Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Relaii Internaionale,tiine Politice i Administrative
Catedra tiine Administrative

Referat la disciplina Marketingul serviciilor publice,pe tema:

Specificul politicii de produs in administratia publica

Efectuat:Arhip Gheorghe,masterant anul I,

Grupa:Politici si servicii publice

Verificat: Grumeza Tatiana,conferentiar universitar.

Chisinau 2014

Esentiala pentru institutia publica este definirea produsului pe care il ofera, delimitarea cu
precizie a ceea ce in fapt ofera:servicii de administratie publica pentru cetateni.
Din perspectiva marketingului, produsul public reprezinta ansamblul elementelor ce
declanseaza cererea de servicii publice, ansamblul ce reuneste elemente materiale (tangibile) si
imateriale (intangibile) specifice administratiei si intreaga ambianta ce-l inconjoara. Serviciul
public poate fi definit ca un ansamblu de activitati organizate si autorizate de administratia
publica pentru a satisface nevoi sociale in interes public.
Avand in vedere faptul ca institutiile administratiei publice ofera servicii care au un
caracter intangibil si nu conduc la transferul proprietatii, este nevoie ca aceste organizatii
publice, in eforturile lor speciale din activitatea de marketing, sa tina seama de caracteristicele
serviciilor - si anume: inseparabilitatea, perisabilitatea, eterogenitatea, variabilitatea etc. -, care
leaga organizatiile din sectorul public intr-un mod special de clientii lor - cetatenii.
1. Intangibilitatea este caracteristica esentiala a serviciilor din administratia publica.
Aceasta particularitate reflecta faptul ca, in general, serviciile nu pot fi atinse, vazute, simtite,
pipaite, gustate sau chiar imaginate mental. Serviciul este imaterial si abstract. Nu exista mostre
ce s-ar putea expune in vitrina, care s-ar putea aseza pe raft sau ar putea fi prezentate
consumatorului potential.
Inexistenta mostrei pune piedici activitatii unui cetatean care aduna informatii cu privire
la posibilitatea de rezolvare a problemei lui. Daca in cazul bunurilor tangibile este posibila
descrierea naturii si performantei unui produs folosind criterii obiective, in domeniul serviciilor
acest lucru este posibil intr-un grad limitat. Ca urmare, consumatorii de servicii administrative
sunt preocupati, in primul rand, de pachetul de satisfactii perceput in urma utilizarii
serviciului.
Intangibilitatea serviciilor determina cumparatorii sa analizeze partile tangibile, vizibile
ale acestora, cu alte cuvinte evidentele serviciilor. Ei vor incerca sa aprecieze calitatea acestora
in functie de diferitele aspecte tangibile, cum ar fi: functionarii publici, dotarea institutiei de
administratie publica etc.
Ca urmare, sarcina principala a prestatorului de servicii din administratia publica este de
a evidentia partile vizibile ale serviciului in cel mai avantajos mod.
Modalitatile de subliniere a aspectelor concrete ale unui serviciu vizeaza:
a) Ambianta in care serviciile din administratia publica sunt prestate. Aceasta trebuie sa
corespunda tipului de serviciu oferit. Aici intervine o serie de factori estetici (arhitecturali, de
design, colorit etc.) care pot influenta pozitiv atitudinea cetatenilor. Este indicat ca aspectul
institutiei de administratie publica sa sugereze rapiditatea servirii. Exteriorul si interiorul acesteia
se va caracteriza prin existenta unor linii, a unei structuri armonioase. Amplasarea
compartimentelor si circulatia persoanelor vor fi organizate cu grija, astfel incat fenomenul
cozilor sa dispara.
b) Functionarii publici trebuie sa fie foarte activi si operativi si sa fie in numar suficient de
mare pentru a face fata volumului de servicii solicitate.
c) Comunicatiile au o influenta deosebita asupra imaginii institutiei din administratia publica
prestatoare de servicii. Prin publicitate si relatii publice se transmit mesaje despre acestea.
Autoritatile statului pot astfel sa atraga atentia cetatenilor asupra celor mai importante elemente

