CURS 3: ARHITECTURA NAVALA

NAVAL ARCHITECTURE
16.03.2009
4. CALCULE PENTRU FORMELE NAVEI
4.1 GENERALITATI

4.2

Nava, astfel cum am aratat in cursurile precedente, este un corp tridimensional care
poate fi reprezentat printr-o serie de curbe obtinute prin intersectiile corpului cu trei planuri ortogonale.
Arhitectura navala si implicit arhitectul naval este interesat sa calculeze o serie de arii si volume cuprinse intre
aceste curbe si suprafete, sa gaseasca centrele unor arii si volume , sa calculeze momentele fata de niste axe alese si
momentele de inertie.fata de aceste axe. Aceste marimi pot fi calculate matematic prin integrare cu conditia ca
formele sa poata fi definite matematic. Acest lucru , din punct de vedere ingineresc este dificil. De aceea se folosesc
metode aproximative de integrare chiar daca se utilizeaza calculatoare de ultima generatie. Aceste metode
aproximeaza curbele care definesc corpul navei prin curbe simple (linii sau curbe de grad cel mult 3).

INTEGRAREA APROXIMATIVA.

Regula trapezelor. Este metoda de integrare cea mai simpla dar in acelasi timp cea mai putin precisa si se foloseste
mai ales pentru calculul suprafetelor. Precizia creste cu numarul de sectiuni utilizate la integrare. Corpul navei cu
mici exceptii este tridimensional si simetric fata de un plan vertical pupa prova. Daca punctele obtinute prin
intersectia curbei cu planuri paralele si de preferinta echidistante sunt unite cu linii drepte, atunci suprafata se
obtine ca suma unor trapeze. (figura 4.1). In

Fig.4.1
Figura 4.2, curba ABC a fost inlocuita cu doua linii drepte, AB si BC cu ordonatele y 0, y1 si y2 distantate cu pasul h.
Aria de sub curba ABC este acum suma celor doua trapeze :

Fig.4.2
Generalizand pentru n+1 ordonate se obtine :
h(y0 + 2y1 + 2y2 + + 2yn-1 + yn )
Aria =
2
In multe cazuri pentru liniile de apa ale navelor comerciale actuale sunt suficiente 10 sectiuni (11 ordonate).
Precizia calculului este rezonabila. Pentru navele cu forme foarte finecum sunt navele militare se utilizeaza 20 de
sectiuni si 21 de ordonate. Pentru a calcula volumul, ariile astfel calculate pentru linii de apa echidistante se
integraza cu aceiasi metoda, ariile devenind ordonate iar distanta dintre plutiri, inaltimea trapezelor.

Metoda Simpson . Pentru a creste precizia calculului pentru aproximare curbelor navei se utilizeaza o parabola de
forma :
y = a 0 + a1x1 + a2x2 + a3x3 . Curba din figura 4.3 este reprezentata de trei ordonate egal distantate y 0 , y1 si y2.
Alegand
originea pentru ordonata din mijloc (y1) , x variaza de la x=h la x=+h si aria de sub curba este :

Acum : y0 = a0 a1h + a2h2 a3h3

y 1 = a0
y2 = a0 + a1h + a2h2 + a3h3

Figura 4.3
Convenabil este sa scriem formula ariei ca suma de ordonate identic ca in formula trapezelor A = Fy 0 + Gy1 + Hy2.
Inlocuim y0, y1, y2 cu valorile lor de mai sus si ordonand dupa a i obtinem expresia urmatoare pentru arie A =
(F+G+H)a0 + (F-H)a1h + (F+H)a2h2 (F H)a3h3 = 2a0h + 2a2h3/3. De unde A = h(y0 + 4y1 + y2)/3. Aceasta este prima
formula a lui Simpson sau regula celor trei ordonate. Aceasta regula se poate generaliza pentru un numar impar
de sectiuni echidistante n + 1 :
A = h(y0 + 4y1 +2y2 + 4y3 + 2y4 + 4y5 + +4yn-1 + yn)/3
Pentru multe nave este util sa utilizam 11 ordonate si 10 spatii egale intre ele. Cand la capete avem insa o curbura
accentuata se introduc ordonate intermediare asa cum se arata in figura 4.4. Atunci aria devine :
A = h( 1/2y0 + 2y1 + y2 + 2y3 + 3/2y4 + 4y5 + 2y6 + 4y7 + 2y8 + 4y9 + 3/2y10 + 2y11 + y12 + 2y13 + 1/2y14)/3 unde y1,
y3, y11 si y13 sunt ordonate intermediare.

