YHWH este tradus din ebraica in greaca prin Kirios , in latina prin

Dominus si in romana prin Domnul. Apare inca din Facerea dar este
explicitat in Iesirea 3:14 "Eu sunt Cel ce sunt ...Cel ce este M-a trimis la voi"
Radacina numelui divin vine de la verbul -havah- , forma mai veche
pentru hih = a fi , pe care in formele noastre verbale il putem traduce prin
trecut , prezent , si viitor , adica : "Cel ce era , Cel ce este si Cel ce va fi" .
Prin urmare : YHWH , inseamna " Cel ce este (Cel ce fiinteaza ) , inteles pe
care il da Dumnezeu Insusi prin cuvintele adresate lui Moise. Deci
consoanele ebraice "YHWH" ale numelui lui Dumnezeu au legatura cu
verbul a fi.Prin acest nume Dumnezeu se reveleaza ca o Persoana de Sine
statatoare , vie si atotputernica in comparatie cu idolii care nu sunt nimic.
Se rosteste Iahve , si este numele propriu exclusiv al lui Dumnezeu ,
care nicicand nu se transmite si nu se foloseste in mod abuziv de alte fiinte,
Ii apartine numai LUI pentru ca nu este nimeni sfant asemenea Lui.
YHWH
numita si "tetragrama" este intr-adevar Numele sub care Dumnezeu
se descopera in Vechiul Testament. este formata din patru consoane (in
ebraica veche vocalele nu se scriau): iod,het, waw,het. desi au fost incercate
mai multe explicatii (intre care si asocierea cu "Eu sunt Cel ce sunt" din
Exod 3. 14), adevarul este ca etimologia si semnificatia Numelui sunt
incerte. se pare ca prin sec III i.Hr. evreii au incetat sa mai pronunte (din
respect/teama) acest Nume, citind ori de cate ori Il intalneau in textul
biblic in loc de YHWH, Adonai (Domnul). cu timpul, pronuntia corecta a
fost uitata (prin nefolosire) astfel incat mai tarziu cand s-a incercat
vocalizarea textului biblic lingvistii nu au stiut ce vocale sa adauge celor
patru consoane, motiv pentru care au fost lasate asa (evreii citind pana
astazi Adonai acolo unde intalnesc YHWH). in perioada medievala, crestinii

care studiau Vechiul Testament folosind textul ebraic (cautand o solutie de

compromis) au vocalizat tetragrama preluand vocalele din "Adonai".
astfel a aparut "Yehowah", sau popular "Iehova". astazi lingvistii sunt
de parere ca o vocalizare mai apropiata de original ar fi Yahweh. (vezi
expresia

biblica

"Halelu-Yah",

care

literal

inseamna

"Laudati

pe

Yah[weh]").
YHVH (n ebraic )este numele unei zeiti evreieti. Prima
utilizare a tetragramei apare n perioada politeist i de tranziie spre
monoteism, YHVH fiind numele zetii masculine, aa cum atest
mrturiile epigrafice gsite la Kuntilet Ajrud (ostrace cu invocaii spre
"Iahve i a sa Aera") i cele gsite la efela (tblie cu inscripia "Yahve i a
sa Aera" ca i numeroase statuete care demonstreaz c partenera divin a
lui YHVH era adorat de evrei timpului att n templu ct i n case).
Ulterior, odat cu statornicirea viziunii monoteiste la evrei, tetragrama va
desemna zeul unic al iudaismului, Dumnezeu. Cuvntul e compus din trei
consoane, yd (), h ( )i vv (), consoana h ( )fiind repetat la sfrit.
Din cauza faptului c n vechiul scris ebraic nu existau vocale i, de
asemenea, pentru c evreii considerau numele tabu (este interzis
pronunarea lui de ctre profani), nlocuindu-l cu Tetragrammaton sau cu
Adonai (Domn), nu se poate cunoate cu exactitate pronunia iniial, unii
considernd c aceasta a fost pierdut. Variante de pronunie i transcriere
pot fi: Iahve, Iahveh, Iahweh, Yahwe, Yahweh, Yahoweh, Iehova.
Cuvntul cabalistic
Conform vechii tradiii orale a evreilor, sau Cabala, exist un cuvnt
sacru ce d muritorului care reuete s i descopere adevrata pronunie
cheia tuturor tiinelor divine i umane.[1] Fiecare liter din alfabetul
ebraic are o tripl semnificaie, reprezentnd n acelai timp trei lucruri: un

