Sunteți pe pagina 1din 48

METODE NUMERICE

Curs 8.
Integrarea numeric
Calculul aproximativ al integralelor
cu aplicaii n ingineria electric

n domeniul ingineriei electrice exist situaii practice cnd este


necesar evaluarea numeric a valorilor derivatelor i/sau
integralelor definite ale unor funcii la care nu se cunoate expresia
analitic a funciei care trebuie derivat sau integrat, ci doar valorile
ei n anumite puncte (determinate experimental sau prin calcule).

Exemple: determinarea distribuiei de sarcin electric, determinarea


potenialelor curbelor de sarcin, determinarea consumului de energie
pe baza curbelor de sarcin, determinarea valorilor maxime ale
puterilor consumate de un receptor, calculul intensitii cmpurilor
electromagnetice, etc.

Exemplu practic: prelucrarea curbelor de sarcin prin integrare numeric


1. Enunul problemei
P
5
4
3
2
1
0

t
0

10

12

14

16

18

20

22

24

Curba de sarcin activ zilnic a unui consumator

Se consider un receptor de energie electric pentru care se cunoate


curba de sarcin zilnic referitoare la puterea activ consumat.
Se cere s se determine energia activ zilnic consumat de receptor,
pe baza prelucrrii curbei de sarcin prin integrare numeric

2. Modelul matematic i metode de soluionare


Curba de sarcin activ zilnic a unui receptor de energie electric, exprim
variaia n timp a puterii active consumate pe durata unei zile
Determinarea curbei de sarcin s-a realizat prin nregistrarea variaiei n timp a
puterii active consumate P cu instrumente nregistratoare sau prin msurarea
puterii la anumite momente bine determinate, de regul echidistante (de exemplu,
din sfert n sfert de or).
Se cere ca pe baza curbei de sarcin s se determine energia activ consumat de
receptor pe durata unei zile. Energia activ se calculeaz cu relaia
Wzi =

24

P( t ) dt

unde t este timpul, iar funcia P(t) , reprezentnd variaia n timp a puterii active
consumate, este definit, de regul, prin puncte.
n consecin, calculul integralei se poate face numai cu metode numerice,
considernd c lui x i corespunde t , funciei y = f (x) i corespunde P(t) , iar
ora 0 , respectiv 24 , sunt limitele intervalului de integrare [ a , b ]

Dorim determinarea unei funcii care s aproximeze integrala lui f


pe intervalul [a,b] sau pe un subinterval din [a,b] ( f(x) derivabil pe
[a,b] )

f : [a , b ] R

f (x )dx
a

Aceast integral nu este direct calculabil sau funcia este


cunoscut doar prin valorile sale n puncte experimental prin
msurtori practice, expresia analitic a funciei nefiind cunoscut
aceast situaie fiind caracteristic i aplicaiilor electrotehnice.

n continuare se vor prezenta unele metode numerice


de calcul pentru integralele definite, aceste metode se
numesc cuadraturi care nltur neajunsurile datorate
funciilor care nu admit primitive i realizeaz
determinarea aproximativ a ariei domeniului de sub
curba y=f(x)!!!
Cuadratura este o procedur numeric prin care
valoarea unei integrale defintite
b

f (x )dx
a

este aproximat folosind informaii despre integrand numai n anumite puncte (se
cunosc valorile funciei n puncte pe baza unor msurtori experimentale):

x i i = 0,1,..., n ; y i = f ( x i )
n majoritatea aplicaiilor cele n+1 puncte distincte sunt echidistante n [a,b], pasul de
discretizare fiind

h = x i +1 x i , i = 0,1,..., n 1 x 0 = a , x n = b

3. Integrarea numeric a funciilor definite numeric


(Formula de cuadratur Newton-Ctes)
Formule Newton-Cotes
Formulele de integrare care utilizeaz valorile funciei la capetele
intervalului de integrare, y1 = f(a), yN = f(b) sunt denumite formule
nchise.
Foarte uzuale sunt metodele care utilizeaz interpolarea polinomial
pe o diviziune echidistant a intervalului de integrare {a = x0, x1, , xN =
b} cu pasul xi+1 xi = h =(b a)/N, formulele obinute fiind denumite
formule de cuadratura de tip Newton-Cotes.