Figura 4.4
Formulele de mai sus se pot aplica si la calculul momentelor de ordinul 1 si ordinul 2 ale ariilor determinate mai
sus fata de axele x sau y (vezi figura 4.5) :

Figura 4.5
Momentul ariei A de ordinul 1 fata de axa y :

Momentul ariei A de ordinul 1 fata de axa x :

Momentul ariei A de ordinul 2 fata de axa y, moment de inertie I y :

Momentul ariei A de ordinul 2 fata de axa x, moment de inertie I x :

Pentru schimbat axele (axe centrale ) se utilizeaza formula lui Steinar : Ixx = Ix Ax2

Alte forme ale metodelor Simpson. Sunt cazuri cand spatiile pe axa x nu pot fi impartite in mod egal sau se
utilizeaza un numar diferit de spatii egale. De exemplu regula pentru patru ordonate echidistante este data de cea
de-a doua regula Simpson :
A = 3h(y0 + 3y1 + 3y2 + y3 )/8
Extinsa pentru 7, 10, 13, etc. ordonate devine : A = 3h(y0 + 3y1 + 3y2 + 2y3+ 3y4 + + 3yn 1 + yn )/8. Un caz special
este cand se cere aria intre 2 ordonate cand sunt cunoscute 3 ordonate. Din figura 4.3 se deduce A1=h(5y0 + 8y1 - y2)
cunoscuta ca formula lui Simpson 5, 8, minus 1. Nu se aplica la calculul momentelor. Pentru momente se utilizeaza
formula Simpson 3, 10 minus 1 :
M = h2(3y0 + 10y1 - y2)/24

Regulile lui Cebev. Pentru un numar impar de ordonate se alege originea axelor de unde se incepe integrarea la
ordonata din
Distanta intre ordonate x Suma ordonatelor
mijloc, iar aria A =
Numarul ordonatelor
astfel pentru trei ordonate regula Cebev este A = 2h(y0 + y1+y2)/3

Observatii
-

Regulile ordonatelor impare ale lui Simpson sunt de preferat pentru cazul cand doar ordonatele de la capete
sunt mai putin precise.
Regulile ordonatelor pare Cebev sunt preferate deoarece sunt la fel de precise ca si regulile ordonatelor
impare de ordin imediat superior.
Regula ordonatelor Cebev cu un numar impar de ordonate este oarecum mult mai precisa decat regula
Simpson de ordin imediat superior.

Coodonate polare. Regulile prezentate mai sus sunt convenabile pentru suprafata
plutirilor. Pentru sectiunile transversale, mai ales in zona gurnei ste necesar sa utilizam sectiuni foarte apropiate.
De aceea este mai util sa folosim coordonatele polare fata de un centru situat in PD. (figura 4.6)

Figura 4.6 Coordonatele polare

Aria unei jumatati din sectiune este A :

Pentru integrare se poate utiliza una din formulele de integrare aproximativa prezentate mai sus.

4.3 UTILIZAREA CALCULATORULUI

Utilizand programme de tip EXCEL, calculele de mai sus se pot organiza tabelar necesitand numai completarea
ordonatelor.
4.4 REZUMAT
S-au prezentat metode simple, practice si aproximative pentru calculul ariilor si volumelor marginite de suprafetele
curbe care definesc formele navei.
S-au prezentat metode aproximative de calcul, pentru momentele de ordinul 1 si 2 ale suprafetelor in raport cu axele de
calcul.
Metodele se pot aplica nu numai in arhitectura navala dar si la alte calcule ingineresti.
Calculele se pot automatiza utilizand EXCEL sau templaturi realizate pentru acelasi software.
5. FLOTABILITATEA SI STABILITAREA INITIALA
ECHILIBRUL.

Echilibrul unui corp plutitor in apa linistita . Un corp liber care pluteste in apa linistita este supus unei forte
gravitationale directionata de sus in jos. Daca m este masa lui, forta va fi G=mg si reprezinta greutatea lui. Deoarece
corpul este in echilibru, exista o forta de aceiasi marime si directie dar orientata de jos in sus. Aceasta forta este
generata de presiunea hidrostatica care actioneaza asupra corpului (figura 5.1). Presiunea hidrostatica se poate
descompune dupa doua directii: verticala si orizontala Forta verticala echilibreaza greutatea. Componentele
orizontale se anuleaza reciproc, deoarece corpul nu se misca. Forta de gravitatie actioneaza in centrul de greutate G.
Similar forta hidrostatica verticala actioneaza in punctul B. Acest punct in care actioneaza forta hidroststic si care
este centrul volumului de apa deslocuita de carena este cunoscut sub numele de centrul de

