Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Catedra Geografie Uman, Regional i Turism
REFERAT
Regiunile slab populate i nepopulate,includerea lor n oicumena
Realizat de studenta
Darii Mihaela ,gr. 203
Pentru cursul de
Geografia populaiei
i aezrilor umane.
Chiinau.2014
Cuprins
1.
Introducere..............................................................................................................................3
2.
Suboicumena i anoicumena.................................................................................................3
2.1 Zonele reci (arctice si subarctice)..........................................................................................3
2.2 Zonele desertice.....................................................................................................................3
2.3 Zonele tropicale umede..........................................................................................................3
2.4 Zonele montane......................................................................................................................3
3.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
Concluzii............................................................................................................................15
11.
Anexe..................................................................................................................................16
12.
Bibliografie........................................................................................................................20
2
1. Introducere
RASPANDIREA GEOGRAFICA A POPULATIEI PE TERRA reflecta marea diversitate a
structurilor umane la nivel continental, regional, la nivel de tari si unitati de relief, ceea ce a
generat peisaje geografice diferite; fie cu predominanta naturala, fie antropica. Repartitia
geografica a populatiei a fost influentata de specificul factorilor fizico-geografici, social-istorici
si tehnologici, carora colectivitatile umane li s-au adaptat. A rezultat astfel o mare diversitate de
asezari umane, de la cele mai simple pana la marile aglomerari urbane.
Harta distributiei spatiale a populatiei arata frecvente discontinuitati in repartitia geografica a
acesteia, evidentiind schimbari mai mult sau mai putin brutale ale conditiilor oferite de mediul
natural. Discontinuitatile cele mai frecvente sunt legate, fie de relieful accidentat, fie de
conditiile climatice, corespunzand in general limitelor culturilor agricole. Terra este cu siguranta
lipsita de uniformitate. Exista locuri unde viata se desfasoara mai mult decat confortabil, dar si
bucati de pamant unde conditiile sunt atat de vitrege, incat oamenii le suporta cu greu sau deloc.
Chiar si turistii ajung cu greu in asemenea colturi de lume, despre existenta carora aflam mai
mult din presa, din enciclopedii sau din albumele
2. Suboicumena i anoicumena
2.1 Zonele reci (arctice si subarctice)
Zonele reci (arctice si subarctice). Acestea sunt incontestabil cel mai putin populate, fiind ostile
prezentei umane, marii ghetari continentali din Antarctica si Groenlanda, precum si insulele
Arcticii sunt complet vide, singura exceptie constituind-o bazele stiintifice instalate de catre
tarile dezvoltate.O fasie extinsa, situata la nordul continentului american, european si asiatic este
practic nelocuita, populatii foarte dispersate subzistand pe baza vanatorii si pescuitului doar in
nordul canadian sau a cresterii renilor in nordul Scandinaviei si Rusiei. In mare parte insa, aceste
populatii si-au abandonat ocupatiile traditionale. Obstacolele climatice sunt deosebite datorita
scurtelor perioade fara inghet; cele cateva baze miniere, petroliere si militare instalate aici,
contribuie in mica masura la cresterea numarului populatiei, acesta fiind extrem de redus.
SPATIALE A POPULATIEI
3.1 Rolul factorilor natural in distributia spatiala a populatiei
Factorii fizico-geografici sunt deosebit de importanti in explicarea distributiei spatiale a
populatiei, fapt usor constatat prin examinarea zonelor nepopulate sau slab populate ale planetei,
acestea corespunzand aproape in toate cazurile unui mediu ostil sau putin favorabil existentei
umane. Mediul natural afecteaza deci repartitia populatiei, dar este greu de apreciat rolul exact al
acestuia. In ciuda problemei dificile a raporturilor om - mediu care a facut obiectul unor lungi
controverse la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, este totusi posibil sa
definim cateva relatii si sa reperam cateva limite.
3.2 Clima
Dintre toate componentele mediului natural, clima este cea mai importanta, deoarece aceasta
impune limitele cele mai stricte. Zonele de vid demografic, constatate pe harta populatiei
mondiale arata influenta a trei elemente: temperaturile prea scazute, temperaturile prea ridicate si
pluviozitatea.
