Simbolismul

Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa, ca reacţie împotriva parnasianismului, a

romantismului retoric şi a naturalismului ,promovând conceptul de poezie modernă. Numele curentului a
fost dat de poetul Jean Moreas, care în 1886,a publicat in ziarul “Le figareau” celebrul articol-manifest,
”Le symbolisme”. În acelaşi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolistă” şi în fruntea
căreia s-a găsit poetul Stephane Mallarme.
Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum
intitulat “Florile raului” in care valorifica estetica uratului.
In literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in
1880 pune bazele revistei “Literatorul” in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent
literar.

Caracteristici:

-poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare

-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie
-in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase, utilizand foarte des
conceptul de corespondenta (transfer de sens)
-sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei pornesc de la
ideea ca farmecul poeziei consta in o sugera o idée, un sentiment, si nu in a-l numi explicit
-temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul, viata targurilor
provinciale si sentimentul mortii
-simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin repetarea unor cuvinte,
a unor vocale sau a refrenului
- marea invocaţie a simboliştilor în materie de prozodie o constituie introducerea în poezie a
versului liber;

Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea şi emoţia, însă nu la modul direct ci recurgând la aluzie,
la analogie, la sugestie, utilizând un limbaj poetic inedit, comunicând îndeosebi senzaţii neobişnuite, stări
sufleteşti imprecise, vagi, vaporoase. Prin simbolism poezia românească s-a înnoit artistic, şi-a îmbogăţit
considerabil mijloacele de expresie, instrumentele prozodice, lărgindu-şi tematica îndeosebi prin orientarea
spre lumea oraşului.

Curentul simbolist românesc este eterogen, de aceea avem mulţi reprezentanţi: Ştefan Petică,
Iuliu Cezar Săvescu, D. Anghel, I. Minulescu, G. Bacovia, D. Iacobescu, I.M. Raşcu, Emil Isac, Al. T.
Stamatiad, N. Davidescu, Elena Farago.