operit uitndu-se la el, salutndu-i, poate, cu rsul sau ca un latrat...
? Simt ca ti mai datorez o explicatie, Harry, spuse Dumbledore ezitnd. Te-ai ntrebat
, poate, de ce nu te-am ales sa fii Perfect? Trebuie sa marturisesc... ca m-am gn
dit... ca aveai si asa destule responsabilitati pe care trebuia sa le rezolvi.
Harry si ridica privirea si vazu o lacrima prelingndu-se pe chipul lui Dumbledore n
barba lui lunga si argintie.
CAPITOLUL XXXVIII
NCEPE CEL DE-AL II-LEA RAZBOI
CEL CE NU TREBUIE NUMIT SE NTOARCE
"Vineri seara, ntr-o scurta declaratie, Ministrul Magiei Cornelius Fudge a confir
mat ca Cel Ce Nu Trebuie Numit s-a ntors n aceasta tara si este din nou activ.
"Cu mare regret, trebuie sa confirm ca vrajitorul care si spune Lordul ? ma rog,
stiti la cine ma refer ? este n viata si din nou printre noi, " a spus Fudge, parn
d obosit si tulburat cnd li s-a adresat reporterilor. "Cu aproape la fel de mult
regret anuntam revolta n masa a Dementorilor din Azkaban, care au aratat ca nu do
resc sa mai ramna n slujba Ministerului. Credem ca Dementorii asculta n prezent ind
icatiile Lordului ? stiti voi. ndemnam populatia magica sa ramna vigilenta. Minist
erul va publica n scurt timp ghiduri de aparare elementara personala sau a casei,
care vor fi trimise gratis la toate casele vrajitoresti pe parcursul lunii urma
toare. "
Declaratia Ministrului a fost ntmpinata cu groaza si panica de catre comunitatea v
rajitoreasca, aceeasi care nu mai devreme de miercurea trecuta primea asigurari
din partea Ministrului ca nu exista "absolut nici un smbure de adevar n zvonurile
persistente ca Stim-Noi-Cine actioneaza din nou n mijlocul nostru. "
Detaliile despre evenimentele care au condus la ntoarcerea cu 180 de grade a Mini
sterului sunt neclare, desi se crede ca Cel Ce Nu Trebuie Numit si o banda de ad
epti (cunoscuti drept Devoratorii Mortii) au reusit sa patrunda n Ministerul Magi
ei joi seara.
Albus Dumbledore, repus n drepturi ca director al scolii Hogwarts de Farmece si Vr
ajitorii, membru reabilitat al Confederatiei Internationale de Vrajitori si Vraj
itor-Sef al Vrajustitiei, nu a fost pna acum disponibil pentru a-si spune parerea
. El a insistat pe tot parcursul anului trecut ca Stim-Noi Cine nu era mort, asa
cum se credea si se spera n general, ci recruta adepti pentru o noua ncercare de
a ajunge la putere. ntre timp, "baiatul care a supravietuit"...
? Poftim, Harry, stiam eu ca o sa te implice si pe tine ntr-un fel sau altul, spu
se Hermione, uitndu-se la el peste ziar.
Erau n aripa spitalului. Harry statea pe patul lui Ron la picioare si o ascultau
amndoi pe Hermione citind prima pagina a Profetului de duminica. Ginny, a carei gl
ezna fusese vindecata rapid de doamna Pomfrey, era ghemuita la picioarele patului
lui Hermione. Neville, al carui nas fusese de asemenea facut sa revina la marim
ea si forma normala, statea pe un scaun ntre cele doua paturi; iar Luna, care ven
ise n vizita, tinnd strns ultimul numar al Zeflemistului, citea revista cu susul n j
os si nu parea sa auda nici un cuvnt din ce zicea Hermione.
? Acum iar e "baiatul care a supravietuit", nu? spuse Ron sumbru. Nu mai e cel c
are se da mare si se amageste, nu?
Se servi cu nca un pumn de broscute de ciocolata din mormanul imens de pe noptier
a sa, le arunca vreo cteva lui Harry, Ginny si Neville si rupse ambalajul broscut
ei sale cu dintii. nca avea urme adnci pe antebrate, acolo unde se nfasurasera tent

aculele creierului n jurul lui. Conform spuselor doamnei Pomfrey, gndurile puteau
sa faca rani mai adnci dect aproape orice altceva, desi, de cnd ncepuse sa l maseze cu
cantitati generoase din Unguentul de Uitare al doctorului Ubbly, parea sa fi av
ut loc o ameliorare.
? Da, acum sunt foarte magulitori n ceea ce te priveste, Harry, spuse Hermione, c
ercetnd articolul. "O voce singuratica a adevarului... perceput ca dezechilibrat,
a ramas totusi fidel convingerii sale... obligat sa suporte ridiculizari si defa
imari... " Hmmm, spuse ea ncruntndu-se, vad ca nu mentioneaza faptul ca ei au fost
cei care te-au ridiculizat si defaimat n Profet...
nchise putin ochii de durere si si duse mna la coaste. Blestemul pe care l folosise
Dolohov asupra ei, desi mai putin eficient dect daca ar fi putut sa rosteasca inc
antatia cu voce tare, provocase, vorba doamnei Pomfrey, "si asa destule pagube".
Hermione trebuia sa ia zilnic zece tipuri diferite de potiuni, facea mari progr
ese si se plictisise deja de aripa spitalului.
? "Ultima ncercare a Stim-Noi-Cui de a prelua puterea, paginile 2-4. Ce ar fi tre
buit sa ne fi spus Ministerul, paginile 6-8, Interviu n exclusivitate cu Harry Po
tter, pagina 9"... Pai, spuse Hermione, mpaturind ziarul si aruncndu-i ntr-o parte,
vad ca le-a dat o groaza de lucruri despre care sa scrie. Iar interviul acela c
u Harry nu este n exclusivitate, este cel care a aparut n Zeflemist cu luni n urma.
..
? Tati l-a vndut spuse Luna vag, dnd o pagina a Zeflemistului. Si a primit o suma
frumoasa pe el, asa ca o sa plecam ntr-o expeditie n Suedia n vara asta, ca sa vede
m daca putem sa prindem un Snorhac Corn-Sifonat.
Hermione paru sa dea o lupta nevazuta pentru o clipa, apoi zise:
? Suna minunat.
Ginny se uita la Harry si si ntoarse repede privirea, zmbind.
? Asa, spuse Hermione, ndreptndu-se putin si nchiznd iar ochii de durere, ce se mai nt
pla prin scoala?
? Pai, Flitwick a scapat de mlastina lui Fred si George, spuse Ginny. I-au trebu
it trei secunde. nsa a lasat un mic petic sub fereastra si l-a nconjurat cu cordoa
ne...
? De ce? zise Hermione speriata.