ale serviciului si sa anunte imbunatatirile aduse acestuia. Este indicat ca textele si fotografiile
specifice activitatii sa indice eficienta si viteza servirii.
d) Tariful sau pretul.
Prin intermediul acestor mijloace institutia de administratie publica trebuie sa-si creeze in
randul cetatenilor imaginea unei organizatii publice operative.
In cazul serviciilor publice, cetateanul are impresia ca se expune unor riscuri exagerate,
este incercat de un sentiment de nesiguranta, ar dori o incercare a calitatii serviciului, dar acest
lucru nu i se poate oferi datorita intangibilitatii acestuia. Ca urmare, el incearca sa traga concluzii
din ceea ce vede: locul prestarii serviciului, functionarii publici, atitudinea si comportamentul
lor, informatiile comunicate, tarifele serviciilor etc. Ca urmare, dovezile fizice oferite de
specialistul in marketingul serviciilor din administratia publica trebuie sa fie cat se poate de
convingatoare.
Intangibilitatea este determinanta pentru o serie de alte caracteristici ale serviciilor:
standardizarea dificila, inexistenta transferului de proprietate, imposibilitatea patentarii,
imposibilitatea stocarii.
2. Inseparabilitatea se refera la faptul ca, in cazul serviciilor, spre deosebire de bunurile
tangibile, consumul este inseparabil de mijloacele de productie. Serviciile trebuie prestate,
vandute si consumate in acelasi timp. Ca urmare, acestea nu pot exista separat de prestatorul sau
(persoana sau echipament).
Simultaneitatea productiei si consumului serviciului presupune participarea cetateanului
la prestarea serviciului. In acest context, remarcam faptul ca atat prestatorul (in cazul nostru
functionarul public), cat si cetateanul influenteaza calitatea serviciului rezultat.
Ca urmare, marketingul interactiv in sectorul serviciilor din administratia publica are o
importanta deosebita. Astfel, de exemplu, clientul-cetatean al institutiei de administratie publica
completeaza anumite formulare, furnizeaza informatii functionarului public, toate acestea
reprezentand contributii importante, uneori indispensabile pentru prestarea corecta, eficienta si
operativa a serviciului. De multe ori, dialogul dintre cele doua parti (prestator-consumator) nu
numai ca are rolul de a cunoaste cu exactitate ceea ce-si doreste cetateanul, de a asigura prestarea
in cele mai bune conditii a serviciului solicitat, dar reduce si stresu
Satisfactia cetateanului este influentata inclusiv de comportamentul altor cetateni prezenti
simultan in spatiul prestarii, adica in perimetrul institutiei de administratie publica. Astfel,
supraaglomeratia din fata ghiseelor unei organizatii administrative ii nemultumeste pe cetatenii
care apeleaza la serviciile functionarilor publici si se rasfrange negativ asupra imaginii acesteia.
Integrarea cetateanului-client in procesul de productie a serviciilor a determinat pe unii
autori[6] sa introduca termenul de servuctie sau servductie, echivalent pentru productia de
servicii, ce incearca sa surprinda elementul de specificitate referitor la participarea nemijlocita a
utilizatorului la obtinerea serviciului.
Elementele sistemului de servductie sunt: clientul (cetateanul), suportul fizic al realizarii
serviciilor, personalul de contact (functionarii publici), serviciul propriu-zis, subsistemul de
organizare interna al institutiei de administratie publica (partea invizibila a serviciilor, data de
functiile clasice ale organizatiei), interrelatiile dintre clienti (cetateni).

Prestatorul (in cazul nostru functionarul public) si consumatorul (cetateanul) trebuie sa

interactioneze pentru ca beneficiile unui serviciu sa se realizeze: ei trebuie sa se afle amandoi in
acelasi timp si in acelasi loc, intr-o perioada de timp si intr-un loc convenabil pentru ei, astfel
incat prestatorul / institutia de administratie publica sa poata oferi direct cetateanului beneficiile
serviciului. Calitatea serviciului, strans legata de prezenta si participarea functionarului public,
este determinata de nivelul pregatirii sale profesionale, de talentul, de indemanarea,
corectitudinea etc. cu care il executa.
3. Variabilitatea (eterogenitatea).
Serviciile au un grad foarte ridicat de variabilitate, ele depinzand de cine, unde si cand le
presteaza.
Astfel, unele institutii de administratie publica pot avea reputatia de a furniza servicii
mai bune decat altele. La o anumita primarie, de exemplu, functionarii publici pot fi amabili si
operativi, in timp ce o alta organizatie administrativa poate avea un personal nepoliticos, care
rezolva incet problemele cetatenilor.
Chiar si calitatea serviciului unui singur angajat variaza in functie de dispozitia sa de
moment sau de energia de care dispune pe durata contactului cu fiecare cetatean. Doua servicii
oferite de acelasi functionar public pot sa nu fie identice ca nivel de performanta. Din aceasta
cauza, este dificil sa asiguri aceeasi calitate a serviciului in timp, in conditiile in care calitatea
este influentata atat de performantele functionarului public, cat si de comportamentul
cetateanului.
Institutiile de administratie publica trebuie sa-si concentreze eforturile asupra controlului
calitatii prestatiilor. In acest scop, aceste organizatii au in vedere urmatoarele aspecte:
a)

