Tema :Tulburarile functiei

menstruale.Amenorea.Dismenorea.Sindromul premestrual.
Tulburarile ciclului menstrual:
A.tulburarile in exces:
ciclurile menstruale foarte frecvente POLIMENOREE, sunt determinate de o disfunctie ovarohipofizara (insuficienta luteala).
HIPERMENOREE , cicluri menstruale foarte abundente, poate fi primara (tulburari de
coagulare) sau secundara (afectiuni ale endometru uterin - polipi uterini, fibrom uterin,
hiperplazie endometru - sau tulburari ale functiei ovarului ).
MENORAGIA reprezinta ciclul menstrual regulat, dar prelungit ca durata
B. tulburari in deficit
OLIGOMENOREE, menstrele rare la mai mult de 35 zile si SPANIOMENOOREE, menstre
la interval mai mare de 3 luni au drept cauza insuficienta hormonala si pot determina sterilitate
HIPOMENOREE, menstre cu refux redus, pot fi primare (hipoplazie uterina sau insuficienta
ovariana) sau secundara (postabortum sau postpartum sau pe cauza de stress, pana la extremul
acestuia , amenoree de stres)
AMENOREEA , reprezinta absenta menstruatiei, este:
- primara (absenta menstruatiei pana la varsta de 16 ani, de cauza: malformatii
genitale:<agenezie uterina sau ovariana> sau imperforatie himenala).
- secundara, consta in absenta menstruatiei mai mult de 6 luni si are drept cauza: factori uterini
(sinechii cervicoistmice, atrofii endometriale si TBC genital), factori ovarieni (ablatie
chirurgicala, iradiere ovariana), factori hipotalamohipofizari (sindromul Sheehan - necroza
hipofizara postpartum, sindrom Cushing - insuficienta corticosuprarenala, amenoreea de stres),
factori psihici (anorexia nervoasa)
Amenorea
Lipsa menstruatiei (amenoreea) se poate produce atat in cursul pubertatii cat si mai tarziu de-a
lungul vietii sexuale active. Amenoreea primara se refera la lipsa menstruatiei dupa varsta
de 16 ani, in conditiile in care nu a existat inca nici un ciclu menstrual.
Amenoreea secundara reprezinta lipsa menstruatiei in conditiile in care ciclurile
menstruale s-au instalat deja. Desigur, in cazul amenoreei secundare primul lucru la care trebuie
sa ne gandim este sarcina, desi exista multe alte motive pentru care pot exista intarzieri sau
tulburari ale ciclului menstrual.
Simptomul acesta trebuie perceput nu ca o boala ci ca o tulburare si rar reprezinta manifestarea
vreunei afectiunii. Oricum, necunoscand cauza intarzierii ciclului aceasta poate fi un motiv de

preocupare si ingrijorare de multe ori nejustificata. Cu ajutorul unor minime investigatii si

cateva intrebari din partea medicului examinator necesare pentru orientarea acestuia, se va putea
depista cauza amenoreei si vor fi luate masurile adecvate.
Lipsa ciclului menstrual indica faptul ca s-a instalat amenoreea. Exista o
diferenta in ceea ce priveste amenoreea secundara si primara.
Vorbim de amenoree primara atunci cand pana la varsta de 16 ani nu a
existat nici un ciclu menstrual. Atunci cand nu exista cicluri menstruale timp
de trei pana la sase luni sau chiar mai mult, dupa ce au existat cicluri
normale, vorbim de amenoree secundara.
In functie de cauza care sta la baza amenoreei vor putea fi observate si alte
semne asociate, cum ar fi: lactatia, cefaleea,tulburari emotionale, caderea
parului sau pilozitate faciala excesiva.
Cauze
Amenoreea primara
Se considera ca amenoreea primara afecteaza cel putin una din 1.000 de
tinere fete. Cele mai frecvente cauze ale acesteia sunt urmatoarele:
- anomalii cromozomiale - anomaliile structurale sau de numar ale
cromozomilor implicati in dezvoltarea sexuala si reproducere pot duce la o
pierdere prematura a ovulelor si foliculilor implicati in ovulatie si
menstruatie
- tulburari ale secretiei hormonale ale hipotalamusului - in cazul amenoreei
de origine hipotalamica ne confruntam cu o tulburare de secretie a
hormonilor endocrini ai hipotalamusului, glanda endocrina situata la baza
creierului in structura osoasa a osului sfenoid numita saua turceasca, cu rol
in reglarea intregului sistem endocrin, a unor functii importante a
organismului si cu posibile implicatii si in reglarea ciclului menstrual. Efortul
fizic intens, tulburari ale alimentatiei precum anorexia, stresul emotional si
psihologic excesiv, toate acestea pot contribui la dereglarea functiilor
normale alehipotalamusului. Tumorile hipotalamice, intr-o mai mica masura,
pot determina dereglarea ciclurilor menstruale.
- afectiuni ale glandei pituitare - glanda pituitara este glanda endocrina
situata la baza creierului, numita si hipofiza, ce poate afecta prin tulburarea
functiei proprii ciclurile menstruale.
- lipsa sau incompleta dezvoltare a unor organe ale aparatului reproducator
feminin - anumite probleme pot aparea in perioada fetala si in dezvoltarea
embriologica a organelor sexuale, situatii in care anumite parti sau organe
intregi pot lipsi: de exemplu uterul, colul uterin sau vaginul. In oricare dintre
aceste variante, datorita dezvoltarii incomplete nu se vor putea produce
ciclurile menstruale.
- anomalii structurale ale vaginului - obstructiile vaginale pot impiedica
existenta unor cicluri menstruale normale. Prezenta unor structuri
membranare dezvoltate din peretele vaginal si care obtureaza tractul

vaginal, poate bloca fluxul sanguin endometrial din perioadele menstruale.

Amenoreea secundara
Aceasta este mult mai frecvent intalnita decat cea primara. Exista mult mai
multe cauze pentru amenoreea secundara :
- sarcina - la femeia in perioada reproducatoare, sarcina reprezinta cea mai
frecventa cauza de amenoree. Atunci cand ovulul este fecundat si se
implanteaza in mucoasa uterina (endometru) nu vor mai urma cicluri
menstruale, endometrul suferind transformari pentru a hrani oul in
dezvoltare si pentru a forma placenta materna, el nemaifiind eliminat prin
menstruatie
- contraceptivele - unele femei care utilizeaza pentru contraceptie pilulele
orale pot avea unele tulburari ale ciclurilor menstruale. La oprirea
contraceptivelor orale pot trece intre trei si sase luni pana la restabilirea
ciclurilor menstruale regulate si ovulatia normala
- alaptatul - mamele care alapteaza pot avea adesea amenoree. Chiar in
cazurile in care ovulatia se produce, menstruatia poate lipsi. In aceste cazuri
se va putea constata mai dificil o eventuala sarcina, ea neputand fi
evidentiata prin amenoree
- stresul - stresul mintal poate altera temporar functionalitatea normala a
hipotalamusului structura neurologica cu rol in reglarea si controlul
intregului sistem endocrin, a secretiilor de hormoni ai glandelor si implicit a
ciclului menstrual. In consecinta ovulatia si menstruatia se pot opri ca
urmare a unui stres mental si/sau emotional puternic, reluarea ciclurilor
normale urmand a se face dupa trecerea perioadei respective
- medicamentele - cu certitudine o serie de medicamente pot altera ciclul
menstrual. Dintre acestea putem enumera: antidepresivele, antipsihoticele,
chimioterapicele anticanceroase, corticoizii, etc.
- bolile cronice - este cunoscuta o instalare a amenoreei in bolile cronice
grave. In anumite cazuri acest simptom poate fi la debutul bolii. Ciclurile
menstruale se vor reinstala dupa tratamentul si recuperarea
corespunzatoare
- balanta hormonala - o cauza comuna a ciclurilor menstruale neregulate
este sindromul de ovar polichistic. In cadrul acestui sindrom se inregistreaza
nivele relativ ridicate si sustinute de hormoni sexuali (estrogeni dar si
androgeni) fiind mai greu realizabila fluctuatia hormonala normala a ciclului
menstrual. De multe ori ovarul polichistic este asociat obezitatii,
sangerarilor uterine abundente la ciclu (meno/metroragii), acneea, exces de
pilozitate faciala, in afara tulburarilor de ciclu menstrual clasice
- greutatea scazuta a corpului - greutatea corporala prea mica poate fi
urmata de intreruperea sintezei normale a mai multor hormoni si ca urmare
afectarea ovulatiei si menstruatiei. Femeile care au grave tulburari in
alimentatie, intalnite in sindroame precum anorexia sau bulimia, pot avea