? A, cica e o dovada de magie remarcabila, spuse Ginny, ridicnd din umeri.
? Eu cred ca l-a lasat drept monument pentru Fred si George, spuse Ron, cu gura
plina de ciocolata. Mi-au trimis toate astea, stii, i zise lui Harry, aratnd spre
micul munte de broscute de lnga el. Cred ca merge bine magazinul ala de glume, nu
?
Hermione avu o expresie dezaprobatoare si ntreba:
? Si acum, ca s-a ntors Dumbledore, s-au terminat toate problemele?
? Da, zise Neville, totul a revenit la normal.
? Presupun ca Filch e multumit, nu? ntreba Ron, sprijinind de carafa cu apa o poza
cu Dumbledore de la o broscuta de ciocolata.
? Nicidecum, spuse Ginny. De fapt, este foarte, foarte nefericit...
si cobor vocea pna la soapta.
Repeta ntruna ca Umbridge este cel mai bun lucru de care a avut parte Hogwarts...
Toti sase se uitara n jur. Profesoara Umbridge era ntinsa pe un pat de vizavi de ei
, cu ochii n tavan. Dumbledore intrase singur n Padure ca sa o salveze de centauri
; cum o facuse ? cum iesise dintre copaci, sustinnd-o pe Umbridge fara sa aiba ni
ci macar o zgrietura ? nimeni nu stia, iar Umbridge nu vroia sa spuna. De cnd se nt
orsese la castel nu rostise un cuvnt, din cte stiau ei. Si nimeni nu stia ce patis
e. Parul ei de obicei curat era foarte nengrijit, avnd prinse n el diverse bucatele
de ramurele si frunze, nsa altfel parea nevatamata.
? Doamna Pomfrey spune ca este doar n stare de soc, sopti Hermione.
? E mai degraba bosumflata, spuse Ginny.
? Dar da semne de viata daca faci asa, zise Ron si scoase niste zgomote ca de co
pite cu limba.
Umbridge se ridica imediat n capul oaselor, uitndu-se n jur disperata.
? S-a ntmplat ceva, doamna profesoara? striga doamna Pomfrey, scotndu-si capul pe u
sa de la birou.
? Nu... nu... zise Umbridge, culcndu-se la loc pe perne. Nu, cred c-am visat...

Hermione si Ginny si nabusira rsul n asternut.

? Apropo de centauri, zise Hermione, dupa ce si reveni ct de ct, cine e acum profes
or de Preziceri despre Viitor? Ramne Firenze?
? Trebuie, zise Harry, ceilalti centauri nu vor sa-l primeasca napoi, nu?
? Se pare ca el si Trelawney vor preda amndoi, spuse Ginny.
? Pariez ca Dumbledore ar fi vrut sa scape de Trelawney pentru totdeauna, zise R
on, mncnd acum a paisprezecea broscuta. Dupa mine, materia n sine e inutila, Firenz
e nu e cu mult mai priceput...
? Cum poti sa spui asta? ntreba Hermione. Dupa ce tocmai am aflat ca exista profe
tii adevarate?
Inima lui Harry ncepu sa bata repede. Nu le spusese lui Ron, Hermione sau altcuiv
a ce cuprindea profetia. Neville le zisese ca se sparsese n timp ce Harry l tragea
n sus pe treptele din Camera Mortii, iar el nu corectase nca aceasta impresie. Nu e
ra pregatit sa le vada mutrele cnd avea sa le spuna ca trebuia sa fie ori ucigas
ori victima, ca nu exista alta cale...
? Ce pacat ca s-a spart, zise Hermione ncet, clatinnd din cap.
? Da, asa e, spuse Ron. Totusi, cel putin Stii-Tu-Cine nu a aflat ce era n ea ? u
nde te duci? adauga el, parnd deopotriva surprins si dezamagit cnd Harry se ridica
.
? Aa... la Hagrid, zise Harry. Stiti, tocmai s-a ntors si i-am promis ca ma duc s
a-l vad si sa-i spun ce mai faceti voi doi.
? A, atunci e n ordine, zise Ron morocanos, uitndu-se pe fereastra dormitorului la
peticul luminos de cer albastru. Mi-as dori sa venim si noi.
? Saluta-l din partea noastra! striga Hermione, n timp ce Harry se ndrepta spre ca
patul celalalt al salonului. Si ntreaba-l ce mai face... ce mai face micul lui pri
eten!
Harry facu un semn cu mna ca sa arate ca auzise si ntelesese cnd iesi din salon.
Castelul parea foarte linistit chiar si pentru o zi de duminica. Era clar ca toa
ta lumea era afara pe domeniul nsorit, bucurndu-se de sfrsitul examenelor si de per
spectiva ultimelor cteva zile ale semestrului, nestingherite de recapitulari sau t
eme. Harry merse ncet pe holul pustiu, uitndu-se pe ferestre; vazu niste jucatori nvr
tindu-se prin aer deasupra stadionului de vjthat si ctiva din elevi notnd n lac, nsoti
ti de caracatita uriasa.
i era foarte greu sa se hotarasca daca vroia sau nu sa fie alaturi de oameni; ori
de cte ori era n compania cuiva, vroia sa plece, si ori de cte ori era singur, vro
ia sa fie n compania cuiva. Totusi, se gndi ca ar putea ntr-adevar sa se duca n vizi
ta la Hagrid, avnd n vedere ca nu vorbise cu el pe ndelete de cnd se ntorsese...
Harry abia coborse ultima treapta a scarii de marmura catre holul de intrare cnd R
eacredinta, Crabbe si Goyle aparura pe o usa din dreapta, despre care Harry stia
ca ducea spre camera de zi a Viperinilor. Harry se opri locului, la fel ca Reac
redinta si ceilalti. Singurele sunete erau strigatele, rsetele si bldbc-urile plutind
n hol dinspre domeniu pe usa dubla de la intrare.
Reacredinta se uita n jur ? Harry stiu ca verifica daca era vreun profesor pe aco
lo ? iar apoi se uita napoi la Harry si-i zise pe o voce joasa:
? Esti mort, Potter.
Harry si ridica sprncenele.
? Ciudat, zise el, atunci nu m-as mai plimba...
Reacredinta parea mai suparat dect l vazuse Harry vreodata; simtea un fel de satisf
actie detasata cnd i vedea chipul palid, ascutit, contorsionat de furie.
? O sa platesti, spuse Reacredinta, pe o voce putin mai tare dect o soapta. Eu te
voi face sa platesti pentru ce i-ai facut tatalui meu...
? Ei bine, acum sunt chiar ngrozit, spuse Harry cu sarcasm. Presupun ca Lordul Cap
-de-Mort e doar o gustarica n comparatie cu voi trei ? ce s-a ntmplat? adauga el, c
aci Reacredinta, Crabbe si Goyle se aratara nspaimntati cnd i auzira numele. E un am
ic al tatalui tau, nu-i asa? Doar nu ti-e teama de el, nu?
