Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Serviciul-Diplomatic-Al-SUA 1
Serviciul-Diplomatic-Al-SUA 1
urcat pe tron n acelai an, cnd Jefferson a devenit preedinte al SUA (anul 1800).
ntre ei s-a stabilit o coresponden personal, n care monarhul rus frecvent accentua
faptul c este un admirator al democratului american. Preedintele SUA a primit n dar
un bust de marmur al mparatului rus. n scrisorile adresate lui Alexandru, Jefferson i
descria amnunit sistemul politic american. n coresponden erau discutate, inclusive
ideile sanciunilor economice, impuse Marii Britanii. Relaiile de prietenie la cel mai
nalt nivel au direcionat spre stabilirea unor legturi diplomatice stabilite la nivel de
ambasad, fapt care s-a ntmplat ceva mai trziu.4
n septembrie 1807, trimisul SUA la Londra J. Monroe, ntr-o discuie cu un
demnitar rus, i-a transmis acestuia doleanele preedintelui american, ca Alexandru I s
numeasc ct mai curnd un reprezentant diplomatic al Rusiei n Statele Unite ale
Americii. Petersburgul a acceptat fr ezitare propunerea, dar schimbul de
reprezentane diplomatice s-a produs cu o oarecare ntrziere, abia n anul 1809. 5
Dup stabilirea relaiilor diplomatice ntre SUA i Rusia, navele americane au
nceput s viziteze regulat porturile ruseti. n legtur cu acest eveniment, Napoleon a
remarcat, c n vara anului 1810, SUA au pus capt blocadei continentale, inundnd
ntreaga Europ cu produse coloniale.
ntre timp, criza relaiilor economice i comerciale dintre SUA i Marea Britanie a
atins cota critic. Guvernul conservator englez restricioneaz i mai mult accesul la
produsele americane pe piaa intern. Aceasta a fost o lovitur grea pentru economia
american, deoarece n anul 1810, ponderea exporturilor SUA n Marea Britanie
reprezenta pn la 25 de procente.6
n aceste condiii, o bun parte a elitei politice din SUA a nceput deschis i destul
de agresiv s susin aciunile militare mpotriva Angliei. Frenezia militarist a cuprins
i cercurile industriale ale Statelor Unite ale Americii, n special, cele din regiunile de
est ale rii. n sprijinul aciunilor militare s-a pronunat i secretarul de stat J. Monroe,
i personal preedintele J. Madison. Treptat, manifestrile antienglezeti s-au rspndit
la scar naional i au fost ridicate la nivel de stat. Administraia american pregtea
n mod activ ara i poporul de rzboi mpotriva Marii Britanii.
n sprijinul necesitii de a declara rzboi Angliei J. Madison aducea diferite
argumente, fcnd trimiteri la practica de capturare a marinarilor americani, tulburarea
linitii de-a lungul coastei atlantice a SUA, violarea drapelului american n apele
deschise, subminarea intereselor comerciale, incitarea indienilor la aciuni ostile fa
de cetenii americani. Acestea i alte motive, invocate de ctre Comisia pentru Afaceri
Externe, au determinat SUA, la 18 iunie 1812, s declare rzboi Angliei.
Pe data de 12 iulie 1812, trupele americane au ntreprins un atac mpotriva
garnizoanei engleze (cu un efectiv de 1660 de soldai i ofieri), rzleit pe ntreg
teritoriul Canadei Superioare. Cu toate acestea, atitudinea neprietenoas, i uneori,
ostil a populaiei locale din Canada fa de eliberatori, precum i hotrrea
categoric a englezilor de a se apra pn la urm, au spulberat toate planurile i
speranele SUA de a nltura rapid prezena Angliei n coloniile sale. Mai mult,
planurile expansionist ale cercurilor militariste nu au provocat entuziasm deosebit n
4
n ciuda nelegerilor atinse, o bun parte din cetenii americani, precum i unele
cercuri politice din SUA au rmas nemulumite de rezultatul acestora. n anii 20 ai
secolului al XIX-lea n Statele Unite ale Americii, rsunau tot mai multe voci, care
chemau s fie extinse frontierile din Nord-Vestul Americii pn la rmul Oceanului
Pacific. Aceast situaie provoca ngrijorare n Anglia i Rusia.