Figura 5.1. Corp plutitor

plutire. Forta verticala care actioneaza in B se numeste flotabilitate. Daca consideram un element de suprafata da aflat
la o adincime y sub suprafata apei atunci forta normala pe elementul de arie este gyda = g (volumul unui element
vertical). Integrand pe tot volumul obtinem expresis gd unde d este volumul imersat al corpului. Deoarece
flotabilitatea este egala cu greutatea corpului, m= d . Cu alte cuvinte masa corpului este egala cu masa volumului de
apa deslocuita de corpul navei
Volumul imers O data ce formele navei au fost definite, volumul imers se poate calcula cu una din relatiile
aproximative definite in capitolul anterior. Daca s-au calculat ariile imersate pentru diferite sectiuni ale navei
distribuite pe intraga lungime a corpului, se poate construi curba acestor arii ca in figura 5.2. Volumul sw calculeaza
cu relatia :

Aria sectiunii transversale

Figura 5.2 Curba ariilor transversale

Daca s-au calculat ariile unor plutiri paralele cu plutirea de proiectare, atunci volumul se determina in functie de
pescaj (figura 5.3). Metoda cea mai utilizata pentru calculul deplasamentului volumetric este utilizarea curbelor Bonjean .
Acestea sunt curbele ariilor transversale in functie de pescaj. Ele sunt construite deobicei direct pe profilul navei ca in
figura 5.4.
Pescaj

Volumul imers
Figura 5.3 Curba volumului

Figura 5.4 Curbele Bonjean.

STABILITATEA LA UNGHIURI MICI DE INCLINARE

Conceptul de stabilitate a unui plutitor poate fi explicat prin inclinarea lui cu o forta care apoi este inlaturata. In figura
5.5 nava pluteste initial pe linia de plutire W0L0 si dupa inclinarea lui cu un unghi mic pluteste pe linia de plutire
W1L1. Inclinarea nu a afectat pozitia centrului de greutate al navei G, presupunand ca nici o greutate de la bord nu
are libertatea sa se miste.

Figura 5.5 Stabilitatea la unghiuri mici

Inclinarea afecteaza forma sectiunii imerse si centrul de plutire care se misca din B 0 in B1. Aceasta deoarece
volumul v al ongletului W0OW1 a iesit din apa si un volum egal reprezentat de ongletul L 0OL1 a intrat in apa. Daca
ge si gi sunt centrele celor doua volume, emers si imers si ge gi = h, atunci :

In general nava se inclina usor cand deplasamentul ramane constant. Flotabilitatea actioneaza vertical in B 1 si
intersecteaza PD-ul initial in punctul M. Acest punct se numeste metacentru si la unghiuri mici poate fi considerat
fix. Greutatea W = mg si flotabilitatea nu mai actioneaza pe aceiasi linie si formeaza un cuplu W x GZ unde GZ
este o perpendiculara pe B1 M dusa prin centrul de greutate G. GZ= GM sin. Acest cuplu redreseaza nava in
pozitie initiala. GZ este bratul de redresare iar GM se numeste inaltime metacentrica. GM ramane constant pentru
o linie de apa data. In figura 5.5 M este deasupra lui G si da o stabilitate pozitiva care redresaeza nava. GZ este
considerat pozitiv in acest caz. Cand G, M si Z coincid , GM si GZ sunt zero si nava este in echilibru neutru. A treia
posibilitate este ca punctul M sa se situeze sub G. In acest caz nava este instabila si se poate inclina la unghiuri
considerabile (figura 5.6) si chiar sa se scufunde. In acest caz GM si GZ sunt considerate negative.

Figura 5.6 Nava inclinata la unghiuri mari datorita instabilitatii

Criteriile enumerate mai sus fac referire la asa numita stabilitate initiala. Criteriul stabilitatii initiale este inaltimea
metacentrica. Rezumand cele trei conditii putem scrie :
- M desupra lui G GM si GZ pozitive Nava stabila
- M in punctul G
GM si GZ zero
Stabilitate neutra
- M sub G
GM si GZ negative Nava nestabila

Metacentru Transversal. Pozitia metacentrului se afla considerand inclinari mici in jurul liniei centrale. In figura 5.7
pentru unghiuri de 2 sau 3 grade liniile de apa se intersecteaza in punctul O.