semn grafic, un numr (numrul de ordine al literei n alfabet) i o idee.

Aadar, a combina literele ebraice nseamn a combina, totodat, numere i
idei. Acest concept l-a determinat pe Eliphas Levi s observe afinitate ntre
cele 22 de cri majore ale Tarotului i cele 22 de litere ale alfabetului
ebraic.[2] Cuvntul, pe care evreii nu l pronunau niciodat i pe care
numai preotul l rostea o singur dat pe an n mijlocul mulimii profane,
este considerat a fi cel care guverneaz orice iniiere. El este format din
patru litere ebraice: iod-he-vau-he , ultima liter repetndu-se de dou
ori. Numerele de ordine ale literelor analizate sunt urmtoarele: iod=10,
he=5, vau=6.
n Sepher Bereschit sau n Geneza lui Moise, Tetragrammatonul
servete pentru a desemna divinitatea, iar construcia sa gramatical
amintete, prin nsi alctuirea sa, de nsuirile general atribuite lui
Dumnezeu. Referitor la alctuirea sa, Fabre d'Olivet explic:
Numele ofer mai nti semnul indicator al vieii, dublat, i formnd
rdcina esenial vie (). Rdcina nu a fost utilizat niciodat ca nume i
este singura care se bucur de acest privilegiu. Ea este, nc de la alctuirea
sa, nu doar verb, ci Verbul unic din care deriv toate celelalte verbe, ntr-un
cuvnt verbul ( EVE) a fi-fiind. Aici, dup cum se observ, semnul
luminii inteligibile ( vau) se afl n mijlocul rdcinii vieii. Moise, lund
acest verb prin excelen pentru a forma cu el numele propriu al Fiinei
Fiinelor, i adaug semnul manifestrii poteniale i al veniciei ( iod) i
obine ( IEVE), n care facultativul "fiind" se gsete plasat ntre un
trecut fr origine i un viitor fr termen. Acest nume admirabil semnific
deci cu exactitate Fiina care este, care a fost i care va fi. [3]
IOD

Iod, figurat printr-o virgul, sau chiar printr-un punct, este considerat
a reprezenta originea tuturor lucrurilor. De fapt, din punct de vedere grafic,
toate literele alfabetului ebraic nu sunt dect combinaii ce rezult din
diferite asamblri ale literei iod. Spre exemplu, prima liter a alfabetului
ebraic, aleph, este format din patru iod opui doi cte doi (). Acelai lucru
se petrece cu toate celelalte litere. De asemenea iod, formnd el singur toate
literele i ca urmare toate cuvintele i toate frazele limbii ebraice, este
imaginea i reprezentarea Unitii-nceput. n legtur cu aceast unitatenceput, Grard Encausse afirm c studiul sintetic al naturii i determinase
pe cei din vechime s cread c nu exist dect o singur lege care
guverneaz alctuirile naturale. Aceast lege, bazat pe analogie, punea
unitatea-nceput la originea lucrurilor i considera lucrurile ca fiind
reflexele diferitelor grade ale ei.[4] Astfel, ceea ce tinde s demonstreze una
dintre cele mai vechi cri referitoare la tradiia ebraic, Sepher Yetsirah,[1]
este aceea c legea care guverneaz crearea limbii ebraice este identic cu
cea care guverneaz crearea universului, i a cunoate pe una nseamn a o
cunoate n mod implicit i pe cealalt.
Valoarea numeric a literei iod conduce, aparent, la alte consideraii.
Dup opinia celor mai muli cabaliti, Unitatea-nceput este n acelai timp
i Unitatea-Sfrit, iar eternitatea nu nseamn, din acest punct de vedere,
dect un venic prezent. Muli au simbolizat aceast idee printr-un punct
aflat n mijlocul unui cerc, reprezentare a Unitii-nceput (punctul) n
centrul Eternitii (cercul, linie fr nceput i fr sfrit). Astfel, numrul
10 simbolizeaz nceputul-Tot, 1, unindu-se cu Neantul-Nimic, 0.
HE
Eul nu poate s ia fiin dect prin opoziie cu Non-Eul. Abia stabilit
afirmarea Eului (iod), c trebuie s apar numaidect o reacie a EuluiAbsolut asupra lui nsui, de unde va fi dedus ideea existenei sale printr-

