Sunteți pe pagina 1din 1

La inceput gandirea economica a fost un reflex sau o componenta a gandirii

religioase continuta in texte cu o valoare sacra, ea desprinzandu-se din acest cadru


al gandirii moral-religioase si filozofic-politice abia in epoca moderna.
Primele texte in care isi fac aparitia idei economice sunt Upanisadele,
Artaastra, Legile lui Manu, Dharmasatra(India), sau Codul lui Hammurabi(Egipt si
Babilon), texte care pe langa reguli de baza a conduitei moralei contin si o multime
de invataturi cu caracter economic, si nu intamplator s-a afirmat ca istoria
doctrinelor economice a inceput cu decalogul lui Moise mentionat in Vechiul
Testament.
La inceputul secolului V i.e.n. Roma era o cetate republicana organizata pe
de o parte pe baza distinctiei intre nobili(patricieni) si nenobili(plebei), si pe de alta
parte pe baza impartirii societatii in clase, in functie de avere. Toti cetatenii
apartineau centuriilor, de la care emana Adunarea centuriana. Dar in realitate
puterea apartinea celor bogati, marilor proletari. Acestia nu s-au multumit cu
resursele de care dispuneau din proprietatea funciara si au incercat sa se
imbogateasca si prin comert.
Cuceririle militare au dus la tulburari interne ce au dus la imbogatirea
unorasi saracirea celor mai multi. Pe masura extinderii granitelor s-a extins si
sclavagismul. Dupa rascoala lui Spartacus republica a lasat loc imperiului. Pe viitor
toate libertatile politice au fost abolite, puterea fiind exercitata doar de o singura
persoana, imparatul.
Impartirea sociala in clase s-a mentinut, pe primul loc fiind senatorii ce
puteau fi numiti guvernatori de provincii, ii urmeaza cavalerii ce puteau obtine in
exclusivitate ranguri de ofiteri superiori, plebea, strainii, ce erau tratati in functie de
rangul ocupat, si in sfarsit sclavii care era supusi la un regim extrem de dur.

La inceputul secolului III e.n. arisrocratia se revolta impotriva puterii


imperiale, dar este imfranta, ceea ce duce la modificarea sistemului municipal. Pe
viitor clasa dominanta devenind colectorii de taxe, perceptorii, a caror autoritate se
transmite ereditar. La mijlocul secolului, sistemul administrativ s-a transformat,
imparatii incercand sa rezolve problemele printr-un interventionism accentuat.
Pentru a usura incasarea impozitelor, statul i-a legat pe tarani de pamant,
transformandu-i astfel in coloni.
Proprietatile se concentreaza din ce in ce mai mult iar micile proprietati
incep sa dispara fiind acaparate de cele mari, fapt ce a dus un regres al
productivitatii, care a atras dupa sine o neglijenta din partea muncitorilor. Datorita
absolutismului imperial spiritul civic a fost distrus, dificultatile economice s-au
accentuat, astfel Imperiul Roman a slabit, dezintegrandu-se mai intai cel Apus in
secolul V, iar apoi cel de Rasarit in secolul XV.