Sunteți pe pagina 1din 51

Dan.Micu@et.utcluj.

ro

METODE NUMERICE

Curs 4+5
CONDIIONAREA SISTEMELOR DE ECUAII
ALGEBRICE N ANALIZA CIRCUITELOR
ELECTRICE

CONDIIONAREA SISTEMELOR DE ECUAII ALGEBRICE LINIARE N


ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE
n rezolvarea circuitelor electrice n curent continuu i alternativ la apariia unei
perturbaii n elementele matricilor corespunztoare circuitelor, apar frecvent sisteme
de ecuaii liniare degenerate, a cror principal caracteristic este caracterul de
problem incorect pus n sensul c variaii mici ale membrului drept, duc la variaii
mari ale soluiei.
Trecerea de la sistemele nedegenerate la cele degenerate se face gradat, astfel c se
vorbete de sisteme bine condiionate i de sisteme ru condiionate. Condiionarea
apare astfel ca o msur a gradului de degenerare.
Evident c este util de tiut dac circuitul este reflectat de un sistem bine condiionat
sau ru condiionat, i de asemenea de apreciat apriori msura relei condiionri.
n consecin, rezolvarea unui circuit electric supus perturbaiilor se face prin etapele
prezentate n figura:
Model fizic
(Circuitul
electric)

Model
matematic
(Ecuaiile
matriciale )

Prelucrare
model
matematic
Az=u

Etapele modelrii n studiul circuitelor electrice

Analiza circuitelor electrice se face la un circuit electric aflat n


funcionare ntr-un mediu bine determinat unde se cunosc toate sursele
de perturbaii care pot s-l agreseze.
Este important de observat c oricare ar fi modelul numeric se ajunge la
un sistem liniar de ecuaii algebrice: Az = u (R I=E )
Vectorul termenilor liberi u constituie vectorul cauz,vectorul mrimilor
necunoscute z este vectorul efect iar matricea de legtur este A.
n acest sistem se reflect aciunea agresoare a perturbaiei care poate afecta
vectorul cauz sau termenii matricei de legtur. Odat unul din aceti
factori fiind modificat se va modifica i vectorul efect.

Se vor prezenta cteva exemple de probleme de electrotehnic care duc


la sisteme de ecuaii liniare, exemple grupate n funcie de regimul de
variaie n timp a mrimilor.

n regim static: reele de condensatoare; relaiile lui Maxwell pentru


capaciti.
n regim staionar: prize de pmnt; circuite de curent continuu.
n regim cvasistaionar: circuite de curent alternativ; analiza cmpului
electromagnetic.
n regim variabil: analiza cmpului electromagnetic.
Sistemele liniare de ecuaii au comportri diferite atunci cnd sunt
supuse unor perturbaii. Soluiile unor sisteme sunt instabile fa de
mici variaii ale datelor iniiale astfel nct variaii mici ale membrului
drept sau ale coeficienilor sistemului duc la variaii orict de mari ale
soluiei.
Este util s se introduc un numr real i pozitiv pentru a caracteriza un
sistem de ecuaii.
Acest numr este numrul de condiionare i el permite s se evalueze
stabilitatea sistemului (imunitatea circuitului) la perturbaii.
Definirea numrului de condiionare este legat de norma matriceal.

Bazele matematice ale numarului de conditionare


Norma unui vector
Se considera vectorul

v1
v
v = 2
...

v n

Norma vectorului este un numar pozitiv care se noteaz cu || v || +


Proprietati:

|| v ||= 0 v = 0

- nenegativitate

|| k v ||=| k | || v ||

- omogenitate

|| v || + || u |||| v + u ||

- inegalitatea triunghiului

Exista trei norme importante (norme Holder):


1
p

|| v || p = (| v1 | p + | v 2 | p +...+ | v n | p ) ;
1. Norma sum (pentru p=1)

2. Norma euclidian (pentru p=2)

p = 1, 2,

|| v ||1 =| v 1 | + | v 2 | +...+ | v n |

|| v || 2 =

v1

+ v2

+ ... + v n

v1
T
2
|| v || 2 = v v = [v1 v 2 ...v n ] v 2 = v12 + v 22 + ... + v 2n
v n
3. Norma maxim:

|| v || = lim v1
p

+ v2

+ ... + v n

1
p p

= v i max = max | v i |, i = 1, 2, K , n

1
2
v=
0 ,3

5

Exemplu: Se consider vectorul

Se calculeaz normele Holder

|| v ||1 =| v 1 | + | v 2 | +...+ | v n |

|| v || 2 =

v1

+ v2

+ ... + v n

|| v ||1 =| 1 | + | 2 | + | 0,3 | + | 5 |= 8,3


|| v ||2 = 12 + 2 2 + 0,3 2 + ( 5)2 = 1 + 4 + 0,09 + 25 = 30,09
|| v || =| 5 |= 5

