Sunteți pe pagina 1din 45

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT

Catedra „Ştiinţe penale”

NOTE DE CURS AVOCATURA (Ciclul I)

AUTOR:

Artur AIRAPETEAN dr. în drept, conf.univ.

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept privat din: 22.05.2013, proces-verbal Nr: 9

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

Tema 1. Noţiuni generale privind disciplina „Avocatura”

- Aspecte istorice privind apariţia avocaturii ca instituţiei în

Republica Moldova.

- Dispoziţii generale din Regulamentul avocaturii RSS Moldoveneşti.

- Admiterea în profesia de avocat conform Legii cu privire la

avocatură nr. 395-XIV din 13.05.99.

- Transformarea Uniunii Avocaţilor în Barou în prisma Legii nr.

1260-XV din 19.07.2002.

Istoria avocaturii în Moldova începe odată cu aprobarea prin Legea nr. 526-X din 21.11.80 a Regulamentului avocaturii RSS Moldoveneşti. Conform acestui Regulament sarcina principală a avocaturii RSS Moldoveneşti consta în acordarea de asistenţă juridică cetăţenilor şi organizaţiilor. Legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti cu privire la avocatură consta din Legea Uniunii RSS "Cu privire la avocatură în Uniunea RSS", care stabilea modul de organizare şi de activitate a avocaturii în Uniunea RSS, şi din alte acte ale legislaţiei Uniunii RSS, editate în conformitate cu ea, din Regulamentul avocaturii şi din alte acte legislative ale RSS Moldoveneşti. Conform Regulamentului, Colegiul de avocaţi era o uniune benevolă de persoane, care profesa activitatea de avocat şi se forma la cererea unui grup de fondatori, alcătuit din persoane cu studii juridice superioare. Propunerea cu privire la formarea colegiului de avocaţi se trimitea Ministerului justiţiei al RSS Moldoveneşti, care, dacă era de acord cu ea, o prezenta Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti pentru aprobare şi înregistrare. În RSS Moldovenească se forma colegiul republican de avocaţi. În conformitate cu Legea Uniunii RSS "Cu privire la avocatură în Uniunea RSS", cu consimţământul Ministerului justiţiei al Uniunii RSS, când aceasta era necesar pentru acordarea de asistenţă juridică cetăţenilor şi organizaţiilor, putea fi formate colegii de avocaţi interteritoriale, şi alte colegii de avocaţi. Colegiul de avocaţi era persoană juridică, care dispunea de sigiliu şi ştampilă cu denumirea sa. Cel mai înalt organ al colegiului de avocaţi era adunarea generală (conferinţa) membrilor colegiului, organul executiv era prezidiul, organul de control şi de revizie - comisia de revizie. Adunarea generală (conferinţa) membrilor colegiului se convoca nu mai rar decât o dată pe an şi se considera deliberativă, dacă la ea participa cel puţin două treimi din numărul membrilor colegiului. Conferinţa se convoca ţinându-se seama de norma de reprezentanţă, stabilită de prezidiul colegiului de avocaţi, şi se considera deliberativă, dacă la ea participa cel puţin două treimi din numărul

2

delegaţilor, aleşi la birourile de asistenţă juridică. Toate chestiunile se rezolva prin majoritatea de voturi ale avocaţilor, care participau la votare. Adunarea generală (conferinţa) membrilor colegiului de avocaţi se convoca din iniţiativa prezidiului colegiului de avocaţi, la propunerea Ministerului justiţiei al RSS Moldoveneşti, precum şi la cerinţa a cel puţin o treime din numărul total al membrilor colegiului de avocaţi. În rândurile membrilor colegiului de avocaţi se primeau cetăţenii Uniunii RSS, care au studii juridice superioare şi stagiu de muncă în specialitatea de jurist de cel puţin doi ani. Persoanele menţionate puteau fi primite în rândurile membrilor colegiului după o perioadă de probă de până la trei luni. Persoanele, care au absolvit instituţii de învăţământ juridic superior, dar nu aveau stagiu de muncă în specialitatea de jurist sau aveau un stagiu mai mic de doi ani, puteau fi primite în colegiul de avocaţi, după ce fac la colegiu o stagiere de la şase luni până la un an. Modul de organizare şi executare a stagierii era stabilit de Ministerul justiţiei al RSS Moldoveneşti. Cererile de primire în rândurile membrilor colegiului de avocaţi urma se fie examinate în termen de cel mult o lună din ziua sosirii lor la prezidiul colegiului de avocaţi, de regulă, în prezenţa persoanei, care a depus cererea. Avocaţii, care au ieşit din componenţa colegiului, trecând la funcţii elective sau fiind recrutaţi, după terminarea lucrului în funcţiile elective sau eliberarea din rândurile Forţelor Armate ale Uniunii RSS erau primiţi la cererea lor în colegiul de avocaţi. Etapa a doua în dezvoltarea avocaturii în Moldova poate fi considerată adoptarea Legii cu privire la avocatură nr. 395-XIV din 13.05.99. Potrivit acestei legi putea fi avocat cetăţeanul Republicii Moldova, licenţiat al unei facultăţi de drept, ce se bucură de o bună reputaţie, cunoaşte limba de stat. Admiterea în profesia de avocat se efectua pe baza unui examen de calificare. Erau scutite de examenul de calificare persoanele care aveau cel puţin 5 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror ori aveau grad ştiinţific în domeniul dreptului. Persoanele licenţiate ale unei facultăţi de drept care nu aveau vechime în muncă în domeniu sau această vechime era mai mică de 3 ani erau admise în profesie după efectuarea unui stagiu de pregătire profesională cu durata de la 1 la 2 ani şi susţinerea examenului de calificare. Profesia de avocat era exercitată, la alegere, în birouri individuale şi birouri asociate de avocaţi. Avocatul poate angaja, în bază de contract, colaboratori avocaţi şi alţi specialişti. Pe lângă altele, aceasta lege a transformat Colegiul Avocaţilor care era o organizaţie voluntara, în Uniunea Avocaţilor, organizaţie la care toţi avocaţii trebuiau să se alăture. Juriştii care dispuneau de licenţe emise de Ministerul de Justiţie pentru prestarea serviciilor de asistenta juridica puteau continua sa activeze în calitate de apărători în cauzele penale doar dacă se alăturau Uniunii Avocaţilor. Cu toate ca Ministerul Justiţiei a emis licenţe pentru avocaţi, Uniunea Avocaţilor era organizaţia care determina cine era calificat pentru a fi

3

licenţiat. Acestea şi alte prevederi ale legii au fost atacate în Curtea Constituţionala, care le-a declarat drept neconstituţionale, deoarece ele încălcau dreptul cetăţeanului de a fi aparat de un jurist la alegerea lor, dreptul la libera asociere şi la libera alegere a profesiei de către jurişti, şi competenţa constituţionala a Ministerului Justiţiei in licenţierea avocaţilor. Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 8 din 15.02.2000, M.O. 24-26/11 (2000). Mai mult de doi ani după decizia Curţii Constituţionale, Parlamentul a adoptat o alta lege cu privire la avocatura. Legea Republicii Moldova cu privire la avocatura, Legea Nr. 1260-XV din 19.07.2002. Deşi aceasta lege la fel stabilea o organizaţie căreia toţi avocaţii trebuiau să aparţină, Parlamentul a adoptat o abordare mai subtila pentru a atinge acest rezultat. După prevederea, conform căreia avocaţii au dreptul să se asocieze liber în asociaţii profesionale, legea declara, "Avocaţii formează Baroul în condiţiile prezentei legi". De data aceasta, deciziile cu privire la eliberarea şi retragerea licenţelor au fost încredinţate Comisiei de licenţiere a avocaţilor de pe lângă Ministerului Justiţiei, şi nu Baroului Avocaţilor. Constituţionalitatea Legii cu privire la avocatura a fost atacata în baza aceloraşi motive care au stat la baza atacării legii din 1999, dar de data aceasta Curtea Constituţionala a declarat-o drept constituţionala. Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 12 din 19.06.2003, M.O. 138-140/13 (2003). Pentru a facilita transformarea Uniunii Avocaţilor în Barou, a fost creata o comisie de avocaţi condusa de un viceministru al justiţiei, pentru a pregăti şi convoca primul Congres al Baroului. Viceministrul a prezidat Congresul pana in momentul când a fost ales preşedintele. La primul Congres, în decembrie 2002, au fost aleşi membrii Consiliului Baroului şi ai comisiilor, la fel şi preşedintele şi doi vicepreşedinţi ai Consiliului Baroului. Congresul Avocaţilor a finisat lucrul sau la 27 decembrie. În cadrul Congresului a fost adoptat şi un Cod Deontologic.

Tema 2. Formele de organizare a activităţii de avocat

- Formele de organizare a activităţii de avocat

- Cabinetul avocatului

- Biroul asociat de avocaţi

- Înregistrarea formelor de organizare

Fiecare avocat îşi alege, la discreţie, doar una din formele de exercitare a profesiei de avocat prevăzute de Lege:

cabinetul avocatului,

biroul asociat de avocaţi,

Aceste forme de exercitare a profesiei de avocat se înregistrează de către Ministerul Justiţiei în termen de o lună de la data prezentării următoarelor acte:

4

a) cerere de înregistrare;

b) declaraţia de fondare a cabinetului avocatului sau a biroului asociat de

avocaţi. Forma declaraţiei se aprobă de către Ministerul Justiţiei;

c) copiile licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat;

d) copiile actelor care confirmă adresa sediului cabinetului avocatului sau

a biroului asociat de avocaţi;

e) datele de contact (număr de telefon, adresă electronică şi poştală);

f) confirmări privind notificarea baroului de avocaţi despre intenţia înregistrării. Avocatul poate fi fondator doar al unui cabinet sau al unui birou asociat de avocaţi şi este în drept să modifice forma de organizare a activităţii de avocat în condiţiile Legii cu privire la avocatură. Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse următoarelor principii:

a) patrimoniu comun destinat activităţii profesionale; b) obligativitate de informare, în scris, a baroului despre instituirea sau modificarea formei de exercitare a profesiei; c) individualizare prin denumire, conform prevederilor Legii cu privire la avocatură şi ale Statutului profesiei de avocat Un avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou şi nu-şi poate exercita concomitent activitatea în mai multe forme de exercitare a profesiei. Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi activează în condiţii juridice şi economice egale şi nu pot fi discriminate sub aspect financiar, fiscal ori de altă natură.

În cabinetul avocatului îşi exercită profesia un singur avocat – fondatorul. Cabinetul avocatului activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică. Fondatorul cabinetului avocatului nu poate presta activităţi profesionale în afara formei de exercitare a profesiei pentru care a optat. Avocatul fondator al cabinetului avocatului nu poate avea calitatea de avocat asociat sau de specialist în cadrul profesiei. Fondatorul cabinetului avocatului poate angaja, pe bază de contract, specialişti şi personal auxiliar. Cabinetul avocatului are cont în bancă şi ştampilă. Cabinetul avocatului este individualizat prin denumire: de exemplu, Cabinetul avocatului Artur Airapetean. Dizolvarea cabinetului avocatului se efectuează în conformitate cu legislaţia civilă. Cabinetul avocatului ţine registrul contractelor de asistenţă juridică încheiate de către fondator şi avocaţii stagiari. Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi avocaţi (fondatori ai biroului) care îşi exercită profesia de sine stătător, dar nu pot presta activităţi profesionale în afară formei de exercitare a profesiei pentru care au optat. Biroul asociat de avocaţi este persoană juridică, are denumire (de exemplu: Biroul asociat de avocaţi „Jurisprudenţa”), dispune de cont în bancă şi de ştampilă. Dizolvarea biroului asociat de avocaţi se efectuează în conformitate cu legislaţia civilă. Biroul asociat de avocaţi ţine registrul contractelor de asistenţă juridică încheiate de către avocaţi şi avocaţii stagiari cu clienţii lor. Raporturile dintre avocaţii biroului asociat de avocaţi sunt reglementate în bază de contract. Biroul asociat de avocaţi este condus de un avocat ales de membrii

5

biroului. Conducătorul biroului asociat de avocaţi poate angaja, pe bază de contract, specialişti şi personal auxiliar. Înregistrarea cabinetelor avocaţilor şi a birourilor asociate de avocaţi se efectuează prin introducerea datelor în registrul ţinut de Ministerul Justiţiei. Cererea de reînregistrare, modificare, transformare, reorganizare, transmitere, încetare sau lichidare a formei de exercitare a profesiei se depune la Ministerul Justiţiei. Cererea va fi însoţită în mod obligatoriu de copii de pe toate înscrisurile doveditoare. Toate modificările se consemnează în registru. Cabinetului avocatului sau biroului asociat de avocaţi i se eliberează un extras din registru, care serveşte drept temei pentru punerea la evidenţa fiscală, pentru confecţionarea ştampilei şi deschiderea conturilor bancare. Actele de înregistrare a oricărei forme de exercitare a profesiei de avocat sunt înregistrate de către Ministerul Justiţiei în termen de o lună de la data prezentării. Reţinem, că cererea poate fi respinsă în cazul în care se încalcă dispoziţiile Legii cu privire la avocatură şi ale Statutului profesiei. Cererea de exercitare a profesiei în asociere cu un avocat aflat într-o situaţie de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei va fi analizată în raport cu prevederile legii care reglementează interdicţia şi cele ale Statutului profesiei de avocat. Refuzul de înregistrare a biroului asociat de avocaţi sau a cabinetului avocatului poate fi atacat în contencios administrativ.