? Te crezi grozav, Potter, spuse Reacredinta, apropiindu-se, cu Crabbe si Goyle
flancndu-l. Stai sa vezi. Te prind eu. Nu poti sa-mi bagi tatal n nchisoare...
? Cred ca tocmai am facut-o, zise Harry.
? Dementorii au plecat din Azkaban, spuse Reacredinta ncet. Tata si cu ceilalti o
r sa iasa ntr-o clipita...

? Da, presupun ca or sa iasa, zise Harry. Totusi, cel putin acum stie toata lume
a ce gunoaie sunt...
Mna lui Reacredinta zbura spre bagheta, dar Harry fu prea rapid pentru el; si scos
ese bagheta nainte ca degetele lui Reacredinta sa fi apucat sa intre n buzunarul i
nterior al robei.
? Potter!
Vocea rasuna n holul de intrare. Plesneala venise scara care ducea n jos spre biro
ul sau si, cnd l zari, Harry simti un val de ura mai presus de ceea ce simtea fata
de Reacredinta... Indiferent ce spusese Dumbledore, nu avea sa-l ierte niciodat
a pe Plesneala... niciodata...
? Ce faci, Potter? zise Plesneala, la fel de rece ca ntotdeauna, n timp ce se apro
pia cu pasi mari.
? ncerc sa ma hotarasc ce blestem sa arunc asupra lui Reacredinta, domnule, spuse
Harry scurt.
Plesneala l privi fix.
? Pune bagheta deoparte imediat, zise el scurt. Zece puncte de la Cerce...
Plesneala se uita spre clepsidrele uriase de perete si zmbi batjocoritor.
? Aha. Vad ca n-au mai ramas puncte n clepsidra Cercetasilor din care sa pot sa m
ai iau. n cazul acesta, Potter, pur si simplu va trebui sa...
? Adaugam unele?
Profesoara McGonagall tocmai urcase schiopatnd pe treptele de piatra si intrase n
castel; ducea o geanta de voiaj ecosez ntr-o mna si se sprijinea ntr-un baston cu c
ealalta, dar altfel parea sa fie destul de bine.
? Doamna profesoara McGonagall! spuse Plesneala, taindu-i calea. Vad ca ati iesi
t de la Sf. Mungo!
? Da, domnule profesor Plesneala, zise profesoara McGonagall, dndu-si jos pelerin
a de drum de pe umeri, sunt aproape ca noua. Voi doi, Crabbe si Goyle...
Le facu semn imperios sa se apropie si ei venira, trndu-si picioarele mari si parnd
stnjeniti.
? Poftim, zise profesoara McGonagall, aruncnd geanta de voiaj n pieptul lui Crabbe
si pelerina lui Goyle, duceti astea la mine n birou.
Se ntoarsera si urcara greoi scara de marmura.
? n ordine, spuse profesoara McGonagall, uitndu-se n sus la clepsidrele de pe peret
e. Ei bine, cred ca Potter si prietenii lui ar trebui sa primeasca cincizeci de p
uncte de caciula pentru ca au alertat lumea n privinta ntoarcerii Stii-Tu-Cui! Ce
zici, domnule profesor Plesneala?
? Poftim? se rasti Plesneala, desi Harry stia ca o auzise foarte bine. A... pai.
.. presupun ca da...
? Bun, cincizeci de puncte pentru Potter, pentru cei doi Weasley, Poponeata si d
omnisoara Granger, zise profesoara McGonagall, moment n care un suvoi de rubine c
azura n bula de jos a clepsidrei Cercetasilor. A, si presupun ca cincizeci de punc
te si pentru domnisoara Lovegood, adauga ea, si o multime de safire cazura n clep
sidra Ochilor-de-Soim. Acum, cred ca vroiati sa luati zece puncte de la domnul P
otter, domnule profesor Plesneala ? asa ca poftim...
Cteva rubine se ntoarsera n jumatatea de sus, lasnd nsa grosul n partea de dedesubt.
? Ei bine, Potter, Reacredinta, cred ca ar trebui sa fiti afara ntr-o zi att de fru
moasa, continua vioi profesoara McGonagall.
Lui Harry nu trebui sa i se spuna de doua ori; si baga repede bagheta napoi n buzun
arul robei si se ndrepta direct spre usa dubla de la intrare, fara sa mai arunce
o privire catre Plesneala si Reacredinta.
Soarele fierbinte l lovi cu putere n timp ce traversa peluzele catre coliba lui Ha
grid. Elevii care stateau pe iarba, bronzndu-se, vorbind, citind Profetul de dumi
nica si mncnd dulciuri, se uitara n sus la el cnd trecu pe lnga ei; unii l strigara sa
u i facura cu mna, fiind evident ca vroiau sa arate ca si ei, ca si Profetul, hota
rsera ca era un fel de erou. Harry nu le zise nimic. Habar nu avea ct stiau din ce
ea ce se ntmplase cu trei zile n urma, dar pna atunci evitase sa fie interogat si pr
efera sa fie asa si n continuare.
Cnd batu la usa colibei lui Hagrid, se gndi la nceput ca uriasul era plecat, nsa chi
ar atunci Fang tsni de dupa colt si aproape ca l dadu jos de bucurie. Hagrid, dedu
se el, culegea fasole rapida n gradina din spate.

? Hai noroc, Harry, zise el zmbind, cnd baiatul se apropie de gard. Intra, intra,
sa bem o ceasca de suc de papadie... Ce se mai ntmpla? l ntreba apoi, dupa ce se ase
zara la masa de lemn, fiecare cu cte un suc rece. Te... aa... simti bine, da?
Harry stiu dupa expresia ngrijorata de pe chipul lui Hagrid ca nu se referea la s
tarea lui fizica.
? Sunt bine, spuse el repede, pentru ca nu voia sa discute despre lucrul la care
stia ca se gndea Hagrid. Ia zi, unde ai fost?
? M-am ascuns n munti, spuse Hagrid. ntr-o pestera, cum a facut Sirius cnd a...
Hagrid se ntrerupse, si drese vocea, se uita la Harry si lua o sorbitura lunga de
suc.
? Oricum, acum m-am ntors, spuse el mai slab.
? Arati... arati mai bine, zise Harry, hotart sa nu-l aduca pe Sirius n discutie.