Aceast metod utilizeaz aproximarea funciei f(x) prin polinoame de interpolare


Lagrange, punctele date n intervalul [a,b] fiind echidistante.
Avnd n vedere c integrala definit nu poate fi direct calculabil se va aproxima
funcia cu un polinom de interpolare astfel nct:

f (x ) = p n (x ) + R n (x )
deci integrala va fi:
b

I = f (x )dx = p n (x )dx + R n (x )dx f (x )dx p n (x )dx


Polinomul de interpolare poate fi asimilat cu polinomul de interpolare Lagrange:
n

p n (x ) = L n (x ) = l i (x ) f (x i )
i =0

unde polinomul baz Lagrange :


n
x xj
(x x 0 )...(x x i1 )(x x i+1 )...(x x n )
l i (x ) =
=
(x i x 0 )...(x i x i1 )(x i x i+1 )...(x i x n ) j=0 x i x j
j i

f ( n +1) ()
R n (x) =
( x x 0 )( x x 1 )...(x x n ) - restul Lagrange
(n + 1)!

Deci formula de cuadratur (integrare numeric) Newton-Ctes este:

I = f ( x)dx = Ln ( x)dx +

(x ) [a , b]

b
n
f (n +1) ( ( x ))
n

Rn ( x)dx = f (xi ) li ( x ) dx + (x xi )
dx
(n + 1)!

a i =0
a i =0
b

Observaie: Metodele concrete de tip Newton-Ctes se difereniaz


ntre ele prin valoarea adoptat pentru ordinul metodei n i prin modul de
considerare a limitelor intervalului de integrare.
n continuare se vor considera cazurile n care formulele se deduc
utiliznd funciile Lagrange de interpolare de ordinul I (formula
trapezului) i de ordinul II (formula lui Simpson) cu nodurile
echidistante.
Formula trapezelor este surprinztor de eficient chiar i pentru
intervale infinite. Ambele reguli se obin aplicnd cele mai simple tipuri
de interpolare subintervalelor diviziunii:

a = x 0 < x 1 < x 2 < ... < x n 1 < x n = b, x k = a + k h ,

ba
h=
n

3.1. Formula de integrare a trapezelor


Este o aplicaie direct a interpolrii liniare Lagrange n dou puncte.
Se cunoate funcia n dou noduri

x0 = a, x1 = b f (x0 ), f ( x1 ); h = (b a)
i se dorete calculul aproximativ al integralei definite

f (x )dx
a

utiliznd polinomul liniar de interpolare Lagrange:


b

f (x ) = p1 (x ) + R 1 (x )

f (x )dx = p (x )dx + R (x )dx


1

unde restul este n cazul polinomului de interpolare liniar:

f ' ' ()
R 1 (x) =
( x a )( x b)
2!

iar polinomul de interpolare Lagrange de ordin I este:


1

p1 (x ) = L1 ( x ) = l i (x ) f (x i ) = l 0 (x )f (x 0 ) + l1 (x )f (x 1 ) =
{
123
i =0
f (b )

f (a )

x x0
x x1
xa
xb
=
f (x1 ) =
f
(
a
)
f ( b)
f (x 0 ) +
+
{
x 0 x1
x1 x 0
a
b
b
a

x 0 =a

x 0 = a < < x1 = b

x1 = b

Deci integrala calculat cu formula trapezului este:


b

f (x )dx = L (x )dx + R (x )dx


1

a
1
424
3

a
1
424
3

I Trapez (f )

I Trapez (f ) I Trapez ( L1 ) =

I Trapez ( L1 )

a
1
424
3
EroareTrapez

ba
L1 ( x )dx =
[f (a ) + f (b)].
2

Eroarea de calcul:
Eroare Trapez =

a f ( x )dx a p 1 ( x )dx = R 1 (x )dx =


b

1 b
f " () b
1
3
(
( x a )( x b ) f ' ' ((x ))dx
=

(
x

a
)(
x

b
)
dx
=

b a ) f ' ' ()
{

a
2 a
2
12
teorema de medie

Eroare Trapez

h3
1
3
= (b a ) f " () = f ' ' ( )
12
12

Dac exist M2>0 astfel nct f ' ' (x ) M 2 x [a , b]


Eroare Trapez

1 h3
M2
2 6

atunci are loc relaia:

= (x ) (a, b )

h
h3
f ' ' ( )
Deci formula trapezului este: I Trapez (f ) = f (x )dx = [f (a ) + f (b )]
2
12
a

Se numete formula trapezului pentru c


atunci cnd funcia f este o funcie care ia
numai valori pozitive atunci integrala este
aproximat cu aria trapezului ca i n
figur.

