Elaborarea metodica Nr.

4
1. Definitie "amprenta". Caracteristica

Amprenta - copie negativa si fidela a campului protetic, cu ajutorul

careia se obtine modelul pe care se va confectiona proteza.
Ele sunt obtinute de catre medic cu ajutorul unor dispozitive
speciale numite linguri amprentare, care reprezinta suport rigid,
rezistent, nedeformabil pe care se pune materialul de amprentare si
se preseaza pe campul protetic.
2. Clasificarea amprentelor dupa scopul urmarit, tehnica
realizarii.
-Amprente realizate intr-un timp
-Amprente realizate in 2 timpi
-de corectare
-in inel de cupru
-in ocluzie
-partiale
-totale

3. Lingurile amprentare. Caracteristica. Clasificarea

Linguri standart si linguri individuale

Lingurile amprentare pot fi inzestrate cu elemente retentive pe
materialele amprentare, reprezentate, de regula de perforanti si fara
elemente retentive.
Lingurile amprentare standarte se fabrica atit pentru fiecare
maxilar, cit si pentru realizarea concomitenta a amprentei de pe
ambele maxilare in pozitii de intercuspidare maxima
Lingurile individuale sunt confectionate in conditii clinice din
materiale termoplastice.
4. Consecutivitatea si tehnica obtinerii amprentelor.
Amprenta realizata intr-un timp este obtinuta prin depunerea
materialului amprentar in lingura de amprentare si presarea lui
direct pe cimpul protetic. Aceasta tehnica poate fi utilizata si la
aplicarea cu 2 materiale amprentare de diferita consistenta : unul
viscos , unul rigid.

5. Clasificarea materialelor amprentare dupa Oksman,

Gherner si Napadov, Postolachi si Birsa.

Dupa Oksman:
gr I - cristalizabile (ghipsul)
gr II - termoplastice ( Stens)
gr III - clasice (stomalgin)
gr IV - acrilate autopolimerizabile

Dupa Gherner si Napadov:

I - elastice
II- termoplastice
III- dure
I. Postolachi si Ch Birsa considera ca pentru utilizarea practica a
materialelor amprentare din punct de vedere clinic cit si al
realizarilor modelelor in laboratul tehnicianului dentar mai rational
este de a clasifica conform starii lor fizice la
finala prizei.
elastice
dure

in dependenta de posibilitatea utilizarii :

reversibile
ireversibile
6. Ce reprezeinta amprenta optica?

7. Prezentarea succinta a materialelor amprentare dure

reversibile si ireversibile. Proprietati. Utilizarea.
Sunt reprezentate de substante termoplastice care dupa intarirea
amprentelor devin dure, iar dupa realizarea modelului, pot fi din nou
utilizate. Ex : Stents, Acrodent
-rasini naturale si sintetice
-acizi grasi stearic si palmitic
-coloranti si aromatizatoare.
Aceste materiale sunt utilizate pe larg in practica proteticii dentare
la realizarea amprentei primare in cadrul amprentei dure.
Materiale dure ireversibile:
Aceasta grupa cuprinde : ghipsul, pastele de oxid de zinc si eugenol.
Ghipsul - ca material amprentar este folosit pentru a reda o precizie
satisfacatoare a reliefului campului protetic. El este fabricat din
calcar care se macina si se trateaza termic. La ardere ghipsul pierde
o parte din continutul de apa, iar prin amestecare cu apa isi
recupereaza partea de apa pierduta. Solidificindu'se prin cristalizare.

Pastele de oxid de zinc si eugenol mai includ in componenta

colofoniu, diferite balsamuri, subst aromatizante si colorante.
Ele sunt folosite in special pentru amprentarea la pacientii cu
edentatii totale.

