1.

Succesul comunicarii
Reusita comunicarii : atunci cand mesajul este descifrat si inteles de catre interlocutor. Ca sa
vorbim despre succesul comunicarii trebuie sa luam in considerare nu doar abilitatea de a
produce mesaje lingvistice pertinente ci si capacitatea de a evalua influenta contextului asupra
sensului mesajului. Succesul comunicarii se raporteaza la emitator prin captarea atentiei
receptorului , prin adaptarea mesajului la receptor si la context, prin formularea, construirea unui
mesaj corect, coerent. Succesul comunicarii are in vedere si receptorul care trebuie sa fie
implicat in procesul de comunicare( ascutare+feedback).
2.Comunicarea eficienta
Presupune pe langa descifrarea si intelegerea mesajului si aspectul referitor la asimilarea
mesajului /informatiilor si influentarea receptorului.
3. Obstacole de natura sociala :
-mediul profesional: sex, varsta, apartenenta la un cult.
- natura psihologica: timiditate, agresivitate.
-natura fizica: atitudinea emitatorului, balbaiala, ticurile.
-natura culturala: limba, vocabular, nivel social, intelectual.
4. Educatie multiculturala
Multiculturalitatea se fundamenteaza pe idea existentei si recunoasterii diversitatii. Oamenii sunt
diferiti, valorile nu pot fi reduse la un numitor comun, iar intelegerea si recunoasterea acestui
fapt, constituite un prim pas catre multiculturalitate. Datorita necesitatii deschiderii spre
multiculturalitate este nevoie sa avem o educatie multiculturala. Ed. multiculturala se
fundamenteza pe deschiderea catre celalat si se defineste ca formare sistematica ce vizeaza:

O mai buna intelegere a culturii in societatea moderna;

Mai mare capacitate de a comunica intre persoane de culturi diferite;

Atitudini mai bine adaptate la contextual diversitatii culturale prin mai buna intelegere a
mecanismelor psihosociale si a factorilor psihopolitici care pot genera xenofobie si

rasism.;
Mai mare disponibilitate de a participa la interactiunea sociala, creatoare de identitate si
umanitate . Rezulta ca obiectivul educatiei multiculturale se atinge urmarind calea:
intelegere, comunicare.

5. Cum defineste Hofstede cultura:

Cultura o explica ca fiind civilizatie, formare, rafinament spiritual.
Cultura- o programare mental colectiva prin care membrii unui colectiv se disting de o alta
categorie de persoane.
6. Variabilele unei culturi
Ideea de baza a multiculturalitatii o reprezinta existenta diversitatii si a diferentieri:
problemele sunt identice, felul in care sunt abordate este diferit( EX: problemele de natura
economica, lingvistica, medicala, ecologice, militare). In fiecare cultura exista elemente cu
caracter general universal (EX: a se hrani, a se imbraca, educatie , invatare), dar aceste
probleme sunt elaborate distinct de fiecare cultura , aceste elemente reprezinta variabilele.
Cele mai importante variabile ale culturii:

Sensul identitatii si al spatiului;

Limbajul si comunicarea;
Vestimentatia, aspectul exterior;
Felurile de mancare, mesele;
Locuintele( scari mici-japonez, case in stil londonez);
Invatamantul, educatia.;
Munca( tipurile de activitati dominante, atitudinea fata de munca, diviziunea muncii,

recompense in munca, munca in echipa;

Relatiile inteurmante relatiile din familie , felul in care este perceputa familia;
Timpul;
Valori, credinte, atitudini( culturi care pun accentual pe material, altele pe valori
spirituale).

