Sunteți pe pagina 1din 113

Instalatii de cazane

Instalaiile de cazane de abur, in care are loc producerea aburului in scopuri energetice,
tehnologice, de incalzire, sau mixte, cuprind ansamblul prezentat in tabelul 14. 1 format
din elementele necesare pentru realizarea procesului de ardere si de transmiterea caldurii. In
figura 14.1 este ilustrata schematic gruparea elementelor componente in cadrul instalaiei de
cazan, aceasta fiind alcatuita din focar, cazanul propriu-zis (agregatul in care se produce
vaporizarea mediului de lucru), economizorul, supranclzitorul de abur, prenclzitorul de aer,
zidaria cu scheletul metalic, armturile aferente i echipamentul auxiliar.
Prin ardere n focarul cazanului, energia chimica a combustibililor este pusa in libertate si
transformata in energie termica a gazelor rezultate, pe care acestea o cedeaza, in cazanul
propriu-zis, mediului de lucru, care isi modifica astfel starea de agregare.
Fig. 14.1. Schema unei instalatii de
cazane de abur: 7 cazan
de abur ; 2 ventilator de aer proaspat; 3
moara de carbune ;
4 filtru electric ; 5 ventilator de tiraj
artificial.

Din figura 14.2, in care sint


prezentate procesele de transformari
eneretice care au loc intr-o instalatie
de cazane de abur, se evideniaza
urma-oarele circuite pe care le
parcurg mediile de lucru: circuital
combustibil-cenusa,
format
din
arderea combustibilului in focarul
cazanului, in care energia chimica
este transmisa gazului sub forma de
caldura, in timp ce corpurile incombustibile ramin sub forma de cenusa si zgura; in funcie de
condiiile locale, reziduurile solide de ardere sint inapoiate la locul de alimentare cu
combustibil, sint depozitate corespunzator sau, dupa o operaie de preparare, li se da o
intrebuinare oarecare in construcii;
circuitul aer-gaze, consta din aerul luat din atmosfera pentru ardere si gazele rezultate
din ardere, care dupa ce strabat suprafeele de incalzire ale ansamblului cazanului, sint
evacuate in atmosfera; volumul de aer-gaze de ardere creste prin absorbie de caldura, pentru
ca prin racire, sa se micsoreze din nou;
circuitul ap-abur este compus din preincalzirea, vaporizarea apei si supraincalzirea
aburului, datorita caldurii transmise, prin suprafeele de incalzire ale ansamblului cazanului, de
catre gazele de ardere.
Din punct de vedere constructiv, agregatul de cazan cuprinde:
o armatura grea, format, din scheletul metalic de susinere, usile de vizitare ale
canalelor de fum, clapete de explozie, registre de fum si suflatoare de funingine pentru
curatirea suprafeelor de schimb termic etc. ;

o armatura usoara, din care fac parte dispozitivele indicatoare de nivel, supapele
de sigurana, ventilele de inchidere, golire i reinere etc.

PARAMETRII DE BAZA AI CAZANEOR DE ABUR


Presiunea nominal pn este presiunea de funcionare maxima admisibila in tamburul
cazanului, ale carei valori sint standardizate i constituie unul din parametrii principali care se
iau in considerare la proiectarea cazanului.
Presiunea de regim pr, unul din criteriile de clasificare a cazanelor de abur (tab. 14.2) mai
mica decit presiunea nominala cu 5%, este presiunea din cazan in timpul exploatarii, masurata
2

inaintea supraincalzitorului de abur.


Presiunea de utilizare pu este presiunea aburului masurata la iesire din supranclzitor.
Temperatura nominala tn este temperatura aburului supraincalzit masurata, la debitul
nominal al cazanului, dupa regulatorul de temperatura sau, in lipsa acestuia, la iesire din
supraincalzitor.
Temperatura apei de alimentare ta, ale carei valori standardizate sint indicate in tabelul
14.2 in funcfie de presiunea nominala, este cea care se masoara la intrare in economizor,
respectiv daca acesta lipsete, la intrarea in cazan.
Debitul nominal, maximal continuu, Dn, reprezinta debitul maxim pe care trebuie sa-1
asigure cazanul in exploatarea permanenta, cu randament mai mic decit cel corespunzator
debitului normal. Valorile standardizate ale debitului nominal sint prezentate in tabelul 14.3,
impreuna cu valorile nominale ale presiunii si temperaturii.
Debitul normal D 0,8 Dn, este debitul corespunzator funcionarii cazanului de abur cu
randament optim.
Debitul de virf Dv 1,1 Dn, reprezinta debitul de abur cel mai ridicat pe care cazanul il
poate da in cazuri excepionale pentru o perioada de funcionare de maximum 30 min.
Debitul minim Dmin este debitul de abur cel mai mic, cu care cazanul poate funciona
nelimitat fara a suferi avarii.
Temperatura apel de alimentare a cazanelor de abur

Tabelul 14.2

7,8

Presiunea nominala pn [bar]

12,75

15,7

20

Temperatura apei de alimentare ta [C]

50

30,9

: [bar]

nominala
Pn

de utilizare
Pu

50

Temperatura nominala

tn

98

150

215

110
100

150

Presiunile, temperaturile si debitele nominale ale cazanelor de a bur


Presiunea

38,2

Tabelul 14.3
Debitul nominal

Dn

[0C]

0,69

0,69

abur snturat

0,2; 0,4

3,9

3,9

abur saturat

0,4; 0,7

7,8

7,8

abur saturat

0,4; 0,7; 1 ; 2; 3; 4; 6,5; 10

13,7

12,75

abur saturat ; 250

1 ; 2; 3; 4; 6,5; 10.

15,7

14,7

abur saturat

2; 3; 4; 6,5; 10.

260; 300; 350

6,5; 10; 15; 20.

24,5

22,6

abur saturat ; 350 ; 400

4; 6,5; 10; 15; 20.

41,2

35,3

450

10; 15; 20; 35; 50.

78,2

68,6

490

20; 35; 50; 75; 90; 120.

108

98

540

50; 90; 120; 160; 220; 280

157

137

570

160; 220; 280; 330; 370; 420; 500.

CARACTERISTlCILE CAZANELOR DE ABUR


Suprafata de inclzire A [m2] este suprafata cazanului scaldata pe o parte de gazele arse,
iar pe cealalta, de apa si abur, masurata pe partea gazelor de ardere.
Debitul specific de abur, reprezentind debitul de abur produs de catre suprafata de
incalzire unitara:
D kgabur
ds
2

A m h
(14.1)
3

are valorile cuprinse intre 14 i 80 kg/m2 h; valorile ridicate ale acestei cifre se datoresc mai
ales ecranarii focarelor.
Randamentul termic al cazanului arata procentul din energia continuta de combustibilul
introdus in focar, care se regaseste in aburul produs de cazan:

D iv ia
100
BQi

(14.2)

in care :
- iv si ia reprezinta entalpiile aburului livrat de cazan, respectiv cea a apei de
alimentare, in kJ/kg;
B - consumul orar de combustibil, in kg/h;
Qi - puterea calorifica inferioara a combustibilului, in kj/kg.
Cifra de vaporizare brut, definita prin debitul de abur care se obine la arderea unui debit
unitar de combustibil:
Xb

D tQi

B iv ia

kgabur
kgcb

(14.3)

este dependents in principal de natura combustibilului, citeva din valorile medii ale acestei
caracteristici fiind prezentate in tabelul 14.4.

Valorl medii ale cifrei de vaporizare brut (14.3)

Combustibilul ars n focarul


cazanului

Tabelul 14.4

Cifra de vaporizare bruta


xb

kgabur
kgcb

kgabur
m 3 Ncb

Lignit

Huila

7. ..8

Pacura

10. ..11

Gaze naturale

8. ..10

Cifra neta de vaporizare, se utilizeaza pentru aprecierea comparativa a functionarii mai


multor cazane:
Xn Xb

iv ia
Q
t i
i1
i1

kgabur
kgcb

(14.4)

in care i1 reprezinta entalpia aburului la presiunea de 0,981 bar.


Cifra de incarcare termica a focarului constituie de asemenea o caracteristica importanta a
cazanelor de abur.
CLASIFICAREA CAZANELOR DE ABUR
In tabelul 14.5 este prezentata o clasificare generala a cazanelor de abur, efectuata dupa
citeva criterii principale.
4

Clasificarea generala a cazanelor de abur


Criteriul
de Tipul de cazan
clasificare
Presiunea
regim

Tabelul 14.5
Observaii

de Cazan de joasa presiune

Volumul de apa

pr 1,96 bar

Cazan de presiune medie

1,96 < pr 24,5 bar

Cazan de inalta presiune

pr > 24,5 bar

Cazane cu volum mare de apa


(cilindrice)

volum.apa m 3
0,026
sup rafata.de.incalzire m 2

Cazane cu volum mic de apa (cu


evi fierbatoare)

volum.apa m
0,026
sup rafata.de.incalzire m 2

Circulaia apei in Cazane cu circulate naturala


cazan
Cazane
cu cu circulate unica
circulatie
forata
cu
circulatie
multipla
Necesitaile de Cazane de joasa presiune, pentru presiunea mai mica de 0,69 bar
abur ale consu- incalziri centrale
matorilor
Cazane pentru incalzire si abur
tehnologic
Cazane pentru abur tehnologic si
instalatii energetice
Cazane pentru instalatii energetice
Cazane de construcie special

Tabelul 14.6 reda clasificarea cazanelor de abur dupa volumul de apa al lor, definit ca
raport intre volumul apei din cazan, exprimat in m3 i suprafaa de incalzire a cazanului, in m2.
Tabelul 14.6

Clasificarea cazanelor dupa volumul de apa


Volumul
de
apa

Tipul de cazan

Pn
[bar]

Cazane cu unul, doua, sau trei


tuburi de flacara

pina
la
14,7

Cazane cu evi de fum


Cazane
cu volum
mare de
apa

Debitul
specific
Suprafafa de de
incalzire abur
maxima ds
[kg/m2 s]
[m2]

150

20. ..
22

200

15

300

15...
40

pina
la
14,7

Cazane cu tub de flacara i evi de fum

5,9
24,5

Cazane cu cutie de foc i evi de


fum-locomobile

pina
la
24,5
9, 8 . . .
24,5

150
100500

15...
18
15.. .
35

9,8...
98

150
700

20...
40

Cazane cu evi de apa cu inclinare mica i cu camere de


apa
Cazane cu evi de apa cu inclinare mica i
cu camere secionale

Cazaue
cu
Cazane cu evi de ap cu inclinare mare
volum
si suprafee de incalzire de radiaie
mic de apa
Cazane cu evi de apa de construcie
speciala

9,8... 157 150-700 2 0. . . 70

127. ..
221

Observaii

Suporta variaii mari de


sarcina i sunt puin sensibile la calitatea apei
de alimentare.
Din cauza
volumului
mare de apa si a slabei
ei circulaii, au o inerie
mare la pornire (4 6
ore) si prezinta pericol
de explozie, datorita
cantitaii mari de caldura
inmagazinata in apa.

Alcatuite din evi cu diametrul mic, in care apa


circula activ i se vaporizeaza uor, au o inerie
mica la pornire, iar pericolul pe
care il prezinta avaria evilor
este redus.
Fiind sensibile la calitatea apei,
la aceste cazane apa de
alimentare trebuie tratata.

FOCARELE CAZANELOR DE ABUR


Partea din cazanul de abur in care se produce arderea combustibililor alcatuieste spaul
inchis, denumit focar.
Pentru a asigura conditii optime de ardere, configuraia focarului trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii de baza:
sa permita folosirea in acelasi focar a diferitelor sorturi de combustibil;
sa asigure desfasurarea unei arderi perfecte, cu un exces mic de aer necesar arderii;
sa dea posibilitatea indepartarii usoare a zgurii si cenusii rezultate din ardere;
sa realizeze condiii corespunzatoare transmiterii caldurii la suprafetele de incalzire ;
sa prezinte usurina in deservire;
sa permita inlocuirea usoara a parilor uzate;
sa fie de construcie simpla, cu sigurana mare in exploatare si consumul de energie
pentru acionare, sa fie cit mai redus.
Alegerea tipului de focar este determinata de natura combustibilului care urmeaza sa fie
ars in focar si de producia de abur a cazanului.
Multiplele proprietati si particularitati ale combustibilului, conduc la existenta unor
sisteme variate de focare, a caror clasificare generala este prezentata in tabelul 14.7.

Clastlicarea generala a focarelor


Criteriul dc clasificare

Tabelul 14.7

Felul focarului

a. cu ardere in strat

Caracteristici observatii
Numite focare cu gratar, combustibilul arde in
strat, susinut de gratar.

A. Solid
1 . Starea de agregare a
combustibililor

b. cu ardere
prin suspensie
B. Lichid

Combustibilul este ars prin pulverizare

C. Gaz

A. Cu depresiune

Utilizate pentru combustibili superiori cu mare


putere calorifica si saraci in materii volatile,
focarele interioare sunt inconjurate in foarte mare
masura de suprafeele de incalzire ale cazanului
Plasate in faa cazanului sunt inconjurate numai de
zidaria refractara. Destinate combustibililor solizi,
in focarele anterioare de volum mare, se ard
combustibili inferiori
Amplasate sub cazan, folosesc combustibili
superiori, caldura din focar transmrfindu-se
fluidului prin radiaie si convecie. Se preteaza
bine la ecranare.
Reprezinta cazul general al focarelor

B. Cu suprapresiune

Suprapresiunea cuprinsa intre 0 si 9810 N/m2

C. Cu suprapresiune mare

Avind suprapresiunea peste 9810 N/m2, fac parte


din cazanele de abur de construcie speciala

A. Interior

2. Poziia focarului faa


de cazanul propriu-zis

B. Anterior

C. Inferior

3. Marimea presiunii
din focar, faa de cea a
aerului exterior

Combustibilul arde sub forma pulverizata

Posibilitatea
depozitarii sau a
utilizarii
ulterioare
a
cenuii,
influeneaza de
asemenea
alegerea tipului
de focar; astfel,
in
cazul
existenei
unui
spajin limitat de
depozitare
a
acesteia,
se
prefera evacuarea
zgurii in stare
lichida,
obinindu-se
cenua sub forma

granulata, de volum mai mic.


Captarea primara a cenusii fiind caracteristica pentru diferite instalaii de focare, in tabelul
14.8 sint redate citeva construcii tipice de focare pentru combustibili solizi, cu mentionarea
gradului de reinere a cenusii in focar.
DIMENSIONAREA FOCARELOR I A GRATARELOR
Cifra de incadrare termica a focarului Qf reprezinta caldura orara dezvoltata in unitatea de
6

volum a spatiului de ardere, in cazul unei arderi perfecte si complete i serveste la determinarea
volumului focarului Vf:
B Qi
kJ
Qf
(14.5)
m 3h
Vf
Consumul orar de combustibil B, necesar pentru a produce D kg/h abur de entalpie iv, apa
de alimentare avind entalpia ia, se deduce din expresia (14.2) a randamentului termic al
cazanului:

D iv ia
tQi

[kg/h]

(14.6)

Determinarea suprafetei gratarului (Agr = bgr lgr) se face cu ajutorul cifrei de incrcare a
gratarului, reprezentind cantitatea orara de combustibil care se poate arde pe metrul patrat de
gratar:
B0

kJ
m 2 h

B
Agr

(14.7)

ale carei valori orientative sint redate, pentru diferiti combustibili si diverse sisteme de gratar,
in tabelul 14.9.
Suprafaa gratarelor mai mari se obine din cifra de incrcare termica a gratarului:
Qgr

BQi
Agr

kJ
m 2 h

(14.8)

Valorile obtinute pentru suprafaa gratarului, din relaiile (14.7) i (14.8), trebuie sa
satisfaca i relaia:
Agr

BL
3600wm

m
2

(14.9)

in care:
L reprezinta cantitatea reala de aer necesara arderii, in m3N/kg cb;
w viteza aerului care trece printre barele gratarului, in m/s;
m raportul dintre suprafaa libera i suprafaa totala a gratarului.
Pentru w se aleg valori de (0,75 ... 2) m/s in cazul tirajului natural si (2 ... 4) m/s, la cel
artificial; raportul m este, pentru huila (1/4 ... 1/2)

Curs 2.

Tipuri de focare
FOCARE CU ARDERE IN STRAT
Utilizate la cazanele cu producie mica i mijlocie de abur, gratarele acestor focare trebuie
sa permita deplasarea combustibilului in zona de ardere, sa asigure arderea si indepartarea
resturilor arderii.
Prin gratar patrunde in focar aerul primar necesar arderii, iar partea din focar aflata sub
gratar, reprezinta cenuarul.
Focare cu gratar plan fix.
Cel mai vechi tip de gratar, gratarul plan, format din bare asezate la o anumita distanta
pentru a permite patrunderea aerului de ardere, reprezinta o suprafata usor inclinata spre
interior, pentru a da posibilitatea observarii focului si a impiedeca alunecarea jaratecului in
exterior.

