Sunteți pe pagina 1din 9

CONTINUTUL, STRUCTURA SI FACTORII DE INFLUENTA ASUPRA PIETEI

Aparitia schimbului de bunuri si evolutia acestuia a dat nastere la piata. Ea a aparut


ca urmare a dezvoltarii diviziunii sociale a muncii, prin separarea producatorilor de
consumatori. Aceasta separare a determinat ca bunurile sa ajunga de la producator
la consumator prin intermediul pietei.
Piata a aparut cu multe secole in urma, odata cu economia de schimb, care face
legatura intre productie si consum, intre producatorii specializati, autonomi si
consumatorii independenti.
Pe masura dezvoltarii societatii, piata a cunoscut evolutii spectaculoase, trecand
prin stadii succesive, de la forma sa traditionala, reprezentata de halele publice, la
forma sa moderna, bazata pe retelele de comunicatii, care genereaza adevarate
socuri asupra organizarii schimburilor in intreaga lume.
Piata este o categorie economica complexa, ce reflecta totalitatea relatiilor de
vanzare-cumparare care au loc in societate, in stransa legatura cu spatiul economic
in care au loc.[1]
In sens curent, piata este un loc delimitat in care are loc, la intervale mai mult sau
mai putin regulate, reuniunea cumparatorilor si a vanzatorilor care schimba marfuri.
Piata este un mecanism prin intermediul careia se realizeaza legatura dintre
cumparatori si vanzatori in vederea stabilirii pretului si cantitatii pentru un anumit
bun sau serviciu.[3]
Piata este un camp geoeconomic specific real si ideal, concret sau abstract
(teoretic) unde se intalnesc si se confrunta actorii economici si bunurile lor, adica
oferta si cererea, un subsistem de afaceri economice de schimb si de relatii
economice, o retea de comunicatii, care prin intermediul parghiilor din care se
compune, regleaza diviziunea muncii, coordoneaza orientarile actorilor economici si
asigura echilibrul intre cerere si oferta.[4]
Multitudinea punctelor de vedere din care poate fi privita si interpretata ofera o
imagine de ansamblu a ceea ce a devenit astazi piata.
Astfel, piata este[5]:
*
Spatiul economic in care se intalnesc mai mult sau mai putin direct si
actioneaza din interes cumparatorii (in calitate de agenti ai cererii), vanzatorii (ca
agenti ai ofertei), iar in unele cazuri, diverse categorii de intermediari;
*
Locul de intalnire la un moment dat (intalnire nu neaparat fizica, ci si indirecta
prin simboluri: ordine scrise, telefon, fax, prospecte, caiete de sarcini etc.) a
dorintelor cumparatorilor cu dorintele producatorilor;
*
Un ansamblu de mijloace de comunicatie prin care vanzatorii si cumparatorii se
informeaza reciproc asupra a ceea ce dispun, de ceea ce au nevoie si asupra
preturilor cerute si propuse inainte de a incheia si efectua tranzactiile;
*
Totalitatea relatiilor de vanzare in legatura cu spatiul economic in care are loc si
procesele conexe ce-i sunt caracteristice (cererea, oferta, concurenta, publicitatea,
pretul, reglementarile juridica, principiile etice etc.);
*
Piata este locul de manifestare a concurentei, a competitiei dintre agentii cu
interese identice sau apropiate. Concurenta, competitia este prezenta la toate
nivelele unei economii libere.

Continutul pietei

Continutul esential al notiunii de piata pune in evidenta raporturile dintre productie


si consum, prin intermediul sau gasindu-si reflectarea atat nevoile de bunuri
materiale ale societatii - cererea de marfuri - cat si posibilitatile de satisfacere a
acestor nevoi - oferta de marfuri.
De asemenea, notiunea de piata subliniaza atat relatiile care au ca obiect un bun
oarecare, cat si relatiile care se refera la sfera serviciilor - fie ca este vorba de
utilizari industriale, fie ca se refera la destinatii privind consumul individual etc. La
aceasta trebuie adaugat faptul ca, in virtutea diviziunii sociale a muncii, fiecare

producator este in acelasi timp si consumator direct in raport cu ceilalti producatori,


marfa putand trece astfel, inainte de a intra in consum, prin mai multe procese de
vanzare-cumparare si prin diferite forme de circulatie.
Piata presupune existenta unor fenomene specifice, cum ar fi:

prezenta unor unitati economice specializate,

interdependenta unitatile economice,

posibilitatea realizarii unor legaturi de vanzare-cumparare intre aceste unitati,


.
prezenta cererii si ofertei,

mecanismul de formare a pretului, indispensabil activitatii de vanzarecumparare.