Formula trapezelor generalizat


Pentru creterea preciziei calculului, intervalul [a,b] poate fi divizat n n subintervale
prin punctele echidistante xi, i=1,n:

a = x 0 < x 1 < x 2 < ... < x n 1 < x n = b, x i = a + i h ,

ba
h = x i +1 x i =
>0
n

pe care se aplic repetat formula trapezului, adic:

x i +1

f (x )dx
a f (x )dx

i =0 x i

n 1

Deci aplicnd formula trapezului pe n subintervale se obine formula trapezului generalizat


pentru x0=a; xn=b:
n 1
b a f (x 0 ) + 2f (x 1 ) + 2f (x 2 ) + ... h

(
)
(
)
(
)
=
+
+

I TrapezGen (f ) = f (x )dx
f
a
f
b
2
f
x
i
+ 2f (x ) + f (x )

2
n
2
i =1

n 1
n

a
b

Se realizeaz o ameliorare ptratic a preciziei de integrare n funcie de numrul de subintervale


de lungime 2h. Eroarea pentru un subinterval este dup cum se tie:

Eroare trapez

3
1
h
= (b a ) 3 f " () = f ' ' ( )
12
12

nsumnd dup toate subintervalele i f este de clas C2 rezult c exist un punct (a , b ) a..
1 n 1
f ' ' (i ) = f ' ' ( )
n i =0
se obine eroarea pentru metoda generalizat:

Eroare TrapezGen

(b a )
h 3 n 1
= f ' ' ( i ) =
12 i =0
12n 3

3
3
(
(
b a ) 1 n 1
b a)
f ' ' ( i ) = 12n 2 n f ' ' ( i ) = 12n 2 f ' ' ( )

3 n 1
i =0

=0
1i4
243
f ' '( )

Dac exist M2>0 astfel nct f ' ' (x ) M 2 x [a , b] atunci are loc relaia:

Eroare TrapezGen

3
(
b a)

12n 2

1 h3
= 3 M2
12 n

Deci formula trapezelor generalizat este:


n 1
ba
(b a )
I TrapezGen ( f ) = f (x )dx =
f (a ) + f (b ) + 2 f ( xi )
f ' ' ( )
2

2n
i =1
12n
a
b

Formula poate fi mbuntit innd cont de faptul c eroarea este proporional cu 1/n2, adic
dac dublm numrul de noduri n care este dat funcia f, atunci eroarea scade de patru ori, dar
timpul de calcul va crete. Geometric nseamn c f(x) s-a aproximat cu n segmente de dreapta,
adic integrala rezult prin nsumarea ariilor a n trapeze.

3.2. Formula de integrare a lui SIMPSON


O mbuntire a integrarii numerice fa de regula trapezelor: dac se
utilizeaza polinoame de interpolare de grad mai mare.
Acesta ar fi pasul logic urmtor pentru a genera o regul de
cuadratur pentru integrare pornind de la interpolarea patratic adic
utilizarea polinoamelor algebrice de gradul doi pentru aproximarea
unei funcii ntre trei noduri consecutive.
n acest fel se poate pune n eviden una dintre cele mai uzuale
formule de integrare numeric, formula lui Simpson. n cazul n care
numrul nodurilor prin care este definit funcia de sub integral este par
atunci pe primul sau pe ultimul interval se aplic formula trapezului.
Se cunoate funcia n trei noduri:

a+b
, x 2 = b f (x 0 ), f (x 1 ), f (x 2 )
x 0 = a, x 1 = c =
2

x 1 = a + h, h =

ba
2

iar polinomul de interpolare Lagrange de ordin doi este cel cu care se aproximeaz
funcia de sub integrala definit.

Observaie: Interpretarea geometric a formulei lui Simpson,


prezentat n figur, indic aproximarea ariei de sub curba
y=f(x) cu aria de sub parabola (definit de polinomul de
interpolare Lagrange) care aproximeaz funcia f(x).
Se presupune interpolarea funciei de integrat f(x) cu un
polinom ptratic p2(x) n nodurile x0, x1, x2.

f (x ) = p 2 ( x ) + R 2 (x )

f (x )dx = p (x )dx + R (x )dx


2

unde restul este n cazul polinomului de interpolare ptratic este:

f ' ' ' ()


a +b

(x a ) x
R 2 (x) =
(x b )
3!
2

Se definete regula lui Simpson considernd polinomul de interpolare Lagrange de ordin doi:
2

(2
p 2 (x ) = L 2 ( x ) = l i (x ) f (x i ) = l 0 (x )f (x 0 ) + l1 (x )f1
x3
1 ) + l 2 (x )f (x 2 )
123
1
2
3
i =0
f (a )

f (c )

f (b )

f (x )dx = L (x )dx + R (x )dx


2

a
1
424
3

a
1
424
3
ISimpson (f )