Fig. 14.3. Gratarul plan fix al unui focar interior, care echipeaz un cazan
cu tub de flacara: 1 bare de gratar; 2 susinatoarele barelor; 3 ancore
de susinere ; 4 placa de scormonire; 5 stavilar ; 6 placa frontala ;
7 ua focarului; 8 ua cenuarului; 9 capatul tamburului; 10 tub
de flacara

Alimentarea cu combustibil a focarului cu gratar plan fix (fig. 14.3) se face manual, prin
usa focarului 7, ceea ce provoaca patrunderea in spajiul de ardere, a aerului fals, avind ca
urmare o crestere a pierderilor de caldura, respectiv o micsorare a randamentului cazanului.
Acelasi neajuns il prezinta si operaia de scormonire a combustibilului, care se realizeaza tot
manual, prin usa focarului, cu ajutorul unor tije metalice al caror miner se reazema pe placa de
scormonire 4.
Suprafaa maxima a gratarelor plane incarcate manual este de 2,5 m2.
Inlaturarea acestor neajunsuri se obtine prin utilizarea unui dispozitiv de alimentare mecanizata
cu combustibil, fiind reglabile, atit intervalele de timp dupa care o paleta arunca combustibilul
pe gratar, cit si distana de aruncare a acestuia.
Focare, cu gratar fix, inclinat. Carbunii de putere calorifica mare si putina zgura si cenusa, se
ard pe gratare inclinate cu (40 . .. 45), faa de planul orizontal (fig. 14.4), in functie de felul i
granulaia combustibilului, inclinarea putind fi modificata cu ajutorul suruburilor de reglare 5
n regiunea superioara a acestui tip de gratar, combustibilul este uscat, apoi alunecind

Fig. 14.4 Focar cu gratar fix nclinat: 1 - gratar


fix inclinat; 2 - gratar de zgura; 3 - pilnie de
alimentare; 4 registru; 5 surubul de reglare; 6 - bolta de aprindere; 7 - bolta de intoarcere

sub actiunea propriei greutati, in zonele urmatoare se produce degajarea volatilelor si arderea.
In partea inferioara este amplasat un gratar fix orizontal 2, gratar de zgur, care permite arderea
particulelor de combustibil inglobate in zgura si a eventualului carbune nears.
Aprinderea combustibilului este asigurata si desavirsita, atit prin bolta 6 a peretelui frontal,
care faciliteaza uscarea combustibilului si degajarea volatilelor datorita caldurii pe care o
radiaza, din caldura acumulata de zidarie, cit si prin bolta de intoarcere 7, care abate flacarile si
gazele de ardere spre mijlocul gratarului.
Pe gratare fixe inclinate nu se ard, nici huilele cocsificabile, din cauza obturarii spatiilor
libere de patrundere a aerului prin formarea unui strat compact pe suprafata gratarului, nici
carbunii de dimensiuni mici, datorita pierderilor printre bare.
Servind la instalatii mici si mijlocii, suprafata maxima a acestui tip de gratar este de 4 m2.
Focare cu gratar fix, in trepte. Utilizate pentru arderea combustibililor inferiori cu putere
calorifica inferioara de maximum 15 000 kj/kg si un continut de apa (10 ...25)%, gratarele fixe,
in trepte, prin inclinarea lor redusa asigura acestora o viteza mica de inaintare, dindu-le
posibilitatea uscarii, preincalzirii, gazificarii si arderii.
Cifra de incarcare maxima, calculata cu relatia (14.8), a unui asemenea gratar folosind
lignit, este Qgr = 6,3 GJ/m2h.
Focare cu gratar culisant. Asigurind deplasarea mecanica a combustibilului pe gratar si
sfarimarea stratului de carbune consistent, pe linga desfasurarea. corespunzatoare a arderii,
gratarul culisant permite patrunderea mai uoara
a
aerului in focar.
Necesitind pentru antrenare (0,5 ... 1,0) kWh/t
cb,
cifra de incarcare termica a acestor gratare este
Qgr =
(2,5 . . .
3,8) GJ/m2h.
Focare Sectiunea A-A
cu
gratar
catenar.
9

Prezentind o elasticitate i o sigurana mare in functionare, gratarul catenar sau gratarul lan,
ofera posibilitatea arderii,

Fig. 14.5. Focar cu gratar catenar: 1 catene ; 2 pilnie de alimentare cu combustibil; 3 ferestre pentru supravegherea
focului; 4 bolta de aprindere ; 5 zid acumulator de caldura ; 6 opritor-cura^ator ; 7 pilnie de zgura si cenusa;
8 roi dinate ; 9 lan de tractiune.

cu un excedent mic de aer, a unei game variate de carbuni, cu exceptia celor inferiori si a huilei
cocsificabile.
Barele gratarului (fig. 14.5), de forma unor catene 7 fixate cap la cap, sint prinse de
elementele lanurilor de traciune 9 care, impreuna cu roile dinate 8, realizeaza micarea
benzii rulante.
Aerul de ardere este admis in zone, pe sub gratar, iar curairea gratarului se face cu
opritorul, curaitor 6. Barele de gratar, in cursa inactiva se scutura de zgura si se racesc, iar prin
variaia turaiei motorului de antrenare a roilor 8, gratarul catenar prezinta o buna
adaptabilitate la variaiile de sarcina ale cazanului.
Barele gratarului au diferite forme, in funcie de natura combustibilului, dar pentru a se
raci usor si a permite patrunderea aerului printre ele, trebuiesc executate conic, ca seciune,
micsorindu-se spre partea lor inferioara.
Cifra de incarcare termica atinsa de aceste gratare este, la tiraj natural Qgr = (2,1 ... 2,9)
GJ/m2 h, in cazul aerului suflat in zone Qgr = (4,2 ... 6,3) GJ/m2 h si in mod exceptional
Qgr = 10 GJ/ma h.
FOCARE PENTRU CARBUNE PULVERIZAT
Focarele pentru arderea combustibililor solizi in suspensie, au avantajele ca se preteaza la
deservirea instalatiilor mari, prezinta o elasticitate mare in cazul curbelor de sarcini variabile,
au randamente superioare focarelor cu gratar, realizeaza o ardere perfecta cu un exces de aer
mic (1,05 ... 1,1), fara a f i sensibile la calitatea carbunelui si prezinta sugurana in exploatare.
In acelasi timp insa, aceste focare reclama instalaii suplimentare necesare prepararii
carbunelui, dintre care, in figura 14.6 se prezinta citeva scheme de preparare a carbunilor, care
se aleg in funcie de tipul morii adoptat.
In functie de natura combustibilului se utilizeaza, mori cu bile, in cazul unui coninut de
materii volatile mai mic de 8%, mori cu viteza medie, cind acest conimit variaza intre (8 . . .
25)%, iar pentru un procentaj mai mare se pot adopta mori cu antecamera (turn), la cazane de
putere medie si mica.
Aerul primar, aproximativ 15% din aerul necesar arderii, este introdus in focar impreuna
cu praful de carbune, in timp ce aerul secundar preincalzit intra in focar, fie prin orificii ale
arzatoarelor, numite in acest caz arzatoare cu jet, fie amestecat cu aerul primar si cu praful, in
interiorul arzatoarelor care produc i turbionarea amestecului, arzatoare de amestec sau
turbionare.
10

Aprinderea se produce datorita preincalzirii aerului secundar, a radiaiei flacarii si


zidurilor focarului, iar arderea prafului este asigurata atit de suprafaa mare de contact cu aerul,
cit si de plutitea lui in curentul de aer din focar.
Dupa modul de amplasare al arzatoarelor si forma flacarii realizate,
in figura 14.7 sint schiate tipuri principale de focare pentru arderea combustibililor solizi
pulverizati

Fig. 14.6. Instalatie pentru uscarea si macinarea carbunilor: 1 buncar de carbune brut; 2 cintar automat; 3
buncar de dozare; 4 alimentator de carbune; 5 moara de carbune; 6 separator de praf; 7 ventilator; 8
arzator; 9 colector de aer cald; 10 conducts de aer cald; 11 ciclon; 12 buncar intermediar; 13 cutie de
distribute a aerului; 14 arzator de siguranta; 16 conducts de gaze arse de la cazan; 16 ante-camera (turn); 77
sicaue; 18 deschidere In peretele frontal al focarului; 19 fante; 20 aer prelncalzit; 21 conducts de evacuare la
cos a gazelor arse; 22 baterie de cicloane.

Fig. 14.7. Scheme de focare pentru arderea car

bunelui pulverizat: 1 arzator ; 2 cenusar ; 3 tevi de racire (ecrane)

Cifra de incarcare termica a focarelor pentru carbune pulverizat este


Qf= (1,05 ... 1,25) GJ/m3 h in cazul amplasarii frontale a arzatoarelor, pentru ca la
aezarea acestora in coluri, prin pulverizarea combustibilului tangential la un cerc de 1,5 m
diametru, producindu-se un virtej dirijat vertical sub aciunea tirajului, valoarea cifrei de
incarcare termica a focarului sa creasca la Qf = 1,5 GJ/m3 h.
FOCARE PENTRU COMBUSTIBIL, LICHID
Combustibilul lichid care se arde in focarele cazanelor de abur este
pacura.
Arderea combustibililor lichizi se face cu mare intensitate si exces de aer mic, fara zgura si
cenusa, iar transportul acestor combustibili se efectueaza usor, operaiile de manevrare fiind
mecanizate.
Pentru realizarea unui proces de ardere a pacurii este necesar sa se asigure : o pulverizare
fina si un amestec uniform al particulelor de combustibil cu aerul; continuitatea pulverizarii
pentru un domeniu larg de debite; preincalzirea prealabila a pacurii si a aerului, mentinerea
temperaturii flacarii la un nivel suficient de ridicat, peste 1 000 . .. 1050C la capatul ei.
11

Combustibilul lichid este introdus in focarul cazanelor prin pulverizare cu ajutorul


injectoarelor, a caror construiie se deosebeste dupa modul in care realizeaza pulverizarea si
anume, prin presiune (pulverizarea mecanica) prin forta centrifug si prin energia cinetic a
unui jet de fluid (abur sau aer).
In injectoarele cu pulverizare mecanica (fig. 14.10) pacura, comprimata la o presiune de (8
... 39) bar, este pulverizata datorita destinderii si transformarii energiei de comprimare, in
energie cinetica.
O parte a energiei de comprimare a pacurii serveste ca aceasta sa primeasca, in camera
turbionara 7 a arzatorului, o miscare rotatorie, cealalta parte a energiei asigurind componenta
miscarii axiale.
Injectoarele cu pulverizare prin centrifugare (fig. 14.11) au ca element constructiv
principal, paharul 5, fixat pe arborele 3, impreuna cu care se roteste cu o turatie de (6 000 ...
7000) rot/min, prin antrenarea de catre o turbina de aer 4, care reclama pentru aceasta o putere
de 20 kW. Fora centrifuga proiecteaza pacura la periferia paharului, pe a carui suprafa
interioara inainteaza incet, sub forma unei pelicule subtiri, pina la muchia de iesire din pahar,
de unde curentul de aer primar, patruns in canalul injectorului, o pulverizeaza sub forma unor
picaturi fine.
Aceste tipuri de injectoare au capacitatea cuprinsa intre 2 si 1500 kg/h pacura.
La injectoarele de pacura cu pulverizare cu abur (fig. 14.10), vina de abur care iese din
ajutajul divergent 3, cu o viteza de 1 000 m/s, antreneaza pacura, asigurindu-i o pulverizare
fina. Consumul de abur al acestor
injectoare atinge (2 ... 5) % din
producia cazanului.

Fig. 14.8. Injector de pacur cu pulverizare


mecanica : 1 camera turbionara; 2 duza.

Fig. 14.9. Injector de pacura cu pulverizare prin centrifugare : 7


conducta de pacura ; 2 piesa de racordare i etansare; 3 arbore
gol n interior, racordat la conducta de pacura; 4 organ de
antrenarea arborelui; 5 pahar fixat pe arbore ; 6 clapeta
pentru reglarea debitului de aer secundar.

12

Pacura

Abur

Fig. 14.10. Injector de pacura cu pulverizare cu aer : 1 corpul injectorului; 2 conduct


interioara; 3 ajutaj divergent; 4eava exterioara ; 4difuzor ; 6 deschidere ntre
ajutaj i difuzor, reglabila la montaj.

Pulverizarea cu aer de joasa presiune se realizeaza intre 0,03 si 0,06 bar, iar cea de inalta
presiune, intre 1,2 si 4,9 bar.
Focarele pentru combustibili lichizi sint constructiv asemanatoare celor pentru arderea
combustibililor solizi in suspensie (v. fig. 14.7), faa de care, datorita coninutului foarte redus
de cenusa, sint lipsite de pilniile pentru colectarea cenusii si de dispozitivele pentru evacuarea
ei.
Cifra de incarcare termica a acestor focare variaza intre Qf = (6,3... 12,6) GJ/m3 h.
FOCARE PENTRU COMBUSTIBIL GAZOS
De constructie simplificata, datorita continutului foarte redus de cenusa, focarele pentru
arderea combustibililor gazosi sint asemanatoare celor pentru lichizi.
In cazanele de abur, dintre combustibilii gazosi, se ard in special gazul de furnal, gazele de
sonda si gazele naturale.
Pentru realizarea unui proces optim de ardere a combustibililor gazosi este necesara
incalzirea lor si a aerului de ardere, introducerea intregii cantitati de aer la baza flacarii si
asigurarea unei cit mai bune amestecari a gazului cu aerul, precum si organizarea unei
aprinderi stabile, pe un perimetru mare, pentru a se obine o suprafaa de aprindere
corespunzatoare..
13

Deoarece arzatoarele pentru gaze nu servesc la pulverizarea acestora, ci numai la realizarea


amestecului dintre aer si combustibil, diferitele tipuri constructive de asemenea arzatoare se
deosebesc dupa modul in care asigura amestecul gaz-aer. Astfel, la arzatorul din figura 14.11,
amestecul se realizeaza prin injectarea in focar, in mod alternativ, a celor doua fluide prin
orificii de sectiune redusa, orificiul central 1 servind pentru aprindere, iar cantitatea de aer
reglindu-se, in funcie de cea de combustibil, cu ajutorul inelului 2.
Focarele cazanelor de abur, utilizind combustibil gazos, sint prevazute cu clapete de
explozie, iar cifra de incarcare termica admisa la aceste focare este Qf = (8,4 ... 12,6) GJ/m3 h.

Fig. 14.11. Arzator pentru comtrastibili gazoi: 1 orificiu central de aprindere ; 2 inel de reglare; 3 registru
de aer.

TEMPERATURA SI ENTALPIA GAZELOR DE ARDERE


Temperatura care poate fi dezvoltata in spaiul focarului depinde de puterea calorifica si
umiditatea combustibilului, de excesul de aer si cantitatea de combustibil ars, de dimensiunile
focarului si ale suprafetelor de incalzire supuse direct radiaiei focarului, de temperatura
combustibilului sau a aerului de alimentare, precum si de diferitele pierderi de caldura din
focar.
Temperatura teoretic de ardere tt, sau temperatura gazelor de ardere in cazul arderii
complete, fara exces de aer, fara schimb de caldura cu exteriorul si al temperaturii de 0C a
aerului de ardere si a combustibilului, se obtine din ecuatia bilantului termic al spaiului de
ardere, scrisa pentru aceste conditii.
Entalpia gazelor de ardere, corespunzatoare in acest caz caldurii qg degajata de
combustibil, este:
ig qg

Qi
Vg

kJ
m 3 N

(14.10)

Din perechile de diagrame cp t si cp t, in care, pentru diferiti combustibili si valori


ale excesului de aer, sint trasate hiperbolele reprezentind curbele de entalpie constanta (i = cpt),
se obtine temperatura teoretica de ardere, cu valorile c pg si ig din relatia (14.10). cunoscute.
Temperatura teoretica de ardere se poate obine i din diagrama de ardere i - t , daca pe
linga entalpia gazelor arse, obtinuta cu relatia (14.10), se cunoaste si coninutul de aer din
gazele arse l.
Entalpia gazelor de ardere a combustibililor de putere calorifica mica, la care pentru a
asigura temperaturi mari in focar, aerul necesar arderii se introduce preincalzit la temperatura
tL, corespunzator careia entalpia lui este iL c pL tL , de data aceasta este :
14

iL q g q L

Qi L c pL t L
Vg

kJ
m 3 N

(14.11)
Fata de temperatura teoretica de ardere tt ale carei valori sint prezentate, pentru diferiti combustibili, in tabelul 14.12,
temperatura real
de ardere tf este mai mica, deoarece o parte din caldura se pierde prin pereii
focarului spre exterior, prin convectie si radiatie termica si o alta parte
este absorbita de suprafeele de radiatie.
Temperatura teoretica de ardere a combustibililor

Tabelul 14.12

Temperatura de
ardere

Combustibilul

Temperatura de ardere

Lenin uscat
Turba uscatii
Carbune brun
Cocs
Mangal
Pucura

1650
1713
1800. ..2100
2200
1980
2000

Acetilena
Gaz de furnal
Gaz de gazogen
Gaz de apa
Gaz de cocs
Gaz de iluminat

2310

Hidrogen

2170

Gaz mixt

2050

Oxid de carbon

2050

Gaz de gazeificare subterani

1265

Metan

1960

Gaze naturale

2020

Combustibilul

[C]

[C]

1700
1650. ..1800
2210
2090
2150

Caldura
orara
care
nu
participa
la
ridicarea
temperaturii
ardere, fiind transmisa prin radiatie direct suprafeei unitare
a cazanului, este:
t 273
qr f

100

4
t p 273

100

kJ
m 2 h

gazelor
de
de incalzire

(14.12)

in care este un coeficient de radiatie variabil, a carui valoare adoptata pentru instalaiile de
cazane, este = 4, iar tp reprezinta temperatura peretelui suprafeei radiate.