7.Modelul ICEBERGULUI
Centrul modelului se bazeaz pe elementele ce alctuiesc cultura i pe faptul c unele dintre
aceste elemente sunt foarte vizibile, n timp ce altele sunt greu de descoperit. Ideea ce se afl in
spatele acestui model este aceea potrivit creia cultura poate fi schiat asemenea unui iceberg:
numai o poriune foarte mic din iceberg se poate vedea deasupra apei. Acest vrf al iceberg-ului
este susinut de o parte mult mai mare, dedesubtul apei, deci invizibil. Cu toate acestea, aceast
parte de jos a iceberg-ului este fundaia puternic. De asemenea, n cultur sunt cteva pri
vizibile: arhitectura, arta, gtitul, muzica, limba, doar pentru a numi cteva. Dar fundaia
puternic a culturii este mai greu de observat: istoria grupului de oameni ce menine istoria,
normele, valorile, prerile lor despre spaiu, natur, timp, etc. Modelul iceberg-ului relev faptul
c prile vizibile ale culturii sunt doar expresiile prilor sale invizibile. De asemenea, scoate n
relief ct de dificil este s nelegi oameni cu medii culturale diferite pentru c noi putem s
observm prile vizibile ale iceberg-ului lor, dar nu putem s vedem imediat care sunt
fundaiile pe care aceste pri se fundamenteaz. Disocierea dintre elementele vizibile ( ex:
drapelul si cele ascunse..cele de profunzime).
8. Dimensiuni ale culturii pot fi clasificate in functie de anumite criterii: raportul cu
autoritatea, reprezentarea de sine, modul de gestionare al conflictelor. Hofstede distinge 4
domenii in care se manifesta aceste si care constituie dimensiunile unei culturi : distanta
ierarhica, gradul de individualism si colectivism, gradul de masculinitate si feminitate,
control incertitudinii. Aceste dimensiuni influenteaza felul in care gandeste, actioneaza,
reactioneaza individul.
Distanta ierarhica se refera la inegalitatile dintre indivizi legate de capacitate de natura
fizica si intelectuala ( abilitati, inteligenta, bogatie, putere, prestigiu). S-a observat ca
exista diferente referitoare la distanta ierarhica de la o tara la alta, putandu-se calcula cu
indice de distanta ierarhica pe tara , in fiecare tara exista diferente ierarhice la nivelul
claselor sociale al familiei, al mediului profesional si scolar. Distanta ierarhica se
defineste drept grad de inegalitate prevazut si acceptat de catre indivizi. Intr-o societate,
inegaliatea este sintetizata in primul rand in existenta claselor sociale.

Tarile latine( Spania, Portugalia, Italia) au un indice ridicat pe distanta ierahica,

comparative cu tarile germanice( Danemarca, Germania, Norvegia, Anglia).
In ceea ce priveste familia : are un impact considerabil asupra programarii noastre
mentale ( copiii incep sa achizitioneze informatii legate despre acesta distanta ierarhica
inca de mici, ei urmeaza exemplul parintilor. Intr-un mediu in care distanta ierarhica este
mare, copiii ii asculta pe parinti, cei tineri se supun celor de varstnici. Autoritatea
parentala dureaza atata timp cat parintii sunt in viata, iar modelul de dependenta fata de
cei varstnici, ramane impregnat in comportamentul individului. In culturile cu distanta
ierarhica mica, copiii sunt considerati egali, iar in momentul in care st capabili sa
actioneze singuri. Educatia copilului este axata pe independenta acestuia.
Sistemul educational- se perpetueaza relatia copil-adult , initiat in famiie.. intr-un mediu
in care distanta ierahica este mare, inegalitatea ce caracterizeaza relatia de familie, se
regaseste in relatia profesor-elev. Intr-un context cu distanta ierahica mica, procesul
educational este axat pe elev. Elevul poate discuta deschis cu profesorul . Calitatea
achizitiilor depinde de modul cum percepe el lucrurile, excelenta sa in acesta situatie.
Mediul profesional In tarile in care distanta ierarhica este mare exista o diferentiere
intre superiori si subordonati, inegalitatea este explicata foarte clar , dar rarportul
superior-subordonat nu este neaparat lipsit de marca afectivitatii. In culturile cu distant
ierahica mica intre superior si subordonat este o relatie de egalitate, pozitiile pot fi
intersanjabile.
Ideologia politica : Raportul autoritate-cetateanin tarile in care distanta ierahica este
mare in plan politic se manifesta aripa de stanga si de drepta, partea de centru este slaba.
In tarile cu distanta ierarhica mica, exista guverne pluraliste si este posibila trecerea intr-o
maniera pacifista.
In concluzie, indiferent de statusul si rolurile detinute de catre un individ , el se afla sub
influenta culturii. Atitudinile si comportamentele individului se descifreaza cunoscut
programarea mental a individului data de cultura din care face parte. Problema inegalitatii
este strans legata de cultura.

