Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea „OVIDIUS” Constanţa

Master :Guvernare si Administraţie Publică Europeană


Anul I , sem I

CONSILIUL EUROPEAN

Curs: Institutii si politici ale Uniunii Europene

Profesor: Conf. dr. Serban George

STUDENT:BOANGIU MIHAELA

2009
CONSILIUL EUROPEAN

EVOLUTIA CONSILIULUI EUROPEAN

Consiliul Europei este o organizatie internationala,infiintata in 1949,cu sediul la


Strasbourg,independenta complet de Uniunea Europeana si care se ocupa cu drepturile
omului.”Scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai stransa intre membrii
sai pentru a salvgarda si promova idealurile si principiile care sunt patrimoniul lor comun
1
si de a favoriza progresul lor economic si social1 .Consiliul European sau Summit-ul
European este un tip de reuniune periodica a sefilor de stat si de govern ai tuturor
membrilor Uniunii Europene pentru a trasa liniile de politica generala ce trebuie dusa de
Uniune.Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Ministri este principala institutie
decizionala a Uniunii Europene.
Alaturi de reprezentarea nationala din cadrul Inaltei Autoritati din cadrul CECO si
de numirea de catre guvernelor statelor membre a reprezentantilor in Adunarea
Comuna,exista o institutie,esentiala in procesul decisional care respecta logica
interguvernamentala,diminuand astefel caracterul supranational al CECO.Aceasta
institutie a fost Consiliul Special de Ministri,responsabil,din partea statelor membre,cu
monitorizarea activitatii Inaltei Autoritati.
Prin tratatele de la Roma care au constituit Comunitatea Economica
Europeana( CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice( EURATOM),Consiliile
de Ministri ale instituiilor nou create au cunoscut o serie de atributii largite fata de
Consiliul Special de Ministrii al CECO.In anul 1967,cele trei Consilii de Ministri au
fuzionat,devenind Consiliul de Ministrii al Comunitatilor Europene,competentele noii
structuri au fost consolidate,astfel incat,componenta interguvernamentala a Comunitatilor
1
Dorel G.,Gauthier A.,La CEE de Rome a Maastricht,Breal,1994,p27

2
a devenit tot mai evidenta.Situatia nu s-a schimbat nici dupa 1993,cand,odata cu intrarea
in vigoare a Tratatului de la Maastricht,aceasta institutie va fi redenumita Consiliul
Uniunii Europene,ea devenind principalul organism decisional al Uniunii Europene
pentru activitatea obisnuita a organizatiei.
Atributiile Consiliului Uniunii Europene sunt: adoptarea legislatiei comunitare ,
coordonarea politicii economice a statelor membre , incheierea de acorduri internationale
intre Uniunea Europeana si unul sau mai multe state sau organizatii internatinale ,
aprobarea bugetului Uniunii Europene impreuna cu Parlamentul European , adoptarea
deciziilor cu privire la Politica Externa si de Securitate Comuna ( PESC) , coordonarea
activitatilor statelor membre si cooperarea intre instantele judiciare si fortele nationale de
politie.
Prima mentionare a Consiliului European apare in Actul Unic European
(1986),odata cu Tratatul de la Maastricht,capatand si un statut oficial.Actul Unic
European a prevazut ca institutia europeana,Consiliul European :
-va beneficia de un support juridic conventional,
-va fi compus din sefii de stat si/sau de govern ai statelor membre ale Comunitatilor
europene asistati de ministrii afacerilor externe,precum si de presedintele Comisiei.
Dupa asa numita oficializare a sa prin Actul Unic European,Consiliul a adoptat o
serie de orientari marcante pentru evolutia comunitara,precum:reforma finantarii
Comunitatilor Europene,care intrau in vigoare in anul 1998,moderarea dezbaterilor cu
privire la ceea ce va deveni.Tratatul de la Maastricht reglementeaza in mod expres,in art
5,Consiliul European:”Consiliul European da Unirii impulsurile necesare dezvoltarii
sale si ofera orientarile politice generale.Consiliul European reuneste sefii de stat sau de
guvern ai statelor membre,ca si presedintele Comisiei Europene.Acestia sunt asistati de
ministrii afacerilor externe ai statelor membre si de catre un membru al comisiei”.
ORGANIZAREA CONSILIULUI EUROPEAN
Consiliul European este definit de trei niveluri diferite de organizare:
I.Reuniunile ministrilor au loc in functie de anumite domenii : afaceri generale ,
agricultura, mediu , transport , piata muncii,etc.In cadrul Consiliului , adoptarea unei
decizii poate necesita,in functie de domeniu si importanta,majoritatea simpla (50% +
1),majoritatea calificata (2/ 3) sau unanimitate.Exista,de asemenea , o ierarhie a