Valorile proprii i vectorii proprii ai unei matrici


Se consider sistemul de ecuaii liniare scris n form matricial:

[A] [z ] = [u ]

[A] [z ] = [ z ] ([A] [I n ]) [z ] = [O ]
care este un sistem omogen:
a11
a
21
...

an1

a1n z1 0
a2 n z 2 0

=
...
... ... ...

... ann zn 0

...
a12
a22 ...
....
an 2

Condiia ca un sistem omogen sa admit soluii nebanale este:

det([A] [I n ]) = 0

Soluiile (rdcinile) ecuaiei de mai sus se numesc valori proprii ale matricei A:

(1 , 2 ,..., n )

[ ] [ ]
[ ]= [z ]

(1)
(1)
Sistemul va avea soluii multiple:
A z = 1 z

[ ]

[A] z (2 )

[z ], [z ],..., [z ]
(1)

(2 )

(n )

...........................................

(n )
(n )
[A] z = n z

- vectorii proprii

det ([A ] [I n ]) = 0

(2 )

[ ] [ ]

a 11
a 12
...
a 21
a 22 ...

a 1n
a 2n

...

....

...

...

a n1

a n2

... a nn

=0

(1) n n + (1) n 1 n 1 (a 11 + a 22 + ... + a nn ) + .... + det (A ) = 0


Din relaiile lui Viette suma valorilor proprii ale matricii A:

1 + 2 + 3 + .. + n = a 11 + a 22 + ... + a nn = trace(A )

1 2 ... n = det ( A)

Norma unei matrici


Norma unei matrici este un numar real care are proprietatile:
|| A || = 0

A=0

- nenegativitate

|| cA || =| c | || A ||

- neomogenitate

|| A || + || B || || A + B ||; || A || || B || || A B ||

- inegalitatea triunghiului

1. Norma Euclidiana a unei matrici


Aceast norm este cea mai folosita norm pentru matrici i are relaia:

|| A ||E =

a ij2

i , j =1

Exemplu: Norma Euclidian pentru matricea ptratic A este:

1
0 1
A = 2 3
1 || A ||E = 12 + 0 2 + (1) 2 + 22 + (3) 2 + 12 + 12 + 2 2 + (1) 2 = 22
1

2 1

Proprietati: 1). Pentru matricea unitate de ordin n:

|| I n ||E = n

|| A ||2E = trace( AT A)

2). Ptratul normei se poate scrie si sub forma:


Demonstraie:

a 11 a 21 .......a n1 a 11 a 12 .......a 1n b 11 b 12 ........b 1n

a a .......a n 2 a 21 a 22 .......a n 2 b 21 b 22 .......b n 2


B = A T A = 12 22
=
...................... ...................... ......................

a a .......a a a .......a b b .......b


nn n1
n2
nn
nn
n1 n 2
1n 2 n

trace(B ) = trace A T A = b11 + b22 + ... + bnn =

2
b11 = a11
+ a 221 + ... + a 2n1

2
2
2
b 22 = a12 + a 22 + ... + a n 2

...........................................
b = a 2 + a 2 + ... + a 2
1n
2n
nn
nn

a ij2 = A

i , j =1

Deci se verifica faptul ca:

2
E

= trace A A
T

2
E

=
a ij2
i , j =1

|| A ||E =

aij2

i , j =1

Norma matricial subordonat normei vectoriale


Cea mai mare valoare proprie n modul, a unei matrici se numete valoare spectral.
Norma matricii subordonata normei vectoriale, A fiind o matrice de ordin mxn iar z un
vector coloan de ordin n, este:

|| A || p = max

z p 0

|| A || p = max || A z ||
||z||p =1

|| A z || p
|| z || p

|| I z ||
|| z ||
|| I ||= max
= max
=1
|| z ||
|| z ||

Exista intotdeauna trei tipuri de norme subordonate:


