Problematica familiei contemporane

Cuprins
Introducere
1. Aspecte generale privind conceptul de familie
I.1. Definiia i tipologia familiei
1.2 Rolul familiei n societatea contemporan
1.3 Teorii pentru evidentierea perspectivelor implicate in studiul familiei
2.
2.1 Problemele ntmpinate de familii n societatea modern
2.2 Impactul problemelor asupra dezvoltrii armonioase a copilului
2.3 Metode de soluionare a problemelor familiare
Concluzii
Bibliografie

Introducere
Actualitatea temei.
Istoria vie a umanitii, sub dimensiunile sale biologic, psihologic, soci
ocultural,economic i politic aparine familiei, coexistenei brbatului i
a femeii, a relaiilor dintre ei, arelaiilor cu copiii.Familia s-a dovedit a fi una din cele
mai vechi i stabile forme de comunitate uman, ceacare asigur perpetuarea speciei
umane, evoluia i continuitatea vieii sociale.Locul familiei n socium este definit
prin formula ,,element natural i fundamental alsocietii. n aceast
concepie, familia evolueaz ca verig de legtur nu numai a
vieii biologice i sociale, dar i a vieii individuale i publice a oamenilor.
Studiul efectuate au obinut rezultate ce subliniaz faptul c un procent nalt
al familiilor tinere se confrunt n primul rnd cu dificulti de ordin financiar
72% din totalul respondenilor. Astfel, cercetrile au demonstrat c 43,3% de
familii tinere apeleaz ntr-o msur foarte mare la suportul financiar i/sau
material al prinilor; 38,9% dintre acestea solicit ajutorul prinilor ntr-o msur
moderat; 11,5% depind aproape ntotalitate de prini i doar o parte nensemnat
6,2% sunt financiar-independeni de prini.
Deasemenea, n acest context se face evideniat i problema spaiului locativ
al tinerilor: doar 25,6% din familiile tinere locuiesc n cas/apartament propriu,
56,6% locuind n casa prinilor impreun cu acetia. Restul familiilor tinere
nchiriaz o locuin, mprind-o deseori cu unelerude. Analiza cantitativ a
datelor obinute a stabilit i faptul c o mare parte din tinerii cstorii 52,2% ar
fi tentai de ideea de a pleca peste hotare cu scopul de a se stabili cu traiul.n urma
celor expuse mai sus, constatm c problema resurselor materiale i financiare este
una actual i destul de solid implantat n snul familiei tinere.
Este notabil faptul c familia tnr, ca i orice tip de familie, prezint un
sistem care duce n sine responsabilitatea de satisfacere a necesitilor
membrilor acesteia. Dac carevanecesiti fundamentale ale tuturor membrilor
familiei sau a ctorva dintre ei nu sunt satisfcute t i m p d e o p e r i o a d

 n d e l u n g a t s a u c h i a r s i s t e ma t i c v or b i m a i c i n u d o a r d e
n e c e s i t i l e fiziologice, dar i de cele emoionale, cum ar fi necesitatea de
protecie, recunoatere, apreciereetc. intervine inevitabila dezorganizare familial.n
vederea evitrii instalrii dezorganizrii familiale i a intervenirii n viaa de
familie a problemelor, vorbim despre serviciile de baz care sesizeaz problemele
familiei tinere i asigurdiverse forme de susinere a acesteia, i care sunt serviciile
de asisten social. n ansamblu, putem afirma faptul c serviciile de asisten
social sunt orientate spre asigurarea funcionriifamiliei tinere din punctul de vedere al
stimulrii realizrii funciilor de baz ale acesteia.
Scopul : Studierea conceptului de familie i identificarea problemelor ce afecteaz relaiile
familial.
Pentru a realize scopul propus s-au naintat urmtoarele obiective:
A analiza informaiei privitoare la problematica tinerei familii
Structura: lucrarea este compus din Introducere , dou capitole mprite pe paragrafe, primul
capitol Aspecte generale privind conceptul de familie
concluzia i bibliografia ()

1. Aspecte generale privind conceptual de familie

1.1 Definiia i tipologia familiei
De-a lungul timpului s-au format o serie de definiii complexe care se refer la
conceptul de familie. Daca ar fi s se alcatuiesc o definiie despre familie sigur, ar
interveni subiectivitatea. Familia d contur primelor forme de convieuire uman,
ea este cea mai pur manifestare a socialului. Termenul de familie nu are un
coninut bine definit , exist mai multe interpretri i dificulti n funcie de
experiena de via a fiecruia, influennd astfel modul de gndire asupra
definiiei. Dac ne gndim la cuvntul familie sigur ne aducem aminte de
copilrie, de locul naterii, i cu siguran de prinii notrii, primele noastre
legturi, cu membrii apropiai ai familiei, care ne fac s nelegem cine suntem.
La nceputul secolului XXI, instituia familiei este una din cele mai ncercate
victime ale societii moderne. Familia secolului XXI este confruntat cu probleme
economice, sociale, culturale, politice, care au avut i au drept principale
consecine numrul din ce n ce mai mic al numrul cstoriilor ncheiate i din ce
n ce mai mare numrul familii monoparentale.Specialitii au abordat familia sub
mai multe aspecte, studiind aceasta form de comunitate din punct de vedere al
evoluiei, precum i al continuitii vieii sociale. Din punct de vedere sociologic,
familia este considerat comunitatea uman ce se ntemeiaz prin cstorie.
Relaiile dintre soi i descendeni dupa cstorie devin de ordin biologic,
economic, psihologic, moral, afectiv i spiritual.
Sociologia i antropologia ncearc, n definirea familiei, s depeasc nivelul
simului comun, dar nu se pot opri nici la aspectele formale (enunuri juridice),
ntruct, prin esena sa, abordarea socioantropologic vizeaz interaciunea dintre
formal i informal n viaa social, cu accent pe aceasta din urm (Ilut, 2005).
Din punct de vedere sociologic familia ca forma specifica de comunitate umanadesemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, ce se

caracterizeaza prin comunitate de via, de sentimente, interese i aspiraii(Maria,

Voinea, 1993, p.5).
Ceea ce este caracteristic vieii de familie este multitudinea relaiilor ce se leag
odat cu ntemeierea familiei, fundamentele fiind cele de cstorie i de rudenie.
Pentru Iolanda Mitrofan i Cristian Ciuperc Familia reprezint, n orice societate,
o form de comunitate uman alctuit din cel puin doi indivizi, unii prin legturi
de cstorie sau paterne, realiznd, mai mult sau mai puin, latura biologic i/sau
cea psihosociologic( Iolanda Mitrofan i Cristian Ciuperca 1998, p.17).
Familia este legat funcional att de indivizi, ct i de ansamblul din care face
parte. Familia se distinge de alte forme de asociere uman prin urmtoarele
caracteristici: (Voinea, Apostu,2008, p:9)
este format din persoane unite prin relaii de cstorie, snge sau adopie;
membrii familiei, de regul, locuiesc sub acelai acoperi, alctuind un singur
menaj;
este compus din persoane ce interacioneaz, comunic n cadrul rolului de sosoie, mama-tata;
menine i perpetueaz o cultur comun , deriv n principal din cultura
societii date.
n timpul vieii omul intr n contact cu diferite tipuri de familie, de la modelul
original n care se nate pn la tipurile familiale existente n comunitatea sa, de
aceea se poate spune c individul ar putea fi o filiaie ( Voinea, 2008).
n dicionarul de sociologie, familia este descris ca ,,un grup social al crui
membri sunt legai prin raporturi de vrst, cstorie sau adopie i care triesc
mpreun, coopereaz sub raport economic i au grij de copii (Zamfir, Vlasceanu,
1993, p 283). Indiferent de structur, familia va nsemna ntotdeauna dragoste,
grija i dorina de a ocroti. n ziua de azi exist foarte multe perspective care
definesc familia, exist i multe tipuri de familii, au aprut schimbri
semnificative.

N. Daminan, (1972, p 58) se refer la familie ca la ,,un grup de rudenie prin snge,
cstorie sau adopie care triesc mpreun, desfoar o activitate economicgospodreasc, comun, sunt legate prin anumite relaii spirituale (idelogice i
psihologice), iar n condiiile existenei statului i dreptului, i prin anumite relaii.
Este foarte greu de definit prin ce sunt legate familiile, deoarece fiecare familie
este unic, nu exist o familie care s fie la fel cu cealalt, nu exist familie care sa
fie exact ca a noastr. Atunci cand vrem s ne ntemeiem propria familie, ne uitm
n ,,spate,, la familiile noastre i ncepem cu figura ,,soului-tata-rege,, pe care l
vedem ca un om puternic dispus s le fac pe toate i apoi figura ,, soiei-mam
regina, ca un om supus, cald i iubitor.( Adina, Pescaru, p 11).
Viaa de familie are nevoie de sprijin permanent i de atenie constant. n familie
nvm cum s stabilim legturi i aliane cu cei din lumea exterioar nou dar i
cum s relaionm cu fraii i cu surorile noastre. Fiecare familie este diferit,
fiecare cmin trebuie s aibe propria modalitate de a-i menine familia unit.
Familia este un grup social ai crei membri sunt legai prin grade de rudenie, prin
cstorie si coopereaz mpreun sub raport economic, locuiesc mpreun i au
grij de copiii.
Maria Voinea (2008) definete familia ca unul din cele mai rspndite tipuri de
grupuri sociale, reprezentat de grupul de persoane unite prin cstorie, filiaie sau
rudenie, ce se caracterizeaz prin comunitate de via, sentimente, aspiraii i
interese. Din aceast definiie nelegem c familia este un grup natural formal n
care cele mai importante relaii sunt cele de cstorie i rudenie i reprezint
punctul comun al tuturor societilor.
Familia este un grup social, care poate sau nu s includ aduli de ambele sexe ( de
exemplu, familiile cu un singur printe), poate sau nu poate s includ unul sau
mai muli copii ( de exemplu cuplurile fr copii), care pot sau nu s fie nscui din
cstoria lor (de exemplu, copiii abandonai sau copiii unui partener dintr-o
cstorie anterioar). Relaia dintre aduli poate sau nu s aib originea n cstorie
(de exemplu, cuplurile care coabiteaz), ei pot sau nu s mpart o locuin comun

( de exemplu, cuplurile care fac naveta). Aduli pot sau nu s coabiteze sexul, iar
relaia lor poate sau nu s implice sentimente valorizate social, cum sunt :
dagostea, atracia, respectul fa de prini i admiraia. (Adina Baran-Pescaru, p:
14).
Specificul vieii de familie este dat de multitudinea relaiilor ce iau natere n
cadrul sau, relaii fiziologice, psihologice, economice, morale, afective i care
comport anumite particulariti n viaa de grup. Familia apare ca un grup social
n care se desfoar relaiile fundamentale, cstoria i rudenia. Familia reprezint
celula social de comunicare i alternative, trita i mprtit. Ea reprezint un
grup natural i fundamental al societii, o form specific de asociere a indivizilor,
o form a relaiei sociale dintre oamenii, legai ntre ei prin cstorie sau rudenie.
( Voinea, Apostu ,2008)
Maria, Voinea(2005) precizeaz c definirea familiei comport dou direcii de
abordare, n sens sociologic familia desemneaz un grup de persoane unite prin
cstorie, filiaie sau rudenie, ce se caracterizeaz prin comunitate de via, de
sentimente, interese i aspiraii; iar n sens juridic, familia desemneaz grupul de
persoane ntre care exist drepturi i obligaii, care i au originea n acte juridice,
cum ar fi cstoria, nfierea, rudenia sau n raporturi asimilate relaiilor de familie.
Familia reprezint unul dintre cele mai rspndite grupuri sociale, nsoind
individul in ntreaga lui existent, este una dintre cele mai vechi i stabile forme de
comunitate uman, care asigur perpetuarea speciei, evoluia i continuarea vieii
sociale. Din perspectiva cultural familia este mediul socio-uman n care se
creeaz personalitatea cultural a fiecrei fiine nou-nscute innd seama de
reperele trecutului, de condiiile prezentului i aspiraiile viitoare.(Voinea,1993,p:
101)
Institutul canadian pentru familie Vanier definete familia astfel: famila este
definit ca orice combinaie de doua sau mai multe persoane, care relaioneaz n
timp legturi de acord reciproc, natere, adopie sau plasament care i asum
mpreun responsabiliti de tipul urmtor:

-susinerea fizic i grij fa de membri grupului;

-adugarea de noi membri prin procreere i adopie;
-socializarea copiilor;
-controlul social al copiilor;
-producere, consum i distribuire a bunurilor i serviciilor;
-hrana afectiv-dragoste.(Adina,Pescaru,p:13)
n concluzie familia este un grup social unit prin legturi de rudenie sau cstorie
care este prezenta n toate societile, care ofer membrilor familiei cldura unui
camin (protecie), sigurana i permite colarizarea acestora.
Tipurile de familie existente in toate societatile sunt structurate dupa familia
originara a individului si din propria lui familie bazata pe casatorie sau consens, ele
pot varia de la o societate la alta.
Voinea, Apostu (2008) vorbeste despre mai multe tipuri de familie, prima este
familia de origine care mai este numita si familie consanguina , este
familia in care te nasti, te dezvolti si in care achizitionezi toate deprinderile
folositoare intregii vieti, este familia alcatuita din parintii individului, surori sau
frati.
Familia de procreare mai este numita si familie nucleara este cunoscuta ca
fiind forma elementara, baza sistemului de inrudenie in orice societate, este
alcatuita din sot, sotie, fiu sau fiica, reprezinta familia pe care individul o formeaza
in urma casatoriei. Prin unirea mai multor familii nucleare ce vin din aceeasi linie
verticala, adica existenta generatiilor, se poate vorbi despre familie extinsa.
Familia conjugala este tipul de familie alcatuit prin uniune libera consimtita, in
conditii legale, intre indivizi de sex opus; reprezinta punctul de intemeiere al
relatiilor de rudenie spune Radcliffe-Brown deoarece numeste acest tip de familie
drept familie elementara; el identifica urmatoarele relatii sociale stabilite intre
membrii familiei elementare: relatia dintre parinte si copii, dintre copiii acelorasi

parinti si dintre sot si sotie ca parinti ai acelorasi copii, este constituita prin
alegerea partenerului si are ca fundament casatoria.
Familia de rezidenta si familia de interactiune pentru ambele familii punem
accentul pe locuinta, prima se refera la indeplinirea activitatilor economice si
gospodaresti comune iar cea de-a doua se refera la relatiile de schimburi
bidirectionale de ajutor reciproc, vizite cu celalalte rude.
Adina Baran Pescaru evidentiaza noua tipuri de familii, familii nucleare, familii
extinse, familii monoparentale, familii vitrege, familii de
homoxexuali/lesbiene, familii cu un singur parinte;
Familiile nucleare sunt compuse din doi parinti si unul sau mai multi copii
biologici sau adoptatii care traiesc impreuna. Unul dintre miturile familiei este cel
al familiei traditionale, adica familia este acum mult mai unita si mai stabila
decat in trecut. Acest tip de familie este considerat de cercetatori familiei intacta,
semnificand faptul ca familia nu a trecut prin divort, separare sau moarte a unui
membru.
Familiile extinse sunt acele familii compuse din parinti, unchi, bunici si alte rude
de sange, care locuiesc impreuna sau nu; rudele biologice ale celor din familia
nucleara.
Familii monoparentale, sunt acele familii compuse din parinti care au divortat, sau recasatorit si au format o noua familie, care include copiii din prima casatorie a
unuia sau a ambilor parteneri si/sau din aceasta casatorie.
Familii vitrege, dupa ce s-a pus capat unei casatorii, fiecare din fostii pateneri se
recasatoresc si formeaza familii vitrege. In trecut aceste familii se formau
datorita mortii unuia dintre parinti, dar astazi se formeaza in urma divortului.
Familii de homosexuali/lezbiene, (cupluri care cooabiteaza), aceste cupluri nu
sunt acceptate legal, nu au voie sa se casatoreasca. Familiile de homosexuali nu
impartasesc o forma anume, ci doar o lupta comuna pentru acceptrea sociala.
Hawai a devenit primul stat care a legalizat casatoria intre homosexuali

Familii intemeiate de adolescenti, acestea sunt privite ca o problema sociala; este

un fenomen ingrijorator deoarece cele din ziua de azi, se presupune ca primesc mai
multa educatie si se pregatesc pentru o cariera; mamele adolescente au o sansa
mai mica sa-si termine studiile liceale si in consecinta se indreapta cu sigurata la
saracie. Rolul de mama la o atfel de varsta ofera fetelor un grad de
responsabilitate si un anumit status dar si dependenta de altii.
Familii alcatuite dintr-o singura persoana, acest tip de familie se refera intr-o
familie exista doar un membru, un individ, adica nu include copii, barbati si femei
care locuiesc singuri, cupluri ce cooabiteaza si nu au copii, vaduve.
Familii cu un singur parinte, aceste familii se pot forma astfel: de la o mama
necasatorita ce naste un copil pe care l-a crescut singura, de la o persoana singura
care adopta un copil; de la o familie cu doi parinti, care se destrama prin separare,
divort, parasire de domiciliu sau moarte.
Familii de tip sot-sotie, aceste familii sunt formate din doi parteneri care locuiesc
in aceeasi casa, cu sau fara copii. Conceptul de familie de tip sot-sotie nu face
distinctia intre casatorii, adica nu se tine cont daca este a doua casatorie sau prima.
In Zamfir (1999) Marian Preda evidentiaza opt tipuri de familie:
Tipul A: Reprezinta familia nucleara, traditionala si intacta, care este alcatuita din
doi parinti casatoriti care locuiesc impreuna, interactionand in mod continuu cu
familia.
Tipul B: Reprezinta tipul de familie in care unul dintre parinti interactioneaza
foarte putin cu ceilalti membri din familie , desi ramane din punct de vedre
psihologic un membru al familiei.Aeste familii pot rezista numai in cazul
cand unul dintre parinti este spitalizat sau in inchisoare sau are serviciul in alta
localitate.
Tipul C: Unul dintre parinti interactioneaza cu familia doar in aparenta.
Tipul D: Acest tip de familie este foarte rar, un exemplu ar fi acela al unui parinte
ce a suferit de o boala psihica, sau acela al familiilor bogate in care relatia dintre
soti este mentinuta formal, din motive economice.

Tipul E: Reprezinta tipul de familie in care parintii chiar daca au divortat pastreaza
legaturi intense cu copiii si sunt implicati in viata lor atat psihologic cat si
interactional.
Tipul F: Unul dintre parinti inceteaza sa interactioneze cu familia dar ramane legat
de ea din punct de vedere psihologic. Acest tip de familie monoparentala cuprinde
si familiile in care unul dintre parinti a murit, acest parinte absent este prezent in
familie din punct de vedere psihologic
Tipul G: Se refera la un parinte separat de familie in mod formal, absent
psihologic ( nu se mai considera responsabil si nu se mai implica in problemele
familiei) dar care totusi are contacte si interactioneaza cu membri ei. Poate fi un
parinte care locuieste in aceeasi casa cu fosta familie si desi nu-i mai pasa de ea ii
intalneste in mod repetat pe ceilalti membri ai ei.
Tipul H: Tipul clasic al familiei monoparentala in care unul dintre parinti a
abandonat familia sau nu a existat niciodata, iar celalalt membru se ocupa singur
de cresterea copilului.
1.2 Rolul familiei n societatea contemporan
Familia are un rol important n societate, ndeplinind mai multe funcii.
Principalele funcii ale familiei sunt: economic, de socializare, de solidaritate i
sexual-reproductiv.
Funcia economic joac un rol important prin asigurarea resurselor materiale,
financiare, necesare existenei familiei. O dat ndeplinit corespunztor, funcia
economic d libertatea familiei de a se concentra i a ndeplini i celelalte funcii.
Aceast funcie este realizat de cei doi soi prin aducerea veniturilor n urma
exercitrii unor profesii, prin procurarea i producerea hranei, a obiectelor de
mbrcminte prin transmiterea profesiei i/sau susinerea copiilor n alegerea
profesiei.
Funcia de socializare este tradus ca fiind funcia de educare n scopul asimilrii
de ctre copii, dar i de ceilali membri ai familiei, a atitudinilor, valorilor,

principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social.

Rolul funciei de socializare este de a integra n societate persoana(copilul), prin
educaia fcut la toate nivelele cum ar fi: material, fizic, psihologic, moral i
spiritual. Aceast funcie are grade diferite de manifestare, de la o familie la alta n
funcie de preocuparea ntr-o mare sau mai mic msur privind educarea
membriilor si.
Funcia de solidaritate const n asigurarea unitii i stabilitii familiei,
implicnd manifestarea sentimentelor de afeciune, de respect, de apartenen la
grupul familial, a ncrederii membrilor unii n alii, a dezvoltrii intimitii, a
ajutorrii i susinerii reciproce de-a lungul timpului. Aceast funcie are un grad
din ce n ce mai slab de manifestare n zilele noastre, fapt dovedit prin creterea
ratei divorurilor, a nmulirii relaiilor de concubinaj, a celibatarilor i a familiilor
monoparentale.
Funcia sexual-reproductiv contribuie la are n vedere satisfacerea sexual
reciproc a celor doi soi i a ducerea pe lume a copiilor. Cele dou componente ale
acestei funcii sunt tratate diferit n funcie de familie punndu-se accentul fie pe
mplinirea sexual n unele familii, n timp ce n alte familii se acord o importan
deosebit aducerii pe lume a copiilor. Realizarea acestei funcii depinde i de
factori cum ar fi gradul de cultur, avut de cei doi parteneri, gradul i tipul de
educaie primit de influenele religioase, de dorina i caracteristicile fizice i
psihologice ale celor doi soi. S-a constatat c n zilele noastre, n societile mai
avansate economic, cuplurile i familiile tind s pun accent din ce n ce mai mult
pe mplinirea afectiv-sexual n detrimentul celei reproductive.
Maria Voinea(1996) , il citeaza pe sociologul Henri H.Stahl, care clasifica functiile
familiei in doua categorii: functii interne (contribuie la crearea unui regim de viata
intima, menit sa asigure tuturor membrilor un climat de securitate, protectie si
afectiune) si functii externe (asigura dezvoltarea fireasca a personalitatii fiecarui
membru al familiei).

Cercetatorul Shirley Zimmerman (1988) , (apud Adina Baran Pescaru, p:41 a

elaborat o lista ce cuprinde 6 functii de baza ale familiei:
1.

Sustinerea fizica si grija fata de membrii familiei. Intr-o familie sanatoasa

copiii, adultii si cei in varsta primesc cu totii ingrijirea di sprijinul de care au

nevoie: mancare, adapost, imbracaminte, protectie.
2.

Cresterea numarului de membri prin nastere si adoptie. Societatea renaste

prin familie.
3.

Socializarea copiilor pentru rolurile de adulti. Familiile isi pregatesc copiii

pentru viata. Multe dintre ele reusesc foarte bine sa le insufle deprinderi, valori si
atitudine, care sa le fie utile pentru a-si intemeia prietenii, pentru a obtine o slujba
mai buna, pentru a contribui la progresul social.
4.

