Sunteți pe pagina 1din 2

De ce nu e bine sa fii un parinte permisiv

Nici un parinte nu doreste si nu indrazneste sa le provoace copiilor durere.


Nici un parinte nu vrea sa-i vada maniosi, furiosi sau suparati pe el. Dar stabilirea unor limite
face parte din datoria de parinte.
Dorintele si nevoile copiilor evolueaza in timp si sunt de cele mai multe ori in opozitie cu
dezvoltarea lor pe termen lung. Atunci cand parintii nu fac ce trebuie pentru a satisface
adevaratele nevoi ale copiilor si nu stabilesc limite, copiii lor nu invata sa-si dezvolte abilitatea
de a tolera frustrarea sau de a se abtine si a se controla cand e nevoie. Practic copiii ajung sa fie
ceea ce numim rasfatati.
Pentru dezvoltarea lor emotionala sanatoasa, copiii au nevoie de anumite limite. Nu vorbim aici
de limitele nerezonabile, dar, tinand cont de legatura empatica parinte-copil, putem gasi limitele
potrivite.
Iata ce se intampla cand copiii sunt lasati sa faca si sa obtina ce vor:
1. Parintii le indeplinesc dorinte care n-ar trebui indeplinite, iar acest lucru are consecinte
dureroase, cum ar fi de exemplu a sta pana tarziu treaz, ceea ce face ca cel mic sa devina iritat si
epuizat.
2. Dorintele copilului sunt implinite in detrimentul altcuiva: un frate, un parinte, etc. In afara de
impactul asupra acestora din urma, acest lucru este rau pentru copil. El invata ca poate face ce
vrea in cadrul acestor relatii, ceea ce va conduce mai tarziu la dificultati in a-si face prieteni sau a
avea relatii normale cu partenerul de viata.
3. Odata ce va realiza - la un anumit nivel (constient sau subconstient) - ca parintii ar face orice
pentru a nu-l dezamagi, copilul invata ca dezamagirile si supararile sunt intolerabile. El va
petrece apoi tot restul vietii cautand sa evite emotiile si sentimentele dureroase si facand lucruri
distructive cum ar fi: evitarea riscurilor, insistenta de a face lucrurile numai cum vrea el sau
trisand ca sa castige.
4. Cel mic nu va invata niciodata sa-si impuna limite, sa se abtina de la un anumit lucru. Aceasta
este o atitudine foarte importanta pentru a reusi in viata. Lipsa autodisciplinei va conduce la
neimplinirea planurilor si viselor, creandu-si o viata nefericita.

5. Copilul va invata ca fericirea deriva din indeplinirea cu orice pret a dorintelor sale si,
implinindu-si dorinta dupa dorinta, nu va putea face fata dezamagirilor. Isi va petrece cel mai
probabil viata urmarind un lucru despre care crede ca-l va face fericit, apoi altul si altul.
6. Copilului ii va fi dificil sa dezvolte acea fericire interioara ce deriva din autoapreciere. Va
considera ca circumstantele exterioare ii aduc fericirea si nu-si va accepta si tolera mania,
tristetea sau dezamagirea. Parintii care se comporta ca si cum o parte a personalitatii copilului
trebuie evitata ii transmit acestuia mesajul ca acea parte este inacceptabila. Consecinta pentru
copil este sentimentul ca nu este iubit pe deplin.
Copiii forteaza lucrurile pana la limita. Ei vor sa vada pana unde pot merge pentru ca au nevoie
de limite. Aceste limite sunt cele care ii pot oferi siguranta, certitudine, protectie si acesta este
rolul dvs. de parinte. Ei trebuie sa stie ca cineva poate face acest lucru pentru ei, iar acel cineva
este parintele.
Copyright Educa prin iubire