IONA

TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Una dintre artele esentiale ale omenirii, teatrul modern este si el

oglinda unei lumi in care omul se simte tot mai singur ,intr-un univers
desacralizat in care , asa cum afirma Nietzsche, Dumnezeu a murit.
Incepand cu reprezentati ai teatrului absurdului , precum Beckett si
Eugen Ionescu, dramaturgia moderna se restructureaza innoindu-se radical.In
teatrul modern se renunta la diferentele dintre speciile traditionale ( comedie,
tragedie, drama) , comicul alaturandu-se tragicului. De asemenea se refuza
regulile textului dramatic clasic :operele nu mai sunt structurate pe acte,
tablouri si scene si nici numarul lor nu mai este riguros.Un alt element
caracteristic este renuntarea la concretul istoric ; actiunea se plaseaza in
atemporal , timpul si spatiul capatand valori simbolice, iar personajul isi
pierde individualitatea si devine personaj-idee, generic, cu valoare simbolica,
un arhetip al conditiei umane . De asemenea, miturile se reinterpreteaza cu
trimiteri evidente catre actualitate.
Marin Sorescu este in dramaturgia moderna postbelica, creatorul
teatrului parabolic, iar tragedia in 4 tablouri , Iona(1968), se integreaza
trilogiei Setea muntelui de sare . Titlul trilogiei este o metafora ce
sugereaza ideea ca setea de adevar, de cunoastere si comunicare sunt caile
de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii, din automatismul
existentei.Ca si in poezie, Marin Sorescu se dovedeste un spirit stralucitor ,
iubitor la paradoxului, un nonconformist care experimenteaza formula
antiteatrului si a teatrului absurdului. Opera sa dramatica incalca
numeroasele conventii ale teatrului clasic , propune o perspectiva noua
asupra unor mituri si se elibereaza de formele dramei traditionale.
Ionase constituie ca un fals monolog al singurului personaj, de
fapt un dialog interiorizat al personajului cu sine insusi. Dedublarea
personajului are ca rezultat disparitia conflictului si plasarea actiunii in planul
parabolei. Formula scenica este una inedita , a unei tragedii cu un singur
personaj care mimeaza prezenta celuilalt personaj . De fapt, piesa nu este
o tragedie in sensul clasic al cuvantului , ci doar in masura in care personajul
isi infrunta in final destinul pentru a-si afla propria identitate. Autorul sparge
astfel tiparele traditionale prin insertia liricului in text, personajul-idee,
disparitia dialogului, timpul si spatiu cu valoare simbolica , alaturarea
tragicului si comicului si preferinta pentru teatrul parabola.
Tema piesei este singuratatea fiintei umane, framantarea omului in
efortul de aflare a sinelui. Piesa propune ca tema drama omului modern care
nu se regaseste intr-o lume desacralizata, vorbindu-se despre lipsa de sens a
omului in lume, neputinta de a comunica , dar in acelasi timp devenirea
fiintei, cautarea propriei identitati.

Niste secvente definitorii pentru ilustrarea temei sunt: cea in care Iona
isi pierde ecoul, sugerand singuratate absoluta, dar si cea in care
protagonistul scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si o bucata de piele din
podul palmei stangi. In prima scena eroul se striga, isi cheama dublul pana
raguseste, spre a constata ca e inconjurat doar de pustietate:dar pustietatea
macar ar trebui sa-i raspunda: ecoul.... Disparitia propriului ecou: gata si cu
ecoul meu.../ s-a dus si asta. pare a-i anula existenta.In a doua scena, el
incearca astfel sa gaseasca salvarea si trimite scrisoarea intr-o basica de
peste. Faptul ca tot el este acela care gaseste biletul ii accentueaza
sentimentul acut al singuratii si simbolic, reprezinta drama omului modern
care traieste intr-un context in care Dumnezeu s-a retras din orizontul si din
constiinta umana.
Vizunea despre lume o reprezinta chiar monologul interior.Lipsa
precizarii perioadei istorice, situarea in atemporal si demitizarea sunt aspecte
ale tragicului modern,astfel incat omul se cauta pe sine fara folos,
interogatiile lui Iona fiind suspendate intr-un spatiu inchis , fara iesire.
Viziunea este asadar provocatoare, perspectiva lipsita de idealizare dand glas
temerilor omului modern, atat drama singuratatii cat si tragica absenta a
sensului in lume.
Titlul piese trimite la mitul biblic al prorocului Iona din Vechiul
Testament, iar provocatoare in text este demitizarea si reinterpretarea acestui
mit stravechi. In povestea biblica, Iona, un om credincios , este trimis de
Dumnezeu in Ninive, unde se inmultise faradelegea,insa, refuzand misiunea,
fuge pe o corabie catre Tarsis. Drept pedeapsa, Dumnezeu trimite o furtuna
pe mare si corabierii il arunca pe Iona in apa unde acesta va fi inghitit de un
chit urias. Profetul se pocaieste si dupa trei zile este aruncat pe tarm.Marin
Preda a preluat doar situatia initiala , pentru ca destinul eroului e altul : prins
de la inceput in gura pestelui, nevinovat si fara scapare, textul il situeaza in
pozitia arhetipala a omului aflat , dupa cum spune scriitorul , in fata vietii si
a mortii.
Structura este extrem de moderna,intrucat nu mai exista acte si scene,
ci doar patru tablouri care alterneaza planul exterior ( tablourile 1 si 4) , cu
planul interior (tablourile 2 si 3).In structura de suprafata a textului nu se
intampla nimic spectaculos, dar in cea de adancime, piesa este o meditatie
despre viata si moarte ,despre drumul devenirii fiintei de la starea de
inconstienta la cea de luciditate. Spatiul este imaginar in tabloul 1 si 4: marea
este metafora a vietii si existentei, pe care Iona vrea sa construiasca un
punct de stabilitate, o bancuta, in mijlocul valurilor miscatoare. Cealalta
coordonata spatiala este interiorul burtilor de peste, figurand simbolic
captivitatea, spatiul inchis. Timpul este simbolic , imposibil de determinat cu
precizie, trecerea lui fiind vizibila doar in schimbarea infatisarii fizice a
personajului: initial Iona este un om matur ,iar in tabloul 4 barba lui alba si
fluturanda marcheaza imbatranirea.
Conflictul nu apare in sensul clasic al cuvantului. El consta in drama
interioara a personajului confruntat nu cu alte personaje, ci cu propriul sine,
cu sentimentul singuratatii , cu damnarea de a trai intr-un univers inchis lipsit

