Sunteți pe pagina 1din 7

CELULA

Celula este unitatea de baza morfofunctionala si genetica a organizarii


materiei vii. Fiecare organism isi incepe viata ca o unica celula, zigotul,
formata in urma contopirii materialului genetic al spermatozoidul cu cel al
ovocitului. Corpul uman contine aproximativ o suta de milioane de celule
care, dupa caracteristicile lor structurale si functionale, pot fi clasificate in
circa 200 de tipuri diferite: musculare, nervoase, epiteliale, sangvine etc.
Forma celulelor este legata de functia lor. Initial toate au forma globuloasa
(sferica), dar ulterior pot deveni turtite, ca celulele cu rol de acoperire,
fusiforme, stelate, ca neuronii, cubice, cilindrice etc.
Dimensiunile celulelor variaza in functie de specializarea lor, de starea
fiziologica a organismului, de conditiile mediului extern, varsta etc.
Ovocitul (ovulul) are aproximativ 140 m/150-200 m, Spermatozoidul
3 m ( 1m = 1/1000 mm ), Hematia 7,5 m, Fibra musculara striata 515 cm. Media se considera 20-30 m. Majoritatea celulelor au dimensiuni
cuprinse intre aceste valori, dar exista si exceptii, cum sunt prelungirile
neuronilor, care pot atinge si 1m sau trombocitele, care pot fi mai mici de
3 .

STRUCTURA CELULEI
In alcatuirea celulei distingem trei parti component principale: 1.
Membrane celulara; 2. Citoplasma; 3. Nucleul.
1. Membrana celulara Membrana plasmatica Plasmalema
Inconjoara celula, ii confera forma si separa structurile interne ale celulei
de mediul extracelular. Are o grosime de aproximativ 10 nm, iar structura
sa poate fi observata numai cu microscopul electronic. Compozitia si
structura de baza a membranei este aceasi cu a membranelor care
inconjoara organitele celulare si alte compartimente subcelulare.
Membrana are rolul de a separa continutul celulei de mediul inconjurator si
controleaza schimburile acesteia cu mediul. Este alcatuita, in principal, din
fosfolipide si proteine. Fosfolipidele sunt formate din doi acizi grasi legati la
un capat de o grupare fosfat. Aceasta compozitie confera polaritate
fosfolipidelor. Fundamentul membrane este constituit din doua straturi de
fosfolipide. Fosfolipidele sunt astfel dispuse incat portiunea lor hidrofila
formeaza un bistrat, in interiorul caruia se afla cuprinsa portiunea lor
hidrofoba. Acest miez hidrofob restrictioneaza pasajul transmembranar al
moleculelor hidrosolubile si al ionilor.

Pol hidrofob

Pol hidrofil

Suprafata membrane contine proteine cu


variate roluri
receptori aderenta intercelulara si transport regland activitatea celulei
si facilitand organizarea tesuturilor. Unele sunt asezate pe suprafata
membrane proteine periferice, altele strabat ambele straturi lipidce
proteine integrate. Ele participa la transportul substantelor prin
membrane, legand o substanta pe o fata a membrane si transportand-o pe
cealalta fata a acesteia. Acest tip de transport se desfasoara contrar
diferentelor de concentratie dintre mediul extern si citoplasma, necesitand
consum de energie. Unele proteine formeaza canale sau pori prin care
anumite substante traverseaza membrane. Proteinele scufundate in
ambele straturi lipidice ale membraneai leaga la suprafata externa glucide
prin care se recunosc cellule intre ele sau functioneaza ca loc de
recunoastere a virusurilor, hormonilor etc.
Astfel intreaga membrana este descrisa ca un mosaic fluid bidimensional
in care difuzeaza liber lipide si care este presarat sau imbibat cu proteine
aderate sau scufundate, care pot functiona ca transportori sau canale
transmembranare sau ca receptori. In concluzie, component proteica este
cea care realizeaza functiile specializate ale membrane si mecanisme de
transport transmembranar.
Transportul transmembranar
Membrana celulara prezinta permeabilitate selectiva pentru anumite
molecule si majoritatea ionilor. Aceasta permite un schimb bidirectional de
substante nutritive si produsi ai catabolismului celular, precum si un
transfer ionic, care determinta aparitia curentilor electrici. Datorita
permeabilitatii selective, se mentine o diferenta de incarcatura ionica intre
o fata si cealalata a sa, generand o diferenta de potential ( potentialul de
membrana ).
Transportul se realizeaza prin doua tipuri de mecanisme:
-