8. Prezentati esenta grupul materialelor amprentare :

elastice ireversibi
le si reversibile. Caracteristica lor.
In aceasta grupa sunt incluse materialele cu o compozitie chimica
diferita, dar avind caractere care prevad:
1. proprietatile materialului de a se inregistra fidel, toate detaliile
campului protetic.
2.revenire la forma initiala dupa incetarea presiunilor ce se dezvolta
asupra materialului dupa priza lui definitiva.
3. nu se fractureaza la inlaturarea lor de pe campul protetic cit si de
pe model.
Din materiale elastice sunt utilizate: hidrocoloizii reversibili- au la
baza agaragarul si sunt fabricati de industrie in 2 variante :
- pentru amprentarea campului protetic
-pentru duplicarea modelelor.
Exemple : gelin, deelastic, cultoloid, dentacol
La temperatura de 70-95 C hidrocoloizii devin plastici fluizi. La temp
de 37,2 - 42,2 C capata forma de gel elastic
Hidrocoloizii ireversibili
-sunt derivatii acidului alginic, sulfatului de calciu , fosfatului
trisodic, cunoscuti sub numele de alginati
Se elaboreaza de industrie sub forma de pulbere, puternic hidrofila
care la amestec cu apa reprezinta sari coloidale viscoase.
Aceste materiale reprezinta unele dizavantaje, din motivul ca
mentinerea amprentelor sub actiunea aerului provoaca pierderea
apei si micsorarea in volum a amprentei, iar mentinerea in apa
provoaca imbibarea amprentei cu apa si marirea in volum. De aceea
se recomanda realizaarea modelului timp de 10-15 min dupa
indepartarea amprentei de pe campul protetic.
Sunt cunoscute sub denumirile : stomalgin 73, novolgin , sanalgin,
kromopan elastic, alcamprent
Elastomeri de sinteza

Clasa elastomerilor de sintez cuprinde trei tipuri de

materiale :polisulfidele,siliconii i polieterii.
Se caracterizeaza prin proprietatea asemanatoare cauciului natural
dupa intarire. Ei redau cu precizie maxima relieful campului protetic.
Sunt utilizate la obtinerea celor mai variate forme clinice a campului
protetic.

9. Cerinte medico-biologice catre materialele amprentare

1. Materialul utilizat trebuie sa redea fidel contururile partilor dure si
moi ale campului protetic.
2. Sa nu-si modifice forma, volumul in procesul de priza si nici
ulterior pina la realizarea modelului.
3. sa nu se deformeze la etapele de mulare (indepartare) de pe
campul protetic transportare, turnare a modelului.
4. sa fie dur, elastic, sa posede rezistenta la presiuni si sa revina la
pozitia initiala.
5. sa nu manifeste proprietati toxice ce ar actiona asupra tesuturilor
cavitatii bucale.
6. sa nu adere la materialele utilizate la turnarea modelului si usor
sa se desprinda de ele.
10. Modelul. Definitie. Caracteristica.

Modelul confectionat dupa amprenta reprezinta imaginea inversa a

amprentei, adica copia pozitiva a campului protetic.
Modelul - dispozitiv utilizat pentru intreaga perioada de
confectionare a protezelor dentare si a aparatelor ortodontice, de
aceea materialele pentru confectionarea modelelor trebuie sa
posede :
1. sa se amestece usor formind o masa omogena
2. sa umple bine imprimarile amprentei.
3. sa fie rezistent la actiunea diferitor interventii.
4. sa-si pastreze timp indelungat forma si dimensiunile
5. sa se supuna usor prelucrarii si sa fie usor de manipulat cu ele
11. Materialele utilizate la realizarea modelelor, proprietati.
Utilizarea
Materialele pentru confectionarea modelelor pot fi grupate :
- Nemetalice
-Metalice
Nemetalice - cuprind ghips, cementurile dentare, obisnuite si
diverse acrilate
Ghipsul :
Se ncadreaz n categoria materialelor de amprent rigide i este
un sulfat de calciu anhidru.Actualmente este folosit n special pentru
amprentarea final a cmpurilor protetice moi la edentatul total i n
amprentarea preliminar.
Avantaje:
-permite obinerea unei amprente fidele a cmpului protetic
-timp de priz de 3-5 minute influenat invers proporional de viteza
i timpul de spatulare
-este un material ieftin
-prezint stabilitate dimensional i volumetric
-nu irit esuturile moi.
Dezavantaje:
-gust i miros dezagreabile
-necesit manualitate deosebit.
Cementurile dentare:
Utilizate la realizarea obturatiilor dentare , de ex : cementul dentar,
fosfat dispad
In tehnica dentara cementurile se folosesc deoarece au o duritate
suficienta, au coeficient mare de dilatare si contractie si sunt
rezistente la uzura. Componentele cementului : praful si lichidul.
Sunt ambalate aparte in flacoane de sticla. Praful e alcatuit din
amestecuri de oxizi si saruri.