Abordarea practica, concreta, a fenomenelor de piata necesita insa completarea
ariei de cuprindere a notiunii de piata. Astfel, sfera conceptului de piata trebuie sa
mai cuprinda:[6]

ansamblul de conditii economice, sociale sau de alta natura care determina


dinamica ofertei si cererii de marfuri, miscarea preturilor, evolutia vanzarilor;

continutul pietei trebuie extins si asupra actelor potentiale, respectiv asupra


celor care ar putea avea loc. In contextul unui asemenea cadru de definire,
acceptiunea practica data conceptului de piata nu priveste doar cererea si oferta
reala, ci include si altfel de elemente, cum ar fi
cererea nesatisfacuta, cererea in
forma, oferta potentiala, oferta pasiva si altele.
Trasaturile pietei
Piata concurentiala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi[7]:

Prin intermediul pietei se intalnesc furnizorii sau vanzatorii si clientii sau


consumatorii de bunuri si servicii;

Tranzactia care se desfasoara pe piata constituie o afacere de vanzare


cumparare. Obiectul ei este un bun marfa. Prin incheierea acestei afaceri pe piata
au loc urmatoarele procese:
transferul obiectului proprietatii si a dreptului de proprietate asupra lui de la
furnizor (ofertant) la cumparator (solicitant); un transfer invers de echivalent
obiectual sau nonobiectual si a dreptului de proprietate asupra lui de la cumparator
la vanzator; realizarea marfii ca valoare;
parcurgerea unei etape importante a miscarii bunului marfa spre consumator;

Pe piata se intalnesc si se exprima oferta si cererea. Aici are loc un proces de


comparare, de confruntare si de comensurare a lor sub aspectul calitatii, sub
aspectul structurii si al caracteristicilor calitative.

Piata reprezinta un ansamblu de raporturi economice concretizate in relatii


economice de piata;

Privita sub aspectul rolului sau in viata economica, piata constituie factorul cel
mai important care regleaza prin sine insasi, in mod preponderent spontan
principalele procese si corelatii ale vietii economice;

Piata are un accentuat caracter impersonal. Nici un participant nu poate


determina termenii in care ceilalti participanti vor avea acces la bunuri sau la locuri
de munca.

Functiile pietei

Intr-o economie de piata concurentiala, indiferent de tipul sau gradul sau de


dezvoltare si modernitate, piata indeplineste mai multe functii, dintre care amintim:
[8]
*
Piata verifica gradul de concordanta a intentiilor de cumparare, respectiv de
vanzare ale actorilor economici. Pe piata actorii economici se informeaza asupra ce,
cat, cum, la ce pret intentioneaza sa produca, sa vanda, sa cumpere si sa consume;
*
Piata realizeaza legatura dintre cele doua acte fundamentale pentru orice actor
economic productia si consumul.
*
Piata regleaza viata economica de ansamblu.
*
Piata determina preturile si cantitatile de echilibru.