1. Norma sum:
a 11 z 1 + a 12 z 2 + .......... + a 1n z n
n
n
a 21 z 1 + a 22 z 2 + .......... + a 2 n z n
|| A z ||1
= max || A z ||1 = max
= max a ij z j
|| A ||1 = max
=
=
|| z||1 =1
z 1 =1
||
z
||
1
||
z
||
1
1
1
...........................................
|| z ||1
i =1 j=1
a n1 z 1 + a n 2 z 2 + .......... + a nn z n

Daca ||z||1 =1 atunci unul dintre cei n termeni ai lui z: z1, z2, ., zn este 1, restul fiind 0, deci
max || A z ||1
|| z || =1

va fi maxim daca acel zi, i = 1.n este 1 si restul sunt 0:


n

|| A ||1 = max | a ij |
j

Exemplu:

i =1

2
0
1

4 1 || A ||1 =| 2 | + | 4 | + | 5 |= 11
A= 3
1 5 3

|| A z ||
2. Norma infinit || A || = max
= max || A z ||
z =1 || z ||
||z|| =1

|| A || = max | aij |
i

2
0
1

A= 3
4 1 || A || =| 1 | + | 5 | + | 3 |= 9
1 5 3

Exemplu:

j =1

3. Norma matricei subordonate normei vectoriale euclidiene ( norma spectral)

|| A z ||2
z 2 0 || z ||
2

|| z ||2 =

|| A ||2 = max

|| z ||22 = z T z = [z1

|| A ||22 = max

z 2 0

A z
z

2
2

2
2

z2

= max
z 2 0

z1

+ ... + z n

z1
z
... z n ] 2 = (z1 )2 + (z 2 )2 + ... + (z n )2
...

zn

(A z ) (A z )
T
T

z z

T
T

Az
z
A
|| A || 22 = max
zT z

Norma spectral este cea mai mare dintre valorile proprii ale ale matricii ATA i este cunoscut
sub denumirea de raz spectral

A 2 = 1

([

det A T A [I n ] = 0

12 22 ...... n2

= 2

- valorile proprii ale matricii ATA.

Proprietati ale normei spectrale


a) Norma spectral a matricii unitate:

|| I z ||2
|| z ||2
= max
=1
|| I ||2 = max
|| z ||2
|| z ||2

b) Norma spectral este mai mic sau egal cu norma euclidian:

|| A ||2 || A ||E

c) Daca este o valoare proprie a matricii A atunci rezulta ca este intotdeauna mai mica sau
egala cu norma spectrala a lui A

| | || A ||2
Exista un vector astfel incat se poate scrie:

A z = z

| | || z ||2 =|| z ||2 =|| A z ||2 A 2 z 2

rezulta

| | || A ||2

d) Dac norma spectral este subunitar: ||A||2 1


Din ||A||2 < 1

| | || A || 2 < 1 -valorile proprii ale matricii A sunt mai mici dect 1.

e) Norma spectral a matricii inverse A-1 este egal cu cea mai mic valoare proprie a matricii ATA

|| A || 2 =

12 22 ...... n2

([

T
- valorile proprii ale matricii ATA. det A A [I n ] = 0

f) Norma spectral nu se modific atunci cnd se nmulete cu o matrice ortogonal.


.
|| K
A ||22 =|| A ||22

|| K A ||22 =

max

= max

|| K A z ||22
|| z ||22

(
K A z )T (K A z )
= max

z T AT K T K A z
zT z

(K KT = I sau KT = K-1)

zT z

= max

z T AT A z
zT z

=|| A ||22

= 2

Numarul de conditionare K(A)


Exista unele sisteme care la variaii mici ale termenului liber prezinta variatii mari ale
solutiei. De asemenea, daca coeficientul sistemului variaza putin este posibil sa se
inregistreze variatii mari ale solutiei. Astfel de sisteme se numesc sisteme rau
conditionate (RC).
Faptul ca un sistem este rau conditionat sau bine conditionat rezulta din expresia unui
singur numar, numit numar de conditionare.
Numrul de condiionare ofer informaii despre calitatea unui sistem de a rezista
perturbaiilor. Se poate calcula numai dac matricea A este inversabil.

