Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A SISTEMULUI POLITIC
sau prezidentiala, în care toate organele sunt alese, decât prin monarhie
constitutionala, în care seful statului, monarhul, nu este ales. Ramâne totusi
ca o realitate dovedita de experienta istoric a faptul ca esenta statului,
democratica sau dictatoriala, nu depinde hotarâtor de forma de
guvernamânt, întrucât viata a aratat ca pot exista dictaturi, în cazul unor
republici, dupa cum exista democratii în cadrul unor monarhii.
Structura statului reprezinta un raport între organele centrale si
locale ale statului. Sub acest aspect, putem distinge: state national-unitare,
state federative si confederatii statale. Statul federal constituie o comunitate
a statelor nesuverane, care presupune un stat central cu competenta si
personalitate distincte de cele ale statelor membre. Organizarea statala de tip
federal este însarcinata cu rezolvarea problemelor comune. Functiile statale
sunt împartite între statul federal si statele membre. Ca urmare, în statele
federale se întâlnesc, paralel, organe ale puterii si ordinii de drept federale si
organe ale puterii si ordinii de drept a statelor membre. În statul federal,
statele membre participa la legiferarea federala, în conditiile existentei unei
delimitari a competentelor în realizarea sarcinilor statale.
În cadrul confederatiilor de state suverane, statale membre îsi
pastreaza suprematia si independenta în mod integral, competentele statului
federal referindu-se la luarea unor decizii în comun în domeniul relatiilor
internationale. Confederatia poate cunoaste si forme mai evoluate, cu organe
comune, cum sunt: adunarea reprezentativa, seful de stat, organele
diplomatice, armata, finantele, mentinându-se fiinta statala distincta care
este reprezentata de parlamente si guverne separate. Istoria a cunoscut mai
multe exemple de confederatii care, treptat, au încetat de a mai exista ca
atare.
Regimul politic reprezinta pentru multi politologi un element al
formei de stat, pentru altii, un element al sistemului politic. Având în vedere
ca statul reprezinta institutia centrala a sistemului politic, este neîndoios
faptul ca regimul politic este legat, în primul rând, de stat, constituind un
element al formei de stat, si anume elementul hotarâtor, pentru ca el
exprima un rapor t între organele de stat si cetateni. Daca organele de stat se
constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor, ca expresie a vointei
acestora, avem de-a face cu un regim politic democratic si, invers, daca
organele de stat se constituie si actioneaza fara consimtamântul cetatenilor,
ignorând vointa acestora, regimul politic pe care acestea îl promoveaza este
unul de factura dictatoriala. De aceea, în analizele politologice, când se
urmareste elucidarea esentei statului, se vorbeste despre regimul politic.
Politologie
5)
R. Aron, Democratie si totalitarism, Gallimard, Paris, 1965
Statul – institutie centrala a sistemului politic
6)
C.C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti,
1974, p. 20
Politologie
mare dintre regii din Thracia" 7), dupa cum se consemneaza în inscriptia
descoperita la Dionysopolis si, respectiv, Decebal (87-106 d.Hr.) care"...
foarte priceput la planurile de razboi... bun luptator... multa vreme a fost un
dusman de temut pentru romani..."8) , potrivit relatarilor lui Dio Cassius.
Cea mai mare forta statala de la începutul mileniului I d.Hr. -
Imperiul roman - a trebuit sa duca grele si sângeroase razboaie împotriva
dacilor.
Dupa ocuparea unei parti a Daciei de catre romani si a transformarii
acesteia în provincie impe riala romana, s-a instituit o administratie statala
romana în care au fost incluse si elemente autohtone, ducând la crearea unor
puternice centre urbane, care au atins un înalt grad de civilizatie, pe fondul
careia s-a desfasurat simbioza daco-romana, care a dat nastere poporului
român si limbii sale.
Retragerea aureliana, survenita în a doua jumatate a sec. al III-lea
e.n., determinata, în principal, de presiunile populatiilor migratoare asupra
granitelor imperiului roman din aceasta parte a lumii, valurile migratoare
care s-au succedat, pentru o perioada si peste teritoriul tarii noastre au
îngreuiat, dar nu au putut întrerupe procesul organizarii statale românesti. Se
stie ca retragerea romana a constat în retragerea administratiei romane, a
unei parti din armata, a elementelor aristocratice, în timp ce majoritatea
populatiei a ramas statornica pe vatra strabuna, continuându-si neîntrerupt
existenta si implicit procesul de organizare statala în noile conditii istorice
deosebit de vitrege.