Temperaturile scazute sau frigul reprezinta cu siguranta elementul cel mai restrictiv dintre cele
mentionate, principala dificultate fiind mai putin riscul de a ingheta, impotriva caruia omul se
poate proteja, cat mai ales disparitia vegetatiei pe parcursul a mai multor luni. Discontinuitatea
esentiala a popularii corespunde de fapt limitelor terenurilor agricole, la multi autori, limitele
oicumenei suprapunandu-se de altfel limitelor spatiului cultivat. Este totusi posibil astazi sa
intretinem colectivitati umane in zona climatului polar (pe baza unor produse proaspete trimise
din regiuni mai putin reci sau pe baza unor culturi protejate), insa acest lucru este foarte
costisitor si nu se justifica decat daca importante interese economice sau strategice sunt in joc
(cazul peninsulei Alaska, a unor regiuni din nordul Canadei sau Federatiei Ruse). Cu toate
acestea, numarul populatiei este extrem de redus in regiunile reci si nu se intrevad modificari nici
in viitor.
Temperaturile ridicate sau seceta constituie un alt obstacol pentru om, desi este mai putin
restrictiv decat frigul. In acest caz, dificultatea constand nu atat in lipsa apei, respectiv in efectul
direct asupra fiziologiei umane, cat in efectul acesteia asupra resurselor alimentare.
Discontinuitatile intalnite in locuirea ariilor marginale ale deserturilor corespund limitelor
cerealiculturii; dincolo de acestea popularea este foarte limitata, deoarece se bazeaza fie pe
pastoritul nomad extensiv, fie pe culturile irigate, acolo unde apele subterane sau alogene pot fi
utilizate. Intensitatea popularii variaza mult de la o regiune la alta, deoarece conditiile fizice,
disponibilitatile de apa, vechimea popularii si impactul cu economia moderna sunt variabile si
diferentiate.
5
Partile cele mai putin populate se suprapun fie regiunilor hiperaride, care nu dispun de panze
subterane sau alogene ce pot fi utilizate (Erf Chech si Tanezrouft in Algeria, Tner in Niger si
Rub-al-Khali in Arabia Saudita), fie regiunilor aride care din diverse ratiuni istorice nu au fost
niciodata utilizate (datorita dispersiei populatiei aceste regiuni pun numeroase probleme
economice si sociale).
Ca si in regiunile polare, exploatarea resurselor de subsol si, mai ales, a petrolului a determinat
statele sau companiile importante sa instaleze centre de exploatare, in care tehnici perfectionate
si costisitoare au invins inconvenientele climatului. In ciuda anumitor proiecte, ca cele eliberate
de rusi, deserturile nu sunt in masura sa ofere conditii de viata unei populatii mai numeroase
decat cea actuala.
Pluviozitatea a fost considerata drept un alt obstacol pentru om, mediul tropical umed fiind
considerat dificil, datorita intinderii padurilor, fertilitatii scazute a solurilor si frecventei anumitor
parazitoze sau afectiuni. Cu toate acestea, climatul cald si umed nu impiedica practicarea
agriculturii, daca exista o tehnologie potrivita si specii adaptate acestui tip de climat. In
consecinta, zonele tropicale umede nu prezinta aceleasi restrictii pentru populatie, ca zonele
polare si desertice, deoarece, independent de posibilitatile industriale, acestea ofera importante
posibilitati agricole.
In concluzie, se poate spune ca doar climatul polar si cel desertic prezinta constrangeri pentru
om. Pentru celelalte tipuri de climat, incarcatura demografica este variabila, acest lucru fiind
dovedit si de calculele efectuate de geograful polonez J. Staszewski in 1961. Acesta a precizat
densitatea medie corespunzatoare fiecarui tip de climat, si, desi valorile s-au schimbat in prezent,
concluziile generale raman cu siguranta valabile.
3.3 Relieful
Relieful are o influenta mai putin evidenta decat climatul asupra distributiei spatiale a populatiei,
cu toate ca anumite zone de vid demografic inregistrate pe harta sunt explicabile prin prezenta
unor masive muntoase sau a unor platouri inalte. Densitatea se reduce in functie de relief,
deoarece pantele accentuate impiedica sau fac dificile anumite tipuri de exploatare a solului si
pentru ca reducerea temperaturii o data cu cresterea altitudinii nu este favorabila dezvoltarii
anumitor culturi.