1
K ( A) =|| A || 2 || A || 2 =
n
1

reprezint raportul dintre cea mai mare i cea mai mica valoare proprie a matricii ATA unde

12 22 ...... n2

([

- valorile proprii ale matricii ATA. det A T A [I n ] = 0

Daca A este matrice simetrica:

K( A ) =

1
n

1 > 2 > ..... > n - valorile proprii ale matricii A

= 2

Proprietati ale numarului de conditionare


a) Numrul de condiionare este ntotdeauna supraunitar

K ( A) 1

K ( A ) =|| A ||2 || A 1 ||2 || A A 1 ||2 =|| I ||2 = 1


b) Numrul de condiionare nu se modific prin nmulirea matricii cu o constant

K( c A ) = K( A )

K (cA) =|| cA || 2 || (cA) 1 || 2 =| c | || A || 2 | (c) 1 | || A 1 || 2 =|| A || 2 || A 1 || 2 = K (A)


c) Numarul de conditionare este invariant la nmulirea cu o matrice ortogonal R

K (R A ) = K ( A )

RT=R-1 -matrice ortogonal

I
}
T
T
(
(
z T A T R T R Az
Az ) (Az)
RAz ) (RAz)
2
2
|| RA || 2 = max
=
max
=
max
=
||
A
||
2
z0
z0
z0
zTz
zTz
zTz

A1

28 64748
6
474
K (R A) = R A 2 (R A)1 = A

A
2

= K ( A)

d) Numrul de condiionare pentru o matrice ptrat de ordinul doi se poate gsi cu o formula
aproximativ, cu o eroare mai mic de 1,5:

|| A ||E2
K aprox ( A )
det A
14 + 42 22
2 =
2
(1 2 ) 1

1
12
12 22 22
K (A ) =
=
=
+ 2 2 =
2
2
2
2
2 1 1

+ 2 +
=

=
2
2
(1 2 )
(1 2 )
4
1

2
1

4
E

(det A )

2
2

4
2

22
2 2 =
1

(K (A ))

22

< 1
i deoarece
2

2
1

2
2

2
2
2
1

(K (A ))

aprox

2 2
2
2
2

22
+
2 2 =
1
(1 )
2
1

22
2 2
1

= (K aprox (A ))

22
2 2
1

22
2+ 2
1
3
= K aprox (A ) K (A ) =
= 1,5
K aprox (A ) + K (A ) 2

Practic se verific faptul c eroarea este mult mai mic dect cea estimat, oricum formula constituie o foarte bun aproximare.

Exemplu:

1 0 ,5
A=

2
1
,
1

Pentru matricea

||A||E2 = 1 + 0,52 + 22 + 1,12 = 6,46; det A = 0,1; Kaprox(A)=

([

det A T A [I n ] = 0

K(A) =

Deci eroarea este: = K aprox ( A) K ( A) = 0.01

det A
2

= 2

1 =
2
2

= 64,60
6,458491
= 64,59
0,001548

1 0 ,5
Pentru matricea B =

2
1
,
01

||B||E2 = 6,2701; det B = 0,01; K(B)apr=

Deci eroarea este: = 0,03

K(B) =

6,2701
= 627,01
0,01
6,270084
= 626,98
0,0000159

Cele dou exemple de calcul dovedesc precizia formulei aproximative dar de asemenea
sugereaz c numrul de condiionare este mare dac valoarea determinantului este
mic. Aadar este de ateptat ca un sistem cu valoarea determinantului apropiat de zero
s fie ru condiionat.

Studiul sistemelor de ecuaii care provin din probleme de IE


cu ajutorul numrului de condiionare
Presupunem c sistemul de ecuaii este:

Az=u

Exist dou tipuri de perturbaii: cele care acioneaz asupra membrului drept, astfel

nct termenul u devine u' i cele care acioneaz asupra matricei coeficienilor, astfel
nct matricea A se transform n A'.
n cazul problemelor de circuite electrice sursele care pot fi afectate sunt
generatoarele (sursele) de tensiune i generatoarele de curent.
Fizic, modificri ale matricei coeficienilor apar atunci cnd perturbaia afecteaz
structura circuitului (geometria). Elementele componente ale acestei structuri n

cazul aplicaiilor de circuite electrice sunt valorile elementelor de circuit.

Imunitatea sistemului n cazul perturbaiilor care afecteaz sursele


La modificarea surselor se modific termenul drept al sistemului care devine u astfel nct soluia
nu va mai fi z, ci z'.
Sistemul neafectat si sistemul afectat de perturbaii:

Az=u

A z' = u'

z' - z = A-1 ( u' - u )


Aplicnd norma spectral

z'-z 2 = A (u 'u ) A
1

A z 2 A 2 z

z' z
z

1
2

u 'u

A z 2 = u
u

K ( A) =|| A ||2 || A1 ||2

u' u 2
2
K(A)
u2

Rezult de aici c n cazul n care un sistem are un numr de condiionare mare


variaii mici ale membrului drept pot s duc la variaii mari ale soluiei (sistemul se va
numi n acest caz ru condiionat).