Figura 5.7 Metacentru transversal

Pentru unghiuri mici cele doua ongleturi la orice sectiune W 0OW1 si L0OL1 sunt aproximativ triunghiulare. Dca y este
semi ordonata liniei de apa originale, aria sectiunii transversale emersate sau imerste este : 1/2y ytan = 1/2 y2. Pentru
unghiuri mici volumul fiecarui onglet este :

Integrat pe toata lungimea navei. Distanta de deplasare a ongletelor este de 4y/3 dand o deplasare totala a flotabilitatii
de :

Expresia de sub integrala reprezinta momentul de inertie al liniei de plutire notat cu I si d BB1 = I astfel incat BB1
= I / d. KB este inaltimea centrului volumului de apa imers desupra chilei si de aici inaltimea metacentrului
desupra chilei este KM = KB + BM. Deci inaltimea metacentrica GM este diferenta intre KM si KG.

Metacentru transversal pentru formele geometrice simple

Navele cu forme rectangulare pentru sectiunile transversale. Din figura 5.8 rezulta volumul
deplasamentului = LBT.

Figura 5.8 Nava cu sectiune transvesala rectangulara

Momentul de ordinul doi al plutirii fata de PD este LB 3/12. De unde inaltimea metacentrica BM =
LB3/12LBT = B2/12T. Inaltimea centrului de plutiredeasupra chilei KB = T/2 si inaltimea metacentrica
deasupra chilei este KM = T/2 + B2/12T. Inaltimea metacentrica depinde de pescaj si de latime. Variatia lui
KM si KB in functie de pescaj este aratata in figura 5.9. Aceasta digrama se numeste diagrama
metacentrica.

Figura 5.9 Diagrama metacentrica

-

Nava cu sectiune triunghiulara constanta. Deplasamentul = L x (T/D) / x B x T/2 ; b = (T/D) x B ; I=L/12 x

[(T/D x B]3
BM = I/V = B2T/6D2, KB= 2T/3, KM = 2T/3 + B2T/6D2.
Nava cu sectiune circulara. Considerand un cilindru circular de raza R si cu axa plutirii trecand prin
centrul cercului, Km este independent de pescaj si egal cu R. Nava va stabila sau instabila in functie de
pozitia centrului de greutate, daca KG este mai mica sau mai mara decat R.

Diagrame metacentrice. Pozitia centrului de carena B si a metacentrului M depind mumai de geometria corpului navei
si de pescaj. Pentru o digrama metacentrica in care KB si KM sunt determinate functie de pescaj este convenabil sa
definim pozitiile punctelor B si M pentru un domeniu de plutiri paralele cu plutirea de incarcare sau de proiectare.
Inclinarea longitudinala. Daca consideram ca nava care pluteste pe plutirea W 0L0 (figura 5.10) este inclinata usor la
deplasament constant, noua plutire W1L1 va intersecta plutirea originala dupa o linie transversala care trece prin
punctulF.

Figura 5.10 Nava inclinata longitudinal

Volumele ongletelor imersate si emersate trebuie sa fie egale, astfel incat la unghiuri mici :

unde yf si ya sunt semilatimile plutirii la distanta x f si xa de punctul F cunoscut sub numele de centrul plutirii. O
greutate mica plasata oriunde pe lungimea navei poate fi privita ca aplicata initial in F cauzand o afundare si apoi
deplasata corespunzator producand inclinarea navei.
Stabilitatea longitudinala. Principiile sunt aceleasi ca si la inclinarea transversala dar pentru o inclinare longitudinala.
Stabilitatea depinde de distanta intre centrul de greutate si metacentru longitudinal. KM L = KB + BML = KB + IL/ d,
unde IL este momentul de ordinul 2 al ariei plutirii in raport cu centrul plutirii. Momentul de inclinare produs de o
greutate mica w care s-a deplasat in prova va fi wh. Corespunzator centrul de greutate G se va misca in G 1 iar B in B1
, astfel incat GG1 = wh/ W , unde B1 este pe verticala sub G1. Asieta este diferenta intre pescajul prova si pupa. Din
figura 5.10 : tan = t/L = GG 1/GML = wh /WGML din care : wh = t x W x GM L/L. Acesta este momentul care
provoaca asieta t.

CURBE HIDROSTATICE

S-a aratat ca deplasamentul, pozitia punctelor B, M si F pot fi calculate. Aceste valori se pot calcula pentru un domeniu
de plutiri paralele cu plutirea de calcul si un domeniu de pescaje masurate pe verticala. Setul de curbe astfel obtinut
se numesc curbe hidrostatice (figura 5.11).

Figura 5.11 Curbele hidrostatice

Corpurile complet imersate. Corpurile complet imersate sunt un caz special. Nu exista plutire si in consecinta nu exista
metacentru. Greutatea si deplasamentul vor fi tot timpul verticale. Stabilitatea va fi aceiasi indiferent de axa pe care
se face inclinarea.. Va fi pozitiva daca B este deasupra lui G. La submarine, datorita elasticitatii corpului,
flotabilitatea se va reduce o data cu imersiunea. De aceea corpul va fi supus actiunii unei forte de scufundare, iar
nava este instabila la variatia adancimii.