Aproximativ 80% din populatia planetei traieste la mai putin de 500 m altitudine, in timp ce
numai 8,2% se regaseste la inaltimi ce depasesc 1000 m, respectiv 1,5% la peste 2000 m. In
prezent, dupa toate probabilitatile, proportia populatiei ce traieste in zonele joase a crescut,
tinand cont de atractia exercitata de regiunile litorale.
De asemenea, proportia populatiei care locuieste la peste 2000 m este de 2% in prezent, datorita
cresterii demografice accentuate ce caracterizeaza populatia din zona montana tropicala.
Populatia mondiala traieste in majoritate in zonele cele mai joase care sunt, in general, cele mai
usor de cultivat, de irigat si totodata, cele mai fertile. Se constata, bineinteles, in functie de tara
sau continent, numeroase variatii, altitudinea medie de locuire fiind de 319 m pentru Asia, 168 m
pentru Europa, 95 m pentru Australia, in timp ce urca la 430 m pentru America de Nord, 590 m
pentru Africa si 644 m pentru America de Sud.
Ponderea populatiei care locuieste la peste 1500 m este nula in Australia, nesemnificativa in
Europa, slaba in Asia, insa ridicata in Africa (8,9% din total) si, mai ales, in America de Sud
(15,2%), unde platourile andine inalte ofera conditii mai favorabile vietii umane decat terenurile
joase, cu climat mai bland. Din acest punct de vedere, recordul este detinut de Bolivia, unde 7
locuitori din 10 traiesc la peste 3000 m altitudine, capitala La Paz fiind situata la 3600 m, iar
vechiul centru minier Potosi este la 4100 m altitudine.Tarile andine (Bolivia, Chil, Peru)
constituie totusi o exceptie, locuirea fiind posibila datorita adaptarii vechilor locuitori la
conditiile muntilor inalti.
6
Altitudinile ridicate sunt restrictive pentru majoritatea oamenilor, datorita efectelor negative ale
scaderii presiunii atmosferice asupra sanatatii. O limita critica pentru aproape toti indivizii exista
la inaltimi de 6000-6500 m, insa asezarile permanente nu se situeaza niciodata atat de sus (4800
m limita maxima in Tibet, 5200 m in Peru si Bolivia).
Ocuparea masivelor muntoase variaza foarte mult in diverse parti ale lumii, in functie de
latitudine si de vechimea popularii acestora. Muntii situati la latitudini mari prezinta conditiile
cele mai devaforabile, astfel ca in Alaska, Scandinavia si nordul Rusiei prezenta umana este fie
nula, fie foarte slaba.
La latitudini temperate, conditiile sunt mai diversificate, dar nu foarte favorabile activitatilor
agricole, in consecinta, popularea a fost tardiva si s-a bazat pe exploatarea altor resurse,
indeosebi miniere si industriale, iar in prezent pe dezvoltarea turismului.
Unele masive muntoase sunt aproape nepopulate, asa cum sunt Muntii Stancosi, Anzii de Sud,
Alpii Neozeelandezi, dar regasim si munti populati ca Pirineii, Alpii, masivele hercinice din
Europa Centrala, Carpatii si Caucazul. Cu toate acestea, populatia nu este foarte numeroasa, iar
limita altitudinala nu este nici ea foarte ridicata, doar o populatie putin numeroasa de
montagnarzi traind la peste 1500 m.
La latitudini tropicale si subtropicale, muntii prezinta o populatie numeroasa, exemplul cel mai
reprezentativ constituindu-l Etiopia, unde 9/10 din populatie traieste in zona montana, din care
7/10 la peste 2000 m. Situatii asemanatoare pot fi observate in Yemen, Liban, Iran si sud-vestul
Marocului.
Daca relatia dintre populatie si altitudine poate fi studiata precis, nu acelasi lucru se intampla
cand este vorba de relatia existenta intre populatie si relief.