Prepararea cementurilor este realizata pe placute de sticla prin

adaugarea succesiva a prafului la picatura de lichid, amestecul fiind
malaxat cu spatula.
Acrilate :
Din punct de vedere chimic, acrilatele in majoritatea cazurilor sunt
reprezentate de monomeri si polimeri care deriva din esterul
acidului metacrilic.
Acidul metacrilic impreuna cu acidul metilic formeaza
metilmetacrirul, reprezentat de o singura molecula (monomolecula
de acrilat), care este fasonat si comercializat in flacoane de sticla,
intunecata, inchise ermetic.
Proprietatea lor.
-sa aiba o duritate satisfacatoare pentru asigurarea integritatii
protezei
-sa posede elasticitatea corespunzatoare veziculei fibromucoasei
sau a dintelui natural.
-sa nu permita deformarea protezei.
-sa fie rezistenta inalta la indoire si lovituri.
-sa aiba culori necesare pentru reproducerea culorii dintilor naturali
-culorile sa fie stabile la actiunea factorilor extra si intra bucali
-sa nu aiba actiuni asupra tesuturilor cavitatii bucale
-sa nu posede calitati de absorbire a produselor alimentare
-sa fie omogene si usor sa se supuna prelucrarilor mecanice
necesare
-sa posede luciul corespunzator
In cazul acrilatelor termopolimerizabile reactia chimica solicita un
anumit regim termic
Acest regim poate fi reprezentat de surse de caldura uscata,
umedica (bai cu apa, vapori), raze ultraviolete, infrarosii
In cazul acrilatelor autopolimerizabile procesul de polimerizare nu
necesita un anumit regim termic realizindu-se in conditiile
temperaturii mediului inconjurator , deoarece ele contin catalizator
specific pentru reactia chimica de polimerizare.

12. Clasificarea modelelor dupa scopul urmarit, tehnica

realizarii.
Modelele se pot clasifica m functie de mai multe criterii:
A) Dupa materialele din care sunt confectionate (168):
gipsuri:
a dure-clasa 111 DIN 13911
a extradure - clasa IV DIN 13911 (Extrahart, Stone)
a cimenturi.

 metale:
v
depuse pe cale galvanica;
v
aliaje usor fuzibile;
v
aliaje topite si pulverizate;
v
aamalgame.
polimeri:
v
rasini acrilice;
v
poliuretanice;
v
aepoxidice cu adaos de umpluturi anorganice;
v
epiminice;
materiale compozite;
siliconi.
B) Dupa tehnologia de realizare:
turnate - din gipsuri, mase plastice, aliaje usor fuzibile;
indesate - cimenturi (FOZ, silicat), amalgame;
galvanizate, pulverizate - din metale/aliaje;
prin ardere de mase ceramice.
C) Dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a
bontului (bonturilor):
cu bonturi fixe;
cu bonturi mobilizabile.
D) Dupa destinatia modelului:
document;
de studiu si diagnostic;
de lucru (pentru proteze unidentare, RPF etc);
duplicat.