PROBLEME ALE ASIETEI SI STABILITATII. Considerand pescajele la perpendiculara pupa T a si perpendiculara prova Tf
ca in figura 5.12, pescajul mediu va fi T = ( T a + Tf )/2. Deplasamentul se obtine din curbele hidrostatice. In general plutirea
W0Lo nu va fi paralela cu plutirile cu care s-au construit curbele hidrostatice. Daca plutirea W 1L1intersecteaza W0Lo la mijlocul
navei, atunci deplasamentul citit din curbele hidrostatice la pescajul T este deplasamentul la W 1L1. Deoarece prova nu este
simetrica cu pupa, deplasamentul W0L0 este mai mic decat W1L1. Diferenta este W1L1L2W2 unde W2L2 este plutirea paralela la
W1L1 prin F la W0L0. Daca
este distanta lui F spre prova atunci grosimea stratului = x t/L unde t = ( Ta - Tf ). Pentru i plutiri = x ti/L.

Figura 5.12

Pozitia longitudinala a centrului de greutate. Consideram nava in echilibru pe plutirea W 0L0 ca in figura 5.13 cu
centrul de greutate la distanta x fata de mijlocul navei, distanta pe care trebuie sa o determinam. Presupunem nava
pe plutirea W1L1 paralela

Figura 5.13
cu aceea pentru care s-au calculat hidrostaticele si care ne dau deplasamentul corect. Pozitia centrului de plutire va fi in B 1,
distantat la y de mijlocul navei, distanta care poate fi citita pe hidrostatice. Daca t este asieta relatv la W 1L1 atunci : (y x) =
t x momentul care creaza o asieta unitara. Atunci se obtine relatia de mai jos care da pozitia longitudinala a centrului de
greutate:

Determinarea directa a deplasamentului si a pozitiei centrului de greutate G. Calculele de mai sus sunt valabile pentru
unghiuri mici de inclinare. Pentru unghiuri mari de asieta se pot utiliza curbele Bonjean. Daca pescajele de capat
situate la distanta L unul de altul se cunosc, atunci pescajul in orice sectiune se poate calcula :

Unde x este distanta masurata de la Ta

Inclinarea transversala datorita deplasarii de greutati. In figura 5.14, o greutate mica w este deplasata orizontal cu o
distanta h. Ca urmare centrul de greutate G se deplaseaza in G 1 si GG1 = wh/W. Nava se inclina cu unghiul ceea ce
deplaseaza centrul de plutire in pozitia B1, vertical sub G1 pentru a restaura echilibru. Se observa ca GG 1/GM = tan
si tan = wh/W x GM. Formula se aplica la inclinari suficient de mici ca pozitia lui M sa ramana fixa.

Figura 5.14. Deplasarea de greutati

Influenta greutatilor suspendate asupura stabilitatii. Consideram o greutate w suspendata liber de un punct la
distanta h desupra centrului. Cand nava se inclina usor transversal, greutatea se misca transversal si ia o pozitie
noua. Comparat cu situatia in care greutatea este fixata, centrul de greutate se va reduce cu GG 1 = wh/W. Acest lucru
poate fi asimilat cu o reducere o inaltimii metacentrice cu GG 1.

SUPRAFETE LIBERE

Efectul lichidului cu sprafata libera . In timpul exploatarii unei nave apar situatii cand unele tancuri sunt partial
umplute cu lichide. Cand o astfel de nava se inclina usor la unghiuri mici, atunci lichidele cu suprafata libera se vor
misca astfel incat suprafata lor sa ramana orizontala. In acest caz si considerand ca suprafata libera a lichidului nu
intersecteaza partea superioara sau fundul tancului, volumul ongletului care se misca este :

Admitand ca penele de lichid poate fi tratate ca triunghiuri, momentul produs de transferul lichidului este :

unde I1 este momentul de inertie al suprafetei libere de lichid. Momentul de inertie al masei de lichid = fI1 unde f
este densitatea lichidului din tanc. Centrul de greutate al navei se va misca in G 1 si GG1 = f g I1 / W = f g I1 / g
d = f d1/ d unde este densitatea apei in care pluteste nava iar V este deplasamentul volumetric al navei.
Efectul deplasarii de lichid este ca reduce GZ cu GG 1 ca in figura 5.15 (b) si deci o reducere efectva a stabilitatii
transversale. Daca GZ = GM sin pentru unghiuri mici, influenta miscarii lui G in G 1 este echivalent cu ridicarea lui
G in G2 astfel incat GG1 = GG2tan si momentul de redresare este dat de W(GMsin GG2costan) = W(GM
GG2)sin