Controlul social al membrilor- se refera la mentinerea ordinii in cadrul

familiei si in grupurile exterioare acesteia.

5.

Pastrarea moralitatii familiei si a motivatiei de a face performanta in familie

si in alte grupuri. Din acest punct de vedre, familiile sunt cele ce mentin indivizii
impreuna si ii permit societatii sa functioneze.
6.

Producerea si consumul de bunuri si servicii. Familiile se pot intretine

singure, prin producerea de hrana, asigurarea sanatatii membrilor ei. (Adina Baran
Pescaru, p:41)
Dupa Tischler (apud Ilut,2005, p:67-68) principalele functii ale familiei sunt
prezentate astfel :
Regularizarea comportamentului sexual. Prin aceasta functie se intelege
interzicerea relatiilor sexuale intre parinti-copii, frati, unchi-nepoti, si intre verisori
de gradul 1 si 2. In mare parte familia, prin regulile ei formale si informale
regleaza comportamentul sexual intrafamilial;
Organizarea productiei si a consumului( functia economica).In cadrul familiei
principala functie economica se refera la consum la consum, la hrana, ea
presupunand o anumita organizare bugetara a grupului familil.Problemele in astfel
de situatii apar atunci cand bugetul este insuficient fata de volumul consumului.

Socializarea copiilor. Familia reprezinta un context ideal pentru functia de

socializare.Aceasta functie se refera la faptul ca societatea trebuie sa reproduca nu
numai biologic ci si social, deoarece viitori ei membri sa fie capabili sa
indeplineasca anumite servicii.
Fundalul socioafectiv.Aceasta functie se refera la nevoia umana de afectivitate si
protectie, familia fiind mediul ce intruneste aceste calitati. Familia ca unitate sau
prin unii dintre membrii ei, absoarbe pozitiv bucuriile si necazurile noastre, ne
ofera protectie materiala si spirituala. Aceasta functie este numita si solidaritate
psihoafectiva.
Acordarea directa, nemijlocita a statului social. Familia ofera status social si
indirect prin scolarizare.Aceasta afirmatie se refera la modul cum isi cresc parintii
copii si cat de mult se chinuiesc ca odraslele lor sa ajunga cat mai sus pe scara
sociala.
Mitrofan,Ciuperca(1998) in lucrarea , spun ca exista doua categorii de factori care
au puterea de a modifica sau de a favoriza modificarea functionalitatii unei familii:

Factori externi -sunt exteriori familiei dar actioneaza puternic asupra ei;

Printre cei mai importanti sunt:caracterul totalitar sau democratic al societatii;

nivelul de dezvoltare economica al societatii; legislatia si politicile sociale; nivelul
general de instructie si educatie.

Factori interni sunt interiori familiei;Printre cei mai importanti sunt:

dimensiunea familiei; structura familiei; diviziunea rolurilor si autoritatii.

1.3 Teorii pentru evidentierea perspectivelor implicate in studiul familiei
Teoria dezvoltarii (ciclurilor vietii).Aceasta teorie are la baza anumite stadii:
a)

Stadiul initial al relatiilor familiale ale cuplului fara copii- familia este

dominata de expansiunea dorintei de intretinere a confortului afectiv.

b)

Stadiul vietii cuplului cu copii prescolari se stabilesc regulile de baza ale

familiei.

c)

Stadiul familiei cu copii de varsta scolara- acest stadiu este mai incarcat

deorece parintele trebuie sa se ocupe de intrarea copiilor la scoala

d)

Stadiul familiei parasita de copii deveniti adulti- parinti se obisnuiesc fara

copii lor.
e)

Stadiul famiiei, omul singur (vaduvia), problemele acum sunt legate de

pierderea sotului sau a sotiei.

Aceasta teorie spre deosebire de alte teorii include o analiza de schimbare a
membrilor familiei pe parcursul existentei lor.
Teoria structurala (dinamica rolurilor si a puterii).
Rolul reprezinta ansamblul comportamentelor pe care le asteapta ceilalti
de la individul care ocupa o pozitie sociala determinata de un status social.
(Zamfir, Vlasceanu,1993)
Aceasta teorie se refera la problemele care se gasesc in interiorul unei familii.
Ptentru aceasta teorie H.Touzard a obtinut noua tipuri de interactiuni posibile ce
definesc conduitele de rol din cadrul familiei:
-

autonomia sotului (barbatul actioneaza si decide);

autonomia sotiei (femeia actioneaza si decide);

autocratia sotului (barbatul decide, femeia actioneaza);

sotiei (sotia decide, barbatul actioneaza):

conducerea sotului (barbatul decide, actioneaza impreuna):

conducerea sotiei (femeia decide, actioneaza impreuna):

diviziunea sincretica a rolurilor (barbatul actioneaza, decid impreuna):

diviziunea sincretica a rolurilor (femeia actioneaza, decid impreuna):

cooperarea sincretica (actioneaza impreuna, decid

impreuna);
Studierea structurilor si relatiilor dintre membrii familiei, dintre grupurile
restranse sau largite de familie se foloseste de analiza de retea, care formalizeaza si
cuantifica, prin metoda grafurilor si matriciala, configuratia si intensitatea
raporturilor dintre entitati. ( Ilut ,1995)

.Teoria functionala (procesuala). Aceasta teorie pune accentul pe identificarea

elementelor structurale si pe specificarea semnificatiilor functionale ale sistemului
familial.
.Teoria sistemica (holista). Abordarea sistemica a familiei este facuta prin
referire la sistem. Familia este vazuta tot ca un sistem format din mai multi indivizi
care interactioneaza, intre indivizi existand o relatie de prietenie.
Catalin Zamfir (1993) spune ca: prin sistem se intelege o multime de obiecte care
actioneaza intre ele atat de intens, incat starile lor sunt interdependente,
modificarea uneia ducand la modificari in toate celelalte.
Din perspectiva structurarii aceasta teorie se concentreaza asupra
caracteristicilor comportamentale ale fiecarui partener centrate asupra scopului si
intereselor comune., iar din perspectiva functionalitatii, are in vedere atat
metodele de rezolvare si solutionarea a problemelor cat si efectele comunicarii.
Iolanda Mitrofan (1989, p:40) afirma ca abordarea sistemica se bazeaza pe
conceperea familiei ca un sistem de personalitati ce interactioneaza, relevand
relatiile de interdependenta dintre atitudinile si comportamentele membrilor
grupului familial (partile sistemului), maniera particulara in care isi indeplinesc
rolurile corelata cu autoconceptia rolului marital, parental, filial. Structura rolurilor
familiale se supune principiului homeostaziei si homeodinamiei evolutive.
Teoria istorista (intergenerationala). Priveste familia in diferitele stadii ale ei.
Abordarea istorica permite conceptualizarea, atat a schimbarii, cat si a stabilitatii
unei familii. ( Mitrofan, Ciuperca,1998)
Maria Voinea (1993), evidentiaza patru tipuri de teorii ale familiei:
Teoria interactionista
Familia in aceasta perioada cunoaste o dubla modificare: pe de o parte o
privatizare, pentru calitatea relatiilor din sanul familiei, iar pe de alta parte
socializare, ca rezultat al unei interventii mult mai mari a statului.
Societatea moderna renunta la functiile istorice ale familiei pentru a lasa
loc doar asocierilor bazate pe intimitate si interrelationare; codonatele principale

care caracterizeaza familia de tip acompaniament, reflecta aceste modificari.

Famiia de tip acompaniament se realizeaza pe baza legaturilor stranse dintre soti.
In acceptiunea abordarii interactioniste familia nu reprezinta un grup de persoane
care traiesc in comun pentru asigurarea in bune conditii a menajului ci o entitate de
persoane care conduce la construirea identitatii personale.
Familia institutionala se defineste ca fiind familia care traieste sub acelasi
acoperisi unde traiesc mai multe generatii, bunicii care au raman alaturi de copiii
lor, barbati casatoriti sau fete celibatare. Acest mod de organizare presupune legile,
traditia, religia si mediul social inconjurator.
Familia moderna este alcatuita din parinti si cativa copii, ea are la baza
intelegerea binevoitoare, intimitatea relatiilor, compatibilitatea temperamentelor.
Teoria functionalista
Se refera la faptul ca nu exista in societate organ fara functii, elemente
fara rol, configuratii structurale fara utilitate. Pe plan microsocial familia exercita
doua functii fundamentale ireductibile: socializarea primara a copiilor pentru ca ei
sa devina membri societatii in care traiesc; formarea personalitatii adulte a
individului;
Aceasta functie se exercita in primul rand prin rolurile parentale, jucate
de mama si tata in familie, iar apoi se realizeaza prin intermediul creselor,
gradinitelor, scolilor.
Teoria sistemica
Aceasta teorie sistemica analizeaza structura familiei din punctul de vedere
al psihoterapeuticii, cercetatorii incepand sa se intereseze de familie ca de o unitate
de disfunctionalitati emotionale. Se bazeaza pe relatia mama-copil.
Teoria utilitarista
Ipoteza de baza a teoriei schimbului social postulat fundamental
utilitarismului- se bazeaza pe ideea ca indivizii intra in relatie unii cu altii, ceea ce

priveste dragostea, prietenia, obligatiile profesionale, cu scopul de a obtine

anumite gratificatii simbolice sau materiale.
Teoria schimbului social este in primul rand una psihologica si apoi
sociologica in masura in care ea pune costul si beneficiul in termeni de intarire si
apoi de invatare. Fragmentarea schimbului si repartitia indiferenta a sarcinilor
defineste modelul schimbului social fondat pe echivalenta prestarilor (activitatilor
desfasurate), mai putin eficace.

2
2.1 Problemele ntmpinate de familii n societatea modern
Mistica maternitatii
Fora care va ataca brutal familia n viitor, va fi impactul noii tehnologii a naterii,
ce se va materializa n:

posibilitatea evident de a stabili cu anticipaie sexul copilului, de a-i

programa QI, nfiarea i trsturile caracteriale;

implantarea de embrioane, copii obinui n vitro, pilula ingerat pentru a

nate gemeni, triplei sau mai muli copii.

posibilitatea de a achiziiona embrioni dintr-un babyterium.

n acest context, ce semnificaie va mai avea noiunea de maternitate, atunci cnd

copiii vor fi crescui n laborator, n eprubet?
i ce se va ntampla cu femeia i concepia sa despre sine, cu misiunea sa istoric,
primar, de perpetuare a speciei, de ngrijire i cretere a copiilor?
Ciclul naterii, afirm Weitzen, satisface o necesitate creativ important.
Majoritatea femeilor sunt mndre de capacitatea lor de a nate copii. Femeia
gravid nconjurat de o aureol, a fost mereu glorificat. Dup A. Toffler, (1983)
'ce se va ntmpla cnd progenitura unei femei s-ar putea s nu fie a ei, ci s provin
din ovulul altei femei, 'superior' din punct de vedere genetic, sau dintr-un ovul
cultivat n eprubet, ntr-un laborator? Ce se va ntampla cu mistica maternitii?
Diminuarea importanei faptului c numai femeile nasc, a fcut ca mistica familiei
s fie distrus, aspect ce va atrage dupa sine i revizuirea conceptului de printe,
pentru c un copil va putea avea mai mult de doi prini biologici.
Asadar, schimbrile rapide din perioada contemporan impun cu necesitate
rediscutarea de pe aceste realiti a familiei, experimentarea unor noi forme
familiale, a formelor alternative sau pur i simplu se va proceda la 'crpirea' celor
existente.
2.2 Familia simplificat

Diminuarea, simplificarea familiei pare a fi primul lucru care va fi ntreprins.