Clasificarea pietei

Datorita complexitatii punctelor de vedere din care poate fi definita si analizata, in


interiorul pietei iau nastere o multitudine de relatii ce fac ca structura pietei sa aiba
un caracter deosebit de complex. Diversitatea produselor care formeaza obiectul
actelor de schimb, natura diferita a actorilor economici care apar in relatiile de
piata, localizarea pietei precum si alte asemenea elemente dau pietei imaginea unui
imens conglomerat de subdiviziuni, prezentand astfel o structura deosebit de
complexa:
In functie de aria geografica sau perimetrul in cadrul caruia se desfasoara
confruntarea dintre cerere si oferta si se organizeaza actele de schimb:
piata interna (piete locale, nationale);
piata externa (pietele internationale, pietele mondiale);
Piata interna are in vedere totalitatea relatiilor de vanzare-cumparare ce au loc in
interiorul unei anumite tari. Ea s-a format ca urmare a dezvoltarii productiei si
schimbului de marfuri prin contopirea pietelor locale, izolate, extinzandu-se odata
cu dezvoltarea sferei circulatiei la scara nationala si a aparitiei de noi ramuri si
subramuri de productie, fiecare ramura devenind o piata de desfacere pentru
marfurile produse de celelalte, in cadrul pietei interne sau nationale; distingem[9]:
o serie de piete locale cu trasaturi specifice in ceea ce priveste amploarea,
structura, sezonalitatea etc. actelor de piata. Exemple: Piata zonelor agricole se
caracterizeaza printr-o structura predominant nealimentara a cererii de marfuri a
populatiei si o cerere intensa de masini si unelte agricole;
in timp ce piata litoralului si a multor altor zone balneoclimaterice se
caracterizeaza printr-o preponderenta a vanzarilor de marfuri alimentare si de
alimentatie publica, precum si printr-o accentuata sezonalitate.
Piata externa cuprinde totalitatea pietelor interne ale tarilor ce formeaza
comunitatea mondiala si are in vedere totalitatea relatiilor privind ansamblul de
marfuri si servicii intre tari, ca urmare a diviziunii mondiale a muncii.
Tinand seama de natura consumului, piata se subdivide in doua mari componente
sau segmente:

piata bunurilor industriale si de echipament - are in vedere produsele


destinate satisfacerii consumului productiv;

piata bunurilor de consum individual - se refera la totalitatea produselor care


sunt destinate satisfacerii nevoilor de consum ale populatiei.
Deosebiri principale intre cele doua piete se refera la:

obiectul actelor de schimb,

la regimul de vanzare-cumparare ce caracterizeaza fiecare destinatie,

natura vanzatorului si a cumparatorului, tipul de preturi etc.

volumul (ponderea) marfurilor realizate si numarul actelor de schimb. Piata


bunurilor industriale si de echipament realizeaza un numar mai restrans de acte de
schimb, care se refera insa la un volum valoric foarte ridicat, valoarea tranzactiilor
depasind cu mult pe cea din cadrul bunurilor de consum. Din punct de vedere al
actelor de schimb, piata bunurilor de consum individual are o activitate mai larga, in
schimb volumul valoric sau cantitativ al unui act de vanzare - cumparare este
extrem de restrans in comparatie cu cel de pe piata bunurilor industriale. Aceasta
se explica prin aceea ca piata bunurilor de consum se adreseaza unui mare numar
de consumatori si are drept scop satisfacerea nevoilor individuale.
2.
In functie de modul de materializare a activitatii care formeaza obiectul actului
de vanzare - cumparare, in structura pietei se disting:
piata produselor;
piata serviciilor - are in vedere totalitatea actelor de vanzare - cumparare al caror
obiect il constituie satisfacerea anumitor trebuinte materiale si spirituale ale
oamenilor prin intermediul unor servicii. Exemple:

activitati ce pot fi asimilate celor industriale - realizarea unor produse la


comanda: mobila, incaltaminte, confectii, cercetare stiintifica, reparatii utilaje etc.
cat si activitati ce reprezinta servicii pure, care nu pot fi asimilate productiei
materiale - spectacole, activitatea bibliotecilor, transportul de calatori, prestatiile
casnice, asistenta medicala etc.
3.
Un alt criteriu important de structurare a pietei il constituie gruparea
populatiei sau a altor tipuri de purtatori ai cererii, pe medii:
Piata urbana:detine ponderea principala.
se caracterizeaza: printr-un grad ridicat de concentrare, consecinta a densitatii
demografice din orase si a unei puternice atractii comerciale existente fata de
zonele rurale invecinase, printr-un nivel ridicat de organizare a activitatii
comerciale, o mai mare mobilitate si elastici, precum si printr-un ritm superior de
dezvoltare.
Piata rurala:Se caracterizeaza: nivel ridicat de rigiditate si ritmul evolutiv mai
lent,printr-un grad ridicat de omogenitate in profil teritorial si mari deosebiri de la o
zona la alta, nu reflecta in totalitate consumul dintr-o anumita zona; aceasta fie
datorita consumului natural, fie ca urmare a fenomenului gravitational (o parte din
cerere orientandu-se catre centrele urbane din imprejurimi).
4.
Din punct de vedere a naturii social economice a obiectului tranzactiilor
exista[10]:
pietele marfurilor obisnuite;
piata muncii;
piata de capitaluri (piata monetara, financiara);
bursele de valori mobiliare si imobiliare;
5.

Din punct de vedere a modului de organizare[11]:


piete permanente;
piete periodice;
Din acelasi punct de vedere se disting:
Halele publice;
Targurile;
Retelele formate din magazine cu sucursale;
Casele de comenzi;
Expozitiile cu vanzare;

6.

Din punct de vedere al caracteristicilor marfurilor[12]:


Piata petrolului;
Piata carbunelui;
Piata otelului;

Piata automobilelor;
Piata zaharului;
Piata cafelei etc.
Factorii de influenta asupra pietei
Literatura de specialitate, pe baza cercetarii si generalizarii experientei acumulate
in diverse zone ale lumii, evidentiaza faptul ca in orice analiza referitoare la evolutia
pietei este necesar a supune discutiei urmatoarele aspecte principale, ce se pot
constitui in veritabili factori de influenta ai pietei[13]:
*
Productia bunurilor industriale si agricole.
productia bunurilor industriale, aceasta, in majoritatea tarilor, reprezinta factorul
principal ai evolutiei pietei, determinand volumul ofertei de marfuri, respectiv
posibilitatile satisfacerii cererii consumatorilor si a utilizatorilor finali.
Pe aceeasi linie se situeaza si productia agricola, a carei sporire continua reprezinta
o baza importanta pentru largirea pietei. Contributia agriculturii trebuie analizata,
insa, intr-un context mai larg, care sa aiba in vedere, alaturi de ritmurile privind
dezvoltarea de ansamblu, cresterea ponderii productiei-marfa in cadrul productiei
globale agricole, urmare a faptului ca o parte tot mai mare a produselor agricole
ajunge in consum nu in mod direct, ci prin intermediul pietei, fie in stare naturala,
fie dupa ce au suferit un proces de prelucrare industriala.
*
Importurile de produse, alaturi de productia interna a bunurilor industriale si
agricole, influenteaza piata prin intermediul ofertei de marfuri in ansamblul ofertei,
marfurile importate, in majoritatea tarilor, detin o pondere relativ mai mica in raport
cu productia indigena, dar la anumite produse au o importanta exclusiva (de pilda,
la fructele sudice, cafea, condimente in cadrul ofertei de pe pietele tarilor nordice;
autoturisme, in tarile ce nu si-au dezvoltat o asemenea industrie; echipamentul
pentru dotarea centralelor atomoelectrice in marea majoritate a tarilor ce au trecut
la constructia unor asemenea centrale etc. Desi, in ansamblu, importurile au un rol
secundar pe piata interna, in comparatie cu productia autohtona, ele se bucura,
totusi, de o atentie deosebita din partea organelor comerciale din toate tarile,
aceste importuri contribuind atat la cresterea fondului de marfuri cat si, in special,
la diversificarea si cresterea nivelului calitativ al ofertei, orice produs procurat prin
intermediul importurilor trebuind sa fie competitiv si sa faca fata unui ridicat nivel
de exigente, manifestat cu ocazia perfectarii tranzactiilor comerciale;
*
Veniturile banesti ale populatiei:
Veniturile banesti ale populatiei actioneaza asupra pietei prin intermediul cererii de
marfuri, determinandu-i nivelul si structura cererii si conditionand, in ultima analiza,
realizarea ofertei de marfuri si a relatiilor de piata. Aceasta face ca veniturile
banesti sa reprezinte un factor cu influente constante asupra pietei, actiunea lor
complexa exercitandu-se atat ca urmare a sporirii salariilor si a altor tipuri de
venituri (beneficii, dividende etc.), cat si a cresterii numarului salariatilor sau a
diferitelor tipuri de intreprinzatori particulari, in legatura cu veniturile, ca factor de
influenta a evolutiei pietei, este necesar a se sublinia cateva aspecte care pot
deveni elemente de analiza si interpretare.
*
Reducerea treptata a consumului natural sau denaturalizarea consumului
reprezinta un alt fenomen ce se constituie ca factor de influenta a dinamicii pietei.
Acest fenomen, propriu dezvoltarii economice contemporane, evidentiaza
indeosebi legatura dintre evolutia pietei si cea a consumului populatiei.
Cresterea continua a capacitatii pietei presupune o crestere corespunzatoare a
consumului, raportul fiind direct proportional pentru produsele ce formeaza obiectul
actelor de vanzare-cumparare.
Denaturalizarea consumului este, la randul sau, sub influenta a o serie de factori
cum ar fi dezvoltarea si modernizarea agriculturii,