schimbari anormale in cadrul sistemului endocrin cu tulburarea ciclurilor

menstruale.
- efortul fizic excesiv - intreruperea ciclurilor menstruale cu amenoreea
secundara, pot fi intalnite si la sportivele de performanta si mai ales in
perioadele de antrenament intens (cantonamente si competitii). Sporturile
respective in care sunt frecvent intalnite astfel de probleme sunt: atletismul
(in special alergatul pe distante mari maraton), gimnastica dar si baletul,
etc. Dar trebuie specificat ca mai multi factori in cazul unei sportive de
performanta intervin in tulburarea ciclurilor menstruale, si anume:
cantitatea redusa de tesut adipos a organismului, stresul, consumul mare de
energie, etc.
- tulburari in functionalitatea normala a tiroidei - afectiuni ale glandei tiroide
sunt frecvent implicate in afectarea ciclurilor menstruale. Afectarea tiroidei
va genera o scadere si a prolactinei hormon secretat de glanda pituitara
(hipofiza anterioara) cu rol in reglarea secretiei lactate si a dezvoltarii
glandelor mamare efect ce va avea la randul sau consecinte asupra
functiei hipotalamusului cu afectarea ciclurilor menstruale
- tumorile glandei pituitare - tumorile benigne ale acestei glande endocrine
precum adenoamele, prolactinoamele pot cauza secretii exagerate de
prolactina care pot interactiona cu secretia regulata de hormoni implicati in
reglarea ciclului menstrual. O parte din aceste tumori pot fi tratate prin
administrarea unor medicamente, intr-o alta categorie fiind necesara
interventia chirurgicala
- leziunile uterine - conditiile in care la nivelul uterului pot exista structuri ce
impiedica eliminarea sangelui menstrual la ciclu, pot fi cauzatoare de
amenoree. Dintre afectiunile sau interventiile ce pot cauza astfel de leziuni
enumeram:fibroamele uterine (mai ales cele dezvoltate predominant
submucos), chiuretajele, cezarienele, etc. Ca urmare a acestor piedici in
evacuarea normala a continutului uterin la ciclurile menstruale, acestea vor
avea ori un aspect anormal, atunci cand sangele se va evacua dupa o
perioada de stagnare in cavitatea uterina, ori se va instala amenoreea in
situatia unei obstructii complete
- menopauza prematura - menopauza in general se instaleaza la o varsta
medie de 51 de ani. Daca aceasta se instaleaza inaintea varstei de 40 de
ani, o numim menopauza prematura. Lipsa functiei de sinteza hormonala a
ovarelor se va asocia cu scaderea in circulatie a hormonilor estrogeni si ca
urmare a ciclurilor de ingrosare si apoi descuamare a endometrului
(mucoasei uterine) cu implicatie directa asupra menstrelor. Menstruatia
prematura poate fi rezultatul unor factori genetici, a unor boli autoimune,
dar si de cauza necunoscuta.
Va trebui sa va prezentati la medic pentru examen de specialitate in
urmatoarele situatii:
- cand nu ati avut inca nici un ciclu menstrual si ati trecut de varsta de 16
ani amenoree primara,

- cand ciclul menstrual a lipsit doua sau mai multe luni consecutiv
amenoree secundara.
Diagnostic
Desi amenoreea rar poate reprezenta o problema grava de sanatate, ea
uneori poate reprezinta un semn de alarma pentru o serie de tulburari
hormonale. Descoperirea acestora poate lua mult timp si pot fi necesare mai
multe tipuri de teste de laborator.
Primul astfel de test pe care il va recomanda medicul (daca nu cumva il veti
face acasa inainte de a ajunge la medic) este testul de sarcina. Medicul
specialist va efectua de asemenea un examen ginecologic prin care va
evalua pe langa o eventuala sarcina si starea organelor genitale feminine cu
eventualele elemente patologice ce ar putea sta la baza amenoreei.
Urmatorul pas este reprezentat de testele sanguine prin care se va
determina nivelul mai multor hormoni. Se va face o evaluare si a glandei
tiroide prin nivelul circulant al hormonilor acesteia (tiroxina si
triiodotironina), a prolactinei, etc. Se va mai practica un test de provocare la
progesteron.
In functie de semnele si simptomele asociate cu rezultatele testelor de
laborator se va stabili daca in cadrul investigarii cauzelor amenoreei mai
sunt necesare si alte investigatii sau teste diagnostice. Imagistica
precum tomografia computerizata, ecografia,rezonanta magnetica
nucleara pot pune in evidenta eventuale tumori ale glandei hipofize,
anomalii ale aparatului genital feminin, etc.
Ca ultima solutie se poate recurge la histeroscopie sau
chiar laparoscopie mini-invaziva, tehnici invazive de examinare a organelor
sexuale ce permit medicului o explorare directa.
Tratament
Tipul tratamentului de care aveti nevoie va fi stabilit de cauzele amenoreei.
In anumite cazuri este suficienta o recomandare a medicului sa modificati
anumite elemente din stilul dumneavoastra de viata ce tin de activitatea
fizica (eforturile intense, greutatea corporala, etc.) sau psihica (stresul
excesiv).
In cazul altor afectiuni generatoare cum ar fi ovarul polichistic si chiar in
cazul amenoreei atletelor, medicul poate recomanda anticonceptionale ce
rezolva problema prin surplusul hormonal si ritmicitatea administrarii
acestora.
Amenoreea cauzata de afectiuni ale unor glande endocrine precum tiroida
sau glanda hipofiza, se vor rezolva odata cu tratarea bolii de baza.
De retinut!
Cea mai buna cale de a evita intreruperea ciclurilor menstruale este
mentinerea unui mod de viata sanatos prin:

- faceti anumite schimbari in dieta, activitatea fizica, greutate corporala

- incercati sa obtineti o balanta optima intre lucru si odihna
- evaluati momentele de depresie, stres si conflict din viata dumneavoastra.
Daca nu puteti reduce aceste fenomene cereti ajutor familiei
dumneavoastra, prietenilor sau medicului
- fiti vigilenta in ce priveste ciclurile menstruale si luati legatura cu medicul
dumneavoastra atunci cand aveti motive de ingrijorare. Pastrati evidenta
perioadelor menstruale si chiar notati-le pentru a stii cand sa asteptati
ciclurile urmatoare
- discutati cu mama, sora si cu celelalte femei din anturajul dumneavoastra.
Oricine din familia dumneavoastra poate avea probleme asemanatoare,
putand astfel lamuri impreuna anumite aspecte. Aceasta nu trebuie sa
impiedice insa prezentarea la medic
- adunati orice informare ce ar putea fi utila medicului in eventualitatea unui
consult de specialitate
- amenoreea poate fi o cauza de anxietate, dar colaborand cu medicul
dumneavoastra veti putea depista cauza acesteia si stabili impreuna
modalitatea optima de reglarea a ciclurilor menstruale.
Dismenorea
Dismenoreea reprezinta durerea din timpul menstruatiei, localizata inabdomenul
inferior. La unele femei, durerile menstruale sunt usoare; la altele, inschimb, sunt
severe si impiedica activitatile cotidiene timp de mai multe zile pe luna.
Dismenoreea afecteaza aproximativ 50 % dintre femeile de varsta reproductiva, insa apare mai
frecvent la cele cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 ani.
Aceasta reprezinta principala cauza de absenteism scolar la adolescente si oproblema destul de
frecventa a femeilor tinere (cam 10% din persoanele cu dismenoree prezinta o reducere a
capacitatii de efectuare a activitatii cotidiene de1-3 zile/luna).
Din cauza disconfortului produs se inregistreaza un absenteism de aproximativ 26% la femeile
cu o varsta mai mica de 15 ani, 51% la cele de 19 ani si 34% la peste 24 ani.
In primul an dupa menarha (prima menstruatie), 30% dintre fete au dismenoree, iar in al doilea
an inca 20% prezinta dureri. In total la aproximativ 80% dintre femeile cu dismenoree, debutul
este in primii 3 ani de la menarha.
Dismenoree(durere menstruala) - clasificare
In functie de cauza se disting doua forme de dismenoree:
Dismenoreea primara corespunde unor perturbari ale ciclului ovulator (procesul de formare
si eliberare a ovulului de catre ovar) neasociata cu o afectiune a organelor genitale.

Aceasta este o anomalie a contractilitatii uterului cauzata de un deficit de vascularizatie a

acestui organ si unui exces de prostaglandine. In timpul menstruatiei, uterul se contracta pentru
a elimina mucoasa uterina.
Prostaglandinele - substante asemanatoare unor hormoni - sunt cele care declanseaza
contractiile muschilor uterini. Excesul de prostaglandine este considerat a fi o cauza directa a
dismenoreei primare. Nivelurile crescute de leucotriene - substante implicate in inflamatie - pot
juca de asemenea un rol in durerea musculara.
Dismenoreea secundara sau dismenoreea dobandita, apare mai rar si estecauzata de o serie
de afectiuni ale aparatului genital cum ar fi:
Endometrioza - boala ce se caracterizeaza prin proliferarea tesutului endometrial (a mucoasei
uterine) in afara uterului, cel mai adesea in trompele uterine, ovare sau in tesutul din pelvis;
Boala inflamatorie pelvina - o infectie a organelor reproductive feminine, cauzata de obicei de
o bacterie ce se transmite pe cale sexuala;
Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU) - aceste dispozitive contraceptive sunt inserate in
cavitatea uterina si pot cauza crampe intense, in special in primele luni dupa montare;
Fibromul uterin si polipii uterini - formatiuni necanceroase uterine;
Tulburari hormonale;
O anomalie de forma sau de pozitie a uterului;
Un obstacol in scurgerea sangelui intre uter si vagin prin intermediul colului uterin.
Factorii de risc frecvent asociati aparitiei dismenoreei:
varsta mai mica de 20 ani;
inceputul precoce al pubertatii (sub 11 ani);
fluxul menstrual abundent (menoragie);
depresie sau anxietate;
regimurile de slabire (la femeile cu varste intre 14 si 20 ani);
lipsa sarcinilor (nuliparitatea);
fumatul;
lipsa efortului fizic - contribuie la amplificarea durerilor;

 stresul emotional - creste disconfortul provocat de durere.

Principalul simptom al dismenoreei este durerea din abdomenul inferior, iradiata in coapse,
vagin, rect. Durerea menstruala este spasmodica (sub forma unor crampe puternice), difuza sau
violenta (ca o lovitura de pumnal). Ea apare de obicei in primele 4-6 ore de la
inceputul menstruatiei si poate dura pana la 48-72 ore.
Semnele asociate cu dismenoreea pot fi relativ numeroase:
tulburari digestive (varsaturi, greata, diaree);
transpiratii abundente (diaforeza);
cefalee (dureri de cap);
stare de lesin (lipotimie);
dureri de spate;
ameteli;
dureri la nivelul sanilor.
In cazuri mai grave este nevoie de vizita medicala, pentru diagnosticare si tratament. Pe langa
examenul fizic, medicul poate efectua urmatoarele teste:
Teste imagistice - aceste teste neinvazive permit vizualizarea organelor pelvine si sunt frecvent
utilizate pentru diagnosticarea cauzei dismenoreei secundare sunt ecografia, tomografia
computerizata (TC) si imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).
Laparoscopia - in cadrul acestei proceduri chirurgicale, medicul vizualizeaza cavitatea
abdominala prin practicarea unei mici incizii in abdomen si apoi inserarea unui tub prevazut cu
un sistem optic.
Histeroscopia - este o procedura in cadrul careia medicul insereaza un dispozitiv prin vagin
si colul uterin pentru a vizualiza cavitatea uterina.
Dismenoree - tratament
Tratamentul dismenoreei secundare este cel al cauzei, recomandat de catre medicul specialist si
necesita supraveghere medicala. Pacientele cu dismenoree primara pot lua unele masuri pentru
a calma durerile si a reduce disconfortul.
Masurile de autoingrijire pot reduce disconfortul. Modificarea stilului deviata poate fi benefica.
Odihna si un regim echilibrat sunt obligatorii la persoanele cu dismenoree. Programul de somn
si de weekend regulat, cu perioade de relaxare sunt foarte importante la adolescente.

Dupa 20 de ani, minim 8 ore de somn sunt recomandate. Trebuie de asemenea evitata
constipatia (fructele, legumele, cerealele nu trebuie sa lipseasca din alimentatie). Efortul fizic
regulat poate ameliora simptomatologia. Alte masuri complementare pot fi: reducerea
consumului de cafea, administrarea de calciu, baile calde, sticle cu apa calda, comprese calde
aplicate local.
Durerea din dismenoree poate fi redusa prin utilizarea unica sau in asocierede No-Spa si/sau
antiinflamatorii nesteroidiene, precum: ketoprofen, ibuprofen,paracetamol. In cazul unor
crampe menstruale severe, numai medicul poate recomanda contraceptive orale pentru
intreruperea ovulatiei, ceea ce poate reduce sinteza de prostaglandine si prin urmare severitatea
crampelor.
E bine de stiut ca durerile menstruale tind sa scada in intensitate pe masura inaintarii in varsta si
dispar uneori dupa prima sarcina.