Evoluia i criza familiei n societatea contemporan determin o renunare la
conceptul de familie extins (ce cuprindea cuplul marital, copiii, bunicii, nepoii,
strnepoii, strabunicii) i promoveaz o nou imagine, cea a familiei industriale i
post-industriale, respectiv a familiei restrnse, nucleare. Familiile extinse aveau
ansa supravieuirii n societile tradiionale, agricole, greu de transplantat i
transportat n societile post-industriale i informatizate, societi mobile,
dinamice, care nu au nevoie de familii cu adaosuri, ci de familii formate din prini
cu numr mic de copii, capabile s se adapteze ritmului nou de via, mobilitii
socio-profesionale i spaial-geografice.
n concepia lui M. Mead (1971), antropolog american, ne ndreptam spre un
sistem n cadrul cruia statusul de printe ar putea fi limitat la un numr redus de
familii, a cror funcie principal ar fi aceea de a crete copii, permindu-se astfel
restului indivizilor s existe i s funcioneze liber, ca indivizi 'liberi', neangajai
n creterea i educarea copiilor.
Deja a aprut i compromisul, amnarea naterii copiilor n locul lipsei totale a lor,
i aceasta cu att mai mult cu ct, mai trziu, oamenii i-ar putea cumpra embrionii
la vrsta pensionarii, pentru c naterea copiilor nu va mai avea nici o legtur
biologic cu prinii, iar concepia c trebuie s ai copii la o vrst tnr ine de
tradiie. Astzi, dar i n perspectiv, familiile tinere sau de vrst mijlocie vor
lucra i nu vor avea timp s creasc copii, sexagenarii vor prelua aceast funcie,
vor crea chiar o instituie recunoscut social, familia de pensionari instituie
social.
2.3 Bio-prinii i Pro-prinii
Dac apar familii ce vor crete copii ce nu sunt ai lor, ci vor face acest lucru ca pe
o profesie, va apea o nou categorie profesional: prini profesioniti.
Creterea i educarea copiilor nu este la ndemana oricui, este mai mult dect o
profesie, este un talent, i ca atare, trebuie ndeplinit de pro-prini. Aa cum nu
putem lsa pe seama oricui s fac chirurgie pe creier, pe inima, pe ochi, etc., sau

s ndeplineasc standarde socioprofesionale fr o pregtire prealabil de

specialitate, aa nu putem lsa creterea i educarea copiilor pe seama neaveniilor,
chiar dac progenitura le aparine.
Astzi, sistemul de cretere i educaie a copiilor scrie, ca dovad c au aprut
armate de delincveni, boschetari, copii ai strzii i copii abandonai, abuzai,
abrutizai. Se nregistreaz o avalan a criminalitii, pornografiei, sexualitii, ca
efect al creterii fr grij i druire a copiilor.
Bio-prinii, sau prinii adevrai vor avea n general un rol consultativ. Ei se
intereseaz din afara cadrului instituit, a pro-prinilor, i pot lua copiii n vacane,
n excursii etc., se pot interesa de viaa i educaia lor, avnd posibilitatea sa-i ajute
in raport cu disponibilitatile lor si nevoile copilului.
2.4 Familiile comunitare
se configureaza ca o alternativa la familia clasica, fiind determinate de
procesele dinamice ale tranzitiei, si care duc la cresterea alienarii individului uman,
si la cautarea de noi experiente in casatorie, printre care si casatoria in grup.
Familia comunitara consta in gruparea mai multor adulti si copii intr-o singura
familie, pentru a exclude pe cat posibil izolarea. Chiar daca unii componenti ai
noii familii constituite parasesc grupul, raman ceilalti din grup, incat individul
uman nu este singur, nu ramane izolat.
Un grup de cercetatori, B. F. Skinner in Welden Doi si Robert Rimmer in
Experimentul Harrod si Propunerea 31, sustin: legalizarea familiei
corporatiste, unde 3-6 adulti adopta un nume, traiesc impreuna, isi cresc si educa
in comun copiii; se inregistreaza, se inscriu legal cu statut corporatist in baza
caruia obtin unele avantaje economice, financiare si scutiri de taxe si impozite. In
S.U.A. (A. Toffler, 1983) sunt sute, poate mii de asemenea tipuri de comune, ce nu
sunt comunitati hippy, ci s-au constituit ca structuri cu diferite obiective (finantarea
celor din colegii, orientarea in viata a tinerilor din colegii), care pot fi de ordin
social, cultural, educative, religioase, recreative, politice, etc., comunitatile
orientandu-se dupa teorii religioase, doctrine politice etc.

In Danemarca (A. Toffler, 1983) s-a propus in Parlament un proiect de lege privind
recunoasterea casatoriei in grup, ceea ce demonstreaza ca fenomenul exista, si ca
familia se transforma, ca este supusa unor factori in fata carora nu mai poate
rezista. In Chicago, dupa aceleasi surse, 250 de adulti si copii traiesc intr-o 'familie
de tip monastic', ce este organizata sub auspiciile unei organizatii religioase,
Institutul Ecumenic. Acolo membrii locuiesc, gatesc, mananca, cresc copii, aduna
venituri laolalta. Fenomenul se extinde si in Atlanta, Boston, Los Angeles. Se naste
o noua lume, spuneJ.W.Mathews, conducatorul Institutului Ecumenic, numai ca se
lucreaza dupa schemele lumii vechi; lumea trebuie educata si reeducata sa intre in
posesia instrumentelor noi cu care sa poata construi o noua realitate sociala.
Un alt tip de comunitate familiala, cu perspectiva de a avea multi aderenti
este 'comuna geriatrica' realizata prin casatoria in grup a indivizilor umani in
varsta, unire determinata de nevoi comune, de scaparea de singuratate si depasirea
necazurilor prin intrajutorare reciproca; este specifica categoriilor de varsta care au
scapat de nevoile si obligatiile productiei, care hotarasc sa locuiasca intr-un loc
comun, formand un grup de sine statator, averile se vor concentra intr-un fond
comun, vor angaja ajutoare pentru gospodarie, pentru ingrijirea neputinciosilor,
asigurandu-si traiul in limitele posibilitatilor proprii.
Aceasta forma de existenta familiala - familia comunitara - se adreseaza
pensionarilor, de regula a celor industriali, ca si tinerilor, neadaptatilor, studentilor,
liber-profesionistilor, cu perspective de a se dezvolta si pentru alte categorii, pentru
mase tot mai largi de oameni. Este o reactie la presiunile industrialismului, a
disciplinei muncii industriale, de construire a unei existente libere, cu efecte mai
mult sau mai putin previzibile.
2.5 Sansele impotriva dragostei
Nu mai este nici un secret faptul ca, in general doar minoritatile experimenteaza,
iar majoritatea ramane in meandrele si formele trecutului. In acest context este de
prevazut ca multi oameni vor cauta sa renunte, sa refuze conventionalitatea

casatoriei, starea actuala a familiei; altii vor face incercari, vor cauta inovatii, fie
pentru a indulci existenta data, fie satisfacerea nevoilor sub alte forme existentiale.
Tendinta actuala este exprimata prin urmatoarele judecati:

refuzul, renuntarea la trecut, pastrand conventionalismul in casatorie in

limitele suportabilitatii;

mentinerea relatiei in cadrul instituit, care a devenit o obisnuinta in

existenta construita;

cautarea unor forme de satisfactie a relatiei de cuplu folosind

modalitatile cunoscute-ortodoxe;

adaptarea treptata, chiar obligatorie, a noilor forme de casatorie,

adoptarea inovatiei in relatiile familiale;

Calea ortodoxa de realizare a familiei este batatorita de practica si consta in aceea
ca partenerii se cauta, se intalnesc, se plac, se accepta, se casatoresc, se indeplinesc
unele cerinte psihologice, respectiv, ca cele doua personalitati se vor dezvolta in
anii care urmeaza, mai mult sau mai putin impreuna, in tandem, ca isi vor satisface
reciproc cerintele, si ca procesul va dura pana ce moartea ii va desparti.
Intr-o asemenea situatie problema care se pune priveste faptul, daca
mai este valabil sa te casatoresti din dragoste. Dragostea, dupa aceste conceptii, se
transforma treptat dintr-o problema marginala, intr-una fundamentala, primordiala
pentru parteneri.
Dragostea se defineste in termenii notiunii de crestere paralela, un lant armonios
de cerinte complementare, format din verigi care se imbina una in alta, ca si
dorintele celor in cauza si care fac ca in inimile lor sa se nasca sentimente de
caldura, tandrete, afectiune, de traire puternica a nevoii de partener. Familia
reusita este cea in care partenerii cresc impreuna, se dezvolta in paralel (N. Foote,
1972), iar relatia sot-sotie depinde de gradul de potrivire a fazelor dezvoltarii lor
separate dar comparabile. Daca, insa, dragostea este un produs al cresterii egale,
atunci masura reusitei unei casatorii se calculeaza dupa gradul in care are loc

dezvoltarea cuplului marital si se poate afirma ca viitorul apare sumbru, sustine

psihosociologul american.
Intr-o societate relativ stagnanta, sansele dezvoltarii paralele sunt inexistente. Intro societate dinamica, cu ritmuri accelerate ale schimbarii, partenerii urca, coboara
neancetat, familia este smulsa din locul ei de existenta (camin, comunitate),
indivizii care o compun se indeparteaza de parinti, de religie, de comunitate, de
valorile mostenite, traditionale, si doar printr-un miracol s-ar putea realiza o
dezvoltare paralela si in ritmuri comparabile a celor doi componenti ai familiei. Ce
se intampla daca durata medie asteptata a vietii creste? Sansele impotriva reusitei
dezvoltarii paralele sunt de natura astronomica. Intr-o asemenea situatie Nelson
Foote (1972) spune a pretinde unei casatorii sa dureze un timp nedefinit, in
conditiile vietii moderne, inseamna a pretinde prea mult () a cere ca dragostea sa
dureze un timp nedefinit inseamna a cere si mai mult. Tranzitia si noul se
coalizeaza impotriva dragostei si a familiei.
2.6 Casatoria temporara
Dinamica vietii contemporane accentueaza dificultatile dragostei iar acestea duc la
desfacerea casatoriei. O explicatie ar fi data de rapiditatea ritmurilor schimbarii
produse in societate si cresterea duratei medii de viata, care fac ca temelia
soliditatii casatoriei sa se surpe. De fapt am observat ca tendinta spre
permanenta este deja surpata (A. Toffler, 1983).
In aceasta situatie se adopta o strategie rezonabila sau conservatoare, in sensul ca:

nu se mai opteaza pentru o forma depasita de familie;

se realizeaza casatoria conventionala;

se fac eforturi mari ca totul sa mearga ca pe roate;

daca in final drumurile au sensuri diferite, dincolo de ce este acceptat, atunci

partenerii se separa, divorteaza, sau isi cauta alt partener al carui stadiu de
dezvoltare este compatibil in acel moment cu al lor.
Relatiile umane devin tot mai tranziente, efemere, trecatoare si modulare, iar goana
dupa dragoste si iubire este frenetica, plina de elan, nestapanita, plina de avant. In

acest context casatoria conventionala este incapabila de a oferi si consolida

dragostea vesnica, creandu-se premisele acceptarii casatoriei temporare.
Asadar casatoria conventionala este pusa in pericol de casatoria temporara.
Casatoria care pana nu demult putea fi definita de fraza pana ce moartea ne va
desparti, astazi se scurteaza progresiv. Despartirea se face fara emotii, fara
resentimente si complicatii, cu posibilitatea ambilor fosti parteneri de a se
recasatori atunci cand conditiile le vor fi favorabile.
Alaturi de casatoria temporara, se prefigureaza generalizarea casatoriei
seriale ca un alt model al casatoriei temporare succesive, realizata pe masura
societatii erei tranzientei, cand sistemul relatiilor interumane devine
nedurabil. Este modelul casatoriei obitnuite a zilei de maine (A. Toffler,
1983). Casatoria plurala, in serie (Jessie Berrnard, 1973) este raspandita in SUA,
devenind casatorie institutionalizata, cu relatii in serie sau succesiune si nu in
forma concomitenta.
Recasatorirea a devenit o practica raspandita in lume, spre exemplu in SUA (Jessie
Berrnard, 1973) ponderea barbatilor recasatoriti reprezinta peste 25% din numarul
celor care se casatoresc, incat multi oameni, la rubrica 'stare civila' completeaza cu
'nerecasatorit'. Pentru multi oameni din lumeaamericana casatoria apare ca un
sfarsit, la fel ca la un film, putini sunt cei care vor sa se angajeze pentru toata viata.
A devenit pentru unii oameni o moda: azi ma casatoresc, nu stiu ce va fi maine, cu
atat mai putin la anul; trebuie sa ai sentimentul temporalitatii nu al eternitatii, al
durabilitatii, iar timpul este o inchisoare pentru relatiile conventionale,
traditionale. Interesante sunt studiile privind relatiile dintre femei si barbati
realizate in Suedia unde cei mai mari cercetatori ai domeniului ajung la o
concluzie nostima, dar plina de adevar, redata prin 5 fotografii, in care 5 barbati
diferiti poarta pe brate si trec peste pragul propriului camin aceeasi mireasa (A.
Toffler, 1985).
2.7 Traiectoriile casatoriei