? Poftim? spuse Hagrid, ridicnd o mna masiva si pipaindu-si fata. A, a, da. Pai, G
rawpy e mult mai cuminte acum, mult mai cuminte. A parut de-a dreptul multumit s
a ma vada cnd m-am ntors, sincer sa fiu. Pna la urma, e un flacau de treaba... adev
arul e ca m-am gndit sa ncerc sa-i gasesc o prietena...
n mod normal Harry, ar fi ncercat sa-l convinga pe Hagrid sa renunte imediat la ac
est gnd; perspectiva unui al doilea urias care sa se stabileasca n Padure, poate c
hiar mai salbatic si mai violent dect Grawp, era de-a dreptul alarmanta, dar Harry
nu reusi sa se mobilizeze ca sa-si prezinte punctul de vedere. ncepea sa si dorea
sca sa fie iar singur si, cu gndul de a-si grabi plecarea, lua cteva guri mari de
suc de papadie, golindu-si paharul pe jumatate.
? Acum stie toata lumea ca ai spus adevarul, Harry, zise Hagrid cu blndete si pe
neasteptate. Cred ca e ceva mai bine, nu?
Harry ridica din umeri.
? Fii atent.
Hagrid se apleca spre el peste masa.
? L-am cunoscut pe Sirius de mult mai multa vreme dect tine... a murit n lupta, si
asa si-ar fi dorit sa moara...
? Nu a vrut deloc sa moara! zise Harry suparat.
Hagrid si nclina capul mare si latos.
? Eu asa cred, zise el ncet. Totusi, Harry... nu a fost niciodata genul care sa st
ea n casa si sa-i lase pe ceilalti sa se lupte. Nu si-ar fi iertat-o niciodata, d
aca nu s-ar fi dus sa te...
Harry sari n picioare.
? Trebuie sa ma duc sa-i vizitez pe Ron si Hermione n aripa spitalului, zise el a
utomat.
? A, spuse Hagrid, destul de suparat. A... bine, atunci, Harry... ai grija de ti
ne, si mai vino cnd ai o cli...
? Da... bine...
Harry se duse la usa ct de repede putu si o deschise; ajunse afara, la soare, nain
te ca Hagrid sa fi terminat sa-si ia la revedere de la el si traversa peluza. El
evii rencepura sa-l strige cnd trecu pe lnga ei. nchise ochii pentru cteva clipe, dor
indu-si sa dispara toti, sa poata sa deschida ochii si sa se trezeasca singur pe
domeniu...
Cu cteva zile n urma, nainte sa se fi terminat examenele si sa fi avut viziunea pe
care i-o inculcase Cap-de-Mort, ar fi dat aproape orice pentru ca lumea vrajitor
easca sa stie ca spunea adevarul, sa creada ca se ntorsese Cap-de-Mort si sa stie
ca nu era nici mincinos, nici nebun. Acum, nsa...
Merse putin n jurul lacului, se aseza pe mal, protejat de privirile trecatorilor
de un manunchi de tufisuri, se uita la suprafata stralucitoare, si cazu pe gnduri
...
Poate ca motivul pentru care vroia sa fie singur era ca se simtea izolat de toti
, de cnd vorbise cu Dumbledore. O bariera invizibila l despartea de restul lumii.
Era ? fusese ntotdeauna ? un om marcat. Doar ca nu ntelese ntotdeauna ce nsemna asta
...
Si totusi, stnd aici pe marginea lacului, macinat de greutatea groaznica a suferi
ntei, cu pierderea lui Sirius att de proaspata n suflet, nu mai putea sa ncerce cin
e stie ce sentiment de teama. Afara era soare, domeniul din jurul lui era plin de
oameni care rdeau si, chiar daca se simtea la fel de departe de ei ca si cnd ar f

i apartinut unei alte specii, i era nca foarte greu sa creada ca viata lui trebuia
sa includa o crima sau sa se termine cu ea...
Ramase acolo mult timp, uitndu-se la apa, ncercnd sa nu se gndeasca la nasul sau si
sa nu-si aminteasca faptul ca, vizavi de locul acela, pe malul celalalt, Sirius
cazuse, ncercnd sa tina la distanta o suta de Dementori...
Soarele apusese nainte ca el sa-si fi dat seama ca era frig. Se ridica si se ntoar
se la castel, stergndu-se cu mneca la ochi.
*
Ron si Hermione parasira aripa spitalului complet vindecati, cu trei zile nainte d
e terminarea semestrului. Hermione tot dadea semne ca ar fi vrut sa vorbeasca des
pre Sirius, dar Ron scotea tot felul de zgomote pentru a o face sa taca, de fiec
are data cnd i mentiona numele. Harry tot nu era sigur daca vroia sau nu sa vorbea
sca despre nasul sau; dorintele variau o data cu dispozitia sa. nsa era sigur de
un lucru: orict de nefericit era n clipa aceea, avea sa i fie foarte dor de Hogwart
s peste cteva zile, cnd avea sa se ntoarca la numarul patru de pe Aleea Boschetelor
. Chiar daca acum ntelegea exact de ce trebuia sa se ntoarca acolo n fiecare vara,
nu se simtea ctusi de putin mai bine. ntr-adevar, niciodata nu i fusese mai mare gr
oaza de ntoarcerea acolo.
Profesoara Umbridge pleca de la Hogwarts n ziua de dinainte de sfrsitul semestrului
. Iesi pe furis din aripa spitalului n timpul cinei, spernd sa treaca neobservata,
dar, din nefericire pentru ea, se ntlni pe drum cu Peeves, care profita de ultima
sansa de a face asa cum i indicase Fred si o alunga din castel, lovind-o pe rnd cu
un baston si o soseta plina cu creta. Multi elevi iesira n fuga pe holul de la i
ntrare ca s-o vada fugind pe alee si sefii caselor ncercara fara prea multa conving
ere sa-i opreasca. Mai mult, profesoara McGonagall se aseza la loc pe scaunul de
la masa profesorilor, dupa doar cteva mustrari usoare, si fu auzita limpede expr
imndu-si regretul ca nu putea sa fuga ea nsasi dupa Umbridge, cu att mai mult cu ct
Peeves i mprumutase bastonul.
Sosi si ultima seara la scoala; cei mai multi terminasera de mpachetat si coborau
deja spre serbarea de sfrsit de semestru, nsa Harry nici macar nu ncepuse.
? Las-o pe mine! spuse Ron, care astepta lnga usa dormitorului lor. Hai, mor de foa
me...
nsa cnd usa dormitorului se nchise dupa Ron, Harry nu facu nici un efort sa mpachete
ze mai repede. Ultimul lucru pe care si-l dorea era sa mearga la serbarea de des
partire. Era ngrijorat ca Dumbledore va face vreo referire la el n discursul sau. C
u siguranta, avea sa mentioneze ntoarcerea lui Cap-de-Mort; le vorbise despre ast
a si anul trecut, pna la urma...
Harry scoase niste robe sifonate chiar de pe fundul cufarului, ca sa faca loc alt
ora mpachetate si n clipa aceea observa un pachet ambalat neglijent ntr-un colt. Nu
-si dadea seama ce cauta acolo. Se apleca, l scoase de sub adidasi si l examina.