Altitudinea nu este singurul element care exercita o influenta asupra gradului de ocupare prin
modificarea caracterelor climatice si prin valoarea pantelor. Volumul reliefului sau masivitatea,
structura geologica, formele topografice exercita, de asemenea, o influenta considerabila - prin
limitarea suprafetelor agricole, ingreunarea circulatiei - in functie de acestea inregistrandu-se
numeroase variatii spatiale in distributia populatiei.
Rolul vailor in spatiile montane este foarte important atat pentru circulatie si culturi agricole, cat
si pentru activitati industriale si comerciale, fapt evidentiat in cazul Pirineilor si Carpatilor care
sunt de altfel intens umanizati. Piemonturile sunt aproape peste tot foarte populate, activitatile
productive si de schimb gasind conditii favorabile, cum este cazul Europei sau Africii de Nord.
Campiile si platourile joase, cu soluri fertile si vai largi, ofera de asemenea conditii avantajoase
pentru colectivitatile umane, dovada constituind faptul ca in aceste zone este concentrata cea mai
mare parte a populatiei mondiale. O alta relatie, care a fost studiata pentru ansamblul populatiei
mondiale de catre J. Staszewski, are in vedere repartitia populatiei in functie de distanta fata de
mare.
Din calculele efectuate de acesta, rezulta ca valoarea densitatii se diminueaza pe masura ce ne
indepartam de tarm, astfel ca peste 70% din populatia mondiala traieste la mai putin de 500 km
fata de coasta, 27,6% la distante mai mici de 50 km si numai 8,6% din populatia mondiala la
distante ce depasesc 1000 km. Aceasta relatie nu permite totusi o analiza mai ampla pentru ca
distanta fata de mare angreneaza un ansamblu de factori naturali si economici, dintre care desi
relieful este elementul cel mai important, nu intotdeauna este si elementul determinant. Acest
fapt confirma insa importanta campiilor si a altitudinilor joase in cadrul procesului de populare.
7
3.5 Migratiile
Migratiile populatiilor sunt mult mai importante in formarea densitatilor decat vechimea
popularii.
Rolul lor a fost deosebit de important in secolul al XIX-lea si secolul XX, pentru ca au modificat
repartitia spatiala a populatiei lumii, creand zone de mare concentrare a populatiei in America de
Nord, Brazilia, Argentina, Chile, Australia si Noua Zeelanda.
Acest fenomen este in realitate mult mai vechi, particularitatile migratiilor din trecut nu sunt
cunoscute cu exactitate, iar reconstituirea acestora necesita analiza particularitatilor fizice ale
locuitorilor, limba si traditiile pe care acestia le perpetueaza.
Sunt cunoscute dizlocari de importante mase umane in perioada Imperiului Roman, migratiile
vikingilor din secolele IX-XI, care si-au lasat amprenta asupra civilizatiilor din Europa de NordEst.
In cursul secolului al XIII-lea, Eurasia este marcata de invaziile mongole, iar la sfarsitul
secolului al XV-lea, descoperirea Lumii Noi a deschis calea unor importante fluxuri migratorii,
ce au modificat repartitia populatiei mondiale. Intre secolele XVI-XIX, prin comertul cu sclavi
au fost dizlocate din Africa circa 12 milioane de negri pentru a fi folositi ca mana de lucru pe
plantatiile din America. Fluxurile migratorii au capatat amploare insa in cursul secolelor XIX si
XX.
In aceasta perioada din Europa, in principal din vestul continentului s-au deplasat circa 30
milioane de persoane spre S.U.A., 2 milioane spre Canada, 12 milioane spre America Latina si 3
milioane spre Australia si Noua Zeelanda.
8
Emigratia rusa spre Siberia si Asia Centrala a implicat circa 10 milioane de persoane, emigratia
chineza spre Manciuria, Asia de Sud-Est si tarile Pacificului peste 10 milioane persoane, in timp
ce emigratia indiana spre Africa de Est, Africa Centrala si de Sud-Est a dizlocat 2-3 milioane de
locuitori.
Primul razboi mondial si instaurarea regimului sovietic au determinat de asemenea importante
miscari de populatie, iar cel de-al doilea razboi mondial a determinat deplasarea fortata a peste
45 milioane de persoane.