Casatoriile seriale devin o obisnuinta in perioada de tranzienta. Contractul de

casatorie, sustine A. Toffler, se face in termenii cariereipartenerilor sau
a traiectoriei lor matrimoniale, traiectorie formata din deciziile adoptate in
momentele de rascruce ale vietilor lor, respectiv de cotiturileintervenite pe traiectul
existentei matrimoniale.

Prima cotitura apare in tinerete prin contractarea 'casatoriilor de proba'.

Astazi acest fenomen a devenit unul de masa, iar in caminele studentesti se

practica gospodaria in doi ca forma a 'casatoriei de proba'. Aceasta s-a impus si a
devenit acceptata de familie, religie, comunitate. 'Casatoria de proba' devine
primul pas in carierele casatoriilor seriale. Unele societati civilizate practica aceste
forme fie sub denumirea 'casatorie de proba', fie precasatorie (Canada,
Germania). 'Casatoria de proba' reprezinta primul pas in 'carierele' casatoriei
seriale.

A doua cotitura se produce la sfarsitul casatoriei de proba si apare ca un

moment critic in viata. Acum intervine decizia cuplului care poate fi de a legaliza
relatia pentru inca un stadiu, sau sa puna capat acelei relatii si de a cauta noi
parteneri. Ambele cazuri vor opta sa aiba sau nu copii, sa adopte unul, sa
cumpere, sau/si sa-si creasca singuri copiii lor ori sa-i incredinteze parintilor
profesionisti.

A treia cotitura insemnata in 'cariera' matrimoniala apare atunci cand cei

din urma, copiii, parasesc caminul familial. Sfarsitul carierei parintesti provoaca
suferinte mari, atat pentru mame cat si pentru tati. Ei nu-si mai gasesc rostul in
viata, iar o asemenea trauma merge pana la divorturi. Efecte traumatizante se
intilnesc si la cuplurile noi, tinere, care doresc sa-si creasca copiii in mod
traditional si apeleaza la ajutorul bunicilor; ca si la familiile parasite de catre
adolescenti, care-si iau zborul mult mai devreme; la persoane cuprinse intre
varsta de 35-40 de ani, cand in urma unor situatii disfunctionale, pot ajunge la a
treia casatorie, si care poate deveni cuplul unit pana la moarte. Singura casatorie

adevarata este cea intensa bazata pe nevoi psihice si pe nevoi materiale, pe nevoi
de complementaritate constientizate la nivel de personalitate.

Al patrulea moment de cotitura este dat de retragerea unui partener din

activitate sau cand ambii parteneri se retrag din viata profesionala. Schimbarea
brusca a rutinei zilnice provoaca o mare tensiune, se adopta stilul de viata al
familiei de pensionari, orientati pe cresterea copiilor proprii sau ai altui cuplu,
aceasta fiind o modalitate de a umple golul lasat de retragerea din activitate.
Indivizii isi pot crea alte activitati, isi pot stabili alte interese, pot rupe relatiile de
familie osciland intre a ramane casatorit sau temporar necasatorit; pot apare si alte
situatii, cum ar fi casatoriile succesive temporare, incadrarea in familii de grup, sau
adoptarea celibatului.
Iata, asadar, existenta unei varietati a tipurilor de traiectorii matrimoniale
proiectate, construite de oameni, din care individul uman contemporan isi va alege
modelul propriu de viata, subliniind faptul ca traiectoria casatoriei seriale ramane
o caracteristica a lumii actuale.
2.8 Revendicarea libertatii.
Intr-o lume tranzienta, confruntata de atatea contradictii, de atatea mutatii, asa cum
este lumea zilelor noastre, casatoria poate fi in egala masura temporara sau
permanenta, cu un accent sporit spre temporaritate, cu efecte directe in cautarea si
acceptarea unor noi structuri familiale, unde lumea copiilor este cu totul alta decat
lumea copilariei noastre, a celor adulti astazi. In lumea de azi, dar mult mai mult in
cea de maine, nu mai constituie o crima, un fapt demn de dispret si blamare
renuntarea la familia traditionala, conventionala si canoanele sale si acceptarea
unor modele familiale noi, neofamiliale: celibatul, renuntarea la casnicii nereusite,
apelarea la divort, promovarea profesiunii de parinte, crearea conditiior optime
pentru ca ambii parteneri sa-si construiasca in mod eficient cariera
profesionala, indeplinirea sarcinii de parinte fara ca partenerii sa convietuiasca in
casnicii insuportabile, etc.

Acceptarea unui sistem familial variat declanseaza un curent eliberator, de

libertate, de inlaturare a unor presiuni, a frustrarilor, facand posibil ramanerea
impreuna, in cuplu, numai a celor care doresc acest lucru, se iubesc, si pentru care
casnicia reprezinta o implinire reciproca pe care ei o simt, o traiesc efectiv.
Un asemenea sistem familial este mult mai variat, mai liber, mai nonconformist,
face posibila aparitia diverselor casatorii, in principal a celor cu parteneri de varste
diferite, inegale, cu varsta mare la barbati si tanara la femei, sau invers, si care pot
deveni o regula. Numai ca ceea ce este luat in consideratie priveste nu varsta
cronologica, ci valorile, interesele complementare, nivelul dezvoltarii celor care
compun cuplul. Retinem si faptul ca pentru familiile seriale, temporare, succesive,
etc., specifice fiecarei perioade, copiii se vor dezvolta intr-un cerc larg, ei putanduse numi semi-frati, pentru ca sunt adusi pe lume de seturi succesive de parinti,
familia avand o structura 'agreagata', in care se promoveaza relatiile interumane de
intrajutorare in caz de nevoie.
Mutatii importante se produc in relatiile copilului cu familia, in relatiile parentale,
cu efecte dramatice pentru copil: pierderea functiei educative si de socializare a
copilului, capacitatii de a transmite valori noii generatii.
Modificari sufera si ciclul familiei, care era caracterizat prin aparitia copiilor,
maturizarea lor, parasirea cuibului familiei, nasterea de noi copii care cresc, pleaca
si reancep procesul. Astazi, construirea peisajului uman se face altfel (B.
Neugarten, 1973):

copiii se maturizeaza mai rapid, parasesc cuibul mai devreme, casatoria se

face mai repede, realizarea urmasilor este mai timpurie, rangul nasterilor este mai
restrans, obligatiile de parinte se termina mai devreme;

ritmul evenimentelor din ciclul familial este mult mai rapid, distanta dintre

ele s-a scurtat;

superindustrializarea, informatizarea si superinformatizarea vor distruge

ciclul familial natural, stiut si proiectat in viitor;

experienta trecutului nu va mai fi de nici un folos pentru viata de azi. Se

modifica relatiile dintre rutina si noutate, cum este si firesc creste rata noutatii, se
afirma mediul nefamilial care obliga la construirea de noi directii de viata, luate
din posibilitatile diverse oferite de noua viata, cea a tranzientei.
Dincolo de aceste opinii, de mutatiile care au loc in familie, mutatii care au insotito pe toate treptele existential istorice, dar fara precedent celor de astazi, familia
ramane o existenta social-comunitara, cu un univers, cu un mediu specific dat
de trairea in doi, de viata in comuniune, in interaciune realizata intr-un anume
spatiu, sub acelasi acoperis. Ca mediu psihosocial existential proiectat si construit,
familia ne apare ca un sistem relational interpersonal realizat direct, cu un climat
psihosocial propriu, dat de acceptante, tandrete, amabilitati ca si, in unele situatii,
de rejectie, tensiuni si frustrari, de structurile de mentalitate, cultura si modele
comportamentale asimilate si practicate, formand un autentic micro-univers
integrat intr-un univers social, economic, moral, psihosocial, sociologic si politic
general, existential.
Familia, sustine P. Petroman (1999), este un mediu social intemeiat pe
comuniune umana a partenerilor, cu o insemnata dimensiune erotica, sexuala si
procreativa; comuniune bazata pe armonizarea, sincronizarea permanenta a
conduitelor, interdependenta actelor, emotiilor, trairilor, sentimentelor, aspiratiilor
si starilor volitionale; pe convergenta actelor de decizie privind cuplul si evolutia
sa. Dezvoltarea familiei, evolutia sa, spune C. Mamali (1981), este in realitate
o coevolutie a partenerilor in care corectarile, autoreglarile care se impun in orice
sistem relational uman faciliteaza devenirea, dar si autocontrolul asupra structurilor
de personalitate. Coevolutia familiala este rezultanta compatibilitatii maritale, a
complementaritatii si similitudinii interpersonale, respectiv a gradului de
corespondenta si compensatie reciproca, de interconectare a atitudinilor,
conduitelor, reactiilor in gama lor infinita care au loc intre parteneri.
Mediul familial, acest microunivers ce se construieste de catre parteneri, in
mod necesar, se realizeaza in raport cu structurile de personalitate ale

componentilor, ' ca ierarhizare a dimensiunilor omului, ca organizare fiziologica,

psihologica, fizica, chimica a omului, cu pastrarea trasaturilor de unicitate,
originalitate si irepetabilitate; a dimensiunilor native care tin de natura omului dar
si a celor dobandite in plan social, invatate de om in raport cu determinarile sale
naturale'(G. W. Allport, 1937). Retinem in acest context ca mediul, atmosfera
familiala este functie de dimensiunile activitatii omului - cunoasterea, afectivitatea
si conotatia proceselor si conduitelor, a operatiilor psihice specifice individului
uman, ca si de laturile personalitatii - aptitudinile, temperamentul, caracterul - cu
efecte si contributii directe in structurarea si restructurarea permanenta a climatului
familial.
Problema financiar i neajunsurile familiei
Cu toii tim ct de delicat este acest subiect. Dei dac ni se cere prerea, afirmm
foarte deschis c noi nu suntem dup bani. Adevrul este ns undeva mult mai
departe. Att de departe, nct ne recunoatem starea numai n momente de
strmtoare financiar. Ajungem la concluzia c banii sunt o problem atta timp
ct creeaz probleme. Astfel situaia financiar devine un subiect important n
generarea de tensiuni n familie, iar pe msur ce nevoile materiale nu sunt
mplinite, acestea cresc.
n plin criz financiar acest subiect trage un semnal de alarm i e nevoie de
nelepciune i rbdare pentru a trece peste aceast perioad fr ca s ne afecteze
unitatea familiei.Gestionarea banilor trebuie s fie echilibrat, iar aici se ridic
serios problema deoarece se constat o lips de echilibru n acest sens.
Cu toii cunoatem cazuri n care familia respectiv este ngropat n datorii. Nu
mai poate s-i acopere ratele la banc, trebuiesc pltite diferite abonamente, iar n
cas se simte serios lipsa banilor. Sau poate chiar noi suntem n aceast situaie,
ns ncercm s mascm acest lucru. S ai probleme financiare ntr-o lume
democrat, ntr-o lume n care cui i merge mintea se descurc, e o ruine. Mai
ales c prin aceasta dai dovad de slbiciune, de srcie ntr-un studiu efectuat
recent, 26 % dintre femei i 24 % dintre brbai au recunoscut c banii erau n