Pasive: fara consum de energie. Acesta se realizeaza atat simplu


mecanisme care nu necesita prezenta unor proteine transportatoare
(carausi ), difuzie si filtrare, conform gradientului electrochimic ( de la
concentratie mare la concentratie mica ), cat si facilitate de proteine
transportatoare sau prin canale formate tot de proteine. Spre deosebire
de mecanismele simple de transport pasiv, mecanismele de transport
facilitate de proteine transportatoare sau canele pot fi inhibate de
anumite molecule si de aceea prezinta o anumita specificitate.

Difuzia moleculele unui gaz, ca si moleculele si ionii aflati


intr-o solutie, se gasesc intr-o miscare dezordonata permanenta, rezultat al
energiei lor. Acesta tendinta este datorata faptului ca toate moleculele
poseda energie cinetica si se afla in miscare constanta, dezordonata si cu
viteza mare, ciocnindu-se, ricosand, schimbandu-si mereu directia.
Aceasta miscare, numita difuziune, determina raspandirea uniforma a
moleculelor intr-un volum dat de gaz sau solutie. Efectul acestor miscari
dezordonate este deplasarea moleculelor din regiuni unde concentratia lor
este mare spre regiuni unde concentratia lor este mai mica, adica
difuzeaza in functie de gradientul lor electrochimic. De aceea, ori de cate
ori exista o diferenta de concentratie (gradient de concentratie) intre doua
compartimente ale unei solutii, miscarea moleculara tinde sa elimine
aceasta diferenta si sa distribuite moleculele uniform.
Datorita structurii sale, membrana celulara nu reprezinta o bariera in
difuziunea moleculelor nepolarizate (liposolubile), de exemplu O2 sau
hormonii steroizi. Moleculele organice, care prezinta legaturi covalente
polare, dar nu sunt incarcate electric, de exemplu CO2, etanolul sau urea
pot, de asemenea, difuza prin membrana celulara.
Moleculele polarizate mai mari, de exemplu glucoza, nu pot traversa
membrana celulara prin difuziune si de aceea au nevoie de proteine
transportatoare. De asemenea, membrana nu permite pasajul ionic liber;
acesta va avea loc doar la nivelul canalelor ionice cu structura proteica,
formatiuni membranare cu dimensiuni atat de mici, incat nu pot fi
vizualizate nici chiar cu ajutorul microscopului electronic.
O forma particulara de difuzie este aceea a unui solvent (apa) pintr-o
membrane si care poarta numele de osmoza. Osmoza este difuziunea
apei (solventului) dintr-o solutie. Pentru ca ea sa se produca, membrana,
care separa cele doua compartimente trebuie sa fie semipermeabila ( sa
fie mai permeabila pt moleculele de solvent decat pentru cele de solvit).
Apa va trece din compartimenul in care concentratia ei este mai mare
(solutie mai diluata) in cel cu concentratie mai mica (solutie mai
concentrata). Desi procesul este spontan, rata difuziei difera de la un tip
de particula la alta, in functie de permeabilitatea membranei. Forta a care
trebuie aplicata pentru a preveni osmoza se numeste presiune osmotica.
Ea este proportionala cu numarul de particule dizolvate in solutie.
Moleculele organize polarizate si cu greutate moleculara amre
traverseaza membrane celulara cu ajutorul protenielor transportatoare
membranare. Acest tip de transport este specific, saturabil (va exista un
transport maxim pentru o anumita substanta) si pentru aceeasi proteina
transportatoare poate aparea competitia intre moleculele de transportat.
Difuziunea facilitata: In acest caz moleculele se deplaseaza conform
gradientului de concentratie si nu este necesara energe pt transport.