De exemplu pentru sistemul:

3.001 z1 + 3 z 2 = 10

z1 + z 2 = 3

z1= 1000 , z2= -997

- numrul de condiionare este: k = 20.006.


-presupunem c apar perturbaii care modific sursele circuitului care are ca model matematic
sistemul de mai sus.
- membrul drept al sistemului se va modifica, astfel nct sistemul devine:

3.001 z'1 +3 z' 2 = 10.1

z'1 + z' 2 = 2.7

z1'= 2000, z2'= -1997,3

la o norm de variaie a membrului drept de 0,311 rezult o norm de variaie a soluiei de


1414.
un astfel de sistem are o imunitate mic.
S presupunem c la un circuit electric i corespunde soluia z (cureni).
Presupunem c aceast mrime este modificat astfel nct ea devine z'.
Evident c va exista un prag ncepnd de la care se va sesiza c cele dou mrimi sunt diferite.
Cu ct acest prag este mai mare cu att mai mari sunt perturbaiile care nu influeneaz
funcionarea circuitului deci cu att mai mare este imunitatea acestui circuit.

Norma variaiei acestei mrimi soluie calculat pentru valoarea de prag


raportat la norma soluiei se va numi imunitate, i se va nota cu I.
O condiie suficient pentru ca mrimea z' s nu fie resimit ca o mrime
perturbat este:

z'z
z

K (A )

u 'u
u

Rezult posibilitatea de a putea asigura o imunitate mai bun prin micorarea numrului
de condiionare al sistemului.
Se observ c un numr de condiionare mai mic permite perturbaii mai mari care s fie n

marja de compatibilitate.

Imunitatea n cazul perturbaiilor care afecteaz structura circuitului


A' z' = u

(A +P)z' = u

z 2
z2

z' z
z

K (A)

P2
A2

1 - K (A)

P2

P2
A2

=x

A2

K (A ) x [1 K (A ) x ] = f (x )
1

Pentru perturbaii x foarte mici, variaia funciei f(x) deci i a soluiei este limitat, dar
cnd valoarea x se apropie de 1/k(A) sistemul devine ru condiionat. Dac k(A) este
mare, domeniul n care perturbaiile nu influeneaz soluia este foarte mic, deci
probabilitatea ca sistemul s fie ru condiionat crete.

Interpretarea geometric a condiionrii sistemelor de ecuaii


algebrice
O problem de inginerie electric presupune stabilirea modelului fizic
apoi alegerea modelului numeric (adic alegerea modelului matematic
i a metodei corespunztoare de prelucrare) i n final rezolvarea
sistemului de ecuaii algebrice liniare.
Inegalitatea lui Wielandt i Kantorovitch d o informaie de natur
geometric asupra imunitii circuitului.


tg K tg
2
2

1 cos( )
tg 2 =
2 1 + cos( )

z T z'
cos( ) =
|| z || || z ' ||

z T = ( z1

z 2 ... z n );


z '
1
z' = z 2 '
...

zn '

Compararea a dou circuite supuse aceleiai perturbaii


Se vor considera dou circuite avnd ca model numeric un sistem de ecuaii algebrice
liniare. Pentru a putea verifica cu uurin rezultatele se va lua un sistem de dou ecuaii
cu dou necunoscute.
Se vor lua n discuie circuitele prin sistemele de ecuaii care le caracterizeaz.

a) Circuit I - sistem cu numrul de condiionare K =64,59


z 1 + 0.5 z 2 = 10

2 z 1 + 1.1 z 2 = 21

z 1' + 0.5 z '2 = 10

2 z 1' + 1.1 z '2 = 20.9

z1 = 5, z2 = 10
K = (12/22)0,5 =(6,458491 / 0,001548)0,5 =64,59
z1' = 5.5, z2' = 9

= 60 37-calculat ntre cei doi vectori u si u


tg(/2) 0,0599 6o56' cu W-K
Fig.6. Sistem bine condiionat, cu k=64,59

= 2o25' unghiul real calculat ntre cele dou soluii z si z (verifica ineg. W-K)

b) Circuit II - sistem cu numrul de condiionare K =626,98


z1 + 0.5 z 2 = 10

2 z 1 + 1.01 z 2 = 20.1

K=

12
6.270084
=
= 626.98
2
2 0.0000159

z1 = 5; z2 =10.