ISimson ( L 2 )

a
1
4243
EroareSimpson

I Simpson (f ) I Simpson (L 2 ) = L 2 ( x )dx = [l 0 ( x )f (a ) + l1 ( x )f (c) + l 2 ( x )f (b)]dx


a

unde:

l 0 (x) =

( x c)( x b)
;
(a c)(a b)

l1 ( x ) =

( x a )( x b)
;
(c a )(c b)

l 2 (x) =

( x a )( x c)
(b a )(b c)

h
I Simpson (f ) (f (a ) + 4 f (c) + f (b) )
3
b

EroareSimpson = f ( x )dx p 2 ( x )dx = R 2 (x )dx =


=

1 b
f " ' ( ) b
1
(x a )(x c )(x b ) f ' ' ' ((x ))dx
=
(x a )(x c )(x b )dx =
( b a ) 5 f ' ' ' ( )
{
a
3! a
3!
2880
teorema de medie

EroareSimpson

5
1
h
=
f ' ' ' ( )
( b a ) 5 f " ' () =
2880
2880

Dac exist M3>0 astfel nct f ' ' ' (x ) M 3 x [a , b] atunci are loc relaia:

(b a )

Eroare Simpson

h5
M3 =
M3
2880
2880

= (x ) (a , b )

Deci formula lui Simpson se va scrie:


b

h
h5
I Simpson (f ) = f (x )dx = (f (a ) + 4 f (c) + f (b) )
f ' ' ' ( )
2880
3
a
Cu ct lungimea intervalului (a,b) este mai mic cu att resturile sunt mai mici.

Formula lui Simpson generalizat pe perechi de subintervale


Date fiind calitile sale i simplitatea aplicrii practice, formula generalizat se
utilizeaz foarte des, Mathcadul utiliznd formula lui Simpson aplicat repetat pe un
numr tot mai mare de subintervale pn la atingerea preciziei dorite.
Pentru creterea preciziei calculului, intervalul [a,b] poate fi divizat n 2n subintervale
de lungimi egale 2h, cu pasul h pe care se aplic formula lui Simpson pe fiecare interval
[x2i,x2i+2].
h=

ba
>0
2n

n 1

hi
I SimpsonGen (f ) = f (x )dx [f ( x 2i ) + 4 f ( x 2i +1 ) + f ( x 2i + 2 )]
i =0 3
a
Pentru h i = h, i;
N
N1
h f (x0 ) + 4 f (x1) + 2 f (x2 ) + 4 f (x3 ) +...+ h

ISimpsonGen(f )
f
(
x
)
4
f
(
x
)
2
f
(
x
)
f
(
x
)
=
+

+
2k1 2k
2N ;
0
3
3 2 f (x2k ) + 4 f (x2k+1) +...+ f (xn )
k=1
k=1

N=

n
;
2

Analog nsumnd se obine relaia erorii n formula lui Simpson generalizat:

Eroarea SimpsonGen

(
b a ) h 4 (4 )
n h 5 (4 )
=
f ( ) =
f ( ), [a , b]
90
180

Dac presupunem c exist M4>0 astfel nct f (4 ) (x ) M 4 x [a , b]

Eroarea SimpsonGen

(
b a) h 4

M
180

Eroarea SimpsonGen

M4
5
(
)
b

a
2880 n 4

3.3. Formule de cubatur numeric


f : D R, D R 2

Fie funcia z = f(x,y),

definit sub form analitic sau numeric pe un domeniu


, figura 5. Pentru calculul integralei duble

I = f ( x , y)dxdy

Fig. 5 Integrarea unei suprafee


b

g2 (x)

g1 ( x )

f (x, y)dxdy = dx

se face transformarea

Ix =

g2 (x)

g1 ( x )

- se

f ( x, y)dy

f ( x , y)dy

poate calcula prin una din metodele prezentate anterior (trapezelor, Simpson, etc).

Deci:

f (x, y)dxdy =

I x dx

- se poate calcula cu una din formulele de cuadratur.

Evaluarea unei integrale duble (triple) se face deci prin repetarea unei formule de cuadratur
(utilizate n calculul de arii, volume, densiti de sarcin superficiale, volumice, repartiia
densitii de curent)!!!