15

14.4. BILANUL TERMIC I RANDAMENTUL CAZANULUI


Stabilit pe baza bilanului energetic, randamentul termic al cazanului este:

t 100 q1 q2 q3 R

(14.14)

relaie care ia in consideratie toate pierderile termice procentuale: q1, q2, q3, R.
Pierderile prin ,,nearse" se datoresc unei parti din carbune ramas nears, fie din cauza caderii
lui printre barele gratarului, fie acoperirii lui cu zgura. Valoarea acestor pierderi se obtine prin
cintarirea, intr-un interval de timp (corespunzator duratei masuratorilor care se efectueaza la
cazan, de 6 la 12 ore) a cantitatii de G kg zgura si cenusa, la care se determina continutul
procentual c de carbon, cu care:
q1

G c
33900
100

kJ
h

sau q1

G c 33900
B Q

(14.15)

in care 33 900 kJ/kg, reprezinta puterea calorifica a carbonului.


Pierderile prin ardere chimica incompleta, datorate prezentei
de ardere a unor gaze combustibile (CO, H2, CH4,...), se obin
coninutului procentual p al acestora in gazele arse, determinat
luate la mai multe intervale de timp:
q2 BVg

p
12720
100

kJ
h

sau q2

Vg p
Qi

12720

in gazele
cu ajutorul
prin probe

(14.16)

unde: 12 720 kJ/m3N este puterea calorifica a oxidului de carbon.


Pierderile prin co, reprezentind energia termica evacuata prin gazele de ardere, la parasirea
instalaiei de catre acestea, au valoarea :
q3 VVg c pg t1 text u

sau

kJ
h

(14.17)

Vg c pg t1 text u

100
%
Qi
unde t1 este temperatura gazelor de ardere la baza cosului, iar u reprezinta cota parte din caldura
ramasa in nearse, la 1 kg combustibil.
O relaie experimentala, mai simpla, pentru determinarea pierderilor prin co:
unde K este coninutul de CO2 din gazele seci (uscate) de ardere, obtinut din probe, sau analitic,
iar reprezinta un coeficient in functie de natura combustibilului (tab. 14.14).
q3

Valori ale coeficientului din relaia (14.18)

Tabelul 14.14

Coninutul de CO2 Combustibil avlnd puterea calorica Qi [kj/kg]


K [%]
Antracit Huila
Huila
Huila
Brichete
33 484
29 299
27206
21 765
20 090

Lignit
10 464

Ijgnit
5232

13,5

0,707

0,702

0,717

0,704

0,756

0,929

1,082

13,0

0,706

0,700

0,715

0,701

0,752

0,922

1,075

12,5

0,704

0,698

0,712

0,698

0,748

0,914

1,064

12,0

0,702

0,695

0,710

0,695

0,744

0,906

1,053

11,5

0,700

0,693

0,707

0,692

0,741

0,898

1,043

11,0

0,698

0,691

0,705

0,689

0,737

0,890

1,032

10,5

0,696

0,688

0,702

0,686

0,733

0,883

1,021

10,0

0,694

0,686

0,699

0,683

0,729

0,875

1,010

9,5

0,692

0,683

0,697

0,680

0,725

0,867

0,999

Restul pierderilor R, inglobeaza o serie de alte pierderi:


R = q4 + q5 + q6 + q7, [kj/h] sau [%].

(14.19)

Pierderile prin cocsul zburator q4, datorate prafului marunt antrenat pe cos, nu pot fi
determinate prin masuratori.
Pierderile prin funinginea care se depune de-a lungul canalului de fum, se obin, in urma
determinarii coninutului x g carbune nears, sub forma de funingine, al unui m3N de gaze arse :
q5 = B Vg x 33,9 [kj/h],
sau :
q5

Vg x 33,9
Qi

(14.20)
100

Pierderile prin convectie si radiatie spre exterior, se determina cunoscind suprafaa A a


cazanului si temperatura acesteia tA, precum si coeficientul total de transfer termic k :
q6 = A k(tA text)
sau

q6

[kj/h],
(14.21)

Ak t A text
100

BQi

Pierderile q6 pot fi mult reduse, pina la 1 ... 3%, prin izolari bine efectuate.
Pierderile prin purjare se datoresc eliminarii prin robinetul de descarcare, a cantitatii orare W
de apa calda avind entalpia i ; pentru cazul general al utilizarii apei purjate, la incalzirea apei de
alimentare pina la temperatura tapa, corespunzator careia entalpia este iapa, valoarea pierderilor prin
purjare este :
q7 W i iapa

sau

kJ
h

(14.22)

q7

W i iapa
BQi

100

Deoarece s-a admis ca in randamentul focarului 1 stabilit pentru conturul spatiului de


ardere, sa fie inglobate pierderile q1, q2, si R, iar in randamentul suprafetei de incalzire 2 sa fie
cuprinse pierderile prin cos, expresia (14.14) devine :
t = 100 - (100 1) - (100 2) [%].

(14.23)

Valorile practice ale lui 1 fiind cuprinse intre 0,8 si 0,96, iar ale lui 2, intre 0,85 . . . 0,90,
randamentul termic t are valorile, in funcie de felul cazanului si natura combustibilului, cuprinse
intre 0,7 i 0,95.
Randamentul instalatiei de cazane este micsorat faa de t al cazanului, datorita consumului de
energie necesar antrenarii pompelor, ventilatoarelor, dispozitivelor de reglaj, transportului si
prepararii combustibilului etc., a carui valoare reprezinta (5 ... 6%) din energia totala produsa de
instalaie.
Deoarece scaderea randamentului instalatiei de cazane sub valoarea lui nominala, echivaleaza,
datorita consumului mare de combustibil, cu pierderi economice importante, este necesar ca la
instalaiile in funciune sa se intocmeasca periodic bilanul termic, in conformitate cu precizarile
facute de normativele n vigoare.
14.5. BILANTUL SI RANDAMENTUL EXERGETIC AL CAZANULUI
Bilanul exergetic al instalatiei de cazane, reprezentat in figura 14.2, este :
Bec = D(ev - ea) + caz
(14.24)
n care:
ec, ev si ea reprezent exergia specific a combustibilului ars in focar, a aburului produs,
respectiv a apei de alimentare a cazanului, exprimate in kj/kg.
Pierderile de exergie ale instalatiei de cazane caz se compun din pierderile interne
i ar tr .c datorate ireversibilitaii procesului de ardere, respectiv de transmiterea caldurii
de la gazele arse, la apa-abur i pierderile externe e ev sub forma exergiei pierdute spre
mediul ambiant prin peretii cazanului si gazele de ardere evacuate :
caz ar tr . c ev

(14.25)

Bilantul exergetic este acela care evidentiaza cauzele pierderilor de exergie ale cazanului de
abur :
ireversibilitatea procesului de ardere ;
ireversibilitatea transmiterii caldurii cu diferene finite de temperatura (de la gazele arse,
de temperatura inalta, la circuitul apa-abur, ale carui temperaturi sint mult mai coborite) ;
evacuarea gazelor arse in mediul ambiant (impreuna cu exergia pe care o conin),
continutul de exergie al carbunelui nears si pierderea de caldura a cazanului spre exterior.
Ilustrind gradul de perfeciune al proceselor termodinamice care se desfasoara in cazan,
randamentul exergetic al cazanului de abur :

ex

D ev ea

1 caz
Bec
Bec

(14.26)

arata cota parte din exergia combustibilului care se regaseste in exergia aburului livrat de cazan,
spre deosebire de randamentul termic, care arata masura in care energia introdusa cu combustibilul
se regaseste in entalpia aburului produs.
Din raportarea expresiei (14.26) a randamentului exergetic, la relatia (14.2) a randamentului
termic :
Q e e
ex t i v a
(14.27)
ec iv ia
sau, inind seama de expresia exergetica de baza , scrisa pentru variaia de exergie din circuitul
apa-abur :
ev ea iv ia T0 sv sa
se obine :
Q
s s
ex t i 1 T0 v a
(14.28)
ec
iv ia
din care rezulta ca randamentul exergetic al cazanului este dependent de performanele cazanului
t de caracteristicile combustibilului (Qi/ee), precum si de pierderile de ireversibilitatea

s sa
.
proceselor de ardere si transmiterea caldurii de la gazele arse, la apa-abur 1 T0 v
iv ia

I
Dar valoarea caldurii primita in cazan de 1 kg agent termogen (iv - ia), este funcie de
temperatura medie la care se desfasoara schimbul termic intre gazele arse si circuitul apa-abur :
iv ia Tm sv sa ; Tm

iv ia
sv sa

cu care, expresia (14.28) devine :

ex t

Qi
ec

T0
Q
t i em
Tm
ec

(14.29)

Aceasta expresie arata ca marirea randamentului exergetic al cazanului, adica diminuarea


pierderilor de exergie ale cazanului, se poate realiza prin majorarea factorului exergetic al
temperaturii medii la care are loc schimbul de caldura em, ceea ce, pentru o anumita stare a
mediului ambiant, revine la marirea temperaturii medii Tm. Acest deziderat poate fi atins prin
marirea presiunii de funcionare a cazanului (odata cu care se ridica intregul nivel de temperaturi
din cazan), prin cresterea temperaturii apei de alimentare a cazanului, sau prin majorarea
temperaturii finale de supraincalzire a aburului.
In condriile reale, in care se desfasoara procesele din instalatiile de
cazane,
randamentul
exergetic
are
valori
de
aproximativ
40%,
ceea
ce
reprezinta mai puin de jumatate din valoarea randamentului termic (figura

14.2),
aceasta
deoarece,
datorita
ireversibilitaii
exergia combustibilului consumat se transforma in anergie.

proceselor,

peste

50%

din

CANALUL DE FUM, TIRAJUL SI COSUL CAZANULUI


Canalul de fum conduce gazele de ardere in instalaia de cazane, de la focar si pina la baza
cosului. In figura 14.18 este prezentata schematic clasificarea cazanelor dupa numarul si felul
traseului urmat de gazele arse.
Seciunea canalului de fum, necesara realizarii tirajului, in planul traseului in care gazele de
ardere de temperatura t (C) au viteza w(m/s), este:
t

BVg 1

273

a
3600w

m
2

(14.30)

Valorile experimentale ale vitezei w, mai mica in portiunea incipienta a canalului de fum si
crescind in lungul acestuia, sint cuprinse intre 2 si 4 m/s in cazul tirajului natural, iar la cel
artificial, intre 6 si 12 m/s.
Fig.14.18. Clasificarea cazanelor de abur dup numrul i felul traseului urmat de gazele de ardere

Fig. 14.19. Schema de principiu a circulatiei agentilor termici n instalaia de cazane.

Gazele de ardere isi micsoreaza temperatura de-a lungul traseului pe care il urmeaza, cedind
caldura fluidului motor din evile fierbatoare, supraincalzitor, economizor si preincalzitorului de
aer, dupa care parasesc canalul de fum prin cos (fig. 14.19).
Apa de alimentare, a carei entalpie la intrarea in economizor este ia, paraseste economizorul
cu entalpia ie, cu care intrind in cazan, se vaporizeaza, devenind abur saturat, de entalpie is. In
continuare, parcurgind supraincalzitorul, aburul isi majoreaza entalpia, la valoarea iv, cu care
paraseste instalaia.
Aerul de temperatura text, a mediului ambiant, este introdus in preincalzitorul de aer, pe care il
paraseste cu temperatura tL > text, datorita caldurii primite de la gazele arse, in traseul lor final. Cu
temperatura tL, aerul necesar arderii este introdus in focar.
Temperatura gazelor arse, dupa ce au cedat o parte din caldura lor apei din cazan, adica
inainte de a ataca suprafaa supraincalzitorului, este :

ts t f

D is ie
BVg c pg

(14.31)

Dupa spraincalzitorul de abur, respectiv dupa economizor, temperatura gazelor de ardere


devine:

te t s

D iv is
BVg c pg

t p tc

D ie ia
BVg c pg

(14.32)

In relaiile (14.31) si (14.32), c pg reprezinta caldura specifica medie, la presiune constant, a


gazelor arse, intre temperaturile de intrare si iesire din suprafata careia ii cedeaza caldura.
Notind cu c pL caldura specifica a aerului intre temperaturile text si tL, temperatura gazelor de
ardere la iesire din preincalzitorul de aer este:
tc t p

Lc pL t L text
BVg c pg

(14.33)

Vehicularea gazelor de ardere de-a lungul canalelor de fum este asigurata de tirajul cazanului.
Tirajul natural se datoreste diferenei dintre masa coloanei de aer, de inalime egala cu cea a
cosului, avind temperatura medie TmL [K] si masa coloanei de gaze arse, de aceeasi inalime dar de
temperatura Tmg, egala cu temperatura medie din cos.

Tirajul static al unui cos de H [m] inaltime :


Z st

go
pb
Lo
H 273

1,01326
273 tmL 273 tmg

kgf
m 2

(14.34)

in care :
pb reprezinta presiunea barometrica momentana, in N/m2 ;
Lo , go greutatea specifica a aerului, respectiv a gazelor arse, la 273 K si 1,01325
bar,
in kgf/m3.
Tirajul dinamic, efectiv, este cel disponibil pentru a deplasa coloana de gaze arse, micsorat,
faa de cel static, prin tirajul de frictiune Zfr consumat prin frecari la trecerea gazelor de ardere
prin cazan si prin cos :
Z din Z st Z fr

kgf
m 2

(14.35)

Valoarea medie care se considera practic este Zfr , = 0,1 Zst.


Temperatura t1 a gazelor de ardere la baza cosului, se stabileste considerind de-a lungul ultimei
poriuni a canalului de fum, lunga de l [m], o cadere de temperatura de (0,3 . . . 0,5) grd/m:
t1 tc 0,3...0,5 l

(14.36)

iar temperatura medie a gazelor arse tmg la mijlocul cosului de inalime H[m] si t2 la gura
cosului:
tmg t1

H
0,3...0,5
2

t2 t1

H
0,3...0,5
2

(14.37)

Seciunea la gura cosului rezulta dupa introducerea temperaturii gazelor arse t2 (14.37), in
expresia (14.30). In relaia astfel obinuta, viteza gazelor arse la evacuarea in atmosfera trebuie sa
aiba o asemenea valoare, incit sa poata invinge presiunea vintului, fiind recomandate, pentru coul
deservind (1 ... 3) cazane, valori ale vitezei cuprinse intre 4 si 5 m/s, pentru (4 ... 6) cazane, intre 5
si 7 m/s si intre 7 i 9 m/s, pentru 7 sau mai multe cazane.
Cosul instalaiilor de cazane se executa din caramida, beton si mai rar din tabla, fiind prevazut
la baza cu o usa pentru curaire, scara de control, si paratraznet.
Tirajul artificial, direct, indirect sau mixt, se aplica instalaiilor cu virfuri importante de
sarcina, cu baterii de cazane de mare producie, la valori mici ale temperaturii gazelor arse la baza
cosului, sau in cazul terenului slab pentru constructie.
In tirajul artificial direct, un exhaustor, consumind (0,5 ... 1)% din
energia dezvoltata de cazan, absoarbe gazele calde si le evacueaza la cos,
prezentind
dezavantajul
corodarii
exhaustorului
de
catre
gazele
calde
corosive.
Cu un consum de energie de (1,5 ... 2)% din cea dezvoltata de cazan, tirajul artificial indirect
sufla, cu o mare viteza, aer curat pe cos, cu ajutorul unui ventilator, producind astfel o fora
ascensionala, care antreneaza gazele arse.
In cazul tirajului artificial mixt, exhaustorul absoarbe numai o parte din gazele arse, pe care le

evacueaza cu mare viteza la cos, antrenind pentru evacuare i restul de gaze, cu un consum de
energie de (1 ... 1,5%).
Desi necesita consum de energie si agregate suplimentare, tirajul artificial se prefera din punct
de vedere economic, celui natural, deoarece gazele de ardere la baza cosului pot avea o
temperatura mai coborita (120 ... ... 140) C in primul caz, faa de cel de al doilea (180 ... 220) C.
Puterea necesara ventilatorului este:
P

Vp
3,6 106

kW

in care:
V
este debitul volumic de aer sau gaze, in m3N/h;
p presiunea totala a ventilatorului, in N/m2;
randamentul agregatului (65 ... 75%).
Reglarea debitului de aer si al gazelor arse evacuate la cos se face in cazul tirajului natural, cu
ajutorul unor registre, iar la instalaiile mari, cu jaluzele rabatabile acionate de motoare electrice.
In cazul tirajului artificial reglarea se realizeaza prin variaia turaiei motorului de antrenare.
14.7. DETERMINAREA SUPRAFEEI DE INCALZIRE A CAZANULUI DE ABUR
In proiectarea unei instalaii de cazane se urmareste obinerea unui debit de abur D [kg/h], la
presiunea p [bar] si temperatura de supraincalzire tsi [C], in focar trebuind sa se arda un anumit
combustibil.
In funcie de natura combustibilului se alege si se dimensioneaza focarul, adoptindu-se apoi
tipul constructiv de cazan, pentru care, dupa construciile existente, se alege coeficientul ds, cu
ajutorul caruia din relaia (14.1) rezulta valoarea orientativa a suprafeei de incalzire a cazanului.
Dupa precizarea temperaturii teoretice de ardere si stabilirea consumului orar de combustibil
(14.6), se determina caldura transmisa prin radiate si convecie pentru vaporizarea unui debit D de
apa:
Q D is ia t BVg c pg t f t g Ak

t f tg
t t
ln f g
t g ts

kJ
h

(14.39)

in care
tf i tg - temperaturile gazelor de ardere inainte si dupa suprafaa de incalzire considerata,
ts temperatura de saturate a aburului, corespunzatoare presiunii de regim.
Deoarece valoarea coeficientului de transfer termic total k, este variabila in lungul canalului
de fum, suprafaa A, rezultata din relaia (14.39), se obine tot ca o valoare orientativa, dupa care,
calculul exact se face ca mai jos.
Temperatura teoretica de ardere fiind, in cazul combustibililor superiori, mai mare decit
temperatura tf admisibila in focar, dupa natura combustibilului din tabelul 14.15 se aleg valorile lui
tf, cu care din diagramele cp t sau it , se determina, in funcie de excesul de aer, entalpiile
corespunzatoare it si if.