Presupunem c asupra circuitului acioneaz o perturbaie identic cu cea din exemplul


precedent, astfel nct membrul drept din cea de-a doua ecuaie a sistemului se va micora cu 0,1.

z'1 + 0.5 z' 2 = 10

2 z'1 +1.01 z' 2 = 20

z1' = 10; z2' = 0

Se observ c numrul de condiionare al sistemului b) este de aproape zece ori mai


mare dect cel al sistemului a).
Aceasta se traduce prin imunitatea mult mai mic a celui de-al doilea circuit
(caracterul ru condiionat al sistemului).
Unghiul format de vectorii u si ueste apropiat celui fcut de ctre vectorii
corespunztori din exemplul a).

= 60 83' - calculat ntre cei doi vectori u si u

tg(/2) 0,62447

63o 56- limitarea unghiului din W-K

Valoarea mare a acestui unghi arat c ntre soluia sistemului b) inainte si dupa
perturbatie poate fi o diferen foarte mare, sau altfel spus c sistemul b) este ru
condiionat.

Calculul direct al unghiului dintre soluiile z i z: = 63o 30'


care satisface totusi inegalitatea i este foarte apropiat de valoarea maxim precizat de
inegalitatea Wielandt i Kantorovitch.
Cu ct numrul de condiionare este mai mare cu att unghiul dintre soluii este mai
apropiat de valoarea maxim rezultat din inegalitatea Wielandt i Kantorovitch!!!
Fig.7. Sistem ru condiionat, cu k = 626,98

Cele dou exemple subliniaz un fapt important i


anume: un sistem este cu att mai ru condiionat,
cu ct unghiul format de vectorul reprezentnd
soluia iniial z cu cel care reprezint soluia
perturbat z va fi mai mare i mai apropiat de
valoarea maxim dat de inegalitatea lui
Wielandt i Kantorovitch.
Fig.6. Sistem bine condiionat, cu k=64,59

Fig.7. Sistem ru condiionat, cu k = 626,98

APLICATII ALE NUMARULUI DE


CONDITIONARE N TEORIA CIRCUITELOR
ELECTRICE

Numarul de conditionare euclidian cu aplicatii in


studiul stabilitatii unor circuite electrice de curent
continuu si alternativ

Obiective
Aplicatiile prezentate si rezolvate integral in programul MathCAD au demonstrat
posibilitatea folosirii unor rezultate matematice de data recenta legate de numarul de
conditionare euclidian cu aplicatii in studiul stabilitatii unor circuite electrice de curent
continuu si alternativ (care se modeleaza prin sisteme de ecuatii liniare Az = u) afectate
de perturbatii care influenteaza sursele sau structura elementelor circuitului.

Studiul stabilitatii s-a facut pe baza inegalitatii lui Wielandt si Kantorovitch precum si
pe baza normei spectrale a matricei inverse a coeficientilor. Studiul stabilitatii s-a
realizat si la variatia unuia sau a mai multor parametri.

S-au avut in vedere doua tipuri de perturbatii, in membrul drept si in matricea


coeficientilor sistemului iar algoritmul de calcul propus a fost implementat integral in
programul Mathcad.

Procedura de abordare
Se determina modelul fenomenologic al circuitului studiat

Se stabileste modelul matematic, n urma caruia se ajunge


la ecuatia matriciala A z = u

Se alege metoda de rezolvare a modelului matematic

Se evalueaza perturbatia care actioneaza asupra vectorului


sursa u sau matricii de legatura A

A. Circuit de curent continuu

Circuit in care un element rezistiv este parametrizat:


x := ( 1 .. 50 )
R 2 := 20
E 1 := 15

R 1 ( x ) := x

\\ sir de valori;
R 3 := 30
E 2 := 5

E 3 := 10

Modelarea circuitului electric

A :=

(1

1
B :=
0

1
1
1

1 )
0

Relatia matriceala a sistemului de ecuatii Kirkhhoff:

M z

1
1 z1
1


R1 ( x) R2 0 z2
0 R R
2 3 z3

E1 E2
E E
3 2

Stabilitatea circuitului la perturbatii se va studia in functie de


valorile rezistentei notata cu x. Vectorul efect este vectorul
curentilor din circuit. Sistemul perturbat va fi de forma:
1
1 z1
1