APLICAIA 1

Calculul aproximativ al integralelor pentru functii


date analitic (formula trapezelor)
f ( z) := e

N := 10
a := 1

\\ functia analitica a carei integrala trebuie calculata


(aproximata numeric)

sin ( z)

i := 0 .. N
b := 7

\\ numarul de puncte in care se calculeaza valoarea functiei


x := a + i
i

ba
N

N1

ba
Itrapez :=
f ( a) + f ( b ) + 2
f(x )
j
2 N
j=1

Itrapez = 0.129864381011505

\\ relatia nodurilor de calcul

\\ formula de aproximare a integralei

\\ rezultatul numeric cu 15 cifre dupa virgula

Evaluarea erorii introduse de procedeul de calcul:

Er :=

h :=

ba
N

\\ pasul dintre noduri

4 f ( x ) + f ( x
+ 3 f ( x ) 4 f ( x ) + f ( x ) )
(
(
)
)
N
N
N

2
0
1
2
24
3 f x

Er = 1.275 10
b

Idef := f ( z) dz

Idef = 0.129738201252747

\\ calculul integralei cu
operatorul definit in Mathcad

\\ calculul integralei cu
Itrapez = 0.129864381011505 metoda trapezului

Eroarea absoluta cu referire la rezultatul obtinut cu operatorul integrala definit in Mathc

Er_ref:= Idef Itrapez

Er_ref = 1.262 10

APLICAIA 2

Calculul aproximativ al integralelor pentru functii date


numeric (formula trapezelor)
3

N := 10

i := 0 .. N

x =0

a := x

x :=
i

y :=
i

x =1
N

b := x

N1

Itrapez :=
y + y + 2
y
N
j
2 N 0
j =1

ba

Itrapez = 0.501902031365308

i+ 1
N1

+ sin ( i)

\\ numarul de puncte in care


se cunoaste functia numerica

\\ capetele intervalului de definire

\\ formula trapezelor pentru calculul aproximativ al


integralei

\\ rezultatul numeric al aproximarii

Evaluarea erorii introduse de procedeul de calcul:


Pasul dintre noduri este:

Er :=

h
24

3 y

Er = 3.023 10

h :=

4 y

ba

N1

+ y

h = 1 10

N2

+ 3 y

4 y

+ y

\\ abaterea fata de valoarea reala

Observatie: Marimea erorii de calcul prin aproximarea integralei cu formula trapezelor, depinde in mare masura
de continutul functiei supusa analizei; Cu cresterea numarului de valori cunoscute ale functiei, precizia de calcul
se imbunatateste semnificativ.

APLICAIA 3

Calculul aproximativ al integralelor pentru functii


date analitice (formula lui Simpson)
z

f ( z) := e sin ( z)

N := 10

a := 1

\\ functia analitica a carei integrala trebuie calculata


(aproximata numeric)

i := 0 .. 2 N

b := 3

j := 1 , 3 .. 2 N 1

\\ numarul de puncte in care se calculeaza valoarea functiei

x := a + i
i

ba
\\ relatia nodurilor de calcul

2 N

k := 2 , 4 .. 2 N 2

b a
ISimpson:=
f(a) + f(b) + 2
6 N

ISimpson = 10.9501703146855

\\ definirea selectiva a variabilelor


de interatie

f(xk) + 4f(xj)
k

\\ rezultatul numeric

\\ formula lui Simpson de aproximar


integralei

Calculul integralei in mod direct cu operatorul definit in Mathcad:


b

Idef := f ( z) dz

Idef = 10.9501703146855

ISimpson= 10.9501703146855
Er_ref:= Idef ISimpson

14

Er_ref= 1.7763568
10

\\ eroarea absoluta

Observatie: cantitativ, eroarea este puternic influentata de numarul de subintervale considerate.

Pentru un numar N=50 de subintervale de calcul eroarea este de ordinul:


Eroare

8.1328187965002 10

Observatie: Metoda lui Simpson se poate implementa intr-un program de calcul in Mathcad:

ISimpson_algoritm( f , a , b , N) :=

ba
N

S f ( a) + f ( b )
for i 0 .. N 1
S S + 4 f a + i h +

for i 1 .. N 1
S S + 2 f ( a + i h )
h
6

ISimpson_algoritm( f , a , b , N) = 10.9501703146856
Eroarea dintre rezultatul obtinut predefinit si cel obtinut prin algoritm
Er1 := Idef ISimpson_algoritm( f , a , b , N)

14

Er1 = 5.507 10

Eroarea dintre rezultatul obtinut din metoda si cel obtinut prin algoritm

Er2 := ISimpson ISimpson_algoritm( f , a , b , N)

14

Er2 = 3.73 10

APLICAIA 4

Propunem o functie si dorim determinarea ariei suprafetei numai pe discul caracterizat de


2

inecuatia x + y r unde r este constant .

f ( x, y ) := x 2 y + 2 x + 1

i := 0 .. 40

j := 0 .. 40

Graficul de suprafata

Aria:

r
r x

A :=

i 20 j 20

M := f
,

i, j
10
10

1+
2

r x

d f ( x, y ) + d f ( x, y) dy dx

d
d
x
y

A = 9.482

13

14

0.02

0.28

0.5

-7.19 -6.41 -5.67 -4.97 -4.31 -3.69 -3.11 -2.57 -2.07 -1.61 -1.19 -0.81 -0.47 -0.17