Figura 5.15 Suprafata libera de lichid

Daca pierderea este suficient de mare, inaltimea metacentrica devine negativa si nava se inclina periculos si chiar se
poate
rasturna. De aceea este important ca suprafetele libere in tancuri sa fie mentinute la minim. O cale de a reduce
suprafata libera este de a reduce latimea tancurilor prin impartirea lor in tancuri mai inguste. In figura 5.16 un tanc
din dublu fund a fost divizat in doua.

Diviziune etansa la un tanc de combustibil sau de apa

Figura 5.16 Impartirea unui tanc din DF pentru micsorarea suprafetei libere
PROBA DE INCLINARE (INCLINING EXPERIMENT)

Am aratat importanta pozitiei centrului de greutate pentru stabilitatea initiala. De aceea este necesara stabilirea lui
cu precizie. Initial se determina prin calcul considerand greutatile care intra in componenta navei : corp metalic,
accesorii, masini, tevi si fitinguri, diferite sisteme cu tubulaturi si electrice, centrala electrica, mijloace de ridicat,
ancorarea si manevra, instalatia de salvare etc. Este dificil sa se considere fiecare componeneta cu precizie (multe
sunt livrate de furnizori externi) si stabilita cu precizie centrul lor de greutate. De aceea greutatea navei goale si
centrul de greutate sunt masurate experimental imediat ce a fost finalizata constructia navei. Proba se numeste proba
de inclinare si consta in inclinarea transversala a navei la unghiuri mici prin deplasarea unor greutati cunoscute la
distante transversale cunoscute pe punte si masurarea unghiurilor dr inclinare. Pescajele si densitatea apei sunt
notate. O actiune tipica este aratata in figura 5.17. Doua seturi de greutati, fiecare avand greutatea w sunt plasate in
fiecare bord aproape de mijlocul navei la o distanta h unul de altul. Nava se inclina cu un unghi mic . Relatiile de
calcul sunt :
GG1= wh /W = GM tan si GM = whcot / W
se masoara cu ajutorul a doua pendule, unul in prova si altul in pupa. Pentru cresterea preciziei se fac mai multe
determinari. Cand inaltimea metacentrica a fost obtinuta , inaltimea centrului de greutate se determina prin scaderea
lui GM din valoarea lui KM dat de hidrostatice pentru pescajul mediu. Pozitia longitudinala a lui B si G se poate gasu
utilizand inregistrarile pescajelor. Proba trebuie sa se desfasoare in apa linistita si in absenta vantului si curentilor de
apa. Greutatile trebuie fixate si tancurile golite.

Figura 5.17 Proba de inclinare

REZUMAT

5.

S-au prezentat metodele de calcul pentru pescajele la care nava pluteste.

S-au prezentat metodele de calcul pentru stabilitatea initiala la unghiuri mici de inclinare si modul de efectuare a
probei de inclinare .
MEDIU INCONJURATOR EXTERN