de orizont, prefigurat metaforic de burtile pestilor.Astfel se intalneste un

conflict existential(tabl1 si 4), intre realitate si vis, intre real si ideal, un
conflict psihologic(tabl 2), intre traire si gandire si un conflict ontologic(tabl3),
intre viata si moarte, ce nu se poate rezolva in absenta lui Dumnezeu.
Tabloul 1 il prezinta pe Iona, pescar sarac, fara noroc , care
asteapta pestele fabulos ce intarzie sa apara. El pescuieste dintr-un acvariu
fatele, pesti mici deja prinsi. Acvariul vorbeste despre inconstienta
personajului, lumea pestilor reprezentand analogic lumea lui Iona.Micile
fapturi traiesc intr-un spatiu claustral dar dau veseli din coada , parand a se
fi adaptat la situatie. Nefiind constient ca se afla in gura pestelui ,Iona se
adapteaza la fel ca acestia, printre mizeria acvatica, asa cum marcheaza
didascaliile tabloului 2.
Tabloul 3 surprinde personajul captiv in semiobscuritatea unui nou
spatiu capcana, burta unui peste care-l inghitise pe primul. Exista o moara de
vant , element simbolic , de care Iona se simte atras cade un vartej.
Personajul evita mereu pericolul dintilor de lemn, nefacand nimic pentru a-l
inlatura, fapt ce sugereaza resemnarea, adaptarea la o situatie imposibil de
inteles. Fiinta sociala, el incearca sa comunice cu cei 2 pescari, captivi si ei,
care poarta barne pe umeri, simbol al crucii existentei,insa mutenia acestora
sugereaza singuratatea si instrainarea omului fata de semeni si lumea
inconjuratoare. Pierdut in labirintul unei existente fara sens , Iona incearca sa
gaeasca iesirea., iar cu fiecare burta spintecata el se descopera ca trestie
ganditoare, ca fiinta constienta ce sapa ochiuri de lumina in orizonturi
infinite de intuneric.
Tabloul 4 prezinta personajul pe o plaja pustie si murdara,
imbatranit , crezand ca a iesit la lumina,insa realizeaza cu stupoare si teama
ca orizontul pe care-l vede este alcatuit dintr-un sir nesfarsit de burti ca niste
geamuri puse unul langa altul. Simtindu-si tragedia in toata imensitatea ei,
Iona mediteaza: problema e daca reusesti sa iesi din ceva o data ce te-ai
nascutsi intelege astfel ca a fost prizonierul unei lumi ostile, inchise, ca a
gresit drumul si ca totul e invers. Personajul isi clarifica astfel existenta , isi
redescopera trecutul si identitatea, iar gestul final sugereaza ca singura cale
este catre inauntru, catre sine. Lumina se poate gasi doar in interiorul fiintei
nu in afara ei, fapt sugerat de metafora din replica finala: razbim noi cumva
la lumina.
In drama moderna,personajul nu mai este o individualitate; Iona nu
este o fiinta oarecare ci este fiinta, omul atotcuprinzator, simbolic, arhetip.
El reprezinta,dupa cum spune autorul, omenirea intreaga" si intrupeaza
figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest
sens. Actul de a pescui semnifica nevoia de cunoastere si autocunoastere.
In opinia mea, obsedat de prinderea pestelui cel mare, Iona se
transforma in pescarul pescuit , prins definitiv in navodul unei vieti care
limiteaza. El devine astfel victima a propriului ideal, iar gestul ultim,
sinuciderea, reprezinta simbolic iesirea la lumina intr-o societate totalitara,
tot asa cum reprezinta simbolic gasirea luminii in interior, nu in exterior.
In concluzie, drama poate fi interpretata si ca o parabola, intrucat

Marin Sorescu cuprinde atat o dare de seama a viziunii despre lume specifica
omului contemporan din ce in ce mai insingurat, cat si o critica invaluita la
adresa unui regim politic totalitar care aduce individul in pragul unei crize
totale. Marin Sorescu generalizeaza intensitatea trairilor lui Iona la nivelul
unei societati ce se afla sub dominatia restrictiilor mai mult sau mai putin
imaginare impuse de realitatea obiectiva.