schimbarea structurii populatiei pe categorii sociale,


amploarea procesului de modernizare si urbanizare a localitatilor,
dezvoltarea social-generala a satului (modernizarea invatamantului, a retelei de
ocrotire a sanatatii, a activitatii culturale etc.),
dezvoltarea si modernizarea comertului la sate,
cresterea ponderii, in cadrul sortimentelor de marfuri desfacute la sate, a
produselor cu un grad ridicat de prelucrare si pregatire pentru consum. Toate aceste
fenomene exercita o puternica influenta asupra procesului de optimizare a
consumului, ceea ce determina o crestere continua a rolului pietei in satisfacerea
nevoilor populatiei;
*
Ansamblul valorilor social culturale ale populatiei tarii respective.
Repartizarea populatiei pe:
niveluri de instruire, culte religioase si intensitatea practicilor religioase, modul de
trai, normele si valorile sociale cele mai raspandite sunt fenomene care isi pun
amprenta atat pe consumul populatiei si, implicit, asupra cererii de marfuri cu care
aceasta se adreseaza pietei, cat si asupra practicilor economice ale fiecarei tari. De
exemplu, studii efectuate in ultimul deceniu, de catre unele tari occidentale asupra
stilului de viata si a valorilor morale sau sociale dominante in diferite tari partenere
de afaceri, au pus in evidenta declinul unor valori traditionale, ca disciplina,
sobrietatea, cultul muncii si al economiilor, in contextul influentei crescande a altor
valori ca toleranta, inclinatia spre indeletniciri placute etc., toate acestea avand
repercusiuni deosebite asupra modului de realizare si cheltuire a veniturilor, precum
si asupra orientarii economiilor si capacitatilor de investitii;
*
O alta categorie de factori de influenta asupra pietei o pot constitui elementele
de ordini legislativ - institutional, nomele juridice si diferitele hotarari
guvernamentale:
reglementari susceptibile de a avea diferite incidente asupra activitatilor
desfasurate de agentii economici in cadrul pietei:
interdictiile de vanzare a anumitor produse,
restrictiile privind publicitatea,
limitarea campului de actiune a unor metode de vanzare sau alegerea
canalelor de distributie, reglementarile de pret etc.;
*
Aparitia si dezvoltarea celor mai noi tehnologii.
Noile tendinte tehnologice se pot materializa, in anumite perioade, in noi
structuri de produse ce ar putea avea diverse incidente asupra pietei prin:
eliminari si regrupari de produse in cadrul ofertei pe diferite piete,
prin modificari in tehnologia comerciala si reorganizarea sistemelor de
comercializare a marfurilor.
Actorii economici prezenti in cadrul pietei
Un alt aspect important pe care-l ridica cunoasterea pietei se refera la categoriile
sau tipurile de parteneri prezenti in cadrul acesteia. Actorii economici care
actioneaza in cadrul pietei pot fi structurati in urmatoarele categorii principale:
v
furnizorii;
v
intermediarii;
v
distribuitorii;
v
consumatorii si utilizatorii finali;
*
Furnizorii - sunt partenerii din cadrul pietei, care, procura diverse materiale,
diferite produse sau servicii ce concura la asigurarea fluxului complex al fiecarui
produs prezent pe piata. Pentru a intelege locul si rolul acestora in cadrul pietei
trebuie avute in vedere o serie de elemente mai de detaliu, care in unele cazuri nu
apar in prim plan. Asa de exemplu, pentru ofertantii de produse alimentare,
capacitatea lor de a face fata cererii manifestate pe piata depinde de relatiile pe
care le au cu producatorii agricoli, ofertantii de confectii sunt legati prin sistemul lor
de relatii cu producatorii de tesaturi, care, la randul lor, depind de producatorii de
fibre etc. Acelasi lucru si referitor la nivelul preturilor practicate, care sunt
influentate de interventia succesiva a diferitelor tipuri de producatori ce apar ca

