In toate clipele ce vor mai fi, Aceeasi rece adiere a iuresului acestei lumi, Cu care te-ai hranit in agonie, O vei simti zambind, mereu muscand din al tau suflet... In ochi vei privi cenusa secundei trecute, Ce va pieri pe veci in timpul Lor Dar ea mereu va fi a ta... Vei vrea sa strigi, sa te dezlantui Sa curmi al adierii zbucium, Dar vei retrai la nesfarsit aceleasi note Aceleasi note ale unui cantec pe care-l vrei sa fie al tau Al tau era si al tau va fi, Insa tot a ta este menirea de a-l descifra De a-i prinde ritmul De a-l sopti cand vrei simtire De a-l dansa cand vrei traire De a-l striga cand vrei izbanda Si de a-l plange cand vei ingenunchia La capat de drum vei ajunge Iar tu...calator...te vei intoarce... Si de la capat al tau cantec vei asculta Pentru ultima oara, ca niciodata il vei canta, Vei merge pe carari demult uitate, In locurile inimii tale Spre zarea cea apusa, in lumina careia te vei pierde Niciodata...