n timpul negocierilor dintre Rusia, Marea Britanie i Statele Unite, n problema
Nord-Vestului Americii, care au avut loc la Sankt-Petersburg (1823), au aprut unele
dificulti. n legtur cu aceasta, Canning considera oportun pentru reprezentantul su
la negocieri de a aciona separat, de ambasadorul SUA la Sankt-Petersburg, care
participa i el la aceste tratative. Urmare a unei asemenea abordri separate, pe 5
aprilie 1824, Rusia i SUA au semnat o convenie, n care linia demarcaiei n NordVestul Americii a fost recunoscut n dreptul paralelei de 5440 latitudine nordic.
Pe data de 16 februarie 1825 a fost semnat i Convenia anglo-rus. n
conformitate cu art. 3 din acest document, frontiera dintre coloniile ruseti i cele
engleze au fost trasate de la extrema de sud a insulei Prinul de Wales (5440 latitudine
nordic) pn la paralela 56 de grade. Pe 3 martie 1825 Convenia a fost ratificat. 9
n anii 1826-1827 la Londra au avut loc intense negocieri ntre reprezentanii SUA
i Marii Britanii cu privire la reglementarea relaiilor anglo-americane. n cadrul
tratativelor s-au conturat dou linii de abordare: Statele Unite ale Americii au propus
ca linia de frontier s fie trasat n dreptul paralelei 49 latitudine nordic, iar Anglia
pe mijlocul rului Columbia. n cele din urm, ambele pri au reuit doar s
prelungeasc termenul de valabilitate al Conveniei din anul 1818.
Problema frontierelor de nord-vest ntre SUA i Marea Britanie a rmas deschis
timp de 26 de ani. Ambele pri s-au ntors n mod repetat la ea, dar eforturile lor ntru
soluionarea acesteia, au fost zadarnice. i doar pe 15 iunie 1846 a fost semnat Tratatul
anglo-american, care a divizat statul Oregon n dreptul paralelei 49 latitudine nordic,
de la Munii Stncoi pn la Oceanul Pacific. Astfel, s-a ncheiat disputa teritorial de
mai muli ani ntre Statele Unite ale Americii i Marea Britanie. Grania dintre ele a
devenit una transcontinental. Ambele pri au dobndit ieire la Oceanul Pacific.
n ceea ce privete discuiile diplomatice anglo-americane n jurul frontierelor de
nord-est ale SUA, trebuie remarcat faptul c ele au fost mai puin vizibile pentru
opinia public i nu au avut un caracter att de agresiv. ntr-o oarecare msur,
contradiciile au fost aplanate dup semnarea aa-numitului Tratat Ubster-Ashberton
(pe 9 august 1842).
Un loc special n istoria diplomaiei privind problema frontierelor SUA a avut-o
chestiunea legat de soarta Americii Ruseti. Discuii complicate pe marginea acesteia
au nceput n anul 1866, odat cu sosirea la Sankt-Petersburg a ambasadorului rus la
Washington E. A. Stecl. n decursul a patru luni el a avut ocazia s vorbeasc cu toate
figurile-cheie ale guvernului, inclusiv cu ministrul de Finane M.H. Reitern. Anume el
a justificat necesitatea de cedare a coloniilor ruseti din America. n favoarea
nstrinrii Peninsulei Alaska s-a pronunat i marele cneaz Constantin.
Fiind familiarizat cu ideile acestor dou persoane influente, precum i cu punctual
de vedere al lui E.A. Stecl, ministrul Afacerilor Externe M. A. Gorceakov a propus s
fie convocat o reuniune special cu participarea lui Alexandru al II- lea. Reuniunea
a avut loc pe 16 decembrie 1866. Toi participanii s-au pronunat n favoarea
9
nstrinrii coloniilor ruseti din nordul Statelor Unite ale Americii. Departamentele
interesate au
fost nsrcinate s pregteasc pentru trimisul Rusiei la Washington punctele lor de
vedere n aceast problem. Pe 22 decembrie administratorul pentru Afaceri Marine
N.K. Krabbe i-a prezentat lui Alexandru al II-lea nota Cu privire la linia de frontier
ntre coloniile Rusiei n Asia i n America de Nord, care a fost aprobat de ctre ar
fr nici un fel de observaii.