Realiza ce era n cteva secunde. Sirius i-l daduse chiar lnga usa de intrare a Casei
Cumplite, la numarul doisprezece. "Foloseste-o daca ai nevoie de mine, bine?"
Harry se aseza pe pat si desfacu pachetul. Din el cazu o oglinda mica, patrata.
Parea veche si era cu siguranta murdara. Harry o ridica n dreptul fetei si si vazu
imaginea ntorcndu-i privirea.
ntoarse oglinda. Pe partea cealalta era un bilet de la Sirius.
Aceasta este o oglinda dus-ntors, iar perechea ei e la mine. Daca ai nevoie sa vo
rbesti cu mine, tot ce trebuie sa faci este sa spui numele meu n ea; tu vei apare
a n oglinda mea si eu voi putea sa vorbesc n a ta. James si cu mine le foloseam cnd
eram n locuri de detentie diferite.
Inima lui Harry ncepu sa bata repede. si aminti cum i vazuse pe parintii sai morti n
Oglinda lui Erised cu patru ani n urma. Avea sa vorbeasca iar cu Sirius, chiar a
cum, o stia...
Se uita n jur, ca sa se asigure ca nu mai era nimeni acolo; dormitorul era ct se p
oate de gol. Se uita iar n oglinda, o ridica n fata chipului, cu minile tremurndu-i,
si zise tare si clar: "Sirius".
Respiratia aburi suprafata oglinzii. Tinu oglinda si mai aproape, cuprins de ent
uziasm, nsa ochii care clipeau napoi spre el prin ceata erau fara ndoiala ai lui.

Sterse oglinda si vorbi iar, astfel nct fiecare silaba sa rasune limpede n toata ca
mera.
? Sirius Black!
Nu se ntmpla nimic. Chipul frustrat care l privea din oglinda era cu siguranta tot
al lui...
Sirius nu avea oglinda la el cnd trecuse prin arcada, spuse o voce mica din minte
a lui Harry. De asta nu mergea...
Harry ramase nemiscat pentru o clipa, apoi azvrli oglinda napoi n cufar, unde se fac
u tandari. Fusese convins, vreme de un minut, ca avea sa l vada pe Sirius, sa i vo
rbeasca din nou...
Dezamagirea i ardea gtlejul; se ridica si ncepu sa si arunce lucrurile de-a valma n c
ufar peste oglinda sparta...
nsa atunci i veni brusc o idee... o idee mai buna dect o oglinda... o idee mult mai
mare, mai importanta... cum de nu se gndise mai nainte la asta ? de ce nu ntrebase
niciodata?
Iesi n fuga din dormitor si cobor scara n spirala, lovindu-se de pereti n timp ce ale
rga si fara sa se fereasca; traversa ca o furtuna camera pustie de zi, iesi pe g
aura portretului si apoi o lua pe hol, ignornd-o pe Doamna Grasa, care striga dup
a el:
? Sa stii ca serbarea trebuie sa nceapa, esti pe ultima suta de metri!
nsa Harry nu intentiona ctusi de putin sa se duca la serbare...
Cum era posibil ca locul sa fie plin de stafii cnd nu aveai nevoie de una, iar ac
um...
Alerga n jos pe scari si pe coridoare, dar nu ntlni pe nimeni, nici viu, nici mort.
Era evident ca erau toti n Marea Sala. Se opri n fata clasei sale de Farmece, gfind
si gndindu-se nemngiat ca trebuia sa astepte pna mai trziu, pna dupa terminarea serba
ii...
nsa exact cnd pierduse speranta, l vazu ? un corp translucid, plutind n capatul opus
al coridorului.
? Hei, hei, Nick! NICK!
Fantoma si scoase capul din perete, dnd la iveala palaria decorata cu multe pene s
i capul care se clatina periculos al lui Sir Nicholas de Mimsy-Porpington.
? Buna seara, spuse el, retragndu-si restul corpului din piatra si zmbindu-i lui Ha
rry. Deci, nu sunt singurul care a ntrziat? Desi, ofta el, unul e ntrziat, altul e ra
posat, binenteles...
? Nick, pot sa te ntreb ceva?
Pe chipul lui Nick Aproape-Far'-de-Cap aparu o expresie deosebit de stranie, n ti
mp ce si baga un deget n gulerul teapan din jurul gtului si l strngea putin, parnd sasi dea timp de gndire. Se opri doar cnd gtul sau aproape retezat paru sa cedeze cu t
otul.
? Aa... acum, Harry? zise el ncurcat. Nu poti sa astepti pna dupa serbare?
? Nu, Nick, te rog, spuse Harry, am mare nevoie sa vorbesc cu tine. Putem sa intr
am aici?
Harry deschise usa celei mai apropiate clase si Nick-Aproape-Far'-de-Cap ofta.
? A, n ordine, spuse el resemnat. Nu pot sa pretind ca nu m-am asteptat la asta.
Harry i tinu usa deschisa, dar el pluti n schimb prin perete.
? La ce te asteptai? ntreba Harry, nchiznd usa.
? Sa vii sa ma cauti, spuse Nick, plutind acum pna la fereastra si uitndu-se afara
pe domeniul care se ntuneca. Se ntmpla uneori... cnd cineva a suferit o... pierdere.
? Pai, spuse Harry, refuznd sa se abata de la idee. Ai avut dreptate, am... am ve
nit sa te caut.
Nick nu zise nimic.
? E din cauza... zise Harry, caruia i se parea mult mai ciudat dect anticipase, e
din cauza ca... esti mort. Dar esti nca aici, nu?
Nick ofta si continua sa se uite afara.
? Asa e, nu? l grabi Harry. Ai murit, dar vorbesc cu tine... poti sa te plimbi pr
in Hogwarts si asa mai departe, nu?
? Da, spuse Nick-Aproape Far'-de-Cap ncet. Merg si vorbesc, da.
? Deci, te-ai ntors, nu? spuse Harry grabit. Oamenii se ntorc, nu-i asa? Ca fantome
. Nu trebuie sa dispara cu totul. Nu? adauga el nerabdator, cnd Nick continua sa

nu spuna nimic.
Nick Aproape-Far'-de-Cap ezita, apoi zise:
? Nu toata lumea se poate ntoarce ca fantoma.
? Ce vrei sa spui? zise Harry repede.
? Doar... doar vrajitorii.
? A, zise Harry si aproape ca rse de usurare. Pai, asta-i bine, persoana de care n
treb este vrajitor. Deci, se poate ntoarce, nu?
Nick se ntoarse cu spatele la fereastra si se uita cu tristete la Harry.
? Nu se va ntoarce.
? Cine?
? Sirius Black, zise Nick.
? Dar tu te-ai ntors! spuse Harry suparat. Te-ai ntors... esti mort... si nu ai di
sparut...