selectarea si pregatirea personalului calificat. Deoarece una din sursele

eterogenitatii serviciilor este chiar eterogenitatea personalului prestator, autoritatile
publice ar trebui sa urmareasca, pe cat este posibil, calificarea uniforma, la nivel
optim, a personalului lor si sa investeasca in pregatirea si perfectionarea acestuia, in
antrenarea si motivarea functionarilor publici pentru a presta servicii de calitate.

b)

acordarea de stimulente personalului, care sa evidentieze importanta calitatii

prestatiei, cum ar fi premiul pentru cel mai bun functionar al lunii sau primele
atribuite pe baza satisfactiei cetatenilor.

c)

standardizarea procesului de servire in cadrul institutiei de administratie publica.

Acest proces se descompune in faze standardizate, se stabilesc parametrii si
caracteristicile fiecareia dintre faze si fiecarei activitati din cadrul acestei faze.

4. Perisabilitatea reprezinta caracteristica serviciilor in general (deci si a celor prestate de

functionarii publici) de a nu putea fi stocate si pastrate in vederea unui consum ulterior. Ca
urmare, acestea trebuie consumate in momentul realizarii lor, intrucat nu pot fi depozitate si
folosite in perioadele de varf. Pe de alta parte, prestatorii de servicii, dat fiind ca nu se confrunta
cu problema depozitarii si conservarii, sunt astfel degrevati de cheltuielile de logistica. Avantajul
perisabilitatii serviciilor ar fi deci lipsa cheltuielilor pentru stocare si a imobilizarilor in stocuri.
5. Lipsa proprietatii

Serviciilor prestate de functionarii publici le lipseste atributul proprietatii. Consumatorul

de servicii are, de regula, acces la respectivul serviciu o perioada limitata de timp. In momentul
apelarii la serviciile din administratia publica, cetatenii pot beneficia de anumite facilitati, insa ei
nu obtin si dreptul de proprietate.
Statul are rolul de a asigura satisfacerea nevoilor colective ale membrilor societatii,
contribuind astfel, prin intermediul institutiilor din administratia publica, la producerea si / sau
prestarea de bunuri / servicii publice. Acestea sunt, de altfel, si finalitatile bugetului public.
Produsul public este definit de elementele caracteristice ale serviciilor privite in optica de
marketing. Produsul vazut ca un serviciu global include o serie de servicii unitare: de baza,
auxiliare si suplimentare.
Structura produsului public cuprinde: suportul fizic (de exemplu, echipamentele
electronice folosite in cadrul institutiei administratiei publice), serviciul public propriu-zis,
ambianta, componentele atasate (denumirea, marca, tariful), comunicatiile privind produsul
public, imaginea produsului public (favorabila sau nefavorabila, in functie de gradul de
satisfacere a nevoilor cetatenilor).
Identitatea organizatiilor publice este cu atat mai clara cu cat aceasta poate explica
optiunea produselor sale, evitand sa faca totul, inclusiv ceea ce nu tine de rolul sau, intr-o
logica imperialista mai mult sau mai putin constienta.
Oferta de servicii exprima, in general, productia de servicii in cadrul pietei. Natura si
caracteristicile serviciilor publice isi pun amprenta asupra ofertei, determinandu-i: continutul,
trasaturile si un mod specific de corelare cu cererea
Continutul ofertei este pus in evidenta de capacitatea organizatorica a autoritatii locale de
a oferi servicii care sa satisfaca nevoile publice. In prestarea serviciilor publice, factorul uman
are un rol esential. De aceea, structura ofertei de servicii publice cuprinde doua componente:
echipamente si personalul de servire.
Oferta de servicii publice cuprinde elemente ce au un anumit grad de rigiditate, dar si
elemente ce-i confera o oarecare flexibilitate, competitivitate. Importanta este asigurarea
echilibrului intre cele doua categorii de elemente, deoarece face posibila adaptabilitatea ofertei la
cerere.
Cetatenii cer de la organismele administrative prestarea unor servicii de calitate, pentru
care platesc impozite si taxe. Principiile serviciilor publice (egalitatea accesului, continuitatea si
adaptarea) trebuie transpuse in politici publice care sa urmareasca satisfacerea cerintelor de
schimbare exprimate de cetateni. Ca urmare, institutiile administratiei publice isi vor concentra
resursele (limitate) in directia satisfacerii interesului general.
In ceea ce priveste oferta sistemului administratiei, se cuvine remarcat ca nu este
suficient sa oferi servicii bune; cetatenii-clienti trebuie sa si observe ca primesc servicii bune.
Acest obiectiv poate fi realizat numai in situatia in care acestia primesc un serviciu care este mai
bun sau mai rapid decat ar fi putut crede, cand greselile sunt recunoscute de functionari in mod
deschis si rectificate fara discutie.
Unele particularitati ale politicii de produs in administratie publica deriva din pozitia de
monopol pe care o au autoritatile din acest domeniu. Cetatenii-clienti ai institutiilor
administratiei publice nu pot gasi nicaieri in alta parte serviciile prestate de acestea.

