Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
romanesti
Diorama este o reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate,
manechine si diverse alte obiecte asem ana toare, in scopul infatisarii unui ecosistem si crearii impresiei unui
peisaj real. Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a fost naturalistul Grigore
Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar rom ana . El este intemeietorul Muzeului National de Istorie
Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima
oara dioramele biologice.
Acestea au reprezentat o noua etapa in evolutia si organizarea muzeelor de istorie naturala. Primele diorame
prezentau viata de pe piscurile muntilor Carpati, din regiunea colinelor, din Baragan, precum si din zona inundabila a
Deltei Dunarii. De asemenea, in Muzeul de Istorie Naturala exista si numeroase diorame care infatiseaza fauna din
regiunile de tundra, prerie, sav ana sau din desertul Sahara . Datorita deosebitei prezentari, numeroase muzee
europene si americane au solicitat sprijinul savantului roman pentru organizarea colectiilor lor muzeistice.
9. Tunul Basilic
Orban
Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului
Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453.
Armata bizantina numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea
avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate in existeta p ana atunci.
Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu
erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer
pe nume Urban sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui nationalitate
rom ana exista destule probe.
probe.
Acesta era specialist in construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate in tehnica
de lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm, botezat tunul Basilic, masurand peste
opt metri lungime si circa 75 centimetri diametru, care era capabil sa lanseze un proiectil de
544 kilograme la o distanta de aproape doi kilometri.
kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, incarcarea
sa dura trei ore, ghiulele erau putine si arma s-a prabusit sub reculul propriu dupa numai sase
saptamani. Cu toate acestea, instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate, de mare
putere, proiectate ulterior, lansad p ana astazi mostenirea principiului sau de functionare.
8. Cibernetica Stefan
Odobleja
Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele
digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic,
biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica se intereseaza de modul in care
sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja,
creatorul psihociberneticii si parintele ciberneticii generalizate , publica in 1929 studiul Metoda de
transonanta toracica in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.
reversibilitatii.
Odata cu participarea la la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937), anunta aparitia
operei sale capitale Psihologia consonatista, lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei
cibernetice generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Modelul
cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune, creat de Odobleja in 1938 - 1939, dar vehiculat zece
ani mai tarziu in literatura americ ana si apoi in cea europe ana , a fost utilizat si aplicat intr-o varietate de
domenii. Incepand din anul 1972, Stefan Odobleja si-a studiile teoriei conform careia originea ciberneticii
se afla in psihologie.
7. Pila Karpen
Nicolae VasilescuKarpen
6. Scaunul ejectabil
Anastase Dragomir
Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia
avioanelor si de pilotarea acestora, un t ana r pe nume Anastase Dragomir si-a concentrat
atentia pe siguranta aparatelor de zbor si mai ales a pasagerilor de la bordul lor . Anastase
Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta,
unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea
pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat, in Franta, cererea
de brevet Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion
aerienne si a obtinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru cabina catapultabila .
Aceasta inventie era un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeri ana , fiecare pasager
avand o parasuta proprie care permite, in momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel
incat parasuta, impreuna cu pasagerul insalat pe scaun, sa treaca printr-o deschizatura a podelei.
Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celula-parasuta sa aiba mai multe comenzi, menvrabile de
catre pilot. In 1950, Anastase Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru celula
parasutata, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor,
fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca obiect construirea
unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile,
catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet
romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane
supersonice militare, a scaunul ejectabil.
5. Stiloul Petrache
Poenaru
4. Vaccinul
antiholeric Ioan
Cantacuzino
Ioan Cantacuzino,
Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii
romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare
privind vibronul holeric si vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate in aceasta directie,
medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita Metoda Cantacuzino,
folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei,
tifosului exantematic si tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea de imunitate prin
contact.
In campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerica masiva in focarele infectioase,
cunoscuta in stiinta ca Marea experienta ro manea sca",
sca", care a salvat multe mii de vieti, si a
initiat masurile de combatere a epidemiei de holera. In primul Razboi Mondial, in calitate de
conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de
tifos exantematic. Creeaza o serie de lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si umorale,
sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de scarlatina, studii cu renume mondial asupra
holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar n 1912 creeaza vaccinul
antitific.
3. Gerovital Ana
Aslan
Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director al Institutului National de
Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei in ameliorarea
tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub
numele de Gerovital sau vitamina H3.
H3. Produsul geriatric a fost preparat in anul 1952 si brevetat in
peste 30 de tari. In acelasi an ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie Dr. Ana Aslan, primul
institut de geriatrie din lume,
lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare.
Ana Aslan are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la
inceput, aducand institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia
Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor Aslan a trecut si
Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu
cu Gerovital.
2. Avionul cu Reactie
Henri Coanda
In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris , a gazduit cea de-a doua editie a Expozitiei
Internationale de Aeronautica.
Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de aviatie. Cea mai interesanta
masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica
din scria: COANDA-1910.
COANDA-1910. Acest avion trezit interesul atentia oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice,
ci si pentru ca era total diferit fata de ceea ce numeau ei p ana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi
duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o
forta a propulsiei de 220 kg.
kg. Cea mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de
propulsie,o adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane,
avioane, care avea sa constituie
solutia viitorului.
Motorul cu reactie,
reactie, inventat si construit pentru prima oara de catre Henri Coanda era compus dintr-un
motor-piston cu patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de cai-putere la 1000 de rotatii pe minut. Acest
motor-piston era conectat la o tija care rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era transmisa compresorului
care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat
daca motorul-piston era conectat la o elice. Multi vizitatori ai expozitiei au fost suspiciosi privind
decolarea avionului, p ana la o demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, dorind doar sa
verifice motorul, avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, p ana si-a luat zborul .
Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai pilotase un avion p ana atunci, ci
doar planoare, Henry a pierdut controlul masinariei, care a pierdut din inaltime si viteza p ana cand a aterizat
fortat. Aceasta incercare a constituit primul zbor cu un avion echipat cu un motor cu reactie. Astfel, cu 30 de
ani inainte de Heinkel, Campini si Whittle, Coanda a construit si a zburat cu primul avion cu reactie.
1. Injectia cu insulina
Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu,
Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este
cel care a descoperit pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas,
care regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism .
Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si care a
folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti.
Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi eroi c ana dieni Frederick Banting si Charles
Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani
de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri c ana dieni, care luasera
cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa
izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o
revista de specialitate belgi ana rezultatele cercetarilor sale sub titlul Recherches sur le rle du
pancras dans lassimilation nutritive. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se
afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane
anuntarea rezultatelor definitive.