Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Cu excepia unui singur autor care n repetate rnduri a evocat n tratatul su ideea
unei puteri discreionare a administraiei i implicit, necesitatea exercitrii controlului
jurisdicional asupra actelor emise cu depirea limitelor ei[6], restul specialitilor
romni continu, din pcate, s ignore fenomenul i, implicit, problemele concrete care se
ridic n practic, legate de aceasta.
Extinderea constant a limitelor controlului exercitat de judectorul administrativ
asupra limitelor libertii de apreciere a administratorului n luarea unei decizii a
determinat un cunoscut autor francez s aprecieze c, problema puterii discreionare a
administraiei reprezint una din probleme cele mai importante ale dreptului administrativ
n toate rile lumii la ora actual. Ea se afla astfel n centrul dreptului administrativ i al
implicaiilor sale politice.
Din aceast perspectiv, Romnia nu poate ignora fenomene care caracterizeaz
administraia de pretitutindeni, iar puterea judectorului adminsitrativ trebuie s o extind
astfel nct acesta s devin un veritabil garant i aprtor al drepturilor i libertilor
ceteneti. Riscul cel mai mare al nclcarii acestora, apare cand guvernantul dispune de
o mare libertate de decizie n aciunile sale asupra guvernailor iar acetia la rndul lor nu
posed o veritabil putere de a se apra prin mijloace legale dar i oportune.
n doctrina administrativ naional se disting de obicei dou tipuri de relaii n
cadrul crora acordarea unei liberti de decizie este susceptibil de a deveni o problem
juridic, anume: n raportul dintre legiuitor i administraie, pe de o parte, i respectiv,
ntre administraie i tribunale, pe de alt parte.
Una din cele mai discutate probleme ale dreptului administrativ, din toate
timpurile este puterea discreionar, noiune discutat nu numai la noi, ci i n alte state:
Frana, Germania.
E.D.Tarangul, n perioada interbelic, oferea o definiie foarte ampl a acestui
concept puterea aceasta pe care o are, de attea ori, autoritatea adminsitrativ, n baza
legii, s hotrasc fie necesitatea actului nsui, fie cuprinsul lui, fie momentul alctuirii
lui, n funcie de interesul general pe care trebuie sa-l satisfac continuu si permanent,
serviciul public; puterea aceasta, apoi, n lipsa total sau n lipsa parial de notme
juridice, cari sa-i rmuiasc domeniul liberei activiti formeaz puterea discreionar a
adminsitraiei.
ntr-un alt studiu savant intitulat Legalitatea oportunitii i principiul
constituional al proporionalitii, puterea (identificat cu competena) discreionar a
adminsitraiei este definit ca reprezentnd puterea de a alege intre mai multe decizii sau
mai multe comportamente la fel de conforme cu legea.[7]
Fr a identifica expres noiunea de putere discreionar, un alt autor, Al. Negoi,
remarc ntemeiat, c insuficiena i inadvertenele din reglementrile privitoare la
contenciosul administrativ explic n mare parte greutatea definirii actului administrativ
i dificultile pe care le ntmpin instanele judectoreti n soluionarea litigiilor de
aceast natur, dar mai ales, asigurarea protectiei juridice a persoanelor mpotriva
abuzului de putere care se poate manifesta din partea diferitelor autoriti administrative.
[8]
Puterea discreionar nu trebuie confundat cu posibilitatea de a aciona arbitrar
sau fr control, cum se pare c ar sugera-o utilizarea cuvntului discreionar n
francez sau formulele de genul: dac se consider util sau atunci cnd ministrul
apreciaz specifice legilor britanice sau irlandeze.