R 1 ( x) R 2 0 z 2
0

R 2 R 3

z3

E1E2
E + p E
2
3

Solutia generala a sistemului de ecuatii, cu perturbatia introdusa este:

z( x , p) := M ( x)

T ( p )

Relatia matematica a teoremei lui Wielandt - Kantorovitch:

tg p2 ( x , p ) k ( x ) tg p2 ( p )

T ( 0 ) T ( p )
T (0) T (p)

cos ( p ) :=

cos ( x , p ) :=

tg p2 ( p ) :=

tg p2 ( x , p ) :=

\\ cosinusul unghiului dintre vectorii din


membrul drept, neperturbat si perturbat;


z ( x , 0 ) z ( x , p )
z(x , 0) z(x , p)
1 cos ( p )
1 + cos ( p )

\\ cosinusul unghiului dintre vectorii


solutiilor neperturbata si perturbata.

\\ tangenta jumatatii unghiului dintre


vectorii din membrul drept;

1 cos ( x , p )
1 + cos ( x , p )

Numarul de conditionare al matricei M, calculat cu functia


k ( x) := cond2 ( M ( x) )

cond2 Mathcad :

Pentru o valoare data perturbatiei p=1, in membrul drept, de rezistenta


variabila x, va depinde numarul de conditionare si valorile unghiurilor din
teorema lui Wielandt Kantorovitch:

x =

k ( x) =
1

tg p2 ( x , p ) =

k ( x ) tg p2 ( p )

35.37

0.022

1.358

33.012

0.024

1.268

31.079

0.025

1.194

29.489

0.027

1.133

28.178

0.028

1.082

27.097

0.029

1.041

26.206

0.031

1.006

25.473

0.032

0.978

24.872

0.033

0.955

10

10

10

24.382

10

0.034

10

0.936

11

11

11

23.984

11

0.035

11

0.921

12

12

12

23.665

12

0.036

12

0.909

Se construieste o functie de identificare a valorii rezistentei, pentru care


numarul de conditionare al matricei generale M este minim, asa incat
circuitul sa poata fi considerat stabil la perturbatia aplicata:

Valoare( K , c) :=

i 0

Variatia numarului de conditionare

40

L0
for m 1 .. rows( K) 1
if c ( Km)

min( K)

35
k ( x)
min( K)

30

Lm
i i+ 1
L

25

20

10

20

30

40

x , R1optim

Kx := k ( x)

R1optim := Valoare( K , c)

R1optim = 19

50

Se observa ca minimul numarului de conditionare euclidian este


k(19)=22,85 n jurul acestei valori stabilitatea circuitului este maxima.

Variatia membrilor inegalitatii W-K

1.5

tgp2 ( x , p)

k ( x) tgp2 ( p)
0.5

10

20

30
x

40

50

Concluzie
Utilizand inegalitatea lui W - K, poate fi determinata o
structura de circuit care sa se comporte intr-un anumit fel,
adica sa se obtina anumite marimi dorite de functionare.
Exemplu: identificarea acelei rezistente pentru care, in
conditiile existentei unei perturbatii, sa apara un curent de o
anumita marime prin latura pe care este plasata rezistenta in
cauza.

In cazul in care pentru acelasi circuit se considera doua rezistente


variabile, utilitarul de calcul Mathcad permite determinarea valorilor
optime ale rezistentelor, precum si afisarea grafica a minimului
corespunzator:
x := ( 1 .. 30 )
R 1 ( x ) := x

:= Valoare
n

(k)

y := ( 1 .. 30 )

\\ siruri de valori;

R 3 ( y ) := y
R 1optim

:=

R 1optim

= 9

R 2optim

:=

R 2optim

= 9

Reprezentarea 3D a variatiei numarului de conditionare si a distributiei


termenilor inegalitatii Wielandt Kantorowitch!
.

Variatia membrilor inegalitatii W - K pentru o anumita perturbatie

tg p2 , tg p2

B. Circuit de curent alternativ


Modelul fenomenologic ales este un circuit electric cu cuplaje,
functionand in regim permanent care modeleaza un transformator
alimentat pe la ambele capete, avand in primar un condensator pentru
imbunatatirea factorului de putere.
Se va studia, cu ajutorul numarului de conditionare si a teoremei lui
Wielandt - Kantorowitch, modul in care o perturbatie ce actioneaza
asupra unei surse din circuit, afecteaza variatia curentiilor prin circuit,
in conditiile in care factorul de cuplaj dintre inductivitatile circuitului
parcurge un sir de valori intre limitele [0;1].

