Paa Hassan

de George Cobuc
Pe vod-l zrete clare trecnd
Prin iruri, cu fulgeru-n mn.
n lturi s-azvrle mulimea pgn.
Cci vod o mparte, crare fcnd,
i-n urm-i se-ndeas, cu vuiet curgnd,
Otirea romn.
Cu tropote roibii de spaim pe mal
Rup friele-n zbucium i salt;
Turcimea-nvrjbit se rupe deolalt
i cade-n mocirl, un val dup val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchin prin balt.
Hassan de sub poala pdurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o porunc:
n spatele-otirii muntene s-arunc
Urlnd ianicerii, prin flinte i fum,
Dar paa rmne alturi de drum
Departe pe lunc.
Mihai i zrete i-alege vreo doi,
Se-ntoarce i pleac spre gloat,
Ca volbura toamnei se-nvrte el roat
i intr-n ordie ca lupul ntre oi,
i-o frnge degrab i-o bate-napoi
i-o vntur toat.
Hassan, de mirare, e negru-pmnt;
Nu tie de-i vis, ori aieve-i,
El vede cum zboar flcii Sucevei,
El vede ghiaurul c-i suflet de vnt
i-n fa-i puterile turcilor snt
Triile plevei.
Dar iat-l! E vod, ghiaurul Mihai;

Alearg nval nebun.

mprtie singur pe ci i adun,
Cutreier cmpul, tind de pe cai
El vine spre pa: e groaz i vai,
C vine furtun.
- Stai, pa, o vorb de-aproape s-i spun
C nu te-am gsit nicierea Dar paa-i pierduse i capul i firea!
Cu frul pe coam el fuge nebun,
C-n ghear de fiar i-n gur de tun
Mai dulce-i pierirea.
Slbaticul vod e-n zale i-n fier
i zalele-i zuruie crunte,
Gigantic poart-o cupol pe frunte,
i vorba-i e tunet, rsufletul ger,
Iar barda din stnga-i ajunge la cer,
i vod-i un munte.
- Stai, pa! S piar azi unul din noi. Dar paa mai tare zorete;
Cu scrile-n coapse fugaru-i lovete
i gtul i-l bate cu pumnii-amndoi;
Cu ochii de snge, cu barba vlvoi
El zboar oimete.
Turbanul i cade i-l las czut;
i rupe cu mna vestmntul
C-n largile-i haine se-mpiedic vntul
i lui i se pare c-n loc e inut;
Alearg de groaza pieririi btut,
Mnnc pmntul.
i-i drdie dinii i-i galben-pierit!
Dar Allah din ceruri e mare!
i-Allah i scurteaz grozava-i crare
Cci paa-i de taberi aproape sosit!

Spahiii din corturi se-ndeas grbit,

S-i dea scpare.
i-n ceasul acela Hassan a jurat
S zac de spaim o lun,
Vzut-au i beii c fuga e bun
i bietului pa dreptate i-au dat,
Cci vod ghiaurul n toi a bgat
O groaz nebun.