? Vrajitorii pot sa lase o urma pe pamnt si sa paseasca neobservati unde au mai p
asit cndva cnd erau n viata, spuse Nick trist. nsa putini vrajitori aleg acest drum.
? De ce? spuse Harry. Oricum, nu conteaza. Lui Sirius nu o sa-i pese ca e ceva n
eobisnuit, o sa se ntoarca, stiu ca o sa se ntoarca!
Credea att de mult acest lucru, nct chiar ntoarse capul sa se uite la usa, convins,
pentru o fractiune de secunda, ca avea sa-l vada pe Sirius, alb-sidefiu si transp
arent, zmbind si trecnd prin usa spre el.
? Nu se va ntoarce, repeta Nick. Trebuia sa fi... mers mai departe.
? Cum adica, "sa fi mers mai departe"? zise Harry repede. Unde sa fi mers mai dep
arte? Auzi, ce se ntmpla de fapt cnd mori? Unde te duci? De ce nu se ntoarce toata l
umea? De ce nu este locul asta plin de stafii? De ce... ?
? Nu pot sa-ti raspund, zise Nick.
? Esti mort, nu? spuse Harry exasperat. Cine poate sa raspunda la asta mai bine
ca tine?
? Mie mi era teama de moarte, spuse Nick cu blndete. Am ales sa ramn n urma. Uneori
ma ntreb daca nu ar fi trebuit sa... ma rog, nu prea are importanta... de fapt, n
ici eu nu prea mai am vreun rost. Nu stiu nimic despre secretele mortii, Harry, p
entru ca am ales n locul ei o imitatie inferioara a vietii. Cred ca vrajitorii er
uditi studiaza acest subiect n Departamentul Misterelor...
? Sa nu cumva sa vorbesti de locul ala! spuse Harry aprig.
? mi pare rau ca nu am putut sa te ajut mai mult, zise Nick ncet. Ei bine... scuza
-ma... serbarea, stii tu...
Si iesi din camera, lasndu-l pe Harry singur, uitndu-se n gol la peretele prin care
disparuse Nick.
Harry aproape ca se simti ca si cnd si-ar fi pierdut nasul din nou si, o data cu
el, speranta ca ar putea sa l mai vada sau sa i mai vorbeasca. Merse ncet si neferi
cit napoi prin castel, ntrebndu-se daca avea sa mai fie vreodata vesel.
Daduse coltul catre holul Doamnei Grase cnd vazu pe cineva n fata lui, punnd un bil
et pe un avizier de pe perete. Uitndu-se mai bine, si dadu seama ca era Luna. Nu e
xista nici un loc potrivit ca ascunzatoare prin apropiere, i auzise fara ndoiala p
asii si oricum, Harry nu mai avea destula energie ca sa evite pe cineva.
? Buna, spuse Luna vag, uitndu-se la el cnd se ndrepta cu un pas de anunt.
? Cum de nu esti la serbare? ntreba Harry.
? Pai, mi-am pierdut majoritatea lucrurilor, zise Luna senina. Oamenii mi le iau
si le ascund. Stii tu. nsa avnd n vedere ca este ultima seara, chiar trebuie sa le r
ecuperez, asa ca am lipit anunturi.
Facu un semn catre avizierul pe care, ntr-adevar, pusese o lista a tuturor cartil
or si hainelor care i lipseau, cu rugamintea de a-i fi napoiate.
n Harry se trezi un sentiment straniu; o senzatie cu totul diferita de supararea
si durerea care l cuprinsesera de cnd murise Sirius. Trecura cteva clipe nainte sa si
dea seama ca i era mila de Luna.
? Cum de ti ascund lucrurile? o ntreba el, ncruntndu-se.
? A... pai... Cred ca ma considera cam ciudata, zise ea, dnd din umeri. De fapt,
unii mi spun "Lunatica" Lovegood.
Harry se uita la ea si noul sentiment de mila crescu parca si mai mult.
? Asta nu este un motiv ca sa-ti ia lucrurile, spuse el. Vrei sa te ajut sa le g
asesti?

? A, nu, spuse ea, zmbindu-i. Se vor ntoarce, asa se ntmpla mereu pna la urma. Doar c
a as fi vrut sa mi fac bagajul n seara asta. Oricum... tu de ce nu esti la serbare
?
Harry ridica din umeri.
? Pur si simplu nu am avut chef.
? Asa e, spuse Luna, cercetndu-l cu ochii ei straniu de ncetosati si exoftalmici.
Cred ca n-ai avut. Barbatul ala pe care l-au ucis Devoratorii Mortii era nasul t
au, nu-i asa? Mi-a zis Ginny.
Harry ncuviinta scurt din cap, nsa descoperi ca nu l deranja faptul ca Luna vorbea
despre Sirius. Tocmai si amintise ca si ea putea sa-i vada pe Thestrali.
? Tu ai... ncepu el. Adica, pe cine... a murit vreun cunoscut al tau?
? Da, spuse Luna firesc, mama. Era o vrajitoare cu totul extraordinara, sa stii,
dar i cam placea sa faca experimente si ntr-o buna zi a gresit o vraja. Aveam nou
a ani.
? mi pare rau, murmura Harry.
? Da, a fost groaznic, spuse Luna dezinvolta. Si acum ma mai ntristez uneori. nsa l
am pe tata. Si oricum, nu se poate spune ca nu o s-o mai vad pe mama, nu?
? Aa... pai nu e asa? spuse Harry nesigur.
Ea clatina din cap nevenindu-i sa creada.
? Ah, fii serios. Si tu i-ai auzit, chiar dupa val, nu-i asa?
? Vrei sa spui ca...
? n camera cu arcada. Doar se ascundeau, atta tot. I-ai auzit.
Se uitara unul la altul. Luna zmbea usor. Harry nu stiu ce sa zica sau ce sa gndea
sca; Luna credea attea lucruri extraordinare... si totusi, si el fusese convins c
a auzise voci de dincolo de val.
? Esti sigura ca nu vrei sa te ajut sa ti cauti lucrurile? zise el.
? A, nu, spuse Luna. Nu, cred ca o sa ma duc jos, o sa mannc niste budinca si o s
a astept sa apara totul... asa se ntmpla mereu pna la urma... bun, vacanta placuta,
Harry.
? Da... da, si tie.
Se ndeparta de el si, n timp ce o privea, descoperi ca greutatea ngrozitoare din st
omacul sau mai scazuse putin.
*
A doua zi, calatoria spre casa cu Expresul de Hogwarts fu plina de tot felul de
evenimente. n primul rnd, Reacredinta, Crabbe si Goyle, care era clar ca asteptase
ra toata saptamna sa atace fara sa fie vazuti de vreun profesor, ncercara sa l prin
da pe Harry ntr-o ambuscada la jumatatea trenului, pe cnd se ntorcea de la toaleta.