13. Utilajul necesar pentru confectionarea modelului

(conformator pentru model, ceara pentru cofrajul modelului,
soclator, vibrator, vacuum malaxor).
Malaxarea mecanica se efectueaza cu vacuum malaxorul. E un
aparat electric cu ajutorul caruia se amesteca praful de ghips, sau
masa de ambalat, in conditiile de vid se obtine o pasta omogena
fara bule de aer. Sunt comercializate mai multe varietati de aparate,
in linii generale sunt alcatuite din aparatul propriu-zis in interiorul
caruia se afla motorul electric care roteste axul paletei malaxorului,
pompa de vacuum actionata de un electromotor individual, care
absoarbe aerul din interiorul vasului malaxorului. Unele aparate sunt
inzestrate si cu vibratoare reprezentate de tije metalice, de
extremitatea exterioara carora este solidarizata o sfera din cauciuc,
pus in functie de bobina electromagnetica. Pentru prepararea pastei
din ghips la aparat sunt anexate 3 vase cu capacitate de 50-70 g,
100-150g, 200-250g.
Fiecare vas e format din recipient de material plastic cu un capac
etanj prin care trece un ac solidarizat cu paleta malaxorului. Axul se

articuleaza cu motorul malaxorului si prin invirtire pune paleta in

miscare.
Prepararea pastei din gihps se realizeaza in unul din vasele
malaxorului, in functie de cantitatea solicitata. In vasul cu
capacitate respectiva se adauga apa si pulbere de ghips,
amestecindu'se putin manual pana la imbibare definitiva de catre
pulbere a apei, apoi se acopera vasul cu capacul cu care se
articuleaza cu axul la tija malaxorului. Aparatul e pus in functiune
prin apasarea butonului de contact, dupa prepararea manuala sau
mecanica a pastei din ghips trecem la turnarea modelului.
14. Tehnica realizarii modelelor cu bonturi fixe si
mobilizabile ale dintilor. Utilizarea lor in practica.

Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile este foarte des adoptata

pentru elaborarea protezelor unidentare, puntilor si protezarilor
compozite.
Modelele cu bonturi mobilizabile ofera o serie de avantaje. Datorita
posibilitatii dezinserarii bonturilor din ansamblul modelului,
tehnicianul are un acces facil m modelarea fetelor proximale.
Tehnica permite un confort sporit pentru cel ce modeleaza,
asigurandu-i o vizibilitate optima (. 16.7.). in literatura franceza de
specialitate, bontul mobilizabil, ca atare. este denumit model
pozitiv unitar', prescurtat, model unitar (MU).
. 16.7. Model cu bonturi mobilizabile (schema) bont mobilizabil
clasic (a) bont mobilizabil cu pin dowel (b)
5.2.1. MODELUL CLASIC CU BONT MOBILIZABIL
Metoda, m formularea initiala, tine de timpuri trecute. Ea se
preteaza la obtinerea modelelor cu bonturi mobilizabile
confectionate pe baza unor amprente luate cu inel de cupm (36).
. Tehnica implica doi timpi:
a) Confectionarea bontului mobilizabil (modelul unitar, MU)
Bontul mobilizabil poate fi realizat dm diferite materiale: gipsuri
dure, cimenturi (FOZ, silicat, silicofosfat), polimeri (rasini acrilice