Acitve: asigura deplasarea moleculelor si a ionilor impotriva


gradientului lor de concentratie si se desfasoara si se desfasoara cu
consum de energie furnizata de ATP. Este de mai multe tipuri : primar
pentru functionarea proteinei transportatoare este necesara hidroliza
directa a ATP-ului. In acest caz, protienele transportatoare se numesc
pompe; secundar (cotrasport) energia necesara pentru transferul
unei molecule sau ion importiva gradientului sau de concentratie este
obtinuta prin transferul altei enrgii conform gradientului ei de
concentratie. De exemplu pompa de Na+/K+.

O categorie specifica de transport este cel vezicular. Aceasta poate fi


endocitoza, in care materialul extracellular este captat in vezicule
formate prin invaginarea membrane celulare si transferat intracellular,
sau exocitoza, in care material intracellular este captat in vezicule care
vor fuziona cu membrana celulara, iar continutul lor va fi eleminat in
exteriorul celulei. Forme particulare de endocitoza sunt fagocitoza si
pinocitoza.

Potentialul de membrana
Permeabilitatea selective a membranei, prezenta intracelulara a
moleculelor nedifuzibile incarcate negative si activitatea pomepi Na+/K+
creeaza o distributie inegala a sarcinilor de o parte de alta a membrane
celulare. Aceasta diferenta de potential este numita potential de
membrana.

3Na+

-------------Este
eliminat
Na+
>>stimul
++ +++++ +
++
+
=>
depolarizare
Este
introdus
K+
--- ------- ---+ + + + + +
+ +
+ permeabilitatea pt

2K+
Repaus membranar

Na+

- permeabilitatea pt
Potentialul membranar
K+
de repaus are o valoare
medie de -65 mV pana la -85 mV( valoare apropiata de cea a potentialului
de echilibru pt K+ ) si depinde de permeabilitatea membranei pt diferite
tipuri de ioni. Termenul de repaus este introdus pentru a desemna un
potential de membrane atunci cand la nivelul acesteia nu se produc
impulsuri electrice. Valoarea acestui potential se datoreaza activitatii
pompei Na+/K+, care reintroduce in celula K+ difuzat la exterior si

expulzeaza Na+ patruns in celula, intr-un raport de 2K+ la 3Na+. In acest


mod, o celula isi mentine relative constanta concentratia intracelulara a
ionilor de Na+ si K+ si un potential membranar constant in absenta unui
stimul.
Potentialul de actiune este modificarea temporara a potentialului de
membrane. Celulele stimulate electric genereaza potentiale de actiune
prin modificarea potentialului de membrana. Mecanismele de producere,
aspectul si durata potentialului de actiune sunt diferite in functie de tipul
de celula, dar principiul de baza este acelasi: modificarea potentialului de
membrane se datoreaza unor curenti electrici care apar la trecerea ionilor
prin canalele membranare specifice, ce se inched sau se deschid in
functie de valoarea potentialului de actiune.
-

Pragul sau reobaza: celulele excitabile se depolarizeaza rapid, daca


valoarea potentialului de membrane este redusa la un nivel critic, numit
potential prag. Odata acest prag atins, depolarizarea este spontana.
Sumatia: Stimularea unei celule cu curenti subliminari, dar cu frecventa
crescuta, poate produce excitatia.
Timp util: Pentru a excita celula, stimulul prag trebuie sa actioneze
asupra membrane un interval de timp suficient de mare.
Cronaxia: La intensitati de valoarea dublului reobazei, timpul minim
necesar difera foarte putin de la o celula la alta. Cronaxia este timpul
minim necesar unui current cu valoare dubla reobazei pentru a excita.