Sindromul premenstrual
Mai mult de 85% din femei au una sau mai multe tulburari de ordin fizic si emotional in
perioada ciclului menstrual cuprinsa intre ovulatie (cand se elibereaza un ovul din
ovar, in aproximativ a 14-a zi de ciclu) si prima zi a menstruatiei. Aceste tulburari
poarta denumirea de simptome premenstruale.
In momentul in care acestea interfera cu capacitatea femeii de a-si indeplini indatoririle
si de a relationa normal cu anturajul, tulburarile se incadreaza in asa numitul sindrom
premenstrual. In timp ce anumite femei incep sa aiba aceste probleme in jurul varstei
de 20 de ani, altele inregistreaza debutul tulburarii la 30 de ani.
Sindromul premenstrual poate avea o evolutie oscilanta, cu ameliorari si agravari ale
simptomatologiei pe durata perioadei reproductive a femeii, iar pacienta poate
inregistra inrautatirea simptomelor in apropierea perioadei de premenopauza (la
sfarsitul deceniul 3 sau 4 de viata).
Despre acest sindrom se poate vorbi doar la femeile care au cicluri ovulatorii. Cele
care nu ovuleaza (datorita prezentei unei sarcini, menopauza sau
administrarea pastilelor anticonceptionale) nu sufera aceste tulburari. Totusi, multe
dintre ele au simptome legate de nivelurile hormonale din sange.
Cauze
Sindromul premenstrual si forma sa mai severa, numita sindromul disforic
premenstrual sunt strans legate de sistemul endocrin (hormonal) ce
produce hormonii implicati in ciclul menstrual. Deoarece la femei exista un
sistem hormonal complex, specialistii nu pot inca spune ca se cunosc in

totalitate detaliile sirului de evenimente ce duc la declansarea sindromului

premenstrual la unele dintre acestea, dar nu la toate.
Singura cauza directa cunoscuta este cea mostenita genetic, caci s-a
observat ca majoritatea femeilor ce prezinta acest sindrom au rude
apropiate care sufera de aceeasi simptomatologie.
Asa cum simptomotalogia este heterogena (simptomele nu se manifesta in
aceeasi masura la toate bolnavele), la fel se poate spune si despre factorii
implicati in declansarea acesteia. Modificarile sistemului endocrin implicate
in declansarea sindromului premenstrual sunt:
-nivelul ridicat al aldosteronului (un hormon secretat de glanda
suprarenala); acest fenomen este normal dupa ovulatie; acest hormon
provoaca retentie de lichide, crestere in greutate, umflarea sanilor
si cefalee (dureri de cap) la unele femei, dar nu la toate
-excesul de prolactina (un hormon produs de glanda pituitara) care interfera
cu procesul ovulatiei si produce cicluri neregulate
-utilizarea insuficienta a serotoninei (un neurotransmitator), ceea ce
determina instalarea anxietatii si depresiei; specialistii afirma ca multe
femei cu sindromul premenstrual ce au tulburari ale dispozitiei sunt prea
sensibile la schimbarile normale ale nivelurilor
de estrogen si progesteron din timpul ciclului, ceea ce are drept efect
utilizarea insuficienta a serotoninei mai sus amintite
-nivelurile scazute de endorfinelor (hormoni produsi tot de glanda pituitara),
ceea ce accentueaza starea depresiva si sensibilitatea la durere
-prostaglandinele (substante secretate de toate celulele organismului), ce
provoaca umflarea sanilor, retentia de lichide, crampele, durerile de cap,
iritabilitatea si depresia
-sensibilitatea la insulina, care se modifica in mod normal in timpul
perioadei premenstruale, poate duce la niveluri scazute ale zaharului din
sange (hipoglicemie), iar unii specialisti considera ca asta ar putea constitui
o cauza a sindromului premenstrual.
Simptome
Simptomele premenstruale sunt intalnite in mod normal in timpul ciclului
menstrual, acest fenomen fiind prezent la peste 85% din femei in anumite
momente ale vietii. Daca pacienta nu are reactii exagerate consecutive la
modificarile hormonale din timpul ciclului menstrual, este posibil ca aceasta
sa aiba o simptomatologie saraca sau sa nu aiba deloc manifestari. Cu toate
acestea, daca exista unul sau mai multe simptome de intensitate
usoare/moderate, care afecteaza activitatea zilnica, modul de relationare cu
anturajul sau starea generala a femeii, se poate spune ca aceasta are
sindrom premenstrual.
Simptomele sindromului variaza considerabil de la o femeie la alta si de la
un ciclu menstrual la altul, iar acestea pot fi de intensitate variabila, de la
usoare pana la severe. Unele femei considera ca simptomele se agraveaza

in conditii destres psihic si emotional. Dintre cele 150 de simptome posibile

ale sindromului, cele mai frecvente sunt urmatoarele:
Simptome fizice:
-umflarea si sensibilitatea sanilor
-retentia de lichide, balonarea, cresterea in greutate
-schimbari ale tranzitului intestinal
-acneea (cosurile)
-scurgeri ale sanilor la apasarea sanilor sau a mameloanelor (orice scurgere
neprovocata de aceste manevre ar trebui sa fie evaluata de un medic)
-pofta de mancare exagerata (mai ales pentru dulciuri sau mancaruri
sarate)
-schimbari ale ritmului nictemeral (al somnului)
-oboseala, lipsa de energie
-scaderea libidoului
-durerea mai ales de cap, ale sanilor, ale muschilor si articulatiilor, de spate
(mai ales in regiunea inferioara imediat inaintea primei zile de ciclu
menstrual).
Simptome comportamentale:
-agresivitatea
-atitudine retrasa fata de familie si prieteni.
Simptome emotionale:
-depresie, tristete, deznadejde
-furie, iritabilitate
-anxietate
-schimbari de dispozitie
-incapacitate de concentrare, scaderea atentiei.
Prin definitie, sindromul premenstrual apare in perioada luteala (intre
ovulatie si debutul sangerarilor menstruale). Acestea pot apare pe intreaga
perioada descrisa mai sus sau doar pentru o scurta perioada de timp in
perioada de ovulatie sau in zilele imediate dinaintea menstrei. Femeia
observa ca severitatea si modul de aparitie a simptomelor variaza de la o
luna la alta si ca acestea apar sau dispar fara o cauza clara.
Simptome severe
In cazul in care pacienta are modificari severe ale dispozitiei, depresie
grava, iritabilitate si anxietate de intensitate mare (cu sau fara simptome
psihice), se poate spune ca are sindrom disforic premenstrual. La acest
sindrom simptomele se amelioreaza in primele 3 zile de menstruatie. Acest
sindrom afecteaza aproximativ 8% din femei, iar acestea pot raporta
urmatoarele :
-depresie, anxietate, tulburare bipolara (tulburare mentala caracterizata de
alternanata depresiei cu mania),schizofrenia si tulburari ale obiceiurilor
alimentare
-endometrioza (boala caracterizata prin cresterea, dezvoltarea si
functionarea de tesut endometrial in alta locatie decat cea normala, adica in

