Placinta cu branza, cozi de ceapa si ciuperci

Rating: 4.6/5 (41 votes cast)

Cand te ia dorul de retete traditionale, nu te ia oricum, ci asa, cu dor de bunici, de mersul la tara si in cazul meu, cu dor de placinte.
Eu nu am avut bunici la tara pe care sa ii vizitez, dar am fost intodeauna bine primiti la matusa Ana, la Aschileu, unde mergem si
acuma cu tot dragul. Nu demult a fost ziua dumneaei, am vorbit cu ea sa ii uram La Multi Ani si toate gandurile m-o napadit: cum
mergeam noi la cules de mure la Adalin, cum asteptam pe laita bivolii seara (si dintre ei, Iambor imi era cel mai la suflet), cum
sambata ne facea Buni sau Matusa, prajitura cu mar in cuptorul de paine, sau placinte pe vatra. Placintele erau de obicei cu varza
calita, cu branza si cozi de ceapa, cu silvoit, adica gem gros de prun, fiert la cazan sau cu miere, adica umplute cu zahar. Unchiu
Stefan, care mi-e ca un bunic si pe care il iubesc foarte mult, ne faceam porumb copt in jar si cel mai si cel mai important, el si
numai el mulgea vacile si dibolii. Mi-era asa de drag cum mergea el in poiata cu scaunesul si se apuca de muls si le povestea tot
felul animalelor ca sa dea laptele mai bun. Da vaca-i vaca, ce sa-i faci, nu mult aprecia povestile de seara si mai dadea cu coada,
in semn de protest. Atunci mai scapa unchiu Stefan, printre vorbele de alint si cate una de dumnezai si noi chicoteam de la usa
pana ne vedea si ne trimitea in casa. Chiar daca Luca nu l-a cunoscut pe Bubu Doru, sunt fericita macar ca il cunoaste pe unchiu
Stefan si merge cu tot dragul la Aschileu, se joaca amandoi cu cocenii de cucuruz si Luca, la fel ca si noi, sta pe trepti sau pe laita si
musca cu pofta din placintele si clatitele facute de matusa Ana. La fel de mult i-au placut si placintele cu branza si cozi de ceapa, din
care a infulecat cu doua maini.

Pentru umplutura:
- 500g branza framantata de oaie sau de vaca
- o legatura mare de ceapa verde (cu cozile lungi)
- o legatura de marar verde
- 800g ghebe (sau orice alte ciuperci)
- 2 linguri ulei
- 3 catei de usturoi
- o legatura patrunjel verde
- sare si piper dupa gust

La umplutura cu branza treaba-i foarte simpla: amestecati branza, ceapa verde taiata marunt si mararul. Gustati si vedeti daca mai
trebuie sare si piper si cam aia e. Pentru umplutura de ciuperci, trebuie sa spalati bine ghebele, in mai multe ape, sa le indepartati
cotoarele lemnoase, apoi sa le prajiti in uleiul incins pana sunt moi. Cand sunt aproape gata, punem usturoiul, sare, piper si
patrunjelul taiat marunt. Le lasam pe foc inca 5 minute sau pana apa lasata de ciuperci e aproape evaporata. Tragem de pe foc, le
lasam se se zvante putin, apoi le dam prin blender, insa pe functia pulse, ca sa le taiem doar un pic, insa nu sa le macinam complet,
ca umplutura sa isi pastreze textura si sa simtim ciupercile. 3-4 mixari pe pulse sunt suficiente si umplutura de ciuperci e gata de
folosit.

Ingrediente (pentru cca 15-16 placinte)

- 1 kg faina (puteti folosi si faina 650, dar eu prefer 000)
- 700ml lapte caldut
- 2 pliculete drojdie uscata (14g in total sau un cubulet de 50g drojdie proaspata)
- 100ml ulei
- 2 lingurite sare
- 4 linguri zahar

Intr-un castron mare cernem faina, facem o gropita in mijloc, in care punem laptele, drojdia, zaharul, sarea si uleiul si incepem sa
framantam. Trebuie sa avem un aluat elastic si omogen, care nu se lipeste de mana. Daca aluatul e prea tare, mai puneti un pic de
apa calduta. Il framantati vreo 20 minute, dupa care stergeti castronul, il ungeti cu un pic de ulei si puneti aluatul in el, il asezati intrun loc cadut, il acoperiti cu un prosop curat si il lasati la dospit cel putin 1 ora sau pana isi dubleaza volumul. Al meu a crescut foarte
bine, pesemne ca era drojdia buna, ca m-am si speriat ca iese din vas

Dar n-a iesit si numai bine, dupa timpul de dospit, l-am

mai framantat un pic sa scot aerul, apoi am luat cate o bucata de aluat, un pic mai mica decat o minge de tenis, sa zicem, si am
intins-o bine cu sucitorul, pe planseta unsa cu ulei. Sa tot fi avut vreo 5 cm grosime, zic. In mijloc am pus 2 linguri bune de
umplutura.

Impaturam cu grija marginile placintei unele peste celelalte, apasand cu degetele ca sa iasa cat mai mult aer, sigilam placinta si apoi
o intindem cu sucitorul, cat de subtire putem. Sigur, se mai sparge placinta, mai iese poate si un pic de umplutura, dar nu-i niciun
bai, nu va faceti griji!

Prajim apoi placintele, in tepse, sau in tigaie de fonta, in putin ulei, cat sa nu se prinda placinta. Daca mai

iese umplutura, e bines a o luati cu o spumiera sis a schimbati uleiul des. Eu am o tepse de fonta mostenita de la Buni si inca isi
face foarte bine treaba, numai la clatite cam da rateuri ca deja, si cu slujbe si cu acatiste, tot se prind de fundul ei, dar pentru
placinte ii minunata! Prajim placintele pe ambele parti, pana-s rumenite frumusel.

Scoatem apoi placintele pe o farfurie pe care am pus 2-3 servetele, ca sa absoarba surplusul de ulei si o sa vedeti cum va cresc
ochii de bucurie, si voua si celor dragi, cand creste teancul de placinte!

Sa stiti de la Teo ca asa placinte nu o mai facut niciodata! Parca de data asta o iesit cele mai bune, ce-i drept am si avut o branza
foarte buna, da nici ghebele nu s-o lasat mai prejos! Doamne ajuta, ca bune o mai fost! Sa va fie de bine!