0.09

0.31

-7.36 -6.58 -5.84 -5.14 -4.48 -3.86 -3.28 -2.74 -2.24 -1.78 -1.36 -0.98 -0.64 -0.34 -0.08

0.14

-7.51 -6.73 -5.99 -5.29 -4.63 -4.01 -3.43 -2.89 -2.39 -1.93 -1.51 -1.13 -0.79 -0.49 -0.23 -0.01

-7.64 -6.86 -6.12 -5.42 -4.76 -4.14 -3.56 -3.02 -2.52 -2.06 -1.64 -1.26 -0.92 -0.62 -0.36 -0.14

-7.75 -6.97 -6.23 -5.53 -4.87 -4.25 -3.67 -3.13 -2.63 -2.17 -1.75 -1.37 -1.03 -0.73 -0.47 -0.25

-7.84 -7.06 -6.32 -5.62 -4.96 -4.34 -3.76 -3.22 -2.72 -2.26 -1.84 -1.46 -1.12 -0.82 -0.56 -0.34

-7.91 -7.13 -6.39 -5.69 -5.03 -4.41 -3.83 -3.29 -2.79 -2.33 -1.91 -1.53 -1.19 -0.89 -0.63 -0.41

-7.96 -7.18 -6.44 -5.74 -5.08 -4.46 -3.88 -3.34 -2.84 -2.38 -1.96 -1.58 -1.24 -0.94 -0.68 -0.46

-7.99 -7.21 -6.47 -5.77 -5.11 -4.49 -3.91 -3.37 -2.87 -2.41 -1.99 -1.61 -1.27 -0.97 -0.71 -0.49

10

M=

-7 -6.22 -5.48 -4.78 -4.12

-8 -7.22 -6.48 -5.78 -5.12

-3.5 -2.92 -2.38 -1.88 -1.42

-4.5 -3.92 -3.38 -2.88 -2.42

10

11

12

-1 -0.62 -0.28

-2 -1.62 -1.28 -0.98 -0.72

15

-0.5

11 -7.99 -7.21 -6.47 -5.77 -5.11 -4.49 -3.91 -3.37 -2.87 -2.41 -1.99 -1.61 -1.27 -0.97 -0.71 -0.49
12 -7.96 -7.18 -6.44 -5.74 -5.08 -4.46 -3.88 -3.34 -2.84 -2.38 -1.96 -1.58 -1.24 -0.94 -0.68 -0.46
13 -7.91 -7.13 -6.39 -5.69 -5.03 -4.41 -3.83 -3.29 -2.79 -2.33 -1.91 -1.53 -1.19 -0.89 -0.63 -0.41
14 -7.84 -7.06 -6.32 -5.62 -4.96 -4.34 -3.76 -3.22 -2.72 -2.26 -1.84 -1.46 -1.12 -0.82 -0.56 -0.34
15 -7.75 -6.97 -6.23 -5.53 -4.87 -4.25 -3.67 -3.13 -2.63 -2.17 -1.75 -1.37 -1.03 -0.73 -0.47 -0.25
16 -7.64 -6.86 -6.12 -5.42 -4.76 -4.14 -3.56 -3.02 -2.52 -2.06 -1.64 -1.26 -0.92 -0.62 -0.36 -0.14
17 -7.51 -6.73 -5.99 -5.29 -4.63 -4.01 -3.43 -2.89 -2.39 -1.93 -1.51 -1.13 -0.79 -0.49 -0.23 -0.01
18 -7.36 -6.58 -5.84 -5.14 -4.48 -3.86 -3.28 -2.74 -2.24 -1.78 -1.36 -0.98 -0.64 -0.34 -0.08

0.14

19 -7.19 -6.41 -5.67 -4.97 -4.31 -3.69 -3.11 -2.57 -2.07 -1.61 -1.19 -0.81 -0.47 -0.17