afara uterului)
-cefalee sub forma de migrene
-convulsii
-sindromul intestinului iritabil (tulburare caracterizata de alternanta
unor episoade de diaree, insotite de crampe, cu perioade de constipatie)
-astm
-sindromul de oboseala cronica
-alergii
-anemie
-boala tiroidiana.
Alte afectiuni pot determina aparitia simptomelor ce se intalnesc si in
sindromul premenstrual, iar acest lucru este extrem de important in ceea ce
priveste terapia. Cea mai buna metoda ca pacienta sa depisteze daca
simptomele sunt cauzate de sindromul premenstrual este de a afla cand
este ovulatia si de a tine minte acest moment, iar apoi sa realizeze ca un fel
de "jurnal" in care sa noteze simptomele si zilele in care apar menstrele.
Cea mai curata metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea
realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii
corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH). Se credea ca
ovulatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15
a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul
variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta.
Mecanism fiziopatogenetic
Sindromul premenstrual este strans legat de modificarile produse in
sistemul endocrin in perioada cuprinsa intre ovulatie si prima zi de ciclu.
Contrar opiniei generale, ovulatia si sindromul premenstrual nu debuteaza
cu 2 saptamani inaintea menstruatiei. Ziua in care se produce ovulatia
variaza mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta, in medie aflandu-se
undeva intre ziua 10 si ziua 22 a ciclului menstrual. Femeile cu cicluri
neregulate au o variabilitate si mai mare in ceea ce priveste momentul
declansarii ovulatiei si a aparitiei sindromului premenstrual.
Orice modificari hormonale pot determina aparitia sindromului
premenstrual, astfel explicandu-se variabilitatea mare a simptomatologiei
posibile ce insoteste acest sindrom. In producerea ovulului si pregatirea
organismului pentru o posibila sarcina sunt implicati hormoni produsi
de hipotalamus, glanda pituitara, glanda tiroida, suprarenale si ovare,
acestea trimitand mesaje, prin substante chimice, unele catre altele si spre
restul organismului. Aceste semnale hormoni si neurotransmitatori pot
influenta dispozitia, rezervele energetice, capacitatea de concentrare,
greutatea corporala si nivelul de lichide din organism si perceptia durerii.
Daca o mica portiune a acestui sistem hormonal complex nu functioneaza
corect, atunci intregul sistem este afectat si se produc, in mod frecvent,

diferite combinatii de simptome ce tin de sindromul premenstrual.

In timp ce majoritatea femeilor experimenteaza debutul sindromului
premenstrual la varsta de aproximativ 20 de ani, cel mai frecvent femeile se
plang de simptomatologie la aproximativ 30 de ani. Femeile aflate la
sfarsitul deceniului 3 si inceputul deceniului 4, care au modificari hormonale
si ale ovulatiei normale, pot sa acuze simptome legate de dispozitie,
domeniul emotional si fizic ce pot fi similare cu cele din sindromul
premenstrual si sindromul disforic premenstrual. Dupa menopauza, cand
nivelul hormonal este scazut si lipsit de fluctuatii importante, femeile
inceteaza sa mai sufere de sindromul premenstrual.
Femeile trecute de menopauza care primesc suplimente hormonale si
femeile care iau pastile anticonceptionale pot avea, de asemenea, sindrom
premenstrual.
Cu toate ca nu se stie exact cauza declansatoare a sindromului, au putut fi
identificati niste factori care predispun la aceasta afectiune.
Factori de risc
Factori de risc ce nu pot fi controlati:
-antecedente in familie a existentei acestui sindrom (mai exista si alte
membre ale familiei afectate)
-deficienta de vitamina B6, calciu si magneziu
-varsta (sindromul este mai frecvent in deceniul 3 de viata, iar
simptomatologia este, de asemenea, mai agresiva)
-antecedente de tulburari mentale, anxietate sau depresie; acestea
constituie un important factor de risc pentru dezvoltarea sindromului
disforic premenstrual.
Factorii de risc ce pot fi controlati:
-sedentarismul (lipsa de exercitiu fizic)
-stresul
-aport exagerat de cofeina
-dieta saraca.
Consultul de specialitate
Multe femei sufera de sindromul premenstrual, iar consultul de specialitate
se indica in urmatoarele cazuri:
-simptomatologia sindromului afecteaza stilul de viata si capacitatea
pacientei de a efectua activitatile obisnuite
-simptomele par a fi scapate de sub control
-simptomele nu raspund la tratamentul ambulator
-simptome semnificative (precum depresia, anxietatea, iritabilitatea,
tulburarile de dispozitie) nu se amelioreaza la cateva zile dupa aparitia
menstruatiei.

Expectativa vigilenta
Daca simptomele apar in mod constant in cateva luni la rand, se va aborda
un tratament ambulator, iar multe femei au remarcat ca efectuarea unor
schimbari minore ale stilului de viata au imbunatatit simtitor
simptomatologia.
Daca tratamentul ambulator este fara rezultate, iar simptomatologia
afecteaza considerabil stilul de viata, se recomanda programarea la un
medic la 3 luni fata de momentul decizional. Multi specialisti vor cere
pacientei sa intocmeasca acel "jurnal" mai sus amintit pentru cel putin 2
luni inainte de a putea stabili diagnosticul de sindrom premenstrual.
"Jurnalul" ar trebui sa urmareasca urmatoarele:
-simptomele si severitatea lor
-datele cand apar simptomele
-data ovulatiei (daca pacienta poate preciza acel moment)
-data cand apare menstruatia.
Medici specialisti recomandati
In general, medicul de familie poate diagnostica si trata sindromul
premenstrual, dar daca acesta nu este familiar cu afectiunea, se poate
recomanda un consult efectuat de catre un cadru medical care poate
diagnostica si trata afectiunea.
Specialistii care sunt in masura sa diagnosticheze si sa trateze sindromul
premenstrual sunt:
-medicul generalist
-medicul de familie
-medicul internist
-ginecologul.
Daca simptomatologia este severa, se recomanda un consult ginecologic
pentru a se intocmi un plan de tratament. Daca simptomele sunt mai mult
de natura emotionala sau comportamentala sau daca diagnosticul este de
sindrom disforic premenstrual, atunci poate fi extrem de utila colaborarea
cu un psihiatru sau psiholog.
Investigatii
Nu exista o analiza speciala care sa puna diagnosticul de sindrom
premenstrual. Diagnosticul se bazeaza pe antecedentele pacientei si pe
"jurnalul" a doua trei cilcluri menstruale care sa inregistreze simptomele
zilnice, zilele menstruatiei, zilele ovulatorii, daca acest lucru este posibil.
Deoarece este extrem de important ca medicul sa poate exclude si alte boli
ce se manifesta prin simptome similare, este posibil ca acesta sa solicite

mai mult de un consult pentru fiecare pacienta in parte.

Este indicat sa se dozeze TSH-ul (thyroid-stimulating hormon) pentru a se
evalua functia tiroidina, caci tulburarile acestei glande, tulburari tratabile,
pot imita sindromul premenstrual.
Diagnosticul sindromului premenstrual poate fi si mai dificil atunci cand
femeia sufera si de alte afectiuni care, de asemenea, se inrautatesc in a
doua perioada a ciclului menstrual.
-cu toate ca sunt niste criterii clare de diagnostic al sindromului
premenstrual, simptomatologia acestuia se amesteca cu cea din alte
afectiuni
-toate simptomele trebuie evaluate si tratate.
Este important pentru pacienta sa se stabileasca daca simptomatologia este
specific premenstruala, astfel incat medicul sa poata decide tratamentul
optim.
Prin definitie sindromul premenstrual si sindromul disforic premenstrual se
manifesta doar in perioada cuprinsa intre ovulatie si debutul menstruatiei.
Se credea ca menstruatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei,
adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au
sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o
luna la alta. Femeile cu cicluri neregulate au o si mai mare variabilitate a
momentului ovulatiei.
Cea mai sensibila metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea
realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii
corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH).
Tratament - Generalitati
Mai mult de 85% din femei au una sau mai multe tulburari de ordin fizic si
emotional in perioada ciclului menstrual cuprinsa intre ovulatie (cand se
elibereaza un ovul din ovar, in aproximativ a 14-a zi de ciclu) si prima zi a
menstruatiei. Aceste tulburari poarta denumirea de simptome
premenstruale. In momentul in care acestea interfera cu capacitatea femei
de a-si indeplini indatoririle si de a relationa normal cu anturajul, tulburarile
se incadreaza in asa numitul sindrom premenstrual.
Cu toate ca sindromul premenstrual nu poate fi vindecat, se pot face niste
modificari ale stilului de viata si se poate administra medicatie care sa
poate reduce simptomatologia si poate imbunatati calitatea vietii.
Tratament medical
Tratament de baza
Specialistii recomanda tuturor femeilor suspecte de sindrom premenstrual
sa tina un "jurnal" al ciclului menstrual, sa faca schimbari in stilul de viata si