un fel de mprire a Unitii. Aceast idee este originea ideologiilor

referitoare la dualism, originea opoziiei n general, a binarului; aici s-a
cutat, de multe ori, imaginea feminitii ntocmai cum unitatea a fost
considerat, prin analogie, imaginea masculinitii. Zece, divizndu-se
pentru a se opune lui nsui, va fi egal cu 5, exact numrul literei He, a doua
liter a numelui sacru. Aadar He va reprezenta pasivul n timp ce iod va
simboliza activul; Non-Eul n raport cu Eul, femeia n raport cu brbatul;
substana n raport cu esena; viaa n raport cu spiritul.
VAU
Opoziia dintre Eu i Non-Eu d imediat natere unui al treilea factor;
este vorba de nsui raportul care exist ntre acest Eu i acest Non-Eu. Ori,
vau, a asea liter a alfabetului ebraic, oninut n urma operaeie de
adunare efectuate n sensul nelepciunii antice (reducere teosofic), adic
10 (iod) + 5 (he)=15=1+5=6, reprezint legtur, raport. Ea este legtura ce
unete ntr-un singur tot contrariile n ntreaga natur, i care constituie al
treilea termen al misterioasei treimi: Eu -- Non-Eu -- Relaia Eului cu NonEul.
Al doilea He
Acest al doilea he poate fi comparat cu bobul de gru n raport cu
spicul. Spicul, treime manifestat sau iod - he - vau i rezum ntreaga
existen n producerea bobului de gru sau al doilea he. Dar acest bob de
gru nu este dect tranziia ntre spicul care i-a dat natere i spicul cruia
el i va da natere la urmtoarea generaie. Al doilea he reprezint tranziia
de la o generaie la alta, tranziie pe care el o conine n germene; tocmai de
aceea el este considerat un iod n germene.

YHWH este tradus din ebraica in greaca prin Kirios , in latina prin
Dominus si in romana prin Domnul. Apare inca din Facerea dar este
explicitat in Iesirea 3:14 "Eu sunt Cel ce sunt ...Cel ce este M-a trimis la voi"
Radacina numelui divin vine de la verbul -havah- , forma mai veche
pentru hih = a fi , pe care in formele noastre verbale il putem traduce prin
trecut , prezent , si viitor , adica : "Cel ce era , Cel ce este si Cel ce va fi" .
Prin urmare : YHWH , inseamna " Cel ce este (Cel ce fiinteaza ) , inteles pe
care il da Dumnezeu Insusi prin cuvintele adresate lui Moise. Deci
consoanele ebraice "YHWH" ale numelui lui Dumnezeu au legatura cu
verbul a fi.Prin acest nume Dumnezeu se reveleaza ca o Persoana de Sine
statatoare , vie si atotputernica in comparatie cu idolii care nu sunt nimic.
Se rosteste Iahve , si este numele propriu exclusiv al lui Dumnezeu ,
care nicicand nu se transmite si nu se foloseste in mod abuziv de alte fiinte,
Ii apartine numai LUI pentru ca nu este nimeni sfant asemenea Lui.