Temperatura focarului

Tabelul 14.15

Combustibil ars

Temperatura [C]

Combustibil ars

Temperatura [C]

Huila

1100. . .1350

Cocs, antracit

1200... 1400

Lignit

1000. . .1200

Carbune pulverizat

1300. . .1400

Lemn i turba

950... 1200

Combustibil lichid

1300... 1400

Diferenta it - if = ir necontribuind la cresterea temperaturii in focar, reprezinta energia termica


radiata, care trebuie consumata prin radiaie de catre suprafata radiata a cazanului Ar; marimea
acestei suprafee se determina cu relatia:
Qr ir BVg qr Ar

kJ
h

(14.40)

cu fluxul termic qr ( conf. rel. 14.12) adoptat din tabelul 14.13.


Din relaia (14.40) rezulta suprafata radiata a cazanului Ar, proiectata pe directia fluxului
gazelor arse cu care, inind seama de forma ei geometrica, se recalculeaza suprafata reala radiata.
Daca pentru A, rezulta o valoare mai mare decit cea corespunzatoare construciei cazanului,
aceasta se completeaza prin ecrane de evi, formate din evi racitoare, verticale, amplasate pe
zidurile interioare ale focarelor.
Suprafata de incalzire prin convectie, inainte de supraincalzitor, adica suprafata de incalzire
anterioara a cazanului, se determina alegindu-se din datele experimentale, in funcie de
temperatura de supraincalzire a aburului, temperatura gazelor arse tg, la parasirea suprafeei
anterioare de catre acestea. Cu tg astfel obinut, din diagrama cp t sau i t, rezulta ie, caderea
termica (if ig) trebuind sa fie preluata de suprafata anterioara de incalzire a cazanului:
Qa i f ig BVg Aa ktm

kJ
h

(14.41)

atit coeficientul de transfer termic total k cit si diferena medie logaritmica de temperatura tm
determinindu-se pentru aceasta situaie.
Parasind suprafata anterioara cu temperatura tg, gazele arse ntlnesc supraincalzitorul, pentru
ca, dupa ce au cedat o parte din energia lor termica, sa patrunda in suprafaa posterioara de
incalzire a cazanului Ap, unde cedeaza caldura :
Q p D ie Qr Qa Ap ktm

kJ
h

(14.42)

in care = q + lv , reprezinta caldura coninuta de abur la iesirea din sistemul vaporizator.


Pentru a calcula pe Ap din (14.42) este necesara determinarea lui k si a lui tm , temperatura
gazelor arse la iesirea din cazan obinindu-se din diagrama i t, cu ajutorul entalpiei i p

14.8. SUPRAINCALZITORUL DE ABUR

Qp
.
BVg

Pentru a asigura aburului o mai mare stabilitate si un coninut de caldura sporit este necesara
supraincalzirea lui izobara.
In timp ce supraincalzitoarele de radiatie, pentru temperaturi inalte (tsi = 450... 600 C) sint
amplasate in focar, la adapostul evilor racitoare, supraincalzitoarele de convectie se plaseaza in
urma suprafeei anterioare de incalzire a cazanului, acolo unde temperatura gazelor de ardere este
de 700...900C.
Temperatura gazelor arse la iesire din supraincalzitorul de convectie se obine din exprimarea
bilantului termic: cedind energie termica aburului, gazele arse isi micsoreaza temperatura de la ts,
la te, iar entalpia aburului creste de la is, la iv:
0,97 BVg c pg ts te D iv is

kJ
h

Dy
lv
100

(14.43)

in care:
y este coninutul de apa din abur, in % ;
lv caldura latenta de vaporizare, la presiunea de regim, in k J/kg;
0,97 coeficient rezultat din considerarea unei pierderi de 3% in acest proces.
Diferenta medie logaritmica, determinata pentru cele patru temperaturi de intrare si de iesire
ale celor doua fluide din supraincalzitor, impreuna cu coeficientul de transfer termic total conduc
la dimensionarea suprafeei supraincalzitorului de convectie:
Asi . c ktm 0,97 BVg c pg t s te

(14.44)

iar pentru supraincalzitorul de radiaie:

Asi . r

D iv is

Dy
lv
100

m
2

qr

(14.45)

In aceasta expresie qr, se determina cu relaia (14.12), in care temperatura pe suprafaa


supraincalzitorului de radiatie este obinuta de data aceasta cu ajutorul temperaturii aburului
supraincalzit tsi si cea a tolei cazanului tp:
t p. si

tsi t p
2

50

Viteza aburului in tevi se alege in functie de presiune, intre 15 i 45 m/s, valoarea aleasa
trebuind sa satisfaca relaia:
w

Dv
3600 A

[m/s],

in care: v este volumul specific al aburului la temperatura medie (tsi + ts)/2,


A sectiunea de trecere a aburului.

Fig. 14.20. Schemele circulaiei aburului in supraincalzitor : a) schema


in ,,Z" ; b) schema n ,,D" ; c) schema in dublu ,,D" ; d) schema de intrare
si iesirea aburului la mijloc; e) schema de dublu ,,Z"; /) schema cu
inatrarea si iesirea aburului distribuita.

Supraincalzitoarele se prezinta sub forma unui sistem de evi din oel, curbate in forma de
serpentina, capetele evilor fiind racordate la colectoare circulare sau dreptunghiulare. Intrarea
aburului saturat intr-unul din colectoare si evacuarea aburului supraincalzit din celalalt colector
se poate realiza conform schemelor prezentate in figura 14.20.
In figura 14.21 sint redate schemele care se pot realiza in functie de sensul de circulatie al
gazelor de ardere in canalele de gaze ale supraincalzitorului si al aburului prin tevi.
In vederea asigurarii unei temperaturi constante a aburului supraincalzit, cazanele sint
prevazute cu dispozitive de reglare, dintre care in figura 14.22 este reprezentata o schema la care o
parte din gazele arse sint abatute cu ajutorul unei clapete reglabile.
O reglare manuala, prin acionarea unui ventil, este posibila prin racirea intermediara a
aburului supraincalzit, de temperatura prea mare, intre doua supraincalzitoare 7 si 2 (fig. 14.23),
cedind astfel o parte din caldura, apei din cilindrul cazanului 3.
I,a cazanele fara cilindri, reglarea temperaturii aburului se face prin injectare de apa, fie in
aburul saturat, fie in cel supraincalzit.
Fig. 14.21. Schema de circulate a gazelor si aburului in
suprancalzitor:
a) curent paralel; b) contracurent; c) contracurent cu doi cureni ;
d) curent combinat.

14.9. ECONOMIZORUL (PRElNCALZITORUL DE AP)


Unnl din componentele eseniale ale agregatului de cazan modern, economizorul, montat in
poriunea finala a suprafeei de incalzire a cazanului, pe linga rolul sau economic, tradus prin
reducerea consumului de combustibil corespunzator caldurii recuperate din gazele arse, asigura
dezaerisirea i purificarea apei inainte de intrarea in cazan.
Marimea suprafeei preincalzitorului de apa este dictata de temperaturile gazelor de ardere
inaintea economizorului, valoarea temperaturii gazelor arse este cu aproximativ 100C mai mare
decit cea a cazanului (te = 300 ... 400 C), iar la baza cosului trebuie sa fie de minimum 180 C la
tirajul natural si la el artificial, de 120 ... 140 C.
In cazul in care este necesara incalzirea apei in economizor de la temperatura ta la tc,

corespunzator careia entalpia apei crete de la ia la ie, caldura cerut de economizor este :
Qec = (ic-ia] D

[kj/h].

(14.46)

Aceasta energie termica este reinuta de gazele de ardere :


Qec = 0,97 B Vg. cpg(te- tp]

[kj/h],

(14.47)

unde: te si tp fiind temperaturile gazelor arse inainte si dupa economizor.


Din egalarea relatiilor (14.46) si (14.47), te si tp fiind cunoscute, se determina entalpia ia, a apei
la intrare in cazan.
Daca se impun valorile ta i te, respectiv ia si ie, temperatura gazelor de ardere la ieire din
economizor este :
D ie ia
t p te
0,97 BVg c pg

Fig. 14.24. Schema economizorului.


-

'

Cunoscind cele patru temperaturi ale celor doua fluide,


gaze arse si apa, adica diferena medie logaritmica de
temperatura tm , rezulta suprafaa economizorului :

Aec

0,97 BVg c pg te t p
k t m

D ie ia
k t m

m
2

(14.48)

Viteza apei in economizor se adopta in cazul evilor din fonta lise, 0,1 m/s, iar la cele cu
aripioare 0,25 . . . 0,75 m/s , iar viteza gazelor arse, la evile din fonta lise, 2 ... 4 m/s. Sectiunea de
trecere a apei in economizor :
A

Dv
3600w

m
2

Obisnuit, economizoarele se executa din evi de oel, de tip cu serpentine si camere colectoare
(figura 14.24).
evile din care este alcatuit economizorul pot fi netede, dar pentru
marirea suprafeei de schimb termic ele se prevad cu aripioare. Astfel in
14.10. PRElNCLZITORUL DE AER
Preincalzirea aerului de ardere este necesara pentru a asigura aprinderea combustibililor in
conditii de ardere mai grele (cazul carbunilor de calitate inferioara umezi, sau cu continut de
substane volatile redus), precum si realizarea unui amestec omogen al produselor arderii.
Preincalzirea puternica a aerului se impune in egala masura, atit la arderea combustibilului in
strat, cit si la a celui pulverizat.
Determinarea suprafeei preincalzitorului de aer trebuie astfel facut incit aerul necesar arderii
sa se incalzeasca de la temperatura ambianta text, pina la tL - (150 ... 500 C), datorita caldurii

cedata de gazele arse, in ultima parte a canalului de fum :


Qpr = B L cpL(tL text) = 0,97 B Vg cpg(tp tc)

[kj/h], (14.49)

din care rezulta temperatura aerului preincalzit:


t L text

0,97 BVg c pg t p tc
BL c pL

(14.50)

Determinind diferena medie logaritmica de temperatura tm , in funcie de cele patru


temperaturi ale gazelor arse si aerului, se obine suprafaa preincalzitorului de aer:

BLcpLtL text 0,97BVgcpg tp c


Apr
k t m k t m

m
2

(14.51)

Dupa felul desfasurarii transferului de caldura, preincalzitoarele de aer se construiesc fie


recuperatoare, fie regeneratoare.
Preincalzitoarele de aer recuperative, dupa modul de execute pot fi, cu placi, formate din
table-placi de oel asamblate intre ele (fig. 14.26), distanele dintre acestea, pentru trecerea aerului,
fiind de 12 ... 18 mm si 20 ... 27 mm pentru trecerea gazelor, sau tubulare (fig. 14.27).
La preincalzitoarele de aer regenerative, suprafaa de schimb termic se incalzeste cu gazele
arse si se raceste cu aer, alternativ; comutarea alternativa a curentului celor doua fluide in fiecare
din jumatatile preincalzitorului, fiind realizata prin rotirea generatorului insusi, cu un consum de
0.5 ... 2 kW.

Un
tip
raspindit
de
preincalzitor rotativ de aer este
sistemul Lyungstrom (fig. 14.28), al
carui rotor de inalime 500 .. . 850
mm executa intre 3 si 5 rot/min si
consta din mai multe sectoare,
obisnuit 20, in care sint dispuse
table de fier de 0,5 mm grosime si
forma ondulata, care acumuleaza
caldura.

Fig. 14.28. Preincalzitor de aer regenerativ,


sistem Lyungstrom.

14.11 TIPURI CONSTRUCTIVE DE CAZANE DE ABUR


In continuare se prezinta citeva din principalele tipuri constructive de cazane :
Cazane pentru nclziri centrale de joas presiune
Cazane pentru nclzire i abur tehnologic
Cazane pentru abur tehnologic i instalaii energetice
Cazane pentru instalaii energedtice
Cazane cu circulaia forat a apei
Cazane speciale

CALDARI NAVALE
9.1. Definitii. Parametri. Caracteristici
Caldarile navale sunt generatoare de abur in care cldura rezultata din arderea unui
combustibil, dintr-o reactie nuclear sau prin efect termic al curentului electric se transmite apei in
scopul incalzirii ei, a vaporizarii acesteia sau a supraiclzirii aburului saturat.
Caldarea ignitubulara cunoscuta la bordul navelor i sub denumirea de caldare tubulara este
caldarea la care gazele rezultate din procesul de ardere scalda suprafata interioar a tuburilor
sistemului fierbtor, iar suprafata exterioar a tuburilor este acoperita de apa.
Caldarea ignitubulara este in general o caldare cu volum mare de ap.
Caldarea acvatubulara cunoscuta si sub denumirea de caldare tubuloasa este caldarea la care
apa circul prin interiorul tuburilor sistemului fierbtor, in exterior acestea fiind scldate de gazele
rezultate din procesul de ardere a combustibilului.
Caldarea acvatubulara este o caldare cu volum mic de ap.
Presiunea nominala, Pn, este presiunea de lucra maxim admisibil ce se are in vedere la
proiectare.
Presiunea nominala de regim, Pr, reprezinta valoarea presiunii vaporilor in caldare in timpul

exploatarii fiind mai mica cu 5% decat presiunea nominala:


Pr = 0,95 Pn .
Presiunea de utilizare, Pu, este valoarea presiunii vaporilor la iesirea din supraincalzitorul
caldrii.
Temperatura nominala, Tn, este valoarea temperaturii vaporilor supraincalzii msurata dupa
regulatorul de temperatura sau la iesirea din supraincalzitor, la debitul nominal al caldarii.
Debitul nominal al caldarii, D reprezinta debitul maxim de vapori pe care caldarea trebuie
sa-l asigure pe timpul unei exploatari permanente:
D

Qu
ix iaa

unde:

Qu este cantitatea de caldura utila acumulata de caldare;


ix entalpia vaporilor saturati;
iaa entalpia apei de alimentare.
Debitul normal, Dnor, reprezinta aproximativ 80% din debitul nominal fiind corespunzator
unei valori optime a randamentului caldarii.
Debitul minim, Dmin , este valoarea celui mai mic debit la care poate functiona caldarea, pe o
durata nedefmita, fara a suferi deteriorari.
Debitul specific al caldarii, ds reprezinta raportul dintre debitul nominal al caldarii i suprafata
de incalzire:
ds

D
1000
A

daN
m 2 h

Suprafaa de ncalzire reprezinta valoarea suprafetei masurata pe partea gazelor de ardere a


peretilor cldarii scldai pe o parte de gaze, iar pe cealalt de ap si vapori.
f , reprezinta cantitatea de caldura degajata prin arderea
Tensiunea termic a focarului,
combustibilului in focar, care revine fiecarui metru cub al volumului focarului, fiind dat de
relaia :
f

CQi
Vf

in care: C este consumul orar de combustibil;


Vf - volumul focarului.
Capacitatea de vaporizare a combustibilului, U, reprezinta cantitatea de abur in kg, obtinut
in c1dare prin arderea unui kg de combustibil:
U

D
C

Pentru comparaia diferitelor caldari se foloseste capacitatea de vaporizare pe abur


normal, Uan, care este data de relatia:

U an

D in iaa
640C

kJ
h

Prin abur normal se inelege aburul obinut la presiunea de 1 at din apa ce a avut iniial
temperatura de 0C sau aburul saturat la presiunea de 1 bar a carui entalpie este 2676,6 KJ/kg.
Randamentul caldarii, c, reprezinta raportul dintre cantitatea de cldur transmisa apei pentru a se
vaporiza la parametrii de lucru si cantitatea de caldura introdus prin arderea
combustibilului in focar:

D i0 iaa
CQi

in care: D - debitul de abur al caldarii, in kg/h;


i0 - entalpia aburului la iesirea din cldare, in kJ/kg;
iaa - entalpia apei de alimentare, in kJ/kg;
Qi - puterea calorific inferioara a combustibilului, in kJ/kg.
Pentru caldarile cu supraincalzitor expresia randamentului are forma:

D i0 iaa Dsi ie ii
CQi

in care: ie - entalpia aburului la iesirea din supraincalzitor;


ii - entalpia aburului la intrarea in supraincalzitor.
9.2. Caldari ignitubulare
9.2.1. Caldarea ignitubulara cu flacara directa
Gazele rezultate din procesul de ardere din focarul caldarii trec direct in evile de fum si apoi in
atmosfer.
Fig. 9.1. Cldarea ignitubular cu flacara direct:
1- corpul cilindric; 2- focarul; 3-placi tubulate; 4- perete frontal; 5- cutie
de fum; 6- camera de vapori; 7 - camera de apa; 8-domul caldarii.

9.2.2. Caldarea ignitubulara cu flacara ntoars


Este caldarea la care gazele rezultate din procesul de
ardere sunt evacuate din focarul caldarii, prin evi de fum
dispuse intre peretele frontal al caldari i peretele cutiei de
foc. Gazele sufer o schimbare de directie de 180,
dupa care sunt evacuate in atmosfer. Aceast caldare
are un randament mai mare decat caldarea ignitubulara
cu flacara directa. Din punct de vedere constructiv
caldarile ignitubulare cu flacara intoarsa pot fi sudate
sau nituite.

Fig.9.2. Caldarea ignitubular cu flacr ntoars:


1-corpul cilindric, 2-tubul de flacar, 3-cutia de foc, 4-snopul de evi, 5- placa tubular frontala, 6 - placa tubulara
a cutiei de foc, 7 -antretoaze; 8 - vatra de crmid; 9 - tirant longitudinal; 10 - guri de vizit; 11 cutia de fum; 12capac de vizit.