În fata valurilor populatiilor migratoare, poporul român a rezistat
prin forme specifice de organizare social-economica, respectiv prin obstile
satesti si prin nuclee de organizare politica (numite de Nicolae Iorga
"Romanii populare"), care vor conduce la constituirea formatiunilor statale
românesti de tipul voievodatelor, cnezatelor, jupanatelor, despotatelor,
tarilor etc., care acopereau, spre sfârsitul mileniului I si începutul mileniului
II e.n., întregul teritoriu românesc.
Organizat în astfel de structuri politico-statale, având continuitate pe
vatra strabuna si un nivel de civilizatie superior celui atins de populatiile
migratoare, poporul român a rezistat în fata tuturor valurilor migratoare,
continuându-si neîntrerupt viata pe pamântul stramosesc, pastrându-si fiinta,
limba, obiceiurile si specificul organizarii sale politice. În acest context se
înscrie si rezistenta dârza a formatiunilor politico-statale românesti
împotriva patrunderii ungurilor în Transilvania, începând cu secolul
7)
Stefan Pascu, Liviu Maior, Culegere de texte pentru istoria României, vol. I, EDP,
Bucuresti, 1974, p. 9
8)
Ibidem , p. 15-16
Statul – institutie centrala a sistemului politic
9)
Cf. Marin Popescu -Spineni, România în izvoare geografice s i cartografice, Editura
Stiintifica s i Enciclopedica, Bucuresti, 1978, p. 109-110
10)
Stefan Pascu s.a., op.cit., p. 90-101
Politologie
germanilor etc. Trebuie subliniat însa ca, atât înfaptuirea cât si evolutia
statului national român, spre deosebire de alte cazuri, s-a realizat numai pe
baze democratice.
Astfel, ca un rezultat firesc al luptei de eliberare nationala,
independenta si unitate statala, s-a reusit, în 1859, constituirea statului
national român modern, prin unirea Moldovei cu Muntenia. Atât pregatirea
actului Unirii din 1859, cât si dubla alegere a lui Al. I. Cuza ca domn al
Principatelor Române si constituirea organelor puterii de stat s-au realizat în
mod democratic 11).
În anul 1866 a fost adoptata Constitutia României, care a luat locul
Statului dezvoltator al Conventiei de la Paris statornicind un regim politic
democratic (cu anumite limite, desigur) iar ca forma de guvernamânt
monarhia constitutionala, statuând separarea puterilor în stat, libertatea de
organizare politica si profesionala 12).
Cucerirea independentei de stat, în 1877-1878, precum si revenirea
Dobrogei, Deltei Dunarii si Insulei Serpilor la patria strabuna au contribuit
la consolidarea statului national român modern, înscriindu-se, totodata, ca
un nou si important pas pe calea desavârsirii unitatii statale românesti13).
Memorabilul an 1918 marcheaza momentul de apogeu al înfaptuirii
unitatii statale românesti, când Basarabia, Bucovina, Transilvania si Banatul
s-au unit cu Tara, înfaptuindu-se România Mare - patria tuturor românilor 14) ,
având o suprafata de 295.049 km 2.
Statul national unitar român s-a consolidat prin adoptarea
Constitutiei din 1923, care definea statul român ca stat national unitar si
indivizibil, iar teritoriul sau inalienabil, întarind regimul politic democratic,
având ca forma de guvernamânt monarhia constitutionala, legiferând votul
universal si alte drepturi si libertati democratice.
Pe fondul conjuncturii internationale din perioada interbelica si al
unor slabiciuni manifestate în rândul factorilor politici interni, în februarie
1938 s-a instaurat dictatura regala a lui Carol al II -lea, caracterizata prin
suprimarea Constitutiei din 1923 si promovarea unui regim politic
cvasitotalitar.
În urma presiunilor exercitate asupra statului român de catre
Uniunea Sovietica si Germania hitlerista, ca urmare a întelegerii dintre
Hitler si Stalin, concretizata prin pactul Ribbentrop-Molotov, s-a produs, în
1940, sfârtecarea unitatii teritoriale românesti prin anexarea Basarabiei
11)
Ibidem, p. 190-220
12)
Ibidem, p. 222-223
13)
Ibidem, p. 225-237
14)
Ibidem, p. 286-317, 319-324
Statul – institutie centrala a sistemului politic