6.1 APA SI AERUL

Cu exceptia submarinelor, navele opereaza la interfata dintre aer si apa. Proprietatile celor doua fluide sunt
importante. Apa este incompresibila astfel ca densitatea nu variaza cu adancimea. Densitatea apei si vascoozitatea
cinematica variaza cu temperatura si salinitatea. Arhitectul naval utilizeaza valori standard in calcule. Astfel densitatea
apei dulci este 1,000 tone/m 3 iar a apei de mare 1,025 tone/m 3. Pentru aerul la presiunea si temperatura standard, cu 70%
umiditate densitatea este de 1,28Kg/m3.
Temperaturi ambientale. Valorile extreme ale temperaturii aerului sunt de 52 0C la tropice in port si 38 0 pe mare iar in
marile Arctice -400C in port si -300C pe mare. Valorile extreme se vor utiliza la proiectare.
6.2 VANTUL.
Din nefericire pentru proiectantul si operatorul navei, marea este foarte rar linistita. Vanturile puternice pot duce la
cresterea rezistentei la inaintare si inrautatirea manevrabilitatii. Caracteristicile valurilor depind de puterea vantului
si de durata lui. Termenul de mare se aplica valurilor generate local de vant. Cand valurile calatoresc departe de
zona de generare sunt numite valuri de hula. Forma valurilor depinde de adancimea apei, curenti si caracteristicile
gegrafice locale. Puterea vantului este definita de scara Beaufort, tabelul 6.1.
6.3 VALURILE.
Observand starea marii aceasta deaobicei nu are un caracter regulat. Froude a formulat ideea ca orice sistem de valuri
neregulat este compus din sisteme de valuri regulate de mica amplitudine si un domeniu de perioade. Mai departe el a
formulat
teoria ca efectul acestui sistem compus de valuri asupra navei ar trebui sa fie un efect compus din efectele individuale
ale valurilor
care compun sistemul .
Valurile regulate Sunt de doua tipuri, valuri trohoidale si valuri sinusoidale.
- Valurile trohoidale.Sunt generate de un punct de pe un cerc care se deplaseaza in lungul unei linii drepte. Lungimea
valului = 2R. Inaltimea valului este 2r = hw. Considerand figura 6.2 se pot defini urmatorele relatii :
1. Viteza sistemului de valuri C = (g/2)0,5.
2. Suprafata apei va fi la z=r02/2R
3. Particolele de apa din val se misca pe traiectorii circulare
4. Suprafetele de presiune egala sub suprafata valului sunt trohoide. Amplitudinele acestor trohoide se reduc cu
adancimea astfel ca la adancimea z amplitudinea este : r = r0 exp (-z)/R = r0 exp (2z)/.
5. Aceasta descrestere exponentiala este rapida astfel ca la adancimi mai mari de /2 miscarea se atenueaza
mult.

Fig 6.1 Scara Beaufort si starea marii

Corectarea presiunii din val. Presiunea apei la suprafata valului este nula iar la o adancime rezonabila, planurile de
egala presiune sunt orizontale. Variatia presiunii se datoreaza miscarii pe orbite circulare. Este un efect dinamic si nu
se datoreaza variatiei densitatii. Presiunea intr-un punct z sub suprafata valului este aceiasi cu presiunea la
adancimea z, unde z este distanta dintre suprafata apei linistite si subsuprafatatrohoidei punctului considerat : z = z
/(r20 r2) = z r20/2R(1 r2/r20) = z - r20/2R[1 exp ( - 2z/R)]. Pentru a obtine forta care actioneaza asupra navei,
presiunea hidrostatica trebuie corectata cu acceasta relatie (efectul Smith).

Figura 6.2 Subtrohoide

Figura 6.3 Presiunea in val

-

Valurile sinusoidale Valurile de forma trohoidala sunt mai dificile din punct de vedere matematic si de aceea valurile
neregulate apeleaza la componente sinusoidale. Considerand axa x pe suprafata linistita a apei si la jumatatea
inaltimii valului, iar axa z vertical in jos, inaltimea valului la distanta x si timpul t poate fi scrisa ca :

Unde q este numarul de val si = 2/T este frecventa valului, T este perioada valului. Caracteristicile principale ale
valului inclusiv viteza C sunt : C = /T = /q ; T2= 2/g ; 2 = 2g/ ; C2 = g/2. Ca si la valurile trohoidale,
particulele de apa se misca pe orbite circulare, ale caror raze descresc cu adancimea dupa relatia r = H exp( -qz).
Energia medie total ape unitate de suprafata de val este gH2/8

Sistemele de valuri neregulate. Daca valurile neregulate se deplaseaza in aceiasi directie atunci sistemul se numeste
sistem neregulat de valuri cu creasta lunga (long crested irregular system). Valurile sunt unidimensionale. In cazul cel
mai general fiecare val va avea o directie. Un astfel de sistem se numeste sistem neregulat de valuri cu creasta scurta
(short crested irregular wave system) sau sistem bidimensional ( frecventa si directia).
Descrierea sistemului de valuri neregulate Un profilaluri neregulate este aratat in figura 6.4. Inaltimea valului este
masurata pe verticala intre o creasta si un gol succesiv. Lungimea este masurata intre doua creste succesive.

Figura 6.4 Profil de val neregulat

Daca a si Ta sunt distanta medie si intervalul de timp intre creste se gaseste cu aproximatie : a = 2gT2/6 = 1,04 Ta2 m si
Ta = 0,285Vw daca Vw este viteza vantului in noduri. Daca inaltimile valurilor masurate sunt aranjate in ordine
descrescatore, inaltimea medie a o treime din cele mai inalte valuri se numeste inaltime semnificativa (significant wave
height). O descriere generala a starii marii raportata la inaltimea semnificativa a valurilor este data in codul de stare a
marii (sea state code) din tabelul de mai jos:

Datele despre inaltimea valurilor pot fi reprezentate printr-o histograma care arata frecventa de aparitie a valurilor cu o
anumita inaltime intro-o banda selectata ca in figura 6.5.

