Sunteți pe pagina 1din 2

Persoanele Sfintei Treimi (insusiri speciale, distinctii si antinomii)

I. Insusiri speciale, distinctii

Persoanele Sf. Treimi sunt reale si deci, distincte intre ele, avand insusiri personale proprii ceea ce nu da
voie ca Acestea sa se confunde intre Ele, desi au aceeasi Fiinta comuna, intreaga si deodata, facand sa fie
un singur Dumnezeu si nu trei.
Deosebirea dintre persoanele Sfintei Treimi este data de modul in care Acestea poseda aceasta Fiinta
divina: astfel Tatal este nenascut si nepurces, Fiul este nascut (din veci din Tatal), iar Sfantul Duh este
purces din Tatal;
Cele trei persoane treimice nu sunt trei manifestari ale aceleiasi Fiinte divine si nici trei forme existentiale
in care se repeta aceeasi Fiinta divina, caci astfel am cugeta trei Dumnezei, ajungand la triteism; cele trei
persoane ale Sf Treimi nu se confunda, nu se amesteca si nu se contopesc, fiecare fiind unul Dumnezeu
adevarat, cu aceleasi atribute dumnezeiesti, nefiind 3 Dumnezei, ci unul;
Fiecare Persoana, avand aceleasi atribute se exclude orice raport de subordonare intre Ele, nefiind vorba de
autoritate, putere, demnitate sau intaietate; egalitatea Persoanelor treimice ca consecinta a deofiintimei
este confirmata de spusele Mantuitorului: Toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si Ma
preamaresc intru ei (In 17.10)...Ca toti sa mareasca pe Fiul precum maresc pe Tatal (In 5.23);
Aceasta deosebire dintre persoanele Sfintei Treimi este personala nu fiintiala Tatal, din Fiinta Sa naste
vesnic pe Fiul si purcede pe Duhul Sfant; Fiul este nascut din veci din Tatal, iar Duhul Sfant purces;
Tatal nenascut si nepurces, Fiul nascut si Duhul Sfant purces sunt insusiri personale interne, numite
proprietati;
In afara de aceste insusiri personale interne, Persoanele Treimei se disting si prin ceea ce li se atribuie in
activitatea dumnezeiasca externa Creatie, Mantuire si Sfintire acestea sunt lucrari in afara Persoanelor
divine, numite predicate;
Aceste predicate apartin Persoanelor nedespartite una de alta, Treimea fiind nedespartita, dar planul
lucrarilor si hotararea de a le indeplini apartine Tatalui, Fiul este cel care face voia Tatalui, iar Duhul Sfant
este desavarsitorul si sfintitorul a ceea ce indeplineste Fiul, adica Acelasi Dumnezeu este intru toate caci
de la El si prin El si intru El sunt toate (Rm 11.36);
Tatal este creatorul lumii si autorul planului de mantuire, ca prin Hristos toate sa se impace cu Sine, iar
impacarea cu Sine este mantuirea creatiei divine posibila prin jertfa pe cruce a Fiului, iar Duhul Sfant fiind
desavarsitorul lucrarilor Tatalui si Fiului si insufletitorul sfinteniei, fiind activ la intruparea (Nasterea) si la
aratarea Mantuitorului (Botezul);
Lucrarea proprie a Persoanelor treimice nu trebuie cugetata ca fiind independenta sau izolata, ci ca o
impreuna-lucrare, adica o perfecta armonie si concordanta intre cele trei Persoane treimice; toate sunt
lucrari ale aceleaiasi Fiinte dumnezeiesti, insa la aceasta impreuna-lucrare fiecare Persoana a Sf Treimi isi
aduce contributia prin lucrarea Sa proprie, caci Acelasi dumnezeu lucreaza toate in toti (1 Co 12.6);

TATAL

Insusiri personale interne proprietati


Nenascut si nepurces

FIUL

Nascut (din veci din Tatal)

SFANTUL DUH

Purces din Tatal

Insusiri personale externe predicate


Creator si autor al planului de
mantuire
Mantuitor - indeplinitor al planului
de mantuire
Sfintitor, mangaietor, desavarsitor

II. Antinomii

Dogma Sfintei Treimi cuprinde afirmatii care pentru cugetarea noastra sunt antinomii sau paradoxuri;
Termenul antinomie (din grecescul antinomia = contradictie in legi) desemneaza doua teze care desi
aparent se contrazic, luate separat sunt adevarate; termenul paradox (din limba greaca para = contra si
doxa = opinie) inseamna formulta contradictorie (contrara) opiniei comune dar demonstrabila;
Exemple de antinomii: Treimea o fiinta in trei Persoane, Mantuitorul Dumnezeu si Om, Nascatoarea
de Dumnezeu fecioara si maica;
In teologie, antinomia nu este o contrazicere dintre doua idei care s-ar exclude una pe alta, in intelesul ca
una ar fi adevarata si celalata falsa, ci in intelesul ca desii contradictorii aparent, aceste idei, analizate
separat prezinta justificare si deci pot fi luate impreuna;
Exemple de antinomii in dogma Sfintei Treimi: referindu-ne la raportul dintre Fiinta si Persoane, adica in
fiecare Persoana a Sf. Treimi exista Fiinta divina comuna, intreaga si deodata, fara o impartire sau
despartire a Fiintei; cele trei Persoane treimice sunt vesnice si egale, existand deodata, cu toate ca Tatal
naste pe Fiul si purcede pe Sf. Duh, intelegandu-se astfel o intaietate si o subordonare aparenta intre cele
trei Persoane;
Aceste antinomii, referitoare la dogma Sfintei Treimi sunt imposibil de inteles si de patruns cu puteri
proprii, caci rational nu se poate concepe o fiinta care sa fie comuna intreaga si deodata la trei persoane
fara o impartire a acesteia, si nici nu putem intelege cum nasterea si purcederea sunt vesnice, fara ca Tatal
sa fie anterior Fiului si Duhului Sfant, caci dupa cugetare omeneasca, cel ce naste trebuie sa fie anterior
celui nascut;
Pentru lamurirea acestor antinomii, Sf Ioan Damaschin face o comaparatie: Dupa cum focul exista
deodata cu lumina, fara sa fi fost mai intai focul si apoi lumina, asa si Fiul se naste din Tatal , fara sa se
desparta de El, ci este pururea cu El;
Acestea sunt considerate antinomii doar pentru noi, oamenii, nu in sine caci ele arata bogatia adevarului de
credinta, revelat noua prin bunavointa lui Dumnezeu si atat cat ne este necesar pentru mantuire; noua
oamenilor, in aceasta viata, antinomiile ne sunt inevitabile caci petrecand in trup suntem departe de
Domnul (2 Co 5.6) care locuieste intru lumina neapropiata (1 Tim 6.16);
Tinand seama de toate acestea nu putem spune ca dogma Sfintei Treimi este irationala, ci supralogica,
adica greu de patruns cu mintea omeneasca