Calea de solutionare a problemei propuse va fi condusa de ecuatiile lui Kirkhhoff


scrise matriceal. Pentru aceasta, se construieste graful circuitului schitat si matricele
corespunzatoare grafului, A si B.

Matricea de incidenta a laturilor la noduri:


A := ( 1 1 1 0 )
Matricea de apartenenta a laturilor la contururi:
Observatie: se construieste un algoritm de generare automata a acestei
matrici, pornind de la numerele structurale asociate contururilor din graf.
Numerele structurale corespunzatoare contururilor din graf:
S1 := ( 1 2 )

S2 := ( 2 3 )

S3 :=

for j 0
qj 4
q

N := 3 --> numarul de contururi de calcul;

S3 = ( 4 )

Se compara fiecare element (latura) din fiecare numar structural cu toate


laturile; in functie de incidenta la noduri a laturilor se inlocuiesc intr-o matrice
initializata cu elemente nule, valorile + 1 sau - 1 :
Constr ( S) :=

A matrice rows ( S) 1 , nrlaturi+ 1

for i 0 .. rows ( A) 1
for j 0 .. cols( A) 1
Ai , j 1 if apartine( j , Si+ 1)
Ai , j 1 if apartine( j , Si+ 1)
A

B = Constr ( S)

1 1 0 0
B = 0 1 1 0
0 0 0 1

1
1

Caracterizarea circuitului si matricea coeficientilor


( t)

e 1 ( t ) := 50

2 sin

e 2 ( t ) := 20

2 sin t +

L 1 :=

L 4 :=

25

10

m := 0 , 0.05
L 34 ( m ) :=

E 1 := 50

.. 1
20 m

Volt

C 2 :=

R 4 := 10

\\ tensiunile in instantaneu
Volt

1
20

L 3 :=

40

\\ factorul de cuplaj al inductivitatilor;

j :=

1
3
+ j

2
2
1

E 4 := 20

\\ tensiunile scrise in complex;

1
0
1
1
j L
0
0
1 j C

M ( m) :=

1
0
j L 3
j L 34 ( m)

j C 2

0
0
j L 34 ( m) R 4 + j L 4

Evaluarea numarului de conditionare al matricei generale M:


M conj ( m ) := Re ( M ( m ) ) j Im ( M ( m ) )
T

\\ matricea conjugata

C ( m ) := M conj ( m ) M ( m )

\\ produsul matricei hermitean si a celei


normale;

Val_prop ( m ) := eigenvals ( C ( m ) )

\\ valorile proprii ale fiecarei matrice


m a
corespunzatoare unei valori
factorului de cuplaj;

Vmax ( m ) := max ( Val_prop ( m ) )

\\ prima valoare proprie din fiecare


matrice, dupa m;

Vmin ( m ) := min ( Val_prop ( m ) )

\\ ultima valoare proprie din fiecare


matrice, dupa m;

Cond ( m ) :=

Vmax ( m )
Vmin ( m )

\\ numarul de conditionare, definit ca


m;
functie pentru fiecare valoare

Valoarea maxima a numarului de conditionare este:


Cond(m) = 212.448

Variatiile grafice ale membrilor inegalitatii W - K pentru modificarea


factorului de cuplaj magnetic intre bobinele din circuit:
80
60
50 tgp2 ( m , p )
Cond ( m ) tgp2 ( p )

40
20

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9

membrul stang amplificat de 50 de ori


membrul drept al inegalitatii W - K
Se observa ca cu cat factorul de cuplaj intre bobine are o valoare mai
mare, cu atat unghiul dintre vectorul solutiei neperturbate si vectorul
solutiei perturbate tinde spre valori mai mari.
Inegalitatea W - K se verifica, pentru toate valorile stabilite pentru sirul

m.

Concluzii generale
Constatarea validitatii aplicarii numarului de conditionare
si a teoremei W K in testarea stabilitatii circuitelor la
perturbatii care apar in membrul drept sau in structura de
model a circuitelor;
Implementarea de algoritmi de calcul pentru valorile
proprii ale unei matrici, deci implicit pentru numarul de
conditionare.