La rentoarcerea sa la Washington E. A. Stecl nu a primit nici un fel de instruciuni
speciale, probabil, pentru c el nsui a fost prezent la reuniunea special, i era la
curent cu toate detaliile discuiei. Principalul ce a reinut reprezentantul Rusiei n
Statele Unite ale Americii a fost indicaia ministrului de Finane, din care rezulta c
recompensa pentru cedarea coloniilor ruseti de pe continentul american ar trebui s
constituie nu mai puin de cinci milioane (5.000.000) de dolari [12].
Negocierile dintre E. D. Stecl i secretarul de stat W. Steward au demarat cam pe la
mijlocul lunii martie. Diplomatul SUA, la nceput, a preferat s negocieze n secret,
fr participarea membrilor Cabinetului american. Dup prima discuie Steward l-a
informat doar pe preedinte, i numai dup cea de-a doua ntlnire (14 martie),
chestiunea a fost pus n discuia Cabinetului de minitri.
Pe data de 15 martie 1867, la edina Cabinetului de minitri, secretarul de stat a
prezentat un proiect de acord preliminar, n care era indicat valoarea nstrinrii
teritoriului 7 milioane de dolari. nsui Steward a sugerat aceast sum, probabil,
pentru a evita tergiversarea negocierilor. Trei zile mai trziu, pe 18 martie 1867,
preedintele SUA E. Johnson a semnat decretul prin care E. Steward era mputernicit a
negocia, i (n aceeai zi) lui Stecl i-a fost comunicat suma de achiziionare a
posesiunilor ruseti din America.
Mai trziu, ntr-o scrisoare, adresat prietenului i protectorului su V.I. Veot Man,
Stecl scria: Posibil, s fi comis o greeal, pentru c toate aceste afaceri s-au produs
n grab, n maniera american, de-a merge drept la int, fr a ine seama de piedici.
Dar exist, totui, un lucru pentru care m vei aprecia dup merit: eu am obinut apte
milioane de dolari, adic cu dou milioane mai mult dect ceea ce a fost programat de
ctre ministrul de Finane .
n cadrul tratativelor din 19 martie 1867, a fost soluionat problema frontierelor
geografice ale teritoriilor ce urmau a fi transmise SUA. n aceeai zi a avut loc o
edin a guvernului, la care Steward a prezentat pentru aprobare textul coordonat al
acordului. Toi cei prezeni au acceptat acordul propus, care trebuia expediat pentru
aprobare n Rusia. nainte de a comunica condiiile acestei convenii la SanktPetersburg, Stecl i Steward au fcut schimb de note diplomatice. n nota datat cu 23
martie, secretarul de stat insista cu ndrjire asupra introducerii urmtoarei formulri:
cedarea teritoriului va fi recunoscut liber i n afara oricror restricii, privilegii,
nlesniri sau drepturi de proprietate. Aceast condiie a fost considerat de ctre partea
american ca una ultimativ. n nota de rspuns din data de 25 martie, Stecl a fost de
acord cu propunerile fcute de americani.10
10
.. . - . 1834-1867. ., 1990,
pag. 209.
.. . - . 1834-1867. ., 1990,
pag. 220.
n statele germane, n mare msur, a slbit. Speranele multor diplomai americani din
Europa de a crea o singur confederaie german, dup modelul Uniunii Nord
Americane, s-au prbuit definitiv.
Aadar, n anii 1848-1849 cercurile politice ale Americii, reprezentanii diplomatici
ai SUA, aflai n Europa, mizau pe micarea liberal din Europa republicanii
moderai n Frana, liberalii germani n Parlamentul de la Frankfurt, Papa Pius al IXlea, n Italia. Revoluia n Europa era considerat de ctre americani, n fond, ca o
modalitate de
rspndire n Europa a modelului american al ornduirii de stat, democraiei americane.