furnizori ai ofertantilor. Mai mult, in ceea ce priveste activitatea firmelor de comert,


acestea au drept furnizor insesi intreprinderile producatoare direct concurente in
cadrul pietei, ca purtatoare ale ofertei ce da dimensiunile pietei.
*
Intermediarii influenteaza, de asemenea, in special oferta si pretul de
comercializare al produselor existente pe piata. Cu cat numarul intermediarilor va fi
mai mare, cu atat preturile vor fi mai mari. In acelasi timp intermediarii au un rol, de
multe ori hotarator, in formarea si diversificarea ofertei.
*
Distribuitorii - categorie distincta de parteneri prezenti in cadrul pietei, ca
urmare a faptului ca cea mai mare parte a intreprinderilor producatoare nu-si vand
produsele direct consumatorilor si utilizatorilor finali, ci apeleaza la o serie de
intermediari pentru distributia produselor. De tipul si sensul deciziei lor de
distributie, de a extinde sau nu ponderea anumitor produse, a diferitelor forme de
vanzare etc., depinde derularea vanzarilor fiecarei intreprinderi producatoare, cat si
evolutia de ansamblu a pietei si indeosebi in ceea ce priveste structura acesteia.
*
Consumatorii si utilizatorii finali - reprezinta publicul cel mai important in cadrul
pietei. Acestia pot fi actuali, efectivi sau potentiali prezentand o importanta
deosebita pentru orice intreprinzator in orientarea sa viitoare, caci, in cea mai mare
parte, de nevoile, preferintele, alegerile si in general comportamentul lor va
depinde evolutia vanzarilor oricarei intreprinderi prezente pe piata. Respectivii
consumatori sau utilizatori pot fi indivizii, familiile, intreprinderile, unitatile
administratiei de stat etc.
Cunoasterea principalelor categorii de parteneri prezenti in cadrul pietei contribuie:
v
la o definire mai realista a coordonatelor pietei,
v
la orientarea corespunzatoare a activitatii comerciale.
v
imbunatatirea activitatii de management,
v
orientarea cercetarilor de piata,
v
imbunatatirea activitatii de aprovizionare,
v
constituirea stocurilor corespunzatoare;
v
organizarea vanzarilor cu amanuntul,
v
previziuni privind evolutia preturilor posibil a fi practicate,
Cererea exprim cantitatea dintr-un bun pe care un agent economic sau toi
agenii economici sunt dispui s o achiziioneze ntr-o perioad de timp n
condiiile preului existent i a altor mprejurri economice i subiective care o
determin.
Cererea individual reprezint cantitatea dintr-un bun pe care un
agent economic e dispus s o achiziioneze ntr-o perioad de timp
n baza mprejurrilor economice i a preferinelor subiective n
raport de intensitatea necesitilor sale.
Cererea de pia reprezint cantitatea dintr-un bun pe care toi
agenii economici individuali sunt dispui s o achiziioneze ntr-o
perioad de timp n condiiile restriciilor economice i a
preferinelor subiective specifice.
Cererea este o funcie de mai multe variabile:
venitul disponibil;
preul unitar al bunului analizat;
preurile altor bunuri substituibile sau complementare;
numrul de cumprtori;
previziunea evoluiei preurilor;
starea economiei;
nevoile cumprtorilor etc.

