MIDACHE AURELIA

20.05.2014
AN II

MONONUCLEOZA INFECTIOASA
EPIDEMIOLOGIE
Mononucleoza infectioasa este o boala contagioasa determinata de virusul
Epstein- Barr din familia virusurilor herpetice. Aceasta infectie mai este numita si
"boala sarutului", deoarece se transmite frecvent prin saliva, sau "febra
glandulara", deoarece determina inflamarea ganglionilor limfatici.
Pana la varsta de 5 ani, 50% din populatie este purtatoare a acestui virus, in timp ce
la persoanele de peste 40 ani, procentul ajunge la 90%.
Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai
frecventa in randul tinerilor. Varful incidentei se intalneste intre 14 si 16 ani pentru
fete si 16 - 18 ani pentru baieti.
Cauza mononucleozei infectioase
Cauza mononucleozei este virusul Epstein-Barr. Acesta face parte din familia
herpesvirusurilor si infecteaza limfocitele B (celule cu rol in imunitate), celulele
din cavitatea bucala, faringe si din tractul genital.
Surse de transmitere:
- picaturi si obiecte contaminate de la copii
- transfer de saliva prin contact oral
- folosirea in comun a tacamurilor
- contact sexual
- transfuzie de sange sau transplant de maduva osoasa
Copiii care intra in contact cu saliva sau cu unele obiecte contaminate primesc o
cantitate mai mica de virus fata de alte persoane care se infecteaza cu saliva
contaminata in timpul sarutului. Din acest motiv si simptomele sunt mai evidente
la adult decat la copil.

Simptomele mononucleozei infectioase

Mononucleoza infectioasa se manifesta la 30-50 de zile de la contactarea virusului
Epstein Barr. Debutul poate fi brusc, n plina sanatate, sau insidios prin
indispozitie, oboseala, dureri musculare, dureri de cap, febra.
Simptome:
- febra de 38-40 , dureaza intre 7-28 de zile
- inflamarea faringelui si a amigdalelor cu durere la inghitit
- marirea de volum a ganglionilor, duri, nedurerosi si nesupurativi
- marirea de volum a splinei, foarte fragila, cu risc de ruptura la efort
- marirea de volum a ficatului ce poate fi nsotita de icter
- eruptii la nivelul pielii de diferite aspecte, nespecifice ce pot fi insotite uneori de
prurit (mancarimi);
- pneumonii segmentare cu vindecare spontana
Forme clinice
La fat si la nou-nascut mononucleoza infectioasa se manifesta cu dezvoltarea
incompleta a mandibulei, cataract si scaderea numarului de trombocite.
La sugar si copiii sub 4 ani infectia poate fi asimptomatica sau pot exista simptome
nespecifice: diaree, dureri abdominale, infectii ale cailor aeriene superioare.
Uneori, la copil singurele manifestari ale bolii sunt cele date de complicatii.
Adolescentii si adultii tineri prezinta n mare parte simptomele clasice, descrise
anterior.
Diagnosticul de mononucleoza
Analizele de sange arata cresterea leucocitelor (10000-20000/mmc), cresterea
limfocitelor si scaderea numarului de tombocite; apar modificari ale testelor
hepatice (cresc transaminazele si bilirubina).
Biopsia ganglionilor si punctia cu biopsie hepatica arata modificarile pe care le
produce virusul in aceste tesuturi.

Aceste teste orienteaza catre diagnosticul de mononucleoza infectioasa, dar

confirmarea vine o data cu testele serologice. Ele presupun evidentierea
anticorpilor nespecifici heterofili prin metodele ELISA sau imunofluorescenta
indirecta. Se mai poate determina prin PCR cantitatea de ADN viral din limfocitele
circulante si din saliva.
Testul cel mai des folosit este testul rapid de triaj Monospot ce se bazeaza pe
reactia Paul-Bunnel.
Tratamentul mononucleozei
Nu exista tratament specific pentru mononucleoza infectioasa. Antiviralele de tipul
acyclovir nu sunt necesare pentru ca nu amelioreaza simptomele chiar daca pot
inhiba multiplicarea virusului si pot reduce eliminarea lui.
Se indica repausul la pat si administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene de tipul
aspirina, paracetamol, ibuprofen pentru ameliorarea durerilor de cap si
disconfortului faringian.
In cazul complicatiilor se vor administra steroizi, cate 1-1,5mg/kg/zi timp de 10
zile, urmata de reducerea treptata a dozelor. Acest tratament este indicat in edemul
faringian, complicatii neurologice, anemie hemolitica acuta, afectare cardiaca
severa.
Ca metode de prevenire a infectiei cu Epstein-Barr au dat rezultate bune vaccinul
cu virus viu atenuat cu administrare orala sau cel cu fractii polipeptidice virale. Se
mai afla in studiu vaccinuri recombinate si clonate.