Importana Rzboiului Civil i a perioadei de Reconstrucie n SUA, din
perspectiva politicii externe, prin coninutul su bogat i varietatea de factori, care au
influenat relaiile internaionale din acea epoc, nu cedeaz, n acest sens, celor mai
mari revoluii din istoria lumii.
Rzboiul Civil i perioada de Reconstrucie constitue dou etape ale Revoluiei
americane din anii 1861-1877, fiecare dintre ele manifestndu-se prin specificitatea sa
de politic intern i extern. n timpul Rzboiului Civil politica extern a SUA a fost
orientat spre soluionarea n exclusivitate a principalei probleme: de a-i nvinge pe
proprietarii de sclavi rebeli din statele de sud i de a pstra SUA, ca stat integru i
suveran. Caracteristica de baz a diplomaiei Statelor Unite ale Americii, n perioada
de Reconstrucie, se reducea la faptul c aceasta reprezenta un curs de politic extern
a unei revoluii victorioase. Ca urmare, au aprut premise economice, militare i
politice, care au ntrit planurile expansionismului extern ale Statelor Unite ale
Americii.
Rzboiul Civil American a provocat o serioas regrupare de fore pe arena
internaional. mpotriva Nordului, care lupta mpotriva proprietarilor de sclavi, s-a
opus Sfnta Alian, ce reprezenta reaciunea european, din care fcea parte guvernul
liberal al Marii Britanii, guvernul imperial al Franei, cercurile susintoare ale
proprietarilor de sclavi din Spania i guvernele altor ri europene.
Secesionitii ar fi putut s se menin pe linia de plutire, doar bazndu-se pe
aliaii i prietenii din strintate. Este semnificativ faptul c unul dintre primele
departamente pe care le-au nfiinat, a fost Departamentul de Stat. Liderii lui au
demarcat imediat activiti semnificative n strintate i n cadrul corpului diplomatic de la Washington. efii de misiuni diplomatice au fost pui la curent, fr
ntrziere, de ctre rebelii proprietari de sclavi, cu privire la crearea unui nou stat.
Congresul statelor secesioniste, care a avut loc la Montgomery, a fcut apel ctre
puterile europene de a organiza o intervenie n sprijinul Confederaiei. Congresul a
luat hotrrea de a trimite misiuni n statele europene n scopul de a obine
recunoaterea diplomatic a Confederaiei i de a obine ajutor militar. Instruciunile de
utilizare pentru diplomaii rebeli conineau prevederi clare privind ncheierea unor
acorduri corespunztoare, n primul rnd, cu Anglia.
Liderii proprietarilor de sclavi erau profund convini, c puterile europene, n
special, Marea Britanie, va recunoate imediat Confederaia i le vor oferi toat
asistena posibil. Preedintele Confederaiei, Jefferson Davis, cu puin timp nainte de
investirea sa n funcie, a spus: Anglia ne recunoate, i noi suntem n ajunul unui
viitor stralucit. Dar evenimentele ulterioare au artat c liderul confederailor a greit.
13
http://careers.state.gov/specialist/index.html, (05.10.2008).
M . ., .-, 179
16
Foreign Service Act of 1980, capitolul I,seciunea 103, http://www.usaid.gov/policy/ads.400/fsa.pdf
(03.10.2008).
15
http://www.afsa.org.,(03.10.2008).
http://www.state.gov , (03.10.2008)
M . ., .-, 179.
http://careers.state.gov/officers/faqs.html (02.10.2008).
Medicin i Sntate;
Office management;
Securitate.
Att funcionarii ct i specialitii selectai trebuie s fac nite cursuri de pregtire i
examenele medicale. Tot personalul FS trebuie s fie deacord de a-i ndeplini funciile
peste hotare dac e necesar. De asemenea trebuie s susin n mod public politicile
guvernrii SUA.21
http://careers.state.gov/specialist/roles/index.html.