Tema 3. Organele de autoadministrare ale avocaţilor

- Organizarea şi funcţionarea organelor de autoadministrare ale

avocaţilor

- Uniunea Avocaţilor

- Congresul. Competenţele Congresului

- Consiliul Uniunii Avocaţilor

- Preşedintele Uniunii Avocaţilor

- Secretarul general al Uniunii Avocaţilor

- Comisia de licenţiere a profesiei de avocat

- Comisia pentru etică şi disciplină

- Comisia de cenzori

- Secretariatul

- Baroul

- Adunarea generală a baroului. Competenţa

- Decanul

6

Organele de autoadministrare ale avocaţilor sunt organizate şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în limitele competenţelor prevăzute de Lege cu privire la avocatură şi de Statutul profesiei de avocat. Organele profesiei de avocat au sarcina permanentă de a asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare, organizând în mod corespunzător admiterea în profesie, pregătirea profesională iniţială a avocaţilor stagiari şi pregătirea continuă a avocaţilor, respectarea strictă a deontologiei şi disciplinei profesionale. Este interzisă aproprierea, uzurparea sau utilizarea denumirii de „Barou”, Colegiul Avocaţilor, Liga Avocaţilor, Uniunea Avocaţilor (în orice variantă) de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de natura activităţii desfăşurate de către aceasta, sub sancţiunea prevăzută de Lege pentru folosirea fără drept a denumirii unei persoane juridice de interes public, înfiinţată prin lege.

Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face prin vot secret. Organele de conducere colegiale adoptă hotărâri prin vot deschis. Deliberările şi votul constituie secret profesional. Uniunea Avocaţilor este persoană juridică, organ de autoadministrare a avocaţilor din care fac parte toţi avocaţii înscrişi în Lista avocaţilor, are

patrimoniu propriu şi organizare de sine stătătoare. Uniunea Avocaţilor îşi are sediul în municipiul Chişinău. Toate barourile din Republica Moldova, constituite potrivit Legii, sunt membre de drept ale Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. Nici-un barou nu poate funcţiona în afară Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova.

Uniunii Avocaţilor poate fi folosit şi în activităţi

producătoare de venituri, în condiţiile Legii. Bugetul Uniunii Avocaţilor se formează din:

Patrimoniul

contribuţiile avocaţilor;

taxele pentru examenele de admitere la stagiu şi de calificare;

taxele pentru efectuarea stagiului profesional;

amenzile achitate de avocaţi în calitate de sancţiuni disciplinare;

alte plăţi neinterzise de lege.

a

Avocaţilor se verifică o dată la 4 ani printr-un audit independent. Organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor sunt:

Modul

de

gestionare

mijloacelor

acumulate

în

bugetul

1. Congresul;

Uniunii

2. Consiliul Uniunii Avocaţilor;

3. preşedintele Uniunii Avocaţilor;

4. secretarul general al Uniunii Avocaţilor.

5. În cadrul Uniunii Avocaţilor se constituie şi funcţionează:

6. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat;

7. Comisia pentru etică şi disciplină;

8. Comisia de cenzori;

7

9. secretariatul. Avocaţii care formează organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor şi membrii comisiilor Uniunii Avocaţilor urmează să aibă o vechime neîntreruptă în profesie de minimum 5 ani. Congresul este organul suprem al Uniunii Avocaţilor. Congresul se constituie din avocaţii delegaţi de fiecare barou, conform normei de reprezentare stabilite în Statutul profesiei de avocat, şi din membrii Consiliului Uniunii Avocaţilor. Norma de reprezentare a avocaţilor în Congres este de de 1:5 (un delegat din partea a cinci avocaţi). Membrii Consiliului Uniunii Avocaţilor sunt membri de drept ai Congresului. Congresul se întruneşte anual în sesiune ordinară, fiind convocat de Consiliul Uniunii Avocaţilor. Convocarea Congresului se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin publicare a avizului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi prin anunţarea în scris a barourilor, cu plasarea pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a materialelor ce urmează a fi examinate. Barourile sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de Congres. Convocarea va cuprinde luna, ziua, ora, locul desfăşurării congresului şi ordinea de zi a acestuia. În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul barourilor sau din proprie iniţiativă, Consiliul Uniunii Avocaţilor convoacă Congresul în sesiune extraordinară în cel mult 10 zile de la data solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ. Congresul se consideră legal constituit dacă la lucrările lui sunt prezenţi 2/3 din numărul participanţilor. Congresul adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Hotărârile Congresului pot fi contestate în modul stabilit de

lege. La congresele la care nu sunt alese organele profesiei pot participa, în calitate de delegaţi, şi avocaţi care îşi exprimă dorinţa de participare, dar aceştia nu au drept de vot. Lucrările congresului sunt conduse de către preşedintele Uniunii Avocaţilor şi prezidiul Congresului format din decanii barourilor. Congresul va alege un secretariat compus din 3 avocaţi. Ei vor întocmi şi redacta procesul-verbal, care va cuprinde:

a) modul în care a fost convocat şi caracterul ordinar sau extraordinar al

acestui for;

b) anul, luna, ziua, ora şi locul unde se desfăşoară Congresul;

c) numărul membrilor prezenţi la Congres;

d) componenţa prezidiului Congresului;

e) ordinea de zi votată de Congres;

f) luările de cuvânt;

g) hotărârile, rezoluţiile şi moţiunile adoptate;

h) orice alte activităţi desfăşurate de Congres.

Hotărârile şi rezoluţiile se iau prin vot deschis. Congresul alege o comisie de numărare a voturilor dintre delegaţii care nu candidează la una din funcţiile organelor de conducere, compusă din minimum 5 membri. Votul secret se

8

exprimă prin buletine de vot introduse în urne sigilate. Pe buletinul de vot se menţionează: numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care candidează. Votul pentru” se realizează prin lăsarea intactă a numelui şi prenumelui candidatului dorit; votul contra” se exprimă prin radierea numelui şi a prenumelui persoanei propuse. Vor fi nule buletinele de vot care nu corespund modelului stabilit de Congres, cele care nu poartă ştampila de control, precum şi buletinele pe care

numărul candidaţilor votaţi „pentru” este mai mare decât numărul funcţiilor pentru care se candidează. Hotărârile adoptate de Congres sunt definitive şi obligatorii pentru toate structurile Uniunii şi pentru toţi avocaţii. Hotărârile Congresului se publică în mijloacele de presă ale breslei: revista Avocatul poporului şi pagina oficială de internet a Uniunii Avocaţilor. Hotărârile Congresului pot fi atacate în contencios administrativ. Congresul are următoarele competenţe:

a) alege, dintre membrii săi, şi revocă preşedintele Uniunii Avocaţilor şi

membrii Comisiei pentru etică şi disciplină;

b) elaborează propuneri pentru perfecţionarea legislaţiei;

c) aprobă şi modifică Codul deontologic al avocatului şi Statutul

profesiei de avocat;

d) aprobă bugetul anual al Uniunii Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală

a acestuia;

e) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la formarea bugetului

Uniunii Avocaţilor;

f) stabileşte cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu şi

pentru examenele de calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului profesional şi al taxei pentru examinarea cererilor de admitere în profesia de avocat;

g) audiază şi aprobă rapoartele anuale privind activitatea Consiliului,

secretarului general şi a comisiilor Uniunii Avocaţilor;

h) adoptă hotărâri privind relaţiile dintre barouri;

i) adoptă alte hotărâri privind activitatea Uniunii Avocaţilor, prevăzute de prezenta Lege. Consiliul Uniunii Avocaţilor este organul reprezentativ şi deliberativ al avocaţilor din ţară şi asigură activitatea permanentă a Uniunii Avocaţilor şi este format din preşedintele Uniunii Avocaţilor, decanii barourilor şi avocaţii, cu o vechime în profesie de 5 ani, delegaţi de barouri conform normei de reprezentare de 1:200 (un delegat din partea a două sute de avocaţi). Mandatul de membru al Consiliului Uniunii Avocaţilor este de 4 ani. În cazul încetării mandatului unuia dintre membrii Consiliului, înlocuitorul lui execută diferenţa de mandat. Consiliul Uniunii Avocaţilor se întruneşte o dată în lună. Convocarea Consiliului se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei, prin anunţarea în scris a membrilor şi cu plasarea pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a materialelor ce urmează a fi examinate. Lucrările

9

şedinţei se consemnează în procese-verbale şi se semnează de preşedinte şi

secretar. Procesul-verbal poate fi consultat de către avocaţii interesaţi şi de organele Uniunii. În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul membrilor Consiliului Uniunii Avocaţilor sau din proprie iniţiativă, preşedintele Uniunii Avocaţilor convoacă Consiliul în şedinţă extraordinară în cel mult 5 zile de la data solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ. Consiliul Uniunii Avocaţilor adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor. Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:

a) asigură executarea hotărârilor Congresului;

b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului, problemele

privind exercitarea profesiei de avocat, cu excepţia celor date în competenţa Congresului;

c) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat;

d) adoptă hotărâri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea

profesională a avocaţilor; aprobă programul de formare iniţială pentru avocaţii

stagiari şi de formare continuă pentru avocaţi; aprobă lista instituţiilor care oferă servicii de instruire profesională;

e) formulează recomandări privind relaţiile dintre barouri;

f) asigură caracterul unitar al examenelor de admitere la stagiu şi al

examenelor de calificare;

g) înregistrează contractele privind efectuarea stagiului profesional;

h) soluţionează conflictele şi litigiile ce ţin de efectuarea stagiului

profesional;

i) aprobă şi publică bunele practici profesionale pentru avocaţi şi

mecanismul de asigurare a calităţii serviciilor de asistenţă juridică;

j) aprobă forma unică a inscripţiilor pe ştampilele avocaţilor şi rechizitele antetului, ţinând cont de forma de organizare a activităţii de avocat;

k) desemnează membrii Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică

Garantată de Stat din rândul avocaţilor;

l) întocmeşte raportul anual de activitate şi îl prezintă spre aprobare

Congresului; m) aprobă contractele încheiate de secretarul general al Uniunii

Avocaţilor a căror valoare depăşeşte suma de 50 mii de lei;

n) aprobă statul de funcţii ale secretariatului;

o) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de Lege sau delegate de Congres.

Conducerea şedinţelor Consiliului Uniunii Avocaţilor îi revine preşedintelui Uniunii Avocaţilor. Consiliul Uniunii Avocaţilor hotărăşte cu privire la legalitatea şi temeinicia deciziei decanului, fără participarea la vot a acestuia. Părţile interesate pot fi invitate pentru a da explicaţii. Consiliul Uniunii Avocaţilor se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării, prin hotărâre motivată, care va fi comunicată în cel mult 15 zile de la data pronunţării.

10

Legalitatea hotărârii Consiliului Uniunii Avocaţilor poate fi atacată în

instanţă, în condiţiile legii, de partea interesată, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârile adoptate de Consiliul Uniunii Avocaţilor sunt obligatorii şi pot fi atacate, pentru nelegalitate, la Congresul Avocaţilor, în prima sa şedinţă, sau în contencios administrativ. Preşedintele Uniunii Avocaţilor este ales pe un termen de 2 ani dintre avocaţii cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Una şi aceeaşi persoană poate fi aleasă preşedinte al Uniunii Avocaţilor pentru cel mult 2 mandate consecutive. Preşedintele Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:

a) reprezintă Uniunea Avocaţilor în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

b) prezidează şedinţele Consiliului Uniunii Avocaţilor;

c) semnează actele Consiliului Uniunii Avocaţilor;

d) supraveghează relaţiile dintre Uniunea Avocaţilor şi barouri, precum şi

relaţiile dintre barouri, birouri, cabinete;

e) acordă sprijin barourilor în relaţiile acestora cu autorităţile centrale şi

cele locale;

f) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a

activităţii avocaţilor în instanţele judecătoreşti, în organele de urmărire penală şi

în autorităţile publice. În absenţă, sau la cerere, preşedintele Uniunii Avocaţilor este înlocuit de un vicepreşedinte, pe care îl desemnează în acest scop din numărul membrilor Consiliului Uniunii Avocaţilor. Preşedintele Uniunii Avocaţilor va media soluţionarea amiabilă a litigiilor dintre formele de exercitare a profesiei şi dintre avocaţi. Activitatea organizatorico-administrativă şi economico-financiară a Uniunii Avocaţilor este asigurată de către secretarul general, care este angajat în funcţie de către Consiliul Uniunii Avocaţilor, în bază de concurs, pentru un termen de 5 ani, ce poate fi prelungit o singură dată. În funcţia de secretar general poate fi angajată persoana care are studii economice sau juridice superioare şi o vechime în activitate de cel puţin 5 ani. Modul de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de secretar general este următorul:

a) Consiliul Uniunii Avocaţilor anunţă concurs de ocupare a funcţiei de

secretar general al Uniunii Avocaţilor cu o lună înainte, publicând condiţiile acestuia pe pagina oficială de internet a Uniunii Avocaţilor;

b) doritorii de a ocupa funcţia depun următoarele acte:

copia buletinului de identitate;

copia diplomei de licenţiat în drept, economie;

copia carnetului de muncă;

cazierul judiciar;

certificatul medical;

cererea de participare la concurs;

11

declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;

c) cu 10 zile înainte de data concursului, recepţionarea actelor se încheie;

d) la şedinţa ordinară a Consiliului Uniunii Avocaţilor se decide, prin vot

secret, prin majoritate simplă de voturi, asupra candidaturii secretarului general

al Uniunii Avocaţilor.