Potentialul de actiune este un raspuns de tip tot sau nimic: stimuli cu o


intensitate inferioasa pragului, subliminari, nu provoaca depolarizarea si
declansarea unui impuls, iar stimulii supraliminari nu determina o reactie
mai ampla decat stimulul prag.
-

Panta ascendenta: depolarizarea apare dupa atingerea potentialului


prag si se datoreaza cresterii permeabilitatii membrane pt Na+;
aceasta va intra in celula prin canale specific pentru acest ion, care
sunt voltaj-dependente si care se deschid atunci cand potentialul de
membrane atinge valoarea prag.
Panta descendeta (repolarizarea): potentialul revine catre valoarea
de repaus. Acest fapt se datoreaza iesirii K+ din celula pin canale
special pentru acest ion, care se deschid, de asemenea in prezenta
stimulului.
Perioada refractara reprezinta intervalul de timp pe parcursul caruia
este dificil de obtinut un potential de actiune. Exista doua perioade
refractare:
< perioada refractara absoluta, pe parcursul careia
indifenrent de intensitatea stimulului, nu se poate obtine un nou
potential de actiune. Cuprinde panta ascendenta a potentialului de
actiune si o portiune din cea descendenta si se datoreaza inactivarii
canalelor pentru Na+.
< perioada refractara relative, pe parcursul careia se
poate inita un al doilea potential de actiune, daca stimului este suficient

de puternic. Potentialul de actiune obtinut astfel are o viteza de aparitie


a pantei ascendente mai mica si o amplitudine mai redusa decat in mod
normal.
Potentialul de actiune, odata general in orice punct al unei membrane
excitabile, va stimula, la randul lui, zonele adiacente ale acesteia,
propaganda-se in ambele sensuri, pana la complete depolarizare a
membrane. Transmiterea depolarizarii in lungul unei fibre nervoase sau
musculare poarta denumirea de impuls.
2. Citoplasma
Are o structura complexa, la nivelul ei desfasurandu-se principalele functii
vitale. Este materialul cellular cuprins intre membrana si nucleu. Este un
sistem coloidal, in care mediul de disperise este apa, iar faza dispersata
estet ansamblul de micelii coloidale ce se gasesc in miscare browniana.
Microscopul electronic a relevant trei component majore: citosolul,
organitele celulare si incluziunile. Functional, citoplasma are o parte
nestructurata, hialoplasma sau citosolul, lichid coloidal cu vascozitate
variabila, semi-transparent, in care se afla suspendate citoscheletul si
organitele celulare. Din punct de vedere chimic, celula este o solutie
apoasa diluata, in care se afla substante organice si anorganice.
Citoscheletul asigura suportul si miscarea celulei, fiind alcatuit din
microtubuli si microfilamente. Microfilamentele sunt constituite din
proteina contractile actina, fiecare celula avand propriul sau aranjament al
actinei. Microtubulii sustin si mentin forma celulei si contribuie la
deplasarea diverselor substante in si din celula.

Organitele celulare:
I. Organite commune:
1. Reticulul endoplasmatic: constituie o retea de tuburi care conecteaza
nucleul cu membrane, servind ca sistem de transport( sistem circulator
intracitoplasmatic) si spatiu de depozitare a produsilor celulari. Este un
sistem canalicular care leaga plasmalema de stratul extern al membrane
nucleare. RE neted este o retea de citomembrane cu aspect diferit, in
functie de activitarea celulara. Are rol important in metabolismul
glicogenului. Este mai abundent in fibreme musculare striate, celulele
corticosuprarenalei, foliculul ovarian etc. RE rugos (ergastoplasma) sau
granular prezinta pe suprafata externa a peretelui membranos ribozomi,
particule ribonucleoproteine. Abundent in limfocite,
celulele pancreatice, in general in celulele ce
RE granular
produc proteine de secretie.
ribozomi

RE neted

`
canalicule