Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etapa purificarii
Etapa iluminarii
Etapa desavarsirii
Evdokimov cei doi versanti sau Taborul si Ermonul care conduc deopotriva
spre Imparatia lui Dumnezeu .
Inaintea intemeierii monahismului au existat numeroase forme de
nevointa crestina. Eustatie al Tesalonicului spre exemplu vorbeste despre
crestinii care se nevoiau in multe feluri precum erau cei care nu se spalau,
sau nu-si taiau parul niciodata ( pentru a lepada chipul mandriei ), ( darul
cardiognoziei- de a cunoaste inima omului ), altii care dormeau pe
pamantul gol, sau dormeau goi, altii care umblau cu picioarele goale, altii
care se acopereau cu noroi, altii care nu vorbeau, care traiau in pesteri,
care au trait toata viata cu lanturi pe ei, care s-au nevoit in pomi, care se
odihneau cu trupurile ingropate . Altii care vietuiau in stalpi, altii care se
numeau pascatori, pentru ca mancau doar din roadele pamantului.
Pentru omul contemporan toate acestea par forme exagerate de
asceza insa prin intermediul lor s-au mantuit generatii intregi de oameni.
In privinta originii monahismului, parerile sunt impartite. Unii istorici
considera ca radacinile vietii monahale se trag din India sau China sau
chiar America precolumbiana. Alti cercetatori deriva monahismul din
iudaism, elenism sau maniheism, in care erau mult pretuite idealurile de
liniste si singuratate.
Nu putini sunt cei care cred ca monahismul s-ar fi nascut sub
influenta gruparii terapeutilor lui Filon sau ale esenienilor care traiau pe
malul Marii Moarte.
Exista si unele teorii care apreciaza ca monahismul este un stil de
viata total contrar firii umane, care ar avea o vocative comunitara prin
excelenta.
Dincolo de toate aceste opinii, adevarata cauza a monahismului nu
trebuie cautata in afara lui, ci in dorinta launtrica a unor crestini de a-si
imbunatati viata duhovniceasca in legatura cat mai stransa cu Dumnezeu.
In ultima instanta, monahismul ca de altfel si viata de familie este o
problema de profunda si autentica vocatie, o dovada de eroism spriritual si
un real martiriu al constiintei.
In istoria spiritualitatii crestine, monahismul s-a bucurat de o inalta
pretuire, constituind un adevarat bastion de credinta impotriva pacatelor si
ereziilor, un model sublim de viata duhovniceasca imbunatatita. Pentru
aceasta el a fost numit chipul ingeresc de vietuire iar monahii si monahiile
autentice au fost numiti antropi tu Teu ( oamenii lui Dumnezeu), ingeri
pamantesti si oameni ceresti.
saracia de bunavoie
castitatea
ascultarea neconditionata
Lumea
Trupul
Diavolul
imbuibarea
saturarea
infranarea
Cursul 8: Desfranarea
Sfintii Parinti si spiritualitatea ortodoxa, spuneau in vremurile de apoi
ca patimile vor calari lumea in timp ce virtutile vor fi reprimate si izgonite
in sufletul a tot mai putini crestini care le vor mai implini. Reflectand
duhovniceste asupra lumii in care traim ne dam seama de adevarul
absolut al acestor cuvinte.
Se vorbeste astazi tot mai mult despre liberul arbitru sau
democratizarea sexului, despre emanciparea femeii, despre o noua ordine
sexuala sau mai bine zis despre o noua dezordine amoroasa.
Statisticile europene arata ca acest continent este imbatranit intr-o
asa-zisa iarna democratica, incat in nici o tara europeana, rata de
inmultire nu este pozitiva. Doar una din trei familii mai procreaza, iar
numarul celor despartiti prin divort este cu mult mai mare decat al sotilor
pe care ii mai despart moartea.
Statistic, la fiecare 30 de secunde se pronunta un divort, iar la alte
27 de secunde se savarseste un avort.
Un barometru intitulat adevarul despre Roamania arata ca in urma
cu un an in medie fiecare femeie romanca savarsea 3-4 avorturi. 32 %
dintre romance fac cel putin o intrerupere de sarcina in timpul perioadei
fertile; 30% fac intre 1-3 avorturi, 20% intre 2-5 si 12 % peste 5 avorturi.
Constatand situatia dramatia la nivel European, parlamentul European
a propus in 2010 infiintarea unor asa numite ministere de familie , care
sa promoveze politici favorabile cu scopul intemeierii de familii si nasteri
de copii.
Familia, in general si cea crestina in mod deosebit, sunt grav lovite si
incercate inca inainte de intemeierea lor prin pornografie, erotism, prin
debutul sexual timpuriu, sex premarital, uniune consensuala sau cununie
de proba, prin amanarea pana la disparitie a cununiei. Nici macar dupa
intemeierea familiei, aceasta nu este mai linistita pentru ca adeseori
sufera unele rani precum: folosirea unor criterii eronate de alegere a
partenerului, lipsa comunicarii sau absenta dialogului, sentimentul
singuratatii, dizarmonia conjugal, infidelitatea, violenta domestica, practici
sexuale bizare, avort sau divort.
Etimologic cuvantul desfranare vine din limba greaca de la cuv
kornea, care inseamna a vinde ceva pentru un castig material. In cazul
nostru, inseamna vinderea de catre femeie a propriului trup, pentru a
obtine un profit.
Sf Atanasie Sinaitul, considera ca denumirea greceasca ar proveni din
alte doua cuvinte: fir si nous, care inseamna focul mintii sau fir+nous,
care inseamna focul tineretii.
De altfel, Sf Ioan Casian spune ca aceasta patima ataca neamul
omenesc din primele momente ale tineretii si putini sunt acei care s-au
eliberat deplin de ea. Tot el ne descrie cele trei forme generale ale acestei
patimi:
-
curvia cu gandul