fruntea listei cuprinznd lucrurile n privina crora existau cele mai mari anse si mint i s-i nele soul sau soia. Psihologul Dr. Phil McGraw ne spune c n
unele mariaje, s mini n privina banilor a devenit un lucru normal. Este o
modalitate de a recupera ceva din autoritatea care pare s-i lipseasc n relaie, sau
de a evita conflictele.
Tensiunile n privina banilor apar n aproape fiecare csnicie cu privire la corecta
lor gestionare. Punctul de vedere diferit dintre so i soie devine o problem dac
nu se discut deschis pe marginea acestui subiect. Printele John Mack ne spune
c foarte adesea, nenelegerile n privina banilor apar din nelegerea diferit a
scopului lor. n mod normal, oamenii tind s priveasc banii n dou moduri. Unii
vd n ei siguran. Banii trebuie cheltuii cu grij, pe lucruri necesare, iar restul
trebuie economisii pentru zile negre. Alii consider c rolul banilor este acela
de a aduce plcere i relaxare. O parte din ei sunt economisii pentru cazuri de
urgen, dar restul i cheltuim astfel nct s ne simim bine.
Dreapta chivernisire a banilor aduce linitea familiei, pe cnd problemele de
familie apar de la o proast gestionare a banilor. Cineva din familie chivernisete
mai bine banii i rostul lor n cas, poate fi soul, poate fi soia, asta conteaz prea
puin. Important este ca s nu fie mpiedicat s fac acest lucru. De obicei femeia
este cea care tie cel mai bine ce este nevoie n cas, iar ca brbat este neaprat
nevoie s purtm responsabilitatea i recunotina fa de efortul ei n bunul mers
al casei. Sfntul Ioan Gur de Aur subliniaz acest lucru: Am artat c nu mici
faceri de bine ne fac ele nou. Dar dac vrem s le raspltim, n cele duhovniceti
s fim noi mai presus de ele. Fiindc nu este cu putin s le dm ceva pe msur
n cele trupeti. i ce? Zicei c voi aducei muli bani? ns ea i pzete. D-i ca
rspltire purtarea de grij, i aa te achii. De ce? Pentru c muli au dobndit
multe, ns, fiindc nu au avut femeie s pzeasc, au pierdut toate.
Este nevoie de o rnduial n familie. Aceasta const n timp acordat familiei, n
atenia acordat membrilor ei i n acelai timp trebuie s ne acupm n mod
special de pacea i linitea duhovniceasc a familiei. Alergtura n toate prile

pentru a agonisi cele de trebuin care nu mai au o limit nu face altceva dect s
ne risipeasc att ca persoan ct i ca familie.
2.2 Impactul problemelor asupra dezvoltrii armonioase a copilului
II. Situaia actual a familiei n Republica Moldova
Familia contemporan este caracterizat printr-un conglomerat de probleme i de
situaii care, de multe ori, o fac inapt de a i le rezolva singur. Actualmente,
numeroase familii nu dispun de puterea, flexibilitatea i capacitatea de a se adapta
la schimbrile sociale, politice i economice. Perioada dificil i prelungit de
tranziie a afectat modul de trai al familiei, determinndu-i astfel pe muli prini s
adopte o decizie n favoarea mbuntirii strii financiare a acesteia i n
detrimentul bunstrii sufletului fragil al copilului.
n Republica Moldova, ca i n Ucraina i Romnia, exist o categorie nou
de copii abandonai i neglijai emoional copii ai cror prini snt plecai la
munc peste hotare i care snt crescui fie de un singur printe, fie de bunici, fie de
alte rude, fie de persoane strine. Aceti copii se bucur de o oarecare ntreinere
material, dar snt lipsii de dragostea parental, fapt care nu rmne fr
repercusiuni asupra dezvoltrii personalitii. Experienele trite de aceti copii,
adesea pe parcursul mai multor ani, las o amprent negativ asupra sntii lor
psihice, le schimb radical valorile umane i atitudinea fa de sine i fa de lume.
Viaa i relaiile copiilor snt profund afectate sub aspect social, economic,
psihologic i, uneori, legal.
Discutnd despre consecinele absenei unuia sau a ambilor prini pentru o
perioad mai scurt sau mai lung de timp, putem vorbi despre dou categorii de
copii din familii dezintegrate:

copii care nu au nici o veste de la prini;

copii ai cror prini snt plecai, ei fiind susinui financiar i moral de la

distan.
III. Copii care nu au nici o veste de la prini

Acetia snt puini la numr, ei aflndu-se ns n cel mai mare pericol, ntruct
triesc cu iluzia revenirii prinilor. Respectivii copii suport o traum psihic ce
poate determina reacii sau consecine de lung durat. Orice traum psihic legat
de separarea de persoana drag implic o durere. Aceasta presupune nu o singur
emoie, ci triri emoionale intense i variate. Emoiile care nsoesc, de obicei,
durerea separrii sau pierderii snt: regretul, angoasa, nencrederea, disperarea,
anxietatea, singurtatea, vina, resentimentele, dorul, sentimentul lipsei de sens.
Cu alte cuvinte, durerea copiilor este o ran a crei vindecare necesit atenie,
dragoste, cldur, sprijin. n caz contrar, durerea nu va trece niciodat.
Pierderea celui apropiat implic i o mulime de alte pierderi, cum ar fi:

pierderea mediului familial stabil;

pierderea contactului cu ali membri ai familiei;

nevoia de a schimba casa sau coala;

pierderea ataamentului;

pierderea dragostei i a sprijinului printesc;

pierderea siguranei zilei de mine (Mitrofan, Buzducea, 2003).

Durerea sau suferina copiilor care nu tiu nimic despre prinii lor poate s se
manifeste la urmtoarele nivele:

Fizic: oboseal, lips de energie, slbiciune muscular, susceptibilitate mai

accentuat la mbolnviri.

Mental: negare, confuzie, lips de concentrare, dificulti n luarea deciziilor,

preocupri neadecvate.

Emoional: tristee, dor, furie, vinovie.

Aceste triri negative se dezvluie n cteva faze sau stadii:

1. Faza de oc: se manifest reacia de negare a realitii. Este o stare-tampon, o
protecie natural pe care psihicul o folosete pentru a face fa ocului. Copiii pot
nega realitile circumstaniale i ajung s se bucure de amintirile pe care le au, s
priveasc trist pozele vechi. Snt capabili de orice compromis ca s-i vad
printele sau, cel puin, s-i aud vocea la telefon.

2. Faza de suferin i dezorganizare: este perioada n care se resimte impactul

pierderii relaiei cu cel drag i ateptat. Durerea este intens. Caracteristici:
ruminaie, suferin emoional acut, depresie, gnduri suicidare, tulburri de
somn, anxietate, sentiment de abandon, vinovie, furie, afectarea imaginii de sine
i a procesului de decizie.
3. Faza de reorganizare: se trece de la o stare de mhnire intens la cea de tristee
moderat.
4. Faza de acceptare: este etapa n care copiii accept situaia i realitatea,
ncercnd s-i gestioneze propria via, cu mici susineri din partea ngrijitorilor de
moment (Mitrofan, Buzducea, 2003).
De menionat ar fi faptul, c doar prin atingerea fazei de acceptare nu are loc
tratarea leziunii sufletului. Copiii suport suferina i durerea altfel dect adulii,
i acest lucru se datoreaz particularitilor de dezvoltare cognitiv, emoional i
social. Astfel, n mod caracteristic, copiii:

triesc totul ntr-o mai mare msur la nivel fizic;

se exprim mai puin n mod verbal;

i exprim furia ntr-un mod foarte direct;

triesc pierderea/durerea discontinuu.

Viitorul copiilor abandonai de prini pentru o via material asigurat i mai

fericit n afara rii va fi dominat de dificulti ce in de:

dezvoltarea personal i interpersonal;

sntatea emoional, cognitiv i fizic;

probleme comportamentale, inclusiv cele legate de consumul de droguri i alte

substane toxice;

luarea deciziilor;

probleme legate de orientarea vocaional;

vulnerabilitatea n faa traficului de fiine umane i a altor aciuni ilegale.

IV. Copii ai cror prini snt plecai, ei fiind susinui financiar i moral de la
distan
Aceti copii i tineri snt mai siguri de ei nii i n faa lor snt deschise alte
oportuniti.
Plecarea prinilor n scopul asigurrii unei viei decente copiilor lor produc
i efecte pozitive, cum ar fi:

asigurare material;

vestimentaie de calitate superioar;

alimentaie mai bun;

posibilitatea procurrii celor necesare (i chiar suplimentar) pentru colarizare;

continuarea studiilor: colegiu, facultate;

posibilitatea ameliorrii condiiilor locative;

sporirea gradului de siguran a viitorului apropiat;

creterea ncrederii n sine a tinerilor asigurai financiar.

Dar nu putem rmne indifereni fa de efectele negative, care impregneaz deja

societatea:

iresponsabilitate;

relaii bazate exclusiv pe valori materiale;

incompeten n soluionarea conflictelor;

formarea unui sistem de valori distorsionat;

atitudini ambivalente, confuze fa de lume i fa de sine;

incompeten pe plan relaional i emoional;

depresie mascat;

hiperreactivitate;

abiliti reduse de rezolvare a problemelor cotidiene i de luare a deciziilor;

ignorarea aspectului intelectual al dezvoltrii;

incapacitatea de a aprecia sacrificiul prinilor;

incompeten n gestionarea raional a banilor;

utilizarea banilor fr un control din partea adulilor.