Secretarul general are următoarele atribuţii:

a) poartă răspundere pentru gestiunea economico-financiară a Uniunii

Avocaţilor;

b) încheie acorduri şi contracte în numele Uniunii Avocaţilor;

c) gestionează activitatea economico-financiară a Uniunii Avocaţilor;

d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea la Congres a

proiectului bugetului anual al Uniunii Avocaţilor;

e) prezintă Congresului raportul privind executarea anuală a bugetului

Uniunii Avocaţilor;

f) participă, fără drept de vot, la sesiunile Congresului şi la şedinţele

Consiliului Uniunii Avocaţilor;

g) elaborează proiectul agendei şi pregăteşte materialele de lucru ale

Congresului şi ale Consiliului Uniunii Avocaţilor, după consultare cu Consiliul;

h) angajează personalul secretariatului şi conduce activitatea acestuia;

i) organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din proprietatea sau

din administrarea Uniunii Avocaţilor, precum şi a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul acesteia;

î) ţine evidenţa achitării contribuţiilor şi prezintă rapoarte trimestriale

Consiliului Uniunii Avocaţilor;

j) îndeplineşte alte atribuţii la indicaţia Congresului şi a Consiliului

Uniunii Avocaţilor. Funcţia de secretar general este remunerată. Cuantumul remunerării este stabilit de Consiliul Uniunii Avocaţilor. Pe perioada mandatului, secretarul general nu este în drept să cumuleze alte funcţii sau activităţi remunerate, cu excepţia celor ştiinţifice şi didactice. Activitatea comisiilor Uniunii Avocaţilor este organizată de preşedinţii acestora. Preşedinţii sunt aleşi la primele şedinţe ale comisiilor din rândul membrilor acestora. Membrii comisiilor Uniunii Avocaţilor sunt aleşi sau delegaţi pe un termen de 4 ani dintre avocaţii care au o vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Comisiile Uniunii Avocaţilor se convoacă în şedinţe ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată în lună şi decid independent asupra modului de desfăşurare a şedinţelor (deschise sau închise). La şedinţele comisiilor Uniunii Avocaţilor pot fi invitaţi reprezentanţi ai cabinetelor avocaţilor, ai birourilor asociate de avocaţi. Hotărârile comisiilor Uniunii Avocaţilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor lor şi sunt executorii pentru toţi avocaţii. Comisiile Uniunii Avocaţilor publică hotărârile adoptate pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor şi în presa de specialitate. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat este compusă din 11 membri, aleşi în bază de concurs, dintre

12

care 8 sunt avocaţi cu o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi 3 sunt profesori titulari de drept cu o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani. Modul de organizare a concursului pentru alegerea membrilor Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat este următorul:

Consiliul Uniunii Avocaţilor anunţă concurs pentru alegerea membrilor Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat şi an acest sens numeşte o comisie specială pentru organizarea concursului pentru alegerea membrilor Comisiei de

licenţiere a profesiei de avocat. Textul anunţului se publică pe pagina oficială de internet a Uniunii Avocaţilor cu o lună înainte de data concursului. Doritorii de a obţine calitatea de membru al Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat depun următoarele acte la Comisia specială:

cererea de participare la concurs;

certificatul de confirmare a vechimii în profesia de avocat;

certificatul de confirmare a stagiului de profesor titular în drept.

Cu 10 zile înainte de data concursului, recepţionarea actelor se încheie. Comisia specială decide, prin vot deschis, cu majoritate simplă de voturi, candidaturile membrilor Comisiei de licenţiere. Se consideră ales în calitate de membru al Comisiei de licenţiere candidatul care a întrunit cele mai multe voturi în ordinea descreşterii numărului de voturi acumulate de candidaţi. În caz de paritate a voturilor, candidatul se va desemna prin tragere la sorţi. Candidaturile

selectate devin membri cu drepturi depline ai Comisiei de licenţiere. Comisia specială expediază decizia de alegere a membrilor Comisiei de licenţiere Consiliului Uniunii Avocaţilor. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat:

1. adoptă hotărâri privind admiterea la examene;

2. organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare;

3. aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi adoptă hotărâri privind admiterea la stagiul profesional;

4. aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărâri

privind admiterea în profesie. Comisia de licenţiere emite hotărâri de înscriere a avocaţilor stagiari pentru susţinerea examenului de calificare în baza evaluării activităţii de pregătire profesională a acestora. Deciziile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat pot fi contestate în contencios administrativ în partea ce ţine de procedura de organizare a examenelor. Calificativul acordat nu poate fi contestat. Cheltuielile necesare activităţii Comisiei de licenţiere sunt suportate de către Consiliul Uniunii Avocaţilor. Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea Legii, a Statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredinţate

Comisiei pentru etică şi disciplină, aceasta fiind unica instanţă disciplinară a Uniunii Avocaţilor. Comisia pentru etică şi disciplină este compusă din 11 avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Şase membri ai Comisiei pentru etică şi disciplină sunt aleşi de Congres, iar 5 sunt delegaţi de barouri. Comisia pentru etică şi disciplină este coordonată de un preşedinte ales de către membrii

13

acesteia pe un termen de doi ani. Una şi aceeaşi persoană nu poate fi preşedinte al Comisiei pentru etică şi disciplină mai mult de două termene consecutive. Comisia pentru etică şi disciplină îşi ţine şedinţele ori de câte ori este necesar, dar se întruneşte cel puţin o dată în lună şi examinează abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii înscrişi în Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat. Fapta săvârşită de avocat, prin care se încalcă dispoziţiile Legii, ale Statutului profesiei, Codului deontologic, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit Legii cu privire la avocatură. Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor din Lege cu privire la avocatură şi din Statutul profesiei de avocat care prevăd expres o astfel de calificare. În cazul existenţei unor temeiuri suficiente, comisia dispune efectuarea unui control. Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina baroului. Cercetarea se efectuează numai după informarea avocatului cu privire la obiectul cercetării disciplinare dedus din conţinutului plângerii, petiţiei ori al sesizării. În cursul cercetărilor, membrul delegat al comisiei va convoca persoana care a formulat plângerea, precum şi alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va acumula informaţii cu referire la caz. După efectuarea cercetărilor, membrul delegat al comisiei va întocmi o notă scrisă în care va consemna faptele, probele administrate, poziţia avocatului cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii, petiţiei sau a sesizării. Comisia pentru etică şi disciplină procedează la examinarea petiţiei/plângerii în temeiul notei şi al probelor care au stat la baza întocmirii acesteia. Nota întocmită va fi înregistrată la secretariatul Comisiei pentru etică şi disciplină, în cel mult 30 de zile de la depunerea plângerii sau a sesizării. În cazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei pentru etică şi disciplină prezintă materialele spre examinare Comisiei în şedinţa imediat următoare datei la care nota a fost înregistrată şi va cita avocatul. În faţa Comisiei pentru etică şi disciplină avocatul se va prezenta personal. În cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat. Comisia pentru etică şi disciplină solicită avocatului căruia i-a fost intentată procedura disciplinară explicaţii în scris, acte şi alte materiale necesare pentru adoptarea unei decizii obiective. Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei. Procedura de citare în faţa Comisiei pentru etică şi disciplină se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin semnătura avocatului. Lipsa părţilor legal citate nu împiedică examinarea, Comisia pentru etică şi disciplină având posibilitatea să se pronunţe pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauză. Şedinţa Comisiei pentru etică şi disciplină nu este publică, iar lucrările şedinţei se consemnează într-un proces- verbal.

Comisia pentru etică şi disciplină va decide, după caz, aplicarea sancţiunii disciplinare, efectuarea unui control suplimentar sau lipsa încălcărilor

14

în acţiunile avocatului. Soluţia se comunică, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct prin semnătură pe copie, avocatului supus cercetării, persoanei care a depus plângerea, organului care a depus sesizarea, Consiliului Uniunii Avocaţilor şi baroului din care face parte avocatul vizat, în termen de cel mult 15 zile de la emiterea deciziei. Decizia de excludere din profesie se va comunica Ministerului Justiţiei. Decizia disciplinară se publică pe pagina oficială de internet a Uniunii Avocaţilor. Răspunderea disciplinară a avocatului nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. Comisia pentru etică şi disciplină este în drept să anuleze sancţiunea disciplinară, până la expirarea termenului de un an, din proprie iniţiativă, la solicitarea avocatului, în temeiul demersului baroului sau al asociaţiei de avocaţi. Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii. Comisia pentru etică şi disciplină şi decanii barourilor sunt obligaţi să ţină evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat. Consiliul Uniunii Avocaţilor va face menţiunile corespunzătoare în Lista avocaţilor pe baza hotărârilor pronunţate. Executarea hotărârilor Comisiei pentru etică şi disciplină este obligatorie din momentul adoptării. Deciziile Comisiei pentru etică şi

disciplină pot fi contestate în contencios administrativ. Deciziile Comisiei pentru etică şi disciplină se publică pe pagina oficială de internet a Uniunii Avocaţilor şi în revista de specialitate. Cheltuielile necesare activităţii Comisiei pentru etică şi disciplină sunt suportate de către Consiliul Uniunii Avocaţilor. Comisia de cenzori este compusă din 5 avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani, delegaţi de barouri. Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-financiare a Uniunii Avocaţilor şi se subordonează Congresului. În exercitarea atribuţiilor, organele de autoadministrare ale avocaţilor sunt asistate de personalul secretariatului. Numărul de personal şi funcţiile concrete ale personalului secretariatului se stabilesc de Consiliul Uniunii Avocaţilor. Personalul secretariatului este angajat de către secretarul general al Consiliului Uniunii Avocaţilor în strictă conformitate cu reglementările Codului muncii cu privire la angajare. Atribuţiile fiecărui angajat al secretariatului sunt fixate în contractul de muncă, acestea fiind parte integrantă a contractului respectiv. Baroul se constituie şi, potrivit Legii, funcţionează numai în cadrul Uniunii Avocaţilor. Se interzice constituirea de barouri şi funcţionarea acestora în afara Uniunii Avocaţilor. Actele de constituire şi de înregistrare a unor astfel de barouri sunt nule. Baroul activează în circumscripţia unei curţi de apel. Din componenţa baroului fac parte toţi avocaţii din circumscripţia respectivă. Sediul baroului se află în localitatea de reşedinţă a curţii de apel. Organele de conducere ale baroului sunt:

a) adunarea generală;

b) decanul.

15

Fiecare barou poate avea buget propriu. Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului şi cuantumul sunt stabilite de adunarea generală a baroului. Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în Lista membrilor baroului din circumstanţa respectivă şi poate fi, în condiţiile Legii cu privire la avocatură, ordinară şi extraordinară. Organizarea adunării generale, ordinare sau extraordinare, este în sarcina decanului baroului. Adunarea generală este legal constituită dacă la ea participă

majoritatea membrilor baroului. Neîndeplinirea obligaţiei de organizare a adunării generale atrage răspunderea disciplinară. Au dreptul să participe la şedinţele adunării generale avocaţii care sunt înscrişi în Lista avocaţilor baroului, au achitat la zi contribuţiile prevăzute de Lege şi nu se află în situaţii ce atrag incompatibilitatea ori suspendarea dreptului de exerciţiu al profesiei sau, după caz, nu se află în executarea unei sancţiuni disciplinare. Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, fiind convocată de decan. Convocarea adunării generale se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin anunţarea în scris a membrilor baroului şi prin afişarea ordinii de zi la sediul baroului. Adunarea generală extraordinară poate fi convocată şi prezidată de decanul baroului, precum şi la cererea a cel puţin 1/3 din numărul total al membrilor baroului după cel mult 10 zile de la data solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ. În cazul în care numărul legal nu este întrunit, decanul stabileşte o nouă adunare generală în timp de 10 zile. Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin 1/3 din numărul total al membrilor baroului. Membrii baroului pot înainta propuneri pentru completarea ordinii de zi. Propunerile vor fi depuse în scris la barou cu cel puţin 5 zile înainte de data la care a fost convocată adunarea generală. Ordinea de zi va fi supusă spre aprobare prin vot deschis adunării generale. Înscrierile la luarea de cuvânt se vor face înaintea începerii dezbaterii fiecărei probleme fixate în agendă. Orice înscriere ulterioară acestui moment va fi luată în considerare numai cu aprobarea prin vot deschis a adunării generale. Adunarea generală alege şi revocă decanul şi prodecanul; alege delegaţii baroului la Congres, membrii Consiliului Uniunii Avocaţilor, membrii Comisiei pentru etică şi disciplină şi ai Comisiei de cenzori; alege prezidiul, secretarul adunării, membrii comisiei de numărare a voturilor; îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de Lege sau date în competenţa sa. Secretarul adunării generale va redacta procesul-verbal, care va cuprinde:

modul în care a fost convocată adunarea generală şi caracterul ei ordinar sau extraordinar;

anul, luna, ziua, ora şi locul unde se desfăşoară adunarea generală;

numărul membrilor prezenţi;

componenţa prezidiului adunării generale;

ordinea de zi votată de adunarea generală;

luările de cuvânt;

16

hotărârile adoptate;

orice alte activităţi desfăşurate în cadrul adunării generale.