sa realizeze tratament ambulator. Dupa cateva cicluri menstruale se pot

remarca, deja, imbunatatiri ale simptomatologiei. Indiferent daca se decide
si administrarea de medicamente, pacienta ar trebui sa continue cu
urmatoarele masuri in perioada premenstruala:
-sa-si administreze zilnic Calciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg)
deoarece acestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o
legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea
simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea
depresiei si a simptomelor fizice
-sa se limiteze cantitatile de cofeina, zahar rafinat si sodiu din alimentatie,
cel putin pe perioada premenstruala a ciclului; aceste substante sunt legate
de simptome precum insomnia, anxietatea, pofta de mancare exagerata,
durerile si balonarea
-sa se efectueze exercitii fizice regulate, caci s-a dovedit ca acestea reduc
depresia, tensiunea psihica, durerea si tulburarile de dispozitie
-reducerea stresului, caci acesta poate inrautati simptomatologia
-utilizarea de medicamente, precum ainiinflamatoarele nesteriodiene (ex:
Aspirina) pentru tratarea durerilor de cap, de muschi si articulatii, de sani si
a crampelor.
Tratament aditional
Daca dupa doua trei luni in care stilul de viata a fost modificat si s-au
urmat masurile mai sus descrise pacienta prezinta, in continuare, simptome
moderate/severe, se recomanda consult medical pentru a se stabili un plan
de tratament. Urmatoarele simptome se considera specifice:
- toate simptomele fizice si legate de dispozitie: inhibitorii selectivi ai
recaptarii serotoninei (medicatia antidepresiva) constituie medicatia de
prima intentie (prima alegere) pentru toate simptomele moderate/severe
ale sindromului premenstrual, inclusiv agresivitatea, depresia, anxietatea si
simptome fizice. Noile descoperiri au aratat ca majoritatea femeilor
inregistreaza ameliorarea simptomelor consecutiv tratamentului cu acest tip
de medicatie; daca un anumit medicament din aceasta clasa se dovedeste a
fi ineficient, se recomanda incercarea altuia inaintea renuntarii complete la
ele
- trebuie stiut ca un anume medicament din aceasta clasa (Paxil), daca este
administrat femeilor insarcinate in primele 12 saptamani de sarcina, poate
determina aparitia unor defecte congenitale copilului
- balonarea si sensibilitatea sanilor
-spironolactona (un diuretic), luat in perioada premenstruala, reduce mult
balonarea si sensibilitatea sanilor
-administrarea zilnica de vitamina E (400 UI) este de asemenea eficienta in
reducerea sensibilitatii sanilor, daca este utilizata in perioada
premenstruala
-uleiurile de contin acizi grasi esentiali au, de asemenea, un rol important in
ameliorarea simptomelor.

Alte tratamente hormonale, sedative si chirurgicale

Scopul tratamentului hormonal si chirurgical este de a bloca o parte a
sistemului endocrin (hormonal) implicat in producerea bolii. Aceste
tratamente nu sunt utilizate in mod uzual, fie pentru ca sa stie ca sunt
ineficiente, fie pentru ca au importante efecte secundare:
-administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este
indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o
masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt
constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele
amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea
sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit
consecutiv acestui tratament sau in plus, au dezvoltat tulburari de
dispozitie; pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari
de dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele
femei, dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin
-progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a
fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie
-un tratament recent, de ultima intentie, in sindromul disforic premenstrual,
cel realizat cu agonisti ai hormonului eliberatori de gonadotropina (GnRH-a),
cu toate ca are un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet
functia ovariana si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei
(bufeuri de caldura si uscaciune vaginala)
-administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora
simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este
indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru
ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea
sanilor si tulburari ale colesterolului
-benzodiazepinele, precum alprazolamul, pot fi utilizate ocazional pentru
tratarea anxietatii; ele deprima sistemul nervos central, dar isi pierd
eficienta in timp si pot determina dependenta; deoarece au efecte ce pot
pune viata pacientului in pericol, benzodiazepinele se recomanda a fi
administrate doar cateva zile, atunci cand alte terapii au esuat
-medicamentele ce scad nivelul de prolactina pot ameliora simptomele
sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma, cefalee, crampe,
oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor poate reduce
frecventa de aparitie a efectelor secundare
-ovarectomia (eliminarea chirurgicala a ovarelor) este extrem de rar
utilizata, deoarece efectul cel mai direct este instalarea brusca a
menopauzei, iar simptomele sunt, de cele mai multe ori, mult mai severe
decat cele aparute la instalarea naturala a menopauzei.
De retinut!
Nu exista un tratament care sa fie eficient pentru toate femeile, de aceea se
recomanda o colaborare stransa intre paciente si medici care, astfel, sa
permita tatonarea mai multor posibilitati de terapie pana la gasirea celei

potrivite pentru fiecare femeie in parte.

Nu se poate preveni aparitia sindromului, dar se pot realiza schimbari in
stilul de viata care sa reduca riscul de apartie a simptomelor severe:
-administrarea zilnica deCalciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg)
deoareceacestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o
legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea
simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea
depresiei si a simptomelor fizice
-sa se limiteze cantitatile de cofeina din dieta
-sa se efectueze exercitii fizice regulate, care cresc eliberarea de endorfine
la nivelul creierului si astfel, este redusa perceptia dureroasa si da o
senzatie de bine
-reducerea stresului prin repaus suficient si prin tehnici de relaxare
-consumul unei diete echilibrate care sa mentina glicemia la nivele normale;
se recomanda consumul de mese in cantitati mici ce contin carbohidrati,
cereale integrale, proteine, fructe si legume; se va evita consumul de
dulciuri, grasimi in exces, sare si alcool
-renuntarea la fumat.
Tratament ambulatoriu
Atata timp cat femeia are cicluri menstruale si ovuleaza, sistemul endocrin
are efecte puternice, ciclice, asupra organismului. Daca aceasta are
simptome care pot fi considerate in contextul unui sindrom premenstrual, se
recomanda urmatoarele masuri ambulatorii:
-intocmirea unui jurnal in care sa se mentioneze simptomele si severitatea
acestora, zilele in care se produce ovulatia si in care apare menstruatia si in
acest fel, se pot detecta ciclicitatea manifestarilor si se poate realiza cel mai
bun plan terapeutic in colaborare cu medicul; acest jurnal poate fi utilizat si
la planificarea masurilor profilactice pentru reducerea simpotmatologiei
-intocmirea si respectarea unui program de exercitii fizice (30 de minute, de
4-5 ori pe saptamana),deoarece acestea s-au dovedit a reduce depresia si
tensiunea, durerea si tulburarile de dispozitie
-administrarea zilnica de calciu si vitamina B6
-urmarea unei diete alimentare echilibrate, cu un continut optim de
vitamine si nutrienti
-utilizarea de antiinflamatoare nesteiriodiene pentru reducerea durerilor
corelate cu acest sindrom
-eliminarea obiceiurilor nesanatoase (fumatul, excesul de cofeina, alcool,
ciocolata sau sare)
-reducerea stresului zilnic
-frecventarea unor grupuri suportive, alcatuite din femei ce au aceleasi
probleme
-folosirea unor sutiene mai bune, care sa amelioreze simptomele legate de

umflarea sanilor, mai ales in zilele premenstruale.