Caldrile nituite au imbinarile executate prin nituire. Acestea au o greutate mai mare dect a
caldarilor sudate, un grad de rigidizare sporit, un cost mai ridicat si o presiune limitat in
functionare.
Corpul cilindric (anvelopa caldarii) este invelisul metalic exterior ce delimiteazi lateral
spatiul de apa si aburi al caldarii. Anvelopa se construieste dintr-o singur foaie metalic sau din
mai multe tronsoane, in funcie de lungimea si diametrul caldarii. Ca material se utilizeaza oeluri
calmate K2 ,K5, K6, K7 si K8 conform STAS 2883-80. Caldrile navale cu flacar ntoars au
lungimea L = 2500-3000 mm si diametral D = 5000 mm.
Peretii caldarii delimiteaza spaiul de apa si vapori al caldarii in sens longitudinal. Peretele
frontal se construiete din 1-3 zone in funcie de diametrul cldrii.
Prima zon este o suprafat plan dintr-o singura bucat. Aceasta este fr orificii i este
supus doar efortului de presiune.
A doua zon, o constituie placa tubular frontala in care se fixeaza evile de fum. ntruct
aceasta plac are practicate orificii, grosimea ei este mai mare decit grosimea placii superioare.
A treia zon,se numete placa inferioara, sau "peretele focarului". De ea se fixeaz tubul
de flacar. De regul placa inferioar are grosimea placii a doua i n aceast zona, ca i pe tambur
sunt practicate gurile de vizitare (autoclavele). Gura de vizitare are o form eliptic, iar conform
registrelor de clasificare, are dimensiunile de 300 i 400 mm.
Tubul de flacar are o form cilindric, cu nervuri de diferite dimensiuni ce permit dilatarea si
contractarea tubului in timpul funcionarii sau la stoparea(oprirea) cldrii. Aceste tuburi lucreaz
la temperaturi ridicate, iar pereii acestora suport presiunea apei ce i inconjoar. Presiunea apei
are tendina s deformeze tuburile si de aceea este necesar ca acestea sa prezinte o rigiditate
suficienta in directie radial. La capete, tubul este prins rigid si etans cu celelalte elemente ale
caldarii. Diametral tubului este cuprins intre 700 i1200 mm, iar lungimea variaz intre 1500 i
2600 mm.
Materialul de constructie al tubului este oelul Siemens - Martin, grosimea pereilor fiind de 720 mm.
Cutia de foc este partea caldarii de care se prinde tubul de flacra si care formeaz o camer
suplimentar pentru desavarsirea procesului de ardere, dar n acelai timp ea asigur i schimbarea
sensului de curgere a gazelor.
Pentru fiecare tub de flacara, cldarea are, de regula, o cutie de foc aparte, dar exist si solutii
constructive cu dou tuburi de flacr funcionnd cu aceeai cutie de foc.
Peretele frontal al cutiei de foc formeaz placa tubular a cutiei de foc.
Peretele posterior al cutiei se construieste inclinat pentru a permite intoarcerea gazelor, iar pe
cealalt parte a peretelui se realizeaz desprinderea cu usurin a particulelor de vapori din masa
de ap.
Partea superioar a cutiei sau cerul cutiei de foc (cerul focarului) este prevzut cu un surub
de bronz care are la partea interioar un canal umplut cu plumb. Acesta este pentru cazul n care
nivelul apei in cldare scade sub nivelul minim admis, plumbul din canalul surubului se topeste,
iar vaporii de ap vor ptrunde in focar si in tubul de flacar provocand stingerea focului.
Tevile de fum constituie partea esenial a suprafetei de inclzire a caldarii, ele asigurnd
canalizarea gazelor de ardere de la cutia de foc spre atmosfer. Se disting doua categorii de tevi de
fum: simple (ordinare, obisnuite) i evi de legatur (tirante).

evile simple au rolul de a canaliza gazele spre evacuare si de a transmite caldura spre
spatiul de ap al cldani.
evile de legatur au in plus rolul asigurarii unei rigiditati intre peretele frontal al caldarii i
cutia de foc.
Grosimea peretelui evii este de 2-4 mm pentru evi simple si de 5-8 mm pentru evi tirante.
evile simple care constituie snopul fierbtor reprezint 60 - 70 % din totalul evilor, celelalte
fiind evi tirante. Prinderea evilor se face prin mandrinare, sudura sau combinat.
De regul, capetele tevilor simple, la iesirea din cutia de foc, dup mandrinare, sunt
consolidate cu un cordon de sudura. La capatul dinspre cutia de fum ramane liber o portiune de
10 mm, iar la cutia de foc 4-10 mm.
eava tiranta are filet la ambele capete. Capetele evilor care ies din cutia de fum sunt mai
mari in diametru decat la celelalte capete. evile tirante sunt asigurate cu piulie si contrapiulie in
cutia de foc.
Antretoazele sunt legturi scurte, de rigidizare, intre peretele din spate al cutiei de foc si
peretele posterior al caldarii sau de rigidizare lateral intre doua cutii de foc alturate. Sunt bare
din oel cu sectiune circulara filetate la capete.
Camera de fum se construieste din tabl de otel cu grosimea de 3-8 mm, prinderea
asigurndu-se prin suruburi pe peretele frontal al caldarii. Fixarea la nivelul de jos al cutiei
de fum se face la 50-70 mm sub ultimul rand de tevi. Camera de fum este protejat pe partea
interioara impotriva gazelor de ardere cu un strat de azbest. Este prevazuta cu capace de vizitare
pentru control i remedieri.
9.2.4. Caldari verticale
9.2.4.1. Caldarea cu tuburi ncrucisate
Aceasta cldare destinat functionarii pe uscat in scopuri generale a fost pan acum 30 ani,
intalnit adesea la bordul navelor.
Este o construcie simpl nituit (fig.9.27) constnd dintr-o carcasa cilindrica sau usor conic in
care se afl dispersate 2-3 tuburi de ap mari. Scopul tuburilor este s imprtie gazele de ardere si
s le absoarb caldura. Partea de sus a camerei de combustie este plat sau usor curbat,
necesitand ancorarea de carcasa exterioar. Rigiditatea in partea de jos a caldarii este asigurat de
peretele dublu de metal, gros, format din fundul camerei de combustie si al carcasei, sub care este
prevzut inelul de baz al caldarii.
O variant mai modern de caldare vertical cu maxim 16
tuburi transversale este prezentat in fig.9.28 . Ea mai este
utilizat inc pe nave ca, de exemplu, traulere cu motor
diesel, si are o presiune de lucru de 7 bari.
Caldarea Cochran
Initial aceasta a avut o camer-focar emisferic a
carei circumferint era fixata cu un inel ogival de fundul
carcasei (fig.9.29). Produsii de ardere treceau printr-o
zona ingustata intr-o camera de combustie din spatele
caldarii, apoi prin tuburi ajungeau la colectorul de fum
situat frontal. Bolta cildarii, ca si focarul, era emisferic si
deci nu avea tiranti. In varianta cu combustibil lichid
aceast cldare se folosea frecvent pe vase cu motoare
diesel.

Fig.9.27. Caldare verticaia cu tuburi ncrucisate


1- Tirani dispui inelar, 2- gura de vizit (autoclav); 3- eava evacuare gaze arse (co); 4-gur de vizit; 5- evi incruciale pentru
ap; 6- camera de combustie

Ca s se evite ptrunderea direct a flacarii in partea de jos a focarului, se folosea o izolatie de


caramid, deoarece in zona ngust cu apa din fundul caldarii tindeau sa se colecteze scurgeri
periculoase in cazul suprancalzirii. Presiunea de lucru se situa n general intre 7 i 9 bari.
La variantele mai mari s-a renuntat la focarul 5 semisferic cu prindere cu inel ogival, optanduse pentru un focar sferic si o constructie complet sudat a caldarii (fig.9.30).
Proiectanii sustin c exist urmatoarele avantaje: acces lejer la interior in vederea curtirii si
verificarii; curairea tuburilor si intretinerea exterioar sunt simple; nici o suprafata din caldare,
deasupra nivelului apei, nu este expus la temperatura inalt a gazelor; focarul sferic este ideal din
punct de vedere al rezistenei structurale si, prin suprafata sa radiant mare, asigur obinerea unei
cantiti de abur mai mare decat cea produs de o caldare cu focar semisferic de aceleasi
dimensiuni; nu exist izolatii de caramid, exceptand captuseala arzatorului care trebuie intretinut
si reinnoit. Asemenea cldri au presiuni de lucru de l7 bar (la dimensiuni mici) si 10 bar (la
dimensiuni mari) cu debite corespunzatoare de la 100 kg/h.

Fig. 9.29. Prti din caldarea vertical Cochran cu focar semisferic


cu constructie sudata a virolei.

1- tub de flacr; (1.1-inel de corapensare, 1.2- virol, 1.3plac spate a tuburilor, 1.4-evi de fum) 2- plac tubular; 3- inel
ogival; 4- inel de fundaie; 5- virol; 6- plac focar.
_

Fig. 9.30. Tip recent de cldare sferica Cochran,


1-tuburi tirani; 2- tuburi normale; 3- etanare prin sudura; 4- detaliul tuburilor tirani; 5- detaliul tuburilor de foc sudai; 6detaliul de baza; 7- garnituri autoclav; 8- autoclava vizit.

9.2.4.2. Caldarea Aalborg


De la introducerea sa in 1947 cldarea de tip Aalborg AQ3 a trecut prin diverse stadii de
dezvoltare. Fig.9.31 prezint o constructie actual.
Lucrarile de specialitate le denumesc uneori "acvatubulare". Ele sunt insa cldari ignitubulare
deoarece, ca la toate caldrile verticale, suprafata principal de incalzire este un focar cilindric,
situat in spatiul cu ap din partea inferioara a carcasei. In principiu, aceste cldri constau dintr-o
camera de ap inferioar i o camera de ap/abur superioar, care comunica printr-un numar mare
de tuburi verticale pentru ascensiunea apei i dou tuburi coboratoare de diametre mari. Cele dou
conducte coboratoare au un rol esenial pentru asigurarea unui debit mare de circulaie a apei cand
este necesar o cantitate maxim de abur. Cam o treime din tuburi sunt cu tirani, majoritatea fiind
situate pe un inel in imediata apropiere a periferiei plcilor tubulare, constituind zone de deflexie
exterioare ale acestor plci unde, la presiuni mari apar tensiuni i eforturi ridicate.
Pe lang rigidizarea asigurat de tuburile tirante ce ocup aproximativ o treime din
circumferina plcilor tubulare, corpul cldrii se rigidizeaz fa de plcile tubulare si cu ajutorul
unui tirant central de 65 mm in diametru ( vezi seciunea C-C din fig. 9.32.)
Gazele de ardere urc prin conducta de evacuare elipsoidal in camera de fum unde sunt
dispersate uniform cu ajutorul unor sicane deflectoare fixate de primul rand de tuburi dup care
sunt evacuate in atmosfer prin co.
Cldarea este prevzut cu un tirant bar, central dispus intre placa tubular superioar i
placa boltei caldarii, un alt tirant existand intre placa tubular inferioar i bolta focarului. Este o
construcie relativ simpl si, dup introducerea recent a plcilor tubulare fr flans - vezi fig.9.
31, numai placa boltei cldani si cea a boltei focarului pot fi formate la rece, ceea ce nu prezint
dificulti.
Cldarea este o construcie sudat. Custurile caldrii sunt radiografiate 100%, iar grosimea tablei
cldarii este sub 20 mm ceea ce face inutil tratamentul termic final al structurii complet
Gama dimensionala variaz de la debite de 800 kg/h la 12500 kg/h, cu presiuni de lucru de
cca. 7,5 bar - cele mai des utilizate. In fig.9.32 se prezinta nsa un model pentru presiuni pan la 25
bar. La dimensiunile mai mari, atat partea conic a focarului cat si conducta de evacuare a gazelor
sunt fixate de carcasa cldrii cu antretoaze.
Cea mai modern variant Aalborg este cldarea AQ9 (fig.9.33). La aceasta focarul este
delimitat de un rand de ruburi cu diafragm, aripioare, ce formeaz un perete de ap, fixate la
captul inferior de un colector circular, ntre colectorul de ap/abur i colectorul circular sunt
prevazute conducte descendente cu diametru mare, care asigur o circulatie adecvat, evitand
supranclzirea tuburilor focarului.
Gazele de evacuare sunt aspirate prin conducta centrala; plcile deflectoare fixate de tuburile

de ap verticale din colectorul de fum determin circulaia lor in spiral spre conducta de evacuare
la co. Asemenea c1dri pot avea capacitti de generare a aburului de peste 15000 kg/h si
presiuni peste 16 bari.
La bordul navelor se pot ntlni variante ale c1drii AQ3 adaptate pentru utilizare ca
incinerator pentru deseurile de combustibil i deseurile solide. Focarul este mai mare, cu manta de
material refractar, ce permite meninerea unei temperaturi inalte necesare arderii deseurilor solide
si un amestec de combustibil cu maxim 50% apa.
Focarul are anexata o camera special o antecamera unde materialele solide (ex. deseurile de
buctarie) sunt gazeificate de ctre gazele fierbinti venind din focar prin orificiile inferioare
practicate in peretele despartitor. Gazele rezultate ies prin gurile superioare practicate in perete si
ajung in focar, unde se produce combustia final. Deseurile sunt introduse in antecamer cu
dispozitive speciale iar usa antiexplozie elimin riscul deteriorarii cldarii in cazul unei explozii n
antecamera deseurilor.

In

c
de

Muli productori realizeaza


cldari
de
construcie
similar cu populara AQ3.
fig.9.34 si 9.35 sunt
prezentate dou asemenea
modele, avand caracteristici
originale. Trebuie remarcat
inelele
verticale
de
rigidizare sudate de inelele
fundaie din profil "U
formeaz
principalele
elemente de rezistent ale
acestor cldri, limitand
deformarea profilelor "U"
cand cldarea este sub
presiune.
Fig. 9.31. Caldare vertical
Aalborg AQ3
Presiunea de
lucru 7 bar.
1- camer de fum; 2- gur de vizitare;
3- camera ap/abur, 4- plac lubalar
superioar; 5- tuburi pentru ap; 6camera inferioara; 7- evi tirante; Scamera de ap; 9- tub eliptic pentru gazele de ardere;
10- focar, 11- arzator, 12- vatr carmid refractarS.

Fig. 9.33. Boiler vertical tip AQ9 Aalborg


1- carner ap/abur, 2- gur de vizitare; 3- tuburi normale (ordinare) -216 buc; 4- evi tirante-101 buc; 5- tiranti-6buc de
90 mm; 6- tuburi coboratoare- 8 buc de 114/100 mm; 7- colector inelar de ap; 8- perete refractar.

9.3. Caldari acvatubulare


9.3.1. Avantajele caldarilor acvatubulare
Principalele considerente pentru adoptarea caldrilor acvatubulare in locul celor igni-tubulare
sunt:
1.Greutate redus; Greutatea relativ a unei cldri acvatubulare pentru aceeai suprafa de
inclzire, cu ap la nivelul de lucru este de aproximativ 3 ori mai mic;
2. Posibilitatea utilizarii presiunilor i temperaturilor nalte; Introducerea navelor propul-sate
cu turbine a fcut posibil creterea avantajelor date de presiunile i temperaturile inalte, prin
scderea dimensiunilor i greutii pentru aceeai putere livrat.
3. Marirea flexibilitii mecanice; cldarile acvatubulare nu sunt asa de sensibile la fluctuatiile
de presiune precum cldarile ignitubulare care au un grad redus de circulaie si sunt supuse unor
eforturi mecanice sporite la nivelul elementelor principale de constructie cat si al armaturilor
principale de constructie cat si al armaturilor exterioare. Aceste neajunsuri nu apar la caldrile
acvatubulare ce au un grad sporit al circulatiei apei si o flexibilitate structural sporit.
4. Cresterea rapidi a presiunii aburului; Timpul specific depinde de temperatura iniial a
caldarii si de necesitatea evitarii defeciunilor care pot surveni prin suprainclzirile locale. In caz
de nevoie, la o caldare cald, acest timp poate fi de 20 minute, pe cand la o caldare ignitubular
este considerat normal ca acest timp s fie extins la acelasi numar de ore.
5. Micsorarea dimensiunilor, Buna circulate si capacitatea de a rezista eforturilor create de
presiunile inalte au permis obinerea de debite mari la caldarile acvatubulare la dimensiuni foarte
mici in comparaie cu cele de tip ignitubular.
6. Cresterea sigurantei in eventualitatea exploziilor; Posibilitatea unei explozii este mult mai
redusa la o cldare acvatubulara decat la una de tip ignitubular. In trecut, diametrul tuburilor era
limitat, iar colectoarele erau protejate de influenta radiatiei flcrii;
Spargerea unui tub la o caldare acvatubular determin o pierdere la o rat redus in
funcie de diametrul tubului, in timp ce explozia focarului la o caldare ignitubular poate
duce la pierderea aproape instantanee a intregului continut de ap si vapori.
9.3.2. Tipuri de caldari acvatubulare
Cele mai des intalnite caldri acvatubulare la bordul navelor sunt: Foster Wheeler, Babcock &
Wilcox, Combustion Engineering, Kawasaki i Aalborg.
Circulatia apei in toate aceste tipuri de caldari este natural; instalatiile caldarinelor marine cu
circulatie forat, desi neuzuale, sunt ocazional intalnite. Viteza apei cu o circulatie natural este
aleas s asigure o siguran peste valoarea normal la utilizarea in marina comerciala. Aceasta se
refer la faptul c este important s avem un impuls de circulate suficient prin fiecare tub al unei
cldri, asigurarea neblocrii caii aburului si in consecin supraincalzirea cu ulterioarele ei efecte.
Circulatia apei. Directia curgerii, sau sensul circulatiei apei in tuburile unei cldri
acvatubulare verticale depinde in mare parte de condiiile externe. Dac tuburile conin numai ap

la diferite temperaturi este evident c, datorit diferenei de greuti specifice in tuburi mai reci,
mai departate de focar, circulatia va fi descendent, tuburi coboratoare, iar in cele mai calde
circulatia va fi ascendent, deci tuburi urctoare.
Cateodat, in cldrile acvatubulare, tuburile contin un amestec de abur-ap in proporie diferit,
dat de fluctuaiile din focar, fiind variabile, deci este posibil ca un tub s functioneze coborator un
moment i urctor in urmtorul. Intr-o serie de tuburi ale unei caldari verticale, viteza relativ a
circulaiei va avea o valoare maxima la cele frontale i in randurile din spate, deoarece intre aceste
randuri exist mari diferente intre greuttile specifice.
Poziia tuburilor, in care sensul de circulate al apei poate alterna se afl in interiorul fasciculului
de evi, depinzand in principal de intensitatea inclzirii focarului.
O circulatie eficient se obtine mai usor in cldarile de joas presiune decat in cele de inalt
presiune, deoarece cresterea valorii presiunii si temperaturii, duc la reducerea diferentei intre
greutatea specific a apei i aburului, diferena de greuti specifice ce determin circulatia in
caldare.
O circulatie stabil este asigurat la o serie de caldri acvatubulare, prin introducerea unor
suprainclzitoare intre tuburile