In tarile Europei, unde popularea a fost foarte veche, mai importante sunt migratiile din perioada
contemporana, acestea generand adevarate mozaicuri etnoculturale.
Cea mai mare parte a populatiei Americii si Oceaniei provine din imigrantii ultimelor secole, in
America Latina imigratia contribuind cu 2/3 la formarea densitatilor actuale, in timp ce in S.U.A.
si Canada aproape intreaga populatie provine din imigratia masiva, care a avut loc cu precadere
in cursul secolelor XIX si XX. Descendentii amerindienilor nu reprezinta decat 4% din populatia
actuala.
In Australia si Noua Zeelanda, imigrantii provin din Europa, populatia aborigena reprezentand
doar 8% si, respectiv, doar 0,5% din populatia actuala.
In concluzie, migratiile au jucat un rol important in modificarea distributiei spatiale a populatiei
mondiale contribuind fie la umanizarea spatiului geografic, fie la reducerea inegalitatilor
existente in repartitia populatiei.
Rolul lor a fost deosebit de important in secolul al XIX-lea si secolul XX, pentru ca au modificat
repartitia spatiala a populatiei lumii, creand zone de mare concentrare a populatiei in America de
Nord, Brazilia, Argentina, Chile, Australia si Noua Zeelanda.
Acest fenomen este in realitate mult mai vechi, particularitatile migratiilor din trecut nu sunt
cunoscute cu exactitate, iar reconstituirea acestora necesita analiza particularitatilor fizice ale
locuitorilor, limba si traditiile pe care acestia le perpetueaza.
Sunt cunoscute dizlocari de importante mase umane in perioada Imperiului Roman, migratiile
vikingilor din secolele IX-XI, care si-au lasat amprenta asupra civilizatiilor din Europa de NordEst.
In cursul secolului al XIII-lea, Eurasia este marcata de invaziile mongole, iar la sfarsitul
secolului al XV-lea, descoperirea Lumii Noi a deschis calea unor importante fluxuri migratorii,
ce au modificat repartitia populatiei mondiale. Intre secolele XVI-XIX, prin comertul cu sclavi
au fost dizlocate din Africa circa 12 milioane de negri pentru a fi folositi ca mana de lucru pe
plantatiile din America. Fluxurile migratorii au capatat amploare insa in cursul secolelor XIX si
XX.
In aceasta perioada din Europa, in principal din vestul continentului s-au deplasat circa 30
milioane de persoane spre S.U.A., 2 milioane spre Canada, 12 milioane spre America Latina si 3
milioane spre Australia si Noua Zeelanda.
Emigratia rusa spre Siberia si Asia Centrala a implicat circa 10 milioane de persoane, emigratia
chineza spre Manciuria, Asia de Sud-Est si tarile Pacificului peste 10 milioane persoane, in timp
ce emigratia indiana spre Africa de Est, Africa Centrala si de Sud-Est a dizlocat 2-3 milioane de
locuitori.
9
populatiei
Dinamismul demografic sau intensitatea cresterii demografice trebuie luata in considerare pentru
a intelege formarea densitatilor actuale; cresterea demografica impresionanta din ultimele secole
reprezinta un aspect esential pentru studiul repartitiei geografice a populatiei. Valorile ridicate ale
densitatilor din anumite regiuni sunt de data recenta chiar daca acumularile demografice sunt
foarte vechi.
Diferentele demografice sunt considerabile in prezent, deoarece populatiile lumii se afla in stadii
diferite de evolutie, unele state prezentand o crestere naturala accentuata, ce depaseste 3,5% pe
an, in timp ce altele au o fertilitate redusa, cresterea naturala fiind aproape nula.
Nivelul cresterii demografice a avut o influenta probabila asupra distributiei populatiei mondiale.
Astfel, China, subcontinentul indian, Japonia si Europa au cunoscut o crestere rapida a
numarului populatiei in decurs de mai multe perioade, in timp ce in alte parti ale lumii, ca in
Africa, de exemplu, unde densitatile sunt mai reduse, cresterea demografica a fost scazuta sau
nula, in ciuda faptului ca au fost populate de timpuriu.