0.09

0.31

-1 -0.62 -0.28

0.02

0.28

0.5

21 -6.79 -6.01 -5.27 -4.57 -3.91 -3.29 -2.71 -2.17 -1.67 -1.21 -0.79 -0.41 -0.07

0.23

0.49

0.71

22 -6.56 -5.78 -5.04 -4.34 -3.68 -3.06 -2.48 -1.94 -1.44 -0.98 -0.56 -0.18

0.16

0.46

0.72

0.94

23 -6.31 -5.53 -4.79 -4.09 -3.43 -2.81 -2.23 -1.69 -1.19 -0.73 -0.31

0.07

0.41

0.71

0.97

1.19

24 -6.04 -5.26 -4.52 -3.82 -3.16 -2.54 -1.96 -1.42 -0.92 -0.46 -0.04

0.34

0.68

0.98

1.24

1.46

20

-7 -6.22 -5.48 -4.78 -4.12

-3.5 -2.92 -2.38 -1.88 -1.42

APLICAIA 5

Fie o curba (cale-drum) in planul x-y si dorim calcularea integralei pe aceasta curba.
x( t) := 3 sin ( t)

y ( t) := 4 cos ( t )

t initial := 0

t final := 2

Consideram o functie de variabila complexa z care trebuie integrata:

f ( z) :=

z + z+ 1

Calea in planul complex z: z( t ) := x( t ) + i y ( t )


5

n := 0 .. 2 m := 3 .. 3
y ( t)

Z
5

0
x( t )

m+ 3 , n

:=

m
4

+ i

n
4

t := tinitial, tinitial + 0.01.. tfinal

1
f ( z) := if z > 0 , , 0
z

f ( Z)

Integrala curbilinie:

0.75

0.5
0.25
Z= 0

0.25
0.5
0.75

t final

initial

0.75 + 0.25i 0.75 + 0.5i

0.25 + 0.5i

0.5i

0.25 + 0.5i
0.5 + 0.5i

0.75 + 0.5i

0.5 + 0.25i 0.5 + 0.5i


0.25 + 0.25i
0.25i
0.25 + 0.25i
0.5 + 0.25i
0.75 + 0.25i

d
f ( z( t ) ) z( t ) dt = 6.283i
dt

APLICAIA 6

Se considera un bloc format din mai multe straturi de materiale dielectrice imperfecte, de grosimi foarte mici; la fiecare strat
fiind cunoscuta conductivitatea electrica. Se dau aceste valori ale conductivitatii electrice pentru fiecare strat. De asemenea,
se figureaza blocul, cu mentiunea ca dimensiunea perpendiculara pe plan este . Se cere determinarea rezistentei electrice
intre fetele arcuite sub unghiul dat, BA, respectiv CD, presupuse metalizate.

:= 45 deg
:= 0.65 m
r1 := 2.5cm
r2 := 8cm
N := 500 (numar de straturi)
i := 1 .. N

Afisarea valorilor conductivitatii pentru fiecare strat:


T

=
0

1
0

0.25

2
0.2

0.15 0.118 0.096 0.081

7
0.07

10

A.
Intre cele doua fete curbate ale blocului considerat, din constructia acestuia, pot fi echivalate un numar
de N rezistente electrice cu o rezistenta totala dependenta de sectiunea variabila si de conductivitatile celor N
straturi de dielectrici. In cazul in care nu se tine cont de capacitatile care apar in bloc intre straturile de material
dielectric imperfect, valoarea rezistentei totale poate fi obtinuta din formula integrala a legii lui Ohm.
B.
Pentru legea lui Ohm, forma integrala ca model matematic pentru rezolvarea numerica se exprima:

r2

1
i S

r1

dr

i --> conductivitatea electrica a fiecarui strat


S := r sin ( ) m --> aproximarea fiecarei suprafete de strat
i

dr --> grosimea considerata a fiecarui strat

C.
In consecinta, trebuie efectuata integrala scrisa mai sus, printr-o aproximare numerica sub forma
de sumare, cu specificatia ca numarul de elemente din suma reflecta numarul de straturi de dielectrici
imperfecti situati intre fetele arcuite ale blocului. Sumarea numerica se opereaza cu formula trapezelor, iar
expresia de sub integrala se noteaza cu o functie numerica:

y :=
i

1 m
i S

N1

Itrapez :=
y + y + 2
y
1
N
j
2 N m
j=2

r2 r1

(formula trapezelor)

Itrapez = 2.394k

R := Itrapez
R = 2.394k

(rezistenta electrica totala)

D.
Fiindca nu se precizeaza grosimea straturilor de material din bloc, nu este posibila calcularea
rezistentei fiecarui strat si apoi inserierea lor. De aceea, posibilitatea de integrare numerica se aplica in
Mathcad doar cu formule rezultat al metodelor numerice de aproximare. Nu exista un operator predefinit in
Mathcad, de integrare a functiilor date numeric.
E.
Cadrul problemei este unul demonstrativ, eroarea care intervine in calcul are o pondere mica in
importanta problemei, fapt pentru care nu s-a procedat la o evaluare, desi se cunoaste ca valoarea ei
depinde direct de maximul derivatei functiei numerice de sub integrala.