2. Nevoia sociala si oferta sociala

Intelegerea necesitatii obiective a serviciilor publice ne cere sa cunoastem relatia dintre
nevoia sociala si oferta sociala. Astfel, in societate avem atat nevoi individuale, cat si cerinte
generale, nationale sau locale publice, caracterizate printr-un puternic dinamism. Daca analizam
sistemul nevoilor sociale din zilele noastre putem constata manifestarea unei cereri crescande de
servicii publice.
Pornind de la nevoile publice (cerere de servicii publice), la nivelul consiliilor locale
se pot organiza servicii publice (oferta de servicii publice): urbanism, amenajarea teritoriului,
gospodarie comunala, finante publice locale, secretariat administrativ etc. Continutul ofertei
este pus in evidenta de capacitatea organizatorica a autoritatii locale de a furniza servicii care sa
satisfaca nevoia publica.
In situatia in care statul se afla in fata unei nevoi de interes general, el creeaza un serviciu
public care sa satisfaca nevoia respectiva. Ca urmare, serviciul public este o creatie a statului sau
a unitatilor administrativ-teritoriale, pusa la dispozitia publicului cu scopul de a satisface in mod
regulat si continuu o nevoie de interes general.

3. Conceptul de servicii publice

Statul sau / si colectivitatile locale infiinteaza anumite organisme, denumite servicii
publice, pentru satisfacerea diverselorcerinte ale membrilor unei colectivitati umane (hrana,
locuinta, transport, cultura, sanatate, asistenta sociala etc.).
Notiunea de serviciu public este utilizata in doua sensuri:
a) in sensul organic desemneaza un organism, o persoana juridica, publica sau privata,
prin care se realizeaza o activitate care satisface un interes public (general);
b) in sensul material-functional este desemnata activitatea desfasurata de organismul sau
persoana prestatoare a serviciului.
Serviciile publice ale statului, judetului si comunei sunt organizate si functioneaza ca:
organe ale administratiei publice (ministere, servicii descentralizate ale ministerelor
si ale celorlalte organe centrale etc.);
-

institutii publice (universitati, scoli, biblioteci etc.);

societati cu functionare pe principii comerciale, administrate prin reprezentantii

autoritatii publice, regii autonome de interes public.
Serviciul public este gestionat in conformitate cu legea, fiind in responsabilitatea
autoritatii centrale sau locale. El vizeaza o activitate de interes general pentru colectivitatea
umana la care se refera, iar din punct de vedere institutional desemneaza o persoana juridica,
privata sau publica prin care se realizeaza o activitate de interes general.
Printre caracteristicile definitorii ale bunului sau serviciului public pot fi mentionate
urmatoarele:

- este accesibil tuturor sau majoritatii beneficiarilor-tinta sau publicului larg si este
finantat din fonduri publice;
- este destinat consumului public in general si daca o persoana il consuma, aceasta nu
impiedica consumul din acelasi bun al altei persoane;
- persoanele care nu pot plati pentru bunul sau serviciul respectiv nu pot fi excluse de la
consumarea acestuia;
- producerea sau executarea bunului / serviciului public nu se realizeaza in scopul
obtinerii de profit, ci din consideratii de strategie sociala, politica, economica sau legislativa.
Serviciul public este o activitate cu caracter continuu si permanent, care nu genereaza
profit, ci are drept obiectiv satisfacerea interesului general. El urmareste interesul colectivitatii
(la nivel national sau local) si promoveaza obiective strategice ale autoritatii responsabile.
Serviciile publice reprezinta totalitatea activitatilor si actiunilor de utilitate si interes
public, desfasurate sub autonomia administratiei publice, avand drept scop furnizarea de servicii
de utilitate publica.
Serviciile publice realizate de autoritatea publica din stat (centrala sau locala) pot fi
clasificate in functie de scopul realizarii acestora, respectiv din consideratii sociale, politice,
legale sau economice.
Gama de servicii publice pe care o realizeaza o autoritate publica variaza in functie de
organizarea administrativa a statului, inclusiv de performanta administratiei publice in ansamblul
ei.
Dinamismul nevoii sociale presupune o adaptare continua a serviciilor publice la
evolutia cerintelor societatii. Recunoastem in acest caz aplicarea unui principiu general de
marketing la specificul activitatilor institutiilor publice. Acestea au ca sarcina modernizarea si
reorganizarea serviciilor publice existente, dar si infiintarea de noi servicii, care sa fie creatoare
de nevoie sociala. In acest mod, administratia publica contribuie la cresterea prosperitatii
colectivitatilor locale.
Din punct de vedere material, serviciul public este o activitate de interes general (aparare,
sanatate, protectie sociala etc.) care se desfasoara de catre administratia publica sau de catre un
particular autorizat in acest scop. Din punct de vedere formal, serviciul public poate fi definit ca
un ansamblu de structuri ale administratiei publice sau de organisme private care desfasoara
aceasta activitate. Din aceasta perspectiva, administratia publica reprezinta ea insasi o retea de
servicii publice.
Exista situatii in care este nevoie ca anumite servicii sa fie incredintate particularilor
pentru o mai buna functionare a serviciilor respective. Astfel, in practica s-a dovedit a fi foarte
important aportul unor fundatii pentru asistenta sociala a tinerilor, a femeilor aflate in situatii
speciale, a persoanelor cu handicap etc. De asemenea, serviciile publice de transport in comun
sau de salubrizare a localitatilor pot fi imbunatatite prin incredintarea lor unor particulari.
In concluzie, serviciile publice reprezinta un ansamblu de activitati si actiuni de utilitate
si interes general, cu caracter permanent si continuu, organizate potrivit specificului cerintelor
locale, in limitele legii si autorizate de administratia publica in vederea satisfacerii nevoii sociale.

4. Clasificarea serviciilor publice

In societatea contemporana exista o multitudine de servicii publice, care pot fi clasificate
dupa urmatoarele criterii:
- aria de manifestare a interesului ce urmeaza sa fie satisfacut (cerinta sociala formulata
la scara intregului teritoriu national, respectiv cea formulata la nivel local, specifica judetului,
orasului, comunei);
- obiectul serviciilor publice organizate, acesta desemnand sfera de activitate in care se
manifesta serviciul public, in functie de natura prestatiei (serviciile publice administrative sau
servicii publice industrial - comerciale);
- regulile juridice aplicabile, acestea desemnand fie un regim administrativ (cand
serviciile publice sunt organizate si functioneaza ca autoritati administrative, precum si cele
aflate sub autoritatea acestora), fie un regim mixt, de drept privat si de drept administrativ
(serviciile publice concesionate in baza unui contract administrativ);
- modul de organizare: autoritati administrative (ministere, departamente, directii, oficii,
serviciile din primarii si consiliile judetene), institutii publice (scoli, universitati, spitale, posturi
publice de radio si televiziune), regii (organisme distincte coordonate de autoritati publice),
asociatii si fundatii (infiintate de particulari, desfasoara o activitate de interes public, cu scop
nelucrativ), servicii publice concesionate, initiative particulare (in domenii pe care legea le
stabileste).
In functie de natura activitatii lor, serviciile publice pot fi clasificate in: servicii
administrative si servicii economice. Au caracter administrativ: serviciile publice de protectie
sociala si sanitara, serviciile publice cu scop educativ si cultural, serviciile publice de mentinere
a ordinii publice etc. Cele cu caracter economic constau in activitati care pot aduce profit, ca de
exemplu: serviciile de transport in comun, serviciile de salubrizare a localitatilor, serviciile de
intretinere a strazilor si parcarilor, pentru prestarea carora beneficiarii acestora platesc anumite
taxe stabilite de administratia publica, potrivit legii.
De asemenea, servicii publice prin excelenta sunt interventiile in caz de calamitate, in
urma unor dezastre naturale, combaterea daunatorilor, secetei etc.
Din punct de vedere juridic sau al doctrinei, serviciile publice se clasifica in:
a) servicii publice administrative constau intr-o activitate (ansamblu de activitati) prin
care institutiile publice (centrale sau locale) actioneaza, intr-un cadru legislativ bine determinat,
pentru a satisface interesul general si / sau individual (de sanatate publica, educatie, cultura etc.)
al membrilor unei comunitati umane.
Serviciile publice administrative se clasifica la randul lor in:
- servicii cu caracter exclusiv administrativ pe care autoritatile publice nu le pot
incredinta altor persoane (protectia civila, autoritatea tutelara, starea civila, servicii de urbanism);
- servicii in materie de igiena;
- servicii in domeniul educatiei: scoli, licee, gradinite;

