Geocronologia Pamintului

Pentru reconstituirea succesiunii evenimentelor geologice este

necesar sa cunoastem virsta rocilor. Atunci cind se stabileste
vechimea rocilor, a fenomenelor si proceselor geologice se
folosesc metode care permit sa aflam virsta relativa cit si cea
absoluta. Determinarea virstei relativa a rocei consta in stabilirea
raporturilor de virsta intre stratele de roci. In astfel de cazuri se
folosesc termenii mai noi sau mai vechi, in functie de pozitia
stratelor de roci intr-un faliment. La determinarea virstei relative
se aplica metode fizice: metoda stratigrafica, petrografica ,
paleomagnetica etc.. Cea mai mare importanta in determinarea
virstei relative a rocilor o au metodele paleografice, bazate pe
studiul fosilelor prezente in componenta rocilor. Pe parcusrul
timpului, lumea organica a evoluat de la forme inferioare la forme
superioare. Din aceasta rezulta ca stratele care contin fosile de
organisme inferioare sint mai vechi decit cele care contin fosile
superioare. Esenta metodei paleontologice se reduce la urmatorul
principiu: stratele care contin fosile identice sint de aceeasi virsta,
iar care contin fosile diferite , virstele difera. Timpul geologic este
divizat in unitati geocronologice ca: eon, era, perioada.
Delimitarea erelor se face dupa aparitia sau disparitia unor
increngaturi sau clase de organisme, formarea unor sisteme
montane si manifestarea unor regiuni marine.
Delimitarea perioadelor se face dupa aparitia sau disparitia unur
ordine si familii de organisme.
Scara geocronologica are o mare importanta in caracterizarea
succesiva a evenimentelor si proceselor ce s-au produs in
decursul istoriei geologice a Pamintului. Aceasta scara este
folosita la intocmirea hartilor geologice, tectonice si
paleogeografice.
Determinarea virstei absolute in conditii de laborator se bazeaza
pe dezintegrarea izotopilor radioactivi ai unor elemente chimice.
Perioada in care un izotop radioactiv se descompune pe jumatate
se numeste perioada de dezintegrare. Ea difera de la un izotop la

altul. In prezent la determinarea virstei absolute se folosesc 5

izotopi principali.