Alien personel au fost numiti mai tirziu lonley engaged staff.oficialii trebuiau sasi petreaca
cariera peste hotare .Oficialii rezervisti isi petreceau majoritatea carierei in
WASHINGTON.Personalul diplomatic includea pozitii de simpli functionari.Acest act a creat
consiliul serviciului extern care avea responsabilitati extinse privind personalul in totalitate si a
creat functia de director general al serviciului de externe.Acest act a introdus si sistemul up or
out, in care esecul de a obtine promovarea la rang mai mare intrun timp specificat in clasa ar
duce la pensionarea obligatorie.Actul a creat de semenea rangul de ministru de cariera,acordat
ofitierilor celor mai virstnici si a stabilit virsta de pensionare obligatorie.Actul serviciului
diplomatic din 1980 a abolit functia de ofiteri in rezerva si a reformat sistemul de personal pentru
personalul nou diplomatic.Actul reontarizeaza consiliului serviciului diplomatic care trebuie ca
sa includa unul sau mai multi reprezentanti ai departamentului de stat a adentiei de informatii
SUA, agentiei pentru dezvoltare internationala a SUA, a departamentului pentru agricultura,
comert,muncii, biroul de managment si buget, comisia pentru angajari si oportunitati
egale,precum si orice alte agentii desemnate de presedinte.
Subiect 4)
in 1980 forreign service act a reformat si a stabilit reguli clare privind politica externa,stabilind
membrii,sarcinile foreign servicului,conditiile de remunerare,de recrutare a cadrelor diplomatice,
regulile de administrare, clasificarea in functie,conditiile de pensionare si avansare in ranf.Legea
are 159 paragrafe si se imparte in titluri,capitole,subcapitole.Conform acestei legi membrii
serviciului sunt:
-sefi de misiuni numiti conform sectiei 302 A.
-ambasadori
-membrii seniori ai foreign service care constituie corpul de lideri si experti pentru menagmentul
serviciului si performantele functiilor sale
-functionarii servicului din strainatate
-personalul serviciului din strainatate
-angajati, cetateni straini care furnizeaza suport religios, administrativ,tehnic,fiscal
-angajati consulari
Acest act specifica functiile ce trebuie indeplinite de membrii serviciului aflat in subordinea
secretarului de stat:
-reprezentarea intereselor sua in relatiile cu statle straine
-realizarea si conducerea programelor si activitatilor,departamente,agentii care au legatura cu
politica externa.
Cerintele pentru a deveni membru al serviciului diplomatic:
-doar cetatenii sua pot fi numiti in cadul servicului diplomatic cu ecceptia agentilor consulari
-secretarul va prescrie examen oral,scris, de limba straina,si alte examene pentru numirea in
cadul serviciului (in alte functii decit sef de misiune,ambasador
Au prioritate veteranii,sau veteranii invalizi.
Subiectul 5)
Cadrele diplomatice
In 1905 roosvelt a semnat un act special pentru selectarea cadrelor diplomatice, in baza de
examen.
In cadul departamentului de stat a fost creat o comisie de examinare,si stabilire in functie in baza
de merite,dupa calificarea in munca ani in cadrul serviciului diplomatic.Actele care au reformat
serviciul diplomatic si lau transformat intrun sistem profesional de elita care apara interesele
americane au fost:
-legea rogers 1924.
-si foreign service din 1980
Candidatii trebuie sa treaca un examen comun in scris,cei care trec examenul, doar 10 %,sunt
invitati pentru un examen oral,interviu care arata abilitatile de convingere si socializare ale
candidatilor.rata de trecere este de 20%.Cei care doresc ca sa devina specialisti foreign service
sunt evaluati de experti in domeniul de specializare al candidatului si sunt recomandati de catre
acestia pentru consiliul examinatorilor pentru un examen oral al abilitatilor respective.posturile
de specialisti sunt impartite:
-administrare
-ingineria constructiilor
-tehnologii informationale
-programe pentru informatii internationale si l.engleza
-medicina si sanatate
-office menagment si secretariat.
Atit functionarii cit si specialistii trebuie sa treaca niste cursuri de pregatire si examene medicale.