autopolimerizabile, materiale compozite) si amalgame (de cupru sau

argint).
Confectionarea bontului mobilizabil din gipsuri dure
Inelul de cupru se scoate din amprenta. Se cofreaza inelul cu o
banda de ceara sau hartie cerata de 2 cm latime. Se prepara o
pasta din gips dur, care se introduce prin vibrare continua in inel,
pana ce se atinge marginea cofrajului. Dupa priza totala a gipsului
se indeparteaza cofrajul, se prelucreaza prelungirea radiculara a
bontului pana se obtine o forma cilindro-conica neretentiva. Se
marcheaza fata vestibulara pentm a fixa pozitia bontului m model.
Prelungirea conica se ceruieste pentru a usura indepartarea bontului
din model. Tot in acest scop se aplica un mic buton de ceara pe
varful prelungirii (spre viitoarea baza a soclului).
Confectionarea bontului mobilizabil din cimenturi
Utilizarea cimenturilor ca materiale pentru confectionarea bonturilor
mobilizabile are tot Q valoare istorica. Cu toate ca aceste, materiale
prezinta o serie de calitati (timp de priza scurt, fidelitate mare in
redarea detaliilor, stabilitate volumetrica si duriate acceptabila), ele
nu mai sunt utilizate decat foarte rar, din urmatoarele motive: pret
de cost ridicat, fluiditate redusa, deshidratare urmata de contractii si
fisurari. Cimenturile nu se utilizeaza decat m cazul amprentelor
luate cu inel de cupm. Mai intrebuintate au fost cimenturile
silicofosfatice.

, 16.8. Model cu bont mobilizabil clasic din gips dur (scheina):

vedere dinspre vestibular (a);- sectiune sagitala (b).

. 16.9. Bont mobilizabil clasic (schema): portiunea radiculara este

mai mare in diametru decat preparatia dentara (a); portiune
radiculara preparata impropriu (b); prepararea regiunii cervicale a
bontului clasic cu freza de acrilat (c); prepararea regiunii cervicale a
bontului clasic cu spatula (d); finisarea regiunii cervicale a bontului
clasic (e); conturul bontului clasic trebuie sa fie similar cu cel al unui
dinte natural (f); trasarea marginii preparatiei cu un creion (g).
Confectionarea bontului mobilizabil din amalgame
In tehnica realizarii bonturilor mobilizabile se utilizeaza uneori si
amalgame. Dintre acestea, se prefera amalgamele de cupm datorita
costului lor mai redus. Amalgamul de cupm se prezinta sub forma
unor pastile sau granule care se incalzesc pana cand apar pe
suprafata lor mici
picaturi de mercur. in acest moment ele se transfera intr-un mojar,
unde, prin frecare cu un pistil aliajul devine plastic. Cu un fuloar,
amalgamul se introduce strat cu strat in amprenta luata cu masa
termoplastica in inel de cupru (. 16.10.). Daca in locul maselor
termoplastice s-au folosit materiale de amprenta elastice, procedeul
nu poate avea loc (35).
Bonturile mobilizabile din amalgam se realizeaza astazi foarte rar
datorita urmatoarelor dezavantaje:
durata mare de confectionare (timpul total de priza), aproximativ
10 h;
imposibilitatea fularii amalgamului m amprente cu elastomeri in
inel de cupru;
degajarea vaporilor de mercur;
coeficient de expansiune relativ mare (0,1-0,25%) m atie cu
gipsurile extradure (0,05%);

 necesitatea consolidarii peretilor inelului de cupru prin inglobarea

intr-o masa de gips dur (pentm a rezista presiunilor dezvoltate in
timpul indesarii amalgamului). Confectionarea bonturilor
mobilizabile din polimeri Neajunsurile si dezavantajele bonturilor
mobile din cimenturi sau amalgame au determinat testarea altor
materiale. Astfel au fost utilizate RA.