V. Consecine adiacente
Studiile psihologice efectuate arat c lipsa unuia dintre prini duce la
deteriorarea imaginii de sine, adolescenii demonstrnd o autopercepie lacunar,
caracterizat prin predominarea eului fizic sau psihologic i, n multe cazuri a
celui filozofic, aceste rezultate denotnd inacceptarea statutului social i dificulti
de integrare social, precum i o autocunoatere fragmentar, asociat unei tensiuni
interne puternice (Gona, 2004).
Probleme comportamentale i emoionale identificate la copiii din familii
dezintegrate:
iritabilitate, hiperreactivitate;
comportament deviant;
anxietate, fobii;
negativism, abandon colar;
tulburri de somn;
tulburri ale comportamentului alimentar;
tulburri ale proceselor cognitive;
agresivitate fa de frai, colegi, tutori.
Timpul liber de care discpun copiii din familii dezintegrate este ocupat ineficient cu
activiti ca:
ascultarea muzicii;
vizionarea programelor de televiziune;
distracii (bar, discoteci, plimbri);
munca n gospodrie (care deseori nu corespunde dezvoltrii fizice a copilului);
calculatorul i navigarea pe Internet.
Lidia Cunicovschi, psihiatru principal netitular pentru copii la Ministerul Sntii,
fiind intervievat de cotidianul Flux, a menionat c n ultimii 4-5 ani a crescut
nspimnttor procentul tulburrilor nevrotice la copiii crescui n cele mai bune
condiii, copii iubii i rsfai. Acetia snt copiii persoanelor plecate la munc n

Europa. La copiii cu vrsta de pn la 7-8 ani apar reacii depresive, fobii nocturne
ducnd pn la accese paroxiste. Cei de 9-10 ani au obsesii, superstiii, comaruri
frecvente, i imagineaz prinii mori, bolnavi sau victime ale unor accidente i alte
lucruri, fiindc le este team c nu-i vor mai revedea niciodat.
VI. Vrsta i reaciile copiilor
Vrsta copilului este, la rndul su, un factor ce condiioneaz starea i reaciile
acestuia.
Precolarii (3-5 ani) reacioneaz semnificativ la separarea de unul sau de ambii
prini, astfel nct ei se simt speriai i n insecuritate, au comaruri i regreseaz
spre comportamente infantile, dezvolt anxietatea de separare.
Copiii de vrst colar mic (6-8 ani) devin retrai, depresivi i nu-i exprim
sentimentele. Prezint probleme la coal i dificulti n iniierea noilor prietenii.
Copiii de 9-12 ani se dezvolt rapid i mizeaz pe prinii lor pentru stabilitate.
Din cauza anxietii, ei dezvolt simptome somatice, se angajeaz n
comportamente problematice sau prezint un declin academic.
Adolescenii reuesc mai bine s dea un sens celor ntmplate i privesc decizia
prinilor ca pe ceva pozitiv. Atenia lor este orientat mai mult asupra propriei lor
persoane i asupra relaiilor, ei snt preocupai de independena i de sexualitatea
lor.
II. Evoluia afectiv
Satisfacerea nevoii de dragoste a copilului nu este o problem att de simpl pe ct
pare, iar acest lucru se adeverete mai ales n perioada adolescenei. Adolescena
ridic numeroase probleme amenintoare prin nsi natura lor; cnd ns copilul
intr n aceast faz a vieii sale cu un rezervor emoional prost alimentat, el va fi
mai vulnerabil n faa problemelor inerente vrstei date.
Copiii care au fost obinuii cu o dragoste condiionat vor nva s iubeasc n
acelai fel. La vrsta adolescenei, ei ajung adesea s-i manipuleze i s-i
controleze prinii. Atunci cnd ei snt satisfcui, i vor mulumi i prinii. Cnd

ns nu li se face pe plac, se vor ntoarce mpotriva acestora. Prinii se simt

neputincioi, cci erau obinuii ca preteniile lor s fie ndeplinite; ns aceti
tineri nu tiu s iubeasc necondiionat. Cercul vicios ajunge, de cele mai multe
ori, s se exteriorizeze prin stri de mnie, resentimente i scparea total de sub
control a adolescentului.
Lucrul esenial n creterea unui copil este afeciunea care trebuie s existe ntre
acesta i printele su. Nimic nu va merge cum trebuie atta timp ct nevoia de
dragoste a copilului nu este mplinit. Numai copilul care se simte ngrijit i iubit
din tot sufletul va putea da ce este mai bun din el.
ntr-adevr, nevoia de afeciune este cea mai mare nevoie a copilului, iar felul cum
aceasta este satisfcut va influena puternic relaia lui cu prinii. Alte necesiti,
n special cele de ordin fizic, snt mai uor de constatat i de satisfcut (de cele mai
multe ori), ns ele nu au nici pe departe un asemenea impact asupra vieii
copilului. Desigur, trebuie s le asigurm copiilor notri o locuin, hran i
mbrcminte, dar, n acelai timp, sntem datori s veghem la dezvoltarea lor
sntoas, pe plan mental i afectiv (Campbell, 2001).
Afectivitatea este una dintre cele mari fore care determin cursul dezvoltrii i
regleaz comportamentul. Absena dragostei printeti duce la diferite forme de
protest, genereaz conflicte cu adulii, stri de angoas, sentimentul de
culpabilitate sau frustrare (Dumitrescu, 1990).
S-au scris multe despre importana legturii dintre copil i prini. Majoritatea
psihologilor snt de prere c, n lipsa acestei legturi afective, dezvoltarea
emoional a copilului va fi marcat de sentimente de nesiguran. Opusul legturii
afective este abandonul. Bineneles, n cazul n care prinii copilului nu snt
disponibili, datorit decesului, divorului sau abandonrii familiei, legtura afectiv
nu se poate forma. Condiia de baz care trebuie ndeplinit pentru dezvoltarea
acestei legturi este prezena prinilor. Orice legtur presupune un timp petrecut
mpreun. Aceste principii snt valabile pentru toate etapele copilriei, inclusiv
pentru vrsta adolescenei (Campbell, 2001).

2.3 Metode corespunztoare pentru soluionarea problemelor ntlnite

Teorii, modele si tehnici de consiliere a familiei
Familia reprezint grupul primar, grupul social relativ permanent de indivizi legai
ntre ei prin origine, cstorie sau adopie, o instituie fundamental n toate
societile i un element cheie al nrudirii.
Tipuri de familii i alternative:
familie nuclear;
familie extins;
familie monoparental;
familie recstorit;
familie vitreg;
concubinaj.
Problemele familiale tipice sunt:
probleme maritale ntre so i soie;
probleme relaionale ntre prini i copii;
probleme personale ale membrilor familiei;
probleme cauzate de factori exteriori venit insuficient, omaj, condiii proaste de
locuit, acces redus la alte necesiti sau resurse, lipsa educaiei sau educaia
deficitar, etc.
n familiile cu risc deseori poate fi observat o combinare a problemelor cauzate de
factori interiori i exteriori familiei.
Consilierea familial este un tip de serviciu social specializat, astfel nct ea nu
poate fi realizat dect de specialiti formai n domeniul consilierii n asisten
social. Cu toate acestea, anumite tehnici ale consilierii familiale (interviul,

genograma, etc.) se pot constitui n instrumente utile n etapa de evaluare iniial a

familiei n situaie de risc n cadrul serviciilor sociale primare.
Consilierea familial reprezint sprijinul social acordat familiilor care traverseaz
o situaie de criz, funcional sau nu, situaie ce reclam mobilizarea resurselor
individuale i sociale n scopul favorizrii adaptrii familiei la schimbare.
Consilierii familiali vd orice problem din familie ca pe o problem ce afecteaz
ntreaga familie i nu ca pe o problem a unei pri, a unui membru individual din
familie. Procesul de acordare a suportului social familiei este un proces de
dezvoltare sau de restructurare a relaiilor din cadrul familiilor, ce se realizeaz n
timp i prin aciuni sistematice bazate pe anumite tehnici care s garanteze n final:
relaii interpersonale care s permit dezvoltarea deplin a capacitilor membrilor
familiei;
promovarea bunstrii membrilor familiei n armonie cu nevoile lor;
ameliorarea climatului familial, a comunicrii perturbate, abordrii i executrii
sarcinilor de rol, a funcionalitii sistemului familial;
ameliorarea problemelor ce afecteaz membrii familiei i care cer un efort de grup
concentrat pentru a fi rezolvate.
1. Obiectivele consilierii familiale sunt:
rezolvarea eficient a unor probleme ale vieii de zi cu zi cu care se confrunt
familia;
confruntarea cu situaiile de tranziie din ciclul de via al familiei i facilitarea
adaptrii la schimbrile impuse de acestea;
ajutarea indivizilor n a contientiza anumite nevoi, emoii, gnduri negative,
comportamente i situaii problematice;
ascultarea, nelegerea i acceptarea sentimentelor inadecvate ale persoanelor
implicate n procesul de consiliere;

identificarea cauzelor situaiilor problematice i a soluiilor alternative la situaia

actual;
ajutor n depirea situaiilor dificile inerente ciclului vieii de familie, nsoite de
anxietate, fric, depresie, mnie, team, relaii interpersonale disfuncionale,
conflictuale, etc.
2. Etapele consilierii familiale:
Primul telefon. Scopul acestei faze este de a obine o cantitate minim de
informaii i de a aranja o consultaie pentru ntreaga familie. Mijloacele prin care
poate fi atins acest scop sunt ascultarea cu atenia a descrierii problemei,
identificarea tuturor membrilor familiei sau a celor implicai, aranjarea primului
interviu, evitarea unei conversaii prea lungi. n situaia n care se evit angajarea
altor membri, consilierul va spune c are nevoie de ct mai mult informaie
posibil legat de problema ce afecteaz familia.
Primul interviu i construirea relaiei. Are drept principal scop cldirea unei
aliane cu familia, dezvoltarea unei ipoteze despre aspectele ce menin problema
curent, stabilirea contactului cu membrii familiei, prezentarea consilierului,
explicarea condiiilor de desfurare a edinei (durata edinei, locaia, scopul),
repetarea pe scurt a ceea ce s-a aflat de la persoana care a telefonat, solicitarea
punctelor de vedere, acceptarea fiecrei poziii. Ascultarea, pe rnd, a opiniilor
membrilor familiei, echilibru ntre cldur i profesionalism, realizarea unei
genograme, dezvoltarea unor ipoteze despre cum ar putea fi implicai membrii
familiei n problem, obinerea unor informaii legate de soluii ncercate, de cele
care nu au reuit, tranziiile din ciclul de via la care familia nu s-a adaptat nc,
centrarea pe punctele tari ale familiei, consilierul se menine curios i plin de
respect, exploreaz procesele de interaciune familial. n final, consilierul face o
recomandare familiei (Nicholas, Schwarts, 2001).

Intervenia. Este faza care i propune ca obiectiv iniierea i facilitarea schimbrii

situaiei clientului/familiei. Intervenia clientului trebuie s fie relaionat cu
problema (Hackney, Cormier, 2001), iar selectarea unei intervenii poate deveni un
proces adaptativ. Deprinderile necesare pentru a iniia o intervenie includ:
competene n realizarea interveniei;
cunotine legate de utilizarea potrivit a interveniei;
cunoaterea rspunsurilor tipice ale clienilor;
deprinderi de a observare pentru a nota rspunsurile clientului.
Sfritul interveniei. Este faza n care consilierii se asigur c membrii familiei
au nvat ceva despre felul n care s se descurce unii cu alii, fr ajutorul
consilierului. Acest lucru se ntmpl atunci cnd problema pentru acre au solicitat
sprijin s-a rezolvat, cnd familia simte c a ctigat ceea ce dorea. n aceast faz,
consilierul poate cere familiei s anticipeze unele schimbri viitoare sau recidivele
unor situaii problematice, fcndu-i contieni pe clieni c viaa este o succesiune
de probleme cu care trebuie s ne descurcm. n final, dup ce toi cei implicai
admit c relaia lor se ncheie aici, consilierul i exprim ncrederea n abilitile i
fora familiei de a se descurca de acum nainte.
3. Factori de risc de separare a copilului de familia sa
Intr-o societate intr-o continua schimbare, de regula, prinii isi mobilizeaz forele
pentru a se adapta rapid la schimbrile socio-economice, dar sunt frecvente
cazurile cnd acetia nu gsesc resursele necesare si soluiile cele mai bune pentru
a asigura copiilor climatul si mediul de viata corespunztor nevoilor de dezvoltare
ale acestora, intrnd astfel in categoria familiilor cu risc pentru copil.
In aceste familii se acumuleaz o serie de probleme care afecteaz viata si
dezvoltarea copiilor. Aceste probleme se coreleaz si se poteneaz reciproc.

