IONA-CARACTERIZARE

In drama moderna,personajul nu mai este o individualitate; Iona nu

este o fiinta oarecare ci este fiinta, omul atotcuprinzator, simbolic, arhetip.
El reprezinta,dupa cum spune autorul, omenirea intreaga. Iona intrupeaza
figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest
sens. Treptat, Iona se divide in voci, exprimand fiecare o componenta a
eului scindat: Iona-pescarul(omul pragmatic , vazut mai ales din ipostaza sa
de fiinta sociala), Iona-ghinionistul, traind in orizontul nenorocului, Iona
visatorul( nazuind in somn sau treaz sa prinda pestele cel mare), Iona
victima(omul captiv in sferele concentrice ale determinarii care ii anuleaza
libertatea), Iona-cautatorul propriului adevar si al propriei identitati de
adancime, Iona-luptatorul care se opune absurdului existentei, Ionaarheul care reface simbolic toata istoria omenirii, nazuind sa se nasca iarasi
si iarasi, Iona-ascetul si Iona-ilumitatul care , hotarat sa razbata la
lumina , descopera ca libertatea e inlauntrul sau ,in spirit , nu in afara.
Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt
directe si indirecte. Carcterizarea directa este realizata de autor prin
intermediul indicatiilor scenice. Prin multitudinea trairilor, Iona devine
imaginea generica a omului modern. Sugestive in acest sens sunt notatiile
din primul tablou: intelept, uimit, vesel, curios , nehotarat, facandu-si curaj.
Miscarile sufletesti sunt surprinse cu o mare finete. Fiecare tablou surprinde
eroul in calatoria sa ratata, indicatiile scenice fiind din ce in ce mai
semnificative: reconstituind, blazat, speriat, certandu-se, imitand, enervat,
chibzuind, zambind, cu calm .
De asemenea, Iona este caracterizat in mod direct la inceputul
tabloului IV , realizandu-i-se portretul fizic: la gura grotei rasare barba lui
Iona. Lunga si ascutia vezi barba schivnicilor de pe fresce. Barba lui Iona
este un indice de timp: a trecut o viata de cand omul asteapta solutia iesirii
din limitele existentei.
In mod indirect, personajul se caracterizeaza ptin fapte, ganduri,
limbaj , iar numele si statulul sau social au valori simbolice.
In text se regasesc si procedee moderne de caracterizare precum
introspectia si monologul interior.
Statutul social al lui Iona este acela de pescar. Statutul social are insa
in piesa un rol simbolic in ceea ce priveste comportamentul uman. El
simbolizeaza figura sperantei eterne, iar actul de a pescui nevoia de
cunoastere si autocunoastere. Dpdv psihologic, personajul este marcat de
singuratate, de absurdul existentei umane si de pierderea identitatii. Moral,
el evolueaza de la statutul de pescar de nori, la cel de pescar de
soare( absolut si valori spirituale).
Principala trastura a protagonistului , care se dovedeste mai degraba o
stare de fapt este singuratatea,personajul fiind construit sa reprezinte, in
maniera alegorica, solitudinea conditiei umane.
In piesa exista foarte multe secvente care ilustreaza singuratatea
absoluta a protagonistului si a fiintei umane, in general.
Una dintre ele este aceea in care Iona isi pierde ecoul. Astfel, eroul se
striga, isi cheama dublul pana raguseste, spre a constata ca e inconjurat
doar de pustietate:dar pustietatea macar ar trebui sa-i raspunda: ecoul....
Disparitia propriului ecou: gata si cu ecoul meu.../ s-a dus si asta./Semn rau
pare a-i anula existenta.
Spaima protagonistului este cauzata de faptul ca omul constata sursa

nefericirii sale , dandu-si seama ca lumea este doar o serie de orizonturipantece-de-chit: nimic , decat un sir de burti, ca niste geamuri puse unul
langa altul.
O alta secventa care accentueaza sentimentul acut al singuratatii
personajului este aceea in care Iona scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si
o bucata de piele din podul palme stangi. Incearca sa trimita scrisoarea, intrun gest disperat, asemeni naufragiatilor, punand-o intr-o basica de peste, dar
tot el este acela care o regaseste.
Tabloul IV , in intregime, este ilustrativ pentru solitudinea
protagonistului. Iona se afla intr-o gura de grota, spartura ultimului peste
spintecat, in fata unui spatiu nedefinit ce seamana cu o plaja.Uimirea lui
Iona se produce in momentul in care isi da seama ca orizontul pe care il vede
nu este decat o serie infinita de burti de peste. Revelatia orizonturilor
concentrice care-l contin, il determina pe Iona sa traiasca plenar sentimentul
tragic. Simbol al omului modern, Iona sufera din cauza absentei semnelor
divinitatii din lume. La fel ca personajele lui S. Beckett sau ca psalmistul
arghezian, Iona asteapta in zadar manifestarea lui Dumnezeu, care pare a fi
parasit oamenii.
In cele din urma, intelegand ca a fost prizonierul unei lumi ostile,
inchise, ca a gresit drumul si ca totul e invers, personajul isi clarifica
existenta , isi redescopera trecutul si identitatea:
Cum ma numeam eu? (Pauza)/ (Iluminat , deodata) Iona..
Gestul final sugereaza ca singura cale este catre inauntru, catre sine.
Lumina se poate gasi doar in interiorul fiintei nu in afara ei, fapt sugerat de
metafora din replica finala: razbim noi cumva la lumina. Ucigandu-si eul
material, el elibereaza eul spiritual, cel divin. Sinuciderea echivaleaza cu
sansa eliberarii totale, cu o noua nastere ca fiinta spirituala care trascede
propria materie. Astfel, eroul poate atinge visata libertate, un afara
adevarat.
Consider ca , Iona este chemat sa intruchipeze umanitatea, in ceea ce
are ea fundamental si definitoriu. Acest personaj impresionant reprezinta
omul modern prin tenacitatea de a invinge un destin potrivnic, prin iluzia ca
poate alunga sau insela singuratatea, prin vointa niciodata infranta de a iesi
la lumina si, nu in ultimul rand, prin inocenta visului de a gasi un punct de
stabilitate in mijlocul etern al miscatoarei mari.
In concluzie, personaj-simbol, Iona e o voce a umanitatii, un erou tragic
ce se revolta superior impotriva limitarilor ontologice. Ironia, umorul negru,
paradoxul, absurdul, parabola, simbolul, alterneaza cu meditatii despre
oameni si lucruri, despre sens si non sens in lume, despre viata si moarte
intruchipand cu maiestrie omul modern, prins intr-o lume claustrala.