Figura 6.5 Histograma inaltimii valurilor.

O curba de distributie de tipnormal sau Gaussian poate fi atasata histogramei. Aceasta distributie are forma :

Unde p(h) este inaltimea curbei sau frecventa de aparitie ; h este inaltimea valului, este inaltimea medie din
inregistrari ; este deviatia standard. Aria de sub curba intre doua valor ale lui h reprezinta probabilitatea ca inaltimea
valului sa aiba o valoare din acest interval.

Spectrul energetic Unul din mijloacele cele mai bune de a reprezenta o mare neregulata este spectrul energiei.
Componentele valurilor pot fi gasite prin analiza Fourier si suprafata deformata a marii in orice punct si timp poate
fi reprezentata de :

Unde hn, n si n sunt inaltimea, frecventa circulara si un unghi arbitrar de faza pentru componenta n de val. Energia
totala este :

In figura 6.6 se da spectrul energiei. Ordonata spectrului se noteaza uzual cu S( ) care se numeste densitate spectrala
(spectral density).

Figura 6.6 Spectrul energiei.

- Forme ale spectrului de val. Forma spectrului este indicata in figura 6.7

Figura 6.7 Spectrul in dezvoltare.

Spectrul cel mai des adoptat este spectrul lui Bretschneider de forma :

Unde A si B sunt constante. Inaltime semnificativa a valului 1/3 si perioada caracteristica T1 sunt cunoscute :

ITTC a adoptat spectrul Bretschneider pentru a reprezenta conditiile din cean deschis de aceea este cunoscut ca spectrul
ITTC.
6.4 STATISTICA VALURILOR
Proiectantul trebuie sa cunoasca in cazul unui nou proiect, severitatea valurilor. Pentru aceaste el are la indemana
statistica valurilor oceanice (ocean wave statitistics ). Sunt disponible date statistice privind probabilitatea de aparitie
a diferite stari ale marii la timpi diferiti si cu o directie predominanta a valurilor.
6.5 VALURI ANORMALE
Intre 1993 si 1997 mai mult de 582 de nave s-au pierdut. O treime din ele s-au pirdut datorita timpului nefavorabil. Sute
de marinari au raportat ca s-au intalnit cu ziduri de apa , gauri in mare sau valuri din senin . Investigatiile au
aratat ca valuri anormale pot apare, cu o frecventa oarecare, dar ele nu sunt rare. S-au descris patru tipuri de valuri
anormale exceptand tunami. Ele sunt :
- Valuri extreme in mari normale datorita suprapunerii valurilor de frecvente diferite
- Valuri in antagonism cu curentii marini de suprafata
- Valuri stationare. Apar in centrele furtunilor tropicale, in mari incrucisate sau langa coasta.
- Valuri progresive anormale
6.6 POLUAREA MARINA
Problema interactiunii nava-mediu se pune si invers in sensul actiunii navelor asupra mediului marin. A aparut ca
urmare reguli cuprinse in MARPOL de combatere a poluarii de catre nave. Cel mai periculos poluant este petrolul.
. Apar incidente la incarcare si descarcare dar si la spalarea tancurilor si deversarea in mare a rezidurilor petroliere.
6.7 REZUMAT

S-a subliniat interactiunea intre nava si mediu in care opereaza. Cel mai mare impact il au vantul, valurile si
temperatura.
O mare aparent neregulata poate fi reprezentata ca o suma de valuri de amplitudine mica, regulate.
Conceptul de spectru de energie este util in reprezentarea marii neregulate.
S-a subliniat importanta statisticii pentru datele despre valuri.
S-a subliniat importanta combaterii poluarii mediului marin de catre nave .

SUBIECTE POSIBILE PENTRU EXAMEN SI DISCUTII.

1. Ce se intelege prin integrare aproximativa. Discutati despre metodele simple utilizate in arhitectura navala
2. Ce intelegeti prin echilibru ? Pentru o nava inclinata transversal la unghiuri mici ce intelegeti prin stabilitate. Ce
intelegeti prin termenul de metacentru ? Care este semnificatia pozitiei centrului de greutate si a metacentrului
relativ la stabilitate.
3. Cand si de ce un experiment de inclinare este efectuat. Discutati cum se efectueaza el si treptele parcurse pentru a
asigura precizia lui.
4. Discutati despre caracteristicile mediului in care naviga nava.
5. Discutati despre cele doua valuri standard utilizate in proiectarea navala.
6. Discutati despre regulamentele care guverneaza poluarea mediului marin de catre nava. Cum se poate reduce sau
elomina poluarea.