Aceste masuri pot ajuta femeiasa decida care sunt modificarile ce au efecte
benefice asupra imbunatatirii simptomelor.
Se recomanda:
-incercarea uneia sau doua masuri in acelasi timp si nu toate deodata
pentru a se putea identifica exact care sunt cele utile fiecarei femei in parte
-fiecare masura va fi testata timp de 2-3 cicluri menstruale, caci unele
dintre ele devin eficiente dupa un timp mai indelungat
-stoparea utilizarii unei masuri daca aceasta s-a dovedit ineficienta dupa 2-3
luni.
Tratament medicamentos
Daca se pune problema unui tratament medicamentos, trebuie evaluate si
puse in balanta urmatoarele elemente:
- eficacitatea tratamentului la celalalte paciente. Unele medicamente
si suplimente nutritive s-au dovedit a fi eficiente la imbunatatirea
simptomatologiei. Altele s-au dovedit a fi la fel de eficiente precum
cele placebo (pacientul crede ca ia un anumit medicament, dar in realitate i
se administreaza doar o pastila ce contine zahar si astfel se evalueaza
capacitatea individului de a induce in mod subconstient anumite efecte
'benefice" ale medicamentului). De aceea se recomanda a fi administrate
medicamente, vitamine sau minerale despre care studiile au demonstrat ca
au efecte benefice, iar costul produselor trebuie sa fie un element de luat in
seama
- efectele secundare ale medicatiei. Este posibil ca efectele secundare ale
medicatiei sa fie la fel de suparatoare precum simptomele sindromului
premenstrual. De exemplu, agonistul hormonului eliberator de
gonadotropina (GnRH-a) are efecte secundare importante. In alte situatii,
eliberarea de simptome suparatoare ale sindromului poate fi mai valoroasa
decat efectele secundare.
- frecventa in care aceste produse trebuie administrate. Unele medicamente
trebuie administrate zilnic, dar altele se pot administra doar in momentele
simptomatice. In cazul in care simptomele sunt de intensitate usoara si nu
dureaza mult, se poate considera inutila administrarea zilnica a medicatiei.
Administratia Alimentatiei si Medicamentelor din SUA a emis urmatoarele
semnale de alarma:
-sa nu se intrerupa administrarea medicatie antidepresive, dar pacientii sa
fie urmariti pentru semnale de alarma asupra incercarilor de suicid ale
acestora; acest element este mai ales important la debutul tratamentului
sau la schimbarea dozelor
-paxilul (antidepresiv) produce defecte congenitale copiilor nascuti din
mame carora li s-a administrat acest produs in primele 12 saptamani de
sarcina.Tulburarile fizice si emotionale ce apar intre ovulatie si prima zi de

ciclu menstrual poarta numele de simptome premenstruale, iar cand aceste

simptome influenteaza negativ modul de viata al pacientei se poate vorbi
de sindrom premenstrual. Daca simptomele sunt severe, atunci se poate
vorbi de sindrom disforic premenstrual
- daca simptomele persita in ciuda modificarilor realizate in stilul de viata se
recomanda un consult medical in vederea stabilirii unui plan medicamentos.
Majoritatea medicametelor utilizate influenteaza anumite elemente ale
sistemului endocrin, cu scopul de a stopa sau accentua un anumit element
biologic ce poate cauza simptome
- nu exista un tratament medicamentos care sa vindece sindromul.
Medicatia cea mai frecvent utilizata este cea formata din antiinflamatoare
nesteroidiene pentru ameliorarea durerilor si inhibitorii selectivi ai recaptarii
serotoninei pentru tulburarile de dispozitie. Aceste medicamente s-au
dovedit foarte eficiente si cu riscuri scazute de efecte secundare.
Optiuni de medicamente
- analgezice (antiinflamatoarele nesteriodiene).Aspirina, Ibuprofenul
sau Naproxenul scad efectele dureroase declansate de prostaglandine
(mediatori ai inflamatiei produsi in oganism).
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei. Prozacul, Zoloftul etc. au efecte
pozitive in ameliorarea tulburarilor de dispozitie, anxietatii, iritabilitatii,
agresiunii si simptomelor fizice, caci ele inbunatatesc capacitatea creierului
de a utiliza serotonina, un neurotransmitator. Aceste medicamente sunt
utile atat la administrarea stricta in perioada premenstruala, cat si la
administrarea continua, pe parcursul intregii luni
- diureticele pentru tratamentul retentiei de lichide si a cresterii in
greutate. Spironolactona, utilizata in saptamanile premenstruale, reduce
retentia de lichide si sensibilitatea sanilor, prin blocarea actiunii
aldosteronului (hormon implicat in retentia de apa in organism)
- benzodiazepinele utilizate in tratamentul anxietatii. Alprazolamul (Xanax)
este recomandat doar pentru cateva zile si doar in cazul in care celelalte
tratamente s-au dovedit ineficiente; acesta deprima sistemul nervos central,
isi pierde eficienta in timp si poate da dependenta. Poate provoca sevraj
(simptome la intreruperea tratamentului) si simptome amenintatoare de
viata.
Tratamentul hormonal
-administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este
indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o
masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt
constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele
amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea
sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit
consecutiv acestui tratament, in plus, au dezvoltat tulburari de dispozitie;
pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari de

dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele femei,

dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin
-progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a
fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie.
Tratamentul hormonal aditional
-agonistii hormonului eliberator de gonadotropina (GnRH-a), cu toate ca are
un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet functia ovariana
si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei (bufeuri de caldura
si uscaciune vaginala)
-administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora
simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este
indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru
ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea
sanilor si tulburari ale colesterolului.
Alte antidepresive
-antidepresivele triciclice nu sunt foarte bine evaluate in ceea ce priveste
eficienta in acest sindorm; ele au efecte secundare posibile dar totusi au
efecte benefice asupra depresiei severe si a insomniei.
Alte medicamente
-medicamentele ce scad nivelul de prolactina (bromcriptine) pot ameliora
simptomele sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma,
cefalee, crampe, oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor
poate reduce frecventa de aparitie a efectelor secundare
-propanololul, un beta-blocant (utilizat uzual in tratamentul afectiunilor
cardiace) este util in tratamentul migrenelor sau a cefaleelor.
De retinut!
Folosind jurnalul ce contine informatii despre ciclul menstrual, medicul isi
poate da seama care sunt simptomele cele mai suparatoare pentru pacienta
si poate stabili un plan de tratament focalizat pe acestea.
Tratament chirurgical
In trecut femeile cu simptome severe ale sindromului premenstrual erau
frecvent tratate prin indepartarea chirurgicala a ovarelor si uterului. Fara
ovare, organismul femeii nu mai produce ovule, estrogen si progesteron si
nu mai exista ciclu menstrual.
Aceasta metoda, in momentul de fata este controversata si rar utilizata. Se
foloseste pentru femeile care intrunesc urmatoarele criterii:
-simptomele sunt severe si afecteaza sever modul de viata al pacientei