Procesul-verbal va purta semnătura decanului şi a secretarului adunării generale şi va fi înregistrat şi depus la sediul baroului, secretariatul Consiliului Uniunii Avocaţilor, accesul la textul acestuia fiind permis membrilor baroului şi celor ai organelor Uniunii Avocaţilor. În condiţiile Legii cu privire la avocatură şi ale Statutului profesiei de avocat, hotărârile adunării generale a baroului se

adoptă prin votul majorităţii membrilor prezenţi şi sunt obligatorii pentru avocaţii din barou. Hotărârile adoptate de adunarea generală sau de decan pot fi anulate de Consiliul Uniunii Avocaţilor numai pe motiv de nelegalitate sau de încălcare a prevederilor prezentului Statut, cu respectarea autonomiei baroului. Deciziile emise de decan pot fi atacate la Consiliul Uniunii Avocaţilor, în termen de 15 zile de la data comunicării. Decanul baroului este ales de adunarea generală prin votul secret al

avocaţilor pentru un mandat de 2 ani şi poate fi reales o singură dată. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani. Decanul are următoarele atribuţii:

1. asigură organizarea activităţii avocaţilor din circumscripţie prin coordonare cu organele Uniunii Avocaţilor;

2. reprezintă baroul în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

3. convoacă şi prezidează şedinţele adunării generale;

4. execută hotărârile Congresului, ale Consiliului Uniunii Avocaţilor şi ale adunării generale;

5. anual, dar nu mai târziu de 25 decembrie, face publică Lista membrilor baroului prin afişare la sediul baroului şi prin plasare pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor;

6. sesizează Comisia pentru etică şi disciplină privind organizarea controlului profesional, disciplinar şi deontologic al activităţii avocaţilor;

7. îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de Lege sau date în competenţa sa;

8. emite decizii pe care le consemnează într-un registru special, ţinut

la sediul baroului, pus la dispoziţia oricărui avocat interesat şi a organelor de conducere ale Uniunii Avocaţilor. În cazul absenţei temporare a decanului sau în cazul imposibilităţii acestuia de a-şi exercita atribuţiile, interimatul funcţiei este asigurat de către prodecan. Orice litigiu între membrii baroului şi dintre avocaţi/clienţi în legătură

cu exercitarea profesiei va fi adus la cunoştinţă decanului. La cererea oricăreia dintre părţi, contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de către decanul baroului, prin decizie motivată, după audierea părţilor. Soluţionarea contestaţiilor şi a reclamaţiilor se face prin aplicarea principiilor medierii şi încercarea de conciliere a părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de

17

la data înregistrării contestaţiei sau reclamaţiei. Deciziile decanului pot fi atacate la Consiliul Uniunii Avocaţilor. Avocatul care solicită transferul într-un alt barou se va adresa în scris decanului baroului din care face parte şi decanului baroului în care se transferă. Decizia cu privire la transfer se comunică solicitantului şi baroului din care acesta face parte. Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată şi poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii Avocaţilor.

Tema 4. Direcţiile şi tipurile de activitate

- Funcţiile avocaturii.

- Tipurile, formele şi genurile de asistenţă juridică profesională.

- Subiecţii care necesită asistenţă juridică acordată de către avocat.

Orice persoană are dreptul la asistenţă juridică calificată. În condiţiile legii, avocatul asigură asistenţa şi reprezentarea juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice, a instituţiilor şi a altor persoane juridice, pentru apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale oricărei persoane fizice sau juridice. În cazurile prevăzute de Lege, plata pentru asistenţa juridică se achită de la bugetul de stat. La proprie decizie, avocatul poate acorda asistenţă juridică gratuită persoanei a cărei stare materială este sub nivelul de existenţă, stabilit prin hotărâre de Guvern. Avocaţii din Republica Moldova sunt în drept să efectueze delegaţii sau să exercite profesia de avocat în alte state, dacă acest fapt este prevăzut de legislaţia statului respectiv. Prin asistare şi reprezentare a clientului se va înţelege accesul la toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de Lege şi necesare apărării intereselor clientului. Avocaţii din alte state pot exercita profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova dacă întrunesc condiţiile prevăzute de Lege, cu excepţia condiţiei privind deţinerea cetăţeniei. Avocatul din alt stat îşi poate desfăşura activitatea profesională pe teritoriul Republicii Moldova dacă certifică calitatea de avocat în statul său de origine şi este înscris în Registrul special ţinut de Consiliul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. Acesta nu poate reprezenta interesele persoanelor fizice sau juridice în instanţele de judecată şi în relaţiile cu alte autorităţi publice decât în arbitrajul comercial internaţional. În cazul când interesele clientului o cer, precum şi la solicitarea acestuia, avocatul din alt stat poate asista avocatul din Republica Moldova. Avocatul din alt stat îşi poate desfăşura activitatea în cadrul cabinetului avocatului sau în cadrul biroului asociat de avocaţi în bază de contract. În cauze

18

penale şi contravenţionale, avocatul străin urmează a fi asistat de un avocat din Republica Moldova. Registrul avocaţilor din alte state care au dreptul să exercite profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova se publică pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor. Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele, operaţiunile permise de Lege cu privire la avocatură şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului. În procedura de acordare a asistenţei juridice, avocatul poate adeveri copii şi extrase din acte şi poate certifica semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice. Avocatul nu poate efectua aceste acţiuni pentru sine, pentru membrii familiei sale, pentru rude până în gradul al patrulea inclusiv afini. Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege, exercitarea oricărei activităţi specifice profesiei de avocat de către o persoană fizică care nu are calitatea de avocat. Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale în materie juridică, normelor materiale şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită profesională corectă. Asistarea şi reprezentarea clientului impun diligenţă profesională adecvată, pregătire temeinică a cauzelor, potrivit naturii cazului şi experienţei.

Tema 5. Participarea avocatului în cauzele penale

- Statutul juridic al avocatului în procedura penală.

- Obligaţiunile de bază ale avocatului apărător în cauzele penale.

- Circumstanţele care exclud participarea avocatului în calitate de

apărător.

- Particularităţile participării avocatului în calitate de reprezentant a

părţii vătămate, părţii civile şi a părţii civilmente responsabile.

- Participarea obligatorie a apărătorului în cauzele penale.

- Funcţiile avocatului apărător la diferite faze (etape) ale procesului

penal.

- Relaţiile reciproce (contactul psihologic) dintre învinuit, inculpat şi

avocat.

- Formarea poziţiei procesuale a apărătorului.

- Pregătirea şi conţinutul susţinerilor verbale la examinarea cauzelor

în fond, în apel, în recurs.

19

Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Apărătorul nu poate fi asimilat de către organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere cu persoana interesele căreia le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examinează cu participarea lui. În calitate de apărător în procesul penal pot participa:

1) avocatul; 2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător; 3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de o persoană indicată la pct. 1). Persoanele indicate capătă calitatea de apărător din momentul în care şi- au asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cu consimţămîntul acesteia. Apărătorul, după ce şi-a asumat angajamentul de a apăra, trebuie să anunţe despre aceasta organul de urmărire penală sau instanţa. Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat dobîndeşte calitatea de apărător în momentul în care coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat emite decizie privind acordarea asistenţei juridice calificate. Decizia privind acordarea asistenţei juridice calificate se aduce la cunoştinţă, după caz, solicitantului, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată. Avocatul care acordă asistenţă juridică bănuitului sau învinuitului la reţinere sau arestare se consideră apărătorul lor pe această perioadă de timp şi cu consimţământul lor el poate continua participarea în calitate de apărător până la terminarea procesului în cauza respectivă sau până la includerea în proces a unei alte persoane din rândul celor menţionate. Apărătorul nu este în drept să-şi asume această funcţie şi nu poate fi desemnat în această calitate de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul în care:

1) nu întruneşte condiţiile indicate; 2) nu poate fi apărător conform restricţiilor prevăzute de lege sau sentinţei judecătoreşti; 3) a acordat sau acordă asistenţă juridică persoanei ale cărei interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără; 4) se află în legături de rudenie sau în relaţii de subordonare cu persoana ale cărei interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei apărate de el; 5) a participat mai înainte în această cauză în calitate de judecător, procuror, persoană care a efectuat urmărirea penală, expert, specialist, interpret, traducător, martor. Apărătorul încetează participarea în cauză în această calitate dacă:

1) persoana pe care o apără a renunţat la el sau a reziliat contractul cu el, sau i-a suspendat împuternicirile; 2) nu are împuterniciri de a participa în continuare în această cauză;

20

3) procurorul sau instanţa l-a înlăturat de la participarea în această cauză în legătură cu constatarea unor circumstanţe ce exclud participarea lui în această calitate sau, la cererea acestuia, din alte motive întemeiate; 4) procurorul sau instanţa a admis cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului de renunţare la apărător; 5) avocatul străin şi-a declinat împuternicirile; 6) procurorul sau instanţa a admis renunţarea la apărător declarată de către persoana pe care o apără avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat.

În cazul în care procurorul sau instanţa nu a admis renunţarea bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător, avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat nu poate sista participarea sa la această cauză. Apărătorul, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără, are dreptul:

1) să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii; 2) să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa; 3) să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor legii comise de ea;

4) să pregătească materiale în cauza respectivă; 5) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată; 6) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului; 7) să înainteze cereri; 8) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv; 9) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv; 10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii; 11) să participe la şedinţele de judecată în primă instanţă, în apel, în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac; 12) să pledeze în dezbateri judiciare; 13) la solicitarea sa, să primească gratuit copii de pe hotărîrile care se referă la drepturile şi interesele persoanei pe care o apără; 14) să depună plîngeri împotriva acţiunilor şi hotărîrilor organului de urmărire penală, precum şi să atace sentinţa sau orice altă hotărîre judecătorească finală în cauza respectivă; 15) să participe la împăcarea cu partea oponentă dacă persoana pe care el o apără participă la împăcare;

21

16) să facă obiecţii referitor la plîngerile altor participanţi la proces despre care a fost informat de către organul de urmărire penală sau a aflat despre ele din alte surse, precum şi să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile altor participanţi la proces şi referitor la chestiunile soluţionate de instanţa de judecată; 17) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalţi participanţi la proces; 18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată; 19) să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală de la persoana interesele căreia le apără sau, în cazurile prevăzute de lege, din bugetul statului; 20) să i se repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei. Apărătorul bănuitului, învinuitului, inculpatului în scopul clarificării circumstanţelor care combat învinuirea, exclud răspunderea penală a persoanei pe care o apără sau atenuează pedeapsa ori măsurile procesuale de constrângere, precum şi în scopul acordării asistenţei juridice necesare, în afară de drepturile sus-menţionate, dispune, de asemenea, de următoarele drepturi:

1) să aibă întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, fără a se limita numărul şi durata lor; 2) să participe la orice acţiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără dacă aceasta o cere persoana pe care o apără sau însuşi apărătorul; 3) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organul de urmărire penală pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării. Apărătorul nu este în drept să întreprindă careva acţiuni împotriva intereselor persoanei pe care o apără şi să o împiedice să-şi realizeze drepturile. Apărătorul nu poate, contrar poziţiei persoanei pe care o apără, să recunoască participarea ei la infracţiune şi vinovăţia de săvârşirea infracţiunii. Apărătorul nu este în drept să destăinuiască informaţiile care i-au fost comunicate în legătură cu exercitarea apărării dacă aceste informaţii pot fi utilizate în detrimentul persoanei pe care o apără. Avocatul nu este în drept să renunţe nemotivat la apărare. Apărătorul nu este în drept să-şi înceteze de sine stătător împuternicirile de apărător, să împiedice invitarea unui alt apărător sau participarea lui în această cauză. Apărătorul nu este în drept să transmită altei persoane împuternicirile sale de a participa în cauza respectivă. Apărătorul nu este în drept, fără consimţământul persoanei pe care o apără, să efectueze următoarele acţiuni:

1) să o declare vinovată de săvârşirea infracţiunii; 2) să declare împăcarea persoanei pe care o apără cu partea oponentă; 3) să recunoască acţiunea civilă; 4) să retragă plângerile persoanei pe care o apără; 5) să-şi retragă apelul sau recursul împotriva sentinţei de condamnare.

22

Apărătorul este obligat:

1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei;

2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de

urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;

3) să nu părăsească sala de şedinţe până la anunţarea întreruperii, fără permisiunea preşedintelui şedinţei;

4) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.

Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie în cazul în

care:

1)

aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul;

2)

bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăţi pentru a se apăra

el însuşi, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale;

3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal;

4)

bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;

5)

bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;

6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă;

7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsură

preventivă sau este trimis la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar;

8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sînt contradictorii şi cel

puţin unul din ei este asistat de apărător;

9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii

civile;

10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primă instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac; 11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile, căreia i se incriminează săvârşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvârşirea unor asemenea fapte; 12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane decedate la momentul examinării cauzei. Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul

când:

1)

bănuitul, învinuitul, inculpatul a solicitat participarea acestuia;

2)

bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă hotărârea

organului de urmărire penală cu privire la:

a) reţinerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub învinuire – în

cazurile când bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăţi pentru a se apăra el însuşi, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale sau nu posedă sau posedă în măsură insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal, ori este minor,

23

militar în termen sau i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă;

b)

trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar;

c)

aplicarea măsurii preventive sub formă de arest;

3)

bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat şi a fost depusă o cerere de

reabilitare din partea rudelor sau altor persoane. Participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal este asigurată de

coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei. Avocatul participă la procesul penal în calitate de apărător:

1) la invitaţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal

al acestuia, precum şi la solicitarea altor persoane, cu consimţământul

persoanelor interesele cărora urmează să le apere;

2) la desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului

Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul cererilor sau solicitărilor de acordare a asistenţei juridice calificate. Organul de urmărire penală sau instanţa nu este în drept să recomande cuiva invitarea unui anumit apărător şi solicită desemnarea avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat de către coordonatorul oficiului

teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat:

1) la cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului;

2) în cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie, iar bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are apărător ales. Organul de urmărire penală sau instanţa cere de la biroul de avocaţi înlocuirea apărătorului ales sau solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional

pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat în următoarele situaţii dificile de desfăşurare a procesului penal:

1) dacă apărătorul ales nu poate să se prezinte în cazul reţinerii, punerii

sub învinuire sau audierii bănuitului, învinuitului;

2) dacă apărătorul ales nu poate să participe la desfăşurarea procesului în

decurs de 5 zile din momentul anunţării lui;

3) dacă procurorul sau instanţa constată că avocatul care acordă asistenţă

juridică garantată de stat nu este în stare să asigure asistenţă juridică eficientă bănuitului, învinuitului, inculpatului. Bănuitul, învinuitul, inculpatul poate avea câţiva apărători. Acţiunile procesuale la care este necesară participarea apărătorului nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite cu încălcarea normelor de procedură penală dacă la efectuarea

lor nu au participat toţi apărătorii părţii în cauză.

Pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanţei:

1)

documentul ce confirmă apartenenţa lui la avocatură;

2)

documentul ce confirmă că are permisiunea de a practica calitatea de

apărător conform legislaţiei Republicii Moldova;

24

3) mandatul biroului de avocaţi sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile. Persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea şi împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfăşurarea procesului penal în calitatea respectivă, fapt asupra căruia se adoptă o hotărâre motivată. Renunţarea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului,

inculpatului de a-şi exercita el însuşi apărarea, fără a apela la asistenţa juridică a unui apărător. Cererea de renunţare la apărător se anexează la materialele cauzei. Renunţarea la apărător poate fi acceptată de către procuror sau instanţă numai în cazul în care ea este înaintată de către bănuit, învinuit, inculpat în mod benevol, din proprie iniţiativă, în prezenţa avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat. Nu se admite renunţarea la apărător în cazul în care ea este motivată prin imposibilitatea de a plăti asistenţa juridică sau este dictată de alte circumstanţe. Procurorul sau instanţa este în drept să nu accepte renunţarea bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător în cazurile în care acesta este obligatorie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei o cer. Determinarea faptului că interesele justiţiei cer asistenţa obligatorie a apărătorului ţine de competenţa procurorului sau a instanţei şi depinde de:

1) complexitatea cazului;

2) capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se apăra singur;

3) gravitatea faptei, de săvârşirea căreia persoana este bănuită sau învinuită, şi de sancţiunea prevăzută de lege pentru săvârşirea ei. Admiterea sau neadmiterea renunţării la apărător se decide de către procuror sau de instanţă prin hotărâre motivată. Din momentul admiterii renunţării la apărător se consideră că bănuitul, învinuitul, inculpatul îşi exercită

apărarea de sine stătător. Bănuitul, învinuitul, inculpatul care a renunţat la apărător este în drept, în orice moment al desfăşurării procesului penal, să revină asupra renunţării şi să invite un apărător sau să solicite desemnarea unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, care va fi admis din momentul când a fost invitat sau solicitat. Apărătorul nu are dreptul să participe la procesul penal în cazul în care este prezentă cel puţin una din următoarele circumstanţe:

1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei;

2)

dacă el a participat în această cauză în calitate de:

 

a)

persoană care a efectuat urmărirea penală;

 

b)

procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;

 

c)

judecător care a judecat cauza;

 

d)

grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;

 

3)

dacă

nu

poate

fi

apărător

în

baza

legii

sau

sentinţei

instanţei

judecătoreşti 4) dacă al a acordat anterior sau acordă în prezent asistenţă juridică unei persoane ale cărei interese vin în contradicţie cu interesele persoanei pe care o

25

apără, precum şi dacă se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală de prima. Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Cererea de înlăturare din procesul penal a apărătorului se soluţionează de către procuror sau de instanţă şi hotărârea respectivă nu este susceptibilă de a fi atacată.

Tema 6. Participarea avocatului în cauzele civile

- Statutul juridic al avocatului în procedura civilă.

- Drepturile şi obligaţiile procesuale ale reprezentantului în procedura

civilă.

- Funcţiile reprezentantului la diferite etape ale procesului civil.

- Cauzele care exclud participarea avocatului ca reprezentant în

cauzele civile.

- Relaţiile dintre avocat şi persoana interesele căreia sunt reprezentate

de avocat.

- Unele elemente tactice la examinarea cauzelor civile la diferite

etape.

- Întocmirea actelor (modele tip) în cadrul examinării cauzelor civile.

Începând cu 01 ianuarie 2012 intră în vigoare modificările la Codul de Procedură Civilă, care au fost adoptate prin Legea nr.102 din 28.05.2010 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Potrivit art. 8 alin. (1) CPC, părţile, alţi participanţi la proces au dreptul să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat sau de un alt reprezentant, în cazurile prevăzute de prezentul cod. Astfel, art. 75 alin. (1) din CPC prevede că în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin avocat. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. Conform art. 75 alin. (2) din CPC, procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte

26

normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice sau de către avocaţi. Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu (spre exemplu: Extras din Registrul de stat al persoanelor juridice) ori, după caz, prin actele de constituire (spre exemplu: Statutul sau Contractul de constituire a întreprinderii). În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii. (art.75 alin.(3) CPC). Art. 80 alin. (1) CPC prevede că împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege. În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii. Calitatea de angajat al persoanei juridice poate fi probată, în instanţa de judecată, prin procura eliberată de angajator, în care expres este indicată funcţia deţinută de persoana căreia i se acordă împuterniciri sau prin alte documente (spre exemplu: copia contractului individual de muncă, a ordinului de angajare, extras din carnetul de muncă, certificat, etc.) În context, indicăm că, potrivit art. 1 din CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, u excepţia reptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului. În conformitate art. 80 alin. (7) din CPC împuternicirile date avocatului se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat. Menţionăm că, potrivit Hotărârii Guvernului RM cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului nr.1175 din 21.12.2010, formularul mandatului avocatului conţine, pe verso, împuternicirile avocatului şi semnătura clientului. Totodată, în hotărârea respectivă este specificat că împuternicirile avocatului în instanţa de judecată, potrivit art. 81 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, urmează a fi consemnate pe versoul mandatului numai în procesele civile. În asemenea circumstanţe, relevăm că formularul anterior al mandatului, care nu conţine pe verso semnătura reprezentatului, nu poate fi acceptat drept dovadă a împuternicirilor avocatului, deoarece nu corespunde prevederilor art.

27

80 alin.(7) CPC şi nu face dovada dreptului de a exercita actele procedurale

prevăzute la art. 81 din CPC. Avocatul, care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atât reprezentatul, cât şi instanţa cu cel puţin 10 zile înainte de data judecării pricinii sau înainte de expirarea termenelor de atac. Instanţa judecătorească solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru parte sau intervenient:

a) în cazul în care partea sau intervenientul sînt lipsiţi sau limitaţi în

capacitatea de exerciţiu şi nu au reprezentanţi legali sau dacă domiciliul pîrîtului nu este cunoscut;

b) dacă instanţa constată un conflict de interese între reprezentant şi

reprezentatul lipsit ori limitat în capacitatea de exerciţiu;

c) în condiţiile art. 304 CPC (Dacă, după pornirea procesului privind

limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii ei, aceasta nu este asistată în judecată de avocat, pentru apărarea intereselor ei în proces judecătorul solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat, care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal. În conformitate cu legislaţia privind asistenţa juridică garantată de stat, asistenţa juridică în cazul dat se acordă gratuit) şi art. 316 CPC (Dacă persoana a cărei spitalizare în staţionarul de psihiatrie se cere nu este reprezentată în judecată de avocat, judecătorul solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru a-i apăra interesele. În conformitate cu legislaţia privind asistenţa juridică garantată de stat, asistenţa juridică în cazul dat se acordă gratuit;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

Tema 7. Participarea avocatului în cauzele administrative

- Statutul juridic al avocatului-reprezentant în cauzele administrative.

- Examinarea unor cauze (exemple) administrative din practica

judiciară.

- Întocmirea modelelor tip de acte în procedura administrativă.

În procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prezentului cod. Pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător (avocat). În momentul pornirii procesului contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională este obligată să aducă la cunoştinţa

28

persoanei pasibile de răspundere contravenţională dreptul ei de a fi asistată de un apărător. În cel mult 3 ore din momentul reţinerii, persoanei care este pasibilă de sancţiunea arestului contravenţional şi nu are apărător ales i se desemnează un apărător din oficiu. Este apărător persoana admisă în profesia de avocat având dreptul să participe la procesul contravenţional pentru a asigura asistenţă juridică sau a reprezenta partea pe care o asistă în bază de contract sau din oficiu.

Tema 8. Legea cu privire la avocatură (nr. 1260-XV din 19 iulie 2002)

- Dobândirea calităţii de avocat.

- Drepturile şi obligaţiile avocatului.

- Exercitarea profesiei de avocat.

- Răspunderea disciplinară a avocatului.

- Organizarea şi remunerarea activităţii de avocat. Asigurarea şi

impozitarea.

- Relaţiile cu organizaţiile similare din alte ţări şi cu organizaţiile

internaţionale.

Admiterea la stagiul profesional se face în bază de examen, cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii în drepturi. Modul de organizare a examenului de admitere la stagiu se stabileşte în statutul profesiei de avocat. La examenul de admitere la stagiu pot participa numai persoanele care întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat. Examenul de admitere la stagiu este organizat de Comisia de licenţiere a profesiei de avocat. Rezultatele examenelor de admitere la stagiu sînt aprobate prin hotărâre a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Hotărârea privind admiterea la stagiul profesional se adoptă şi se comunică persoanei care a susţinut examenul de admitere la stagiu în termen de 10 zile de la data susţinerii. Persoana care a promovat examenul de admitere la stagiu efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 18 luni, având, în acest timp, calitatea de avocat stagiar. Condiţiile efectuării stagiului profesional, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia, sînt reglementate în statutul profesiei de avocat. Stagiul profesional se desfăşoară în baza contractului încheiat între avocatul stagiar şi avocatul îndrumător, înregistrat la Consiliul Uniunii Avocaţilor. Avocatul îndrumător trebuie să dispună de birou cu un spaţiu suficient pentru asigurarea stagiului profesional, să aibă o vechime în profesia de

29

avocat de cel puţin 5 ani şi o reputaţie ireproşabilă. Un avocat îndrumător poate avea concomitent cel mult 2 avocaţi stagiari. Stagiul profesional se suspendă pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de absenţă motivată a avocatului stagiar ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa acestuia. Perioada de stagiu efectuată anterior se include în durata stagiului profesional. După efectuarea stagiului profesional, avocatul stagiar susţine examenul

de calificare. După expirarea a 3 ani de la data finalizării stagiului profesional, avocatul stagiar poate participa la examenul de calificare doar cu condiţia executării repetate a stagiului profesional cu o durată minimă de 3 luni. Pentru a fi admis în profesie, avocatul stagiar susţine examenul de calificare în faţa Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Persoana care nu a promovat examenul de calificare poate solicita admiterea repetată la examen după expirarea a 6 luni de la data primului examen. Avocatul stagiar respins de două ori la examenul de calificare va fi admis în profesie în condiţiile art. 18 şi 19 din Legea cu privire la avocatură, adică prin stagiul repetat. Modul de organizare a examenului de calificare se stabileşte în Statutul profesiei de avocat. Rezultatele examenelor de calificare sînt aprobate prin hotărâre a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Hotărârea privind admiterea în profesia de avocat se adoptă şi se comunică persoanei care a susţinut examenul de calificare în termen de 10 zile de la data susţinerii. Pentru admiterea la stagiul profesional, solicitantul prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat:

a)

cererea de primire la examenul de admitere la stagiu;

b)

copia buletinului de identitate;

c)

copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;

d)

copia carnetului de muncă, după caz;

e)

cazierul judiciar;

f)

certificatul medical;

g)

avizul avocatului care acceptă să-i fie îndrumător.