Polimetilmetacrilatii PALAVIT si PALADUR (cu lanturi

macromoleculare liniare), primiti initial cu mare entuziasm sunt
abandonati la ora actuala datorita reactiei de polimerizare
exoterme, a contractiei mari de polimerizare si duritatii lor scazute.
Dezavantajele RA au determinat lansarea altor polimeri cu utilizare
in acest domeniu. Dintre acestia amintim rasinile epoxidice,
epiminice si poliuretanice. Pentru a creste rezistenta li s-au adaugat
umpluturi anorganice, cum ar fi particule metalice, de sticla,
ceramica, borosilicati sau cuart.
Legarea de componenta organica a umpluturilor se face prin
silanizare. De aceea, aceste materiale pentru confectionat modele
pot fi considerate materiale compozite. Sunt livrate m diferite
sisteme: pasta/lichid -EPOXI-DIE (IVOCLAR), lichid/lichid - ALPHA DIE
(SCHUTZ-DENTAL), pulbere/lichid - IMPREDUR si se depun fara
presiune in amprenta. Ele se intaresc intr-un interval scurt de timp.
Utilizarea lor se asociaza cu pinuri (dowel), eliminandu-se astfel
etapa de confectionare a prelungirii radiculare a bontului mobil.
Gradul de fidelitate crescut, duritatea mare si manipularea usoara
sunt calitati care recomanda tot mai mult aceste materiale.
. 16.10. Tehnica de realizare a bontului
mobilizabil din amalgam: A. amprenta
cu inel de cupru si cofrajele ei masa
de amprenta termoplastica (a); inelul
de cupru (b); bontul si prelungirea
radiculara din amalgam (c); manson de
hartie cerata (d); gips dur (e);
conformator din hartie cerata (1); B.
bont mobilizabil din amalgam cu
prelungire radiculara neretentiva

in confectionarea bonturilor mobilizabile se utilizeaza si mase

ceramice (DIAMOND DIE). Dupa introducerea in amprenta (in faza
plastica), aceasta se depune m cuptor (650C) unde are loc
sinterizarea. Expansiunea de priza (aproximativ 0,2%) este
compensata de contractia de ardere.
b) Confectionarea modelului de ansamblu (MU si modelul dintilor
vecini)
Modelul unitar - MU, realizat prin una din tehnicile anterioare, se
repune in inelul de cupru sau capa de transfer, impreuna cu care se
repozitioneaza m amprenta de situatie exact in pozitia initiala. in
continuare se acopera prelungirea radiculara a MU cu un strat
subtire de ceara

si se fixeaza o sfera de ceara cu diametrul de 3-4 mm. Aceasta are

rolul de a usura luxarea modelului unitar, dupa tumarea modelului
de ansamblu. Etapa urmatoare difera in functie de modul in care s-a
luat amprenta: intr-un singur timp(l), m doi timpi(2) si in trei
timpi(3).
1. Se toama gips dur in amprenta cu bontul mobil, depasindu-se
marginea acesteia cu 3-4 mm. Peste gipsul dur se toama alte
straturi de gips, din care se confectioneaza soclul si prelungirea
distala. Dupa priza, se taie in prelungirea distala un sant sub forma
literei T sau Y. Se izoleaza, dupa care se toama in amprenta
antagonistilor modelul cu acelasi nume, format si el din doua parti:
modelul propriu-zis al dintilor antagonisti din gips dur si soclul
impreuna cu prelungirea distala, care se adapteaza perfect in santul
practicat anterior (. 16.11.).
2. In cazul amprentei in doi timpi se toama intai modelul de
ansamblu cu prelungirea distala (cheia de ocluzie) dupa metoda
prezentata anterior. Dupa priza se demuleaza amprenta, aplicanduse pe modelul de ansamblu a doua amprenta care contine
impresiunile antagonistilor dupa care se toama modelul dintilor
antagonisti.
^
3. In cazul amprentei in trei timpi se toama separat modelul de
ansamblu, modelul antagonistilor, dupa care se monteaza in ocluzor
sau articulator in functie de a treia amprenta (de inregistrare a
ocluziei). Inainte de montarea in ocluzor sau articulator se practica
luxarea (mobilizarea) modelului unitar.

. 16.11. Modele segmentare cu

bonturi mobilizabile (in prelungirea
distala se taie un sant in tbrma de T
sau Y care fixeaza relatia de ocluzie)