Diferentele de dinamica a populatiilor pot fi usor explicate astazi insa este foarte dificil de
apreciat care au fost cauzele ce le-au generat in trecut.
Studiile de demografie istorica arata ca diferentele inregistrate la nivelul mortalitatii erau mult
mai reduse decat astazi, mortalitatea era in general ridicata (bolile nu au fost peste tot aceleasi,
fiind influentate de bioclimat), insa nu este foarte sigur ca zonele tropical-umede, considerate
cele mai favorabile raspandirii maladiilor, ar fi inregistrat o supramortalitate.
Diferentele de mortalitate ar fi putut fi insa determinate de sistemele de productie agricola,
acestea fiind influentate direct de clima, de sistemele politice, constituirea unor state asigurand
perioade mai lungi de pace, favorabile cresterii demografice. Cu toate acestea, specialistii
apreciaza ca diferentele de fertilitate ar fi avut rolul principal, acestea fiind legate de
10
determinanti de natura sociologica, cum ar fi varsta la care avea loc casatoria, tipul acesteia monogam sau poligam - celibatul, libertatea sexuala, pozitia autoritatilor fata de avort. Toti acesti
factori au influentat cu certitudine nivelul fertilitatii in trecut, fiind aproape sigur ca acesta era
ridicat in lumea islamica, in India si in sud-estul Asiei, in timp ce in China sau in Europa
Occidentala, cel putin in ultimele secole, nivelul fertilitatii era moderat. In Africa tropicala si in
insulele Pacificului, nivelul acesteia era foarte redus, fapt ce a dus la o crestere demografica
redusa sau chiar la o scadere a numarului populatiei.
Repartitia spatiala a populatiei se schimba foarte lent, desi exista diferente in ceea ce priveste
viteza de crestere naturala marile concentrari umane ramanand aceleasi, chiar daca intre timp
populatia acestora s-a dublat. Schimbarile in repartitia populatiei sunt foarte mici in Europa,
America de Nord, Japonia si Oceania, dar sunt mai vizibile in Asia de Est, de Sud-Est si de Sud
si Africa, unde valorile densitatii au crescut, insa fara a modifica intr-adevar raportul dintre
regiunile dens populate sau slab populate. Singura schimbare evidenta este dezvoltarea oraselor,
fapt ce a provocat o redistribuire a populatiei fiecarei tari, insa fara a modifica repartitia
populatiei la nivel planetar.
11
Pe o suprafata de 155.000 kmp, reprezentand 19% din teritoriu, exista 76 rezervatii naturale,
considerate spatii perfect ecologice, care atrag turisti din intreaga lume.
Surinam
Este vorba de 2,7 locuitori pe kmp, intr-un stat din nordul continentului sudamerian, de 163.820
kmp si o populatie de 449.238 persoane. Astazi, populatia este foarte eterogena, dar cercetarile
au stabilit ca, in jurul anului 1100 i.Hr, exista o populatie dens formata din patru grupari de
amerindieni.
La inceputul secolului XVI, au aparut conchistadorii in cautare de aur, tulburand echilibrul
acestei populatii stabile care a inceput sa scada vertiginos. Astazi, Republica Surinam este o
amestecatura de etnii, din care majoritatea o reprezinta Imigrantii din India, sositi in secolul XIX
(37%), urmati de africani (31%), imigranti din insula Jawa (15%).
Urmasi ai amerindienilor nu mai sunt decat 2%, dar exista si chinezi (1%), europeni (1%) si
altii.
14
Insulele Antipode Grupul de insule vulcanice din sudul Noii Zeelande este cunoscut pentru
climatul rece si vanturile aspre. Astfel, conditiile de mediu fac aproape imposibila supravietuirea
pe aceste insule. Foarte multe naufragii si decese s-au inregistrat aici, chiar printre cei care
incercasera sa locuiasca pe insula. Cel mai recent incident a avut loc in 1999, atunci cand doua
persoane au murit intr-un naufragiu.
Atolul Palmira La sud de Hawaii se afla atolul Palmira, aflat astazi in proprietatea Statelor
Unite ale Americii. Insula nu este locuita, fiind cunoscuta pentru faptul ca armata americana a
construit aici o pista de aterizare in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, lasat acum in
paragina.