-pacienta nu mai are planuri de a naste copii si se afla la distanta de multi

ani de menstruatie
-simptomele sunt ameliorate de medicatia ce induce o stare similara
cu menopauza (GnRH-A); cu toate acestea, chiar daca simptomatologia se
amelioareza in aceste conditii, nu exista dovada certa ca acest lucru se
intampla datorita terapiei
-au esuat toate celalalte forme de tratament
-toate sau majoritatea simptomelor sunt legate de sindromul disforic
premenstrual; celalalte probleme, precum cele de ordin psihologic si de
ordin nonmedical nu par a contribui la simptomatologie.
Cu toate ca ovarectomia elimina probleme legate de sindromul
premenstrual, totusi procedura induce menopauza precoce si simptomele
aferente acesteia, care au tendinta de a fi mai severe decat in menopauza
indusa in mod natural. Menopauza precoce creste riscul de osteoporoza,
deoarece nivelurile scazute de estrogen duc la scaderea densitatii osoase.
De aceea, femeile fara ovare sunt sfatuite sa se trateze cu estrogen cel
putin pana la varsta de aparitiei a menopauzei naturale, ca si masura de
protectie impotriva osteoporozei:
-terapia cu pastile combinate de estrogen si progesteron sunt utilizate la
femeile fara ovare, dar cu uterul inca prezent, pentru a se reduce, astfel,
riscul de cancer uterin legat de estrogen
-terapia de substitutie cu estrogen se recomanda la cele la care au fost
indepartate atat ovarele cat si uterul.
Exista de asemenea riscurile din procedurile chirurgicale datorita necesitatii
anesteziei.
Alte tratamente
Metode alternative sau complementare
-metode de relaxare, incluzand exercitii de relaxare, exercitii de
respiratie, yoga sau terapie prin masaj
-terapia prin lumina puternica: unele studii asupra acestei metode au
sugerat ca expunerea la lumina fluorescenta dimineata si seara in zilele in
care pacienta prezinta simptome ale sindromului premenstrual pot reduce
severitatea acestora
-terapia prin deprivare de somn: cu toate ca nu s-a studiat in detaliu, se
crede ca deprivarea de somn din timpul noptii, in timpul fazei premenstruale
poate imbunatati simptomatologia (depresia); prin acordarea a doar 3-4 ore
de somn la inceputul sau sfarsitul noptii, femeile cu sindromul disforic
premenstrual au inregistrat o imbunatatire a dispozitiei, mai ales dupa o
noapte de recuperare a somnului pierdut; acest fenomen se crede a fi
datorat modificarilor din ciclul circadian (ritmul somn-veghe) care la femeile
cu sindrom disforic premenstrual se pare ca este anormal.
Tratamentul cu suplimente de vitamine si minerale

-calciul acest element detine un rol in productia de hormoni a sistemului

endocrin; acesta este in legatura directa cu simptomatologia sindromului
premenstrual; se poate obtine o imbunatatire a simptomatologiei prin
administrarea zilnica a 1200 mg de calciu in trei doze, iar in acest mod se
pot reduce, de asemenea, riscurile osteoporozei
-magneziul la unele femei cu sindrom premenstrual s-au detectat nivele
scazute de magneziu, ceea ce este legat de nivelele anormale ale anumitor
substante din organism, precum prostaglandinele, care sunt in legatura
directa cu mecanismele de producere ale inflamatiei; s-a obtinut o reducere
a simptomelor date de retentia de lichide prin administrarea zilnica, timp de
minim 2 luni, a magneziului; de asemenea acest element are un rol in
reducerea simptomelor dureroase si ale tulburarilor de dispozitie
-vitamina B6 (piridoxina): acest element are rol in functia sistemului
endocrin si in capacitatea organismului de a utiliza magneziul; cu toate ca
exista controverse cu privire la acest subiect, s-a remarcat ca administrarea
zilnica de vitamina B6 imbunatateste simptomele depresive; se recomanda
administrarea zilnica de maxim 100 mg, pentru a se evita efectul toxic al
acesteia
-vitamina E: este unanima opinia conform careia administrarea acestui
element, in perioasa premenstruala, este eficienta in tratarea simptomelor
date de sensibilitatea sanilor; ca efecte secundare se pot inregistra
cresterea in greutate, anxietatea, cefaleea, pofta de a consuma dulciuri,
depresia, insomnia si astenia (oboseala).
Alte suplimente minerale sau vegetale
-zinc: pentru tratamentul acneei (cosuri) din sindromul premenstrual
-vitex: cu toate ca nu se cunosc exact efectele acestui produs, se pare ca se
obtin niste modificari hormonale care afecteaza ovulatia si productia de
estrogen; s-a demonstrat ca acest produs reduce iritabilitatea, furia,
sensibilitatea sanilor, crampele, cefaleea, retentia de lichide; efectele
secundare posibile sunt greata, tulburarile gastrointestinale, starea de rau
general
-ginkgo biloba: aceasta poate reduce sensibilitatea sanilor, retentia de
lichide, cresterea in greutate; sunt necesare mai multe cercetari inainte ca
ginkgo a fi considerata a fi un tratament util in sindromul premenstrual
-primula de seara: uleiul obtinut de la aceasta planta este bogata in acidul
gamma-linoleic, un acid gras esential care se crede a influenta efectele
prostaglandinelor, precum durerea; se poate obtine o usoara ameliorare a
sensibilitatii sanilor; cu toate acestea multe studii au demonstrat ca nu
exista efecte benefice ale acestei plante asupra simptomelor sindromului
premenstrual.
De retinut!
Viaminele, suplimentele minerale si vegetale se pot procura de la farmacii,
drogherii si plafare. Se recomanda, in mometul cand se incearca terapiile
alternative, sa se foloseasca intai produsele despre care s-a demonstrat in

mod cert ca sunt eficiente. Un tratament se va testa 2-3 cicluri menstruale;

unele necesita folosinta pentru mai mult de 1 luna pentru a deveni
eficiente.
Se recomanda utilizarea produselor conform instructiunilor si sa nu se
depaseasca doza maxima. La femeile care incearca sa ramana insarcinate,
dar care doresc sa amelioreze putin simptomatologia sindromului
premenstrual, sunt sfatuite sa incerce produsele minerale si vegetale in
concordanta cu sfatul medicului. Unele produse au efecte secundare ce ar
trebui sa fie evitate de femeile ce incearca sa ramana insarcinate

Ministerul Sntii al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie N.Testemianu
Catedra Obstetric i Ginecologie

REFERAT
Tema :Tulburarile functiei menstruale. Amenorea.
Dismenorea.Sindromul premestrual.

ef caterd: Profesor Universitar, doctor

habilitat n mmedicin, Valentin Friptu
ef studii: Conferentiar Universitar, doctor n
medicin, Mihail Surguci
Student:medicina Nr1,gr. 1527
Cojocari Serghei
Chisinau 2015