Fig 9.42.Tlpul "D" de caldarin acvatubular cu supraancalzitor intre tevile


coboratoare si urctoare.
1- snopul de evi coboratoare; 2- supranclzitorul; 3-evile urctoare.

coboratoare si cele urcatoare ceea ce duce la o diferen


considerabil a temperaturii 1 greutaii specifice a
agentului de lucru (a apei) intre cele doua categorii de
tuburi (vezi fig.9.42). Cea mai bun circulatie a apei se
asigur de regul pe o singur cale, in sensul ptrun-derii
apei din tamburul superior in colectorul frontal, de aici prin
evile nclinate spre colectorul posterior de unde apa,
respectiv amestecul ap /abur , este reitrodus in tamburul
superior prin tuburile de intoarcere.
Pentru obinerea unui nivel clar al apei in tamburul
(colectorul) superior, far spum si oscilatii (eboluiuni)
tuburile de intoarcere sunt amplasate deasupra sau la nivelul de lucru al apei in colectorul superior.
Aceasta se realizeaz intr- o caldare de tip Babcock & Wilcox. (vezi fig.9.43).Nu acelasi lucru se
poate realiza intr-o caldare de tip Yarrow (fig.9.44), la care tevile de introducere a amestecului ap
i abur sunt amplasate la partea inferioar a tamburului inferior, deci sub oglinda de vaporizare.
Asigurarea unei bune circulatii a apei in caldare constitue garania unei bune funcionari a acesteia
in exploatare.
9.3.2.1 Caldarile Foster Wheeler si Babcock & Wilcox
Aceste tipuri de cldari - vezi fig. 9.45 sunt caldari ce se deosebesc in principal prin asezarea
diferit a supraincalzitoarelor in calea gazelor de ardere.
Astfel principalele caracteristici imbuntaite ale acestor cldari sunt:
1 - sporirea suprafeei de incalzire joas a focarelor mrete fiabilitatea tuburilor.
2 - membrana sau ecranele elimina suprafeele acoperite cu material refractar.
3 - partea superioar (cerul) a focarului asigur o mai bun distributie a caldurii.
4 - suprainclzitoarele la tipurile ESD si MR sunt amplasate in interiorul snopului de evi
fierbtoare cu susineri imbunttite.

5 - imbinarile prin garnituri sunt inlocuite in mare parte prin sudur.


6 - suflarea funinginei este imbunttit
7 - imbuntirea echipamentului de ardere duce la un proces de combustie mai bun.

9.4. Armaturile i accesoriile interne ale caldarilor navale


Pentru a putea funciona si indeplini principalele procese de lucru din caldare ( meninerea
unei circulatii normale a apei, mentinerea constant a temperaturii si presiunii vaporilor generati,
la variatiile de sarcn a caldarii) cat si pentru indepartarea periodic a depunerilor din caldare,
aceasta este dotat cu o serie de armaturi si accesorii.
9.4.1. Armaturi exterioare
Acestea sunt formate din valvulele principale si auxiliare de vapori; valvulele de alimentare
(capetele de alimentatie) a caldarii; valvulele de extracie de suprafaa si extractie de fund,
valvulele supraincalzitorului,robinetii pentru aer; robinetii pentru manometre; indicatoarele de
nivel, supapele de siguran si aparatele de masura si control.
Valvulele principale i auxiliare de vapori asigur cuplarea si decuplarea caldarii la si de la
reteaua de consumatori. Asigur de asemenea posibilitatea cuplarii in paralel a dou sau mai multe
caldari.
Valvulele de alimentare constitute un ansamblu de dou valvule cu rol distinct ce permit
introducerea apei in cldare si asigura, in acelasi timp, evitarea trecerii apei din spatiul de ap al
caldarii spre instalatia de alimentare cu apa. Din cele dou valvule din ansamblu, o valvul este
valvul cu ventil, cu un sens de trecere, iar a doua de siguran.
Valvulele de extracie au rolul de a asigura comunicarea intre interiorul caldarii si mediul
nconjurtor printr-o instalatie care s elimine impuritile si depunerile din caldare. Extractia de
suprafa ( acionarea valvulei) se poate executa la presiunea nominala a caldarii ( in cart) in timp
ce extractia de fund se face la intervale mari de timp cu ocazia lasarii la rece a caldarii si la
presiunea de 2daN/cm2.
Robinetii pentru controlul nivelului apei de alimentare controleaz indicatia normal a sticlei
de nivel.
Robineii pentru izolare, au rolul de a asigura scoaterea din funciune a sticlelor si de a asigura
purjarea periodica a canalelor dintre sticl si caldare.
Supapele de siguran asigur protectia la suprapresiuni realizand comunicarea intre suprafata
de vapori si atmosfer. Se regleaz la presiuni de 0,9-0,8 daN/cm 2 peste valoarea presiunii de
regim.
Aparatele de msura i control ( manometre, termometre, termostate, presostate) asigur controlul
permanent al parametnlor de lucru.
9.4.2. Accesoriile interne
a. Tubul culegator de vapori este dispus in camera de aburi i are rolul de a capta vaporii si de
a reduce umiditatea din aburi.
Pentru caldarea ignitubulara are forma unui T rsturnat cu orificii prevazute la partea
superioar (fig.9.71. a,b).
Prin orificii intr vaporii eliberati de picaturile de ap. Tuburile asigur o umiditate scazut a
vaporilor, aproximativ 0,01-0,2%
b. Placa calmant asigur uniformitatea iesirii vaporilor la nivelul oglinzii de vaporizare.
n plus, aceasta reduce umiditatea vaporilor si protejeaz ultimile randuri de tuburi n cazul
canarisirii navei. Se impiedic procesul de formare a cocoasei de vaporizare, iar procesul
vaporizani se omogenizeaza. Se confecioneaz din tabl de otel laminat cu grosimea de 3 mm

avand un numar determinat de orificii al caror diametru este de 8-22 mm si a caror suprafa ocup
pana la 29% din intreaga suprafa a placii calmante. Placa se face din doua sau mai multe
tronsoane pentru a putea fi introdusS in interiorul colectorului. Dispunerea se face la 130-140 mm

Fig. 9.71. Tub culegator de vapori.


a - la caldarile ignitubulare; b- la eSldJrile acvatubulare

Fig. 9.72.

PlacS calmanta

sub oglinda de vaporizare (fig. 9.72)


c. Palniile de extracie servesc la indepartarea din interiorul caldarii a diferitelor impuriti.
Palnia extraciei de suprafa se dispune la o distanta de 30-40 mm sub oglinda de vaporizare. Ea
asigur indepartarea din caldare a sarurilor si a grasimilor. In zona palniei pe lang grasimi,
uleiuri, pcura se afl i o concentratie maxima a sarurilor. Prezenta sarurilor si a grsimilor in
caldare este periculoas deoarece acestea pot patrunde i adera la suprafaa tuburilor caldarii,
inruttind procesul de transmitere a caldurii de la gaze la ap .Un strat de numai 0,01 mm ce a
aderat la suprafata de lucru este mai periculos decat un strat de 2-3 mm crust. Extracia de fund se
face numai cu caldarea la rece la o presiune de cel mult 2-2,5 daN/cm 2 . Extractia poate fi total
sau pariala.
d. Prelungitorul tubului de alimentare are rolul meninerii unui nivel constant al apei in
caldare in funcie de regimul de sarcin al acesteia. Se confecioneaza din oel laminat de calitate
i este prevazut cu orificii la partea inferioara si pe intreaga sa lungime. Orificiile sunt dispuse la
intervale mici la extremititi si mai mari spre centrul acestuia. Suprafata lor trebuie s fie mai mare
decat suprafaa transversal a tubului (fig.9.73).
e. Paravanul vaporilor este executat din tabl de otel i are rolul de a asigura separarea apei
de alimentare proaspt introdus in caldare de restul apei existente in colector. Paravanul se
fixeaz intre prelungitorul tubului de alimentare si ultimul rand de evi coboratoare (fig. 9.74).

Fig. 9.73. Prelungitorul tubului de alimentare.

Fig.9.74. Paravan separator

9.5. Circulaia apei n cldare


9.5.1. Circulatia naturala a apei
Circulatia natural apare in urma schimbului de caldura dintre pereii tuburilor i particulele
de lichid care, incalzindu-se, devin mai usoare si se deplaseaz de jos pe
suprafala tubului lsnd loc n urma lor pentru particule de ap reci.
Apare astfel un impuls de circulaie natural creat de diferena de greutti
specifice intre apa din tuburile dispuse la distant mai mare de focar - numite

tuburi de coborare -i tuburile din vecintatea focarului- numite tuburi ascensionale ( fig. 9.75).
Fig. 9.75. Circuia^ia naturals ; a apei in cSldare

Apa de alimentare este introdusa in colectorul superior prin intermediul prelungitorului


tubului de alimentaie dup ce in prealabil a fost preincalzit in exteriorul cldarii la o temperatura
de 85-90 C.
In caldare aceasta se amesteca cu apa din colectorul superior si este atras in circuit prin
tuburile de coborare din extremitatea snopului fierbtor care asigur apei, pe traseul descendent, o
temperatur cu 2 - 5 C mai mare decat temperatura de fierbere la sosirea in colectorul inferior.
Din colectorul inferior apa si amestecul ap-aburi se ridic prin tuburile ascensionale spre
colectorul superior acumuland in mod intens caldura de la peretii tuburilor snopului fierbator.
Circulaia apei in caldare se caracterizeaz prin gradul de circulaie K, definit ca
raportul dintre cantitatea de apa introdus in caldare i cantitatea de vapori obinui in
timp de o or.

9.5. 2. Circulaia artificiala a apei


In functie de gradul de circulatie K cldrile pot fi cu circulatie artificial repetat sau cu
circulatie artificial unic.
Circulatia artificial a apei si amestecului ap-aburi are loc pe baza unui impuls creat in mod

Fig.9.76.Caldarea
cu
circulatie
artificial
repetat
1- tuburile focarului; 2- colectorul de ap; 3colectorul superior; 4- zona convectiv a tuburilor, 5suprancalzitorul de aburi, 6- economizorul; 7- tubul
culegtor de vapori; 8- pompa de alimentaie; 9pompa de circulate; 10- pulverizaoare.

artificial cu ajutorul unei pompe de circulatie.


Circulatia artificial repetat a apei apare la cldrile acvatubulare la care K = 5-8, ceea ce
inseamn c din intreaga cantitate de ap introdus in cldare in unitatea de timp numai a 5-a pan
la a 8-a parte se transform in vapori, restul apei repetand circulatia (fig. 9.76).
In colectorul superior al cldrii 3, apa ocup 1/2 din intregul volum al acestuia.
Randurile de tuburi care imprejmuiesc focarul, acumuleaz cldura prin radiatie iar in
continuare tuburile sub form de serpentin alctuiesc suprafaa convectiv a cldrii. Apa refulat
de pompa de circulatie este fortat s circule prin fiecare tub, in stare de amestec ap-abur, spre
colectorul superior. De aici vaporii sunt trimisi spre supraincalzitor unde isi mresc continutul de
cldur acumulat. Apa care partial nu s-a transformat in vapori este aspirat de pompa de circulatie
care o retrimite in sistemul fierbtor.

Circulatia artificial unic a apei in cldare apare acolo unde K=1, adic la cldrile in care apa introdus in
circuit se transform in intregime in vapori (fig.9.77).
Apa de alimentare prainclzit in afara cldrii continu s se inclzeasc in economizor pan
la 300-320 C .
Din economizor, apa patrunde n tuburile care imprejmuiesc focarul, isi mreste temperatura
si se vaporizeaz in serpentinele de tuburi convective. In separatorul 7 ( fig. 9.77), are loc
separarea umidittii din abur, iar particulele de ap astfel separate sunt transformate apoi in vapori.
Din separatorul de umiditate vaporii ptrund in suprainclzitor unde isi mresc continutul de

Fig. 9.77. Caldarea cu circulatie artificial


unic
1- pompe de circulatie; 2- economizor,
3- colector distribuitor, 4- focar, 5- zona
convectiv a tuburilor, 6- supraincalzitor,
7-separator.

cldur acumulat.
Caracteristic acestui tip de cldare este absenta vetrei de cramid refractar, cresterea
suprafeei de acumulare a caldurii prin radiatie si micsorarea suprafetei convective.
9.6. Instalatiile ce deservesc caldarile navale
Pentru a asigura procesul de lucru al caldarii, aceasta este prevazut cu o serie de instalatii si
mecanisme auxiliare ce realizeaz alimentarea caldarii cu ap, aer si combustibil necesar
procesului de ardere.
9.6.1. Instalaia de alimentare cu aer
Are rolul de a asigura cantitatea de aer necesar arderii la regimuri diferite de sarcin ale
caldarii. Instalatia de aer are in componena sa un ventilator si o suflant sau compresor ce asigura
o presiune sporit a aerului necesar combustiei si trimiterea lui spre focaral caldarii. Intre
ventilatorul de aer si camera de ardere a combustibilului exist trasee de aer construite din
conducte cu seciune dreptunghiular ce canalizeaz aerul spre caldare. Aceste conducte de aer
sunt formate din tronsoane din tabl de oel, prevazute la intrarea in camera de ardere a caldarii cu
valvule registru sau subare pentru izolarea traseului de aer fata de caldare.
Instalatia de aer cuprinde preincalzitorul de aer, in care aerul este preinclzit nainte de intrare
in focare si valvula registru pentru reglarea cantitaii de aer necesar procesului de combustie in
functie de regimul de sarcin impus caldarii, care poate fi acionat manual sau automat.
9.6.2. Instalaia de alimentare cu apa
Aceasta instalatie trebuie s asigure in permanena alimentarea caldarii cu o cantitate de ap,
funcie de debitul de vapori generati la un moment dat. Instalaia se compune din pompe de
alimentare cu ap, pompe de circulate, tancuri pentru depozitarea apei, filtre, baa, valvule de
trecere, aparate de masur si control ( termometre, manometre etc.), prenclzitorul de ap,
economizorul si tubulatura de legtur ( fig.9.78).
Pompele trebuie s asigure in permanent o cantitate de ap de alimentare in concordant cu
debitul de vapori, respectiv cu consumul de ap al caldarii, pentru sigurana si securitatea
instalaiei, aceasta este prevazut cu dou pompe de alimentare.

Fig.9.78. Instalaia de alimentare cu ap


1- tancul de ap; 2- condens; 3- filtru; 4- pomp; 5- preincalzitor, 6- economizor, 7- cap alimentare principal.

Pentru asigurarea unei caliti corespunzatoare a apei de alimentare, aceasta trebuie supus unui
control si unor analize periodice pentru luarea preventiv a masurilor de evitare a depunerilor i a
crustelor. Problema principal este asigurarea continu a nivelului apei in caldare ntre limitele
admise pentru orice regim de sarcina al caldarii.

9.6.3. Instalaia de alimentare cu combustibil


Asigur aducerea combustibilului sub presiune si pulverizarea lui in focarul caldarii. Ea se
compune din tancuri de combustibil ( bunker, de decantare ), pompe de combustibil ( de transfer,
de alimentare), filtre grosiere si fine, calde si reci, preinclzitoare de combustibil, valvule,
tubulaturi i pulverizatoare ( fig.9.79).
Tancurile de combustibil sunt dispuse in apropierea compartimentului caldarii ( in dublul fund
sau in borduri). Capacitatea lor este aleasa astfel incat s poat depozita o cantitate suficient de
combustibil care s asigure functionarea caldarii un timp bine stabilit. Instalaia de combustibil a
caldarii trebuie s aib posibilitatea execuiei manevrei de combustibil intre diferite tancuri ale
instalaiei, atat pentru asigurarea in permanent a tancului de serviciu cat i pentru meninerea
asietei navei.
Pompele de combustibil sunt de dou feluri: pompe de transfer si pompe de alimentare. Cele
de transfer asigur aspiraia combustibilului din tancurile de bunker si trimiterea lui in tancul de
serviciu sau alt tanc.
Cele de alimentare aspir combustibil din tancul de serviciu imprimandu-i o anumit
presiune, necesara pentru o bun pulverizare i pentru o dozare corect a combustibilului in
procesul de ardere, funcie de sarcina caldarii la un moment dat.