Insula North Brother Intre Bronx si Insula lui Riker, pe East River, se afla Insula North
Brother. Desi accesul astazi este interzis, aceasta insula ascunde o istorie foarte interesanta. In
1885, spitalul Riverside a deschis pe insula o zona de carantina pentru pacientii cu variola. In
timp, spitalul a preluat si alti pacienti cu boli transmisibile, cum ar fi febra tifoida. Desi spitalul
propriu-zis s-a inchis in 1942, cladirile ramase au fost folosite intai ca centre de adapost pentru
batrani, apoi ca centre de dezintoxicare pentru tinerii dependeti de droguri.
15
10. Concluzii
Repartiia populaiei pe Terra este neuniform, ea depinde de o serie de factori care acioneaz
mai mult sau mai puin n distribuia spaial a populaiei.aceti factori sunt:factorii climatici,
relieful,factorii istorici, migraia repartiia pe glob a resurselor subpmntene .a. Nu toate
regiunile de pe Pmint sunt populate , unele sunt suprapopulate, altele puin populate i deloc
populate. Cel mai slab populate sau nepopulate sunt: regiunile polare, regiunile de deert,
regiunile tropical umede i regiunile montane. Din cauza factorilor extremi sau moderat extremi
de mediu densitatea populaiei n aceste teritorii scade considerabil, putem exemplifica unele ri
sau regiuni slab populate cum ar fi:Groenlanda vestit prin temperaturile sczute,Insulele
Falkland tot din acea regiune, Mongolia- capitala ei fiind considerat cea mai rece capitala din
lume media anuala a temperaturii fiind de (minus)2,7 grade, Guiana Francez, Namibia i
Surinam. Dar sunt i locuri nepopulate, din cauza factorilor climatici, relief sau istorici cum ar fi:
Insulele Vranghel, Insula erpilor, North Brother i alte regiuni care poate nc nu sunt
descoperite de ctre om. Pentru introducerea acestor teritorii n oicumena trebuie interprinse o
serie de msuri pentru a atrage populaia n aceste regiuni. n diferite zone msurile sunt luate n
dependen de clim i relief. Diferite realizri ca: unde sunt bazele miniere materia prim s se
foloseasc gratis lucrtorilor pentru a se nclzi i pentru a atrage i alte persoane, prin
constructia unor ferme de cretere a animalelor, utilizarea rentabil a resurselor care sunt n
zonele respective, construirea centralelor, helio, eoliene, de captare a razelor solare i multe alte
masuri pentru ca populaia s doreasc s ocupe acele teritorii i s formeze acolo sate, orae
chiar i noi ri.
11. Anexe
16
De dorit De dorit
schimschimbari
bari
minore profunde
Regiunea
Situatie
satisfacatoare
La nivel mondial
Regiuni dezvoltate
Regiuni mai putin
dezvoltate
Tarile subdezvoltate
Africa
Asia
Europa
America Latina si
Caraibe
America de Nord
Oceania
66
26
52
12
40
De dorit De dorit
schimschimTotal
bari
bari
minore profunde
Total
Situatie
satisfacatoare
75
10
193
48
34,2
54,2
26,9
25,0
38,9
20,8
100,0
100,0
40
65
145
27,6
27,6
44,8
100,0
11
9
14
22
11
10
16
12
27
34
16
9
49
53
46
43
22,4
17,0
30,4
51,2
22,4
18,9
34,8
27,9
55,1
64,2
34,8
20,9
100,0
100,0
100,0
100,0
11
12
10
33
33,3
36,4
30,3
100,0
2
8
2
16
100,0
50,0
12,5
37,5
100,0
100,0
17
Irlanda
Insulele Falkland
18
Mongolia
Guyana Franceza
19
Namibia
Surinam
20
12. Bibliografie
Note de curs pentru anul colar Geografia Populaiei autor: Ionel Muntele;
Geogrrafia populatiei si a asezarilor umane Doctor conferentiar universitar Constantin Vert,
Timisoara 2000
Compartimentul de populatie din cadrul Secretariatului ONU, banca de date referitoare la
politica demografica, 2008.
www.scientia.ro
www.infomac.ru
www.ziare.com
www.kuoni.co
21