3
Consiliilor,cele mai importante fiind:Consiliul Afacerii Generale, Consiliul Ministrilor
Agriculturii si Ecofin,acestea reunindu-se de doua pana la patru ori pe an.Sedintele
formale au loc la Bruxelles,insa datorita unui acord incheiat cu guvernul
luxemburghez,intalnirile din aprilie,iunie si octombrie au loc la Luxemburg.In afara
acestora mai pot exista reuniunii informale ce au loc,de regula, in statul in care detine
Presedentia Consiliului.Functia de presedinte al Consiliului Europei este conferita prin
rotatie fiecarui stat pentru sase luni,perioada in care se incearca de obicei obtinerea unor
rezultate in anumite domenii.Transferarea de doua ori pe an a acestei functii in custodia
altui stat a facut necesara existenta unui Secretariat General cu atributii complexe care sa
gestioneze activitatea institutiei sis a permita o oarecare eficienta a lucrarilor.
II.Comitetul Reprezentatntilor Permanenti este infiintat in 1952 si institutionalizat sub
numele care il poarta astazi.Este format din diplomati si functionar de rang inalt ai
statelor membre avand rolul de a demara si intreprinde o mare parte din negocierile dintre
state,actionand ca atenuator al posibilelor tensiuni diplomatice care pot aparea intre
acestea
III.Diversele grupuri de lucru,organizate in functie de domenii.
Relatia Consiliului cu celelalte instituii a evoluat,fiind in general din ce in ce mai
dependente una de alta.Astefl,impreuna cu Parlamentul European , Consiliul adopta acte
legislative prin intermediul procedurii de codecizie.De asemenea , consulta institutia
parlamentara pentru adoptarea actelor prin intermediul altor procedure.In acelasi timp ,
Comisia , dat fiind ca este responsabila pentru pregatirea proiectelor de acte normative
colaboreaza cu consiliul pentru a se asigura ca propunerile sale sunt acceptate cu toate ca
traditional intre cele doua exista o oarecare competitie ce decurge incluziv din logica
diferita ce sta la baza acestor institutii.In ceea ce priveste schimbarile aduse de extinderea
Uniunii si de posibilele modificari pe care le presupune ratificarea Tratatului
Constitutional,acestea sunt reflectate in special la nivelul reuniunilor ministeriale,afectate
in primul rand de problema votului,formulele actuale avand potentialul de a incetini
procesul de integrare.
ADUNAREA PARLAMENTARA

4
Adunarea Parlamentară este un organism statutar al Consiliului Europei. Ea
reprezintă forţele politice ale parlamentelor statelor membre şi se doreşte să fie motorul
extinderii cooperării europene către toate statele democratice din Europa.
Adunarea Parlamentară îşi stabileşte ordinea de zi, abordarea subiectelor de
actualitate şi teme cu caracter prospectiv care tratează, în special, probleme ale societăţii
şi chestiuni de politică internaţională. Deliberările sale joacă un rol important în
orientarea activităţii Comitetului Miniştrilor şi a sectoarelor interguvernamentale ale
Consiliului Europei. Ele se repercutează asupra guvernelor atunci când membri lor le
transmit Parlamentelor naţionale.
Evenimentele survenite în ţările Europei centale şi de est la începutul anilor 90 au
conferit Adunării Parlamentare o misiune unică: să contribuie la integrarea acestor ţări în
familia democraţiei europene şi să promoveze o veritabilă cooperare parlamentară între
toate naţiile Europei.
Adunarea Parlamentară contribuie la construirea unei Europe extinse, fără
frontiere.Statutul de invitat special creat de Adunarea Parlamentară în 1989, a permis
delegaţiilor parlamentare ale ţărilor Europei centrale şi de est, angajate pe drumul
democraţiei pluraliste, dar nefiind încă membre ale Organizaţiei, să asiste la sesiunile
plenare ale Adunării Parlamentare şi la reuniunile comisiilor lor. Contactele şi
schimburile astfel stabilite au încurajat procesul de democratizare al acestor ţări şi le-au
facilitat aderarea la Consiliul Europei
Reprezentanţii Adunării Parlamentare realizează vizite periodice în Europa
pentru a stânge informaţii de primă mână necesare elaborării rapoartelor Adunării,
asigură observarea alegerilor şi se angajează în diplomaţia parlamentară.
Textele adoptate de Adunarea Parlamentară reprezintă orientări importante pentru
Comitetul Miniştrilor, guverne, parlamente şi partide politice naţionale precum şi de alţi
actori importanţi ai societăţii. Adunarea Parlamentară a fost de multe ori la originea a
numeroase tratate internaţionale, convenţii europene şi alte instrumente juridice care
formează baza unei veritabile legislaţii europene.