Fig. 9.79. Instalaia de alimentare cu combustibil


1- tancuri de decantare; 2- tanc de serviciu; 3- filtru grosier (rece); 4- prenclzitor de combustibil;
5- pompa de alimentare cu combustibil: 6- baterie de filtre calde; 7- pulverizatoare; 8- tubulaturi
retur, 9- focar.

Se utilizeaz pompe cu piston, centrifuge, cu roi dinate sau pompe cu urub melc.
Utilizarea unui tip sau altul de pomp se face functie de natura combustibilului si de
viscozitatea acestuia. Pentru instalaiile de combustibil ale caldarii in care se foloseste un
combustibil de viscozitate mare se utilizeaz pompe cu roi dinate sau cu surub.
Filtrele de combustibil sunt filtre reci si filtre calde. Cele reci asigur filtrarea combustibilului
la temperatura mediului sau la temperatura apropiat temperaturii din tancul de serviciu. Bateria
de filtrare este dispus inaintea preinclzitorului. Filtrele calde asigur filtrarea dup ce
combustibilul a trecut prin preinclzitor. Acestea au rolul de a reine impuritaile ce nu au fost
retinute in filtrele reci.
Preincalzitorul de combustibil este un schimbator de caldura destinat nclzirii
combustibilului inaintea intrtrii in pulverizatoare. nclzirea este necesar pentru reducerea
viscozittii, ceea ce asigur imbunatatirea pulverizarii. Pentru asigurarea prencalzirii

combustibilului se utilizeaz cldura aburului prelucrat in diferite masini si mecanisme auxiliare


de la bord. Functie de natura combustibilului folosit temperatura de preinclzire este cuprinsa intre
70-110 C.
Tubulaturile si valvulele asigur legatura, cuplarea si decuplarea tuturor celorlalte elemente
ale instalatiei. Tubulatura de combustibil este izolata termic pentru reducerea pierderilor de
caldur i evitarea accidentelor.
Pulverizatoarele sunt aparate pentru realizarea unui bun proces de combustie n cldare,
combustibilul trebuie introdus in particule cit mai fine, omogen distribuite in masa de aer din
focar; acestor particule trebuie s li se imprime o anumit vitez pentru a asigura un front de
flacr pe toat adancimea focarului. Pentru realizarea acestor conditii se utilizeaz pulverizatoare
cu jet de vapori sau jet de aer sau pulverizatoare mecanice.
Pulverizatoarele cu jet de vapori sau cu jet de aer folosesc energia cinetic a jetului in scopul
asigurarii unei bune pulverizari a combustibilului. Aceste pulverizatoare necesita o instalaie
pentru introducerea aburului sau a aerului comprimat.
Pulverizatoarele mecanice folosesc energia cinetic a jetului de combustibil ce trece prin
pulverizator prin comprimarea combustibilului cu ajutorul unor pompe. Aceste pulverizatoare pot
asigura reglarea calitativ sau cantitativ a debitului de combustibil necesar procesului de ardere la
variaia sarcinii cldarii. Reglarea cantitativ const in reglarea cantitii de combustibil ce
prseste pulverizatorul, mentinnd presiunea constant. Reglarea calitativ a debitului de
combustibil pulverizat se asigur prin variaia presiunii combustibilului in tubulatura la care este
racordat pulverizatorul.
Reglarea cantitativ este cea mai des utilizata si se realizeaz cu ajutorul valvulelor de inchidere a
combustibilului spre pulverizator si a unor duze.
Ambarcarea i pastrarea combustibilului la bord, implic urmtoarele operatiuni:
- primirea certificatului de analiz a combustibilului solicitat si studierea lui;
- efectuarea masurtorilor in tancurile proprii, stabilirea cantittii totale de combustibil existent
la bord;
- stabilirea tancurilor ce urmeaza a fi umplute cu combustibilul solicitat si stabilirea
modalitii de livrare, aceasta presupunand legtura cu furnizorul, cunoaterea debitului de livrare,
stabilirea inceputului si sfarsitului livrarii;
- asigurarea pe tot parcursul ambarcarii a unor masuri deosebite privind normele P.S.I.;
- dup livrare, recoltarea unei probe din combustibilul furnizat si sigilarea acestei probe in
vederea efecturii unor eventuale probe de laborator.
9.7. Automatizarea caldarilor navale
Conducerea automat a proceselor de lucru din cldare constituie un mijloc important de
realizare a unor consumuri optime de combustibil contribuind la reducerea personalului de
deservire.
Automatizarea functionarii caldarii asigur reglarea automat a debitului de ap aer,
gaze evacuate si a temperaturii si presiunii aburului generat de cldare.
Debitul de combustibil si debitul gazelor evacuate sunt dou marimi reglate aflate in corelatie
direct.
Debitul de ap, respectiv nivelul apei in caldare sunt marimi reglate independent.
9.7.1. Reglarea automata a debitului de apa
Operaia se realizeaz cu ajutorul unor regulatoare cu un singur impuls sau cu mai multe
impulsuri.

Regulatorul cu monoimpuls (fig. 9.80) cu actiune direct este compus dintr-un flotor,
ce acioneaza un bra curb 2, destinat transformarii miscarii de translatie in miscare de
rotaie.
Fig. 9.80. Regulatorul cu monoimpuls cu actiune direct
1- flotor, 2- carcas exterioar; 3- brat exterior, 4- banda metalica; 5valvul de reglare.

Braul exterior 3 comand printr-o band metalic 4, valvula principal de reglaj a


debitului de ap care alimenteaz colectorul. La creterea nivelului apei in caldare, flotorul se
ridic acionand asupra inchiderii valvulei de alimentare 5.
La caldarile mari ins cu volum mic de ap la care intarzierea de executie a reglajului
nivelului poate duce la fluctuantii mari de nivel se folosesc sisteme de automatizare cu mai
multe impulsuri. n cazul automatizarii cu doua impulsuri, unul din impulsuri este dat de
nivelul apei din colector, iar al doilea impuls auxiliar este dat de debitul de abur general de
caldare.
Astfel la o variaie a debitului de abur impus de consumatori, inainte de a se produce o
scadere a nivelului de ap in colector, apare impulsul de modificare a debitului de ap de
alimentare corectat permanent de impulsul apei in colector.
La caldrile cu circulatie forat la care volumul de ap este foarte mic, se intrebuineaza
scheme de automatizare a nivelului de apa cu trei impulsuri. Cel de-al treilea impuls il
constituie insai debitul apei de alimentare care are rolul de a corecta celelalte impulsuri pentru
reducerea intarzierii de aciune si stabilizarea sistemului.
9.7.2. Reglajul arderii
Acest reglaj presupune existena a trei categorii de scheme de reglare:
a) scheme tip aer dup combustibil in care prima marime reglat este consumul de
combustibil, iar cea de a doua marime consumul de aer;
b) scheme tip combustibil dup aer n care prima marime reglat fiind consumul de aer si
n funcie de acesta se acioneaz asupra alimentari cu combustibil;
c) scheme cu aciune concomitent asupra consumului de combustibil si aer.
n unele scheme de reglare automata se folosesc regulatoare monoimpuls cu aciune
indirect avand comanda hidraulica si care sunt prevazute cu servomotoare cu piston cu dubl
aciune (fig.9.81).
Agentul de lucru al regulatorului este apa, a carei presiune de 8-10 daN/cm 2 este realizat
de o pomp.
Reglajul arderii cuprinde in general reglajul alimentarii cu aer si reglarea evacuarii gazelor
rezultate din procesul de ardere.
Cele trei marimi reglate sunt corelate intre ele si impreun determin sarcina de
funcionare a caldarii. Reglajul celor trei marimi se face prin blocuri de automatizare care ca n
orice sistem de reglaj ( hidraulic,
pneumatic, electric sau electronic) sunt
formate din aceleasi elemente principale si
anume un sesizor care este un traductor
dand impulsuri dup o marime msurat, un
releu, care, primind comanda sesizorului,
produce o variaie tot ntr-un anumit sens,
transformand-o n energie mecanic ( lucru
mecanic de comand) si un organ de
cornand care acioneaz direct asupra
debitului alimentatorului.

Fig.9.81. Regulatorul cu aciune indirect cu un singur impuls;


1- silfon; 2- distributor cu 2 tuburi sub presiune; 3- servomotor, 4- valvul de reglare; 5- resortul de echilibru; 6valvul de refulare.

Un organ suplimentar care poate fi necesar la alctuirea blocului de automatizare este


releul de corelaie. Acest releu este comandat simultan de dou marirni, prin dou sesizoare,
asigurand corelatia intre ele.
Releele de corelaie sunt folosite atunci cand intre dou marimi reglate trebuie s existe in
permanen un anumit raport. Este cazul debitului de aer si debitului de combustibil care
trebuie s se gaseasc intotdeauna ntr-un raport fix pentru meninerea excesului de aer
prescris. Un alt organ care poate fi necesar n componena blocului de automatizare este releul
de readucere. Acest releu este necesar atunci cand timpul de rspuns al agregatului fa de
impulsul primit are o valoare relativ mare. In acest caz efectul comenzii fcute este perceput ca
variaie a parametrului reglat cu o ntrziere relativ mare si, n consecina, dup efectuarea unei
prime comenzi este necesar un releu care s readuc n poziia initial releul de comanda,
inainte de a se produce raspunsul cu ntarziere al parametrului reglat.
Un exemplu de schem de automatizare a arderii la o caldare este redat to fig.9.82.
Se remarc cele trei blocuri de reglaj al arderii si anume: blocul de combustibil, blocul de
aer si blocul de gaze. Deoarece intre toate aceste elemente trebuie si existe o anumit
proportionalitate, impulsul principal este primit tot de la regulatorul principal al caldarii.
Regulatorul principal RP este un traductor de presiune montat pe tubulatura care aduce
aburul la consumatori. Elementul final reglat fiind debitul de abur transmis utilizatorului este
evident ca presiunea aburului trebuie meninut constant. De altfel presiunea aburului furnizat
este parametrul care rspunde primul in cazul existenei unei neconcordante intre debitul
caldarii i debitul cerut de consumator.
Regulatorul principal RP trimite un impuls blocului de combustibil, impulsul este primit
de sesizor si transmis releului care actioneaz asupra servomotorului. Servomotorul acioneaz
direct, printr-un sistem mecanic, asupra dispozitivului de alimentare.
Modificarea alimentarii cu combustibil nu poate fi perceput imediat sub forma de crestere
a presiunii pe tubulatura de abur pentru ca totusi comanda de marire a alimentarii sa nu fie de
prea lung durata si n consecina sistemul de automatizare sa intre in pendulare neamortizata,
un releu de readucere da comanda de oprire a aciunii releului principal atunci cand debitul de
combustibil a crescut. Releul reaductor este comandat chiar de valoarea debitului de
combustibil printr-un sesizor al unui debitmetru.
Regulatorul principal RP comanda n acelasi timp si blocul de alimentare cu aer. Blocul de
aer primeste impulsul printr-uo sesizor si il transmite releului care actioneaz servomotorul.

Fig. 9.82. Automatizarea arderii la o caldare.

Servomotorul nchide sau deschide clapetele de reglaj ale suflantei de aer , modificand n
felul acesta debitul de aer insuflat. Cum insa automatizarea are o ntarziere de raspuns relativ
mare, un releu readucator este necesar. Acesta este comandat printr-o marime de debit a aerului

furnizat de suflant i de obicei ca o masura a debitului de aer se ia cderea presiunii pe


preinclzitorul de aer ( ppra).
Odata cu variaia debitului de aer releul reductor opreste aciunea servomotorului astfel
ncat impulsul nceteaz.
Exist posibilitatea ca ntre blocul de combustibil si blocul de aer s fie si o legtur
direct printr-un releu de corelare. Acesta este cel de-al treilea impuls, utilizat uneori, care
mentine proportionalitatea ntre debitele de combustibil si aer.
Sistemul direct de corelare se utilizeaz in cazul arderii combustibililor gazosi.
Un alt impuls suplimentar de corelare ( care poate fi folosit in toate cazurile) poate fi
obtinut prin masurarea automata a unui parametru din compoziia gazelor de ardere ( CO 2 sau
mai bine O2). Acest parametru poate da o comanda suplimentar blocului de aer pentru
realizarea proportionalitii aer-combustibil.
Regulatorul principal RP acioneaz si cel de-al treilea bloc, blocul de reglaj al depresiunii
din focar. Printr-un sesizor, un releu si un servomotor se comand clapetele de reglaj instalate
inaintea exhaustorului. In felul acesta este modificat depresiunea din focar prin variaia
debitului de gaze evacuate din instalaie. Blocul de tiraj are raspunsul rapid; in consecin nu
este necesar decat un impuls de corectare, preluat de la elementul reglat ( depresiunea in focar).
Orice dereglare in depresiunea normal a focarului comand debitul de gaze evacuate din
instalaie, chiar dac regulatorul principal nu a intrat in aciune.
Un bloc separat de reglaj este blocul de reglare a temperaturii aburului supraincalzit.
Temperatura aburului se regleaza dup un sistem cu mai multe impulsuri. Impulsul principal
este preluat chiar de la temperatura final a aburului. Deoarece in unele cazuri actiunea
regulatorului este prea inceat, la apariia unei cresteri de temperatur in sistemul
suprainclzitor, se poate prelua un impuls anticipat, de exemplu intre prima si a doua treapt a
supraincalzitorului. Cel de-al doilea impuls este dat de debitul cldarii, existand o anumit
corelaie intre corecia de temperatura care trebuie facut temperaturii finale si debitul caldarii.
In sfarsit un al treilea element de impuls este releul cu ntarziere format din tensiunea de
dezechilibru ce se naste intre nite termocuple izolate si altele neizolate termic, introduse in
curentul de abur. Servomotorul in acest bloc comanda debitul de ap sau abur saturat injectat
cu aburul supraincalzit; intervalul de timp obtinut trebuie sa fie egal cu ntarzierea realizat
prin releul de intarziere, respectiv timpul diferit de incalzire al termocuplelor izolate si
neizolate ale acestui releu.
9.7.3. Reglarea automata a caldarilor auxiliare
Cldarile auxiliare difer fa de cele principale nu numai constructiv si din punctul de
vedere al caracteristicilor termotehnice ci si datorit condiiilor de exploatare care sunt
determinate de destinaia si tipul navei.
Generatoarele de abur auxiliare de la bord livreaz abur saturat la presiunile nominale de
4-15 daN/cm2 si au un debit de abur care poate ajunge la tancurile petroliere mari pan la 15t/h
si chiar mai mult.
Sarcina variaz in limite largi, chiar pan la sarcina maxim, dup care poate s scad
brusc pe o perioada mare de timp. Instalatia de cldari auxiliare, se compune din una sau mai
mite cldari, care pot functiona in paralel pe tubulatura de vapori si sunt deservite frecvent de
aceleai mecanisme auxiliare ( pompe de alimentare combustibil si ventilatorare). In regim de
mars pot exista cazuri de funcionare in comun a caldarilor auxiliare si a celor principale dac
debitul de vapori al ultimelor nu satisface cerinele consumatorilor.
Automatizarea arderii combustibilului si a alimentarii cu ap a caldarilor auxiliare trebuie
s satisfac funcionarea de durat sigur si economic si o supraveghere continu a cdarii. La
bordul navelor, cldarile sunt prevazute cu sisteme de semnalizare si protecie.
Reglarea caldrilor auxiliare se execut printr-unul din urmtoarele sisteme: sistemul
poziional, sistemul continuu si sistemul combinat.

