Pornind din Piata Unirii si depasind palatul cantacuzinesc al Starii Civile, cit

si strada Vasile Alecsandri si Palatul Postei, dupa citiva pasi intilnim un

gang intunecat si cam uitat de badanele. Parcurgindu-l, ne intimpina un
castan batrin si o casa veche, sprijinita in doua scari laterale, ca o batrina
in cirje. La prima vedere, nimic impozant. O cladire ca multe alte relicve ale
fostului Iasi, pierduta in negura uitarii. N-are nici o placa de amintire si rari
sint cei care mai stiu ca ograda tacuta din zilele noastre, strimtorata de
felurite vile si acareturi, era pe vremuri o frumoasa si intinsa gradina cu
pomi seculari, straturi inflorite si o cocheta zidire boiereasca. Apartinea, pe
la 1830, marelui hatman Raducanu Roset si soatei sale, Eufrosina Manu,
parintii celor patru feciori: Raducanu, Alecu, Lascar si Mitica - bine
cunoscuti in Iasii Unirii -, cit si bunicii scriitorului Radu Rosetti. Pierzindu-se
stapinii, urmasii au inchiriaat-o si apoi au vindut-o, pe la 1876 adapostind
vestita cafenea "Chateau aux fleurs" din strada Golia nr. 42 (astazi pasajul
Cuza nr. 1). Beneficiind de peisajul gradinii cu arbori umbrosi, locanta
devenise o atractie a tirgului. In cuprinsul sau, citiva tineri actori de la
Teatrul National construiau o scena si deschideau, in vara anului 1876,
teatrul de sezon "Chateau aux fleurs". Dorind sa raspindeasca "in popor
gustul pentru reprezentatii artistice", taxa de intrare era atit de mica, "incit
oricine sa fie in stare a veni mai des la spectacole". Raspunzind invitatiei,
recunoscatori, seara, tirgovetii nu-si mai dadeau rind sa intre prin portile
gradinii.
Asezindu-se gospodareste, pe banci sau la mesele rinduite in fata scenei,
printre care chelnerii cu halbele de bere capacite se strecurau ca niste
umbre, spectatori petreceau voiosi, ascultind snoavele lui Grigore
Manolescu, Petre lonescu, Mihail Arceleanu si Petre Alexandrescu, actorii
initiatori. Intr-o seara calda, printre purtatorii de surtuce, anterie, caftane,
rubasti, fracuri si jobene din gradina veseliei se afla si tinarul cronicar al
"Curierului de lassi", poetul Mihai Eminescu. Urmarea impreuna cu
poporanii piesele scaparind de haz: "Doi amploiati intr-o pareche de
ciubote", "Ordinul este de a sforai", "Cei doi surzi", "Nabadaile dramatice" .

Consemnind momentul, in numarul din 4 iulie 1876 al gazetei "Curierul de

Iassi", poetul remarca emanciparea teatrului "tinar" si "pronuntia fireasca si
imbarbatata a limbii romanesti".
Veri de-a rindul, mica scena din gradina "Chateau aux fleurs" avea sa
atraga trupele teatrelor romanesti, frantuzesti, italiene, rusesti si nemtesti.
Printre ele, poposea, in primavara anului 1879, si trupa vestitului cupletist
I.D. lonescu de la "Union", idolul bucurestenilor si al lui Caragiale, care-l
imortalizase in celebra comedie "O noapte furtunoasa".
Instalat la Iasi pentru toata vacanta, I.D. lonescu inzestra gradina de vara,
botezata pompos "Teatrul Eldorado'', cu loje, staluri, mese, scaune,
lampioane, programele sale cuprinzind scenete, romante si cantonete
inspirate din faptul zilei.
Inmultindu-se teatrele de vara, spre sfirsitul veacului, teatrul Chateau aux
fleurs", pirjolit si de un incendiu, se pierdea, ca si cei care-i dadusera viata.
Totusi n-avea sa dispara. Adapostind un timp sediul unei tiparnite - vestita
tipografie "Dacia" a lui Iliescu si Grosu, in care aparea revista "Viata
Romaneasca" - si apoi sediul redactiei gazetei "Opinia", fostul "Palat al
florilor", cu gradina parasita, renastea sub mina lui Tanase Apostolidis,
celebrul locantier caruia lumea ii spunea, cu simpatie, Tanasachi.
Intreprinzator, a amenajat la parterul cladirii un adevarat teatru variete, cu
scena si fotolii pentru spectatori. Prin anii 1910, salile localului erau pline
de lume, iar pe scena se rinduiau trupele dansatorilor si cintaretilor din
toata Europa.
Aici, in anii primului razboi mondial, putea fi vazut Constantin Tanase jucind
"Mache somnambulul", "Ah! Mache, Mache!" sau "Ei Iasi!". Deseori, seara,
lipsind curentul electric, fiindca nu se gasea motorina, Tanase iesea pe
scena cu o luminare in mina, rostind cuplete pe temele zilei...

Faimoasa gradina si-a pastrat larga intindere, vederea cladirii si zaplazul

spre strada pina catre anul 1911, cind s-a inaltat imobilul cochet dinspre
Banca Moldovei (astazi Posta), dupa care, in vara urmatoare, se ridica cu
mare iuteala si copia din partea opusa, raminind liber, o vreme, spatiul
dintre ele. Dar si acesta se ocupa, prin 1914, de cladirea comerciala cu
bolta joasa, din zilele noastre, ce slujeste de intrare.
Astfel, gradina florilor devenea o curte citadina (curtea Cristofor, dupa
numele fostului proprietar), in care aveau sa se ridice un pilc de vile si un
lant de zidiri cu cerdace si incaperi de inchiriat, ce inconjoara stravechea
zidire ramasa cu privirile spre fostul fagas al Ulitei Golia.
Istoricelor ziduri, roase de timp, le tine tovarasie batrinul castan, girbov si
el, printre ramurile caruia vintul noptilor de iarna trezeste trilurile viorilor lui
Ghita Balanescu si Gheorghe Borteanu, iubitii violonisti ai Iasului de
demult, si reinvie vocea neuitatului artist Constantin Tanase