Ar fi putut sa le reuseasca, daca nu ar fi ales prost locul de desfasurare a at
acului, chiar n fata unui compartiment plin de membri A. D., care vazura pe geam
ce se ntmpla si se ridicara ntr-o suflare ca sa-i sara n ajutor lui Harry. Cnd Ernie
Macmillan, Hannah Abbott, Susan Bones, Justin Finch-Fletchley, Anthony Goldstein
si Terry Boot terminara de folosit o varietate de vraji si blesteme nvatate de l
a Harry, Reacredinta, Crabbe si Goyle semanau foarte bine cu trei limacsi uriasi
, nghesuiti n uniformele de la Hogwarts, dupa care Harry, Ernie si Justin i ridicar
a, i pusera n plasa de bagaje si i lasara acolo.
? Trebuie sa recunosc, abia astept sa vad fata mamei lui Reacredinta cnd o sa cob
oare din tren, spuse Ernie cu o oarecare satisfactie, n timp ce l privea pe Reacre
dinta zvrcolindu-se deasupra lui.
Ernie nu reusise sa treaca peste modul nedemn n care Reacredinta luase puncte de
la Astropufi n timpul apartenentei sale de scurta durata la Detasamentul Inchizito
rial.
? Dar mama lui Goyle o sa fie foarte multumita, zise Ron, care venise sa cercete
ze sursa agitatiei. Acum arata mult mai bine. Oricum, Harry, tocmai s-a apropiat
caruciorul cu mncare, daca vrei ceva...
Harry le multumi celorlalti si l nsoti pe Ron napoi n compartimentul lor, unde cumpa
rara un morman de prajituri de ceaun si pateuri de dovleac. Hermione citea iar Pr
ofetul zilei, Ginny facea un test din Zeflemist si Neville si mngia planta mimbulus
mimbletonia, care crescuse considerabil pe parcursul anului si acum scotea niste

hrituri ciudate cnd era atinsa.

Harry si Ron si petrecura cea mai mare parte a calatoriei jucnd sahul vrajitorilor
, n timp ce Hermione le citea fragmente din Profet. Acum era plin de articole de a
lungat Dementorii, de ncercarile Ministerului de a-i gasi pe Devoratorii Mortii si
de scrisori isterice, care pretindeau ca autorul lor l vazuse pe Lordul Cap-de-Mo
rt trecnd chiar n acea dimineata prin fata casei lui...
? nca nu a nceput cu adevarat, ofta Hermione sumbra, mpaturind iar ziarul. nsa nu ma
i e mult...
? Ia uita-te, Harry, spuse Ron ncet, facnd semn cu capul spre fereastra catre culo
ar.
Harry se uita. Trecea Cho, nsotita de Marietta Edgecombe, care purta o caciula gr
oasa. Pentru o clipa, privirea i se ntlni cu cea a lui Cho. Fata rosi si merse mai
departe. Harry se uita la tabla de sah la timp pentru a vedea cum unul dintre p
ioni fu eliminat de calul lui Ron.
? Apropo, ce... aa... ce se mai ntmpla cu voi doi?
? Nimic, spuse Harry sincer.
? Pai... am auzit ca acum iese cu altcineva, zise Hermione.
Harry fu surprins sa realizeze ca aceasta informatie nu l afecta deloc. Vremea cnd
vroia sa o impresioneze pe Cho apartinea unui trecut care nu mai avea legatura
cu el; mai nou, la fel se ntmpla cu attea lucruri pe care si le dorise nainte de moa
rtea lui Sirius... Saptamna care se scursese de cnd l vazuse pentru ultima oara par
ea sa fi durat mult, nepermis de mult; facea parte din doua universuri, cel cu S
irius, si cel fara.
? Mai bine ca ai scapat, prietene, spuse Ron cu convingere. Adica, e destul de fr
umusica si asa mai departe, dar ar fi de preferat cineva mai vesel.
? Probabil ca e ct se poate de vesela cu altcineva, spuse Harry, ridicnd din umeri
.
? Cu cine e acum, de fapt? o ntreba Ron pe Hermione, dar cea care raspunse fu Gin
ny.
? Cu Michael Corner, zise ea.
? Michael? Bine, dar..., ncepu Ron, ntorcndu-se n scaun. Dar parca tu ieseai cu el!
? Nu mai ies, spuse Ginny hotarta. Nu i-a placut ca Cercetasii i-au batut pe cei
de la Ochi-de-Soim la vjthat si s-a bosumflat foarte tare, asa ca i-am dat papuci
i. Dar s-a dus repede sa o consoleze pe Cho n schimb.
si scarpina nasul cu capatul penei, ntoarse Zeflemistul cu susul n jos si ncepu sa si
noteze raspunsurile. Ron paru extrem de ncntat.
? Ma rog, ntotdeauna am crezut ca era cam tmpit, spuse el, mpingndu-si regina spre t
ura lui Harry, care tremura. Bravo tie. Dar sa alegi pe cineva mai... bun... dat
a viitoare.
Arunca o privire pe furis spre Harry cnd vorbi.
? Pai, l-am ales pe Dean Thomas, esti de parere ca el e mai bun? ntreba Ginny vag
.
? POFTIM? striga Ron, ridicnd tabla de sah dintr-un capat.
Smecherila se napusti dupa piese, iar Hedwig si Pigwidgeon ciripira si strigara
suparate de deasupra.
n timp ce trenul ncetinea, apropiindu-se de King's Cross, Harry se gndi ca niciodat
a nu si dorise mai putin sa coboare. Chiar se ntreba pentru o fractiune de secunda
ce s-ar fi ntmplat daca pur si simplu ar fi refuzat sa se dea jos si ar fi ales s
a ramna acolo pna la nti septembrie, cnd trenul avea sa l duca napoi la Hogwarts. nsa
locomotiva se opri cu un pufait, dadu jos colivia lui Hedwig si se pregati sa si
coboare cufarul din tren, ca de obicei.
Cnd cel care verifica biletele le facu semn lui Harry, Ron si Hermione ca aveau c
ale libera sa treaca prin bariera magica dintre peroanele noua si zece, gasi o s
urpriza asteptndu-l n partea cealalta: un grup de oameni veniti ca sa-l ntmpine, un
lucru la care nu se asteptase ctusi de putin.
l vazu pe Ochi-Nebun Moody, aratnd la fel de sinistru, cu melonul tras mult peste
ochiul magic, cu degetele noduroase nclestate pe un baston lung si cu corpul nfasu
rat ntr-o voluminoasa pelerina de drum. Tonks era chiar n spatele lui, iar parul e
i roz deschis ca cel al gumelor stralucea n lumina soarelui, filtrata prin geamur
ile murdare de pe tavanul garii. Purta niste blugi foarte peticiti si un tricou

mov aprins, pe care scria Surorile Stranii. Lnga Tonks era Lupin; avea chipul pal
id, parul carunt, o haina lunga si cu tesatura rarita, care acoperea un pulover,
si niste pantaloni ponositi. n fata grupului erau domnul si doamna Weasley, mbrac
ati n cele mai bune haine ncuiate, precum si Fred si George, care purtau amndoi jac
hete nou-noute dintr-un material verde-nchis cu solzi.