Pentru admiterea la examenul de calificare, avocatul stagiar prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat:

a)

cererea de admitere la examenul de calificare;

b)

declaraţia despre faptul că în perioada stagiului profesional el nu a

desfăşurat activităţi incompatibile cu profesia de avocat, specificate la art.11;

c) declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de evaluare a

bunei reputaţii;

d) raportul de activitate întocmit de către avocatul stagiar conform

cerinţelor stabilite în statutul profesiei;

e) referinţa eliberată de avocatul îndrumător;

f) legitimaţia de avocat stagiar.

Pentru eliberarea licenţei de exercitare a profesiei de avocat, persoanele care deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după

30

demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat:

a)

copia buletinului de identitate;

b)

copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;

c)

copia carnetului de muncă, după caz;

d)

cazierul judiciar;

e)

certificatul medical;

f)

declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de evaluare a

bunei reputaţii; j) scrisoarea de motivaţie;

h) copia diplomei de doctor în drept, după caz.

Prezentarea unor acte ce conţin informaţii neveridice poate servi drept temei pentru neadmiterea în profesia de avocat. Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile Legii cu privire la avocatură, normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte normative ce reglementează activitatea avocaturii. Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privire la abaterile disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, se examinează de către Comisia pentru etică şi disciplină. În cazul

existenţei unor temeiuri suficiente, comisia dispune efectuarea unui control. Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina baroului. Comisia pentru etică şi disciplină trebuie să solicite avocatului căruia i-a fost intentată procedura disciplinară explicaţii în scris, acte şi alte materiale necesare pentru adoptarea unei decizii obiective. În cazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei pentru etică şi disciplină prezintă materialele despre avocatul în cauză spre examinare comisiei. Examinarea de către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin de abaterile disciplinare constituie o procedură disciplinară. Comisia pentru etică şi disciplină adoptă una din următoarele decizii:

a)

privind aplicarea sancţiunii disciplinare;

b)

privind efectuarea unui control suplimentar;

c)

privind lipsa încălcărilor în acţiunile avocatului.

Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină se face publică. Avocatul căruia i s-a intentat o procedură disciplinară este în drept să asiste la examinarea chestiunii privind tragerea lui la răspundere disciplinară şi să dea explicaţii nemijlocit Comisiei pentru etică şi disciplină. Sancţiuni disciplinare sânt:

a) avertizarea;

b) mustrarea;

c) amenda de la 1000 la 3000 de lei, care se face venit la bugetul Uniunii

Avocaţilor. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de amendă;

31

d)

suspendarea activităţii de avocat (pe perioada interdicţiei de a activa,

dispuse prin hotărâre judecătorească sau disciplinară, iar în cazul neefectuării de către avocat a defalcărilor în bugetul Uniunii Avocaţilor la expirarea a 6 luni de la termenul scadent, până la achitarea integrală a restanţei);

e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat (în temeiul

art. 25 alin. (1) Legii cu privire la avocatură). La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii, de circumstanţele în care a fost comisă, de activitatea şi comportamentul avocatului. Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestată în contencios administrativ. Procedura disciplinară nu poate fi intentată, iar cea intentată se clasează, dacă din momentul comiterii abaterii a trecut un an. În acest caz nu se ia în calcul perioada pierderii temporare de către avocat a capacităţii de muncă, aflării acestuia în concediu şi timpul aflării cauzei în procedură disciplinară. Sancţiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de la data constatării abaterii, fără a se lua în calcul perioada pierderii temporare de către avocat a capacităţii de muncă şi aflării acestuia în concediu. Dacă în decurs de un an de la data aplicării sancţiunii disciplinare avocatul sancţionat nu comite o nouă abatere, se consideră că acesta nu a fost supus sancţiunii disciplinare. Comisia pentru etică şi disciplină este în drept să anuleze sancţiunea disciplinară, până la expirarea termenului de un an, din proprie iniţiativă, la solicitarea avocatului, în temeiul demersului baroului sau al asociaţiei de avocaţi. Munca avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele fizice şi juridice. Mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de autorităţile publice sau de instanţa de

judecată. Statul asigură avocaţilor retribuirea asistenţei juridice acordate în conformitate cu Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Cheltuielile suportate de client în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei juridice la apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime în cauzele penale, civile şi administrative urmează a fi compensate integral şi proporţional cerinţelor admise (respinse) de partea adversă. Cheltuielile suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei juridice în organele de urmărire penală şi instanţele de judecată în cauzele penale, civile şi administrative se încasează concomitent cu soluţionarea cauzei în fond, fără o procedură litigioasă prealabilă. Statul garantează avocaţilor posibilitatea de exercitare a profesiei şi contribuie la crearea de condiţii favorabile în acest scop. Ministerul Justiţiei, în limitele competenţei sale:

a) acordă sprijin avocaţilor şi organelor lor de autoadministrare în exercitarea profesiei de avocat;

b) contribuie la reciclarea avocaţilor;

c) acordă asistenţă metodologică la solicitarea avocatului şi asociaţiilor

de avocaţi;

32

d)

eliberează licenţe pentru exercitarea profesiei de avocat şi ţine registrul

licenţelor;

e) înregistrează şi ţine registrul cabinetelor avocaţilor şi birourilor

asociate de avocaţi;

f) aprobă documentele prevăzute de prezenta lege. Autorităţile administraţiei publice locale:

a) contribuie la asigurarea birourilor de avocaţi cu spaţii adaptate pentru

desfăşurarea activităţii;

b) în caz de necesitate, acordă birourilor şi asociaţiilor de avocaţi

înlesniri, inclusiv la achitarea arendei spaţiilor;

c) realizează, în colaborare cu organele de autoadministrare ale

avocaţilor, alte măsuri în scopul asigurării liberului acces la asistenţa juridică calificată. Consiliul Uniunii Avocaţilor şi asociaţiile de avocaţi stabilesc relaţii cu organizaţii similare din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale ale avocaţilor şi juriştilor.

Tema 9. Codul deontologic şi etica avocatului

- Principiile de bază cu privire la etica avocatului.

- Exigenţele etice în relaţiile avocat-avocat.

- Exigenţe în relaţiile avocat-client.

- Consideraţii cu privire la confidenţialitate şi publicitate.

Exercitând profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru a asigura independenţa şi libertatea de exercitare a profesiei. Îndatoririle ce îi revin avocatului îi impun independenţă absolută, liberă de orice influenţă, chiar şi de influenţa derivată din propriile interese sau datorită influenţei terţelor persoane, fapt necesar pentru a nu suprima încrederea în justiţie. Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenţei sale, să vegheze ca nici un factor obiectiv sau subiectiv să nu aducă atingere principiilor de etică profesională. Relaţiile dintre avocat şi client sunt bazate pe onestitate, probitate, echitate, corectitudine, sinceritate şi confidenţialitate. Responsabilitatea avocatului include atât comportamentul acestuia în exercitarea profesiei, cât şi în afara ei. Natura misiunii avocatului este prezumată a fi depozitarul secretelor clienţilor săi şi al comunicărilor confidenţiale, fiind un drept şi o datorie fundamentală a avocatului. Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp. Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile cu care o persoană s-a adresat după asistenţă juridică, esenţa

33

consultaţiilor oferite de avocat, procedeele de strategie şi tactică ale apărării sau reprezentării, datele privind persoana care s-a adresat după asistenţă şi alte împrejurări care rezultă din activitatea profesională a avocatului. Tot ceea ce dezvăluie clientul avocatului, împreună cu toate circumstanţele, şi tot ceea ce este dezvăluit în mod confidenţial de către alt avocat va rămâne informaţie confidenţială. Obiectul confidenţialităţii se extinde asupra tuturor activităţilor avocatului şi asociaţilor biroului. Nici o presiune a unei autorităţi publice sau de altă natură nu-l poate obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege sau pentru a intenta o acţiune ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat şi client. Avocatul nu va supune riscului libertatea şi independenţa, loialitatea clientului şi nici secretul profesional, de aceea este stabilită interdicţia de a activa într-o profesie sau de a avea o funcţie care poate cauza, direct sau indirect, presiune fizică sau psihologică ce poate supune riscului independenţa sa sau dezvălui o informaţie confidenţială care nu doar că ar prejudicia interesele personale, dar şi ar afecta grav încrederea clienţilor în dreptul la apărare şi, prin urmare, în garanţia întregului sistem. Profesia de avocat în Republica Moldova este incompatibilă cu:

a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului); b) activitatea de întreprinzător; c) activitatea de notar. Avocatului i se interzice să facă publicitate, direct sau indirect, activităţii sale profesionale. Interdicţia specificată nu se aplica în cazul în care în publicaţiile informaţionale, în formularele oficiale, pe plicuri, în cărţile de vizită

şi în reţeaua Internet se conţin date despre avocat şi serviciile prestate. Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care funcţionează organele de anchetă, procuratură, instanţele de judecată, precum şi la domiciliul acestuia. În conformitate cu legea şi normele de deontologie, avocatul are obligaţia să apere cât mai eficient interesele clientului său, chiar în raport cu propriile sale interese, interesele vreunui coleg, cele ale profesiei în general sau ale statului. Raportul dintre avocaţi este bazat pe următoarele principii:

Colegialitatea

Colegialitatea impune ca relaţiile dintre avocaţi să fie bazate pe încredere, loialitate şi respect reciproc, exceptând orice comportament susceptibil să afecteze reputaţia profesiei. Avocatul este obligat să manifeste faţă de orice alt avocat un comportament colegial şi loial. Adresându-se către un alt

avocat sau vorbind despre acesta, avocatul este obligat, înainte de a-i pronunţa numele şi prenumele acestuia, să utilizeze cuvintele „domnul avocat”, „doamna avocat”, iar în adresare către membrii Consiliului Baroului, membrii Comisiei

de Licenţiere a profesiei de avocat, membrii Comisiei pentru Etică şi Disciplină şi către şefii birourilor de avocaţi să utilizeze cuvântul „maestre”.

Cooperarea

34

Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat, să se abţină să accepte o cauză pentru care nu are competenţa necesară; într-o astfel de situaţie, el trebuie să-şi ajute colegul să intre în contact cu un alt avocat care să

fie în măsură să-i ofere serviciul cerut. În procesul cooperării, avocaţii au datoria să ţină cont de competenţele şi obligaţiile lor profesionale.

Corespondenţa dintre avocaţi

Avocatul precizează caracterul confidenţial al comunicărilor sale adresate

altui avocat. Dacă destinatarul nu este în măsură să respecte confidenţialitatea comunicării, o remite expeditorului fără a-i cunoaşte conţinutul. Avocatul va recepţiona imediat comunicările în scris sau orale ale altor avocaţi şi va răspunde prompt.

Onorariile pentru recomandare

Avocatul nu poate pretinde, accepta de la alt avocat sau de la vreun terţ

onorariu, comision sau altă compensaţie pentru faptul că a recomandat un avocat unui client sau pentru că a trimis un client unui avocat. Avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un comision şi vreo altă compensaţie pentru că i-a fost prezentat un client.

Comunicarea cu partea adversă

Avocatul nu poate intra în relaţie directă cu o persoană, cu privire la o anumită cauză, atunci când ştie că această persoană este reprezentată sau asistată

de un alt avocat, exceptând cazul în care el are acordul colegului său şi se angajează să-l ţină pe acesta la curent.

Schimbarea avocatului

Un avocat nu poate succeda altui avocat în apărarea intereselor unui client, într-o cauza determinată, decât cu condiţia ca, în prealabil, să-şi fi anunţat colegul şi să se fi asigurat că au fost luate măsurile necesare în vederea achitării

cheltuielilor şi a onorariilor datorate acestuia. Totuşi, această îndatorire nu-l face pe avocat personal răspunzător de plata cheltuielilor şi a onorariilor datorate predecesorului său. În cazul în care, spre interesul clientului, se impune luarea unor măsuri urgente, înainte de a putea fi îndeplinite condiţiile stabilite în alineatul de mai sus, avocatul poate lua aceste măsuri cu condiţia de a-l informa neîntârziat pe predecesorul său. Avocatul înlocuit va oferi avocatului care continuă cazul toate informaţiile de care dispune şi va colabora cu acesta în caz de necesitate cu scopul de a-i asigura clientului dreptul la apărare.

Pregătirea tinerilor avocaţi

Pentru a întări încrederea şi cooperarea dintre avocaţi spre interesul clienţilor, este necesar să fie încurajată dobândirea unei mai bune cunoaşteri a legilor şi a normelor procedurale aplicabile. În acest scop, avocatul este obligat să ia atitudine cu toată diligenta în pregătirea la nivel avansat a tinerilor avocaţi.

În calitate de îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul, recomandat de

Consiliul Baroului, care întruneşte înalte calităţi morale şi profesionale, exercită profesia nu mai puţin de 5 ani şi dispune de condiţii suficiente pentru a asigura stagiul. Avocatul-îndrumător are obligaţia de a le cultiva stagiarilor dexteritatea de însuşire profundă a normelor deontologice.

Litigiile dintre avocaţi

35

Atunci când un avocat este de părere că un coleg avocat a încălcat o normă deontologică, el trebuie să-l atenţioneze asupra acestui lucru. Atunci când între avocaţi apare un diferend personal, de natură profesională, aceştia trebuie să încerce mai întâi să-l soluţioneze pe cale amiabilă. Înainte de a porni o procedură împotriva unui coleg, pe tema unui conflict de interese, avocatul trebuie să informeze Baroul pentru a permite să-şi dea concursul în vederea soluţionării diferendului pe cale amiabilă.