9.7.3.1. Sistemul poziional de reglare


De obicei acest sistem se realizeaz cu ajutorul sistemului electromagnetic, care mentine
marimile pe care le realizeaz in limitele date pe calea cuplarii sau decuplarii pompelor de
alimentare si totodat prin mentinerea constant a debitului pompei de combustibil si a
debitului ventilatoarelor.
Sistemul este simplu dar prezinta dezavantajul c marimile reglate variaz in limite
determinate, micsorarea intervalelor de lucru ducand la mrirea numrului de cuplri-decuplri
a mecanismelor pe care le deservesc.
De aceea reglarea pozitional se justific in cazul functionrii caldarii cu motorin,
aprinderea realizandu-se sigur cu ajutorul unei scantei electrice.
9.7.3.2. Sistemul de reglare continuu.
Se utilizeaza frecvent in sistemele de automatizare pneumatice si hidraulice, mult mai
complexe decat cele electromecanice dar care prezinta mai putine neajunsuri in functionare.
Totodat aceste sisteme pot fi ntrebuinate si atunci cand debitul minim al injectoarelor este
mai mic decat consumul de combustibii, pentru mentinerea caldarii in rezerv," la cald". O
mare perspectiv o au injectoarele mecanice cu abur, care au o plaj larg de reglare si un
consum minim de combustibii ( circa 8-10kg/h) ceea ce pentru caldarile auxiliare mari
corespunde situatiei de rezerv (cldarea "la cald" ). De asemenea este posibil folosirea unui
injector suplimentar care functioneaz cu motorina.
9.7.3.3. Sistemul combinat
Este un sistem electromecanic care realizeaz un reglaj continuu pentru sarcini pan la 2030% din cea nominal iar la sarcini mai mici poziional. In acest caz automatizarea cldarilor
principale.
Automatizarea cldrilor mici auxiliare trebuie s fie simpl si sigur excluzand avariile in
timpul functionarii, cerinele privind economicitatea sunt pe planul doi.
n acest caz organele de reglare pentru aer si combustibil ale caldarinei au de regul o
actionare comun, comandat de regulatorul de presiune al aburului. Pe lang acestea se
intrebuineaza regulatoare pentru cderea de presiune pe supapele de reglare a combustibilului
si pentru temperatura combustibilului.
Reglarea automat a caldarinelor auxiliare se realizeaz fie pe calea by-passarii gazelor de
evacuare fie prin variatia suprafeei efective de inclzire, fie prin variatia temperaturii si
cantitaii apei de alimentare. In alte cazuri se intrebuinteaza trimiterea surplusului de abur in
condensorul auxiliar.
9.7.3.4. Reglarea automata a caldarinei recuperatoare de tip "LA MONTE"
Caldarina recuperatoare de tip "La Monte" este o instalatie special care poate functiona
independent sau in paralel cu caldarina cu combustibil.
Ca surs energie se folosesc gazele de evacuare de la motorul principal. Caldarina "La
Monte" este o caldarin acvatubulara, apa inclzindu-se si vaporizandu-se intr-o serie de
serpentine splare tot timpul de gazele de evacuare ( fig. 9.83).
Reglajul se realizeaz prin variatia cantitii de apa trimis in serpentinele de vaporizare.
Functionare. Cu ajutorul pompelor de alimentare 5, se introduce ap pan la nivelul
normal in caldarina cu arztor. Apa este preluat de electropompele de circulatie BC si trimis
spre valvulele cu trei ci 15, care, functie de pozitie, trimite apa, fie in distribuitorul

Fig. 9.83. Reglarea automatf a caldarinei


recuperatoare tip La Monte
1- caldarina cu arzitor, 2- arztor, 3- sticl de nivel;
4-capete de alimentare; 5- pompe de alimentare; 6ba; 7- alimentare ba; 8- manometru; 9- valvul
principal; 10- valvulele distribuitoarelor, 11- presostat diferenial; 12- valvula de aspirate a pompei de
circulate; 13- tablou de automatizare; 14elecromotor de acionare a valvulei cu trei ci; 15valvula cu trei ci; 16- tubulatur ap-abur spre
domul cldarii; 17-distribuitor ap la serpentine; 18colector amestec ap-abur; 19-serpentine de
vaporizare; 20- eapament motor principal; 21motor electric; 22- pomp de circulaie.

de ap 17 i serpentinele 19 ale caldarinei


recuperatoare fie din nou la aspiraia
pompei de circulatie PC.
n serpentinele de vaporizare apa se
incalzete pan la 250 C si se vaporizeaz
partial.
Amestecul ap-abur este trimis in domul caldarinei unde se separ, aburul trecand prin
valvula principal 9 spre valvulele distribuitorelor 10. Presiunea aburului in dom este
supravegheata de manometrul 8 si de un presostat diferenial. Variaia presiunii in dom este
dependent de variatia consumului.
Perturbarea regimului de sarcin impus duce la variatia presiunii. In cazul unui consum
sporit, presiunea scade, presostatul diferenial transmite comanda la tabloul de automatizare
care acioneaz motorul electric al valvulei cu trei ci, micand-o in sensul mririi debitului de
apa spre serpentinele de vaporizare.
n cazul in care debitul de ap este prea mare, presiunea in dom creste i ansamblul de,
automatizare actioneaz in consecin.
Cand bilantul energetic al caldarinei recuperatoare este sczut, caldura transportat de
gazele de evacuare are o valoare redus (ca urmare a sarcinii reduse a motorului principal) si
elementele de automatizare vor introduce in functiune si caldarina cu arzator iniiind in acesta
procesul de combustie.
Procesul de combustie va avea loc pan la stabilirea echilibrului termic in intreaga
instalaie, respectiv pan la stabilirea echilibrului termic in intreaga instalaie, respectiv pan la
meninerea constant a presiunii aburului in condiiile impuse de noul regim de lucru.

9.8. Exploatarea caldarilor navale


Exploatarea cldrilor presupune asigurarea tuturor msurilor ce trebuie luate pentru
pregtirea cldrii in vederea funcionrii, precum si pe toat durata de functionare. In
exploatarea cldrilor etapele principale sunt:
- pregtirea cldii pentru exploatare;
- ridicarea presiunii n cldare;
- deservirea caldarii in functionare;
- oprirea cldrii.
9.8.1. Pregatirea pentru exploatare
De modul in care se execut toate operaiile necesare pregtirii cldrii depinde in mare
msur funcionarea normal a cldrii. Se intalnesc dou situaii distincte in pregatirea
cldrii:
a. Pregtirea cldrii dup reparaii ( dup o perioad indelungat de stationare),
b. Pregtirea caldarii dup o perioada scurt de staionare.
a. Pregatirea dupa reparatii consta din:
1) controlul interior al caldrii care urmreste buna curtire a suprafeelor de inclzire,
verificarea stri tehnice a tuturor dispozitivelor si modul lor de fixare in interiorul corpului
caldrii si verificarea spaiilor interioare ale cldrii in vederea depistrii unor obiecte, scule
etc. in interiorul corpului;
2) controlul exterior urmreste: verificarea strii zidariei focarului, verificarea armturilor
exterioare, verificarea modului de fixare al caldri pe postament, deschiderea capacelor si a
valvulelor registru de evacuare, deschiderea robineilor de aer ai caldarii si asigurarea umplerii
cu ap a cSldarii, 1/3 fa de nivelul minim, cu robinetii de aer deschisi pan la eliminarea
completa a aerului din cldare.
b. Dupa o perioada scurta de stationare. Pregatirea pentru funcionare presupune
executarea unui control exterior al cldrii avnd in vedere c din caldare nu a fost scoas apa
si cldarea nu a fost deschis.
9.8.2. Ridicarea presiunii la caldare
Durata inclzirii si punerii in functiune a cldrii de la rece pn in momentul cuplarii la
tubulatura principal de aburi (consumatorii) se stabileste n funcie de tipul cldarii,
posibilittile de dilatare ale cldrii, volumul de ap, temperatura apei de alimentare, de tipul si
conditiile de circulaie ale apei in cldare. Astfel, timpul necesar ridicarii presiunii in cldare
poate varia de la 15-20 min pan la 4-6 ore.
Ridicarea presiunii n cldare la nava are loc in urmtoarele 3 situaii:
a- cand nava nu dispune de nici un fel de energie;
b- cand nava dispune de energie electrica;
c- cand nava dispune de abur.
a. Cand nava nu dispune de nici un fel de energie ( de exemplu nava iese din antier).
Aceast situaie este intalnit la navele unde sursa principal de energie o constituie
vaporii.
n acest caz operatiile principale ce se execut sunt:
- se umple cu o pomp manual un tanc de combustibil aflat la o inaltime de 2- 4 m, de
unde combustibilul vine prin cdere liber la pulverizatoarele de prim aprindere;
- se asigur aprinderea combustibilului dup care se tin in functiune pulverizatoarele de
prim aprindere pana in momentul in care in cldare se realizeaz o presiune de 4-5 daN/cm2.

La atingerea presiunii de 5 daN/cm2 se inchide robinetul de aer. Cu presiunea de 5-6


daN/cm2 se asigura trimiterea vaporilor spre mecanismele auxiliare, se stopeaz
pulverizatoarele de prim aprindere si se pun in functiune pulverizatoarele principale.
b. Nava dispune de energie electrica.
In aceast siruaie se disting 2 faze:
1) Se pun in funciune mecanismele auxiliare ale caldarii ce pot fi acionate electric
asigurandu-se astfel preventilarea si ventilarea caldarii ( tirajul), trimiterea si preincalzirea
combustibilului;
2) Se scot din funciune mecanismele actionate electric intrand in functiune mecanismele
acionate cu abur.
c. Nava dispune de abur.
Pe tubulatura auxiliara se trimit vaporii, sub presiune, necesari punerii in functiune a
mecanismelor auxiliare ale caldarii ce urmeaz s intre in functiune.
9.8.3. Deservirea caldarii in functionare
Asigurarea alimentarii cu ap a caldarii presupune meninerea constant a nivelului apei in
caldare si controlul indicaiei sticlelor de nivel. In cazul spargerii unei sticle de nivel este
permis functionarea caldarii cu ceala sticl, maximum 20 minute.
La dispariia nivelului apei din sticla de nivel caldarea trebuie scoas din funciune.
Meninerea constant a presiunii constituie problema de baza, indiferent de regimul de
sarcini impus la un moment dat. Aceasta se realizeaz prin corelarea proceselor de combustie
cu necesarul de vapori solicitat la un moment dat. Pentru o buna combustie si corelaia cu
necesarul de vapori se impune reglarea cantitaii de combustibil in focar, a cantittii de aer,
precum si mentinerea constant a temperaturii combustibilului pulverizat. Se asigur buna
funcionare a mecanismelor auxiliare ce deservesc cldarea atunci cand functioneaza normal
mecanismele i elementele instalatiei de alimentare cu combustibil, mecanismele i elementele
instalaiei de alimentare cu aer, mecanismele i elementele instalatiei de alimentare cu ap in
concordant cu necesarul de vapori. Trebuie s se asigure controlul si supravegherea
permanent a tuturor A.M.C. urilor i a elementelor de automatizare.
9.8.4. Oprirea caldarii
Presupune efectuarea operaiilor de inchidere a pulverizatoarelor, postventilarea focarului,
inchiderea valvulei principale de abur, continuarea alimentarii cu apa i inchiderea posibilittii
de acces a aerului in focar. Apoi cldarea se las s se rceasc treptat.
9.8.5. Incidente caracteristice in exploatarea caldarii
Dupa gravitatea lor acestea pot fi:
A. Incidente ce nu permit funcionarea in continuare a caldarii
a. Pierderea apei din sticlele de nivel ( inroirea suprafeei de incalzire, apariia unui miros
specific de cauciuc ars).
C a u z e. Neatenia fochistului, defeciuni la pompa de alimentare, defectiuni in sistemul
automat de alimentare cu ap, sticle de nivel infundate, cldarea prezint tuburi infundate sau
pompa de alimentare nu asigura debitul si presiunea necesar.
M s u ri. Se oprete cldarea, se asigur un control asupra suprafeei de inclzire, se las
caldarea la rece i se remediaz defectiunea. Dup punerea in functiune se urmarete
indeaproape funcionarea cldrii.
b. Spargerea tuburilor, cu simptomul de abur intens pe cos, zgomot specific, jet puternic de
abur in zona tubului.
C a u z e. Suprainclzirea locala a tubului, cruste groase pe perei, lipsa apei in tuburi,
coroziunea accentual a tubului.

M s u r i. Oprirea cldarii, se las caldarea la rece, se goleste, se deschide, se depisteaza


tuburile sparte s se tamponeaz (se pun dopuri la capete).
c. Aparitia fisurilor in corpul caldarii, cu simptomul de abur in cutia de fum.
C a u z e. Incalzire neumform, racire brusc, aer rece in focar.
M s u ri. Oprirea caldarii, se racete lent, se remediaz fisura.
B. Incidente ce pot deveni cauze ale unor periculoase avarii
a. Cresterea presiunii peste cea de regim.
Cauze. Defectarea manometrelor (in general automatizarea).
M a s u r i. Se reduce cantitatea de combustibil, se asigur alimentarea cu apa la nivelul
maxim, se verific manometrele.
b. Ebolutiuni. Reprezinta fenomenul de fierbere turbulent a apei in colector i se observ
prin variatia excesiv a nivelului in colector.
Cauze. Coninut sporit de impuriti mecanice i uleioase, cresterea duritii apei,
deschiderea brusc a valvulei spre consumatori.
M s u r i. Extracie de suprafata, se reduce consumul de vapori, stoparea cldrii.
c. Spargerea sticlei de nivel insoita de apariia unui zgomot puternic i o degajare
puternica de aburi.
Cauze. nclzire neuniform a sticlei, montaj necorespunztor.
M s u ri. Izolarea sticlei si inlocuirea ei in maxim 20 minute.
C. Incidente ce nu permit functionarea in continuare a caldarii decat sub o atenta
supraveghere
a. Arderea incompleta a combustibilului.
Cauze. Temperatura scazut a combustibilului, pulverizatoare infundate, lips de aer.
M s u r i. Meninerea temperaturii combustibilului, inlocuirea pulverizatorului, schimbarea tancului de serviciu, sporirea continutului de aer.
b. Suprainclzirea peretilor metalici exteriori (nroirea acestora).
Cauze. Presiunea mare a aerului, pulverizatoarele proiecteaz combustibilul pe perei,
izolatie deteriorat.
M s u r i. Se stopeaza caldarea.

MAINI CU ABUR CU PISTON


11.2.Generalitati privind masina cu abur cu piston.
Definitie. Clasificare
Masina alternativa cu abur cu piston este o masina termica in care energia potentiala a
aburului se transforma in lucru mecanic.
Cu toate ca este cea mai veche masin termica, construita si folosit in scopuri industriale de
peste 250 ani, amintind de prima nava actionata de o masina cu abur -1736 - Jonathan Hulls si
de masina lui James Watt cu dubl expansiune - 1755 - masina cu abur este folosita si astazi in
domeniul naval.
Desi nu mai este folosita pentru propulsie datorita randamentului sau scazut, masina cu
abur este folosita si in prezent si va fi folosita si in viitor la bordul tancurilor petroliere ca
masina auxiliara datorit siguranfei deosebite ce o are in prezena atmosferelor inflamabile de
la bordul acestor nave.
Astfel masina cu abur cu piston este folosita pentru antrenarea pompelor de marf,
pompelor de strip si a unor mecanisme de punte precum vinciuri si cabestane.
Clasificarea mainilor cu abur cu piston:
A. Din punct de vedere al caracteristicilor aburului distingem:
a) dupa starea initiala a aburului,
- masini cu abur saturat
- masini cu abur supraincalzit
b) dupa presiunea initiala a aburului
- masina de joasa presiune p< 15 daN/cm2
- masina de medie presiune p = 15 - 35 daN/cm2
- masini de inalta presiune p>35 daN/cm2
c) dupa procesul de lucru al aburului in masina,
- masini cu plina introductie
- masini cu simpla expansiune
- masini cu multipla expansiune
d) dup caracteristicile aburului evacuat
- masini cu evacuarea in condensor (0,08 - 0,2) daN/cm2
- masini cu evacuarea in atmosfera (contrapresiune) - (1-1,2) daN/cm2 ,
- masini cu prize intermediare de abur
e) dup sensul de miscare a aburului in cilindru,
- masini cu circulaia in contracurent
-masini cu circulatia in echicurent
B. Din punct de vedere constructiv distingem:
a) dupa pozitia cilindrului
- masini cu abur orizontale (n < 200 rot/min)
- masini verticale (n < 200 rot/min)
- masini cu abur inclinate
b) dupa sistemul de legatura intre blocul cilindrului si rama masinii,
-masini de tip deschis
- masini de tip inchis
c) dupa dispunerea cilindrilor,
- masini cu cilindrii in serie sau tandem
- masini cu cilindrii in paralel sau compound
d) dupa organul de distributie,
- masini cu abur cu sertare
- masini cu abur cu supape
e) dupa numarul de cilindrii,
- masini cu abur monocilindrice

- masini cu abur policilindrice


f) dupa numarul de rotatii ale arborelui cotit
- masini cu abur lente n < 100 rot/min
- masini cu abur de turatie medie n < 100-200 rot/min
;
- masini cu abur rapide n > 300 rot/min
g) dup sensul de rotatie a arborelui cotit,
- masini cu abur reversibile (cu dublu sens de rotatie)
- masini cu abur nereversibile (cu un singur sens de rotatie a arborelui cotit)
Principiul de funcionare al masinii cu abur cu piston (vezi fig. 11.11 ) este urmatorul:
Aburul nou sosit de la caldare este introdus in cutia de distributie. Presupunem ca masina
este cu introducie exterioara.
In poziia de mijloc, sertarul se deplaseaza, de exemplu, spre stanga deschizand canalul din
dreapta, aburul patrunznd in partea dreapta a cilindrului si deplasand pistonul spre stanga.
Intre timp sertarul isi schimba sensul miscarii si deplasandu-se spre dreapta, inchide
canalul de admisie din dreapta fra sa-1 deschida deocamdata pe cel din stanga.
In acest moment se inchide admisia aburului pe partea dreapta si incepe expansiunea;
inainte ca pistonul sa ajunga in punctul mort stnga, sertarul deschide calea de evacuare din
dreapta, cursa pistonului se termina si aburul incepe sa fie evacuat spre condensor sau in
atmosfera.
n punctul mort stanga al pistonului, sertarul deschide canalul de admisie din stanga si
ciclul desfasurat pe partea dreapta se repeta de asta data pe partea stanga a pistonului.
Deoarece aburul este introdus alternativ pe ambele fete ale pistonului, o astfel de masina
se numeste cu dublu efect, spre deosebire de masina cu simplu efect, la care aburul este
introdus pe o singura parte a pistonului.
1- manivela motoare;
2 - excentric;
3 -biela pistonului;
4 - cap cruce;
5 - glisiera;
6 - tija pistonului;
7 - cutia de etansare;
8 - biela sertarului;
9 - sertarul;
10 - introductia aburului;
12 - cutia de distributie;
13 - oglinda sertarului;
14 - contratija pistonului;
15 - cutia de etansare a contratijei.
Fig. 11.11. Schema masinii cu abur cu piston

11.3. Procesele de lucru in masina cu abur cu piston


11.3.1 Masina cu plina introductie (fara destindere)
Acesta masin cu abur este astfel numita deoarece cursa pistonului se realizeaza in
intregime pe baza introductiei aburului la presiunea p, a aburului sosit de la caldare. Procesul
de lucru este redat mai jos in fig. 11.12. intr-un sistem de coordonate p-v.