? Ron, Ginny! striga doamna Weasley, avansnd grabita si mbratisndu-si copiii. Ah, H
arry, dragul meu, ce faci?
? Bine, minti Harry, n timp ce femeia l strngea tare n brate.
Peste umarul ei l vazu pe Ron holbndu-se la noile haine ale gemenilor.
? Din ce sunt astea? ntreba el, aratnd spre jachete.
? Din cea mai buna piele de dragon, fratioare, spuse Fred, tragndu-si putin fermo
arul. Afacerile sunt nfloritoare si ne-am gndit sa ne rasfatam putin.
? Buna, Harry, spuse Lupin, dupa ce doamna Weasley i dadu drumul lui Harry si se n
toarse sa o ntmpine pe Hermione.
? Buna, spuse Harry. Nu ma asteptam sa... ce faceti toti aici?
? Ei bine, spuse Lupin cu un surs, ne-am gndit sa avem o mica discutie cu matusa s
i cu unchiul tau, nainte sa-i lasam sa te ia acasa.
? Nu stiu daca e o idee buna, spuse Harry repede.
? A, ba cred ca da, mormai Moody, care se apropie schiopatnd. Ei trebuie sa fie, n
u, Potter?
Arata cu degetul mare peste umar; era limpede ca ochiul sau magic se uita prin c
eafa si prin melon. Harry se apleca spre stnga cu ctiva centimetri ca sa vada spre
ce arata Ochi-Nebun si, ntr-adevar, i zari pe cei trei membri ai familiei Dursley
, care pareau de-a dreptul scandalizati la vederea comitetului de primire al lui
Harry.
? A, Harry! spuse domnul Weasley, ntorcndu-se de la parintii lui Hermione, pe care
tocmai i ntmpinase entuziasmat si care acum o mbratisau pe fata. Pai, ce ziceti, o f
acem?
? Da, eu asa zic, Arthur, spuse Moody.
El si domnul Weasley traversara gara n fruntea celorlalti, catre familia Dursley,
care parea sa fi prins radacini n podea. Hermione se dezlipi delicat de mama ei
ca sa se alature grupului.
? Buna ziua, i spuse domnul Weasley amabil unchiului Vernon dupa ce se opri n fata
lui. Poate va amintiti cum ma cheama, ma numesc Arthur Weasley.
Avnd n vedere ca domnul Weasley demolase de unul singur cea mai mare parte din sufr
ageria familiei Dursley cu doi ani n urma, Harry ar fi fost foarte surprins daca
unchiul Vernon l-ar fi uitat. ntr-adevar, unchiul Vernon arbora o nuanta mai nchis
a de mov si se uita urt la domnul Weasley, nsa prefera sa nu spuna nimic, poate si
pentru ca familia Dursley era de doua ori mai redusa numeric. Matusa Petunia pa
rea deopotriva speriata si stnjenita. Se tot uita n jur, de parca ar fi fost ngrozi
ta de faptul ca ar putea fi vazuta ntr-o asemenea companie. Dudley, ntre timp, ncer
ca sa se faca mic si nensemnat, dar fara sa izbuteasca.
? Ne-am gndit sa vorbim putin cu dumneavoastra despre Harry, spuse domnul Weasley
, zmbind n continuare.
Mustata unchiului Vernon paru sa se zbrleasca de indignare. Poate pentru ca melonu
l i dadea impresia cu totul gresita ca avea de-a face cu un suflet nrudit, i se ad
resa lui Moody.
? Nu stiam ca va priveste ce se ntmpla n casa mea...
? Presupun ca ceea ce nu stiai ar putea umple o biblioteca, Dursley, mormai Moody
.
? Oricum, nu asta conteaza, interveni Tonks, al carei par roz o soca pe matusa P
etunia mai mult dect toate celelalte ntmplari, motiv pentru care nchise ochii n loc s
a se uite la ea. Un singur lucru conteaza. Daca aflam ca v-ati purtat urt cu Harr
y...
? ... si fiti siguri ca vom afla, adauga Lupin amabil.
? Da, spuse domnul Weasley, chiar si daca nu o sa-l lasati sa foloseasca feleton
ul? Telefonul, sopti Hermione.
? Da, daca primim cel mai mic semn ca Potter este maltratat n vreun fel, noua ne v
eti da socoteala, spuse Moody.

Unchiul Vernon se umfla periculos. Sentimentul lui de revolta atrna mai greu dect
frica fata de o mna de ciudati.
? Ma ameninti, domnule? zise el att de tare, nct trecatorii chiar se ntoarsera sa se
uite la el.
? Da, te amenint, spuse Ochi-Nebun, multumit ca unchiul Vernon ntelesese att de re
pede acest fapt.
? Si arat eu a genul de om care poate fi intimidat? racni unchiul Vernon.
? Pai... ncepu Moody, dndu-si pe spate melonul si dezvaluindu-si sinistrul ochi ma
gic care se nvrtea.
Unchiul Vernon sari n spate ngrozit si se lovi cu putere de un carucior de bagaje.
? Da, trebuie sa spun ca da, Dursley.
Se ntoarse dinspre unchiul Vernon pentru a-l supraveghea pe Harry.
? Pai, Potter... striga-ne, daca ai nevoie de noi. Daca nu te auzim trei zile la
rnd, o sa trimitem pe cineva...
Matusa Petunia scnci nduiosator. Era ct se poate de limpede ca se gndea la ce aveau
sa spuna vecinii daca i vedeau pe acesti oameni mergnd pe aleea din gradina.
? Bun, asta ar fi. La revedere, Potter, spuse Moody, prinzndu-l pe Harry de umar
pentru o clipa cu mna lui noduroasa.
? Ai grija, Harry, tinem legatura.
? Harry, te luam de aici ct putem de repede, sopti doamna Weasley, mbratisndu-i din
nou.
? Pe curnd, prietene, spuse Ron nelinistit, dnd mna cu Harry.
? Foarte pe curnd, Harry, spuse Hermione sincera. Promitem.
Harry ncuviinta din cap. Cine stie de ce, nu gasea cuvintele pentru a le spune ce n
semna pentru el sa-i vada pe toti nsiruiti acolo, lnga el. n schimb, zmbi, si ridica
mna n semn de salut, se ntoarse si iesi n fruntea lor din gara, pe strada nsorita, cu
unchiul Vernon, matusa Petunia si Dudley mergnd grabiti n urma sa.
?------------------------------------1