 Gradul de masculinitate vs. feminitate

Societatile masculine se caracterizeaza printr-o diferentiere neta a rolurilor.Barbatul
trebuie sa fie puternic, sa se impuna, sa fie interest de aspectul material;in timp ce femeia
trebuie sa fie modesta, tandra, interesata de calitatea vietii.
In societatile feminine rolurile se pot schimba si femeile si barbatii pot fi modesti
tandrii etc.
Tari masculine: Japonia, Austria, Italia, Mexic.
Tari feminine: Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Olanda, Costa-Rica inclinate
spre relationare.
Gradul de masculinitate nu se refera numai la repartizarea rolurilor in familie, ci
demonstreaza ca femeile si barbatii sunt inclinati catre valori mai dure in tarile masculine
si catre valori mai blande in tarile feminine. Repartizarea rolurilor in familie nu are
consecinte directe aspura repartizarii rolurilor in functie de sex in societate.
In culturile feminine, rezultatele/esecul in scoala este un incident minor, in sensul ca
elevul mediu reprezinta norma, iar solidaritatea elevilor constituie o regula tacita.
Alegerea meseriei se raporteaza direct interesului consacrat unui anumit domeniu. In
culturile masculine esecul scolar este un dezastru ce provoaca sinucideri. Norma o
reprezinta performanta. Cei mai buni incearca sa se remarce intrand intr-un sistem
competitional, iar alegerea meseriei se face mai ales in raport cu posibilitatea de a face
cariera.
In ceea ce priveste criteriile de evaluare atat ale profesorilor cat si ale elevilor, in culturile
masculine se urmaresc excelenta profesorilor si rezultatele elevilor; iar in cele feminine,
profesorii sunt evaluate dupa alte criteria: bladete, bunatate, adaptarea sociala a elevilor.

Masculinitatea si feminitatatea in context intercultural, nu se refera la diferenta biologica

ci la rolurile determinate de culturi.Un barbat se poate comporta intr-o maniera feminina
si invers, faptele reprezinta intaietatea pe care o acorda barbatul sau femeia respectiva
altor valori, decat cele stabilite de catre categoria din care face parte fiecare, printr-o
conventie sociala. Conventie sociala: posesie, reusita-valori masculine, mediu-fem.
Societatile masculine se caracterizeaza printr-o diferentiere neta a rolurilor.
barbatul trebuie sa fie puternic, impunator, interesat de aspectul material, iar femeia,
tandra si interesat de calitatea vietii.
In societatile feminine, rolurile se pot schimba .
Masculinitatea si feminitatea in mediul familial
Familia ofera doua tipuri de relatii bilaterale: parinte-copil, sot-sotie. Intr-un context cu
distanta inegal ierarhica mare si cultura feminina( tandrete, relationare), ambiii parinti st
dominati , impartasind aceeasi grija pentru calitatea vietii si a relatiilor, intr-o cultura in

care distanta ierarhica este mare, normal este: tatal dominant. Intr-o tara masculina cu
distanta ierarhica mica, tatal este cel mai dur, inclinat sa se ocupe de aspectul practic, iar
mama este mai putin dura, iar intr-o societate cu distanta ierarhica mica, ambii parinti
sunt nedominanti. Gradul de masculinitate nu se refera numai la repartizarea rolurilor in
familie ci dem ca barbatii si femeile st inclinati catre valorile mai dure in tarile masculine,
si orientate catre valorile mai tandre in tarile feminine. In tarile feminine si fetele si
baietii st mai modesti, invatati sa empatizeze cu cei oprimati.
1. Individualism si colectivism
Acestia reprezinta polii opusi ai uneia dintre cele patru dimensiuni ale culturii stabilite de
Hofstede si se raporteaza la rolul pe care il joaca grupul in perceptia individului(raportul individgrup).
Originea diferitelor atitudini fata de individual sau de colectiv este legata de un element
fundamental al societatilor umane si anume inclinatia catre unitate , dar si catre pluralitate.
Astfel, o mare paarte din locuitorii planetei pun in prim plan interesul grupului. In acest caz,
avem de-a face cu societati colectiviste. O alta parte pun pe primul loc interesul individual si este
cazul societatilor individualiste.
Primul grup din care facem parte este familia care se caracterizeaza prin stabilirea unei
interrelatii, in acelas timp, practica si psihologica intre grup si fiecare membru al grupului. In
societatile individualiste , societatile in care interesul personal depaseste interesul colectiv se
vorbeste despre familia nucleara. Se vorbeste despre societatile individuale in care individual nu
depinde de grup, nici practice, nici psihologic. Diferentele intre valorile asociate colectivului si
cele asociate individului detin un rol important in afacerile international, ca stand la baza
numeroaselor nintelegeri care pot aparea in cadrul intalnirilor international.
Individualism
In societatile individualiste se vorbeste despre familia nucleara, individul nu depinde de
grup nici pratic, nici pshihologic. Diferenta dintre valorile asociate individualismului si
valorile asociate colectivismului detine un rol important in afacerile internationale, ea
stand la baza numeroaselor neintelegeri care pot aparea in cadrul intalnirilor
internationale.
Indicele de individualism si familia
In societatile cu indicele de individualism slab, copiii sunt invatati sa delimiteze grupul
de celelate grupuri . Li se dezvolta un puternic sentiment de apartenenta la grup, in