- servicii culturale si sportive;

- servicii de asistenta si ajutor social.
b) serviciile publice industriale si comerciale au ca finalitate satisfacerea unui interes
individual, particular si care nu poate fi satisfacut de o institutie publica din sistemul
administrativ (transport aerian si cel pe cale ferata). Serviciile de acest tip sunt organizate in:
-

domeniul activitatilor de salubritate, distributie a apei, canalizare;

domeniul energiei, distributia electricitatii, distributia gazului;

domeniul comunicatiilor, transporturi publice interne si interurbane.

Serviciile publice de interes national se infiinteaza de catre administratia publica

centrala sub forma unor structuri interioare (compartimente) sau sub forma unor regii autonome
ori institutii publice, in cazul serviciilor publice exterioare. De asemenea, pot fi organizate
servicii publice de interes national de catre organisme nonguvernamentale: fundatii pentru
protectia drepturilor copiilor, universitati particulare etc.
Serviciile publice de interes local sunt organizate de autoritatile administrative publice
locale sau de catre organisme private, autorizate in acest scop, care isi limiteaza activitatea la
nivelul unei anumite unitati administrativ - teritoriale.
Din punct de vedere al importantei sociale distingem:
- servicii publice vitale: alimentarea cu apa, canalizarea, distributia de energie electrica,
termica;
- servicii publice facultative: centre de informare, amenajarea de parcuri de distractii s.a.
In functie de modul de cooperare la satisfacerea interesului public deosebim:
- servicii publice la realizarea carora nu sunt implicate persoane din afara si care au drept
scop satisfacerea directa si individuala a particularilor. In acest caz, cetatenii asteapta de la
asemenea servicii satisfacerea unei cerinte personale si trebuie sa intre in raport cu ele pentru a o
obtine. De exemplu: servicii industriale si comerciale, servicii sociale, de educatie, cultura etc. In
cazul serviciilor publice industriale si comerciale, particularul are fata de acestea calitatea de
beneficiar sau de client;
- servicii publice la realizarea carora participa indirect si alte persoane, fara ca
beneficiarul sa intre in contact cu serviciul respectiv. In asemenea situatii, clientul este utilizator,
si nu beneficiar (de exemplu: intretinerea retelei de drumuri);
- servicii publice la realizarea carora sunt implicate persoane din randul cetatenilor, ele
fiind destinate intregii entitati umane, fara ca indivizii sa cunoasca, in mod individual, rezultatul
(de exemplu: apararea nationala, serviciul diplomatic, serviciul de informatii etc.).
In sfarsit, dupa criteriul gestionarii serviciilor publice, putem distinge:- serviciile
publice gestionate de o persoana publica (stat, comunitati locale, institutii);- servicii publice
gestionate de o persoana privata (fizica sau juridica).

Serviciile publice locale

Ratiunea de a fi a administratiei o constituie, asa cum am mai mentionat, satisfacerea
nevoilor celor pe care ii guverneaza. In acest scop, administratiile locale presteaza in mod direct
anumite servicii publice (stare civila, protectie sociala, perceperea impozitelor si taxelor) sau
organizeaza anumite servicii publice care gestioneaza domeniul public si privat al colectivitatilor
locale (transport in comun, alimentare cu energie, apa, colectarea gunoiului menajer etc.).