Situaiile de risc sunt complexe, diferite si sunt variabile in funcie de diveri

parametri precum vrsta, sexul, apartenena culturala a copilului, mediul de
proveniena si altele.
Ignorarea situaiilor de risc in familiile cu copii va genera fenomene precum
neglijarea, abuzul, separarea de familie, instituionalizarea, analfabetismul,
marginalizarea sociala a copiilor.
Unii prini nu contientizeaz problemele care afecteaz dezvoltarea copilului in
familie si ajung in situaii grave, greu de depit fr sprijinul serviciilor sociale
specializate. Acetia au tendina sa reduc problemele pe care le au in creterea
copiilor la cele de ordin economic. Datorita lipsei de cunoatere si informare aceti
prini nu acorda importanta climatului familial, calitii relaiilor de familie,
efectelor devastatoare ale separrii timpurii a copilului de familia sa, nevoilor
afective ale copilului, formarii autonomiei copilului, socializrii acestuia, rolului
lor in formarea copilului pentru viata.
Dintre factorii de risc care conduc la separarea copilului de familia sa, i enumerm
pe cei care au o semnificaie foarte importanta, cu precizarea ca enumerarea nu
epuizeaz toate posibilitile:
Factori de risc legai de situaia sociala, economica, medicala sau de nivelul
pregtirii colare si profesionale a prinilor;
Factori de risc legai de relaiile dintre prini si cele dintre prini si copii;
Factori de risc legai de diverse situaii particulare in care se afla copilul;
Factori de risc legai de nivelul de dezvoltare al comunitii in care triete familia.
Principiile de urmat in activitatea de consiliere, corelat cu prevederile legislaiei in
vigoare privind respectarea si promovarea drepturilor copilului sunt urmtoarele:

Familia este mediul prioritar de ngrijire i educare a copilului;

Responsabilizarea prinilor cu privire la exercitarea drepturilor si ndeplinirea
obligaiilor printeti;
Ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, innd cont de
vrsta si gradul sau de maturitate;
Asigurarea stabilitii si continuitii in ngrijirea, creterea si educarea copilului;
Respectarea identitii culturale, etnice, religioase si lingvistice a clienilor;
Celeritate in luarea oricrei decizii cu privire la copil;
Promovarea parteneriatului cu copilul, familia, structuri si grupuri locale;
Promovarea responsabilizrii clienilor si ncurajarea iniiativei acestora;
Valorizarea capacitilor si resurselor clienilor;
Implicarea comunitii si responsabilizarea ei pentru protecia si promovarea
drepturilor copilului;
Respectarea confidenialitii informaiilor despre clieni.

Consilierea se adreseaz:
1. Prinilor/familiilor extinse/familiilor substitutive care:
necesita competente/deprinderi de ngrijire a copiilor adaptate noilor principii
psihopedagogice in domeniu,
triesc in medii dezavantajate, unde se practica modele de ngrijire si cretere a
copiilor care nu corespund sau sunt in contradicie cu modelele general acceptate
in comunitate,
constata existenta/apariia unor probleme la nivelul familiei care afecteaz
dezvoltarea normala/armonioasa a copilului sau favorizeaz manifestarea unor
comportamente ale copiilor ce pun in pericol integrarea lor familiala, sociala,
colara, profesionala.

2. Viitorilor prini care doresc sa se formeze nainte de naterea sau adopia

copiilor.
3. Copiilor care au probleme de dezvoltare si/sau dificultati de integrare in familie,
coala sau in colectivitatea in care triesc.

Asistenii sociali de la nivel local in activitatea de consiliere se adreseaz clienilor

care provin n special din urmtoarele categorii de familii care prezint risc ridicat
de separare a copiilor:
familii fr locuina;
familii cu venituri foarte mici care beneficiaz de ajutoare sociale;
familii in care un printe sau ambii sunt omeri;
familii care si-au abandonat sau instituionalizat copiii;
familii n care un printe sau ambii sunt in nchisoare;
familii in care exista persoane care sufer de boli psihice grave sau cronice;
familii in care unul sau ambii prini sufer de boli somatice grave sau cronice;
familii in care exista copii nscui din casatorii diferite;
familii monoparentale;
familii in care se consuma alcool, droguri;
familii in care unul sau ambii prini au decedat;
familii in care se practica prostituia;
familii care resping mamele minore;
familii in care unul sau ambii prini sunt analfabei;
familii in care se practica violenta, fuga de acas;
familii in care unul sau ambii prini muncesc in strintate;
familii in care se practica ceretoria;
familii in divor;
familii in care unul sau mai muli copii au abandonat coala;

familii in care exista copii cu frecvente probleme de sntate sau cu probleme

psihice;
familii care au copii cu probleme de comportament;
familii care neglijeaz igiena, sntatea si educaia copilului;
familii in care exista abuz fizic, emoional si sexual.

Activitile consilierilor se vor focaliza pe:

consilierea prinilor pentru depirea unor situaii de dificultate (divor, pierderea
locului de munca, conflicte intrafamiliale, boli cronice, decesul unuia dintre soi,
etc.) care pun in pericol dezvoltarea copiilor sau care genereaz riscuri de separare
a copiilor de mediul lor familial,
informarea prinilor n vederea acoperirii nevoilor copiilor,
consolidarea abilitilor i cunotinelor prinilor privind ngrijirea i educarea
copilului,
sprijinirea i consilierea copiilor care au dificultati de dezvoltare si/sau integrare
in familie, coala, grupuri socio-profesionale.
Printre serviciile primare menionate in legislaia din domeniu sunt prevzute si
Centrele de consiliere si sprijin pentru prini si copii ( standardele minime
obligatoriii au fost aprobate prin Ordinul secretarului de stat al ANPCA nr. 88/2004
si publicate in MO din 12/08/2004). Fcnd parte din categoria serviciilor primare,
astfel de centre pot fi infiintate la nivelul comunitatilor in funcie de problemele
sociale cu care se confrunta aceste comunitati. Asistentul social de la nivelul
acestor centre realizeaz pentru copil si familie urmtoarele activitati:
a. asistena juridico-administrativ; aceasta se realizeaz cu colaborarea activa a
clientului in funcie de gradul sau de autonomie. Asistentul social analizeaz

situaia administrativa a clientului, l informeaz despre drepturile si obligaiile

sale, ii explica natura documentelor administrative de care are nevoie (acte de stare
civila, adeverine, certificate, atestate), ii explica procedurile administrative, l
ajuta pe client sa isi administreze documentele si l orienteaz spre servicii
specializate.
b. asistenta pentru obinerea prestaiilor (beneficii n bani: alocaii, venitul minim
garantat, alte ajutoare financiare): asistentul social informeaz clientul despre
drepturile lui, verifica/analizeaz resursele acestuia, mpreuna cu clientul face
demersurile necesare pentru obinerea de ctre acesta a prestaiilor acordate
conform legii.
c. acompanierea pentru gsirea sau pstrarea unei locuine: asistentul social
evalueaz dificultile clientului, gradul de urgenta al situaiei sale, l informeaz
pe client asupra drepturilor si obligaiilor sale, asupra demersurilor pe care trebuie
sa le realizeze, asupra procedurilor necesare, pregtete clientul pentru cazul in
care este nevoie de schimbarea cadrului sau de viata.
d. susinerea demersurilor de (re)integrare colara si profesionala: asistentul
social tine seama de ateptrile si opiniile clientului, evalueaz situaia clientului
din punct de vedere colar si profesional, identifica instituiile la care poate apela
clientul, sprijin accesul la structuri de invatamant si cursuri de formare
profesionala, l acompaniaz pe client in demersurile sale.
e. asistarea mamelor in cadrul maternitilor si spitalelor de pediatrie: asistentul
social evalueaz situaia familiei, o informeaz asupra sprijinului care i poate fi
acordat, intermediaz relaia familiei cu instituiile, autoritati, servicii pentru
mama si copil, dezvoltarea unei reele de sprijin comunitar pentru prini si copii;
consiliaz familia asupra modalitilor concrete de sprijinire a tinerelor mame (in

special a celor cu depresie post-partum): evitarea exercitrii unor presiuni inutile si

a culpabilizrii de ctre familie, impartirea intre membrii familiei a sarcinilor
zilnice de ngrijire a copilului, ncurajarea mamei.
f. asistarea clienilor cu dificulti psiho-sociale, persoane cu probleme
psihologice, de comportament, dependente de alcool, droguri, supuse abuzurilor
din partea unor persoane, copii cu risc de separare de familie: Asistentul social
evalueaz gradul in care relaiile interpersonale sau izolarea perturba viata
clientului, realizeaz ntrevederi de tip psiho-social (asculta, susine, sprijin
clientul in dezvoltarea de competente sociale), transmite informaii asupra
gravitaii strii clientului, informeaz clientul asupra drepturilor si posibilitilor de
sprijin precum si a instituiilor competente, consiliaz clientul in raport cu situaia
sa actuala, face un inventar al resurselor posibile pentru client, realizeaz mpreuna
cu clientul un proiect de schimbare a situaiei sale de viata, identifica obstacolele
care pot mpiedica schimbarea, l susine in situaii de criza, propune resurse
terapeutice.

Concluzie i recomandri:
n RM, domeniul proteciei sociale a familiei tinere este unul slab
susinut de stat i sectorul neguvernamental. Politica familial, ca sistem de
aciuni al statului nc nu s-a format,iar msurile ntreprinse n practica social nu
cuprind toate problemele existente. Ca rezultat interesele principale ale institutului
familiei nu sunt luate n considerare n dezvoltarea durabil arii.Dup cum s-a mai
menionat, principalele dificulti ale familiei tinere sunt veniturilemici, lipsa
unei locuine corespunztoare, probleme de sntate, problema alocrii
timpului necesar familiei, decalajul nevoi-resurse, adaptarea la noi roluri simultan
(cariera ocupaional imembru adult al familiei) n acest sens, rolul asistentului social
devine unul de o importan major, cu importanteconotaii existeniale pentru
familia tnr, pentru c asistentul social poate interveni la moment pentru a ajuta
tnra familie s depeasc dificultile survenite, lucrnd asupra modificriieleme
ntelor defectuoase din sistemul relaionrii familiale i oferind i orientnd familia
tnrspre serviciile necesare depirii crizei de moment.
Scopul i obiectivele asistenei sociale a familiei tinere se ncadreaz n
ansamblul activitilor ce includ elaborarea i implementarea msurilor de
consolidare a familiei tinere ca s u b i e c t s o c i a l r e p r o d u c t i v ; a d a p t a r e a
f a m i l e i t i n e r e l a c o n d i i i l e e c o n o m i e i d e t r a n z i i e mbuntirea
strii materiale, morale i spirituale a tinerei familii; crearea i dezvoltar
easistemului de servicii psiho-sociale pentru familia tnr; stimularea
activitii profesionale atinerilor; organizarea timpului liber i al odihnei familiei tinere.
Formele i metodele de lucru ale asistenei sociale cu familia tnr sunt diverse, la
fel cai problemele i necesitile cu care se confrunt soii. n scopul de a elucida
subiectul ce ine de prestarea serviciilor sociale necesare, cu caracter de
mbuntire a condiiei existeniale a tinereifamilii, ar fi elocvent de a oferi o
imagine de ansamblu a formelor i metodelor de lucru ale asistentului social cu
familia tnr.

Bibliografie:
1.Bulgaru M., Dilion M. Concepte fundamentale ale asistenei sociale (note de
curs)/M.Bulgaru,M.Dilion. Chiinu: USM, 2000. 316 p.
2. Legea RM cu privire la tineret, adoptat la 1 ianuarie 2001.
3. Sinchevici, Inga. Unele aspecte de adaptare socioeconomic a familiei tinere din
RepublicaMoldova la condiiile actuale // Revista de filosofie, sociologie i tiine
politice, V. 2007, nr.2. pp. 138-144.
4. chiopu, Ursula. Dicionar de psihologie / U. chiopu. Bucureti: Babel, 1997.
740 p.
5. , . :
/ . . : , 1990. 270