APLICAIA 7

Sa se calculeze fluxul campului B(x,y) [T] prin suprafata continuta in planul xOy intre coordonate
specificate.

x1 := 0

x2 := 3.5

y 1 := 1

y 2 := 5.8

[m]

B( x, y ) := 3 sin

e
2

x + 1

B( x, y ) k

x +y

1
4

x +y +1

--> orientarea inductiei campului magnetic

A. Definirea fluxului magnetic printr-o suprafata deschisa serveste drept punct de pornire pentru solutionarea
problemei. Integrala dubla definita a produsului scalar dintre vectorul inductie magnetica si vectorul elementului de
arie, corespunzator suprafetei parcurse de densitatea de flux magnetic, reprezinta valoarea numerica a fluxului
total prin acea suprafata.
B. Relatia de definire a fluxului magnetic, enuntata anterior:

Bds

ds dxdy
k --> elementul de arie daca se considera suprafata plan
discretizata in domenii de marime foarte mica.

--> produsul scalar al vectorilor de sub integrala devine:

<=>
B ds B( x, y ) k dx dy k
B ds B( x, y ) dx dy

k k

C. Urmeaza a fi calculata prin aproximare integrala dubla a functiei sub care se da inductia magnetica, in
care se s-a explicat produsul scalar. Metoda numerica aleasa pentru aceasta aplicatie se constituie ca o re
a formulei de cuadratura a lui Simpson. Cuadratura presupune evaluarea unei arii prin impartirea domeniu
intr-un numar de noduri. In sensul celor mentionate mai sus, se defineste functia inductiei magnetice pe do
y specificate, se alege un numar de noduri in care sa se imparta intervalele x si y si se calculeaza formulel
cuadratura:

) (

f ( x, y ) := if x1 x x2 y 1 y y 2 , B( x, y ) , 0

--> functie limitata la domeniul specificat, obtinuta prin impunerea domeniului de definitie, in mod logic cu operatorii
de inegalitate si cel boolean SI, impreuna cu instructiunea conditionala IF.

--> numarul de puncte din intervalul de pe axa Ox

--> numarul de puncte din intervalul de pe axa Oy

n := 10

m := 10

i := 0 .. 2 n
h x :=

x2 x1
2 n

j := 0 .. 2 m
h y :=

y2 y1
2 m

h x = 0.018

h y = 0.024

x := x1 + i h x
i

y := y 1 + j h y
j

k := 2 , 4 .. 2 m 2

I x :=
i

hy
3

--> variabile de iteratie

--> latimea subintervalelor in care se imparte domeniul;

--> punctele de submarginire din domeniul de definitie.

l := 1 , 3 .. 2 m 1

+ f (x , y
+ 2 f ( x , y ) + 4 f ( x , y )
(
)
)
i
0
i
2

m
i k
i l

f x , y

--> integrala dupa variabila y calculata cu formula lui Simpson


(formula de cuadratura).

k := 2, 4.. 2n 2
hx
Id := Ix + Ix + 2
2 n
3 0

Ix + 4
k

Ix
l

l := 1, 3.. 2n 1

--> integrala evaluata dupa variabila x tot cu form


lui Simpson.

Id = 0.415423769135332--> rezultatul numeric al integralei, rezultat care


de fapt reprezinta fluxul magnetic total prin suprafata delimitata.

:= Id

= 0.415423769135332[Wb]

D. Alta varianta de calcul al integralei duble este data de apelarea operatorului existent in Mathcad, integrala definita
(apel: Shift+7), care, scris in limbajul de programare C++ dupa un algoritm ce are la baza o metoda de aproximare
a integralei asemanatoare, obtine rezultatul numeric in spatiu Mathcad redus:

x2 y 2

Idef :=
x y
1

f ( x, y ) dy dx

Idef = 0.4154237641045

--> se executa si o exprimare a erorii absolute, fapt care arata de la a cate-a zecimala rezultatele
paragrafelor C. si D. difera, in situatia in care rezultat de referinta se considera a fi cel dat de operatorul din
Mathcad. Pentru micsorarea erorii se mareste numarul de intervale in care se impart domeniile x si y.

Er := Idef Id

Er = 5.031 10

(rezultatele difera de la a noua zecimala).

E. Precum in majoritatea problemelor din lucrarea supusa atentiei, si in acest caz studiat,
posibilitatea de integrare are o varianta simpla prin apelul operatorului predefinit. Cu toate acestea,
se expune o metoda numerica, ce poate inlocui varianta simpla, o metoda prin a carei detaliere se
face dovada intelegerii programului de rulare din spatele operatorului predefinit. Analitic si apoi
numeric, rezolvarea unor astfel de probleme de calcul, cand functia de definire a inductiei
magnetice apare complicata, nu intervine ca o varianta optima.