Funcia cererii reprezint relaie matematic liniar sau neliniar


prin care se exprim dependena cantitii cerute n raport cu preul
unitar. Funcia cererii exprim relaia invers sau negativ ntre
preul unitar i cantitatea cerut, individual sau de pia.

Curba cererii reprezint locul geometric al tuturor alternativelor de


achiziii din bunul ales la diferitele niveluri ale preului unitar
O curb a cererii se deplaseaz la o nou poziie ca rspuns
la o schimbare n oricare dintre variabilele care au fost
meninute constante atunci cnd a fost desenat curba iniial:
Modificri ale altor preuri - O cretere a preului unui nlocuitor al
produsului deplaseaz curba cerrii produsului la dreapta. O cantitate
mai mare din acel produs va fi achiziionat la fiecare pre.
O reducere a preului unui produs care este complementar cu un al
doilea produs va deplasa curba cererii celui de-al doilea produs la dreapta.
O cantitate mai mare va fi achiziionat la ficare pre.
Modificri ale venitului total - O cretere a veniturilor
consumatorilor deplaseaz curba cererii pentru produse normale la
dreapta, indicnd c va exista o cerere mai mare la fiecare pre
posibil.
Distribuia venitului - Atunci cnd se modific distribuia venitului,
cererea va crete pentru acele bunuri preferate de cei care ctig
mai mult i va scdea pentru acele bunuri preferate de cei care
ctig mai puin.
Variabile sociologice.
Schimbri ale gusturilor
Legea general a cererii pune n relaie cererea pentru anumite
bunuri inferioare. Cererea se afl n relaie negativ cu evoluia
preului unitar deci cererea se extinde cnd preul scade i se
contract cnd preul crete.
Paradoxuri ale cererii, (diagrama cererii e n relaie direct cu
evoluia cererii): Paradoxul Giffen, Paradoxul Veblen

Oferta reprezint cantitatea dintr-un bun pe care un ntreprinztor sau toi


ntreprinztorii sunt capabili s o produc i s o comercializeze ntr-o perioad
de timp n funcie de nivelul preului unitar i de alte mprejurri economice i
altele extraeconomice.
Tabelul ofertei - exprim inteniile de producie i de vnzare ale
tuturor productorilor din industrie la diferite niveluri alternative ale
preului unitar.
Funcia ofertei - relaia matematic liniar i neliniar care surprinde
dependenele dintre cantitile ce se intenioneaz a fi produse i
oferite i preul unitar.
Diagrama ofertei rezult din transpunerea baremurilor n sistemul
de axe carteziene unde pe ordonat e surprins preul unitar iar pe
abscis cantitile oferite. Curba ofertei este cresctoare, orientat
de la NV la SE
ntre cerere i ofert se stabilete un echilibru al preurilor i cantitilor
sau un echilibru de pia.
Pret de echilibru
Cantitate de echilibru
Cand cantitatea cerut nu egaleaz cantitatea oferit, piaa este n dezechilibru.
Ipoteze privind o piaa concurenial:
Toate curbele cererii au pante negative n ntreg graficul.
Toate curbele ofertei au pante pozitive n ntreg graficul.
Preurile se modific dac i numai dac exist exces de cerere; ele
cresc dac excesul de cerereeste pozitiv i scad dac excesul de
cerere este negativ.
Implicaii:

Exist un singur pre la care cantitatea cerut egaleaz cantitatea


oferit: preul de echilibru este unic.
Doar la preul de echilibru preul pieei va fi constant.
Dac fie curba cererii, fie cea a ofertei, se deplaseaz, preul i
cantitatea de echilibru se vor modifica.
Punctul de echilibru al pieei se gsete la intersecia curbei cererii i a
ofertei.