conformitate cu care se dezvola credinta ca sunt protejati, iar ei ofera in schimb grupului ,
loialitatese instituie o relatie de interdependenta.
In societatile cu indicele de individualism puternic , educatia copilului se axeaza pe
independent acestuia, el invatandu-se sa se descurce singur. In majoritatea culturilor
colectiviste se manifesta idea necesitatii de a mentine o armonie ( confruntarea directa cu
alte persoane este considerate badaranie, lipsa de civilizatie sau de respect). Ideile
copilului sunt predeterminate de catre grup, el se invata sa-si cantareasca propriile opinii
in functie de ale celorlalti, relatile interumane intr-o familie colectivista capata
dimensiunea de ritual( prezenta la sarbatori din cadrul fam, la celebrari). Intr-o cultura
colectivista a fi impreuna, nu se considera neaparat necesar sa respecti norme
conventionale de conversatie. In culturile orientale vizitele se pot face fara a vb, doar pt a
sta impreuna, tacerea fiind considerata un lucu normal . In culturile individualiste,
confruntarea parerilor este considerata o cale de a ajunge la adevar, conflictul este priviit
ca un fenomen normal in viata familiala, a carei gestionare trb invatata, In familia
individualista copilul este incurajat sa-si faca propriile opinii. In culturile individualiste,
comunicarea este verbala prin excelenta.
Indicele de individualism si locul de munca
In societatile colective, un patron poate sa angajeze o persoana din propria familie. Locul
de munca in acest tip de cultura reprezinta un grup cu care individul poate sa se
identifice. Performantele scazute ale unui individ nu consitutie un motiv pentru ca el sa
fie dat afara. In societatile colectivise, managementul este de grup si este privilegiata
relatia personala. In culturile individualiste nu este agreata angajarea unui membru din
familie, angajarea este privinta ca performanta, managementul este individualizat,
primeaza afacerea in defavoarea relatiei interpersonale.
Gradul de incertitudine genereaza o stare de anxietate. Indicele de anxietate existent
datorita viitorului incert, al situatiei necunoscute sau nesigure. Incertitudinea se
reactualizeaza prin stres, nevoia de siguranta si predictibilitate. S-a constatat ca sunt tari
in care exista cote de anxietate foarte ridicate ( Jap, Austria, Franta). In tarile in care
indicele de control al incertitudinii este ridicata indivizii st emotivi, agresivi, ei se simt in
medie nu prea bine. In culturile cu grad ridicat de control al incertitudinii se simte
nevoia de reguli rigide. Aici copii sunt invatati ca exista idei bune si ca exista tabu-uri.
Intr-o cultura de control al incertitudinii scazuta, normele sunt explicate in termini

simpli: sa fii politicos. Normele legate de imbracaminte nu sunt rigide, iar copiii sunt
ivnatati sa nu tina seama de aparente. In tarile cu grad de incertitudine scazut, regulile
rigide provoaca discomfort psihic, aici se manifesta o aversiune emotionala pentru
regulile formale. In tarile cu grad de incertitdine mare , indivzii prefer munca grea, pentru
ei munca inseamna bani. In atarile cu grad mic de incertitudine, ei pot sa isi asume munca
grea, dar aleg sa se relaxeze, ei sunt mai tolreanti in ceea ce priveste iesirea unui
comportament iesit de sub tipar. Tarile cu grad mare, cnsidera comporamentul diferit,
drept periculos.