Tema 10. Avocatul în relaţiile cu CEDO

- Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

- Mecanismul Convenţiei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a fost instituită prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia Europeană), semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. Curtea Europeană este un organ de jurisdicţie internaţională creat în cadrul Consiliului Europei. Ea poate fi sesizată de orice persoană fizică sau juridică care pretinde că un stat membru la Convenţie i-a încălcat un drept prevăzut de Convenţia Europeană şi Protocoalele sale adiţionale. Cererile depuse la Curtea Europeană pot fi îndreptate doar împotriva unui stat membru, şi nu împotriva unor persoane fizice sau juridice. Sediul Curţii Europene se află la Strasbourg, Franţa. Adresa Curţii este:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului Consiliul Europei F-67075 Strasbourg CEDEX, Franţa Fax: +333 88 41 27 30 Pagina web: http://www.echr.coe.int/echr Examinând cererile depuse, Curtea Europeană nu reexaminează în fond situaţiile juridice puse în discuţie la nivel naţional. Ea nu stabileşte nici dacă reclamantul trebuia să câştige un dosar la nivel naţional sau dacă învinuirile aduse împotriva reclamantului au fost întemeiate. Curtea doar statuează în ce măsură autorităţile naţionale ale statelor membre au respectat drepturile garantate de Convenţie şi Protocoalele sale adiţionale. Curtea este compusă dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor membre la Convenţie (la momentul actual, în număr de 47). Judecătorii sunt divizaţi în 5 diviziuni administrative, numite Secţiuni. În cadrul fiecărei Secţiuni există Comitete de 3 judecători care au sarcina de a „filtra” cererile vădit inadmisibile. Cererile se examinează în fond de către Camere de 7 judecători,

36

constituite în cadrul Secţiunii. În mod excepţional, unele cereri pot fi examinate în Marea Cameră, compusă din 17 judecători. Numărul cererilor depuse la Curte creşte vertiginos. În anul 2003 la Curte au fost depuse 30 310 cereri, iar în 2004 – 44 128. În 2001 Curtea a pronunţat 888 hotărâri, în 2002 – 844, în 2003 – 703, în 2004 – 718 iar în 2005 1105. La sfârşitul lunii septembrie 2006 pe rolul Curţii se află peste 89 000 cereri. Datorită volumului excesiv de lucru, durata procedurii de examinare a unei cereri, de la momentul depunerii cererii şi până la pronunţarea hotărârii Curţii poate constitui de la 3 la 6 ani. Din toate cererile la Curte doar aproximativ 5% ajung să fie examinate în fond. Celelalte cereri sunt declarate „inadmisibile” pe motiv că nu satisfac condiţiile formale stabilite de Convenţie (art. 34 şi 35 ale Convenţiei). Prin hotărârea sa, Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acorda compensaţii materiale şi morale. Compensaţiile morale acordate de Curte, în dependenţă de încălcările constatate, se plasează între câteva sute şi câteva mii de euro. Curtea acordă compensaţii de peste EUR 40 000 foarte rar. Supravegherea executării hotărârilor Curţii Europene este pusă în sarcina Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Sunt practic inexistente cazurile când guvernul pârât nu plăteşte sumele dispuse spre plată prin hotărârile Curţii. Orice persoană care se consideră lezată într-un drept al său garantat de Convenţia Europeană poate depune o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cererea urmează a fi întocmită în scris în una din limbile oficiale ale statelor membre ale Consiliului Europei şi expediată Curţii prin poştă. Cererea poate fi depusă la Curte direct de către reclamant, fără intermedierea unui avocat. Pentru depunerea cererii la Curte nu este percepută nici o taxă, însă reclamantul va trebui să suporte cheltuielile legate de întreţinerea corespondenţei cu Curtea (poştă, fax, etc.). Pentru a depune o cerere la Curte ea trebuie să satisfacă anumite condiţii. Acestea sunt stabilite în art. 34 şi art. 35 ale Convenţiei (ex: epuizarea căilor interne de recurs; respectarea termenului de 6 luni; să se refere la un drept prevăzut de Convenţie; etc.) Nu există cerinţe stricte faţă de forma cererii expediate Curţii. Totuşi, pentru a facilita examinarea cererii, Curtea a elaborat un formular de cerere care urmează a fi completat. La cerere urmează a fi anexate hotărârile judecătoreşti şi alte documente sau probe la care se face referire în cerere. Toate anexele la cerere urmează a fi expediate în copii, nu în original. Odată primită, cererea este înregistrată de grefa Curţii şi i se acordă un număr de ordine şi o denumire care se comunică printr-o scrisoare reclamantului. Aceste date urmează a fi indicate în corespondenţa ulterioară cu Curtea.

Cererile înregistrate sunt examinate de către Curte imediat ce este posibil. Datorită complexităţii procedurii şi numărului mare de cereri pe rol, procedura de examinare a unei cereri durează între 3 şi 6 ani. La o anumită etapă a procedurii, când Curtea iniţiază procedura de examinare a cererii, aceasta este comunicată reprezentantului Guvernului

37

împotriva căruia este îndreptată cererea. După comunicarea cererii Curtea va solicita reclamantului să-şi angajeze un avocat pentru a-l reprezenta în procedurile în faţa Curţii. În cazul în care reclamantul nu dispune de resurse suficiente pentru a-şi angaja un avocat, Curtea poate să plătească avocatului un onorariu pentru reprezentarea reclamantului. Acest onorariu nu acoperă toate cheltuielile suportate de avocat, însă este menit să nu descurajeze reclamantul de a depune o cerere la Curte când nu poate plăti un avocat. În baza documentelor şi explicaţiilor prezentate de părţi, Curtea ia o decizie iniţial cu privire la admisibilitate, iar apoi, dacă cererea este declarată admisibilă, asupra fondului cererii în una din limbile oficiale ale Curţii (engleza sau franceza). Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acorda compensaţii materiale şi morale. Prin hotărârea Curţii în care se constată violarea Convenţiei nu se casează în mod automat hotărârile instanţelor naţionale, însă reclamantul poate solicita, în anumite cazuri, redeschiderea procedurilor naţionale (revizuirea în cazul procesului civil, în temeiul art. 449 lit. h) CPC al RM, sau recursul în anulare în cazul procesului penal, în temeiul art. 453 alin. 1, lit. d CPP al RM). Statele s-au angajat să se conformeze hotărârilor Curţii. Supravegherea executării hotărârilor Curţii este pusă în sarcina Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Convenţia Europeană are menirea să asigure respectarea de către Statele Membre a drepturilor omului, supremaţiei legii şi principiilor democraţiei pluraliste. Acceptarea Convenţiei, cât şi a jurisdicţiei obligatorii a Curţii şi a caracterului obligatoriu a hotărârilor acesteia, a devenit o cerinţă pentru statutul de membru. Din punct de vedere practic, o mare parte a succesului Convenţiei se datorează mecanismului său de supraveghere bine dezvoltat, ceea ce face posibilă protejarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor garantate de aceasta. La moment mecanismul Convenţiei are la baza două instituţii:

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, o instanţă

internaţională care adoptă hotărâri obligatorii pe marginea cererilor înaintate de particulari şi state, pretinzând violarea Convenţiei;

Comitetul de Miniştri, autoritatea politică principală a Consiliului

Europei, care în virtutea Convenţiei are o responsabilitate specifică şi foarte exactă de supraveghere a executării hotărârilor Curţii. Potrivit Articolul 46 § 1 din Convenţie, statele „se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi”. Acest angajament presupune obligaţii exacte pentru statele respondente. Pe de o parte ele trebuie să întreprindă măsuri în favoarea reclamantului pentru a pune capăt încălcării şi, unde este posibil, să elimine consecinţele (restitutio in integrum), şi, pe de altă parte, ele trebuie să întreprindă măsuri necesare pentru a preveni încălcări noi, similare. Prima obligaţie este, prin urmare, plata satisfacţiei echitabile, de regulă o sumă de bani, pe care Curtea poate să le adjudece reclamantului în temeiul

38

articolului 41 de Convenţie şi care acoperă, după caz, prejudiciul material şi moral şi/sau costurile şi cheltuielile. Plata acestor compensaţii este o obligaţie strictă care este clar definită în hotărâre. Însă, celelalte consecinţe a încălcărilor nu sunt întotdeauna remediate în modul adecvat prin plata satisfacţiei echitabile. În anumite circumstanţe, executarea hotărârii poate impune statului respondent întreprinderea măsurilor individuale în privinţa reclamantului, cum ar fi redeschiderea procedurilor inechitabile, distrugerea informaţiei acumulate cu încălcarea dreptului de confidenţialitate sau revocarea deciziei de deportare emisă în pofida riscului supunerii la tratament inuman în ţara de destinaţie. De asemenea pot fi impuse măsuri generale – cum ar fi revizuirea legislaţiei, practicii judiciare, pentru a preveni încălcări noi, similare. Potrivit Convenţiei, statele au o libertate considerabilă în alegerea măsurilor individuale şi generale care trebuie luate în vederea satisfacerii cerinţelor respective. Totuşi, această libertate se află într-o strânsă corelare cu monitorizarea Comitetului de Miniştri, asistat de Departamentul pentru Executarea Hotărârilor, care asigura ca măsurile întreprinse sunt adecvate şi de fapt ating rezultatul scontat în hotărârea Curţii, spre exemplu hotărârea Scozzari şi Giunta, cererea nr. 39221/98. În cazul în care chestiunea alegerii măsurilor este în practică teoretică, fiindcă este constrânsă de natura violării, Curtea poate indica ea însăşi întreprinderea anumitor măsuri. Ea s-a prevalat de această posibilitate pentru prima dată în 2004 pe două cazuri, dispunând eliberarea reclamanţilor care au fost deţinuţi arbitrar contrar Articolului 5 din Convenţie, a se vedea hotărârea Assanidze c. Georgia, cererea nr. 71503/01 şi hotărârea Ilaşcu şi alţii c. Rusiei şi Moldova, cererea nr. 48787/99. În ultimii ani, ca răspuns la Rezoluţia Res(2004)3 a Comitetului de Miniştri cu privire la hotărârile care relevă existenţa unei probleme sistemice fundamentale, Curtea de asemenea a început să furnizeze o identificare mai bună a problemelor sistemice şi să prezinte indicaţii în privinţa măsurilor generale care se impun.

Tema 11. Asistenta juridică garantată de stat

- Administrarea procesului de acordare a asistenţei juridice garantate

de stat.

- Criteriile de acordare a asistenţei juridice calificate.

- Modul de acordare a asistenţei juridice calificate.

- Subiectele autorizate să acorde asistenţă juridică calificată.

Sistemul administrat de:

de

acordare

a

asistenţei

39

juridice

garantate

de

stat

este

a) Ministerul Justiţiei;

b) Baroul Avocaţilor;

c) Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat şi

oficiile lui teritoriale.

Ministerul Justiţiei exercită următoarele funcţii în domeniul asistenţei juridice garantate de stat:

a) elaborează politica de stat în domeniul asistenţei juridice garantate de

stat;

b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenţei juridice garantate de stat;

c) monitorizează procesul de implementare a normelor în domeniul

asistenţei juridice garantate de stat şi procesul de evaluare a calităţii acestei asistenţe;

d) elaborează şi prezintă Ministerului Finanţelor proiectul bugetului

acordării de asistenţă juridică garantată de stat;

e) exercită alte funcţii, stabilite de prezenta lege.

Baroul Avocaţilor exercită următoarele funcţii în domeniul asistenţei juridice garantate de stat:

a) participă la elaborarea criteriilor de selectare a avocaţilor care să

acorde o astfel de asistenţă;

b)

participă la stabilirea criteriilor de evaluare a calităţii acestei asistenţe;

c)

participă la monitorizarea activităţii avocaţilor care acordă o astfel de

asistenţă;

d)

aplică sancţiuni disciplinare avocaţilor, în condiţiile Legii cu privire la

avocatură şi ale prezentei legi;

e) exercită alte funcţii, stabilite de prezenta lege.

Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat (denumit în continuare Consiliu Naţional) este un organ colegial cu statut de persoană juridică de drept public, format din 7 membri, instituit pentru administrarea procesului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat. Din componenţa Consiliului Naţional fac parte: 2 membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei, 2 membri desemnaţi de Baroul Avocaţilor, un membru desemnat de Ministerul Finanţelor, un membru desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii şi un membru din partea asociaţiilor obşteşti sau a mediului academic. În calitate de membru al Consiliului Naţional poate fi desemnată persoana licenţiată în drept sau în economie (pentru membrul desemnat de Ministerul Finanţelor), cu experienţă de 5 ani în domeniu, care se bucură de un înalt respect din partea societăţii. Mandatul de membru al Consiliului Naţional este de 4 ani şi poate fi reînnoit doar o singură dată. Calitatea de membru al Consiliului Naţional încetează la expirare a mandatului, la cerere sau în caz de deces. Membrul Consiliului Naţional poate fi revocat, de organul care l-a desemnat, în circumstanţe care exclud posibilitatea executării mandatului sau la cererea consiliului adoptată cu votul a două treimi din numărul membrilor, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii

40

necorespunzătoare a atribuţiilor. Noul membru al Consiliului Naţional exercită funcţiile membrului revocat până la expirarea mandatului acestuia. Preşedintele Consiliului Naţional este ales prin vot secret, dintre membrii acestuia, pe durata mandatului şi poate fi revocat la cererea unei treimi din numărul membrilor. Hotărârea de revocare a preşedintelui Consiliului Naţional se adoptă cu votul secret a două treimi din numărul membrilor. Hotărârile Consiliului Naţional sînt obligatorii pentru toate oficiile lui

teritoriale, pentru avocaţii care acordă asistenţă juridică garantată de stat şi pentru para-jurişti. Consiliul Naţional exercită următoarele funcţii principale:

a) conduce procesul de acordare a asistenţei juridice garantate de stat;

b) evaluează costurile, planifică cheltuielile de acordare a asistenţei

juridice şi prezintă Ministerului Justiţiei propuneri pentru a fi incluse în bugetul

de stat;

c) administrează mijloacele bugetare alocate pentru acordarea de

asistenţă juridică garantată de stat;

d) stabileşte modul de desfăşurare a concursurilor de selectare a

coordonatorilor oficiilor teritoriale şi organizează astfel de concursuri; e) elaborează metodologia de calcul al venitului, determină nivelul lui care permite acordarea asistenţei juridice calificate şi le propune Guvernului

spre aprobare;

f) aprobă formele actelor de obţinere şi de acordare a asistenţei juridice

garantate de stat, stabilite de prezenta lege;

g) elaborează şi aprobă criteriile de selectare a avocaţilor pentru

acordarea asistenţei juridice calificate, în coordonare cu Baroul Avocaţilor;

h) stabileşte modul de desfăşurare a concursurilor de selectare a

avocaţilor care să acorde asistenţă juridică calificată şi organizează astfel de concursuri;

i) stabileşte modul şi condiţiile de remunerare a persoanelor care acordă

asistenţă juridică garantată de stat, asigură remunerarea lor;

j) stabileşte şi revizuieşte periodic standardele de activitate şi de

perfecţionare profesională a avocaţilor, para-juriştilor, altor categorii de persoane care acordă asistenţă juridică garantată de stat;

k) stabileşte, în coordonare cu Baroul Avocaţilor, criteriile de evaluare a

calităţii asistenţei juridice garantate de stat;

l) monitorizează procesul de acordare a asistenţei juridice calificate,

organizează procesul de evaluare a calităţii asistenţei juridice garantate de stat,

acordate de persoanele autorizate;

m) colectează şi analizează informaţii despre asistenţa juridică acordată,

în scopul îmbunătăţirii sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat.

Au dreptul la asistenţă juridică calificată persoanele care:

a) au nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei o

cer, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu;

41

b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul

unui proces penal sau al unei proceduri contravenţionale;

c) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art. 69 alin. (1)

pct. 2)-12) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova;

d) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art. 304 şi 316 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova;

e) au nevoie de asistenţă juridică în cauze contravenţionale, civile şi de

contencios administrativ, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti aceste servicii, cauzele fiind complexe din punct de vedere juridic sau procesual. Poate fi solicitată asistenţă juridică calificată la orice etapă a procesului penal, iar în cauze civile, şi până la iniţierea procesului. Cererea de acordare a asistenţei juridice calificate se înaintează de persoana care întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi se întocmeşte după un model aprobat de Consiliul Naţional. Solicitanţi trebuie să anexeze la cerere o declaraţie cu privire la venit pentru a beneficia de asistenţă juridică garantată de stat. Cererea de acordare a asistenţei juridice calificate poate fi prezentată oficiului teritorial şi de rudele sau de reprezentanţii solicitantului, personal ori prin poştă. Asistenţa juridică calificată se acordă de către avocaţi publici şi avocaţi care acordă asistenţă juridică la cerere. Selectarea avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate se efectuează în bază de concurs, organizat de Consiliul Naţional. Criteriile de selectare a avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate se stabilesc de Consiliul Naţional în coordonare cu Baroul Avocaţilor. Pentru asigurarea acordării asistenţei juridice calificate, oficiul teritorial încheie, cu avocatul public sau cu avocatul care urmează să acorde astfel de servicii la cerere, contract după modelele aprobate de Consiliul Naţional. În contractul menţionat se stipulează obligaţia avocatului în vederea acordării de asistenţă juridică, modul şi condiţiile exercitării acestei obligaţii, dreptul statului de a exercita controlul asupra calităţii serviciilor acordate. În localitatea de reşedinţă a oficiului teritorial, asistenţa juridică calificată este acordată, de regulă, de către avocaţi publici. În caz de necesitate, Consiliul Naţional poate selecta avocaţi publici şi pentru alte localităţi. Avocatul public activează în baza Regulamentului de activitate al avocaţilor publici, aprobat de Consiliul Naţional în birou individual sau în birou asociat de avocaţi constituit în conformitate cu Legea cu privire la avocatură. Avocatul care acordă asistenţă juridică la cerere este persoana care, în condiţiile Legii cu privire la avocatură, a obţinut dreptul de a practica activitate de avocat şi care poate fi solicitată să acorde asistenţă juridică calificată din contul mijloacelor destinate acordării asistenţei juridice garantate de stat. Avocatul care doreşte să fie înscris în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere va depune actele necesare la Consiliul Naţional. În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii nu activează avocaţi înscrişi în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere sau cei înscrişi nu pot răspunde solicitării, oficiul teritorial desemnează din oficiu un avocat din rândul celor care nu sînt înscrişi în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică

42

la cerere, al cărui birou îşi are sediul în raza de activitate a oficiului teritorial respectiv. Avocatul desemnat este obligat să acorde asistenţă juridică calificată în volumul solicitat, dar care nu poate depăşi 120 de ore pe an, beneficiind de remunerare în aceleaşi condiţii ca şi avocaţii care acordă asistenţă juridică la cerere.

Consiliul Naţional elaborează şi ţine lista avocaţilor publici şi lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere în raza de activitate a oficiilor teritoriale. Periodic, către data de 30 iunie şi 31 decembrie, listele se actualizează şi sînt făcute publice. Oficiul teritorial elaborează şi actualizează lunar lista avocaţilor de serviciu şi graficul lor de activitate, care se aduc la cunoştinţă instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală, altor autorităţi interesate. Avocatul care acordă asistenţă juridică calificată are obligaţia de a păstra probele scrise ale tuturor acţiunilor efectuate în baza cazului repartizat sau în legătură cu el. Avocatul are obligaţia de a ţine registrul serviciilor acordate în care se înscriu datele de identificare a persoanei care solicită asistenţă juridică, acţiunile procesuale efectuate, indicându-se data, locul, părţile, alte informaţii relevante, numărul de ore în care s-au efectuat acţiunile, alte menţiuni importante. Avocatul este obligat să înscrie în registru toate acţiunile în cel mult 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor. Forma registrului şi durata păstrării informaţiei sînt stabilite de Consiliul Naţional. Anual sau la cererea oficiului teritorial, avocatul prezintă dare de seamă despre activitatea desfăşurată, în forma stabilită de Consiliul Naţional. Asociaţiile obşteşti sînt în drept să acorde asistenţă juridică calificată, cu excepţia reprezentării în cadrul procesului penal şi contravenţional. Prin intermediul oficiilor teritoriale, Consiliul Naţional poate încheia contracte cu asociaţii obşteşti în vederea acordării asistenţei juridice calificate în condiţiile prezentei legi. Consiliul Naţional asigură calitatea asistenţei juridice calificate prin monitorizare, prin solicitarea şi verificarea informaţiilor de la oficiile teritoriale despre volumul şi tipul asistenţei juridice acordate, prin examinarea plângerilor parvenite de la beneficiarii de asistenţă juridică calificată şi de la alte instituţii interesate, prin controlul calităţii serviciilor. Consiliul Naţional monitorizează, cu participarea Baroului Avocaţilor, procesul de acordare a asistenţei juridice calificate de către avocaţi. Datele obţinute în urma monitorizării şi controlului se remit Baroului Avocaţilor şi pot servi drept temei pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute în Legea cu privire la avocatură.

43

BIBLIOGRAFIA

a)

Acte normative

1.

Constituţia din 29.07.1994.

2.

Codul de procedură penală din 14.03.2003.

3.

Codul de procedură civilă din 30.05.2003.

4.

Codul contravenţional din 24.10.2008.

5.

Codul deontologic al avocaţilor baroului din R. Moldova din 20 decembrie 2002.

6.

Legea cu privire la avocatură din 19.07.2002.

7.

Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat din 26.07.2007.

8.

Legea cu privire la avocatură din 13.05.99.

9.

Regulamentul avocaturii RSS Moldoveneşti din 21.11.80.

b)

Literatura de specialitate

1.

G. Nuţ. Participarea avocatului-apărător la acţiunile de urmărire penală "Legea şi viaţa", 2010, nr. 4, pag. 33.

2.

Gh. Avornic. Organizarea şi activitatea Avocaturii în Republica Moldova, Autoreferatul tezei de doctor în drept. Chişinău 1996.

3.

Gh. Avornic. Sporirea activismului juridic al cetăţenilor în contextul unui stat de drept prin intermediul instituţiei avocaturii "Revista Naţională de Drept", 2005, nr.6, pag.2.

4.

I. Casian. Aportul avocaţilor la înfăptuirea justiţiei în Republica Moldova "Curier judiciar", 2002, nr. 1-2, pag. 43.

5.

L. Brînză. Rolul avocatului în reabilitarea persoanei în procesul penal „Revista Naţională de drept”, 2002, nr. 4, pag. 49.

6.

M. Criste. Avocatul poporului "Legea şi viaţa", 2005, nr. 5, pag. 20.

7.

M. Taşcă. Reflecţii pe marginea hotărârii Curţii Constituţionale a Republicii Moldova pivind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea avocaturii „Revista de drept privat”, 2001, nr. 2, pag. 5.

8.

O. Mancevschi, C. Caşcaval. Participarea avocatului ca reprezentant al martorului privind dosarul penal „Revista Naţională de Drept”, 2002, nr. 2, p. 46.

9.

S. Healy. Codul deontologic al avocaţilor Baroului din Republica Moldova:

semnificaţia şi aplicarea lui în dezvoltarea unei profesiuni ce se utoreglementează "Avocatul poporului", 2004, nr. 6, pag. 14.

10.

V. Mîrza. Înaintarea recursului doar prin intermediul unui avocat - restricţie sau garanţie? "Revista Naţională de Drept", 2006, nr. 3, pag. 69

11.

V. Postolache. Protecţia drepturilor omului de către avocatul parlamentar:

Reglementări şi lacune legislative "Avocatul poporului", 2002, nr. 1-3, pag. 46.

12.

V. Şterbeţ. Modul şi ordinea de confirmare a calităţii şi împuternicirilor avocatului în procesele judiciare „Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova”, 2005, nr. 2, pag. 19.

13.

А. Кучерена. Бесплатная юридическая помощь адвокатами “Законность”, 2002г., N 12, стр. 43.

14.

А. Воронов. О праве адвоката на собирание доказательств "Закон и право", 2005 г., N 1, стр. 40.

15.

Г. Резник. Закон об адвокатуре как жертва конфликта интересов "Avocatul Poporului", 1999 г, N 1-2, стр. 20.

44

16.

Г. Резник. Почему на адвоката-защитника нельзя налагать денежное взыскание? "Российская юстиция", 2003 г., N 8, стр. 13.

17.

Г. Шаров. Страхование риска ответственности адвоката "Российская Юстиция", 2004 г., N 5, стр. 43.

18.

В. Федерякин. Условия и особенности участия защитника-адвоката в некоторых следственных действиях "Уголовное право", 2003 г., N 4, c. 77.

19.

В. Штербец. Порядок и способы подтверждения качества и полномочий адвоката в судебном процессе Бюллетень Высшей судебной палаты Республики Молдова, 2005 г., N 2, стр. 35.

20.

И. Маслов. Адвокатское расследование "Законность", 2004 г., N 10, стр. 34.

21.

O. Высоцкая. Защита адвокатом нарушенных прав граждан в Европейском Суде по правам человека "Российский судья", 2008 г., N 10, стр. 12.

22.

O. Высоцкая. Участие адвоката по доказыванию в вышестоящих судебных инстанциях по гражданским делам при защите нарушенных прав граждан "Российский судья", 2008 г., N 9, стр. 12.

23.

Р. Лисицин. Для чего адвокату ордер? "Российская юстиция", 2003 г., N 8, стр. 29.

24.

С. Игнатов. Стратегия и тактика деятельности адвоката-защитника по уголовному делу "Уголовное право", 2003 г., N 1, стр. 88.

25.

С. Игнатов. Тактика допроса адвокатом-защитником свидетеля в суде по уголовному делу "Уголовное право", 2004 г., N 1, стр. 70.

26.

Т. Елисеева. Адвокат в уголовном процессе: реальное участие и формальная процедура "Судовы весник", 1999 г., N 3, стр. 53.

27.

Т. Пухова. Адвокатура без адвокатов. К вопросу о структуре органов управления коллегией "Российская юстиция", 2003 г., N 12, стр. 56.

c)

Date plasate în Internet

1.

Datele plasate pe pagina web: www.avocatul.md //Pagina oficială a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova.

2.

Datele plasate pe pagina web: www.lhr.md //Pagina oficială a Asociaţiei obşteşti Juriştii pentru Drepturile Omului.

45