CERTURILE

S tii c numai oamenii ri se ceart, oamenii buni nu se ceart. Un bun i-un ru

nu se ceart, c cel bun cedeaz i cearta-i gata.
Zice c erau ntr-o pustie doi clugri i tare bine se nelegeau unul cu altul. i unul
dintre ei o zis: Hai s ne certm i noi o dat cum se ceart oamenii din lume. i
cellalt o zis: Hai, dar eu nu m tiu certa. i cellalt o zis: Hai, c te nv eu. i l-o
nvat. Zice: Punem ntre noi o crmid i tu s zici: Crmida asta-i a mea i eu o
s zic: Ba nu-i a ta c-i a mea, i din asta se face nceput de ceart. i aa or fcut.
Primul o zis: Crmida asta-i a mea. i cellalt o zis: No dac-i a ta ia-o i te du cu
ea cu tot! i n-o mai fost nici o ceart.
Bineneles c asta a fost, cum am zice noi acuma, o ceart artificial, aa ca o
ceart de scen, de teatru. Dar cei care se ceart nu fac scene de teatru, ci se
ceart aa cum le vine.
Mi-aduc aminte c atunci cnd eram copil se spunea n familie c i din pricina
srciei, i din pricina necazurilor vin certurile. i mi se ntmpl i acum s-mi
spun oamenii c se ceart pentru lipsurile n care triesc. i eu zic ntotdeauna:
Bine, dar dac v certai, le rezolvai, trecei de lipsuri prin ceart? i toi
mrturisesc c nu. Deci, cearta nu e un mijloc de nlturare a rului, ci e o
slbiciune a celor care se angajeaz n felul acesta, pentru c nu ctigi nici un ban
cnd te ceri, nu realizezi nici un avantaj cnd nu eti n limitele bunei cuviine. Aa
c oamenii trebuie s evite tot ce nu aduce nimic pozitiv, ci aduce mult
nemulumire i mult negativ n viaa de toate zilele.